"Conservare" relativitate

[07Marius]

Se stie efectul relativist de variatie spatiu-timp functie de c (viteza luminii).
Sa imaginam urmatorul experiment: avem 3 ceasuri atomice identice, 3 observatori.
Obs.1 ->pamant
Obs.2 ->satelit
Obs.3 -soare

Acum stim ca ceasul Obs.2 (satelit) ramane in urma fata de ceasul Obs.1 (pamant) datorita vitezei de revolutie mari a satelitului in jurul pamantului 40.000 km/h. Dar, acelasi ceas ramane in urma - ticaie diferit (la propriu) fata de Obs.3 de pe soare sau fata de un observator situat de ex. pe Pluto.

Paradoxul este ca acelasi ceas, in acelasi loc, "ticaie" diferit in functie de fiecare observator care se misca cu viteze diferite si se afla intr-un camp gravitational diferit. Si acest lucru se intampla simultan fata de toti observatorii.

Intrebare: exista o "conservare" a non-consistentei ticaitului ceasului atomic. Ca un fel de balanta, sau o conservare a relativitatii?

[Electron]

Paradoxul este ca acelasi ceas, in acelasi loc, "ticaie" diferit in functie de fiecare observator care se misca cu viteze diferite si se afla intr-un camp gravitational diferit.

Esti sigur?

Si acest lucru se intampla simultan fata de toti observatorii.

Simultan, din ce sistem de referinta?

Intrebare: exista o "conservare" a non-consistentei ticaitului ceasului atomic. Ca un fel de balanta, sau o conservare a relativitatii?

Globostroc indivizibil.


e-

[07Marius]

Paradoxul este ca acelasi ceas, in acelasi loc, "ticaie" diferit in functie de fiecare observator care se misca cu viteze diferite si se afla intr-un camp gravitational diferit.

Esti sigur?

Pai, nu stiu - tocmai de aceea imi pun si intrebarea. Dar sa vedem niste fapte. Ceasurile atomice de pe satelitii artificiali ai pamantului sunt ajustate de mai multe ori pe zi in raport cu un ceas etalon identic de pe pamant ptr. a fi sincrone (important ptr. GPS). Prin urmare stim sigur ca ceasurile atomice de pe satelitii artificiali raman in urma efectiv datorita efectului relativist de miscare in jurul pamantului.
Acum partea care imi trezeste curiozitatea este ca asa cum raman la propriu in urma datorita miscarii de revolutie in jurul pamantului, in mod real ar trebui sa existe un efect similar datorita revolutiei pamantului in jurul soarelui si odata cu pamantul si satelitul artificial. Doar ca vitezele de revolutie sunt diferite.
Fiind vorba de acelasi ceas de pe satelit, acesta inregistreaza timpi diferiti la propriu in raport cu fiecare observator.
Intrebarea pe care mi-am pus-o este daca s-ar considera un sistem unic de referinta (sa zicem al pamantului) in care s-ar exprima din ecuatiile de timp si miscare un fel de "compunere a timpului" de sincronizare a spatiului-timpului (un fel de conservare a timpului, probabil formularea nu-i corecta dar incerc sa ilustrez problema imaginata).
Sa dau un exemplu, poate ajuta mai bine;
1. sa presupunem ca intr-o zi ceasul atomic de pe satelit (CSatelit) ramane in urma cu o nanosecunda fata de ceasul de pe pamant (CP)
2. In acelasi interval timp-spatiu de pe pamant (o zi) ceasul de pe pamant ramane in urma cu 1.5 nanosecunde fata de ceasul de pe soare (CSoare)

Se POATE SPUNE? (intrebare) cum este ceasul de pe satelit in raport cu cel de pe soare?
cazul a) cand tinem seama numai de miscarea satelitului in jurul soarelui
cazul b) cand tineam seama de diferenta de timp dintre ceasurile satelit-pamant si pamant-soare (un fel de compunere a timpului...)
Obtinem aceasi valoare ptr. timp in ambele cazuri?
Mai mult ca la viteze mari, acestea nu se compun vectorial.

Sper ca de data asta am explicat mai clar "experimentul" meu. Chestiunea este ca nu poti trata problema numai prin prisma timpului. Trebuie sa consideram si spatiul in "ecuatia" asta.

