Forumul Scientia

Revin asupra acestui studiu cu rugamintea de a primi critici sustinute cu argumente, sau de a aduce imbunatatiri si idei noi pe aceasta tema;
https://drive.google.com/file/d/13gONOTx6DN_P0eK0VT9nmKpZSnN1hdnB/view?usp=sharing
Avand in vedere ca in acest studiu apar niste echivalente intre notiuni electromagnetice si marimi mecanice, consider ca mai intai ar trebui citit referatul privind echivalenta unitatilor de masura electrice cu cele mecanice;https://drive.google.com/file/d/13JWVyJRD6t3UjdLycGF0Om-nth3f45IZ/view?usp=sharing

Virgile asta  este lucrarea asupra caruia eu te-am sfatuit sa mai revii cu anuntarea ei si ma bucur sa vad infiintarea acestui topic desi  am mai spus ca deoamdata nu am timp suficient si, vorba lui Marin Preda in cel mai iubit dintre pamanteni: "timpul nu mai are rabdare cu noi" parafrazata de mine ca: "timpul nu prea mai are rabdare cu mine".

Citind prefata observ aceasta propozitie:

"Desi natura campurilor care interactioneaza in microcosmos este diferita de cea a
campurilor macrocosmice, respectiv campul electromagnetic si cel gravitational, au
totusi o caracteristica comuna, aceia de a fi liantul materiei organizate in sisteme
armonice, avand o raza de actiune nelimitata, a carei intensitate este in scadere cu
patratul distantei, asigurand conditiile organizarii particulelor sau corpurilor in sisteme"

si atunci

Convenind ca energetic adica conform  principiul conservarii pe care  se pare ca nu-l pui in discutie si a distributiei spatiale a acestei energii si efectele interactiunii ( nu pui in disutie nici legea a treia a lui Newton) totusi pe ce te bazezi cand consideri scaderea cu patratul distantei, o lege absolut universala?

Adica eu as dori sa fii mai explicit cu premizele pe care te bazezi, adica care legi ale naturii sau pe care noi le consideram a fi astfel, te bazezi? Si daca crezi ca sunt numai astea asa cum eu consider ca in intreg Universul cunoscut sau/si pe care il vom cunoste ratiunea este UNA cu cele doua legi arisotelice(tertul exlus este o teorema nu un postulat a primelor doua si decurge din acestea care sunt independente unul de celalalt-afirm acestea pentruca nu s-au mai afirmat in istoria logicii)  in fundament si cu ratiunea suficienta(Leibniz) la contatul dintre ea si lumea materiala adica cea pe care o putem cunoaste noi muritorii.

PS. E corect sa dau si acest link  pentru cine doreste sa inteleaga mai exact ce scriu desupra:
https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/logica-juridica/principiile-logice/comment-page-1/

Citat din: atanasu din Mai 30, 2021, 10:34:30 AM

...
Convenind ca energetic adica conform  principiul conservarii pe care  se pare ca nu-l pui in discutie si a distributiei spatiale a acestei energii si efectele interactiunii ( nu pui in discutie nici legea a treia a lui Newton) totusi pe ce te bazezi cand consideri scaderea cu patratul distantei, o lege absolut universala?
...
Raspuns Virgil;
Pentru ca nu ma pricep la filozofie trec direct la intrebarea ta ca sa dau un raspuns;
Scaderea fortei electrostatice si a fortei gravitationale cu patratul distantei, nu este o descoperire a mea, ci a celor doi mari fizicieni ai timpului lor, respectiv Coulomb si Newton, care au concentrat aceasta informatie atunci cand au scris relatiile de calcul ale acestor forte respectiv; F1=(1/4pi.eps).q^2/r^2 ; si F2=K.M.m/R^2 ; Aceste relatii nu pot fi puse la indoiala fiind verificate atat in laborator cat si in toate aplicatiile practice ce privesc explorarile cosmice in sistemul nostru solar. Si explicatia este simpla daca tinem cont de observatia ca efectele acestor campuri au o simetrie sferica omnidirectionala care se propaga intr-o succesiune nelimitata de suprafete sferice echipotentiale . Daca consideram o suprafata sferica cu raza Ro minima unde se afla sursa acestor campuri, notam ca suprafata aceasta activa
So =4.pi.Ro^2 , orice alta suprafata sferica care imbraca sursa campului se poate scrie ca; Si=4.pi.Ri^2, in care orice Ri >Ro ; Deci forta initiala Fo resimtita de un corp de proba in orice punct al suprafetei So prin acceleratia ao pe care o imprima campul initial. Deci putem scrie ca produsul dintre acceleratia initiala ao si suprafata activa initiala So este egal cu o constanta Ct.  ao.So=Ct; sau ao=Ct/So =Ct/4.pi.Ro^2 ; sau pentru orice alta suprafata echipotentiala valoarea acceleratiei ai  devine; ai=Ct/4.pi.Ri^2 ; sau; ai=(Ct/4pi).1/Ri^2 ; Iata deci ca oricat de mare ar fi distanta Ri fata de sursa, acceleratia ai scade cu patratul distantei Ri.

Multumesc . La evolutia cu distanta tinand cont de suprafetele sferice doream sa te aduc. Raspuns corect.
Pot sa cred ca ce ai scris se sustine si poate ca odata voi  reusi sa te citesc.
PS. Informativ doar: cuvantul similitudine deschide niste perspective. Si intre hidraulica anume tipui de curgee si infiltratii prin pamant  si electrostatica, legile sunt comune si de aceea se utilizeaza analogia aceasta pentru modelarea in labirator  a feniomenului hidraulic modeland fenomenul electrostatic. Metoda foarte utilizata acum peste 50 de ani  ulterior aparand metodele numerice in diferente finite sau un model exemplar in cadrul teoriei elementului(elementrelo) finite.

Studiul hidraulicii se aseamana cu electromagnetismul, nu cu electrostatica, deoarece in electrostatica nu curge nimic fiind vorba de un camp static asemanator cu un camp caloric. Insa efectul Magnus din hidraulica se aseamana cu efectul magnetic produs asupra sarcinilor electrice aflate in miscare, respectiv legea lui Lentz F=e X v X B ; in care se curbeaza traiectoria electronilor atunci cand se deplaseaza intr-un camp magnetic perpendicular pe planul miscarii. Acelasi lucru se observa si la cilindrul cu circulatie care se roteste in jurul axei si totodata de deplaseaza intr-un fluid, datorita aparitiei unor presiuni diferite diametral opuse care duc la curbarea traiectoriei. Asemanarea este izbitoare privind efectele produse asupra traiectoriilor particulelor respectiv corpurilor, dar fenomenele fizice sunt diferite pentru ca se produc in medii complet diferite.

Presupun ca este cum spui caci nu te verific si cand eram tanar lucram intr-un institut unde era un laborator de curgere a fluidelor prin medii poroase cu aplicatie la infiltratiile prin sau pe langa lucrarile hidrotehnice unde se facea aceasta modelare reoeletrica onstruindu-se modele din rezistente legate intre ele si formand astfel o retea care simula fenomenul hidraulic care asculta de aceiasi lege matematica. Ulterior calculatoarele au permis rezolvarea numerica cu modele matematice de diferente finite si apoi o modelare foarte importanta intrand in toate domeniile fizicii adica a ecuatiilor fizicii matematice, numita metoda elementelor finite si apoi o dezvoltae cu metoda elementelor de frontiera etc.
Eu am lucrat tot intrun domeniu analogic in care se modela cu analogia fotoelastica  o stare de eforturi intrun material elastic numit araldit si care simula eforturile reale din natura iar efectul aestor eforturi pe modelul fotoelastic  se observa optic prin niste franjuri de interferenta numite izocromatice si se efectua un intreg calcul. Si aceasta modelare a fost eliminata prin MEF domeniu in care am facut niste programe in limbaj FORTRAN.

Citat din: atanasu din Mai 31, 2021, 10:08:42 AM
Presupun ca este cum spui caci nu te verific si cand eram tanar lucram intr-un institut unde era un laborator de curgere a fluidelor prin medii poroase cu aplicatie la infiltratiile prin sau pe langa lucrarile hidrotehnice unde se facea aceasta modelare reoeletrica onstruindu-se modele din rezistente legate intre ele si formand astfel o retea care simula fenomenul hidraulic care asculta de aceiasi lege matematica. Ulterior calculatoarele au permis rezolvarea numerica cu modele matematice de diferente finite si apoi o modelare foarte importanta intrand in toate domeniile fizicii adica a ecuatiilor fizicii matematice, numita metoda elementelor finite si apoi o dezvoltae cu metoda elementelor de frontiera etc.
Eu am lucrat tot intrun domeniu analogic in care se modela cu analogia fotoelastica  o stare de eforturi intrun material elastic numit araldit si care simula eforturile reale din natura iar efectul aestor eforturi pe modelul fotoelastic  se observa optic prin niste franjuri de interferenta numite izocromatice si se efectua un intreg calcul. Si aceasta modelare a fost eliminata prin MEF domeniu in care am facut niste programe in limbaj FORTRAN.

Atasez un link aici care cupreinde aceiasi lucrare intr-o interpretare initiala diferita considerand ca atomul s-ar afla intr-un spatiu virual pentru care nu cunoastem marimile electromagnetice atat ale spatiului cat si ale particulelor considerate.
https://drive.google.com/file/d/1dKTnctVAdSsbGliwZMFJ2ynbIMwVIEk7/view?usp=sharing

Se cere totusi sa parcurgeti si cateva pagini privind echivalenta dintre unitatile de masura electrice cu cele mecanice;
https://drive.google.com/file/d/13JWVyJRD6t3UjdLycGF0Om-nth3f45IZ/view?usp=sharing

 O sa-ti raspund cat mai complet dar sunt grav si incurabil bolnav, asa ca ma ocup de propriile lucrari deocamdata niste ipoteze dar si bosonul Higgs a fost pana cand la Cern sa devina o adevarata teorie, tot doar o complexa si dezvoltata ipoteza, dar nu inca o teorie stricto sensu.
Succes sanatate  numai bine

Citat din: atanasu din Noiembrie 12, 2021, 06:16:12 AM
O sa-ti raspund cat mai complet dar sunt grav si incurabil bolnav, asa ca ma ocup de propriile lucrari deocamdata niste ipoteze dar si bosonul Higgs a fost pana cand la Cern sa devina o adevarata teorie, tot doar o complexa si dezvoltata ipoteza, dar nu inca o teorie stricto sensu.
Succes sanatate  numai bine

Imi pare rau sa aflu ca esti grav bolnav, si eu am trecut prin covid desi sunt vaccinat si am ramas cu o tuse care parca nu mai trece.
Iti doresc din toata inima insanatosire grabnica sa ne mai impartasim idei atat cat se mai poate. Inca odata multa sanatate ca e mai buna decat toate.

Atasez aici un linck a lucrarii mele despre similitudinea sistemelor micro si macrocosmice, care a fost completata recent cu un capitol ce cuprinde exinderea teoriei spre infinitul mic, dincolo de care nu mai pot exista sisteme armonice naturale formate din particule. Astfel am gasit ca sub nivelul microcosmic al atomilor mai poate exista doar un nivel submicrocosmic si ultimul nivel denumit de mine hipocosmic format numai din sisteme binare asemanatoare hidrogenului dar la care hipoparticulele au masele si dimensiunile infinit mai mici decat cele cunoscute si sunt caracterizate de viteza luminii ca singura viteza posibila. Densitatea acestor particule este foarte mare, ceia ce conduce la ideia ca acest nivel cosmic sta la baza evolutiei celorlalte niveluri superioare avand drept constante de similitudine care se regasesc pe o diagrama spirala logaritmica, pe care o gasiti in ultimul capitol de aici;
https://drive.google.com/file/d/1Z9bhc-fSe4J7LnU0z5nhQeWyjNJrwg4V/view?usp=sharing

Citat din: atanasu din Ianuarie 27, 2023, 09:54:46 a.m.
Virgil, acest text il trimit cu aceptul tau d-lui X ca ultim raspuns din partea ta, desigur si cu o introducere a mea unde preiau explicitand si ca sa-l fac mai atractiv  din punctul meu de vedere raspunsul tau  propriu zis care va fi  postarea ta  #304 : Ianuarie 25, 2023, 07:15:30 ,  modificata de tine succesiv(inclusiv ieri) in urma celor discutate,  si ce va face d-lui vom vedea :

Stimate d-le X , va remit  cu multumirile colegului Virgil  al carui text (carte)  vi l-am trimis spre informare stiintfica anul trecut  cu specificarea ca el nu a trimis ca neaparat publicabil in forma asta pentru ca a trimis pe de o parte cartea scrisa si destul de ampla si diverse comentarii bazate pe continutul ei desigur ca nefamiliar pentru dvs sau linkuri extrase din carte incercand sa explice sau sa raspuda unor sugestii de ale dvs.
Personal consider a merita efortul pe care-l faceti cu siguranta ca sa urmariti acestea, pentuca eu nu as paria ca nu este ceva valoros in realizarea d-lui, dar dvs sunteti mai priceput in domeniu si nu eu, si veti decide dupa ce veti urmari si acesta desi raspunsul este destul de amplu de aceasta data, de fapt si la solicitarea mea.
Dl Virgil mi-a comunicat si mie niste opinii in paralel cu raspunsul catre dvs.  pe care eu le folosesc ca sa scriu aceasta introducere la raspunsul d-lui strict care apare in final dupa titlul  de aici de "Raspuns final" pe care il dau eu si in care dl Virgil copiaza frazele dvs si indica raspunsul sau punctual cu sintagma "Virgil a  raspuns".
Desigur ca discutia nu este inchisa dar pentru a explicita  mai in adancime cartea, ea trebuie urmarita mai in detaliu putandu-se astfel gasi  raspunsuri  mai ample si mai complete decat comentariile sale destul de succinte si cu raspunsul la intrebarea mea referitoare la elementele de originalitate ale cartii care pentru mine este ca o teza de doctorat care insa prezinta de la inceput aportul autorului si fara sa fi precedat de un studiu bibliografic-documentar  cum fac tezele standard in prima si de regula cea mai voluminoasa a lor parte, asa cum se vede si din bibliografia fundamentala succinta si doar esentiala lucru cumva normal cand prezinti lucruri noi originale si care nu decurg strict din alte texte citabile, pentru ca scopul dlui Virgil nu a fost sa scrie o carte publicabila neaparat in forma asta ci de fapt sa uneasca intr-un singur text o serie de posibile articole poate chiar publicabile indpendent, desigur aranjate in acest sens, carte care sa prezinte  contributia sa originala de peste 50 de ani in cercetarea acestor probleme si concluziile ei, iar eu nefiind in tema neputand nici sa-l cofirm dar nici sa-l infirm in legatura cu aceasta intentie a d-sale.
Ca sa fiu mai clar in explicitarea celor intelese din spusele lui voi cita cate ceva scris mie de catre dl Virgil chiar daca asta  lungeste cu ceva introducerea mea :
" Cum sa explic ca lucrarea mea este ca un ghem de ata pe care trebie sa-l desfasori incet si continuu pentru ca s-o intelegi. Desigur fiecare pagina poate ca ar trebui dublata de comentarii pentru ca mereu sunt legaturi noi si nu totdeauna suficient de bine explicate pentru ca nu am vrut sa pierd firul lucrarii si sa ma pierd in detalii neesentiale. Este evident ca cine citeste ca fac asemanarea dintre campul electric si campul gravitational, va stramba din nas pentru ca tot ce a invatat pana acum a fost complet diferit. Cum sa explic eu ideia ca "D-zeu nu a facut legi speciale pentru micro si alte legi pentru macro, ci ca legile sunt aceleasi doar ca sunt particularizate.
Eu sustin ca este o asemanare intre campul electric si campul gravitational, mai exact atat campul electric este si un camp masic cu alta constanta decat cea gravitationala, si depinde numai din ce punct de vedere privim lucrurile, iar campul gravitational este si un camp pseudoelectric, avand alte constante epsilon si miu, decat in cazul atomilor.
Cand este vorba de o lucrare stiintifica toata lumea vrea dovezi clare, matematice, confirmate prin observatii, iar eu nu am avut la dispozitie decat sistemul solar si sistemele de sateliti ai planetelor. In aceste conditii am cautat pe cat posibil sa aflu confirmari intre rezultatele relatiilor de similitudine si rezultatele masuratorilor astronomice.
Consider ca orice masa se deplaseaza odata cu propriul camp gravitational prin care se propaga lumina, cu aceiasi viteza in orice sistem de referinta. Adica nu exista sistem de referinta fara masa si camp gravitational propriu. Cu alte cuvinte, indiferent cu ce viteza relativa se intalneste frontul de unda al razei de lumina cu un camp gravitational, ceia ce devine masurabil este totdeauna o constanta "c", pentru ca spatiul gravitational care se deplaseaza odata cu corpul care este sistem de referinta nu permite alta viteza.
Lucrarea aceasta am inceput-o in timpul stagiaturii la 26 de ani, cand inca nu existau calculatoare si faceam calculele cu rigla de calcul, iar informatiile astronomice le gaseam prin carti luate de la biblioteca, si totusi am gasit o cale de urmat ce dureaza si in prezent, dar mi-a scazut puterea de lucru si timpul necesar."

Totusi trebuie sa mai scriu ceva comunicat de Virgil referitor la originalitatea lucrarii:
"De fapt este greu sa extrag elementele originale dat fiind ca  fiecare pagina are cateva relatii noi, adica absolut toata lucrarea este plina de elemente originale noi.
Cat despre elemente noi care ar putea sa starneasca curiozitatea daca ma intrebati am cateva exemple in carte la pag.102-105, Exemple si aplicatii;
Desigur  daca mai apar intrebari punctuale ma bucur sa raspund la ele."

In acelasi timp dl.ing Virgil si-a a seama de efortul facut de dvs si mi-a spus bucuros si acestea:
"lata ca este cineva care a sezizat unele lucruri din activitatea mea de peste 50 ani si trebuie sa-i multumesc pentru aceasta"


                         Raspuns final al  dlui Virgil;

"Linkul  trimis se referă la un tabel de relații de similitudine, fără nici un fel de comentarii.
1.Subliniez că acest mod de a transmite informații în fizică nu este acceptat de cenzura revistelor de specialitate din motive explicabile: de exemplu, la relația pentru factorul beta: nu se înțelege ce reprezintă coeficienții s și j , la relația pentru K nu se înțelege ce reprezintă Ka, la relația pentru masa unui corp din nucleu nu se înțelege ce reprezintă constanta csi,
la relația constantei K- dacă pentru gravitație se înțelege că e vorba de constanta gravitației, pentru sistemul microcosmic nu se explică -deși se poate deduce că e vorba de o constantă a interacției electrice, deoarece interacția electrică este între sarcini electrice și nu între mase, ș.a.m.d.
Dacă colegul vrea să publice în revistă de specialitate, explicitarea acestor relații și a similitudinii dintre ele este strict necesară."

Virgil a raspuns;
Referitor la tratarea similitudinii sistemelor micro si macro cosmice trebuie sa arat ca natura s-a organizat pe mai multe niveluri cosmice printre care avem nivelul microcosmic organizat in atomi, molecule, sau formatiuni microcristaline, in timp ce materia macrocosmosmica s-a organizat in sisteme galactice, sisteme stelare sau microgalaxii, sisteme solare, si sisteme cu sateliti. Atat in micro cat si in macro, materia este organizata in "sisteme armonice rotationale", deoarece toate orbitele sunt mai mult sau mai putin eliptice avand loc o oscilatie continua a particulelor sau corpurilor intre un maxim al energiei cinetice si un minim al energiei potentiale, cat si invers, in timp ce intreg sistemul se rasuceste in jurul propriului centru de masa.
Pentru a stabili in ce consta relatia de similitudine intre micro si macro a trebuit sa gasesc mai intai o marime comuna intre aceste niveluri cosmice pe baza carora sa pot stabili prima constanta de similitudine notata cu litera "s". Asa ca am observat ca la nivelul galaxiilor viteza luminii este o constanta limita, la fel ca la sistemul atomic, asa ca am cautat o constanta valabila intre aceste doua sisteme atomi si galaxii. Insa a ramas intrebarea cum se vor raporta celelalte familii sau clase de sisteme cosmice (microgalaxii, sisteme solare, sisteme de sateliti) fata de constanta de similitudine "s", asa ca am introdus un coeficient "beta" pentru fiecare clasa de sisteme in parte fapt ce mi-a permis sa adaptez orice relatie de similitudine pentru fiecare clasa.
O problema foarte importanta a fost cum sa fac asemanarea intre un camp masic gravitational ca marime scalara, cu un camp electric care este o marime vectoriala. Avand convingerea  ca legile naturii sunt universale, doar ca stiinta le-a descoperit in etape diferite folosind metode specifice pentru micro si altele pentru macro, mi-am dat seama ca aceste campuri au caractere comune atat masice cat si electrice, si fiecare categorie de cercetatori si-au axat cercetarile pe caracterul pe care l-au putut studia cu mijloacele tehnice pe care le-a avut la indemana. Deci campul nuclear al atomilor are atat caracter electric cat si caracter masic, iar daca este adevarat vom putea vedea numai daca gasim care este constanta cu caracter masic a campului electric.  Masa particulelor atomice este bine determinata, la fel si sarcina, asa ca am stabilit legatura dintre acestea cunoscand sarcina specifica a electronilor si a protonilor, calculand o constanta de interactiune ka. la Pag. 7. rel (1.5) "ka=(σe∙σp)/(4π∙ε);" ca fiind egala cu produsul densitatilor de sarcina a electronului si a protonului raportat la 4pi epsilon. Aceasta constanta "ka" este asemanatoare constantei gravitationale K a lui Cavendish, doar ca se refera la microcosmos reflectand caracterul masic al campului nuclear al atomului. Daca acest lucru este adevarat inseamna ca putem gasi o marime comuna atat pentru macro cat si pentru microcosmos. Aceasta marime este o noua constanta universala  invariabila, si va purta numele de "constanta sistemelor cosmice" , si o vom nota cu  simbolul   χM;
Aceasta se va calcula cu relatia  (1.2.4) pag. 14.  " χM=Ka^3∙Ma^2 ;"
Verificand aceasta constanta atat pentru sistemul atomic cat si pentru galaxie am gasit ca are aceiasi valoare; Ka^3⋅Ma^2= 9,701⋅10^33 [N^3⋅m^6⋅〖kg〗^(-4) ];
Aceasta constanta mi-a confirmat ca pot face o similitudine intre micro si macro, dincolo de ce le diferentiaza.

" 2) Simpla similitudine dintre relații din macro și microcosmos nu explică unitar interacțiile , deci nu generează vreo teorie unitară, decât în măsura în care este găsită fie o relație unitară din care relațiile specifice celor 4 interacții (de fapt 5) rezultă drept cazuri particulare,  fie un concept explicativ general care explică fenomenologic toate cele 4-5 interacții, de exempu-conceptul de vortex cuantic asociat cu emisia radială de cuante."

Virgil a raspuns;
Desigur teoria mea nu se refera la fortele tari si cele care deriva din acestea, ci se rezuma doar la interactiunile electromagnetice si interactiunile gravitationale.
Eu justific aceste campuri prin interferenta dintre frecventa mediului electromagnetic  universal cu frecventa campului nuclear fapt ce genereaza un camp propriu in jurul nucleelor atomice, si in mod asemanator in spatiul gravitational.
Ca sa explic intuitiv acest lucru sa luam exemplul unui aizberg aflat in deriva in apa oceanului, in care aizbergul reprezinta nucleul unui sistem iar apa oceanului reprezinta mediul specific al sistemului. Temperatura negativa a aizbergului da nastere unui gradient de camp termic care este crescator pe masura indepartarii de el ajungand in final la temperatura oceanului. Evident ca miscarea Browniana a moleculelor de apa va actiona diferentiat pe fetele opuse ale unui corp aflat in acest gradient de camp termic, ceia ce va da nastere la o forta de impingere a corpului spre aizberg. Imaginati-va ca aceasta forta ar actiona asupra particulelor nucleare din toti atomii corpului, pentru ca in loc de apa vom avea un mediu gravitational format dintr-un nivel submicrocosmic despre care am amintit mai inainte, mediu care este mai fin de miliarde de ori decat particulele atomice.
Iar mediul electromagnetic si mediul gravitational reprezinta o forma de manifestare a altor niveluri cosmice inferioare pe care le-am denumit nivelul submicro-cosmic si nivelul hipo-cosmic ultimul din sirul acestor forme de organizare ale universului, pentru care am determinat constantele specifice de similitudine cat si ceilalti parametri principali pentru particule, mase, frecvente si lungimi de unda etc, care se regasesc la capitolul 20 pag.90, din lucrarea de baza.

" 3. Deoarece revistele de specialitate au în general cenzură exigentă, îi recomand colegului dvs. să completeze lucrarea explicativă pe care și-a propus-o cu explicațiile necesare , care să explice ce reprezintă fiecare constantă, formulele și valorile din tabel, să facă un pdf al lucrării și să o încarce pe viXra.org - care este o bază de date de preprinturi (unde am publicat și eu) unde oricine are o lucrare cu conținut științific poate fi acceptat cu o cenzură mai înțelegătoare decât a celor de la arXiv, publicarea pe viXra nefiind opozabilă în cazul dorinței de a publica lucrarea (și) la o revistă de specialitate în domeniu.  Se accesează  viXra.org open e-Print archive   și Submit "
Virgil a raspuns;
Va multumesc pentru observatiile si sfaturile pe care mi le-ati dat, si am sa incerc sa incarc lucrarea mea in viXra.org; pe care o puteti revedea aici, in cazul cand doriti s-o revedeti, deoarece tabelul respectiv face parte din aceasta lucrare unde se regasesc toate constantele discutate:
https://drive.google.com/file/d/1Z9bhc-fSe4J7LnU0z5nhQeWyjNJrwg4V/view?usp=share_link
Redau aici si linkul tabelului ;
https://drive.google.com/file/d/1NMrsgDkcQxr_HI56On0WUG5G28hcdSKn/view?usp=share_link

Atanasu, ai acordul meu, si asa cum ai cerut am corectat unele cuvinte redactate gresit. Multumesc pentru timpul acordat de tine si de prietenul tau. Astept si alte observatii.

Virgil a scris;
"Constanta lui Cavendish este aceiasi daca avem o masa, sau N mase insumate, pentru ca aceasta constanta ne arata in ce consta natura campului gravitational care, dupa parerea mea reprezinta un raport dintre patratul frecventei de oscilatie a mediului gravitational raportata la densitatea acestuia.
Deci K=(3pi^2/).niu^2/ro ;
inlocuind valorile respective avem;
K=(3pi^2/).(6,55.19^5)^2/9,517.10^22 =6,67.10^-11 [m3/kg.s2];
Cum masa universului observabil este limitata de faptul ca orice galaxie nu poate depasi viteza luminii atat timp cat apartine universului, asemanator cu o gaura neagra a carei masa este limitata tot de viteza luminii, inseamna ca masa universului are o valoare constanta. Insa din moment ce sunt galaxii care parasesc universul cu viteze superluminice care propabil sunt permise in afara universului observabil, inseamna ca mereu se nasc noi galaxii care permit mentinerea unei mase constante a acestuia, ceia ce inseamna ca masa universului observabil se refera numai la nivelul macrocosmic, si nu cuprinde si masa celorlalte niveluri mai mici, microcosmice sau submicrocosmice, care evolueaza in asigurarea maselor si energiei necesare pentru producerea de noi galaxii."

