Care parte din "o raza poate parasi o suprafata in foarte multe moduri si directii" nu ai inteles-o?
Dar de ce sa ma intereseze daca am explicat cum e construita supapa aceea optica ?
Pe ce se bazeaza aceasta credinta?
Pe un mic studiu de reflexii pe profilul acela stelat. Dupa metoda grafica se zice pe la noi. Poate fi facut si matematic.
Ce intelegi tu prin "absorbtie" in acest caz?
Fotonul intalneste centrul activ si e absorbit. Dupa un anumit timp de viata al starii excitate urmeaza o dezexcitare cu o reemisie cel mai probabil intr-o alta directie. Revin aici imediat.
Raspunsul la aceasta intrebare se afla tocmai in citatul adus de tine de pe wikipedia. Ia citeste cu atentie si prezinta aici raspunsul cand il descoperi.
un foton care interacţionează cu un atom excitat determină emisia unui nou foton, de aceeaşi direcţie, lungime de undă, fază şi stare de polarizare.
de la un singur foton, generat prin emisie spontană,
Am si colorat si subliniat. Fotonii in directia paralela cu axa optica apar datorita dezexcitarilor spontane. Caracteristica de a se emite in aceeasi directie apartine numai dezexcitarii stimulate.
Asa, si? Iar lasi ideile neterminate? Ce relevanta are asta pentru subiectul de fata?
Pai de aici a aparut toata contradictia.
Luminescenţă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Luminol şi hemoglobină
Luminescenţa este o radiaţie luminoasă care apare ca exces al radiaţiei termice a unui corp la o temperatură dată. Pentru apariţia luminescenţei este necesară o sursă de energie, care diferă de energia termică de echilibru, corespunzătoare temperaturii date. Se deosebesc:
*
fotoluminescenţa, care apare ca rezultat al absorbţiei luminii. De obicei, lungimea de undă λl a luminescenţei este mai mare decât lungimea de undă λ a luminii care o excită (legea lui Stocks). Sunt însă cunoscute cazuri când λl < λ:(
stiu eu de prin carti despre laseri ca exista si cazul λl=λ pe asta ar merge la mine.)
* electroluminescenţa, condiţionată de câmpul electric exterior în care este plasată substanţa;
* catodoluminescenţa, excitată de iradierea substanţei cu fascicule de electroni rapizi;
* triboluminescenţa, determinată de acţiuni mecanice exterioare;
* chemiluminescenţa, care apare în unele procese chimice;
* bioluminescenţa, ce se observă la unele bacterii, ciuperci şi animale nevertebrate (de exemplu, licuricii).
Fizicianul sovietic S. I. Vavilov a stabilit că durata luminescenţei depăşeşte cu mult perioada medie a undelor de lumină. El a descoperit dependenţa luminescenţei de frecvenţei luminii excitatoare.
După durata luminescenţei, se deosebesc fluorescenţa şi fosforescenţa. În cazul fluorescenţei, electronul trece, sub acţiunea sursei de energie exterioare, pe un nivel excitat, iar peste 10-8 s, trece spontan în starea iniţială şi simultan emite o cuantă de lumină (luminescenţa lichidelor organice etc.). În cazul fosforescenţei, electronul excitat trece pe un nivel metastabil intermediar, iar după un interval de timp τ > 10 − 8, se întoarce în starea fundamentală. Cristalele fosforescente (fosfori) conţin atomi străini (activatori), care emit o anumită lungime de undă în dependenţă de natura activatorului.
Cele mai studiate sunt foto- şi electroluminescenţa. În fizica contemporană se studiază aşa-numita emisie stimulată, prezisă de Albert Einstein în 1918. Aceasta, spre deosebire de emisia spontană, depinde de densitatea de energie a radiaţiei şi este folosită la crearea unor generatoare cuantice.
Supapa mea optica s-ar baza mai mult pe fluorescenta.
In cazul laserului cu rubin, faptul ca absoarbe verde si emite rosu tine de fosforescenta si are ca scop o stare excitata mai indelungata.
Recunosc faptul ca nu sunt tocmai expert in medii active si lungimi de unda.