[HarapAlb]

Paradoxul este ca acelasi ceas, in acelasi loc, "ticaie" diferit in functie de fiecare observator care se misca cu viteze diferite si se afla intr-un camp gravitational diferit.
Intrebare: exista o "conservare" a non-consistentei ticaitului ceasului atomic. Ca un fel de balanta, sau o conservare a relativitatii?

Nu e un paradox, ceasurile merg la fel pentru observatorii aflati in repaus fata de ceasuri. "Paradoxul" deriva din faptul ca lumina se propaga cu viteza finita.
Exista in relativitatea restransa o marime denumita interval care se conserva.

[puriu]

Partea frumoasa a teoriei relativitatii este aceea ca nu recunoaste decat un singur "etalon": constanta universala c. Un interval de timp sau unul de spatiu pot fi etaloane doar in propriul referential si sunt diferite pentru observatori in miscare cu viteze diferite in raport cu etalonul. Este vorba de viteza lineara si nu de cea de rotatie. De asemenea nu are importanta daca observatorul se apropie sau se indeparteaza.
Corectia ceasurilor de pe satelitii GPS se face de mai multe ori pe zi pentru a asigura simultaneitatea tactului lor in raport cu un etalon de pe Pamant. Simultaneitatea unui eveniment este si ea relativa. Fiecare satelit isi modifica periodic distanta, respectiv viteza, in raport cu ceasul etalon.
Transformarea timpului si a spatiului dintr-un referential in altul nu se face vectorial, ci conform transformarilor Lorentz.

[Electron]

Paradoxul este ca acelasi ceas, in acelasi loc, "ticaie" diferit in functie de fiecare observator care se misca cu viteze diferite si se afla intr-un camp gravitational diferit.

Esti sigur?

Pai, nu stiu - tocmai de aceea imi pun si intrebarea.

Trebuie sa fii atent cum formulezi intrebarea. Faptul ca viteza de "ticait" a unui ceas depinde de sistemul de referinta din care e privit nu este nici un paradox.

Dar sa vedem niste fapte. Ceasurile atomice de pe satelitii artificiali ai pamantului sunt ajustate de mai multe ori pe zi in raport cu un ceas etalon identic de pe pamant ptr. a fi sincrone (important ptr. GPS).

Ok.

Prin urmare stim sigur ca ceasurile atomice de pe satelitii artificiali raman in urma efectiv datorita efectului relativist de miscare in jurul pamantului.

Daca in fragmentul de mai sus ai specificat sistemul de referinta (ceasul etalon de pe Pamant), aici ai emis o eroare. Ce inseamna "a ramane in urma efectiv"? Ceasul de pe Pamant e doar un etalon ales in acest caz, nu este "etalonul absolut". In plus, in cazul miscarii satelitilor, avem o miscare accelerata, ceea ce complica modul de calcul al "ramanerii in urma", generand o asimetrie intre cele doua sisteme de referinta (cel al Pamantului si cel al satelitului considerat).

Acum partea care imi trezeste curiozitatea este ca asa cum raman la propriu in urma datorita miscarii de revolutie in jurul pamantului, in mod real ar trebui sa existe un efect similar datorita revolutiei pamantului in jurul soarelui si odata cu pamantul si satelitul artificial. Doar ca vitezele de revolutie sunt diferite.

Aici deja o tai pe concluzii complet gresite, dupa confuzia de mai inainte. Cum adica "in mod real ar trebui sa existe un efect similar"? Mai sus era vorba de o ramanere in urma a ceasurilor de pe sateliti fata de etalonul de pe Pamant. Cand vorbesti de miscarea de revolutie a Pamantului, fata de ce etalon stabilesti "efectul real" ?

Fiind vorba de acelasi ceas de pe satelit, acesta inregistreaza timpi diferiti la propriu in raport cu fiecare observator.

Despre care observatori vorbesti, mai exact? Si ce inseamna pentru tine expresia "la propriu" in acest context? Care e reperul absolut (de timp) pe care-l impui?

Intrebarea pe care mi-am pus-o este daca s-ar considera un sistem unic de referinta (sa zicem al pamantului) in care s-ar exprima din ecuatiile de timp si miscare un fel de "compunere a timpului" de sincronizare a spatiului-timpului (un fel de conservare a timpului, probabil formularea nu-i corecta dar incerc sa ilustrez problema imaginata).