Atanasu a intrebat;

a) Ce intelgi prin  "natura campului gravitational " si care este lgatura sa cu K
b)...  reprezinta un raport dintre patratul frecventei de oscilatie a mediului gravitational raportata la densitatea acestuia.
Deci K=(3pi^2/).niu^2/ro ;
b1)Cine este pi adia cine o determina si cum o  determina ?
b2) idem si pentru niu
b3) idm si pentru ro

Aparitia in compensare a masei universului  cu noi galaxii este si sustinera lui Hoyle.

Virgil a raspuns;

Nu, modulul de elasticitate al vidului notat cu E, nu este egal cu constanta gravitationala K; calculul lor se face astfel;
  K=(3/2)pi^2.niu^2/ro;
K=(3/2).3,14^2.(6,55.10^5)^2 / 9.517.10^22=6,67.10^-11 [N.m2/kg2] ;
in care niu este frecventa fundamentala a vidului gravitational si ro este densitatea lui.
Stiind ca viteza maxima in galaxii poate fi apropiata de viteza luminii putem calcula modulul de elasticitate propriu vidului macrocosmic cu aceasta relatie;
c=(E/ro)^1/2; sau c^2=E/ro; de unde modulul de elasticitate E=ro.c^2 ; in care densitatea ro este; ro=9,517.10^22 [kg/m3];
rezulta E=8.553.10^39 [kg/m.s^2];
Nu te-am trimis la lucrare, ci doar la un referat de cateva pagini de unde rezulta rationamentul meu.
https://drive.google.com/file/d/1ZbvWGfg3aMOn4uW41ymaaZnnoAlQ5BK4/view?usp=share_link

Citat din: Atanasu din Azi la 07:38:29 p.m.
Virgile esti nepoliticos  . Ti-am spus ca nu  am forta sa mai citesc opera ta  Omnia desi vreau sa sper ca  poate in viitor sa o fa. Te-am creditat ca daca erai Calahan nu ma osteneam. desi si pe el in trecut l-am sprijinit in fata lui electron ca sa-l citeasa mai atent fiind in domniul lui. La a) era o intrebare punctuala la care poti unde tot asa raspunde si nu ar fi prima oara chiar pe acest fir lung in care s-ar depasi cadrul  daca chiar se depasste . Dar nu are neaparat importanta.


Virgil a raspuns;

Atanasu, nu ma judeca gresit,
Am insistat sa trec pe pagina mea, pentru ca toate discutiile purtate cu tine se refera la teoria mea privind similitudinea sistemelor micro si macro cosmice, in timp ce aceasta pagina se refera la identitatea dimensionala masa-sarcina ce este pagina lui Calahan, si astfel se face un ghiveci de informatii.
Am copiat raspunsul integral pe care urma sa-l trimiti prietenului tau si l-am postat  pe pagina mea, asa ca este simplu doar sa deschizi si sa-l citesti.
Multumesc pentru intelegere.

Citat din: Virgil din Ianuarie 29, 2023, 07:45:15 PM
Virgil a scris;
"Constanta lui Cavendish este aceiasi daca avem o masa, sau N mase insumate, pentru ca aceasta constanta ne arata in ce consta natura campului gravitational care, dupa parerea mea reprezinta un raport dintre patratul frecventei de oscilatie a mediului gravitational raportata la densitatea acestuia.
Deci K=(3pi^2/).niu^2/ro ;
inlocuind valorile respective avem;
K=(3pi^2/).(6,55.19^5)^2/9,517.10^22 =6,67.10^-11 [m3/kg.s2];
Cum masa universului observabil este limitata de faptul ca orice galaxie nu poate depasi viteza luminii atat timp cat apartine universului, asemanator cu o gaura neagra a carei masa este limitata tot de viteza luminii, inseamna ca masa universului are o valoare constanta. Insa din moment ce sunt galaxii care parasesc universul cu viteze superluminice care propabil sunt permise in afara universului observabil, inseamna ca mereu se nasc noi galaxii care permit mentinerea unei mase constante a acestuia, ceia ce inseamna ca masa universului observabil se refera numai la nivelul macrocosmic, si nu cuprinde si masa celorlalte niveluri mai mici, microcosmice sau submicrocosmice, care evolueaza in asigurarea maselor si energiei necesare pentru producerea de noi galaxii."

Atanasu a intrebat;

a) Ce intelgi prin  "natura campului gravitational " si care este lgatura sa cu K
b)...  reprezinta un raport dintre patratul frecventei de oscilatie a mediului gravitational raportata la densitatea acestuia.
Deci K=(3pi^2/).niu^2/ro ;
b1)Cine este pi adia cine o determina si cum o  determina ?
b2) idem si pentru niu
b3) idm si pentru ro

Aparitia in compensare a masei universului  cu noi galaxii este si sustinera lui Hoyle.

Virgil a raspuns;

Nu, modulul de elasticitate al vidului notat cu E, nu este egal cu constanta gravitationala K; calculul lor se face astfel;
  K=(3/2)pi^2.niu^2/ro;
K=(3/2).3,14^2.(6,55.10^5)^2 / 9.517.10^22=6,67.10^-11 [N.m2/kg2] ;
in care niu este frecventa fundamentala a vidului gravitational si ro este densitatea lui.
Stiind ca viteza maxima in galaxii poate fi apropiata de viteza luminii putem calcula modulul de elasticitate propriu vidului macrocosmic cu aceasta relatie;
c=(E/ro)^1/2; sau c^2=E/ro; de unde modulul de elasticitate E=ro.c^2 ; in care densitatea ro este; ro=9,517.10^22 [kg/m3];
rezulta E=8.553.10^39 [kg/m.s^2];
Nu te-am trimis la lucrare, ci doar la un referat de cateva pagini de unde rezulta rationamentul meu.
https://drive.google.com/file/d/1ZbvWGfg3aMOn4uW41ymaaZnnoAlQ5BK4/view?usp=share_link

Infine asta este firyul pe care putem discuta. Acum l-am observat si de aceea nu prea am inteles ce spui
Eu ma refeream la o analogie cu teoria elastictatii si la moulul lui Young de acolo, nicideum la vid despre care habar nu am.
Daca am timp si mai pot, voi incerca sa intelg ce scrii si atunci mai vorbim si desigur ca aici.

PS I-am trimis colegului de alaltaieri textul convenit cu tine dar preluat de pe firul unde din eroare se afla nefiind acol locul lui  dar unde am disutat despre el. Acum lucrurile sunt clare si daca amicul cercetator  imi raspunde o sa vezi si tu, Desigur ca aici.

Citat din: atanasu din Ianuarie 30, 2023, 05:34:46 PM
Infine asta este firyul pe care putem discuta. Acum l-am observat si de aceea nu prea am inteles ce spui
Eu ma refeream la o analogie cu teoria elastictatii si la moulul lui Young de acolo, nicideum la vid despre care habar nu am.
Daca am timp si mai pot, voi incerca sa intelg ce scrii si atunci mai vorbim si desigur ca aici.

Vreau sa spun ca ceia ce numim noi vid pentru macrocosmos, eu consider ca este un mediu continuu asemanator cu un gaz ideal, caracterizat de parametri precum permitivitatea epsilon, permiabilitatea miu, si densitatea ro, pe care eu am determinat-o considerand ca viteza luminii depinde de aceasta densitate si de un modul de elasticitate E anume; Deci ;   c=(E/ro)^1/2 ; In felul acesta lumina are un suport de propagare (eterul sau vidul,), iar experimentul Michelson-Morley pentru determinare a vantului eteric a esuat pentru ca fiecare corp ceresc se deplaseaza impreuna cu mediul despre care vorbim, motiv pentru care rezulta ca viteza luminii este o constanta in orice sistem de referinta.

Citat din: atanasu din Ianuarie 30, 2023, 05:47:51 PM
PS I-am trimis colegului de alaltaieri textul convenit cu tine dar preluat de pe firul unde din eroare se afla nefiind acol locul lui  dar unde am disutat despre el. Acum lucrurile sunt clare si daca amicul cercetator  imi raspunde o sa vezi si tu, Desigur ca aici.

Multumesc pentru buna ta intentie.

Scrii: "fiecare corp ceresc se deplaseaza impreuna cu mediul despre care vorbim, motiv pentru care rezulta ca viteza luminii este o constanta in orice sistem de referinta." Nu inteleg de unde aceasta constanta pe care eu o motivez altfel si cred ca am si prezentat acest aspect.

Citat din: atanasu din Ianuarie 31, 2023, 12:37:27 PM
Scrii: "fiecare corp ceresc se deplaseaza impreuna cu mediul despre care vorbim, motiv pentru care rezulta ca viteza luminii este o constanta in orice sistem de referinta." Nu inteleg de unde aceasta constanta pe care eu o motivez altfel si cred ca am si prezentat acest aspect.

Eu consider ca orice unda trebuie sa aiba un mediu de propagare, deci si undele electromagnetice trebuie sa se propage printr-un mediu caracterizat de permitivitate, si permeabilitate in care c=1/(eps.miu)^1/2 ;
pentru exemplificarea constantei vitezei undelor in orice sistem de referinta vin cu urmatorul exemplu; De exemplu un avion de linie dotat cu aparatura necesara vrea sa masoare viteza sunetului unui tunet in timpul zborului cu o viteza subsonica. Dupa masuratori in interiorul cabinei se constata ca viteza sunetului care se propaga in cabina, este egala cu viteza sunetului care se masoara pe un munte aflat la aceiasi altitudine cu avionul, singura diferenta fiind frecventa sunetului modificata datorita efectului Doppler dat de viteza  avionului fata de sursa tunetului.
Iata ca in doua sisteme de referinta diferite unul fix (pe munte) si unul mobil (avion), a rezultat aceiasi viteza a sunetului. Acest lucru se datoreaza faptului ca aerul din cabina avionului in care s-au facut masuratorile, se deplaseaza cu aceiasi viteza cu avionul.
Deci ori de cate ori un mediu de propagare a undelor (inclusiv lumina) se deplaseaza odata cu sistemul de referinta, viteza de propagare a undelor va fi mereu aceiasi.

Virgil a scris: Pentru cei care nu au timp sa citeasca lucrarea mea de baza privind similitudinea sistemelor micro si macrocosmice, le propun sa citeasca cateva referate pe teme adiacente;

1.Interpretarea vectoriala a masei relativiste din relatia lui Eistein;
https://drive.google.com/file/d/15OimwJgKn87ZWLBWU6uEatMDHaOz4jbS/view?usp=share_link

2.Echivalenta dintre unitatile de masura electrice cu unitatile de masura mecanice;
https://drive.google.com/file/d/13JWVyJRD6t3UjdLycGF0Om-nth3f45IZ/view?usp=share_link

3.Constanta lui Keppler explicata prin teoria mea;
https://drive.google.com/file/d/1yoWAkel_jqIKTT1hDoAWymWpc0B9oRkE/view?usp=share_link

4.Ce reprezinta sarcina electrica;
https://drive.google.com/file/d/131AqPPjJoMegBH2G9k1RD_6jUW6MIvqr/view?usp=share_link

5. Constanta lui Planck
https://drive.google.com/file/d/1WrJwQaMg6GdBBCmZD4I3I6G9BdsGVoHN/view?usp=share_link

6.Magnetonul Bohr-Procopiu
https://drive.google.com/file/d/1CnDjp2duSucaXLALlS7hw1iMVu3pRDZT/view?usp=share_link

7.Energia campului magnetic a particulelor elementare.
https://drive.google.com/file/d/1f7Y-nN12UQUH9sTUVeaPxZfgjrcpL2o8/view?usp=share_link

8.Constante cosmice universale.
https://drive.google.com/file/d/1ZbvWGfg3aMOn4uW41ymaaZnnoAlQ5BK4/view?usp=share_link

9.Constanta gravitationala Einstein.
https://drive.google.com/file/d/1OeTu4bV8LPxfVpt6gC2IKz8yQwo45Ioh/view?usp=share_link

Virgil,
Marturisec ca si eu sunt curios la ce va face colegul meu
Poate  o sa-i timit si linkurile tale?
Pesonal am inredere  in tine ca cercetator  si daca  cele din carte si din acete linkuri sunt nu numai originale si nu doar  paralele sau rundante cu cele cunosute djn teorile consarate si adica daca  deschid perspective nebanuite inca poate ba chiar desigur ca atunci ce ai facut tu este ceva cu totul remarcabil si rgret ca nu am am forta sa verific prin puterile si cunostintele  mele aceasta presupunere, dar verificarea oricui nu poate schimba cu o iota valoarea su nonvaloaea celor faute de tine.
Succes.

Si cine stie poate te ajuta cumva si niste flshuri din  gandirea filozofica a matemticianului fizician de exceptie Nicolescu Basarab:

Basarab Nicolescu:
,,Înţelegem prin nivel de realitatea un ansamblu de sisteme invariant la acţiunea unui număr de legi generale : de exemplu, entităţile cuantice supuse legilor cuantice, care sunt în ruptură radicală cu legile lumii macrofizice. Adică două niveluri de realitate sunt diferite dacă, trecând de la unul la altul, există ruptură a conceptelor fundamentale"

cat si despre abstracţiune:
,,Fizica cuantică ne-a făcut să descoperim că abstractizarea nu este un simplu intermediar între noi şi Natură, un instrument pentru a descrie Realitatea, ci una din părţile constitutive ale Naturii.

Cred ca ne dam seama ca sirul acestor niveluri este infinit si daca are o limita asta poate ca este la Divinitate(Marel Anonim cum spune Blaga)

Citat din: atanasu din Februarie 01, 2023, 02:27:50 PM
Si cine stie poate te ajuta cumva si niste flshuri din  gandirea filozofica a matemticianului fizician de exceptie Nicolescu Basarab:

Basarab Nicolescu:
,,Înţelegem prin nivel de realitatea un ansamblu de sisteme invariant la acţiunea unui număr de legi generale : de exemplu, entităţile cuantice supuse legilor cuantice, care sunt în ruptură radicală cu legile lumii macrofizice. Adică două niveluri de realitate sunt diferite dacă, trecând de la unul la altul, există ruptură a conceptelor fundamentale"

Virgil a raspuns;
Nu vreau sa comentez in nici un fel afirmatiile cu caracter general facute de d-nul academician, matematician si fizician pe care il respect pentru meritele d-lui stiintifice  dar vreau sa fac niste precizari asupra termenilor folositi  in lucrarea mea;
Am clasificat universul material folosind termenul de "niveluri cosmice", pentru ca noi oamenii ne aflam la mijlocul intervalului dimensional dintre microcosmos si macrocosmos. Considerand ca viteza luminii este o constanta universala valabila pentru orice nivel cosmic, eu am facut acest studiu prin care am determinat o legatura intre micro si macro cu ajutorul a peste 20 de relatii matematice prin care se stabilesc aceste relatii clare intre sistemele microcosmice (atomice) si sistemele macrocosmice (galaxii, microgalaxii, sisteme solare, sisteme planetare cu sateliti).

cat si despre abstracţiune:
,,Fizica cuantică ne-a făcut să descoperim că abstractizarea nu este un simplu intermediar între noi şi Natură, un instrument pentru a descrie Realitatea, ci una din părţile constitutive ale Naturii.

Virgil a raspuns;
Omul este singura fiinta care crede in fictiuni.  Imaginatia nu poate fi ingradita si este cu atat mai bogata, cu cat omul a primit mai multe informatii de la lumea inconjuratoare, deci imaginatia este o creatie a mintii dincolo de realitate. Astfel orice notiune ramane imaginara pana in momentul confruntarii cu realitatea obiectiva. Notiuni imaginare precum infinitul mic sau infinitul mare vor ramane pentru totdeauna imaginare, pentru ca mintea iscoditoare a omului nu se opreste niciodata. Se spunea despre univers ca este infinit, si iata ca acum vorbim despre universul observabil ca fiind finit si chiar ii putem calcula masa, dar pentru ca omul crede in infinit incepe sa caute noi universuri.
Cat despre infinitul mic teoria mea se opreste acolo unde dispare posibilitatea organizarii materiei in sisteme armonice, iar acest nivel pe care l-am denumit nivelul zero sau hipocosmos ne arata ca nu pot exista sisteme armonice mai mici ca acestea, dar nu limiteaza existenta materiei in alte forme de organizare.
Teoria mea are legatura cu fizica cuantica doar in masura marimilor observabile precum constanta momentului cinetic, masele si sarcinile particulelor, dimensiunile lor, dimensiunile orbitelor, frecventele si lungimile de unda legate de acestea. Desigur pot exista si alte proprietati asemanatoare intre micro si macrocosmos pe care eu nu le-am dezvoltat.

Cred ca ne dam seama ca sirul acestor niveluri este infinit si daca are o limita asta poate ca este la Divinitate(Marel Anonim cum spune Blaga)

Virgil a raspuns;
Divinitatea nu este o limita ci este o "permanenta" pentru ca ea exista in noi, si ca absolut tot ce exista este rezultatul divinitatii, deoarece aceasta reprezinta suma legilor naturii stiute sa nestiune care se afla dincolo de materie, pentru ca legile sunt  "de la sine prin sine" , dar sunt puse in evidenta de comportarea materiei aflata in diversele ei forme de manifestare.

Virgil,
Vad ca sunt notiuni care nu-ti sunt straine si ma bucur dar din pacate amicul ceretator nu a raspuns la textul trimis dar sper sa o faca.
Iar  ca sa revin la ale mele: Te  rog sa-mi indici un drum(linkuri) sau capitole in carte  care  incepand de la Cartea ta(capitole -le repective) sa ajung la constanta K a lui Cavenish (Kg cum ii spui tu) care vad ca ai obtinut-o la valoare exata masurata exprimental.
Dar este evident a linkul la car ma trimiti penru Kg incepabnd cu : "Pornind de la grupul de relatii stabilite anterior in studiul similitudinii sistemelor micro si macrocosmice  etc"  ,  ma rimte la alte capitole in carte si in plus tu te referi la mai multe constante cr pe mine nu ma interseaa. Tu indica doar capitolele din carte necesae ca sa pot intelege calculul lui Kg pe ca-l faci. Orice cunostita gasibila pe google este treaba mea .

Astfel facnd eu o cercetare partiala a lucrarilor tale doar in ce ma interseaza pe mine si totul va fi in final clar si necontestbil (de mine desigur) atunci si eu voi capata o incredere sporita  in valoarea certarilor tale (am spus deja a eu te creditez destul de mult) dar dupa aceast actiune aasta va crese mult. Multumesc

Sper sa  intelegi in final ce vreau. 

Atanasu,
Nu degeaba am spus ca lucrarea aceasta este ca un ghem de ata care trebuie citit pe masura ce il desfasori, pentru ca altfel sari peste niste relatii interesante de care spui ca nu te intereseaza dar ajuta la aflarea relatiei unice de calcul a constantei lui Cavendish.
Eu am observat ca exista o constanta universala necunoscuta care ne arata atat in micro cat si in macro, ca produsul dintre constanta de interactiune masica la puterea a treia inmultita cu masa unui proton Mp sau a unui "corp etalon Mg" din nucleul unui sistem la puterea a doua.
Ct=K^3 . Mg^2 ; Cap.(1.2) pag.13.
Din grupul de relatii (18,5) se scoate rel; (20.13) pag.93 adica;
Eps.K=(3/2).pi^2.c^2 ;   in care; pi=3,14;
eps.- este permitivitatea mediului  care difera in macro fata de micro.
K -este constanta de interactiune masica care difera in macro fata de micro.
c- este viteza luminii.
Pentru calculul mase unui corp etalon Mg =2pi^2/Zmax.eps.Lambda ;, adica  o stea din nucleul galactic a carei masa joaca acelasi rol fiind asemenea (dar la alta scara) cu protonul din nucleul unui atom. Aceasta stea are numarul de sarcina gravitationala Z=1. Orice stea cu masa mai mare decat  masa etalon va avea numarul de sarcina gravitationala Z>1;
Toate corpurile din macro sunt masurate sau comparate cu asazise corpuri etalon specifice sistemelor cosmice din familia respectiva.
Cam acestea sunt informatiile primare pentru a intelege cum se determina mai departe constanta lui Cavendish, din referatul meu de aici;
Cred ca ar fi trebuit sa scriu vreo 200 de pagini pentru clarificari.

https://drive.google.com/file/d/1ZbvWGfg3aMOn4uW41ymaaZnnoAlQ5BK4/view?usp=share_link

OK.Vad eu cum ma descurc. :)

Atanasu; astept intrebari punctuale ca sa incerc sa le clarific. Spor la citit.

Azi am stat 4 ore pe perfuzii  si nu e pre usor. Particip si la o disutie despre logica tertiului inclus.
Sunt personal intresat sunt contra onometru ai am si foarte multe de finalizat dar cand voi fi facut iti voi comunica. Asta este ceva mai cert decat antrenarea amicului meu "cercetator" la treaba dar cum are niste probleme si cand voi sti ca le-a termint, o sa fac o revenire cu intrebarile sau lamuririle tale.

Si acum despr telelpatie; abia am plecat de aici dupa ce am mai postat ceva si pe celalalt fir m-am dus la posta mea eletronia unde acum 2 ore nu era nimic dar acum a aparut raspunul colegului cu niste scuze ptr intaziere. Este asta telepatie intre noi trei?  ;)

Stimate Domnule ..... ,

Mulţumesc colegului dumneavoastră de lămuriri şi link (implicit -şi Dumneavoastră)
Scuze de întârzierea răspunsului- speram să am mai mult timp să parcurg cartea dânsului, dar nu am avut.
La o parcurgere superficială, cred că pentru a atrage cititori ar trebui o formă mai organizată şi mai clară de prezentare a cărţii,
deoarece tema similitudinii dintre forţa electrică şi forţa gravitaţională este larg dezbătută în lucrări anterioare, iar explicarea gravitaţiei prin entropia mediului cuantic/subcuantic- de asemenea (a se vedea teoria lui Verlinde, de exemplu).
De asemenea, relaţii precum exprimarea pătratului vitezei luminii prin parametri de masă şi volum ai unui corp sau ai unei particule nu convinge specialiştii privind utilitatea demersului teoretic.
O lucrare de sinteză, cu limitarea la strictul necesar de prezentare a premiselor, deducţiei şi de explicitare a relaţiilor rezultate, ar fi mai de interes, după părerea mea.

Cu stimă şi urări de bine,

Eu: Asadar poate  se va uita mai atent in carte , nota bene(poate ca s-a si uitat si nu a inteles prea bine deocmdata) dar considera ca  in aceasta redactare e mai greu de inteles si da niste sfaturi. Poti sa-i raspunzi in detaliu ca sa ma lamuresc si eu dar asta nu inseamna ca o sa-i trimitm intocmai ce vei spune tu.
Ma intreseaza  ce spui despre antecesorii tai la care se refera si daca poti comenta tot asa cat poti de complet mai intai pentru mine.

Deci s-a mai spart gheata. :) :) :)

Atanasu;
Extras din Wikipedia;
"Erik Verlinde l a introdus o teorie a gravitației entropice . În această teorie, gravitația există din cauza unei diferențe de concentrare a informațiilor în spațiul gol dintre două mase și împrejurimile sale; el extrapolează acest lucru și la relativitatea generală și la mecanica cuantică ".
Personal eu nu am stiut de acest fizician de care am aflat acum.
Teoria mea nu are nici in clin, nici in maneca cu ce spune Verlinde. Daca prietenul tau va citi mai mult va intelege despre ce vorbesc eu, daca vrea sa citeasca studiul meu pe diagonala nu va intelege nimic. Macar de si-ar opri atentia asupra determinarii momentului cinetic pentru sistemele de sateliti si la variatia acestuia in functie de viteza de deplasare a planetelor respective, sau asupra cuantificarii sistemului solar. Cred ca d-lui nu are timp fiind preocupat de propriile lucrari, si chiar il inteleg.

Este bine ca il intelegi si atunci fi si tu "clver boy"(Apropo cati ani ai? ca sa ne masuram in batrante ca in bosorogeala pentru mine este clar.:)
Rvin: Adica pune raspusnul  tau intr-o forma politioasa si multumindiu-i pentru semnalari, asumnu-ti neobservarea anterioara a acestui articol recomndat de dlui,  lucru ce ar fi vina ta si spune-i ca orice semnalare este binevenita chiar si daca ar fi redundanta adica  intelegand astfel cat sunt de vaste cunostintele dlui in domeniu(un mic compliment poate fi bine venit si care nu face rau si care poate chiar fi si adevart ca-nu stim noi exact) si apoi cu multa politete dar  si cu toate amanuntele necesare dai explicatiile si gasesti o forma sa-l trimiti din nou la "carte", care poate ca s-ar putea denumi um spui tu "Studiu" explicand ca este  si o sccesiuneuiune in forma necesara data de tine in carte.


PS personal: Te intreb: care este "diferenta de informtii' si de ce anume tine ea si ce inseama mai exact "spatul gol" -dupa tine si eventual deosebirea fata de literatura) si in plus intreb daca tine de tine aceasta dare cu taraita de informatii in afara de ce scrii tu deja public in "studiul" tau adica  e un obicei  sau poate ca l-ai invatat din scoala adica sa dai minimal sau deloc ce ai invatat sau vazut in alta parte desi nu mi se pare ca asa este structura ta mentala din cat am sezizat eu in disutiile tale de aici?

Multumesc ptr atentie!

Citat din: atanasu din Februarie 08, 2023, 10:06:57 AM
Este bine ca il intelegi si atunci fi si tu "clver boy"(Apropo cati ani ai? ca sa ne masuram in batrante ca in bosorogeala pentru mine este clar.:)

Virgil a raspuns; Am 77 ani dar tu ?.

Revin: Adica pune raspusnul  tau intr-o forma politicoasa si multumindu-i pentru semnalari, asumandu-ti neobservarea anterioara a acestui articol recomndat de d-lui,  lucru ce ar fi vina ta si spune-i ca orice semnalare este binevenita chiar si daca ar fi redundanta adica  intelegand astfel cat sunt de vaste cunostintele dlui in domeniu(un mic compliment poate fi bine venit si care nu face rau si care poate chiar fi si adevarat ca-nu stim noi exact) si apoi cu multa politete dar  si cu toate amanuntele necesare dai explicatiile si gasesti o forma sa-l trimiti din nou la "carte", care poate ca s-ar putea denumi cum spui tu "Studiu" explicand ca este  si o succesiune de idei in forma necesara data de tine in carte.

Virgil a raspuns;
Cine este pasionat de aceasta tematica face mai mult decat sa arunce o privire. Eu ii multumesc si pentru acest lucru, dar nu insist pentru ca ai insistat tu destul deoarece este prietenul tau. Eu continui sa-i stau la dispozitie cu lamuriri la intrebarile d-lui. Ca sa nu dau raspunsuri evazive as dori sa raspund la intrebari punctuale legate de tematica lucrarii.

PS personal: Te intreb: care este "diferenta de informatii' si de ce anume tine ea si ce inseama mai exact "spatul gol" -dupa tine si eventual deosebirea fata de literatura)

Virgil a scris;
Eu am specificat ca am preluat acest text din Wikipedia, si ca nu este interpretarea mea. Reciteste aici;
Extras din Wikipedia;
"Erik Verlinde  a introdus o teorie a gravitației entropice . În această teorie, gravitația există din cauza unei diferențe de concentrare a informațiilor în spațiul gol dintre două mase și împrejurimile sale; el extrapolează acest lucru și la relativitatea generală și la mecanica cuantică ".

Din punctul meu de vedere nu exista spatiul gol, ci insasi spatiul este o creatie a materiei ce constituie un anumit nivel cosmic in care se regasesc toate celelalte niveluri cosmice superioare. Notiunea de spatiu gol apartine doar matematicii respectiv geometriei.

si in plus intreb daca tine de tine aceasta dare cu taraita de informatii in afara de ce scrii tu deja public in "studiul" tau adica  e un obicei  sau poate ca l-ai invatat din scoala adica sa dai minimal sau deloc ce ai invatat sau vazut in alta parte desi nu mi se pare ca asa este structura ta mentala din cat am sezizat eu in discutiile tale de aici?

Virgil a scris;
Cred ca este o obisnuinta sa nu vorbesc mai mult decat sunt intrebat, si acest lucru numai cand cred ca am argumente. Poate uneori gresesc dar nu-mi place sa fabulez.


Multumesc ptr atentie![/b]

Atanasu,
Prefer ca discutiile pe tema studiului meu sa fie pe aceasta pagina.
Eu nu am tratat problema aceasta in mod special in studiul meu, insa colateral am determinat prin doua procedee diferite ca sarcina electrica care se masoara in Coulombi, este echivalenta cu un impuls. Astfel sarcina protonului se poate determina cu relatia;
e=Mp.c/pi n= 1,672.10^-27 .2,997,10^8 /3,141=1,595.10^-19 [kg.m/s ];
in care; Mp este sarcina protonului, c este viteza luminii e este sarcina electrica.
din moment ce are dimensiunile unui impuls inseamna ca este o marime vectoriala.
Daca citesti in referatul meu privind echivalenta unitatilor de masura electrice cu unitatile mecanice, pe la sfarsit ai sa vezi ca se ajunge la aceiasi relatie. https://drive.google.com/file/d/13JWVyJRD6t3UjdLycGF0Om-nth3f45IZ/view?usp=share_link
Deci relatia lui Coulomb pune in valoare aspectul vectorial al campului electric iar relatia lui Newton, cat ar parea de ciudat daca este inlocuita constanta gravitationala cu o constanta de interactiune masica dintre electron si proton, pune in valoare aspectul scalar al campului masic;
deci forta de interactiune electro-statica Fe este egala cu forta de interactiune masica Fm;
Fe=(1/4pi.eps) e^2/R^2 = 9.10^9. (1,6.10^-19)/1/(5,29.10^-11)^2 =8.23.10^-8 [N];
Fm=ka.Mp.me/R^2 =1,502.10^29.(1,672.10^-27).(9,109.10^-31)/(5,29.10^-11)^2 = 8,17,10^-8 [N]; In care ka este o constanta de interactiune masica specifica atomului, pentru ca masa particulelor are o alta structura, densitate si marime decat masele corpurilor macrocosmice.
Deci forta de interactiune electro-statica Fe este egala cu forta de interactiune masica Fm;

Ti-am scris ca voi incerca sa vad ce spui . Si poti sa-mi spui nene :)

Citat din: atanasu din Februarie 10, 2023, 07:03:56 AM
Ti-am scris ca voi incerca sa vad ce spui . Si poti sa-mi spui nene :)

Atanasu, nene iti doresc in primul rand sanatate si apoi toate celelalte vin de la sine.

Sa te auda Dumnezeu si multumesc mult!

Citat din: Virgil din Februarie 09, 2023, 06:20:24 PM

Prefer ca discutiile pe tema studiului meu sa fie pe aceasta pagina.[/b]
Eu nu am tratat problema aceasta in mod special in studiul meu, insa colateral am determinat prin doua procedee diferite ca sarcina electrica care se masoara in Coulombi, este echivalenta cu un impuls. Astfel sarcina protonului se poate determina cu relatia;
e=Mp.c/pi n= 1,672.10^-27 .2,997,10^8 /3,141=1,595.10^-19 [kg.m/s ];
in care; Mp este sarcina protonului, c este viteza luminii e este sarcina electrica.
din moment ce are dimensiunile unui impuls inseamna ca este o marime vectoriala.
Daca citesti in referatul meu privind echivalenta unitatilor de masura electrice cu unitatile mecanice, pe la sfarsit ai sa vezi ca se ajunge la aceiasi relatie. https://drive.google.com/file/d/13JWVyJRD6t3UjdLycGF0Om-nth3f45IZ/view?usp=share_link
Deci relatia lui Coulomb pune in valoare aspectul vectorial al campului electric iar relatia lui Newton, cat ar parea de ciudat daca este inlocuita constanta gravitationala cu o constanta de interactiune masica dintre electron si proton, pune in valoare aspectul scalar al campului masic;
deci forta de interactiune electro-statica Fe este egala cu forta de interactiune masica Fm;
Fe=(1/4pi.eps) e^2/R^2 = 9.10^9. (1,6.10^-19)/1/(5,29.10^-11)^2 =8.23.10^-8 [N];
Fm=ka.Mp.me/R^2 =1,502.10^29.(1,672.10^-27).(9,109.10^-31)/(5,29.10^-11)^2 = 8,17,10^-8 [N]; In care ka este o constanta de interactiune masica specifica atomului, pentru ca masa particulelor are o alta structura, densitate si marime decat masele corpurilor macrocosmice.
Deci forta de interactiune electro-statica Fe este egala cu forta de interactiune masica Fm;

D-le Calahan, daca ai ceva neclaritati cu teoria mea, putem discuta pe aceasta pagina.
Spui ca relatia privind sarcina electrica este o potriveala, dar vezi d-ta ca si pe referatul cu echivalenta unitatilor de masura electrice cu cele mecanice la sfarsit folosind alte considerente privitor la;
" In continuare vom considera Forta Lorentz;  F_L=e∙v∙B;
Si forta electromagnetica "Fe";                      F_e=I∙l∙B;
Parametrii celor doua forte pot fi convenabil alesi astfel incat inductia B sa fie egala si la fel valoarea fortelor sa fie egala.
In aceste conditii FL=Fe, adica  e∙v∙B=I∙l∙B; sau e=I∙l/v  ;
Inductia se simplifica, si putem afla sarcina electrica e, inlocuind echivalentul mecanic al intensitatii curentului astfel;   e=I∙l/v≡[kg m/s^2 ]∙[m]∙[s/m]=[kg m/s]; 
  e[C]≡[kg m/s];     deci sarcina electrica este echivalenta cu un impuls."

Virgil,
Nu stiu daca mai am forta  sa-ti urmaresc lucrarea chiar si pe bucati dar pot sa intru spre problme de fundament .
Astfel intreb:
a) Exista in lucrare vreo marime , vreun parametru sau constanta fizica(chiar lege  fizica)  care rezulta fie cu alta valoare fie cu alta dimnsiune  si daca da care sunt acelea si eventual unde in lurare, apare asa ceva?
b) Presupunand ca tot ce ai scris este corect  ce shimbari s-ar produce in fizica de azi asa cum este ea predata in scoala pana la orice nivel, adica chir si la Berkeley;
c) Exista vreo legatura intre ce scrii tu si istoria /evolutia Universului adica cu referire la ipoteza Big Bang sau la cea stationara a lui Hoyle si altii are il completeaza  u modificari pentru a se pune de acord cu masuratorile(cam ca la modelul Ptolemeic ) .
d) Ce parere ai despe acestea?
https://arxiv.org/abs/gr-qc/9306035 (https://journals.aps.org/prd/abstract/10.1103/PhysRevD.49.1783);

https://www.stiintaonline.ro/exista-un-sistem-de-referinta-stationar-univers
https://en.wikipedia.org/wiki/Steady-state_model ; https://en.wikipedia.org/wiki/Static_universe ; https://en.wikipedia.org/wiki/Milne_model; https://en.wikipedia.org/wiki/Plasma_cosmology; https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/26469444;
https://www.britannica.com/science/cosmology-astronomy/Finite-or-infinite

https://ro.wikipedia.org/wiki/Teoria_st%C4%83rii_sta%C8%9Bionare
https://ro.frwiki.wiki/wiki/Th%C3%A9orie_de_l%27%C3%A9tat_stationnaire

Atat deocmdata; :)

Citat din: atanasu din Februarie 12, 2023, 08:26:31 AM
Virgil,
Nu stiu daca mai am forta  sa-ti urmaresc lucrarea chiar si pe bucati dar pot sa intru spre problme de fundament .
Astfel intreb:
a) Exista in lucrare vreo marime , vreun parametru sau constanta fizica(chiar lege  fizica)  care rezulta fie cu alta valoare fie cu alta dimnsiune  si daca da care sunt acelea si eventual unde in lucrare, apare asa ceva?

Virgil a raspuns;
    Sigur ca sunt; de exemplu la inceputul lucrarii fac o asemanare intre relatia lui Newton si relatia lui Coulomb, si determin o constanta de interactiune masica dintre proton si electron notata cu ka  de la pag.7.
    La pag 8. se determina relatia de calcul pentru sarcina electronului si a protonului, rel.(1.8 ), (1.9 ) si (1.10 ) cat si constanta alfa=1836= 6.pi^5; ca fiind raportul dintre masa protonului si a electronului.
    La pag. 9. rel (1.10.1)se determina relatia de calcul a constantei lui Planck in functie de sarcina electronului lungimea de unda Compton pentru proton.
    La pag. 9. rel (1.11) se determina numarul teoretic maxim pentru sarcina atomica Z=137 ; despre care fizica actuala nu spune nimic.
    La pag.12. rel (1.12) si (1.13) care face legatura intre un sistem atomic teoretic in care Z=Zmax, si un sistem galactic.
    La pag.13. rel. (1.15) prin care se stabilesc un sir de rapoarte egale intre atom si galaxie.
    La pag. 13. cap 1.2, rel (1.2.1), (1.2.2) si (1.2.4) prin care se determina o noua constanta universala, care spune ca in orice nivel cosmic produsul dintre cubul constantei de interactiune masica K si masa unei particule sau stele din nucleul sistemului  la patrat este o constanta universala. K^3.M^2= ct.
Deocamdata atat, daca le citesti cu atentie putem merge mai departe.
   

b) Presupunand ca tot ce ai scris este corect  ce schimbari s-ar produce in fizica de azi asa cum este ea predata in scoala pana la orice nivel, adica chiar si la Berkeley;

Virgil a raspuns;
Cred ca s-ar schimba modul de intelegere a universului, a spatiului, chiar si a vidului cosmic. Deasemeni am putea intelege in ce consta gravitatia si poate chiar cum am putea sa o folosim.

c) Exista vreo legatura intre ce scrii tu si istoria /evolutia Universului adica cu referire la ipoteza Big Bang sau la cea stationara a lui Hoyle si altii are il criteaza u modificari pentru a se pine de acord cu masuratorile(cam ca la modelul Ptolemeic )

Virgil a raspuns;
Teoria mea nu se refera la B-B, dar in opinia mea universul pulseaza intre un volum minim cu energie concentrata si un volum maxim cu energie dispersata, fiind totusi in evolutie continua de la mic la mare, si de la simplu la complex. Modelul meu de univers observabil ca o picatura de apa, ma trimite automat la o ceata de astfel de picaturi cu o infinitate de universuri.

d) Ce parere ai despe acestea?
https://arxiv.org/abs/gr-qc/9306035 (https://journals.aps.org/prd/abstract/10.1103/PhysRevD.49.1783);

https://www.stiintaonline.ro/exista-un-sistem-de-referinta-stationar-univers
https://en.wikipedia.org/wiki/Steady-state_model ; https://en.wikipedia.org/wiki/Static_universe ; https://en.wikipedia.org/wiki/Milne_model; https://en.wikipedia.org/wiki/Plasma_cosmology; https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/26469444;
https://www.britannica.com/science/cosmology-astronomy/Finite-or-infinite

https://ro.wikipedia.org/wiki/Teoria_st%C4%83rii_sta%C8%9Bionare
https://ro.frwiki.wiki/wiki/Th%C3%A9orie_de_l%27%C3%A9tat_stationnaire

Atat deocmdata; :)

Da este bine cu ATAT deocamdata si asta trebuia sa te intreb mai demult dar aveam impresia ca doar regasesti altfel lucruri deja existente dar de fapt vii cu o noua fizica adica o completezi pe cea xisenta, si daca vreau sa verific ceva imi va lua timp (macar prima de la pg 7).
Si cum vad sunt elemente noi prioritare pentru fizica?

Citat din: atanasu din Februarie 12, 2023, 05:48:32 PM
Da este bine cu ATAT deocamdata si asta trebuia sa te intreb mai demult dar aveam impresia ca doar regasesti altfel lucruri deja existente dar de fapt vii cu o noua fizica adica o completezi pe cea xisenta, si daca vreau sa verific ceva imi va lua timp (macar prima de la pg 7).
Si cum vad sunt elemente noi prioritare pentru fizica?

Fizica functioneaza asa cum este si cu aceasta a ajuns omul pe Luna si poate va ajunge si pe Marte.  Teoria mea deschide o usa pentru extinderea orizontului stiinific si ne arata ca legile naturii sunt mereu aceleasi fiind adaptabile pentru fiecare nivel cosmic in parte.

 Felicitari. Si pot sa-ti spun ca si Hermes Trismegisul stia ce spui tu si le-a sris in celebra Tabula Smragdina a alchimiilor:

Truth! Certainty! That in which there is no doubt!
That which is above is from that which is below, and that which is below is from that which is above, working the miracles of one [thing]. As all things were from One.(Ce este deasupra provine din ce este dedesubt si ce este dedesubt este in  ce este deasupra, lucrand miracolul lui UNU; Si toate provin din UNU.)
Its father is the Sun and its mother the Moon.
The Earth carried it in her belly, and the Wind nourished it in her belly,
as Earth which shall become Fire.
Feed the Earth from that which is subtle,
with the greatest power.
It ascends from the earth to the heaven and becomes ruler over that which is above and that which is below.(EL urca de la pamant la cer si devine maestrul a ceea ce este deasupra  si a ceea ce este dedesubt)

Traducerea imi apartine mai ales ca stiu de mult acestea.

Tradus de Google;
"Adevăr! Certitudine! Asta în care nu există nicio îndoială! Ceea ce este sus este din ceea ce este dedesubt, iar ceea ce este dedesubt este din ceea ce este sus, făcând minunile unui [lucru]. As all things were from One.(Ce este deasupra provine din ce este dedesubt i e este dedesubt este in este deasupr, lucrand miracolul lui UNU; Si toate provin din UNU.) Tatăl său este Soarele și mama sa, Luna. Pământul l-a purtat în pântecele ei, iar vântul l-a hrănit în pântecele ei, ca Pământul care va deveni Foc. Hrănește Pământul cu ceea ce este subtil, cu cea mai mare putere. Se înalță de pe pământ la cer și devine stăpânitor peste ceea ce este sus și ceea ce este dedesubt."

Dupa Wikipedia;
În Discursul perfect, Hermes Trismegistul îi dezvăluie lui Asclepios că;
,,Dumnezeu nu are nume, sau mai curând le are pe toate, deoarece el este în același timp Unu și Întregul. Bucurându-se în veci de fecunditatea celor două sexe, el dă mereu naștere la tot ceea ce a avut intenția să procreeze.
- Cum, Trismegiste, spui că Dumnezeu are ambele sexe?
- Da, Asclepios, și nu numai Dumnezeu, ci și toate ființele însuflețite și vegetale."

Virgil,
Ref la Răspuns #40 : Februarie 12, 2023, 01:12:56 p.m. » si anume la prima trimtere adica:
"...la inceputul lucrarii fac o asemanare intre relatia lui Newton si relatia lui Coulomb, si determin o constanta de interactiune masica dintre proton si electron notata cu ka  de la pag.7."
Nu faci o asemanre ci o identificare adica :"Egaland cele doua relatii de interactiune 1.1 si 1.2, cea electrica si cea masica obtinem 1.7 " care este o relatie cantitativa noua.
Cine iti permite sa faci asta?

PS O curiozitate a mea: de ce marimea sarcinii electronului si a protonului sunt egale desi masele lor difera substantial ?

Citat din: atanasu din Februarie 15, 2023, 07:26:27 PM
Virgil,
Ref la Răspuns #40 : Februarie 12, 2023, 01:12:56 p.m. » si anume la prima trimtere adica:
"...la inceputul lucrarii fac o asemanare intre relatia lui Newton si relatia lui Coulomb, si determin o constanta de interactiune masica dintre proton si electron notata cu ka  de la pag.7."
Nu faci o asemanre ci o identificare adica :"Egaland cele doua relatii de interactiune 1.1 si 1.2, cea electrica si cea masica obtinem 1.7 " care este o relatie cantitativa noua.
Cine iti permite sa faci asta?

Virgil a raspuns;
Cand faci o descoperire cui trebuie sa-i ceri voie?

PS O curiozitate a mea: de ce marimea sarcinii electronului si a protonului sunt egale desi masele lor difera substantial ?

Virgil a raspuns;
Cele doua particule sunt complet diferite protonul fiind o particula cu structura interna, iar electronul fiind o particula fundamentala.
Sarcina electrica este data de proton, si determina campul electric al nucleului la atomul de hidrogen si nu numai, in timp ce sarcina electronului ne arata doar ca electronul interactioneaza cu protonul. De fapt nimeni nu a determinat sarcina electronului luat ca particula singulara, ci doar sarcinile ionilor negativi si pozitivi, ai unor materiale electrizate. Din analiza facuta de mine asupra energiei magnetice a protonului si a electronului mi-a reiesit ca protonul are o energie a campului magnetic de 1836 de ori mai mare decat a electronului tocmai pentru ca masa protonului este de 1836 de ori mai mare. Cum campul magnetic este dat de sarcina electrica in miscare ar trebui ca si energia campului magnetic a electronului sa fie egala cu energia campului magnetic a protonului, ceia ce nu este adevarat.
https://drive.google.com/file/d/1CnDjp2duSucaXLALlS7hw1iMVu3pRDZT/view?usp=share_link
Deci sarcina electronului a fost aleasa ca fiind egala cu sarcina protonului pentru simplul motiv ca interactioneaza impreuna si dau nastere la atomi considerati neutri d.p.v. electric, netinandu-se seama ca legaturile interatomice si fortele Van der Vaals sunt tot de natura electrica.

Calahan a intrebat;
Vreau sa ma lamuresti cum ai gasit numarul maxim de 137 de particule din nucleu? Ai avut o inspiratie, de le-ai potrivit cumva, sau l-ai gasit printrun rationament, printro  deductie logica. Acum s-a intamplat ca m-am lasat prins de retorica d-lui profesor care mi-a fixat ideea ca tot ce nu este dedus logic, este doar un artifact, este o potriveala la inspiratie.

Virgil a raspuns;
Logica este simpla daca consideram ca orice atom este un sistem armonic oscilant, care oscileaza pe o frecventa fundamentala si pe un numar de armonice.Cel mai simplu atom este atomul de hidrogen in care frecventa fundamentala de oscilatie este data de viteza electronilor pe prima orbita raportata la 2pi.R in care R este raza primei orbite. Astfel daca luam in considerare viteza v1 pe prima orbita la cel mai simplu atom corespunde frecventei minime de oscilatie a hidrogenului, si viteza luminii c corespunde frecventei maxime de oscilatie pentru cel mai complex atom, inseamna ca numarul Zmax=c/v1 =2,997.10^8/2,188.10^6 =137;

Dl Virgil
Acum am vazut postare dumitale de raspuns pe topicul asta. Si mi-am dat seama ca am pus incorect intrebarea. Trebuia sa ma refer la numarul maxim de 137 de protoni din nucleu. In orice caz am inteles ca dumneata ai facut un rationament pe baza dinamicii de la nivelul atomului. Eu asteptam un rationament pe baza dinamicii de la nivelul nucleului. Dumneata ai viziunea asta a atomilor ca sisteme armonice. Am vazut ca acelasi rationament, ca raport intre viteza luminiii si viteza electronului pe prima orbita permisa, este interpretat de dl inginer ca indice de refractie al mediului atomic si este considerat ca axioma de baza in teoria dumnealui. Cu acest indice de refractie al mediului atomic a facut modelarea electronului ca rotor bipolar si totodata ca unda stationara de mare amplitudine. Dar la nivelul nucleului, considera, tot asa axiomatic, ca indicele de refractie nuclear este 274, adica este dublul indicelui de refractie atomic. Si cu acest indice de refractie nuclear, face modelarea neutronului. Sigur ca daca nu are nicio cale de deductie, punandul axiomatic, este pus dintro inspiratie. Si este tot un artifact. Dar pe baza modelului de rotor foarte-multipolar al nucleonilor a dedus mecanismul circulatiei materiei inponderale prin structura dinamica a nucleonului si a ajuns la o explicatie pentru mecanismul gravitatiei.  Acum mie mi se pare totusi, de bun simt logic ca in spatiul infinit de mic al atomului sau nucleului, nu mai poate sa functioneze viteza luminii in vid c.

Fa ce descoperiri vrei, lanseaza-le ca ipoteze dar transparent si nu pe sub pres. :)

D-le Calahan;
Mergi prea departe cu imaginatia, fara sa folosesti date corecte. Cum dovedesti ca este vorba de un indice de refractie cand eu am calculat ca este vorba de un numar limita de protoni, care determina numarul maxim de sisteme armonice cuplate intr-un singur atom. Acest lucru este dovedit de existenta tabelului lui Mendeleev unde s-a ajuns pana la elementul cu Z=112;

Din Wikipefia;
" Copernicum este cel de-al 112-le element chimic şi a fost în categoria elementelor "super-grele", anunţă BBC. Pentru crearea elementului cu numărul 112 (numărul protonilor dintr-un atom), cercetărorii germani conduşi de Sigurd Hofmann de la Centre for Heavy Ion Research au folosit un accelerator de particule, prin care atomii din grupul de studiu au fost bombardaţi cu ioni de zinc. Nucleele celor două elemente au fuzionat, formând nucleu noului element."

Dl Virgil

CitatCum dovedesti ca este vorba de un indice de refractie cand eu am calculat ca este vorba de un numar limita de protoni, care determina numarul maxim de sisteme armonice cuplate intr-un singur atom.

Eu asa am inteles ca este definit indicele de refractie, al unui mediu, ca raportul intre viteza luminii in vid  c  si viteza luminii in mediul respectiv. Si a fost demonstrat cu socotela aia, in care, impartind lungimea de unda a fotonului gama electronic, contractata de 137 de ori, la lungimea cercului, la 2.pi, rezulta raza clasica a electronului. Prin analogie s-a aplicat socoteala si la neutron, avand insa in vedere ca neutronul are dimensiunile pe jumatate, fata de ale electronului. Si apoi masa, frecventa si curentul neutronului sunt multipli de 1838 sau 1840 de ori ai electronului. Dar eu chiar asta am vrut sa afluu, cum ai calculat numarul limita de protoni dintrun nucleu. Si spui ca ai gasit numarul maxim de sisteme armonice atomice, din raportul intre viteza luminii in vid  c  si viteza electronilor pe prima orbita stationara. Si ai spus ca acelasi principiu este valabil si la nivelul nucleelor dar si la nivelul structurilor cosmice, in virtutea similitudinii.

Citat din: calahan din Februarie 18, 2023, 12:01:45 PM
Dl Virgil

CitatCum dovedesti ca este vorba de un indice de refractie cand eu am calculat ca este vorba de un numar limita de protoni, care determina numarul maxim de sisteme armonice cuplate intr-un singur atom.

Eu asa am inteles ca este definit indicele de refractie, al unui mediu, ca raportul intre viteza luminii in vid  c  si viteza luminii in mediul respectiv.

Virgil a raspuns;
Este vorba de viteza electronului pe orbita fundamentala a hidrogenului si viteza limita a unui electron considerata a fi viteza luminii. Adica nu este vorba de viteza luminii propagata prin doua medii diferite pentru ca electronul este o particula cu masa diferita de zero.

Si a fost demonstrat cu socotela aia, in care, impartind lungimea de unda a fotonului gama electronic, contractata de 137 de ori, la lungimea cercului, la 2.pi, rezulta raza clasica a electronului. Prin analogie s-a aplicat socoteala si la neutron, avand insa in vedere ca neutronul are dimensiunile pe jumatate, fata de ale electronului. Si apoi masa, frecventa si curentul neutronului sunt multipli de 1838 sau 1840 de ori ai electronului. Dar eu chiar asta am vrut sa afluu, cum ai calculat numarul limita de protoni dintrun nucleu. Si spui ca ai gasit numarul maxim de sisteme armonice atomice, din raportul intre viteza luminii in vid  c  si viteza electronilor pe prima orbita stationara. Si ai spus ca acelasi principiu este valabil si la nivelul nucleelor dar si la nivelul structurilor cosmice, in virtutea similitudinii.

Virgil a raspuns;
Citeste mai cu atentie ce am scris. Numarul notat cu alfa ca fiind raportul maselor proton-electron sau a frecventelor Compton ale acestor particule este foarte important pentru ca se respecta la toate nivelurile cosmice deci si in macrocosmos, cu mentiunea ca aici o planeta sau o stea poate avea masa masurata ca un multiplu de "mase luate drept etalon" ce respecta raportul de 1836. In acest caz numarul de mase etalon ce exprima masa reala a unui corp ceresc se noteaza tot cu Z si poarta numele de sarcina gravitationala. De exemplu Pamantul are Z=11,2, iar Soarele are Z=740. Raportul intre "masa etalon" corespunzatoare stelelor de tipul Soarelui, cu "masa etalon" a planetelor precum  Pamantul este de 1836 de ori. A fost necesara introducerea acestor mase etalon pentru corpurile din macrocosmos, deoarece in microcosmos electronii si protonii au o masa exacta foarte precis determinata, ceia ce nu are corespondent la scara macrocosmosului.

Dl Virgil

CitatNumarul notat cu alfa ca fiind raportul maselor proton-electron sau a frecventelor Compton ale acestor particule este foarte important pentru ca se respecta la toate nivelurile cosmice deci si in macrocosmos,

Si daca am spus ca masa si frecventa neutronului sunt multipli ai electronului, esre gresit? Si daca a scris lungimea de unda a fotonului gama electronic, de frecventa  Ffae=1,23726.10²⁰ (Hz), este contractata de 137 de ori, nu inseamna ca viteza fotonului gama electronic, in mediul de densitate energetica foarte mare, este de 137 de ori mai mica decat in vid. Mecanismul refractiei la 360 de grade, dupa un cerc cu raza electronului, a permis intalnirea in faza a undei refractate cu unda incidenta, producanduse interferenta constructiva a tuturor undelor componente ale fotonului gama electronic si constituirea undei stationare de foarte mare amplitudine, care se propaga pe cercul de raza electronului cu viteza  c/137 (m/s). Unda de mare amplitudine care se propaga in continuare cu viteza c/137 (m/s) este chiar electronul. Este particula asemanatoare unui rotor bipolar, format din doua semiunde diametral opuse, care fiind in rotatie se misca in sensuri opuse. Structura care pare sa fie dovedita de experimentul Shtern-Gerlac.

Nu este real ceia ce sustii. De exemplu viteza unui electron accelerat la o tensiune de 1 Volt este de 5,918,10^5 m/s, si corespunde unei lungimi de unda de Lambda=1,294^-6 m; La ce indice de refractie imparti viteza luminii ca sa afli viteza electronului accelerat la un volt? Z=2,997.10^8 / 5,918,10^5 = 506 ;
Cum si unde se realizeaza acest indice de refractie ?
De fapt electronul ia nastere intr-o groapa de potential stationara obtinuta din interferenta unui pachet de unde de frecvente usor diferite, asemanator efectului de batai obtinut de interferenta undelor radio. In aceste conditii viteza electronului este foarte mica aproape de zero. Apoi viteza observabila a electronului se obtine din surplusul de energie al cuantelor generatoare. Fenomenul nasterii electronului se petrece intr-un timp infinitezimal astfel incat este greu de imaginat exact cum se produce.

Dl Virgil

CitatCum si unde se realizeaza acest indice de refractie ?