Pentru mine nu are nici un sens ce ai scris aici. Incearca sa reformulezi.

In fizica, folosind transformarile Lorentz, poti calcula "viteza ticaitului" oricarui ceas din orice sistem de referinta ales. Oricat ai "compune" aceste miscari, tot la aceleasi transformari finale ajungi, exact ca la compunerea vitezelor. Totusi, in exemplul tau sunt implicate acceleratii, ceea ce complica modul de calcul.

Sa dau un exemplu, poate ajuta mai bine;
1. sa presupunem ca intr-o zi ceasul atomic de pe satelit (CSatelit) ramane in urma cu o nanosecunda fata de ceasul de pe pamant (CP)

Cand spui "o zi", te referi la ce interval (24h?) citit pe care din ceasuri? Ca doar nu vrei sa sugerezi ca "o zi" e un interval de timp in sens absolut ...

2. In acelasi interval timp-spatiu de pe pamant (o zi) ceasul de pe pamant ramane in urma cu 1.5 nanosecunde fata de ceasul de pe soare (CSoare)

Ce inseamna "intervalul timp-spatiu de o zi" ?

Se POATE SPUNE? (intrebare) cum este ceasul de pe satelit in raport cu cel de pe soare?

Bineinteles ca se poate. Stiind viteza relativa dintre Soare si satelit (sistemele de referinta fata de care ceasurile sunt respectiv in repaus), se calculeaza care este "viteza ticaitului" oricaria dintre ele fata de celalalt sistem de referinta. Repet, cand sunt implicate acceleratii, calculul e mai complicat.

cazul a) cand tinem seama numai de miscarea satelitului in jurul soarelui
cazul b) cand tineam seama de diferenta de timp dintre ceasurile satelit-pamant si pamant-soare (un fel de compunere a timpului...)
Obtinem aceasi valoare ptr. timp in ambele cazuri?

Bineinteles ca obtinem aceeasi valoare pentru "viteza ticaitului" (ce inseamna "valoare pentru timp" ?) cand o calculam dintr-un sistem de referinta ales, indiferent cu cate alte sisteme de referinta o compunem pe parcurs. Altfel chiar ca ar iesi niste paradoxuri (d)in teorie.

Mai mult ca la viteze mari, acestea nu se compun vectorial.

Si ce-i cu asta? Ca tot ai adus vorba, de ce crezi ca la "compunerea vitezelor" nu e nici o problema in acest caz, dar ca ar fi una la calculul "vitezelor de ticait" ?

Sper ca de data asta am explicat mai clar "experimentul" meu.

Eu personal nu am inteles care e nedumerirea ta. Ai facut calcule folosind Teoria Relativitatii Generalizate si nu ti-au iesit valorile cum trebuie?

Chestiunea este ca nu poti trata problema numai prin prisma timpului. Trebuie sa consideram si spatiul in "ecuatia" asta.

Normal, asta face teoria relativitatii.


e-

[07Marius]

Nu e un paradox, ceasurile merg la fel pentru observatorii aflati in repaus fata de ceasuri. "Paradoxul" deriva din faptul ca lumina se propaga cu viteza finita. Exista in relativitatea restransa o marime denumita interval care se conserva.

In primul rand multumesc tuturor ptr. comentariile voastre. Am sa incerc sa le iau pe rand ca sa-mi limpezesc si eu nelamuririle cu un drum...
Poti sa detailezi ideea cu intervalul care se conserva?
Ptr. observatorii aflati in repaus fata de ceas, e clar ca ei sunt cei mai fericiti. Nu au de ce sa-si bata capul... ca mine de ex. Am sa detailez problema putin mai jos in raspunsul ptr. Electron

[07Marius]

Prin urmare stim sigur ca ceasurile atomice de pe satelitii artificiali raman in urma efectiv datorita efectului relativist de miscare in jurul pamantului.

Daca in fragmentul de mai sus ai specificat sistemul de referinta (ceasul etalon de pe Pamant), aici ai emis o eroare. Ce inseamna "a ramane in urma efectiv"? Ceasul de pe Pamant e doar un etalon ales in acest caz, nu este "etalonul absolut". In plus, in cazul miscarii satelitilor, avem o miscare accelerata, ceea ce complica modul de calcul al "ramanerii in urma", generand o asimetrie intre cele doua sisteme de referinta (cel al Pamantului si cel al satelitului considerat).