Eu am inteles ca acest indice de refractie 137 s-ar fi realizat intrun strat al  globului universal, de dinainte de big-bang, cand ar fi existat densitati de energie gigantica si procesele de anihilare nu se mai puteau produce.

CitatDe fapt electronul ia nastere intr-o groapa de potential stationara obtinuta din interferenta unui pachet de unde de frecvente usor diferite,

. Deci admiti si dumneata ca electronul ar putea lua nastere printrun mecanism de interferenta a tuturor undelor dintrun pachet. Vreau sa adaug ca acest mecanism al refractiei fotonului incident, este folosit si la explicarea efectului fotoelectric. Fiindca nu ar fi posibila ciocnirea directa a electronului cu fotonul incident. Tot asa spune ca reflexia luminii, este initial refractia la 360 de grade a unei semiunde a fotonului incident. Daca semiunda refractata la 360 de grade nu intalneste o alta semiunda in faza, nu mai interfereaza si merge pe o directie simetrica fata de directia razei incidente. Asa se spune ca la reflexie lumina pierde un pi, care corespunde la o semiunda.

 D-le Calahan daca vrei sa mai comunicam te rog sa incetezi cu discutiile neprincipiale pe aceste pagini in care eu sa fiu la mijloc.

Dl Virgil

CitatD-le Calahan daca vrei sa mai comunicam te rog sa incetezi cu discutiile neprincipiale pe aceste pagini in care eu sa fiu la mijloc.

Bine inteles ca vreu sa continuam dialogul acesta, curat stiintific. Im i cer scuze ca m-am lasat antrenat intrum dialog neprincipial cu acest personaj sinistru si contradictoriu, care sustine ca vrea sa fie ignorat, dar este frustat daca este ignorat si posteaza tot felul de fitile neprincipiale, doar ca sa fie bagat in seama, pentru ca sa nu fie ignorat. Cred ca strategia dumnealui este ca sa distruga dialogul stiintific pe care il avem. Strategie care i-a mai reusit o data. Dumneata mi-ai ramas dator cu explicatii la caderea libera a corpurilor in campul gravitational. Ce fel de miscare este ? Apare sau nu apare forta de inertie? Si forta de inertie nu este indreptata in sens opus miscarii?

Virgil,
Rf pg 7 din Lucrare(asa ii spun de acum incolo)
Care este deosebirea dintre densitatea de sarcina si sarcina specifica a eletronului si daca asemenea notiuni exista si la proton si eventual si la alte particule elementare.?

Citat din: atanasu din Februarie 20, 2023, 05:43:11 PM
Virgil,
Rf pg 7 din Lucrare(asa ii spun de acum incolo)
Care este deosebirea dintre densitatea de sarcina si sarcina specifica a electronului si daca asemenea notiuni exista si la proton si eventual si la alte particule elementare.?

La pagina 7 eu vorbesc doar de densitatea de sarcina care este acelasi lucru cu sarcina specifica. Am preferat denumirea de densitate de sarcina pe unitatea de masa, ca fiind o notiune mai clara. Insa eu am crezut ca se subintelege ca ma refer la unitatea de masa si am folosit doar expresia mai scurta "densitate de sarcina".
Sigur aceasta notiune se poate aplica la orice particula purtatoare de sarcina electrica precum protonul, miuonul, taonul.

Nu este cum spui. Sunt notiuni diferite.

Raportul dintre sarcina electronului si volumul acestuia , poarta numele densitate volumica de sarcina.
In fizica macroscopica se introduc densitati de sarcina ce permit calculul sarcinii continute de un obiect. Astfel, pentru o distributie volumica, de suprafata sau liniara de sarcina se introduc densitatea volumica , densitatea de suprafata   si densitatea liniara
Raportul dintre sarcina electronului si masa acestuia, poarta numele de sarcina specifica

Citat din: atanasu din Februarie 20, 2023, 07:35:44 PM
Nu este cum spui. Sunt notiuni diferite.

Raportul dintre sarcina electronului si volumul acestuia , poarta numele densitate volumica de sarcina.
In fizica macroscopica se introduc densitati de sarcina ce permit calculul sarcinii continute de un obiect. Astfel, pentru o distributie volumica, de suprafata sau liniara de sarcina se introduc densitatea volumica , densitatea de suprafata   si densitatea liniara
Raportul dintre sarcina electronului si masa acestuia, poarta numele de sarcina specifica.

Este acelasi lucru, fapt ce rezulta si din operatiile care urmeaza; sigma=e/m; este dreptul autorului sa-si aleaga termenii care i se par mai sugestivi. Cred ca aceasta nu este o piedica ca sa citesti ce urmeaza. Oricum iti multumesc pentru observatie, deoarece asta inseamna ca citesti cu atentie continutul.

Stiu ca este formal acelasi lucru din punct devdere calcul  dar nu-mi place ca inversezi doua notiuni apropiate si atunci pot crede fie ca nu esti atent  fie  poate ca esti  mai superficial fiindca nu stiai exact sensul acelor notiuni foarte apropiate dar tot asa, asemanatoare si nu identice, dar  la tine vad ca una se confunda cu cealalta?

Trebuia sa specific; densitatea de sarcina pe unitatea de masa care se masoara in [C/kg]. Altii au numit-o "sarcina specifica" ceia ce mi se pare o denumire evaziva. Nici nu merita atatea comentarii care nu modifica cu nimic sensul lucrarii.

Virgil,
Tu crezi ca 1.7 este o relatie corecta?

Citat din: atanasu din Februarie 21, 2023, 03:45:33 PM

Virgil,
Tu crezi ca 1.7 este o relatie corecta?

Doar tu poti sa-mi spui de ce nu ar fi corecta relatia (1.7). Din moment ce eu am dedus simplu si clar tot parcursul de unde am pornit si unde am ajuns, tu ma intrebi daca este corecta ? Eu am concentrat patru constante in una singura;
ka=(σe∙σp)/(4π∙ε); in rest relatia initiala a ramas neschimbata. Introducand datele concrete cunoscute din fizica oficiala se obtin aceleasi valori atat prin relatia lui Coulomb cat si prin relatia lui Newton. Deci din punct de vedere matematic relatia este corecta, iar din punct de vedere fenomenologic astept sa-mi spui tu ce nu este corect.

Relatia corecta este  ca in ea  nu exisa ka ci K, constanta gravitationala. :)

Citat din: atanasu din Februarie 21, 2023, 07:36:21 PM
Relatia corecta este  ca in ea  nu exisa ka ci K, constanta gravitationala. :)

Constanta gravitationala K este caracteristica campului gravitational din macrocosmos in timp ce constanta atomica ka apartine campului de interactiune masica dintre proton si electron la nivel microcosmic. Intre cele doua relatii exista si o relatie de similitudine cat si altele pe care le vei descoperi mai tarziu. Desi masa corpurilor cat si masa particulelor se masoara in kg, acestea au structuri si caracteristici diferite.

Macar atat am inteles din ce crezi tu ca ai facut, in plus fata de a amplifica cu ceva  si de  a imparti cu acelasi ceva  de o multime de ori,  poate poate iese ceva, poate iese vreun nou fenomen fizic. dar evident nu ma mai uit in continuare daca mai faci pe desteptul.

Citat din: atanasu din Februarie 21, 2023, 10:45:49 PM
Macar atat am inteles din ce crezi tu ca ai facut, in plus fata de a amplifica cu ceva  si de  a imparti cu acelasi ceva  de o multime de ori,  poate poate iese ceva, poate iese vreun nou fenomen fizic. dar evident nu ma mai uit in continuare daca mai faci pe desteptul.

Atanasu, nu inteleg ce te-a suparat in dialogul acesta, deoarece tu pui intrebari si eu sunt dator sa raspund.
Te deranjeaza artificiul matematic de a inmulti si imparti o expresie cu aceleasi constante ? dar acest lucru nu schimba cu nimic natura relatiei, ci doar permite scoaterea in evidenta a rezultatului prin identificarea termenilor.
Daca deschizi si linkul atasat acolo observi ca prin cu totul alte mijloace am obtinut aceiasi relatie pentru sarcina asa cu se vede aici;
"In continuare vom considera Forta Lorentz;  FL = e ∙ v ∙ B;
Si forta electromagnetica "Fe";                     Fe = I ∙ l ∙ B;
In care; "e" este sarcina electrica;
             "v" este viteza electronului;
             "B" este inductia campului magnetic;
             "I"  este intensitatea curentului;
             "l"  este lungimea conductorului aflat in campul magnetic.
Parametrii celor doua forte pot fi convenabil alesi astfel incat inductia B sa fie egala si valoarea fortelor sa fie egala in ambele ecuatii.
In aceste conditii FL=Fe, adica;    e ∙ v ∙ B = I ∙ l ∙ B;      sau e = I ∙l/v;
Inductia se simplifica, si putem afla sarcina electrica e, inlocuind echivalentul mecanic aln ntensitatii curentului astfel;
e = I ∙l/v≡ [kg m/s2] ∙ [m] ∙ [s/m] =[kg. m/s];
e[C] ≡ [kg. m/s]; deci sarcina electrica este echivalenta cu un impuls.

Dl Virgil

CitatIn aceste conditii FL=Fe, adica;    e ∙ v ∙ B = I ∙ l ∙ B;      sau e = I ∙l.v;

Aici ti-a scapat o gresala de redactare. Trebuie sa rectifici. Sa pui un sles dupa l. Relatia corecta se scrie  e=I.l/v. Findca stie toata lumea ca sarcina este data de produsul q=I.t. Eu am inteles ca nu mai vrei sa raspunzi la ultimele chestiuni pe care le-am postat. Dar vreau sa imi raspunzi daca chiar crezi ca particulele elementare, din nucleele atomilor, ar fi ca niste bilute rigide compacte? Adica de ce nu poti sa admiti ca barionii din nucleu ar fi de forma unor inele foarte fine, de densitate masica gigantica? Si as mai vrea sa imi raspunzi la o chestiune foarte importanta. Daca in reactiile nucleare se elibereaza o cantitate de energie gigantica, nu este normal ca aceasta energie gigantica sa provina de la niste surse de putere gigantica? Si atunci nu este normal de inteles ca sursele de masa sunt forme de stocare a energiei in univers. Si sunt forme de energie potentiala?

Nu ma derajeaza decat superficialitatea si in consecinta aceteia lipsa de modestie. Credeam ca vei itelege singur, dar ...in relatia 1.7 de la tine corect este K si nu Ka care evient difera cu multe multe ordine de marime unul de celalalt.

Citat din: atanasu din Februarie 22, 2023, 09:17:37 AM
Nu ma derajeaza decat superficialitatea si in consecinta aceteia lipsa de modestie. Credeam ca vei itelege singur, dar ...in relatia 1.7 de la tine corect este K si nu Ka care evident difera cu multe multe ordine de marime unul de celalalt.

Sper ca nu te superi daca incerc sa te lamuresc ca eu am dreptate; Fiecare nivel cosmic micro sau macro se caracterizeaza prin proprietati comune dar cu valori specifice fiecarui nivel. Constanta gravitationala K este specifica corpurilor macro a caror structura este facuta din atomi aflati in diferite stari de agregare, ce confera corpurilor o densitate de ordinul 10^3 kg/m3. In cazul micro constanta de interactiune ka se refera la particule a caror densitate este de ordinul 10^17 kg/m3, iar spatiul dintre particule (intra-atomic) este diferit de spatiul  gravitational. Diferenta dintre cele doua campuri micro sau macro consta in frecventa fundamentala de oscilatie a acestora. Astfel daca la nivel micro campul  este caracterizat de frecventa de niu0a=3,108.10^25  1/s , la spatiul gravitational frecventa fundamentala este niu0g=6,55.10^5   1/s ;
Cunoscand ca densitatea acestui spatiu este o constanta ceia ce mi-a rezultat din referatul constantelor cosmice universale. ro=9,517.10^22 kg/m3, putem calcula constantele K si ka astfel;
K=3/2.pi^2.niu0g^2/ro=3/2pi^2. (6,55.10^5)^2 / 9,517.10^22 =6,67.10^-11 [m^3/kg.s^2];
ka=3/2.pi^2.niu0a^2/ro=3/2pi^2.(3,108.10^25 )^2/9,517.10^22 =1,502.10^29 [m^3/kg.s^2];
Dupa cum am explicat si colegului d-stra ca fiecare sistem cosmic sau microcosmic este un sistem armonic "rotational" natural in care campul de interactiune este caracterizat de o constanta cvasi-elastica care face legatura dintre particule, respectiv corpuri, in interiorul sistemului, tinand cont de dimensiunile micro sau macro este imperativ ca aceste constante sa aiba valori diferite. De aceia macrocosmosul  este caracterizat de campul gravitational, iar microcosmosul caracterizat de campul de interactiune masica, pentru ca daca l-as denumi tot camp gravitational constanta ka ar trebui sa fie egala cu constanta K. ceia ce nu este adevarat, si poate fi verificat calculand fortele de interactiune cu relatia lui Newton si a lui Coulomb, obtinand aceleasi valori.

Citat din: calahan din Februarie 22, 2023, 08:52:00 AM
Dl Virgil

CitatIn aceste conditii FL=Fe, adica;    e ∙ v ∙ B = I ∙ l ∙ B;      sau e = I ∙l/v;

[/b]
Aici ti-a scapat o gresala de redactare. Trebuie sa rectifici. Sa pui un sles dupa l. Relatia corecta se scrie  e=I.l/v. Findca stie toata lumea ca sarcina este data de produsul q=I.t. Eu am inteles ca nu mai vrei sa raspunzi la ultimele chestiuni pe care le-am postat. Dar vreau sa imi raspunzi daca chiar crezi ca particulele elementare, din nucleele atomilor, ar fi ca niste bilute rigide compacte? Adica de ce nu poti sa admiti ca barionii din nucleu ar fi de forma unor inele foarte fine, de densitate masica gigantica? Si as mai vrea sa imi raspunzi la o chestiune foarte importanta. Daca in reactiile nucleare se elibereaza o cantitate de energie gigantica, nu este normal ca aceasta energie gigantica sa provina de la niste surse de putere gigantica? Si atunci nu este normal de inteles ca sursele de masa sunt forme de stocare a energiei in univers. Si sunt forme de energie potentiala?

Multumesc, am corectat.

Ce scrii de fapt nu are legatura cu ce spun eu.
Eu spun doar ca intr-o anume egalitate respectiv  cea notata cu 1.7 corect este sa scrii

e^2/(4*Pi*eps) = K*m*M

Intelegi ce scriu?

Citat din: atanasu din Februarie 23, 2023, 08:21:14 AM
Ce scrii de fapt nu are legatura cu ce spun eu.
Eu spun doar ca intr-o anume egalitate respectiv  cea notata cu 1.7 corect este sa scrii

e^2/(4*Pi*eps) = K*m*M

Intelegi ce scriu?

Pe cat posibil am folosit literele mici pentru microcosmos si literele mari pentru macro, a fost necesar sa tin seama de aceasta notatie pentru a elimina orice confuzie desi uneori am facut si exceptie, de exemplu in tabelul relatiilor de similitudine am scris Ka pentru atom si K pentru toate sistemele macro, Se poate vedeaaici; https://drive.google.com/file/d/1NMrsgDkcQxr_HI56On0WUG5G28hcdSKn/view?usp=share_link

Chiar nu intelegi? Te intreb: este adevarata relatia scrisa de mine in e-mailul anterior  unde K este constanta lui Cavendish?

Citat din: atanasu din Februarie 23, 2023, 07:52:10 PM
Chiar nu intelegi? Te intreb: este adevarata relatia scrisa de mine in e-mailul anterior  unde K este constanta lui Cavendish?

Atanasu, Constanta K determinata de Cavendish este valabila numai in macrocosmos, respectiv sistemul Solar. Constanta determinata de mine ka are alta valoare si este valabila numai in microcosmos la sistemul atomic.
Relatia ta cu constanta lui Cavendish ca valoare nu este valabila desi are aceleasi unitati de masura cu constanta mea.

Pentru ca au fost cateva comentarii cu privire la sarcina electronului si a protonului am atasat un referat de doua pagini pentru clarificare, ceia ce ar trebui introdus si in lucrarea de baza.
https://drive.google.com/file/d/1njkBJPAlAbDLfdlzLbDRR-4nuYXwo2po/view?usp=share_link

De ce nu raspunzi la intrebare . Nu este relatia mea ci este relatia ta daca faci calcule corecte.  Chiar nu pricepi? Printule vad ca esti si tu pe aici. Verifica-i tu relatia 1.7 lui Virgil ca el nu poate. Raspunde tu,  adica  mergi la pg 7 uita-te si spune tu.

Citat din: atanasu din Februarie 23, 2023, 10:43:57 PM
De ce nu raspunzi la intrebare . Nu este relatia mea ci este relatia ta daca faci calcule corecte.  Chiar nu pricepi? Printule vad ca esti si tu pe aici. Verifica-i tu relatia 1.7 lui Virgil ca el nu poate. Raspunde tu,  adica  mergi la pg 7 uita-te si spune tu.

Eu am raspuns la ora 7,52 dar probabil nu ai vazut pentru ca dupa aceia am adaugat un linck despre sarcina particulelor.
Relatia;(1.7)      e^2/4πε=ka∙Mp∙me; este scrisa pentru atom;
Insa la pag.84 gasesti relatia (18.3) (ei^2)/(4πεi )=K⋅Mi⋅mi; 
care se aplica sistemelor gravitationale din macrocosmos, care difera de relatia 1.7 prin adaugarea indicilor "i" pentru ca se refera la toate categoriile de sisteme macro nadica galaxii, microgalaxii. sisteme solare si sisteme planetare sau sisteme de sateliti. Iar la pagina 86 in tabelul 37 gasesti calculate aceste forte de atractie atat cu relatia lui Newton cat si cu relatia lui Coulomb pentru toate planetele sistemului solar.

In fine raspunzi ceva cu cap si coada:
Adica tu sustii ca relatia  e^2/4πε=ka∙Mp∙me este adevrata pentru atom .
Ok dar la pg 7 tu sustii ca aceast relatie rezulta din egalitatea dintrefortelede interactiune elctrica(1.1)  si gravitaionla(1.2)incre caz te og saconfirmisu s infirmi ce urmeza:
e2/(4πεR^2)=KmM/R^2 adica e2/(4πε)=KmM
Esti de acord cu asta?
Si daca da atunci ce rezulta pentru 1.7 este cum spun eu? :)

Atanasu, eu prefer să nu intru în discuție. Părerea mea este că atomul este altfel construit decât ne arată modelul planetar. Nu știu exact cum este în realitate, dar niciodată nu mi s-a părut logic modelul cu orbitali electronici. Adică: electronii se așează în jurul nucleului aleator și numai cei de pe ultimul strat respectă așezarea pe orbitali? sau fiecare electron se așează pe un orbital specific?

Am mai multe întrebări fără răspuns... De exemplu: modelul planetar al atomului cât de corect este? (probabil ar fi trebuit să încep cu întrebarea asta, nu cu aranjarea pe orbitali a electronilor). Dar este interesant dialogul cu Virgil, deci nu intervin :)

Princehansolo

CitatDar vreau sa imi raspunzi daca chiar crezi ca particulele elementare, din nucleele atomilor, ar fi ca niste bilute rigide compacte? Adica de ce nu poti sa admiti ca barionii din nucleu ar fi de forma unor inele foarte fine, de densitate masica gigantica? Si as mai vrea sa imi raspunzi la o chestiune foarte importanta. Daca in reactiile nucleare se elibereaza o cantitate de energie gigantica, nu este normal ca aceasta energie gigantica sa provina de la niste surse de putere gigantica? Si atunci nu este normal de inteles ca sursele de masa sunt forme de stocare a energiei in univers. Si sunt forme de energie potentiala?

Poate raspunzi dumneata la aceste chestiuni simple, la care dl Virgil evita sa raspunda. Se vede ca personajul acela, sinistru, care nu vrea sa fie pomenit, ci vrea sa ramana -nevazut necunoscut- si-a atins scopul, cu postarile si provocarile dumnealui neprincipiale si in afara topicului.

Printule, am scris eu ce speram sa scrie altul dar e vina mea,  scuza-ma, uitasem ca pe aici in general si mai ales de cand pe rand au parasit situl cei care  erau normali si intelegeau despre ce este vorba, cei ramsi sunt ficare  in dublu exemplar adca ei cu propriul joc al ielelor.
Speram  ca Virgil sa fie ultimul mohicn adica sa fie dintre cei care au iesit de pe aici dupa ce au facut o demonstratie de efort pedagogic si stiintific in discutia in 2008 peste care am dat intamplator cu  plecat cu sorcova, acel Gheorghe Adrian plecat sl el dar mai ales plecat rau de tot cu sorcova  dupa umila mea parere.
Este evidet lipsit de sens sa mai pierd vremea si sa mai continui discutia incercata, asadar iti multumesc ca-ti pierzi vremea pentruca doar o pierzi dar vei contnua fara mine. :)

Citat din: atanasu din Februarie 24, 2023, 10:32:30 AM
In fine raspunzi ceva cu cap si coada:
Adica tu sustii ca relatia  e^2/4πε=ka∙Mp∙me este adevrata pentru atom .
Ok dar la pg 7 tu sustii ca aceast relatie rezulta din egalitatea dintrefortelede interactiune elctrica(1.1)  si gravitaionla(1.2)incre caz te og saconfirmisu s infirmi ce urmeza:
e2/(4πεR^2)=KmM/R^2 adica e2/(4πε)=KmM
Esti de acord cu asta?
Si daca da atunci ce rezulta pentru 1.7 este cum spun eu? :)

Atanasu, daca te referi la textul acesta;
"Revenind acum asupra binecunoscutelor relatii de interactiune electrica a lui Coulomb (1.1) si a interactiunii masice a lui Newton (1.2), vom cauta sa vedem in ce consta asemanarea dintre cele doua relatii, si cum pot fi ele convertite din una in alta.
(1.1) F=(e_me∙e_Mp)/(4πε∙R^2 )  ;   (1.2)   F=K (m∙M)/R^2   ;
In aceste relatii s-a notat cu e_me,e_Mp sarcinile electronului si ale protonului, epsilon ε este permitivitatea vidului, m si M sunt masele aflate in interactiune, iar K este constanta de interactiune, si R este distanta dintre cele doua entitati materiale."
In acest text nu am scris cuvantul gravitational, ci am scris interactiunea masica, pentru ca eu caut doar asemanarea dintre cele doua tipuri de forte.
Daca te referi la alt text te rog sa-l postezi aici sa-l discutam.
Inca de la inceput la pag.5 am scris;
"Intrebarea este, daca pot exprima sarcina electrica in functie de masa; desi sunt doua proprietati ale aceleiasi particule apartinand la doua medii diferite, putem face o legatura intre ele si anume; raportul intre sarcina si masa ne da densitatea de sarcina a particulei, adica un electron de exemplu cu sarcina "e" se va comporta la fel in spatiul electromagnetic, cu o particula care are masa electronului "m" in spatiul masic daca acest spatiu ar fi caracterizat de o constanta de interactiune "ka", diferita si mult mai mare decat constanta gravitationala "K". "
Cred ca discutia aceasta este contraproductiva si ne impiedica sa discutam lucruri mai importante, asa ca trebuie depasit acest moment nesemnificativ.

Pentru Prince,
Lucrarea mea a fost facuta folosindu-ma de modelul planetar al lui Bohr nu pentru faptul ca electronii s-ar comporta neaparat la fel ca planetele, ci pentru ca acestia se gasesc intr-un camp central asemanator cu planetele. Indiferent de ce spune ecuatia lui Schrodinger, care are ca solutii acei orbitali, (care se verifica doar la atomul de hidrogen) eu ma opresc la ideia ca fiecare electron dintr-un orbital trebuie sa orbiteze in campul nuclear pe o orbita anume in functie de energia si frecventa acestuia, care nu poate fi decat eliptica aflata intr-un plan anume ce depinde de campul magnetic nuclear a carui energie este de 1836 de ori mai mare decat energia campului unui electron. Faptul ca magnetonul Bohr este mai mare la electron decat la proton nu este semnificativ, pentru ca energia campului magnetic inseamna altceva decat magnetonul Bohr, despre care ecuatia lui Schrodinger nici nu tine seama.

V, hai sa terminm cu tampeniile caci  si tu si eu prin K am intles constanta lui Cavendish cea care apare in legea atractiei  lui Newton pe care o scri corect ca si legea lui Coulomb.
Dar gata, eu nu mai am ce cauta aici, asa ca te poti amuza cat vrei cu ipocrizia intruchipata dl...
Am problemele mele si daca am ceva de spus, acolo la acele teme ma voi exprima.
Salut tuturor!

Citat din: atanasu din Februarie 24, 2023, 07:17:53 PM
V, hai sa terminm cu tampeniile caci  si tu si eu prin K am intles constanta lui Cavendish cea care apare in legea atractiei  lui Newton pe care o scri corect ca si legea lui Coulomb.
Dar gata, eu nu mai am ce cauta aici, asa ca te poti amuza cat vrei cu ipocrizia intruchipata dl...
Am problemele mele si daca am ceva de spus, acolo la acele teme ma voi exprima.
Salut tuturor!

Prietene Atanasu,
iar ne luam jucariile si plecam acasa , de ce? desigur este mai simplu asa.
Eu raman deschis la intrebari si raspunsuri in continuare pentru ca din contradictie se naste adevarul.

Citat din: atanasu din Februarie 24, 2023, 07:17:53 PM
V, hai sa terminm cu tampeniile caci  si tu si eu prin K am intles constanta lui Cavendish cea care apare in legea atractiei  lui Newton pe care o scri corect ca si legea lui Coulomb.
Dar gata, eu nu mai am ce cauta aici, asa ca te poti amuza cat vrei cu ipocrizia intruchipata dl...
Am problemele mele si daca am ceva de spus, acolo la acele teme ma voi exprima.
Salut tuturor!

Nene Atanasu, mie mi-ai face plăcere să intervii și în celelalte subiecte - dacă sănătatea îți permite.
Sănătate și noroc!

Citat din: Virgil din Februarie 24, 2023, 04:53:14 PM
Pentru Prince,
Lucrarea mea a fost facuta folosindu-ma de modelul planetar al lui Bohr nu pentru faptul ca electronii s-ar comporta neaparat la fel ca planetele, ci pentru ca acestia se gasesc intr-un camp central asemanator cu planetele. Indiferent de ce spune ecuatia lui Schrodinger, care are ca solutii acei orbitali, (care se verifica doar la atomul de hidrogen) eu ma opresc la ideia ca fiecare electron dintr-un orbital trebuie sa orbiteze in campul nuclear pe o orbita anume in functie de energia si frecventa acestuia, care nu poate fi decat eliptica aflata intr-un plan anume ce depinde de campul magnetic nuclear a carui energie este de 1836 de ori mai mare decat energia campului unui electron. Faptul ca magnetonul Bohr este mai mare la electron decat la proton nu este semnificativ, pentru ca energia campului magnetic inseamna altceva decat magnetonul Bohr, despre care ecuatia lui Schrodinger nici nu tine seama.

Virgil, repet ce am spus: îmi este greu de imaginat ceva diferit de ce am învățat deja. Mă refer la modelul planetar al atomului propus de Bohr. Dar valorile greutății vidului găsite de tine arată că undeva este o neconcordanță între micro și macro.

Citat din: princehansolo din Februarie 24, 2023, 09:11:26 PM

Citat din: Virgil din Februarie 24, 2023, 04:53:14 PM
Pentru Prince,
Lucrarea mea a fost facuta folosindu-ma de modelul planetar al lui Bohr nu pentru faptul ca electronii s-ar comporta neaparat la fel ca planetele, ci pentru ca acestia se gasesc intr-un camp central asemanator cu planetele. Indiferent de ce spune ecuatia lui Schrodinger, care are ca solutii acei orbitali, (care se verifica doar la atomul de hidrogen) eu ma opresc la ideia ca fiecare electron dintr-un orbital trebuie sa orbiteze in campul nuclear pe o orbita anume in functie de energia si frecventa acestuia, care nu poate fi decat eliptica aflata intr-un plan anume ce depinde de campul magnetic nuclear a carui energie este de 1836 de ori mai mare decat energia campului unui electron. Faptul ca magnetonul Bohr este mai mare la electron decat la proton nu este semnificativ, pentru ca energia campului magnetic inseamna altceva decat magnetonul Bohr, despre care ecuatia lui Schrodinger nici nu tine seama.

Virgil, repet ce am spus: îmi este greu de imaginat ceva diferit de ce am învățat deja. Mă refer la modelul planetar al atomului propus de Bohr. Dar valorile greutății vidului găsite de tine arată că undeva este o neconcordanță între micro și macro.

Ai citit cumva si referatul asta? ce parere ai?
https://drive.google.com/file/d/1ZbvWGfg3aMOn4uW41ymaaZnnoAlQ5BK4/view?usp=share_link

Ref @88,
Draga Virgil,
este fara suparare, adica  tu iti aperi cum stii creatia si desigur este dreptul tau si nu treaba mea iar eu nici macar nu-i neg valoarea si continui sa accept posibilitatea pe care tot eu am emis-o ca ar fi asa ceva in opusul dtale, dar in masura in care am incercat sa urmresc la sugestia ta niste zone indicate de tine(pg 6-7)  daca ne blocam de la primele pagini in discutii sterile de cateva zile si care ar putea sa continue spre deliciul unora, discutii  care seamna cu cele referitoare la sexul ingerilor din scolastica medievala idioata, ca a fost si una altfel si care ma intereseaza si pe mine in zona logicii si in altele, eu refuz sa-mi mai pierd un timp mult prea pretios de acum pentru mine.

Deci nu e vorba de luat vreo jucarie,  nici nu folosesc asa ceva si timpul meu nu e o jucarie.

La intrebari punctuale repet ca desigur ca iti voi raspunde, asta cu nr 88 fiind insa ultima generlca la care totusi raspund interbarii referitore la jucarii pusa de tine.

Dar si aici personal am o idee preonceputa dar asta este,si anume ca a nu doresc sa mai interactionez cu ipocriziile ipocritilor si spargatorilor de discutii corecte, adica refuz un dialog fara sens si fara alt rezultat  decat pierderea de timp.
Acestora care ar putea apare, le voi  raspunde din oficiu si in avans chiar de pe acum cu propozitia: "Nu cunosc raspunsul" ccare sper sa stopeze intrebari ulterioare care oricum vor fi ignorate de mine fara explicatii.

Asa ca la aceasta ultima intrebare generala a ta referitoare la jucarii, totusi voi  raspunde ca sa incheiem discutia pe seama cartii tale raspuns care va urma peste un timp cand voi fi pregatit sa-l dau si va fi foarte scurt cu trimitere doar  la pg 8.

Atanasu, am inteles punctul tau de vedere si il respect, in rest toate bune si multa sanatate.

Citat din: Virgil din Februarie 24, 2023, 09:55:01 PM

Citat din: princehansolo din Februarie 24, 2023, 09:11:26 PM

Citat din: Virgil din Februarie 24, 2023, 04:53:14 PM
Pentru Prince,
Lucrarea mea a fost facuta folosindu-ma de modelul planetar al lui Bohr nu pentru faptul ca electronii s-ar comporta neaparat la fel ca planetele, ci pentru ca acestia se gasesc intr-un camp central asemanator cu planetele. Indiferent de ce spune ecuatia lui Schrodinger, care are ca solutii acei orbitali, (care se verifica doar la atomul de hidrogen) eu ma opresc la ideia ca fiecare electron dintr-un orbital trebuie sa orbiteze in campul nuclear pe o orbita anume in functie de energia si frecventa acestuia, care nu poate fi decat eliptica aflata intr-un plan anume ce depinde de campul magnetic nuclear a carui energie este de 1836 de ori mai mare decat energia campului unui electron. Faptul ca magnetonul Bohr este mai mare la electron decat la proton nu este semnificativ, pentru ca energia campului magnetic inseamna altceva decat magnetonul Bohr, despre care ecuatia lui Schrodinger nici nu tine seama.

Virgil, repet ce am spus: îmi este greu de imaginat ceva diferit de ce am învățat deja. Mă refer la modelul planetar al atomului propus de Bohr. Dar valorile greutății vidului găsite de tine arată că undeva este o neconcordanță între micro și macro.

Ai citit cumva si referatul asta? ce parere ai?
https://drive.google.com/file/d/1ZbvWGfg3aMOn4uW41ymaaZnnoAlQ5BK4/view?usp=share_link

Mi-am aruncat privirea peste el. Nu mă pot pronunța despre corectitudinea formulelor din referat pentru că nu le știu pe de rost și nu știu raționamentul prin care le-ai dedus.

Formula (1.1) mi se pare adevărată indiferent de valorile K_i și M_i.

K_i*M_i=const₁

Tu ai scris-o ca fiind
(1.1) K_i³*M_i²=const

Singura constantă ce își schimbă valoarea este chiar const, în funcție de termenii (constanți) din partea stângă a ecuației.

Probabil comentariul de mai sus arată nivelul meu de înțelegere ... :)

Poate dacă aș ști unde sunt relațiile stabilite anterior mi-ar schimba puțin optica: (citat din referatul recomandat)

Citat
Pornind de la grupul de relatii stabilite anterior in studiul similitudinii sistemelor micro si macrocosmice;

Mi se pare că este un joc al formulelor. Uneori se suprapun peste realitate, alteori nu.

Îmi pare rău că nu te pot ajuta - nici chiar cu o părere. Nu sunt atât de avansat în jocul formulelor pentru a înțelege ce spui.

Se simte bine Printul si incepe sa zburde printre coeficienti si formule asa ca nu mi aman e am promis ca adaug ca nu mai face nimeni legatura cu ce am spus pana acum.
Asadar Virgile cum trecem de pe pg  7 pe pg 8 gasim ca tu de fapt mi-ai dat dreptate caci "surprise" si hocus pocus preparatus, vom gasi o noua relatie caruia  nu stiu de ce nu ii mai dai numar (e mai greu sa te referi la ea astfel?) scriind negru pe alb ca daca amplifici si imparti membrul drept al relatiei 1.7  cu niste "litere la patrat"(a, Pi, ∝ si c) obtii , oare ce? exact relatia indicata de mine daca observam aici ca inmultirea si impatirea ta a membrului drept cu acel sir de 4 fractii  este de fapt o inmultire cu 1. :)
Nu discut motivele pentru scamatoria care urmeaza si ce obtii mai departe dar eu la asemenea giumbuslucuri numeric -stiintifice nu particip si regret zilele pierdute , nu ca nu vazusem din start chestia asta dar m-a interesat, de fapt inutil, daca careva din specilistii care miorlae pe aici obsevau si ei macar cu jutorul multelor indicatii date de mine, ca dta  recunosc, nu era cazul sa o faci,  asa ca:

Virgile ma bucur ca ma intelegi si respecti ce gandesc eu si iti multumesc mult mai ales pentru urarile tale de sanatate iar tie iti doresc mult succes in cercetarea similitudinilor "hermetice" descoperite.

Citat din: princehansolo din Februarie 25, 2023, 04:20:35 PM

Citat din: Virgil din Februarie 24, 2023, 09:55:01 PM

Citat din: princehansolo din Februarie 24, 2023, 09:11:26 PM

Citat din: Virgil din Februarie 24, 2023, 04:53:14 PM
Pentru Prince,
Lucrarea mea a fost facuta folosindu-ma de modelul planetar al lui Bohr nu pentru faptul ca electronii s-ar comporta neaparat la fel ca planetele, ci pentru ca acestia se gasesc intr-un camp central asemanator cu planetele. Indiferent de ce spune ecuatia lui Schrodinger, care are ca solutii acei orbitali, (care se verifica doar la atomul de hidrogen) eu ma opresc la ideia ca fiecare electron dintr-un orbital trebuie sa orbiteze in campul nuclear pe o orbita anume in functie de energia si frecventa acestuia, care nu poate fi decat eliptica aflata intr-un plan anume ce depinde de campul magnetic nuclear a carui energie este de 1836 de ori mai mare decat energia campului unui electron. Faptul ca magnetonul Bohr este mai mare la electron decat la proton nu este semnificativ, pentru ca energia campului magnetic inseamna altceva decat magnetonul Bohr, despre care ecuatia lui Schrodinger nici nu tine seama.

Virgil, repet ce am spus: îmi este greu de imaginat ceva diferit de ce am învățat deja. Mă refer la modelul planetar al atomului propus de Bohr. Dar valorile greutății vidului găsite de tine arată că undeva este o neconcordanță între micro și macro.

Ai citit cumva si referatul asta? ce parere ai?
https://drive.google.com/file/d/1ZbvWGfg3aMOn4uW41ymaaZnnoAlQ5BK4/view?usp=share_link

Mi-am aruncat privirea peste el. Nu mă pot pronunța despre corectitudinea formulelor din referat pentru că nu le știu pe de rost și nu știu raționamentul prin care le-ai dedus.

Formula (1.1) mi se pare adevărată indiferent de valorile K_i și M_i.

K_i*M_i=const₁

Tu ai scris-o ca fiind
(1.1) K_i³*M_i²=const

Singura constantă ce își schimbă valoarea este chiar const, în funcție de termenii (constanți) din partea stângă a ecuației.

Probabil comentariul de mai sus arată nivelul meu de înțelegere ... :)

Virgil a raspuns;
Ar fi fost prea simplu sa fie asa. Din pacate problema este mult mai complexa, pentru ca aceasta constanta Ki^3.Mi^2 =9,7.10^33 ; are aceiasi valoare pentru orice nivel cosmic.
      "Cunoscind acum masa aproximativa a unei stele din nucleul galactic « Mg » , cit si constanta  de interactiune gravitationala  "Kg", vom incerca,  sa calculam expresia;
    (1.2.2)  K_g^3⋅M_g^2=(10^(-11) )^3⋅(10^33 )^2=10^33; [N^3.m^6.Kg^-4];
      Daca refacem acelasi calcul , de data aceasta mai riguros, in cazul sistemului atomic , expresia de mai sus devine; (1.2.3).
〖K_a〗^3⋅〖M_a〗^2=(1,5157⋅10^29 )^3⋅(1,672⋅10^(-27) )^2=9,701⋅10^33 [N^3⋅m^6⋅〖k_g〗^(-4) ] ;   
Se observa ca cele doua expresii au acelasi ordin de marime ceia ce nu este intimplator, fiind vorba de o noua constanta cosmica care este universal valabila pentru orice nivel cosmic. Aceasta  marime invariabila, va purta numele de "constanta sistemelor cosmice" , si o vom nota cu  simbolul   χ_M;
Aceasta se va calcula cu relatia  (1.2.4)  χ_M=K^3∙M^2 ;
Din aceasta constanta putem determina cu exactitate masa de repaus a unei stele considerate ca unitate de masura etalon ce face parte din nucleul unei  galaxii."

Poate dacă aș ști unde sunt relațiile stabilite anterior mi-ar schimba puțin optica: (citat din referatul recomandat)

Citat
Pornind de la grupul de relatii stabilite anterior in studiul similitudinii sistemelor micro si macrocosmice;

Mi se pare că este un joc al formulelor. Uneori se suprapun peste realitate, alteori nu.

Îmi pare rău că nu te pot ajuta - nici chiar cu o părere. Nu sunt atât de avansat în jocul formulelor pentru a înțelege ce spui.

Atanasu, referitor la acel hocus pocus spus in deradere, asa cum il numesti tu m-a ajutat sa aflu ce semnificatie are sarcina electrica a particulelor atomului; Si ca sa te convingi ca nu este doar un hocus pocus, pe alta cale am obtinut acelasi rezultat pentru sarcina, asa ca te rog sa citesti aceste doua pagini;
https://drive.google.com/file/d/1njkBJPAlAbDLfdlzLbDRR-4nuYXwo2po/view?usp=share_link

Virgil,

Mi-am adus aminte de un fapt care a dus la deducerea existenței materiei întunecate: stelele care sunt la periferia galaxiilor au o viteză de rotație în jurul centrului galaxiei diferită de viteza pe care ar trebui să o aibă.

Am găsit un articol legat de existența materiei întunecate:
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/6_9_Materia%20intunecata%20si%20stabilitatea%20galaxiilor%20spirale.%20O%20explicatie.pdf (https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/6_9_Materia%20intunecata%20si%20stabilitatea%20galaxiilor%20spirale.%20O%20explicatie.pdf)

Citat din: princehansolo din Februarie 25, 2023, 08:29:31 PM
Virgil,

Mi-am adus aminte de un fapt care a dus la deducerea existenței materiei întunecate: stelele care sunt la periferia galaxiilor au o viteză de rotație în jurul centrului galaxiei diferită de viteza pe care ar trebui să o aibă.

Am găsit un articol legat de existența materiei întunecate:
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/6_9_Materia%20intunecata%20si%20stabilitatea%20galaxiilor%20spirale.%20O%20explicatie.pdf (https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/6_9_Materia%20intunecata%20si%20stabilitatea%20galaxiilor%20spirale.%20O%20explicatie.pdf)

Da am citit acest articol interesant si pun la indoiala determinarea vitezelor pentru stelele de la periferia galaxiilor, folosind metoda deplasarii spectrelor datorita efectului Doppler, care ar putea sa fie viciat din anumite cauze necunoscute precum existenta unor campuri gravitationale care modifica frecventa fotonilor atunci cand traverseaza aceste campuri. Sau spre periferia galaxiilor se face simtita prezenta altor campuri de interactiune care sunt necunoscute si sunt puse pe seama materiei intunecate care ar fi aglomerata in prima jumatate a razei orbitelor galactice.

a) Si ce consecinta ar avea indoiala ta daca s-ar confirma?(sa ev pot sa te itreb ca nu se refera la carte si voi citi si eu articolul indatde Print
b) Voi mai avea o completre la ritic mea anteioara la pg 7-8 din Carte;
c) Repet ca imi e greu sa caut in urma;tu ai spus cine este noul Adrian Gheorghe pe aici adica cel cu firul deschis de Adi in 2008 si unde tu pe atunci erai dar  cred ca nu ai spus nimic. De ce nu ai spus ceva? Erai intr-o companie selecta care te-a timorat? Eu desigur ca nu stiam pe atunci de acest forum.

Efectiv nu mai stiu e anume pe aici mi-a adus aminte de mecanica invariantiva scrisa de Onicescu(priten bun cu bunicul meu) si cautam ceva despre desi stiu esentialul, anume ca Onicecu pe langa fortade atratie de tip newtonian a introus si una de respingere care deci ar explica indepartarea galaxilor? Nu stiu daca eu sau altcineva a mai pomenit sta peacii dar eu am gasit  ceva interesant pe are nu am avut timpul sa-lverific :https://biransblogblog.wordpress.com/gravitodinamica/constanta-pe-care-newton-a-ascuns-o-sub-pres/

A murit  MIHAI SORA !
Crdeam, speram poate prin el in nemurire dar ne-a aratat in mod precis ca exista Moartea
Dumnezu sa-l odihneasca!

1. Articolul postat de Prince, se refera la materia intunecata, si este destul de clar prezentat. S-a constatat ca stelele de la periferia galaxiilor au o viteza mai mare decat ar trebui casa nu paraseasca orbita. Astfel s-a introdus notiunea de materie intunecata ce ar putea exista undeva ca un inel difuz invizibil in jurul nucleului si care ar atrage mai puternic stelele de la marginea galaxiei. Este doar o ipoteza pe baza careia s-a nascut materia intunecata, si nu are legatura cu teoria mea.
2.Am citit in tinerete cartea lui Onicescu care a ajuns pe cale matematica la niste ecuatii din care rezulta ce spuneai tu. Eu nu am aprofundat aceasta tema pe atunci.
3.D-zeu sa-l ierte pe Mihai Sora, care s-a bucurat de de viata lunga si frumoasa, tot prin gratia lui D-zeu.

Dl Virgil
Am vazut ca in articolul de la link-ul dumitale, este scrisa corect relatia  q=I.t; si t-ul=l/v. Dumneata aici sustii ca sarcina electrica este echivalenta cu un impuls  (m.v) si curentul este echivalent cu forta I=F. Dar atunci forta cu ce este echivalenta? Sau orice forta este echivalenta cu un curent?. Si deci definitia fortei ca produsul presiune ori suprafata (F=p.S) nu mai este valabila. Dumneata sustii ca este vorba doar de niste echivalente. Dar din ce spui dumneata se vede ca le consideri realitati fizice, pe baza carora ai modelat protonul.
Zici ca:  e=(M_p.c)/pi. Dar formula dumitale este cam aproximativa, nu este chiar exacta. Ce spui de relatia asta pentru sarcina electrica elementara, perfect egala cu sarcina protonului?  q_e=(c².d_e)/k .
Unde q_e=e. Este sarcina electrica elementara. Iar d_e=1,602.10^-26 (m), este distanta elementara. Daca dumneata ai fi urmarit tabelul cu marimile fizice in sistemul bidimensional, ai fi vazut  ca sarcina si masa au dimensiunea fizica reala
L³/T². Fiindca sunt date de produsul aceleratiei cu suprafata inchisa  [Q]=[M]=a.S  . Curentul este viteza la puterea a treia  I=v³, iar forta este viteza la puterea a patra  F=v⁴. Imi pare rau sa iti spun, dar cred ca dumneata cam respingi datele fizice reale, pentru o fizica imaginara. Care nu poate sa duca decat la teorii metafizice.

Dl.Calahan;
Amperul are mai multe definitii din care ultima si cea mai corecta cu posibilitate de a fi masurata este o forta de natura magnetica.  Orice forta de natura magnetica poate fi echivalata cu un curent electric, dar nu orice forta este magnetica. Asa ca extrapolarile facute de d-ta nu sunt reale.

1) Nu ce este materia neagra intrebasem eu. Stiu de mult de Zwicky.

Virgil,
Am o mare rugamimte in sensul ca,  cred ca anul trecut ai trimis linkul cu calculul facut de tine pentru masa universului dar nu-l mai gsec . Poti sa-l retrimiti? Multumesc.

Atanasu,
Mie nu-mi place barfa, in 2008 am postat aici lucrarea mea care a fost citita in intregime de o singura persoana care mi-a dat anumite sfaturi printre care mi-a spus ca am facut un studiu si nu o teorie, si atunci am introdus si eu denumirea de "Studiul similitudinii sistemelor..." si am ordonat anumite capitole. Imi pare rau ca nu pot accesa acele postari de atunci ca sa dau mai multe detalii. Restul colegilor de forum doar au privit si nu au citit cu atentie pentru ca si-au prins urechile, cand au vazut ce implicatii presupune aceasta lucrare. Am avut niste discutii neprincipiale cu Electron care nu-i suficient de deschis la minte ca sa poata procesa informatiile ce le aduc eu prin tematica expusa. De altfel putini fizicieni se incumeta sa-si exprime parerea libera fara sa tina cont de rigorile manualelor studiate in scoala. A fost un singur profesor de fizica cu pseudonimul "Omul din Luna" care a apreciat lucrarea mea pe "Forumul de cercetare gratuita" dar dupa un timp s-a retras si nu mai stiu nimic de el. In prezent am obtinut aprobarea si am postat lucrarea mea in "Academia edu" si pe portalul recomandat de prietenul tau "viXra.org ", asa ca eu raman deschis la comentarii constructive in continuare.

Citat din: atanasu din Februarie 26, 2023, 06:20:08 PM
Virgil,
Am o mare rugamimte in sensul ca,  cred ca anul trecut ai trimis linkul cu calculul facut de tine pentru masa universului dar nu-l mai gsec . Poti sa-l retrimiti? Multumesc.

Cu placere; https://drive.google.com/file/d/10lj9x963uAFqRcruE_DL13-KqMxHdEm_/view?usp=share_link

Multumesc mult si asta poate va deschide si o poarta spre lucrarea ta, la care ti-am spus ca m-am oprit si intrerupt din motivele aratate.

PS Ref la 2008 nu e cazul sa te intorci in urma. Eu spuneam c ma mir c fiind aici nu ai intrat si tu in discutia de pe acel topic azi parasit lucru care pot i-ar fi faut pe unii ca Harap Alb sa fi mai atenti la tine.
Acum pot sa-ti confirm si eu ca lucraea ta este greu de parcurs si tu ai facut niste greseli formale  mari. In asa ceva nu schimbi o iota din notiuni, marimi, unitati  existente si acceptate in fizica standard pe care si tu le accepti precum ti-ai permis sa faci cu  acea densitate de sarcina care este pe unitata de volum si nu de masa chiar daca tie iti convenea sa fie cum ai scris. Il incurci enorm pe cel ce vrea sa te inteleaga si te citeste cu manualul langa el ca nu le stie pe toate pe dinafara.
Nici eroarea de la 1.7 nu e acceptabila chiar daca ulteior, intmplator sau nu o corectezi. Iarasi nu schimbi noatatiile si daca "eme si eMp" le notezi cu e(fiind egale si numai de aia si asta trebuie sa o scrii clar) nu o mai schimbi.
Cred ca ar trebui tu sau un prieten cap limpede sa o ia cu atentie la corectat dar cred ca doar tu o poti face. Cred ca daca as continua sa citesc nu spun ca ar fi pagina si observatia dar ar fi prea multe si oricine se satura si daca nu e convins ca este ceva excptional si crede cum poate rede ca este ceva redundant adica un cerc vicios intre ce este dat si ce scoti tu avand in subtext lucruri prelute si tratate cam a la hocus pocus. (poate crede, ca sau mai intamplat situatii de acestea )
Dupa  ce ma voi lamurii cu ce faci la masa universului poate ca voi mai putea spune ceva dar asta va fi mai tarziu.

Dl Virgil

CitatAmperul are mai multe definitii din care ultima si cea mai corecta cu posibilitate de a fi masurata este o forta de natura magnetica.  Orice forta de natura magnetica poate fi echivalata cu un curent electric, dar nu orice forta este magnetica. Asa ca extrapolarile facute de d-ta nu sunt reale.

Nu este vorba de definitia amperului ca unitate de masura. Unitatile de masura, la care apelezi mereu, sunt stabilite prin diferite conventii umane. Dar dimensiunile fizice ale marimilor fizice, sunt deduse pe cale logica, din legile fenomenelor fizice. Nu sunt de loc niste extrapolari, cum apreciezi dumneata, fara sa fi urmarit deductiile logice. Eu am urmarit sirul deductiilor logice si am vazut ca sistemul bidimensional nu baga nicio incoerenta. Si am ajuns la concluzia ca este infailibil si ca va fi sistemul de masura al viitorului. Am vazut ca a fost descarcat de vreo 50 de ori. Si nu a postat nimeni critici asupra sistemului. Este doar o critica sustinuta consecvent de -electro-nul- nihilist. Critica consecvent distructiva, care ramane doar ca un monument de prostie afisata in public. Fiindca se vede clar ca este fraza si prostia, sustinand in permanenta ca conventiile stabilite pentru unitatile de masura, se aplica si dimensiunilor fizice al marimilor fizice. Pentru dumnealui logica formulelor si lanturile deductiilor nu au nicio importanta. Sunt chestiuni pe care nu le intelege deloc. Ma gandesc ca daca ai vrea sa vezi audienta teoriilor dumitale, ar fi bine sa faci tot asa, sa postezi in format pdf capitole din cartea dumitale, ca sa vezi de cate ori vor fi descarcate.   

PS Si tot ref 2008 am vazut ca pe un fir https://forum.scientia.ro/index.php? ref la cea mai mica paticula tu ai postat o singura data atunci in sept.  2008 si ai spus ce cred si eu din anii 70 ai sec trecut ca neutrino este masa minim dar pe atunci(anii 70) asta chiar era o sustinere caci lumea fizicii consiera ca nutrino nu are masa si desigur peste ativa an au aparut si expeimentele care au confirmat masa acestuia fara sa o poata masura iar eu in 2019 cand am descoperit firul acela l-am redeschis si am trimis la calculele mele dimnsionale facute in anii 80  si despre care am discutat aici ref la masa universului.

Virgil,
Erare humnum est si dei revin pe cap 1 al tau nemios esigur dar mcar pana la pg 8 cu mare atentie, caci asta o pot face:
Asadar, si tu vei intelege si nu ma intereseaza deocmdata altceva desi oricine se gandeste la ce spun cu textul tau in fata, deasemenea ma va intelege:
1) Cate tipuri de forte fundamentale atatea medii avem. Ai facut o clasificare a lor si daca da ce capitole le trateaza ?
2) Este adevrat ca aceste medii ce isi impart acelasi spatiu se ignora reciproc daa ordinul de ime al fortelor este foarte diferit si ce inseamna acest foarte, de exemplu mult mai mare deat un 10^3 pomenit de tine la inceput de tot(legat de primul punct) Aica car ar fi limitee dintre medii . Cred ca exista zone de no man`s land si in el fenomnele sunt cred eu foarte iuate si pot incurca ipotezele si teoriile ce decurg.
3) Am putea vedea multiversul ca format din aceste medii.Sunt ele oare un numar finit si atunci ar trebui sa poata fi numarate si aratate iar daca nu putem, doar sa vobim si sa filozofam despre?
4) In cap 1 numesti cele 4 tipuri de forte deja devenite clasice care impart cu noi ce ar putea fi ce impart ele cu noi?
5) Apoi te ocupi de cele doua tipuri de forte: electromagnetice si masice dar sari peste cele slabe. De ce ?
6) Voi urmari in continure ce faci aici in cap 1 dupa modul tau de gandire si deci de abordare (am facut deja partial acest lucru) si le voi numerota in contiuare aici adica  zona 1.7 et comp. va fi 7)   :)

Citat din: atanasu din Februarie 27, 2023, 07:42:26 AM
Virgil,
Erare humnum est si dei revin pe cap 1 al tau nemios esigur dar mcar pana la pg 8 cu mare atentie, caci asta o pot face:

Virgil a raspuns;
Atanasu, tu nu vezi padurea din cauza copacilor. Te opresti la fiecare ciot si te invartesti in jurul lui si pierzi directia nordului din lipsa busolei. Ca sa eviti acest lucru noteaza-ti cand gasesti ceva care ti se pare nepotrivit si mergi mai departe pe firul lucrarii. Lucrarea are peste 100 de pagini si tu abia ai citit 7. Cauta sa prinzi esenta si apoi discutam despre notatii, indici si virgule nepuse la locul potrivit.

Asadar, si tu vei intelege si nu ma intereseaza deocmdata altceva desi oricine se gandeste la ce spun cu textul tau in fata, deasemenea ma va intelege:
1) Cate tipuri de forte fundamentale atatea medii avem. Ai facut o clasificare a lor si daca da ce capitole le trateaza ?

Virgil a raspuns;
In lucrarea asta eu nu tratez fortele fundamentale, ci asemanarea si dintre atom si  sistemul solar cu estensie asupra tuturor sistemelor micro sau macro ce ar putea exista.