Eu din cate stiu, experimentul e asa: ai 2 ceasuri identice in sincron pe pamant. Unul il urci pe satelit si dupa o anumita perioada il aduci din nou pe pamant. Cand vei compara citirile pe cele 2 ceasuri, cel de pe satelit va fi cu ceva in urma. Deci, efectiv si la propriu, ceasul de pe satelit ramane in urma datorita efectului relativist in raport cu ceasul etalon (relativ) de pe pamant. Atunci cred ca este corect sa spun ca ceasul de pe satelit ramane in urma « efectiv » fata de ceasul de pe pamant, acest efect datorandu-se miscarii relative dintre satelit si pamant.
Acum, acelasi ceas de pe satelit se invarte in jurul soarelui, insa cu o alta viteza mult mai mare in raport cu cea de revolutie in jurul pamantului. Aici, spuneam ca in mod similar ar trebui sa existe un efect de ramanere in urma, in raport cu ceasul de pe soare. Cu alte cuvinte, sa aiba un tact diferit in functie de viteza relativa fata de soare.
Problema la care m-am gindit, este daca timpul « se conserva » intre cele 3 ceasuri. (pe langa problema acceleratiilor, probabil ca se pune si problema campurilor gravitationale diferite). Ma intrebam cum se coreleaza toate aceste « cadente » diferite si reale in raport cu diferiti observatori pe acelasi ceas (de pe satelit).

In fizica, folosind transformarile Lorentz, poti calcula "viteza ticaitului" oricarui ceas din orice sistem de referinta ales. Oricat ai "compune" aceste miscari, tot la aceleasi transformari finale ajungi, exact ca la compunerea vitezelor.

Pai tocmai de aici mi-a venit « problema ». Vitezele nu se mai compun (insumeaza) si atunci m-am intrebat daca in aceasta situatie se poate pune problema de conservare a timpului… Nu am facut nici un fel de calcul…
Mersi de raspunsuri, probabil ca persista inca confuzii in mintea mea, dar ma lupt cu ele.

[Electron]

Eu din cate stiu, experimentul e asa: ai 2 ceasuri identice in sincron pe pamant. Unul il urci pe satelit si dupa o anumita perioada il aduci din nou pe pamant. Cand vei compara citirile pe cele 2 ceasuri, cel de pe satelit va fi cu ceva in urma.

Ok.

Deci, efectiv si la propriu, ceasul de pe satelit ramane in urma datorita efectului relativist in raport cu ceasul etalon (relativ) de pe pamant.

Da, pentru ca simetria a fost "rupta" de acceleratia ceasului de pe satelit. Asta se intampla si in "paradoxul gemenilor".

Atunci cred ca este corect sa spun ca ceasul de pe satelit ramane in urma « efectiv » fata de ceasul de pe pamant, acest efect datorandu-se miscarii relative dintre satelit si pamant.

Aceasta formulare este neriguroasa si eu o consider gresita. Ramanerea in urma e datorata acceleratiei suplimentare a ceasului de pe satelit. Daca miscarea se reducea doar la o viteza constanta (relativista), nu mai putem vorbi de "o ramanere efectiva" in urma, deoarece nu avem un reper absolut pentru a decide acest lucru. Nici in acest caz nu avem un reper absolut. Luam ceasul de pe Pamant ca reper doar pentru ca ne este comod, nu pentru ca ar fi intr-o pozitie (sistem de referinta) privilegiat(a).

Acum, acelasi ceas de pe satelit se invarte in jurul soarelui, insa cu o alta viteza mult mai mare in raport cu cea de revolutie in jurul pamantului.

Aici faci confuzia cea mai grava. Una e viteza ca modul, si cu totul alta e acceleratia (variatia vitezei). Vitezele conteaza desigur, dar acceleratiile sunt cele care rup simetria. Pentru o evaluare calitativa relevanta, eu consider ca trebuie comparate acceleratiile si nu vitezele.

Aici, spuneam ca in mod similar ar trebui sa existe un efect de ramanere in urma, in raport cu ceasul de pe soare. Cu alte cuvinte, sa aiba un tact diferit in functie de viteza relativa fata de soare.