2) Este adevrat ca aceste medii ce isi impart acelasi spatiu se ignora reciproc daa ordinul de ime al fortelor este foarte diferit si ce inseamna acest foarte, de exemplu mult mai mare deat un 10^3 pomenit de tine la inceput de tot(legat de primul punct) Aica car ar fi limitee dintre medii . Cred ca exista zone de no man`s land si in el fenomnele sunt cred eu foarte iuate si pot incurca ipotezele si teoriile ce decurg.

Virgil a raspuns;
Aceste medii sunt specifice fiecarui nivel cosmic, dar fiecare nivel cosmic devine un mediu pentru nivelul superior. Astfel mediul electromagnetic este propriu nivelului microcosmic si da nastere atomilor, dar intreg nivelul microcosmic (mediul electromagnetic si atomii lui) devine mediul nivelului macrocosmic din care se formeaza corpurile ceresti si sistemele macrocosmice.
Mediile respective nu se ignora in intregime ci sunt "imbricate" unul in altul, astfel intreg universul evolueaza de la mic la mare si de la simplu la complex respectand mereu aceleasi legi adaptate pentru fiecare nivel cosmic in parte. Astfel constanta gravitationala specifica macrocosmosului devine prin generalizare la nivelul universului constanta de interactiune masica ce o regasim si la nivelul microcosmosului avand o valoare specifica, si la nivelul macrocosmosului  cu valoarea constantei lui Cavendich.
3) Am putea vedea multiversul ca format din aceste medii.Sunt ele oare un numar finit si atunci ar trebui sa pota i numarate si arate iar daca nu putem do r vobisi filozof despre?
4) In cap 1 numeti cele 4 tipuri e forte deja devenite clasice car ii impt u noi oareum observabil expeimental accest spatiu, acest univers dar atunci multiversl c et?sau ce ar putea fi?
5) Apoi te ocupi de cele doua tipuri de forte: electromagnetice si masice dar sari peste cele slabe. De ce ?
6) Voi urmari in continure ce faci aici in cap 1 dupa mdoul tau de gandire si deci de abordare (am facut deja partial acest lucru) si le voi numerota in contiuae aici aica  zona 1.7 et comp. va fi 7)   :)

Nu am ce face  cu tine daca nu pricepi ceva elementar adica:  Orice greseala intr-o lucrare ca a ta compromite validitatea chiar daca in final unele erori mai ales formale nu au importanta. Daca intr-o rezolvre de problema schimb un semn si apoi revin la el structura aritmeica poate ramane corecta si rezultatul sa fie cel corect(la o grila esti cu nota 10) dar rationamentul este incorect. Pana nu intelegi asta nu ai nici-o sansa sa fii validat. Ce vrei tu eu am facut, caci premizele tale si principiile lor si chiar rezultatele eu le-am acceptat creditandu-te si de aceea am dat-o unui fizician care poate vazand greselile marunte adica astea aratate deja si mai urmeaza, ma fac sa-mi fie rusine ca l-am deranjat dar poate ca unul care te va citi in viitor,fiind el un neica nimeni sa poata sa ia si Nobel cu textul tau dar bine corectat, dar asta este alta problema si nu este a mea .Stii deja de ce tip sunt problemele mele si pe bani nu ti-as corecta lucrarea fara 20 euro si chiar mai mult pe pagina caci are pretentie de Nobel si nu de teza de doctorat si chiar intrebarile mele anterioare arata asta 
In continuare te inteleg ref 3-6(la 2 ai raspuns ceva mai bine dar nu ai priceput exact ce spun)  Desigur esti si nerabdator dar si enervat de problemele pe care ti le ridic si care este evident ca te cam despasesc. Dar iarasi asta este, esti deja si tu prea batran ca sa te corectezi.

Citat din: calahan din Februarie 26, 2023, 09:55:57 PM
Dl Virgil

CitatAmperul are mai multe definitii din care ultima si cea mai corecta cu posibilitate de a fi masurata este o forta de natura magnetica.  Orice forta de natura magnetica poate fi echivalata cu un curent electric, dar nu orice forta este magnetica. Asa ca extrapolarile facute de d-ta nu sunt reale.

Nu este vorba de definitia amperului ca unitate de masura. Unitatile de masura, la care apelezi mereu, sunt stabilite prin diferite conventii umane. Dar dimensiunile fizice ale marimilor fizice, sunt deduse pe cale logica, din legile fenomenelor fizice. Nu sunt de loc niste extrapolari, cum apreciezi dumneata, fara sa fi urmarit deductiile logice. Eu am urmarit sirul deductiilor logice si am vazut ca sistemul bidimensional nu baga nicio incoerenta. Si am ajuns la concluzia ca este infailibil si ca va fi sistemul de masura al viitorului. Am vazut ca a fost descarcat de vreo 50 de ori. Si nu a postat nimeni critici asupra sistemului. Este doar o critica sustinuta consecvent de -electro-nul- nihilist. Critica consecvent distructiva, care ramane doar ca un monument de prostie afisata in public. Fiindca se vede clar ca este fraza si prostia, sustinand in permanenta ca conventiile stabilite pentru unitatile de masura, se aplica si dimensiunilor fizice al marimilor fizice. Pentru dumnealui logica formulelor si lanturile deductiilor nu au nicio importanta. Sunt chestiuni pe care nu le intelege deloc. Ma gandesc ca daca ai vrea sa vezi audienta teoriilor dumitale, ar fi bine sa faci tot asa, sa postezi in format pdf capitole din cartea dumitale, ca sa vezi de cate ori vor fi descarcate.

De cand este omenirea, a luat la cunostiinta de mediul inconjurator prin senzorii pe care ii are la dispozitie; vazul, auzul, mirosul, gustul si pipaitul, la care eu mai adaug simtul intern, simtul greutatii corpurilor si timpul. Niciodata nu ai sa poti descrie proprietatile naturii ignorand simturile prin care omul a cunoscut natura. D-ta vrei sa exprimi greutatea si respectiv masa corpurilor cu lungimea, in felul acesta reduci numarul simturilor cu care suntem inzestrati, lucru ce denatureaza cunoasterea.

Virgil,
Imi place ultima ta replica. E de mult bun simt :)

Dl Virgil
Vii iar cu texte legate de evolutia speciei noastre. Acceleratia cu ce simt este sesizata? Fiindca simtul tactil sesizeaza doar presiunea, care este demonstrat ca este patratul acceleratiei. p=a². Uite chiar in formula lui Poynting, care cred si sper ca nu o respingi, ca presiunea electrica este  eps0.E², iar presiunea magnetica este  B²/miu0. Si miu0=(4.pi.k)/c². Si atunci avem: (B².c²)/(4.pi.k)=ro.c²=densitatea ori viteza la patrat, care este presiune dinamica p_d, asa cum scrie si pe -Wikipedia- la ; -magnetic reconection-. Deci  B²~ro
Repet ca dumneata respingi chiar datele teoriei oficiale. Fiindca in sistemul bidimensional epsilon0 este adimensional, iar intensitatea campului electric  E  este acceleratie. Si E²=a²=p. Si atunci termenii din paranteza sunt omogeni, sunt presiuni si se pot aduna. Greutatea este forta data de produsul  p.S. Iar presiunea este patratul acceleratiei. Presiune care inmultita cu suprafata  (L²) face viteza la puterea a patra  F=v⁴=L⁴/T⁴. Fiindca forta este de fapt produsul potentialelor  F=U.U. Si potentialul este produsul acceleratiei cu lungimea  U=a.L. Si deci  U²=a².l²=p.S=F

Citat din: calahan din Februarie 27, 2023, 11:43:01 AM
Dl Virgil
Vii iar cu texte legate de evolutia speciei noastre. Acceleratia cu ce simt este sesizata?

Dl. Calahan
Lipesc din Google primul răspuns sugerat:

Citat
Echilibrul este un mecanism complex determinat de interactiunea dintre sistemul vestibular (din urechea interna), vedere si sistemul proprioceptiv (receptori din muschi, tendoane si articulatii), care trimit informatii ce sunt integrate la nivel central (la nivelul creierului).

Sistemul vestibular este responsabil de detecția accelerației corpului.

Poza https://ro.wikipedia.org/wiki/Ureche_intern%C4%83#/media/Fi%C8%99ier:Blausen_0329_EarAnatomy_InternalEar.png (https://ro.wikipedia.org/wiki/Ureche_intern%C4%83#/media/Fi%C8%99ier:Blausen_0329_EarAnatomy_InternalEar.png) arată structura urechii interne. O schemă cu detalii mai puține este https://ro.wikipedia.org/wiki/Ureche#/media/Fi%C8%99ier:Anatomy_of_the_Human_Ear_ro.svg (https://ro.wikipedia.org/wiki/Ureche#/media/Fi%C8%99ier:Anatomy_of_the_Human_Ear_ro.svg).

Un articol de pe Wikipedia: https://en.wikipedia.org/wiki/Vestibular_system (https://en.wikipedia.org/wiki/Vestibular_system) arată cum funcționează sistemul vestibular. Nu știu cât de familiar ești cu limba engleză, de aceea caut documentație în limba română pentru sistemul vestibular. Am găsit https://www.academia.edu/35334942/Aparatul_vestibular_si_echilibrul (https://www.academia.edu/35334942/Aparatul_vestibular_si_echilibrul)

Îți scriu ce îmi aduc aminte (deci poate fi și cu mici erori): în labirintul osos al urechii interne există celule cu câte un cil care sesizează deplasarea cristalelor de calciu (otoliți) - aflate în lichidul canalelor semicirculare, deplasare obținută în urma accelerării sau decelerării capului. Cilii transformă mișcarea în impulsuri electrice ce sunt trimise creierului prin nervul vestibular. Canalele semicirculare detectează mișcarea rotatorie, otoliții detectează accelerația liniară.

Dl Virgil

CitatD-ta vrei sa exprimi greutatea si respectiv masa corpurilor cu lungimea,

Asta este doar intelegerea superficiala a dumitale asupra fenomenului fizic. Eu am inteles ca parametrul fizic, al substantei, numit masa, este dat (produs) de interactiunea structurilor dinamice ale substantei, cu spatiul fizic, materializat de oceanul materiei inponderale, numit si eter. Din aceasta interactiune, a substantei cu spatiul fizic, apare in jurul corpurilor pulsatia materiei inponderale. Pulsatie care face acceleratia gravifica a corpurilor (a maselor) si ancorarea substantei in spatiu, pe nivelul de miscare. Adica face inertia substantei (a masei). Si este admis de comunitatea stiintifica, faptul ca masa este sursa de miscare in universul fizic. Si masa ca orice marime fizica este tot o masura a miscarii. Iar miscarea, cu totul particulara a masei, este descrisa ca relatie intre spatiu si timp.

O subtila excrocherie stiintifica involuntara sau voluntara doar Virgil stie asta, neobservata de cei care se flendura pe aici si pe care reunosc ca si eu am obsrvat-o cu greutate parndu-mi-se mai intai una de tipul un semn schimbat si apoi revenit la cel corect inaint ca eoarea sa aiba efect asupra solutiei.
Dar nu, eroarea este de natura schimbarii unei relatii fizice care poate avea efecte majore la ce urmeza si cei care se afla in treaba pe aici sa dovedeasca ca nu sunt doar niste impostori stiintifici gasind-o si comunicand-o, inclusiv Virgil fiind rugat sa fie atent, desi este trist caci in aceasta situatie nu stiu cat din Studiul sau trebuie dat la cos.
Astept ca de acum am toata rabdarea, dar si eu sunt de fapt foarte trist si as fi bucuros sa fi gresit eu.

Dl princehansolo
Dumneata vii in sprijinul d-lui Virgil, sustinand ca omul ar dispune si de un simt al acceleratiei. Dar nu este asa. Uite ce spune dl Virgil.

CitatDe cand este omenirea, a luat la cunostiinta de mediul inconjurator prin senzorii pe care ii are la dispozitie; vazul, auzul, mirosul, gustul si pipaitul, la care eu mai adaug simtul intern, simtul greutatii corpurilor si timpul.

Adica spune clar ca este vorba de senzori care semnaleaza proprietati ale mediului exterior fiintei umane. Ori sistemul vestibular ar semnaliza parameri ai starii interioare fiintei umane. Senzorii din sistemul vestibular au rostul sa controleze doar pozitia corpului, pentru a asigura reactiile care duc la restabilirea echilibrului stabil al corpului. Senzorii, dupa cum se explica acolo, semnalizeaza doar presiunea otolitelor asupra terminatiilor nervoase ale nervului vestibular. Semnalele culese de la cele trei canale semicirculare, pozitionate in trei planuri perpendiculare, dau pozitia corpului, raportata la pozitia echilibrului stabil, foarte bine fixata in memorie. Sigur ca daca presiunea otolitelor este data de inertia otolitelor, care apare la acceleratie, poate fi asociata cu detectarea sau simtul acceleratiei. Dar nu se poate spune ca sistemul vestibular sesizeaza acceleratia obiectelor din mediu. Cat despre simtul greutatii, acesta este dat de fapt de simtul tactil, care semnaleaza presiunea exercitata de sarcina asupra organului purtator. Iar simtul timpului este un produs al creerului, organ extrem de complex, care are capacitatea sa faca  comparatia miscarilor observate, ale obiectelor din mediu.

Dl. Calahan, scriu mai jos o mică documentare despre simțuri:

Citat din: 07Marius din Mai 29, 2013, 06:23:49 AM
...
Acum, daca cele 5 simturi fundamentale lipsesc din start, este o mare problema ptr. ca comunicarea cu mama, mediul inconjurator este grav afectata, insa nu imposibila. Dupa cum poti citi aici, (http://www.descopera.ro/stiinta/9697033-cate-simturi-au-oamenii (http://www.descopera.ro/stiinta/9697033-cate-simturi-au-oamenii)) nu sunt epuizate toate mijloacele de comunicare.
...

Pe pagina de Wikipedia (https://ro.wikipedia.org/wiki/Sim%C8%9B (https://ro.wikipedia.org/wiki/Sim%C8%9B)):

CitatExemple de simțuri
Simțul vizual (văzul)
Simțul auditiv (auzul)
Simțul olfactiv (mirosul)
Simțul gustativ (gustul)
Simțul tactil (mecanorecepția)
Simțul termic (termocepția)
Simțul timpului (cronocepția)
Simțul spațiului
Simțul setei
Simțul foamei
Simțul mâncărimii
Simțul presiunii
Simțul orientării
Simțul durerii (nocicepția)
Simțul mișcării (propriocepția)
Simțul preaplinului
Simțul nevoii de oxigen
Simțul echilibrului (echilibriocepția)
Simțul oboselii

Citat din: atanasu din Februarie 28, 2023, 09:22:31 AM
O subtila excrocherie stiintifica involuntara sau voluntara doar Virgil stie asta, neobservata de cei care se flendura pe aici si pe care reunosc ca si eu am obsrvat-o cu greutate parndu-mi-se mai intai una de tipul un semn schimbat si apoi revenit la cel corect inaint ca eoarea sa aiba efect asupra solutiei.
Dar nu, eroarea este de natura schimbarii unei relatii fizice care poate avea efecte majore la ce urmeza si cei care se afla in treaba pe aici sa dovedeasca ca nu sunt doar niste impostori stiintifici gasind-o si comunicand-o, inclusiv Virgil fiind rugat sa fie atent, desi este trist caci in aceasta situatie nu stiu cat din Studiul sau trebuie dat la cos.
Astept ca de acum am toata rabdarea, dar si eu sunt de fapt foarte trist si as fi bucuros sa fi gresit eu.

Atanasu,
Stau si ma intreb de ce iti place sa scrii pe langa subiect, si sa acuzi evaziv, in loc sa scrii concret despre ce este vorba. Spune si tu pagina si relatia care nu o consideri corecta. Ti-am spus ca astept intrebari la care ma straduiesc sa raspund cat pot de bine. Sunt de acord ca pot exista si scapari involuntare dar te rog sa le arati, ca numai in felul asta ma poti ajuta.

Mai astept sa vad cat de seriosi sunt cei ce ard gazul pe aici ca au pretentia a-si da cu parerea la subiecte de imprtanta celor atacate de noi.

Dl Princehansolo
S-a vazut ca si in pagina de pe -Wikipeddia-,sunt marcate cu culori diferite simturile care dau informatii asupra mediului extern si simturile care dau informatii asupra mediului intern. Printre cele care dau informatii ale mediului intern sunt trecute si functii ale creerului. Functii care sunt indeplinite se structuri complexe. Structuri care integreaza informatii de la mai multe tipuri de senzori. Asa sunt functiile de; timp, spatiu, orientare, miscare. Dar vad ca simtul acceleratiei nu figureaza. Aprecierea acceleratiei este rezultatul unei functii logice, care efectueaza o socotela, din care deduce variatia vitezei, adica a nivelului de miscare. Simturile mediului intern sunt date de senzori proprioceptivi specializati la semnalizarea stariilor mediului intern. Dintre senzorii proprioceptivi, o importanta deosebita au senzorii de durere, care semnalizeaza ca o alarma generala, dezordinile aparute in sistem. Semnalele puternice ale senzorilor de durere, pot duce la lesinuri, la come sau chiar la infarct. Dar discutia noastra a deviat de la fizica la fiziologie. Eu am crezut ca dumneata poti sa raspunzi simplu la niste intrebari la care dl Virgil evita sa mai raspunda. Eu am crezut ca sunt chestiuni simple de bun simt. Dar este posibil ca altii sa aibe alte vederi si sa nu le vada ca fiind de bun simt.   

Dl. Calahan,
Am mutat discuția noastră despre cele 5 simțuri pe o pagină din topicul Biologiei:
https://forum.scientia.ro/index.php?topic=4408.msg74194#msg74194 (https://forum.scientia.ro/index.php?topic=4408.msg74194#msg74194)

Dl Virgil
Am vazut, pe -cercetare- ca dezbati despre semnificatia fizica a sarcinii electrice. Eu am inteles ca dumneata esti convins ca ai argumentat si ai demonstrat si cu formule, ca sarcina electrica ar fi marime vectoriala si ar fi impuls (m.v). Dumneata nu poti sa admiti ca sarcina electrica, este ca si masa, marime scalara si este sursa de miscare. Si anume este sursa de acceleratie. Toate experimentele din electrostatica demonstreaza la modul indubitabil acest lucru, care in niciun caz nu poate fi negat. Sarcina electrica este sursa campului electric. Si sarcina electrica aflata in campul electric, capata acceleratie. Tot asa cum masa, care este sursa a campului gravific, aflata in campul gravific, capata acceleratie. Prin fisierele d-lui inginer este demonstrat ca sarcina electrica elementara este o structura de rotor bipolar, care prin rotatie foarte rapida genereaza in jur, camp electric pulsator, care pastreaza acelasi sens fata de axa de rotatie. Structura de rotor bipolar a electronului, este demonstrata de figura care apare pe ecranul tubului din experimentul Shtern-Gerlack. Care pare ca reflecta cu fidelitate structura dipolara a electronului. Se vede ca dl inginer a patruns mai adanc in investigarea structurilor dinamice ale particulelor elementare, depasind dogmele si prejudecatile sistemului teoretic al fizicii actuale.

Dl Princehansolo
Dumneata ai mutat discutia noastra pe alt topic. Dar eu nu mai am nimic de discutat despre fiziologia umana, fiindca sunt total ignorant in acest domeniu. Raspunsurile care le-am dat la postarile dumitale, le-am luat de pe internet. Si am raspuns fiindca tot speram sa imi raspunzi la intrebarile acelea simple de fizica, la care dl Virgil, nu stiu din ce motive nu vrea sa mai raspunda.

Citat din: calahan din Martie 01, 2023, 07:28:18 PM
Dl Virgil
Am vazut, pe -cercetare- ca dezbati despre semnificatia fizica a sarcinii electrice. Eu am inteles ca dumneata esti convins ca ai argumentat si ai demonstrat si cu formule, ca sarcina electrica ar fi marime vectoriala si ar fi impuls (m.v). Dumneata nu poti sa admiti ca sarcina electrica, este ca si masa, marime scalara si este sursa de miscare. Si anume este sursa de acceleratie. Toate experimentele din electrostatica demonstreaza la modul indubitabil acest lucru, care in niciun caz nu poate fi negat. Sarcina electrica este sursa campului electric. Si sarcina electrica aflata in campul electric, capata acceleratie. Tot asa cum masa, care este sursa a campului gravific, aflata in campul gravific, capata acceleratie. Prin fisierele d-lui inginer este demonstrat ca sarcina electrica elementara este o structura de rotor bipolar, care prin rotatie foarte rapida genereaza in jur, camp electric pulsator, care pastreaza acelasi sens fata de axa de rotatie. Structura de rotor bipolar a electronului, este demonstrata de figura care apare pe ecranul tubului din experimentul Shtern-Gerlack. Care pare ca reflecta cu fidelitate structura dipolara a electronului. Se vede ca dl inginer a patruns mai adanc in investigarea structurilor dinamice ale particulelor elementare, depasind dogmele si prejudecatile sistemului teoretic al fizicii actuale.

Nu sunt răspunsuri simple de fizică. Par simple, dar fizica învățată în școală diferă de realitate. Prin 2014, pe secțiunea Q&A a site-ului Scientia am răspuns unui user (nu mai îmi aduc aminte exact) despre cum văd eu detecția undelor. El mi-a răspuns că vroia un model matematic, nu ce se întâmplă în realitate. După cum văd eu atitudinea dumitale, ai găsit un model (pe care dumneata l-ai înțeles) și încerci să-l promovezi.

Câmpul electric pulsator, ca să pulseze, ar trebui să consume energie. ceea ce nu se întâmplă în realitate. Deci nici modelul d-lui inginer sau a d-lui profesor nu este prea realist.

Structura de rotor bipolar al electronului spui că este evidențiată de experimentul Stern-Gerlach. Am scris aici: https://forum.scientia.ro/index.php?topic=5498.0 (https://forum.scientia.ro/index.php?topic=5498.0) felul în care văd eu acest experiment și cum interpretez rezultatul. Oricum, am scris nu demult, că nu sunt de acord cu modelul planetar al atomului. Deci chiar dacă ar fi o interpretare de-a mea greșită legată de Stern-Gerlach, nu cred în modelul atomic învățat la școală. Dar este ca și cu cele 5 simțuri: s-a propus inițial un model și apoi generații de-a rândul au învățat ce a fost prima dată explicat, și nu s-a mai actualizat cu progresul științei.

O critică pe care o aduc d-lui Virgil este că utilizează ca postulat constanta lui Planck - de care eu îmi aduc aminte că este dedusă din alte experimente decât traiectoria electronului în jurul nucleului. Acuma m-am uitat peste constanta lui Planck https://en.wikipedia.org/wiki/Planck_constant#Origin_of_the_constant (https://en.wikipedia.org/wiki/Planck_constant#Origin_of_the_constant) și am văzut o explicație cu privire la oscilatori armonici:

CitatApproaching this problem, Planck hypothesized that the equations of motion for light describe a set of harmonic oscillators, one for each possible frequency.

D-l Calahan, am o întrebare simplă (sper să nu o consideri prea simplă și să nu-mi răspunzi): ce se întâmplă cu un fascicol de electroni care este intersectat de un alt fascicol de electroni? Și încă una: dar un fascicol de electroni care este intersectat de un fascicol de fotoni? De ce am pus cele 2 întrebări? Dacă avem oscilații ale câmpurilor electric și magnetic, fasciculele care se intersectează ar trebui să interacționeze unele cu altele și fascicolul inițial de electroni să se împrăștie.

Virgil , um nu s-a exprimat nimeni si tu te faci a nu obsrvi sau poate ca chir n observi poat vei intelege ce voi scrie:
a) Este adevarat ca forta de interactiune electrica este e^2/(4Pi*eps)/R^2(1.!) si ca forta  e interactiune masica(newtoniana) este K*m*M/R^2 unde k este constanta Cavendish
b) Este adevarat ca forta electrica de mai sus se poae scrie si:
e^2/(m*M) *(m*M)/R^2= Ka*(m*M/R^2)
c) Este fals  ca din asta ar decurge si ca  e^2/(4Pi*eps) = KmM relatia pe care se bazeaz toat calculul cu acele artificii de la pg 8 de dupa linia corecta (1.7.1)  si deci este fals tot ce se obtine de acum incolo pornind de aici.
QED

Citat din: atanasu din Martie 02, 2023, 07:26:38 AM
Virgil , um nu s-a exprimat nimeni si tu te faci a nu obsrvi sau poate ca chir n observi poat vei intelege ce voi scrie:
a) Este adevarat ca forta de interactiune electrica este e^2/(4Pi*eps)/R^2(1.!) si ca forta  e interactiune masica(newtoniana) este K*m*M/R^2 unde k este constanta Cavendish
b) Este adevarat ca forta electrica de mai sus se poae scrie si:
e^2/(m*M) *(m*M)/R^2= Ka*(m*M/R^2)
c) Este fals  ca din asta ar decurge si ca  e^2/(4Pi*eps) = KmM relatia pe care se bazeaz toat calculul cu acele artificii de la pg 8 de dupa linia corecta (1.7.1)  si deci este fals tot ce se obtine de acum incolo pornind de aici.
QED

Atanasu, o afirmatie nu este o demonstratie. Eu in continuare  aplicand relatiile de similitudine pornind de la; valorile razei orbitei atomului, perioade, frecvente, masele particulelor atomice, constantei de interactiune ka, si alte marimi atomice se obtin valorile orbitelor planetare, masele acestora, constanta lui Cavendich s.a.m.d.
Tu faci o afirmatie iar eu fac o demonstratie matematica.
Ambele campuri electrostatic si gravitational joaca acelasi rol de a asigura legatura cvasielastica dintre doua particule sau doua corpuri, adica doua entitati materiale, pentru a da nastere unui sistem armonic rotational oscilant, care reprezinta caramizile sau pilonii pe care este construit universul.
Nu uita afirmatia mea ca; universul evolueaza de la mic la mare, si de la simplu la complex pe baza acelorasi legi ale naturii aplicabile oricarui nivel cosmic.
Diferenta intre campul electric si campul gravitational consta in faptul ca au fost descoperite de oameni diferiti, in momente diferite, si cu mijloace tehnice diferite, prin observarea unor proprietati diferite, fapt pentru care unii au descoperit  fateta vectoriala a campului iar altii au descoperit cealalta fateta scalara a campului, cand in realitate ambele campuri detin o fateta scalara si una vectoriala. Eu nu am facut decat sa realizez tranzitia de la o fateta la cealalta a acestor campuri asemanatoare dar nu identice pentru ca sunt produse de entitati ce fac parte din niveluri cosmice diferite.

Poate ca este cum spui dar cum se face ca plecand evident de la ceva eronat aici este demonstrat ca ce spun eu este adevarat dar nu spun ca concluziile tale sunt neparat false dar ca se bazeaza pe ceva eronat si este sarcin ta sa arati ca eroarea nu ar influent discursul tau de dupa 1.7.1 nu prin valori pe care nimeni nu o sa le verifice daca are suspiciunea ca trisezi. Tu trebuie sa dovedesti ca nu trisezi pentruca eu am demonstrat ca poate trisezi.
Infirma ce am scris eu nu cu rezultate din viitor ci cu ce spun eu acum ca altfel ma faci sa ma simt facaut de rusine in fata colegului caruia creditandu-te i-am dat lucrarea ta.
Nu e cu suparare caci mi-am asumat constient acest risc si daca nu vrei sau nu esti in stare, este treaba ta, eu ne mai revenind la lucrarea ta.

PS. Si oricum gargara nu este un raspuns corect.