Da, in mod riguros exista o diferenta. Nu trebuie insa confundate vitezele si acceleratiile. Retine ca efectul vitezelor este "simetric", in timp ce efectul acceleratiilor nu este simetric (pentru ca ceasurile nu au aceleasi acceleratii). Ramanerea in urma despre care vorbesti tu e datorata asimetriei cauzate de acceleratii, nu de viteze.

Problema la care m-am gindit, este daca timpul « se conserva » intre cele 3 ceasuri. (pe langa problema acceleratiilor, probabil ca se pune si problema campurilor gravitationale diferite).

In TRG, acceleratiile si campurile gravitationale sunt echivalente, deci au acelasi fel de contributie.

Ma intrebam cum se coreleaza toate aceste « cadente » diferite si reale in raport cu diferiti observatori pe acelasi ceas (de pe satelit).

Poti calcula aceste lucruri folosind ecuatiile din TRG.

Pai tocmai de aici mi-a venit « problema ». Vitezele nu se mai compun (insumeaza)

Aici confunzi compunerea cu "insumarea" (probabil in sens vectorial). Vitezele relativiste se compun conform formulelor din TR. Compunerea vectoriala e doar un caz limita (valabila pt vitese nerelativiste).

si atunci m-am intrebat daca in aceasta situatie se poate pune problema de conservare a timpului…

Eu tot nu inteleg care e aceasta "problema de conservare a timpului" despre care vorbesti. Ce intelegi tu prin "conservarea timpului"?

Nu am facut nici un fel de calcul…

Pana sa ajungi la calcule, ar fi indicat sa exprimi mai clar despre ce "problema" discuti. (A pune corect o problema inseamna a avea deja jumatate din rezolvare )


e-

[07Marius]

Da, pentru ca simetria a fost "rupta" de acceleratia ceasului de pe satelit. Asta se intampla si in "paradoxul gemenilor".

Electron, nu te supara pe mine ca uneori sunt mai greu de cap. Rezulta chestia asta si din unele intrebari pe care le pun. Dar, sunt perseverent...cateodata, si asta mai compenseaza din unele lipsuri informationale.
Recunosc cu toata sinceritatea ca habar n-am cum este cu simetria rupta, pot doar sa intuiesc ce vrei sa spui. Cred ca are legatura cu faptul ca cele 2 ceasuri aflate in aceeasi stare de miscare (repaos relativ), unul dintre ele este accelerat pe orbita si astfel... rupe simetria fata de ceasul "geaman". Dar, in aceasta situatie - cred ca corectia ar trebui facuta o singura data ptr. a restabili "simetria". Chestia este ca aceasta corectie se face sistematic de mai multe ori pe zi ptr. a mentine diferenta de tact intr-o marja acceptabila ptr. aplicatia GPS. Acum, e drept ca satelitul asta, daca are o orbita eliptica, are si variatii de viteza ptr. a fi in concordanta cu legea lui Kepler (a II-a daca bine imi aduc aminte). Dar, eu cred ca efectul relativist se datoreaza in esenta vitezei cu care se deplaseaza satelitul si nu acceleratiei satelitului care variaza in limite mult mai mici. In plus, daca ai acceleratie ai si deceleratie ptr. a mentine constanta orbita. Asta nu ar trebui sa produca un efect de compensare? (nu stiu, doar imi pun intrebarea...)

Aceasta formulare este neriguroasa si eu o consider gresita. Ramanerea in urma e datorata acceleratiei suplimentare a ceasului de pe satelit. Daca miscarea se reducea doar la o viteza constanta (relativista), nu mai putem vorbi de "o ramanere efectiva" in urma, deoarece nu avem un reper absolut pentru a decide acest lucru. Nici in acest caz nu avem un reper absolut. Luam ceasul de pe Pamant ca reper doar pentru ca ne este comod, nu pentru ca ar fi intr-o pozitie (sistem de referinta) privilegiat(a).

hmmm... pai, daca bine imi aduc aminte in relatiile TR intra viteza si nu acceleratia. Chiar daca viteza este constanta, (dar mare) efectul relativist se produce (adica variatia spatiului-timp ptr. ca c sa ramana constant). Adica cu alte cuvinte nu este nevoie de acceleratie ca sa obtin un efect relativist. Cel putin asa stiam eu.