PS Daca a si b sunt adevarate ce spun la c) este adevarat. Poti sa demonstrezi ca eu gresesc? :)

PP...PS Asculta iar "ma rad," caci  poate ca este cum spui pentruca acolo unde faci calculele cu artificiul numeric de dupa 1.7.1 separi artificial in doua si nu stiu efectul acestei separari a termnului drept in doi termeni, constanta lui Cavendish K fiind lasata pe dinafara calculelor tale adica,ca si cu semnul plus si minus in exemplul metaforic de alaltaieri, te joci doar in microcosmos si poate de aceea te si verifici tot in acesta(cerc vicios)  si poate ca faci apoi ceva similar si pe nivelul macro  dar asta chiar ca nu ma mai intereseaza

Dl Princehansolo
Eu am intrebat doar daca admiti ca in structura particulelor, care ar fi luat nastere din fotoni, fotonii generatori nu ar mai putea merge cu viteza luminii in vid  c, ci ar trebui sa mearga cu viteza mult mai mica. Fiindca dl Virgil sustine ca in sanul particulelor, fotonii generatori, merg tot cu viteza luminii in vid c. Eu asa am inteles, ca in conditii de densitate energetica foarte mare, fotonii merg cu viteza mult mai mica decat in vid, in spatiul fara densitate energetica. Si anume am inteles ca in mediul atomic viteza luminii (a fotonului) ar fi de137 de ori mai mica decat in vid. Iar in particulele nucleare, viteza fotonului ar fi de 274 de ori mai mica decat in vid. Cealalta intrebare era ca; daca in reactiile nucleare se elibereaza o cantitate mare de energie, acest fapt inseamna ca energia eliberata provine de la o sursa de foarte mare putere. Si deci nucleonii ar fi surse de foarte mare putere, in care este conservata energia potentiala a universului.  La intrebarile puse de dumneata, nu pot sa raspund. Fiindca nu-mi imaginez de loc ca ar fi posibila ciocnirea a doua fascicule de electroni. Iar la interactia luminii cu fasciculul de electroni, se spune ca nu este posibila, fiindca raza de lumina ar avea sectiune mult mai mare decat electronul si nu ar face decat sa ocoleasca electronul. Dar daca ar fi posibile astfel de ciocniri, cred ca s-ar produce imprastierea electronilor din fascicul. Vreau sa mai adaug ca aspectul pulsator al campului electric este dat de rotatia foarte rapida a rotorului dipolar al electronului. Fiecare semiunda a electronului pompeaza, prin mecanismul autoinductiei, materia inponderala, dea lungul razei. Fiecare semiunda a electronului, constituita din insumarea a 9 miliarde de semiunde din fotonul gama fae, se comporta ca o semisarcina cu un potential electric de  511 KV. Rotatia semisarcinilor genereaza prin inductie un potential  care compenseaza potentialul semiundei. Potentialul semiundelor are acelasi sens fata de axa de rotatie. Dar prin rotatia semiundelor, acel potential al semiundelor variaza de la maxim la zero si de la zero la maxim. Deci are aspect pulsator, fara sa se consume vreo energie.

Dl Virgil

CitatEu nu am facut decat sa realizez tranzitia de la o fateta la cealalta a acestor campuri asemanatoare dar nu identice pentru ca sunt produse de entitati ce fac parte din niveluri cosmice diferite.

[/b]
Dupa cate am inteles eu aceste campuri sunt chiar identice. Sunt purtatoare ale acceleratiei. Dar nu fac parte din niveluri cosmice diferite. Sunt din acelasi nivel cosmic, al particulelor elementare. Dar sunt produse de structuri dinamice diferite, la interactiunea lor cu spatiul fizic materializat de oceanul materiei inponderale. Deosebirea esentiala dintre aceste campuri este diferenta de magnitudine de 20 de ordine. Ceeace prin aspectele particulare ale interactiunilor, induce ideea ca ar fi naturi diferite. Dar sunt tot forme de miscare si deci intensitatile acestor campuri sunt masuri ale miscarii.

Atanasu, tu nu ai demonstrat ca este fals ce am scris eu, ci doar ai afirmat acest lucru, fara sa scrii nici o dovada in acest sens. Este adevarat ca in manualele de fizica nu se face nici o referire la asemanarea dintre cele doua campuri, dar acest lucru nu ma opreste sa tratez problema asa cum rezulta din rationamentele mele pe care le-am expus inca de la prima pagina. Daca va trebui sa mai aduc si alte argumente o voi face dar nu acum. Cat priveste faptul ca ai pus obrazul fata de colegul tau, mi se pare o expresie cam ciudata, asa ca roaga-l pe el sa-ti sugereze motivele pentru care este interzisa asemanarea pe care o fac eu intre cele doua relatii de interactiune electrostatica si gravitationala. Faptul ca nu scrie in cartea de fizica acest lucru, nu este un motiv, sau o interdictie.

Citat din: atanasu din Martie 02, 2023, 08:09:06 AM
Poate ca este cum spui dar cum se face ca plecand evident de la ceva eronat aici este demonstrat ca ce spun eu este adevarat dar nu spun ca concluziile tale sunt neparat false dar ca se bazeaza pe ceva eronat si este sarcin ta sa arati ca eroarea nu ar influent discursul tau de dupa 1.7.1 nu prin valori pe care nimeni nu o sa le verifice daca are suspiciunea ca trisezi. Tu trebuie sa dovedesti ca nu trisezi pentruca eu am demonstrat ca poate trisezi.
Infirma ce am scris eu nu cu rezultate din viitor ci cu ce spun eu acum ca altfel ma faci sa ma simt facaut de rusine in fata colegului caruia creditandu-te i-am dat lucrarea ta.
Nu e cu suparare caci mi-am asumat constient acest risc si daca nu vrei sau nu esti in stare, este treaba ta, eu ne mai revenind la lucrarea ta.

Spune-mi ce este incorect in relatia aceasta pe care am reeditat-o acum;
https://drive.google.com/file/d/1zbzGtZgDkO5MA2rPw25jXww06Mv1A5fj/view?usp=share_link

INTRODUCERE

      Aceasta lucrare a fost conceputa ca un instrument de studiu, in vederea extinderii orizontului de cunoastere a universului, prin stabilirea unor relatii de asemanare dintre microcosmos si macrocosmos, privind modurile de organizare ale materiei in cele doua niveluri micro si macro cosmice, tinand seama de  relatiile de interactiune ale particulelor, respectiv ale corpurilor, existente intr-un anumit spatiu.
Daca ne referim la forma de organizare a materiei, observam ca la nivel microcosmic,  materia se prezinta sub forma  granulara, discreta, precum ; electroni, nucleoni, mezoni si alte particule, in timp ce la nivel macrocosmic materia se prezinta sub forma de sateliti,  planete, stele, nebuloase etc.  Atat in microcosmos cat si in macrocosmos materia este organizata in sisteme de particule sau de corpuri ceresti, ce sunt caracterizate de o miscare periodica. Cu alte cuvinte, sistemele cosmice de orice marime ar fi, sunt niste oscilatori armonici naturali, aflati in permanenta stare de echilibru energetic fata de mediul inconjurator. Orice abatere de la acest echilibru, conduce la manifestari de absorbtie, sau emisie de energie din partea sistemelor respective, pana la reechilibrarea energetica a acestora, cu mediul inconjurator.   
Daca in microcosmos aceste schimburi energetice pot fi observate in laborator in timpi reali, in macro cosmos evenimentele se produc in mii sau milioane de ani, devenind  imposibil de studiat in ansamblul lor.
Desi natura campurilor care interactioneaza in microcosmos este diferita de cea a campurilor  macrocosmice, respectiv campul electromagnetic si cel gravitational, au totusi o caracteristica comuna, aceia de a fi liantul  materiei organizate in sisteme armonice,  avand o raza de actiune nelimitata, a carei intensitate este in scadere cu patratul distantei, asigurand conditiile organizarii particulelor sau corpurilor in sisteme micro sau macrocosmice.
In microcosmos, cel mai simplu si raspandit element este hidrogenul, fapt ce il recomanda ca un sistem armonic natural ce poate fi considerat drept etalon al acestui nivel cosmic.  In macrocosmos singurul sistem cunoscut foarte bine este sistemul Solar, fapt pentru care in studiul ce urmeaza vom lua in calcul parametrii acestuia (mase, viteze, orbite), cat si sistemele de sateliti ai planetelor respective.
     Cel mai simplu sistem armonic , presupune existenta unei mase mari drept suport (M) de care este legata printr-un arc, o masa mult mai mica (m) care oscileaza in jurul pozitiei de echilibru.
     In cazul sistemelor naturale, masa suport este numita nucleu, iar legatura cvasi-elastica intre cele doua mase este asigurata de campul central de interactiune dintre ele.  Forta de atractie sau de respingere dintre corpuri nu reprezinta decat tendinta celor doua corpuri de a ocupa pozitia relativa (distanta) corespunzatoare starii energetice in care se afla. La sistemele atomice legatura cvasi-elastica este asigurata de campul electrostatic dintre nucleu si electron, pe cand in macrocosmos legatura cvasi-elastica este data de campul gravitational al corpului ceresc (stea sau planeta) in jurul caruia orbiteaza o planeta sau un satelit, dupa caz.
Fenomenul in sine este mai subtil deoarece nu exista orbite perfect circulare, ci numai orbite mai mult sau mai putin eliptice ceia ce inseamna o variatie periodica a distantei dintre nucleu si corpul sau particula orbitala. Deci avem de a face cu o variatie periodica a energiei cinetice si a energiei potentiale ceia ce ne indreptateste sa afirmam ca fiecare sistem cosmic natural este un oscilator armonic rotational, existand in permanenta o corelatie intre perioada oscilatiei radiale cu perioada de rotatie in jurul centrului de masa. Aceste oscilatii sunt in consonanta cu oscilatiile campului central, adica intreg ansamblul format din nucleul sistemului, particula sau corpul care il orbiteaza cat si campul central au o frecventa de oscilatie proprie iar atunci cand sunt in echilibru energetic cu mediul, nu absoarbe, si nici nu emite energie. Acest principiu caracterizeaza atat sistemele atomice cat si sistemele gravitationale, iar energia absorbita sau emisa este sub forma de cuante electromagnetice pentru microcosmos si unde gravitationale pentru macrocosmos.
In lucrarea de fata vom cauta sa stabilim asemanarile care pot exista intre formele de organizare dintre sistemele micro si macrocosmice.

Invit pe colegi sa citeasca aceasta expunere a mea, cu rugamintea de a-mi face observatii daca ceva nu vi se pare in regula.
      "Stim ca orice sistem micro sau macrocosmic reprezinta o forma de organizare  a materiei,  care consta in sisteme de oscilatori armonici microcosmici numiti atomi, sau oscilatori armonici macrocosmici numiti  galaxii, sisteme solare sau planetare, dupa caz. Stim ca cel mai simplu sistem natural consta din doua particule legate intre ele printr-un camp care asigura o forta cvasielastica care scade cu patratul distantei. Sunt cel putin doua particule sau corpuri complementare, din care una joaca rolul de nucleu (M) fiind de cca 10^3  ori mai mare decat cealalta, care este particula orbitala (m). Ambele particule sunt legate intre ele printr-o forta cvasi-elastica fiind exprimata prin constanta de interactiune (k), si orbiteaza in jurul centrului comun de masa.
      Dupa cum stim, fortele de atractie intre particule, sunt exprimate prin relatia lui Coulomb in microcosmos si prin relatia lui Newton in macrocosmos. Masa si sarcina sunt doua proprietati diferite de manifestare a aceleiasi particule, in doua medii diferite dar suprapuse in acelasi spatiu. Cate tipuri de interactiuni sunt, tot atatea medii de interactiuni exista, medii care se regasesc toate suprapuse in acelasi spatiu fizic. Astfel o particula cu o structura interna compusa precum protonul, va contine in interiorul lui fortele tari, in afara lui fortele electromagnetice, apoi fortele slabe, apoi fortele masice, si fiecare forta imprima un anumit caracter particulei. Noi traind in spatiul gravitational percepem toate aceste caracteristici ale fiecarui tip de mediu, ca si cum straturile celorlalte medii ar fi transparente. Privind astfel lucrurile, sarcina reprezinta proprietatea prin care particulele pot forma o structura stabila precum atomul, structura apartinand mediului electromagnetic, iar masa corpurilor este o alta caracteristica prin care aceste entitati se manifesta in spatiul gravitational, permitand formarea de structuri stabile precum sistemele cosmice.
      Intrebarea este, daca pot exprima sarcina electrica in functie de masa; desi sunt doua proprietati ale aceleiasi particule apartinand la doua medii diferite, putem face o legatura intre ele si anume; raportul intre sarcina si masa ne da sarcina specifica a particulei, adica un electron de exemplu cu sarcina "e" se va comporta la fel in spatiul electromagnetic, precum o particula care are masa electronului "m" in spatiul masic, daca acest spatiu ar fi caracterizat de o constanta de interactiune "ka", diferita si mult mai mare decat constanta gravitationala "K". Cu alte cuvinte imi creez imaginar un spatiu virtual in care electronul ar avea doar masa. Acest exercitiu de imaginatie imi serveste sa inteleg ce asemanari pot exista intre structuri de particule (atomi), si sistemele macrocosmice.
Conform relatiilor lui Coulomb (1.1) pentru atom, cum si a relatiei lui Newton (1.2) pentru macrocosmos putem afla fortele de interactiune ale particulelor si respectiv ale corpurilor care fac parte dintr-un sistem armonic natural.
Desigur sunt multi sceptici care nu vad o asemanare intre interactiunea electrica si interactiunea gravitationala, deoarece campul electric este un camp vectorial iar campul  gravitational este un camp scalar, si sarcinile electrice de acelasi fel se resping, in timp ce sarcinile contrare se atrag, ceia ce la interactiunile gravitationale nu exista decat forte de atractie. Fata de aceste afirmatii firesti, trebuie sa fac urmatoarea remarca; atat campul electric cat si campul gravitational sunt doua interpretari diferite ale aceluiasi camp de interactiune, fiecare reflectand o anumita fateta a campului, aflate la scari diferite de dimensiune. Cei care sustin ca in macrocosmos se manifesta doar forte de atractie gravitationale, trebuie sa le atrag atentia ca exista si forte de respingere intre sistemele macrocosmice fara de care toate galaxiile s-ar atrage intre ele, ceia ce nu corespunde realitatii. Observatiile privind dilatarea universului dovedeste ca intre galaxii exista si forte de respingere. Deasemeni in microcosmos se invata inca din clasele primare ca doua sarcini electrice de acelasi semn se resping, desi nimeni nu a vazut daca doi electroni liberi se resping pentru ca toate experimentele electrostatice se fac cu ajutorul unor corpuri care sunt formate din atomi si molecule. Intradevar doua corpuri incarcate electric cu electroni se resping, dar acei electroni odata patrunsi in corp duc la ionizarea negativa a atomilor intre care apar forte de respingere, dar aceste forte ionice nu sunt aceleasi cu fortele care se manifesta intre electronii liberi deoarece participa intregul atom. Stim ca intre doi conductori paraleli parcursi de un curent in acelasi sens apar forte de atractie si respectiv de respingere daca curentii au directii opuse, datorita campurilor magnetice produse de curentul electric al celor doi conductori. Deci electronii aflati in miscare interactioneaza in mod diferit desi au aceiasi sarcina electrica, ei pot genera forte de atractie sau respingere in functie de orientarea momentelor magnetice ale acestora. Acelasi lucru se poate intampla si cu electronii liberi daca momentele lor magnetice au o anumita orientare spatiala. Mai mult, daca electronii s-ar respinge nu s-ar mai putea focaliza spoturile in tuburile catodice si nici microscoapele electronice nu ar mai functiona. Mai trebuie specificat ca electronii liberi sau cuplati sunt totdeauna in miscare astfel ca daca sunt supusi la o diferenta de potential de numai un volt capata viteze de 10^5 m/s, asa ca niciodata nu vom avea electroni statici. In consecinta ar trebui sa fim mai precauti cand afirmam ca doi electroni se resping, sau ca nucleul unui atom atrage electronii aflati pe orbite, deoarece aceiasi electroni in cazul pompajului cu o anumita frecventa pot determina ca electronii sa sara pe orbite exterioare si apoi sa revina pe vechea orbita precum se intampla in cazul functionarii laserilor.
    In cazul campului gravitational corpurile sunt atrase spre centrul campului, numai daca starea lor energetica este mai mica decat starea corespunzatoare pozitiei pe care o ocupa. Cum toate corpurile de pe pamant pana la adancimea nucleului au o stare energetica ce consta in suma energiei cinetice plus a energiei potentiale mai mica decat aceia corespunzatoare pozitiei lor, acestea sunt atrase de campul gravitational.
Consider ca atat in microcosmos cat si in macrocosmos, sistemele armonice naturale atomi sau galaxii, sunt structuri energetice aflate in permanenta in consonanta cu starea energetica a mediului in care se gasesc, astfel incat aceste sisteme absorb energia atunci cand apare o perturbatie energetica suplimentara, si cedeaza energia atunci cand apare un deficit de energie in mediul inconjurator, regland astfel energia intregului univers."

Dl Virgil

CitatConform relatiilor lui Coulomb (1.1) pentru atom, cum si a relatiei lui Newton (1.2) pentru macrocosmos putem afla fortele de interactiune ale particulelor si respectiv ale corpurilor care fac parte dintr-un sistem armonic natural.

Dumneata vorbesti aici de forte. Dar ai idee, adica poti sa explici ce este forta fizica, ca fenomen fizic, la modul general? Am vazut pe undeva, un eseu al d-lui inginer explicativ la forta fizica, in care se spune simplu ca forta fizica inseamna doar deosebirea de miscare, ca intensitate directie si sens. Ce poti sa spui despre aceasta definitie a fortei fizice, definitie, care dupa mine este esentialmente filozofica.? Dumneata ai vreo alta definitie a fortei fizice decat cea din manual? Asa fizic spune ca forta este data de produsul potentialelor. Iar potentialul este dat de produsul acceleratiei cu lungimea. E=U.U=a.l.a.l=a².l²=p.S . Sigur ca daca eviti raspunsul si la aceasta chestiune, pot sa inteleg ca nu ti-ai pus niciodata problema asupra naturii fizice a fortelor fizice. Fiindca doar dumnneata esti interesat doar de similitudini ale macracosmosului cu microcosmosul. Dar si pentru ca aceasta similitudine sa fie corecta, trebuie sa avem o imagine exacta a microcosmosului. De aceea cred eu ca este foarte importanta cunoasterea exacta a strucrurilor dinamice ale particulelor elementare. Care prin interactiune cu spatiul fizic, materializat de oceanul materiei inponderale, da nastere la campurile fizice, prin intermediul carora se produc interactiiunile dintre sisteme, la distanta. Cunoastere care imi pare ca dumneata o eviti consecvent.

ESTI RIDICOL  adica de cand ce scrii acum nu e tot un hocus pocus adica :

e^2/(4*Pi*eps)=[(ka/alfa)*(Pi^2/c^2)*[(alfa*m*c)/Pi]^2 este tot aia cu expresia de pe pg 8:

e^2/(4*Pi*eps)=[a*(alfa*m*c)/Pi]^2 *(1/a^2* K/alfa)*(Pi^2/c^2)

Gata si  te rog las-o balta ca inclin sa  nu-ti mai raspund nici la astfel de raspunsuri punctuale aparent mai corecte stilistic,  adica pana nu te porti altfel decat preopinentul tau de baza, mancator de timp si sugativa de inteligenta. asta doar daca ai tine figura, numit el si GA.

Atanasu,
Cu tot respectul, daca vrei sa afli mai mult ca sa te convingi ca eu nu sunt ridicol ci poate tu nu ai avut rabdarea ca sa intelegi ce am scris, am redactat si am extras pentru tine 4 pagini din care sper sa intelegi ca sarcina electrica poate fi echivalata cu un impuls.
De fapt ce inseamna a echivala o sarcina electrica cu un impuls? sarcina apartine microcosmosului acolo unde noi nu avem acces decat studiind efectele macro care sunt cauzate de actiuni care se petrec la nivel micro. Deci cand spun ca sarcina electrica este echivalenta cu un impuls, nu inseamna ca sarcina este un impuls, ci ca eu la nivel macro de laborator, pot sa echivalez sarcina electrica cu un impuls al mase particulei , pentru ca sarcina este un atribut indisolubil legat de masa, asa cum in macro cu campul gravitational este legat de masa, fara sa viciez intelegerea fenomenelor. Si nu este vorba de masa oricarei particule ci doar de masa purtatorilor de sarcina electron sau proton.

https://drive.google.com/file/d/1mVDzzMLFeWIZHD7OFFNq4fXKpNQo-Jyx/view?usp=share_link

     

Citat din: calahan din Martie 03, 2023, 08:23:17 AM
Dl Virgil

CitatConform relatiilor lui Coulomb (1.1) pentru atom, cum si a relatiei lui Newton (1.2) pentru macrocosmos putem afla fortele de interactiune ale particulelor si respectiv ale corpurilor care fac parte dintr-un sistem armonic natural.

Dumneata vorbesti aici de forte. Dar ai idee, adica poti sa explici ce este forta fizica, ca fenomen fizic, la modul general? Am vazut pe undeva, un eseu al d-lui inginer explicativ la forta fizica, in care se spune simplu ca forta fizica inseamna doar deosebirea de miscare, ca intensitate directie si sens. Ce poti sa spui despre aceasta definitie a fortei fizice, definitie, care dupa mine este esentialmente filozofica.? Dumneata ai vreo alta definitie a fortei fizice decat cea din manual? Asa fizic spune ca forta este data de produsul potentialelor. Iar potentialul este dat de produsul acceleratiei cu lungimea. E=U.U=a.l.a.l=a².l²=p.S . Sigur ca daca eviti raspunsul si la aceasta chestiune, pot sa inteleg ca nu ti-ai pus niciodata problema asupra naturii fizice a fortelor fizice. Fiindca doar dumnneata esti interesat doar de similitudini ale macracosmosului cu microcosmosul. Dar si pentru ca aceasta similitudine sa fie corecta, trebuie sa avem o imagine exacta a microcosmosului. De aceea cred eu ca este foarte importanta cunoasterea exacta a strucrurilor dinamice ale particulelor elementare. Care prin interactiune cu spatiul fizic, materializat de oceanul materiei inponderale, da nastere la campurile fizice, prin intermediul carora se produc interactiiunile dintre sisteme, la distanta. Cunoastere care imi pare ca dumneata o eviti consecvent.

Referitor la forta, orice punct material este caacterizat de masa si viteza al caror produs dau nastere la un impuls di=dm.v; iar un corp reprezinta suma tuturor punctelor materiale ce se regasesc in acel corp. Atunci cand un corp in miscare se ciocneste de alt corp stationar, transmite intr-un timp t  un numar N de impulsuri di. Cum impulsurile di nu sunt sincronizate ci se transmit intr-o marja de timp putem vorbi despre o frecventa f a acestor impulsuri infinitezimale in care fiecare impuls di se descarca intr-un timp dt, dand nastere la o microforta dF=di.f; Suma celor N microforte da nastere la forta totala a corpului m F=N.di.f;
Relatia glosiera a fortei F=m.a deriva din relatia anterioara in care masa este m=N.dm si acceleratia se scoate din relatia a=v/t

Dl Virgil
Trebuie sa inteleg ca asta este definitia dumitale a fortei, in general  ca fenomen fizic. Nu se prea potriveste cu definitia mea. Nu vad aici potentiale  U, nici  acceleratii  a , lungimi  l  si suprafata S. Iar deosebirea de miscare este doar atunci cand spui ca:

CitatAtunci cand un corp in miscare se ciocneste de alt corp stationar,

. Am convingerea ca dumneata ai in vedere doar forta de inertie (m.a). Eu am inteles ca definitia generala a fortei trebuie sa explice si forta gravifica si pe cea electrica si pe cea magnetica, respectiv forta electrostatica, magnetostatica, electromagnetica si electrodinamica. Si in cazul impactului, pe interfata coliziunii, nu apare o presiune care se transfera de la un corp la altul?. Presiune care fiind compensata de inertia corpurilor, produce strivirea corpurilor pe durata impactului. Pe durata impactului, corpul de masa mai mica sufera  (capata) o accelerare. Drumul pe care il parcurge corpul pe durata accelerarii, inmultit cu acceleratia face potentialul de translatie. U_tr=a.l. Dar pe langa potentialul inertial de translatie, apare si potentialul gravific, dat de produsul dintre acceleratia gravifica la suprafata corpului si raza corpului. U_g=a_g.r_c. Am vazut ca si in cazul fotonului, acceleratia unei semiunde inmultita cu lungimea semiundei da potentialul de translatie al fotonului in vid  U_sv=a_sl.sl=c². Cred ca pe durata impactului, forta acceleratoare este data de produsul acestor potentiale. F=U_tr.U_g. Forta de la impact este distribuita doar pe interfata interactiunii dintre corpuri. Dar forta de inertie este distribuita la nivelul fiecarei particule componente a sistemului. La fel si forta gravifica este distribuita la nivelul fiecarei particule. Si asta face sa functioneze echivalenta fortei de inertie cu forta gravifica. Translatia inseamna doar lunecarea corpurilor (a substantei) prin spatiul vid. Dar translatia corpurilor inseamna existenta unei presiuni care impinge substanta prin spatiu. Eu am inteles ca aceasta presiune ar fi presiunea dinamica a spatiului asupra substantei. Presiune ce apare la interactia structurilor dinamice ale substantei cu spatiul fizic materializat de oceanul materiei inponderale.

Fiecare impuls introduce o accelerare care creste cu frecventa impulsurilor. Aceasta este valabila pentru orice tip de forta electrostatica, gravitationala, mecanica, etc.
Relatia cunoscuta F=m.a; este expresia macro in care se pot masura atat masa cat acceleratia, in timp ce F=I.niu ; explica fenomenul intim ascuns posibilitatilor de masurare.

Dl Virgil

CitatRelatia cunoscuta F=m.a; este expresia macro in care se pot masura atat masa cat acceleratia, in timp ce F=I.niu ; explica fenomenul intim ascuns posibilitatilor de masurare.

Si atunci; ro.v²=ro.c²=B²/miu0  ce este?
c/t_f nu este acceleratie?; c.t_f nu este lungimea de unda?; Si c/t_f.c.t_f nu este potentialul de translatie al fotonului? In cazul energiei gravitationale  g.h=a.l=v² ; nu este potentialul gravific al caderii de apa din lacul de acumulare. Si acest potential nu genereaza presiunea statica a fluidului de lucru, care actioneaza turbinele?

Citat din: calahan din Martie 07, 2023, 01:06:07 PM
Dl Virgil

CitatRelatia cunoscuta F=m.a; este expresia macro in care se pot masura atat masa cat acceleratia, in timp ce F=I.niu ; explica fenomenul intim ascuns posibilitatilor de masurare.

Si atunci; ro.v²=ro.c²=B²/miu0  ce este?
c/t_f nu este acceleratie?; c.t_f nu este lungimea de unda?; Si c/t_f.c.t_f nu este potentialul de translatie al fotonului? In cazul energiei gravitationale  g.h=a.l=v² ; nu este potentialul gravific al caderii de apa din lacul de acumulare. Si acest potential nu genereaza presiunea statica a fluidului de lucru, care actioneaza turbinele?

Nu-mi cereti mie sa patrund in modul dvs. de gandire. Eu am explicat simplu cum am ajuns la relatia fortei ca fiind un produs al unui numar N de microimpulsuri care se repeta cu o anumita frecventa. 