Pana sa ajungi la calcule, ar fi indicat sa exprimi mai clar despre ce "problema" discuti. (A pune corect o problema inseamna a avea deja jumatate din rezolvare

Aici, trebuie sa recunosc  100% ca n-am argumente contra... O sa ma mai gandesc la problema, ca sa o expun mai clar. Mai trebuie sa caut niste referinte pe net pe care le-am citit mai demult, ptr. a-mi reimprospata informatiile si ptr. a avea baza de discutie. Oricum, mersi ptr. rabdare si sfaturi.
07

[HarapAlb]

Poti sa detailezi ideea cu intervalul care se conserva?

Termenul corect este invariant, adica intervalul are aceeasi valoare in orice sistem de referinta inertial. Intervalul este o marime scalara si il poti privi ca pe modulul unui vector. In doua (sau trei) dimensiuni proiectiile unui vector pe axele unui sistem de coordinate depinde de orientarea sistemul de coordinate, insa modulul vectorului nu. Intervalul este construit dupa aceeasi idee, insa pe landa cele trei dimensiuni includem si timpul; putem afirma ca este un fel de modul al unui vectorului cuadri-dimensional in spatiu-timp.

[07Marius]

Termenul corect este invariant, adica intervalul are aceeasi valoare in orice sistem de referinta inertial. Intervalul este o marime scalara si il poti privi ca pe modulul unui vector. In doua (sau trei) dimensiuni proiectiile unui vector pe axele unui sistem de coordinate depinde de orientarea sistemul de coordinate, insa modulul vectorului nu. Intervalul este construit dupa aceeasi idee, insa pe landa cele trei dimensiuni includem si timpul; putem afirma ca este un fel de modul al unui vectorului cuadri-dimensional in spatiu-timp.

Suna cat se poate de logic. Insa va mai trebui sa citesc cum este cu invariantul asta. Ai vreo referinta buna?

[Electron]

Electron, nu te supara pe mine ca uneori sunt mai greu de cap. Rezulta chestia asta si din unele intrebari pe care le pun. Dar, sunt perseverent...cateodata, si asta mai compenseaza din unele lipsuri informationale.

Ok, din partea mea.

Recunosc cu toata sinceritatea ca habar n-am cum este cu simetria rupta, pot doar sa intuiesc ce vrei sa spui.

Simetria despre care vorbesc este urmatoarea: Daca avem doua sisteme de referinta, A si B, astfel incat A se misca fata de B cu viteza v (sa zicem relativista), atunci: Ceasul in repaus in A este vazut din sistemul de referinta B ca "ticaind" mai rar decat cel din B, iar ceasul in repaus in B este vazut din sistemul de referinta A ca "ticaind" mai rar decat cel din A, in mod exact simetric. De aceea, nu are nici un sens sa afirmi ca unul din ceasuri merge "mai incet" ca celalalt in mod "absolut". Care "ticaie mai rar" e ceva ce depinde de sistemul de referinta, fara sa avem vreun sistem de referinta privilegiat (absolut) la dispozitie pentru asta.

Cred ca are legatura cu faptul ca cele 2 ceasuri aflate in aceeasi stare de miscare (repaos relativ), unul dintre ele este accelerat pe orbita si astfel... rupe simetria fata de ceasul "geaman".

Nu prea inteleg ce ai vrut sa scrii aici. Ruperea de simetrie despre care vorbesc eu, datorata acceleratiei, este cea implicita din faptul ca satelitul nu are o viteza constanta fata de ceasul de pe Pamant (spre deosebire de situatia descrisa mai sus).

Dar, in aceasta situatie - cred ca corectia ar trebui facuta o singura data ptr. a restabili "simetria". Chestia este ca aceasta corectie se face sistematic de mai multe ori pe zi ptr. a mentine diferenta de tact intr-o marja acceptabila ptr. aplicatia GPS.

E si normal sa se faca o corectie sistematica, dat fiind ca acceleratia este sistematica, nu doar "o data" la pornire.

Acum, e drept ca satelitul asta, daca are o orbita eliptica, are si variatii de viteza ptr. a fi in concordanta cu legea lui Kepler (a II-a daca bine imi aduc aminte).

Tu vorbesti despre variatia modulului vitezei, care poate fi destul de neglijabila daca orbita e aproape de a fi circulara. Eu vorbesc despre acceleratia vitezei, care corespunde variatiei vectorului viteza, deci si in modul si in orientare. Sper ca esti de acord ca un satelit isi schimba orientarea vitezei in mod sistematic, nu doar "la pornire".

Dar, eu cred ca efectul relativist se datoreaza in esenta vitezei cu care se deplaseaza satelitul si nu acceleratiei satelitului care variaza in limite mult mai mici.

Ei bine, tocmai aici e confuzia pe care o faci. Da, cu cat viteza satelilului in modul e mai mare, efectele relativiste asupra "ticaitului" ceasurilor sunt mai mari, dar in mod simetric. Deci nu viteza determina "ramanerea in urma" despre care vorbesti tu, pentru ca viteza constanta nu poate produce o "ramanere in urma efectiva" (asimetrica). In schimb, acceleratia (simtita constant pe satelit, si diferita de cea a ceasului de pe Pamant) e cea care rupand simetria va produce "ramanerea in urma efectiva".

In plus, daca ai acceleratie ai si deceleratie ptr. a mentine constanta orbita. Asta nu ar trebui sa produca un efect de compensare? (nu stiu, doar imi pun intrebarea...)

Iar nu inteleg despre ce vorbesti. Ce inseamna "a mentine constanta orbita" ?

hmmm... pai, daca bine imi aduc aminte in relatiile TR intra viteza si nu acceleratia.

In Relativitatea Restransa (sau speciala) asa este. Dar in Relativitatea Generalizata, cea in care acceleratiile sunt echivalente cu gravitatia, efectele relativiste sunt mai complicat de calculat. Tocmai asta zic si eu. Cu TRS poti doar analiza cazurile simetrice (in care vitezele nu variaza).

Chiar daca viteza este constanta, (dar mare) efectul relativist se produce (adica variatia spatiului-timp ptr. ca c sa ramana constant).

Evident, dar efectele sunt simetrice, asa cum am exemplificat la inceputul postarii.

Adica cu alte cuvinte nu este nevoie de acceleratie ca sa obtin un efect relativist. Cel putin asa stiam eu.

Corect, in TRS, cand vorbim de efecte simetrice. Exemplul tau cu satelitul a carui ceas "ramane efectiv in urma" (adica asimetric) e datorat acceleratiilor si poate fi calculat doar cu TRG.


e-

[07Marius]

Tu vorbesti despre variatia modulului vitezei, care poate fi destul de neglijabila daca orbita e aproape de a fi circulara. Eu vorbesc despre acceleratia vitezei, care corespunde variatiei vectorului viteza, deci si in modul si in orientare. Sper ca esti de acord ca un satelit isi schimba orientarea vitezei in mod sistematic, nu doar "la pornire".

Ei bine, tocmai aici e confuzia pe care o faci. Da, cu cat viteza satelilului in modul e mai mare, efectele relativiste asupra "ticaitului" ceasurilor sunt mai mari, dar in mod simetric. Deci nu viteza determina "ramanerea in urma" despre care vorbesti tu, pentru ca viteza constanta nu poate produce o "ramanere in urma efectiva" (asimetrica). In schimb, acceleratia (simtita constant pe satelit, si diferita de cea a ceasului de pe Pamant) e cea care rupand simetria va produce "ramanerea in urma efectiva".
e-

OK, incep sa inteleg mai bine explicatiile tale. Termenul de viteza care include si directia - si nu numai modulul, cum pare la prima vedere, schimba "putin" perspectiva. De fapt, schimbarea directiei genereaza acea acceleratie care spui ca rupe simetria. Incep sa simt...
Pe undeva, aceasta "omisiune" cred ca se datoreaza (clar, in primul rand ...teoria lipsa din bagajul personal) dar, m-a indus in eroare faptul ca miscarea orbitala a planetelor este vazuta ca si o miscare rectilinie uniforma intr-un spatiu curbat de gravitatie. Cel putin, asa am inteles din multe documentare ce le-am mai vazut de-a lungul timpului.
Si daca stau sa ma gandesc, chiar si Enstein parintele acestor teorii, i-a scapat gravitatia... in prima faza....pe urma a revenit in forta cu TRG si a completat tabloul.
Cu aceste noi informatii va trebui sa revad imaginea de ansamblu.
-e, cool!
Mersi.

[HarapAlb]

Suna cat se poate de logic. Insa va mai trebui sa citesc cum este cu invariantul asta. Ai vreo referinta buna?

Incepe cu pagina de pe Wikipedia: http://en.wikipedia.org/wiki/Introduction_to_special_relativity