Dl Virgil
Trebuie sa fac o indreptare, fiindca am omis sa adaug la sfarsit un c². Deci trebuia sa scriu;
(c/t_f).(c.t_f)=c². Ca sa se inteleaga ca in relatia energiei (m.c²) apare potentialul de translatie al fotonului  c². Ceeace arata la modul indubitabil ca fotonul are o masa inerta. Tot asa in relatia energiei mecanice, apare potentialul de translatie al masei, egal cu v²=a.l . Eu cred ca dumneata, fiind fixat in dogma relativista, care sustine ca viteza luminii in vid c este invariabila, nu poti sa admiti ca fotonul ar suferi acceleratie, adica cresterea vitezei de translatie (de lunecare) de la repausul atomului pana la viteza luminii in vid c. Si aceasta accelerare o sufera fiecare semiunda a fotonului. Eu asa am inteles ca aceste relatii arata, fara niciun dubiu, ca si la nivelul micro, functioneaza aceleasi legi constatate la nivelul macro. Si daca exista o acceleratie, inseamna ca exista o forta, care genereaza o presiune pe o suprafata. Si este demonstrat ca forta propulsoare este forta electromagnetica (B.I.l), iar presiunea este presiunea dinamica  (ro.v²=B²/mi0=eps0.E²) data de termenii din paranteza lui Poynting. Intro ordine de idei apropiata este vorba de -formula gravitatiei de la TRG-, care este compusa din trei termeni, a caror semnificatie fizica nu este data. Presupun ca fiecare termen este derivat de la un tip de forta. Si atunci ar exista trei tipuri de forte care ar contribui la modelarea sistemelor galactice. Printre aceste forte ar fi o forta atractiva, o forta de inertie dar si o forta repulsiva. Daca pentru forta atractiva si cea de inertie avem relatiile cunoscute ale lui Newton, pentru forta repulsiva nu stiu ce relatie exista.

Nu este nimic special, presiunea se naste dintr-o forta distribuita pe o suprafata adica exact acele microimpulsuri care se succed cu o anumita frecventa pe acea suprafata.
Cat despre fotoni ei sunt mereu pretutindeni si nu dispar nici atunci cand sunt absorbiti de o particula, ci doar adera in miscarea lor in jurul acelei particule cu viteza luminii. Franarea particulei se face prin eliberarea de fotoni tot cu viteza luminii. Fotonii nu se nasc si nu dispar niciodata, ei doar trec dintr-o stare de miscare circulara in alta stare de miscare liniara si invers la intalnirea altei particule.
Toate fortele despre care vorbesti se datoreaza mediului caruia apartin.

Dl Virgil
Nu imi imaginez de loc cum s-ar misca fotonii aderenti la particule, cu viteza luminii in vid c. In miscarea aceasta extrem de rapida ar descrie simultan cu particula o sumedenie de opturi sau lemniscate. Si tot ansamblul ar aparea ca o granula rigida. Dar ar trebui ca fotonii sa nu aibe masa. Fiindca ar aparea forte de inertie mari care ar destabiliza sistemul. Cred ca si dumneata admiti ca forta de inertie este produsa doar de masa. Dar cum se naste aceasta forta ramane un mister. Unii chiar considera ca nici nu este forta, ci ca ar fi o pseudoforta. Dar dupa cum spui dumneata orice forta care actioneaza asupra substantei ar lua nastere in mediul inconjurator. Mediul ar fi materia sau substanta care umple spatiul. Iar fortele care se nasc in spatiu ar actiona asupra substantei, fara ca sa interactioneze cu substanta. Atunci cum apar campurile fizice care pleaca de la particulele substantei si ce sunt aceste campuri fizice, in structura lor cea mai intima?. Chiar as vrea sa ma lamuresti dumneata, cum vezi faptul, observat experimental, ca in sanul undei E-M este in faza campul electric cu campul magnetic si ca nu apare retoradiatia ceruta de mecanismul undelor. Si mai este si chestiunea presiunii dinamice, din paranteza lui Poynting. Ma gandesc ca daca nu admiti aceasta presiune a spatiului asupra fotonilor, care inpinge fotonii cu viteza c prin spatiu, dumneata ai putea sa faci un eseu, in care sa argumentezi lipsa de valabilitate a acestei formule. 

Citat din: calahan din Martie 09, 2023, 08:30:37 PM
Dl Virgil
Nu imi imaginez de loc cum s-ar misca fotonii aderenti la particule, cu viteza luminii in vid c. In miscarea aceasta extrem de rapida ar descrie simultan cu particula o sumedenie de opturi sau lemniscate. Si tot ansamblul ar aparea ca o granula rigida. Dar ar trebui ca fotonii sa nu aibe masa. Fiindca ar aparea forte de inertie mari care ar destabiliza sistemul.

Virgil a raspuns;
Fotonii se comporta la fel, precum in miscarea lor in jurul unei gauri negre pentru ca ei nu au masa iar traiectoria lor este dictata de intensitatea campului din imediata apropiere a particulei. Fotonii neavand masa nu sunt supusi la forte centrifuge.
Cred ca si dumneata admiti ca forta de inertie este produsa doar de masa. Dar cum se naste aceasta forta ramane un mister. Unii chiar considera ca nici nu este forta, ci ca ar fi o pseudoforta. Dar dupa cum spui dumneata orice forta care actioneaza asupra substantei ar lua nastere in mediul inconjurator. Mediul ar fi materia sau substanta care umple spatiul. Iar fortele care se nasc in spatiu ar actiona asupra substantei, fara ca sa interactioneze cu substanta. Atunci cum apar campurile fizice care pleaca de la particulele substantei si ce sunt aceste campuri fizice, in structura lor cea mai intima?.

Virgil a raspuns;
Am mai aratat acest lucru despre campul de interactiune ca este doar un gradient al unui camp oscilatoriu al unui mediu hiperfin, asemanator cu un camp caloric, asa cum in cosmos Luna prezinta o parte luminata si alta intunecata, intre cele doua fetze se naste o forta. Diferenta consta in faptul ca lumina nu patrunde in interiorul corpurilor in timp ce mediul campului gravitational sau masic patrunde in intimitatea materiei actionand asupra fiecarei particule.
Chiar as vrea sa ma lamuresti dumneata, cum vezi faptul, observat experimental, ca in sanul undei E-M este in faza campul electric cu campul magnetic si ca nu apare retoradiatia ceruta de mecanismul undelor. Si mai este si chestiunea presiunii dinamice, din paranteza lui Poynting. Ma gandesc ca daca nu admiti aceasta presiune a spatiului asupra fotonilor, care inpinge fotonii cu viteza c prin spatiu, dumneata ai putea sa faci un eseu, in care sa argumentezi lipsa de valabilitate a acestei formule.

Virgil a raspuns;
Retroradiatia apare numai in cazul cand o sarcina electrica se roteste si da nastere unei acceleratii unghiulare, si se manifesta in general la acceleratoarele de particule de forma circulara (ciclotronul, betatronul).
Vectorul Pointing da nastere la o presiune electromagnetica care poate va deveni un mijloc de propulsie in viitor.

Dl Virgil
Daca am inteles corect, spui ca spatiul este plin cu un mediu cu granulatie hiperfina, aflat intro stare de fierbere care ar induce o oscilatie sau o vibratie in tot spatiul. Si aceasta vibratie sufera atenuare sau amortizare in preajma maselor, dand nastere unui gradient al amplitudinii vibratiilor.  Masele ar fi ca centre de racire a spatiului. Si acest gradient oscilator al mediului hiperfin ar genera atractia dintre mase, fara sa existe o interactiune a spatiului cu substanta. Ar putea explica acest gradient oscilator si aparitia fortei de inertie?. Apoi spui ca retroradiatia ar aparea doar la miscarea rotativa a sarcinilor electrice. Pana acum nu am auzit asa ceva. In teoria lui Huygens-Fresnel retroradiatia ar trebui sa apara la propagarea, la mersul, in linie dreapta, al luminii si al undelor  E-M in general. Fiindca spune ca centrele secundare de emisie, de pe frontul de unda, ar trebui sa emita unde si inapoi, inspre sursa. Daca experimental nu se constata retroradiatia undelor luminoase, inseamna ca teoria nu este in concordanta cu fenomenul fizic. Tot o teorie spune ca intensitatea radiatiei undei E-M este descrisa de formula lui Poynting. Formula care  contine o paranteza cu suma de presiuni, inmultita cu viteza luminii in vid c. Formula asta mai este valabila sau nu?. Se poate aplica in cazul fotonilor sau nu? Iar despre sinfazarea campului electric cu cel magnetic, in sanul undei  E-M , constatata experimental, ce spui? Sau acestea sunt chestiuni care nu sunt in domeniul de aplicatie si nu trebuiesc luate in considerare.

Citat din: calahan din Martie 10, 2023, 05:12:11 PM
Dl Virgil
Daca am inteles corect, spui ca spatiul este plin cu un mediu cu granulatie hiperfina, aflat intro stare de fierbere care ar induce o oscilatie sau o vibratie in tot spatiul. Si aceasta vibratie sufera atenuare sau amortizare in preajma maselor, dand nastere unui gradient al amplitudinii vibratiilor.  Masele ar fi ca centre de racire a spatiului. Si acest gradient oscilator al mediului hiperfin ar genera atractia dintre mase, fara sa existe o interactiune a spatiului cu substanta. Ar putea explica acest gradient oscilator si aparitia fortei de inertie?.

Virgil a raspuns;
Problema este ceva mai complexa, eu am dat exemplul unui camp termic produs de fotoni si d-ta ai ajuns la starea de fierbere. Mediul electromagnetic cat si mediul gravitational apartin altor niveluri cosmice mai subtile pe care eu le-am aratat in lucrarea mea. Gradientul campului este dat de combinatia dintre frecventa cuantei generatoare proprie particulei, si frecventa proprie a mediului in care se gaseste acea particula.

Apoi spui ca retroradiatia ar aparea doar la miscarea rotativa a sarcinilor electrice. Pana acum nu am auzit asa ceva. In teoria lui Huygens-Fresnel retroradiatia ar trebui sa apara la propagarea, la mersul, in linie dreapta, al luminii si al undelor  E-M in general. Fiindca spune ca centrele secundare de emisie, de pe frontul de unda, ar trebui sa emita unde si inapoi, inspre sursa. Daca experimental nu se constata retroradiatia undelor luminoase, inseamna ca teoria nu este in concordanta cu fenomenul fizic.

Virgil a raspuns;
Nu stiu daca se numeste retroradiatie in cazul sarcinilor accelerate in ciclotroane, dar este o radiatie care apare in cazul miscarii circulare a sarcinilor datorita acceleratiei unghiulare a acestora.
In teoria lui Huygens-Fresnel se considera ca orice punct material care se regaseste la un moment dat pe frontul de unda, poate fi considerat ca o sursa de oscilatie cu aceiasi frecventa. Eu cred ca este vorba de un model fizic care explica anumite proprietati ale oscilatiilor, dar nu toate proprietatile. Aceste puncte materiale pot fi considerati oscilatori dar oscileaza in faza cu unda incidenta, deci nu emite decat pe directia propagarii undei, asa cum arata si in imaginile din carte sau pe Youtube.

Tot o teorie spune ca intensitatea radiatiei undei E-M este descrisa de formula lui Poynting. Formula care  contine o paranteza cu suma de presiuni, inmultita cu viteza luminii in vid c. Formula asta mai este valabila sau nu?. Se poate aplica in cazul fotonilor sau nu? Iar despre sinfazarea campului electric cu cel magnetic, in sanul undei  E-M , constatata experimental, ce spui? Sau acestea sunt chestiuni care nu sunt in domeniul de aplicatie si nu trebuiesc luate in considerare.

Virgil a scris;
Propagarea unei unde electromagnetice este însoţită de un transport de energie pe
direcţia şi în sensul propagării acesteia. Măsura acestui fenomen este dată de vectorul lui Poynting. Cat priveste despre fotoni acestia in fizica sunt considerati un fel de particule ale undelor electromagnetice, asa ca nu stiu sa-ti dau un raspuns concret, pentru ca aceasta problema nu m-a interesat in lucrarea mea.

Dl Virgi;
Ma pui mereu intro situatie ingrata. Fiindca nu dai niciodata raspunsuri clare hotarate. Doar raspunsuri evazive. Care este problema cu paranteza lui Poynting. Mai este valabila sau nu? Eu daca am gasit pe -Wikipedia-, ca termenii din formule sunt presiuni dinamice, am zis ca este o convergenta cu teorile din fisiere. Si am fost foarte incantat. Dar daca vine un domn profesor si spune ca toate deductiile matematice sunt doar metafizica, ca matematica poate multe, dar fizica mai putin si nu vor putea fi verificate niciodata, nu stiu ce sa mai cred. La fel nu mi-ai dat un raspuns categoric la chestiunea, daca efectul de lentila gravitationala, se produce si asupra fotonilor grei ics si gama. Nu mi-ai raspuns nici la chestiunea cu sinfazarea campului electric cu cel magnetic. Ce inseamna acest fapt? Rezulta sau nu rezulta ca in vid nu functioneaza mecanismul undelor, care cere nasterea unui camp din variatia celuilalt?. Si cum ramane cu forta de inertie? Este masura ancorarii substantei in spatiu, este dovada interactiunii substantei cu spatiul? Aparitia fortei de inertie, inseamna, sau nu aparitia unei presiuni a spatiului asupra substantei?. Si in legatura cu lucrarea dumitale, legata de; -similitudinea sistemelor macro cu cele micro-, care imi pare ca este o lucrare doar pentru profesionisti, nu inteleg de de nu vrei sa vezi ce audienta are? De ce nu postezi capitole, din lucrare, in format pdf, ca sa vezi de cate ori sunt descarcate.  Eu asa am procedat. Si daca am vazut ca articolele sunt descarcate de zeci de ori, am prins un curaj in sustinerea acelor teorii.

Citat din: calahan din Martie 11, 2023, 03:02:05 PM
Dl Virgi;
Ma pui mereu intro situatie ingrata. Fiindca nu dai niciodata raspunsuri clare hotarate. Doar raspunsuri evazive. Care este problema cu paranteza lui Poynting. Mai este valabila sau nu? Eu daca am gasit pe -Wikipedia-, ca termenii din formule sunt presiuni dinamice, am zis ca este o convergenta cu teorile din fisiere. Si am fost foarte incantat.

Virgil a raspuns;
Eu dau raspunsuri prudente, pentru ca un raspuns gresit poate influienta in rau o alta persoana. Desigur vectorul Pointing reprezinta o presiune, dar am o indoiala ca aceasta presiune s-ar manifesta intr-o directie anume. Din moment ce semiunda electrica este in faza cu cea magnetica este posibil ca impreuna sa dea nastere unei entitati, un fel de fulger globular format dintr-o incinta de linii de forta magnetice inchise, din care izvorasc liniile de forta electrice care sunt radiale si deschise. Asa ca vectorul Pointing reprezinta o presiune interna intr-un spatiu delimitat de camp. Asta este doar o parere.

Dar daca vine un domn profesor si spune ca toate deductiile matematice sunt doar metafizica, ca matematica poate multe, dar fizica mai putin si nu vor putea fi verificate niciodata, nu stiu ce sa mai cred.

Virgil a raspuns;
Matematica nu minte, doar interpretarile rezultatelor pot fi gresite. De aceia am apelat la un sistem de echivalare a unitatilor de masura electrice cu unitatile mecanice tocmai ca sa inteleg corect fenomenele micro privindu-le din afara lor.

La fel nu mi-ai dat un raspuns categoric la chestiunea, daca efectul de lentila gravitationala, se produce si asupra fotonilor grei ics si gama.

Virgil a raspuns;
Cu cat o unda are o lungime de unda mai scurta cu atat isi pastreaza directia, insa daca un camp gravitational intens deviaza o raza de lumina, teoretic ar trebui sa devieze si o raza X sau gama, dar probabil mai putin. Aceste raze sunt mai greu observabile nefiind vizibile este mult mai greu de depistat o sursa de radiatii cat si o traiectorie curbata a acestor raze.

Nu mi-ai raspuns nici la chestiunea cu sinfazarea campului electric cu cel magnetic. Ce inseamna acest fapt? Rezulta sau nu rezulta ca in vid nu functioneaza mecanismul undelor, care cere nasterea unui camp din variatia celuilalt?.

Virgil a raspuns;
Desi undele radio sunt produse in emitator decalat fiind componenta electrica de cea magnetica, in timpul propagarii in spatiu aceste semiunde se autoregleaza si revin in faza. In cazul producerii undelor pe cale naturala cele doua semiunde sunt in faza fapt ce se poate observa experimental prin descompunerea lor intr-o semiunda electrica si alta semiunda magnetica la trecerea prin prisme si recompunerea lor in interferometru unde se poate verifica daca sunt in faza.

Si cum ramane cu forta de inertie? Este masura ancorarii substantei in spatiu, este dovada interactiunii substantei cu spatiul? Aparitia fortei de inertie, inseamna, sau nu aparitia unei presiuni a spatiului asupra substantei?.

Virgil a raspuns;
In miscarea inertiala a unui corp nu exista nici o forta, corpul pastrandu-si starea energetica initiala datorita primului impuls primit. Orice perturbare a miscarii inertiale pune in evidenta o forta care se opune acelei perturbatii, asa ca totul se petrece intre corpul care da energie si corpul care primeste energia, spatiul este doar un mediu de propagare al corpurilor si al eventualelor radiatii nascute din ciocnire.


Si in legatura cu lucrarea dumitale, legata de; -similitudinea sistemelor macro cu cele micro-, care imi pare ca este o lucrare doar pentru profesionisti, nu inteleg de de nu vrei sa vezi ce audienta are? De ce nu postezi capitole, din lucrare, in format pdf, ca sa vezi de cate ori sunt descarcate.  Eu asa am procedat. Si daca am vazut ca articolele sunt descarcate de zeci de ori, am prins un curaj in sustinerea acelor teorii.

Dl Virgil
Eu inteleg ca admiti valabilitatea formulei lui Poynting. Si deci admiti existenta presiunii in sanul fotonului. Eu nu imi aduc aminte sa fi vazut prin fisiere referire la formula lui Poynting si la presiunile din sanul fotonului. Am retinut doar ca este demonstrata existenta fortei electromagnetice la echilibru cu forta de inertie. Nu am nicio idee cum s-ar face legatura intre aceste forte si presiunile din formula lui Poynting. Eu am inteles ca de la sarcina electrica pleaca niste linii de camp electric, care ar fi de fapt niste circulatii, niste curenti eterici, pompati cumva de structura dinamica a sarcinii. Si acesti curenti eterici ar avea aceleasi proprietati ca si curentii electronici din conductoare. Acesti curenti ar fi suflati de campul magnetic al altui curent din vecinatate. Si astfel ar aparea forta electromagnetica, forta care face propulsia curentilor transversali din componenta fotonului. Si deci in cazul fotonului, presiunea care impinge fotonul, prin spatiu, apare ca interactiune intre campul electric si cel magnetic, in sanul fotonului. Nu apare ca presiune a spatiului asupra fotonului. Pe mine ma deruteaza acel  ro.v², care spune ca este presiune dinamica si apare si in formula energiei cinetice  (m.v²), daca se scrie  m=V.ro . Dar in cazul fortei de inertie, cum apare acea presiune care striveste corpurile la impact?

Calahan a intrebat;
Dar in cazul fortei de inertie, cum apare acea presiune care striveste corpurile la impact?

Virgil a raspuns;
Repet, in cazul miscarii inertiale nu exista nici o forta de inertie. In momentul impactului dintre doua corpuri indiferent de starea in care se afla inaintea impactului, se nasc forte care se redistribuie asupra ambelor corpuri care s-au ciocnit. Marimea acestor forte este data de viteza relativa dintre cele doua corpuri de masele acestora si de coeficientii de plasticitate a corpurilor care determina adancimea deformarii plastice. In functie de aceasta deformare si viteza relativa se determina deceleratia cat si timpul sau durata impacului pana la franarea completa. Forta de deformare se calculeaza cu produsul dintre masa si deceleratie pentru fiecare corp in parte.

Dl Virgil
Chestia cu miscarea inertiala, adica uniform rectilinie, in care nu apare nici acceleratie, adica variatia vitezei si  nici forta de inertie este foarte corecta. Dar la impact, la ciocnirea dintre corpuri aflate pe nivele de miscare diferite apare o presiune care striveste corpurile. Cred ca de asta spune ca forta este deosebirea de miscare. Si imi pare ca este foarte corect a spune ca aceasta presiune care deformeaza si striveste corpurile este exact aceeasi presiune care inpinge corpurile in translatie, in lunecare prin spatiul fizic. Si imi pare ca aceasta presiune este data de relatia  ro.v² , presiune care ar aparea doar din interactia structurilor dinamice ale substantei (ale masei) cu spatiul fizic, materializat de oceanul materiei inponderale. Altfel de unde ar putea sa apara aceasta presiune, constatata experimental? Si ar fi o alta explicatie pentru translatia corpurilor, adica pentru lunecarea corpurilor (a maselor) prin spatiul fizic?

Cum ati ajuns la aceata constatare ? Avem de a face cu niste corpuri a caror mase  sunt caracterizate de o densitate si un volum. Densitatea materiei daca nu se refera la un volum anume, atunci despre ce vorbim? unde au disparut volumele corpurilor?
In loc de acceleratie respectiv deceleratie asa cum se pune in evidenta experimental d-ta introduci patratul unei viteze, despre a cui viteza este vorba ?
Putem aminti ca patratul unei viteze intra in calculul energiei cinetice a unui corp in miscare inertiala E=1/2m.v^2; dar aceasta energie se transfera partial corpului cu care are loc ciocnirea. In orice caz vorbim de mase, corpuri, volume, aflate in miscare.

Dl Virgil
Chiar ma mira ca nu intelegi despre ce este vorba. Pai in miscarea uniform rectilinie, chiar daca nu este acceleratie si forta, este energia cinetica  (m.v²). Si aceasta energie se elibereaza doar la impact. Impactul se produce doar intre corpuri cu viteze diferite, adica atunci cand este deosebire de miscare. Atunci apare forta si presiunea care striveste corpurile. Si daca scriem, in relatia energiei cinetice ca masa  m=V.ro  rezulta ca energia cinetica este data de relatia  W_c=V.ro.v². Patratul vitezei din relatie, am mai aratat, ca este potentialul de translatie si apare doar atat timp cat dureaza acceleratia. Este dat de produsul acceleratiei cu lungimea pe care se produce accelerarea sistemului.(v²=a.l)  Volumele nu dispar, dar apare presiunea dinamica  ro.v² care impinge corpurile prin spatiu. Presiunea dinamica apare la interactiunea substantei cu spatiul fizic, fiindca pulsatia campului de densitate apartine in aceeasi masura si spatiului. Prin intermediul acestui camp de densitate, substanta este ancorata in spatiu, pe nivelul de miscare.  Chiar dumneata ai spus ca o presiune orientata intro directie transporta o energie. Si lucrul acesta s-a vazut ca este valabil si in cazul fotonilor. Nu asta arata paranteza lui Poynting? Am vazut pe -cercetare- ca s-a deschis un topic cu variabilitatea constantei gravitationale  G. Dar niciodata nu s-a pus problema semnificatiei fizice a constantei gravitationale. Poate il intrebi dumneata pe Vasile Turcu, sa spuna care este semnificatia fizica a acestei constante fizice universale. Care eu am vazut ca in manuale nu este data.

Cred ca se trag niste concluzii pripite. Viteza unui corp este egala cu acceleratia inmultita cu timpul, iar in cazul ciocnirii avem o deceleratie, care o vom nota cu semnul minus. V=-a.t; V^2=a^2.t^2; insa deceleratia nu are o valoare constanta pentru ca pe masura impactului suprafetele in contact cresc si chiar densitatea maselor in contact creste prin comprimare. Procesul ciocnirii este complex iar abordarea pe care o prezinti ca o presiune dinamica nu este corecta. Cand vorbim de ciocnirea corpurilor nu putem descompune corpul in densitate si volum, apoi lasam volumul ca si cum nu exista, si continuam doar cu densitatea. Stim ca presiunea reprezinta raportul dintre o forta si o suprafata;
p=F/A; adica; [N/m^2]= [kg.m/s^2]/]m^2]; daca inmultim cu [m/m] obtinem;
[kg/m^3]./[m^2/s^2]=ro.v^2;
Aceasta presiune se naste odata cu aparitia fortei adica a deceleratiei in momentul impactului si dispare odata cu consumarea evenimentului, care produce deformare, fragmentare, imprastiere, cresterea temperaturii, radiatie si altele. Pe timpul deplasarii inertiale toate aceste fenomene fizice nu existau, deci nu ne putem referi la acestea ca sa justificam miscarea inertiala.

Dl Virgil
Punctele noastre de vedere sunt foarte apropiate. Deosebirea de vederi vine doar de la faptul ca nu admiti existenta presiunii dinamice (ro.v²) chiar in cursul miscarii uniforme. Adica pentru dumneata, in cursul miscarii uniforme, nu mai exista nici densitatea masei nici viteza translatiei. Mie mi se pare foarte corecta ideea ca presiunea dinamica este aceea care face translatia substantei, adica lunecarea substantei prin spatiu. Translatia substantei prin spatiu nu este explicata nici de relativitate, nici de cuantica. Dumneata ce explicatie ai pentru translatia substantei prin spatiu? Se poate explica fenomenul translatiei, fara existenta unei presiuni care impinge substanta in lunecare prin spatiu?

Citat din: calahan din Martie 16, 2023, 08:22:52 AM
Dl Virgil
Punctele noastre de vedere sunt foarte apropiate. Deosebirea de vederi vine doar de la faptul ca nu admiti existenta presiunii dinamice (ro.v²) chiar in cursul miscarii uniforme. Adica pentru dumneata, in cursul miscarii uniforme, nu mai exista nici densitatea masei nici viteza translatiei. Mie mi se pare foarte corecta ideea ca presiunea dinamica este aceea care face translatia substantei, adica lunecarea substantei prin spatiu. Translatia substantei prin spatiu nu este explicata nici de relativitate, nici de cuantica. Dumneata ce explicatie ai pentru translatia substantei prin spatiu? Se poate explica fenomenul translatiei, fara existenta unei presiuni care impinge substanta in lunecare prin spatiu?
Miscarea libera a corpurilor este provocata de un impuls initial precum sunt bilele de biliard. Odata modificata starea energetica a corpului directia si sensul de miscare, totul se conserva pana la o alta ciocnire sau alt eveniment.

Virgil,  Calahan este  dispretuit profund  de mine, dar tu sa fii falsificator de texte?

Dl Virgil

CitatMiscarea libera a corpurilor este provocata de un impuls initial

Pai si cand i se transfera unui corp un impuls, nu i se transfera si o presiune? Legile conservarii impulsului si energiei nu inseamna de fapt conservarea presiunii in situatia interactiunii dintre corpuri.

CitatOdata modificata starea energetica a corpului directia si sensul de miscare, totul se conserva

Si asta nu inseamna variatia energiei cinetice a sistemului? Si orice energie nu este data de produsul unei presiuni cu un volum?  (W=V.p).  Se vede ca personajul acesta sinistru, recunoaste acum fatis, ceeace nega hotarat, mai demult, cand i-am spus ca vine cu o discriminare, doar findca nu sunt universitar ca dumnealui, care, asa universitar cum se da, totusi mai scapa si jargoane de maidan in postarile dumnealui, ca sa se cheme ca are si dumnealui ceva de spus, in legatura cu subiectul in discutie.
Probabil ca daca nu asi fi fost asa demn de dispret, cum zice dumnealui, fisierele postate de mine nu ar fi fost descarcate doar de cateva zeci de ori, ci poate de cateva sute de ori.

Citat din: atanasu din Martie 16, 2023, 08:51:50 PM
Virgil,  Calahan este  dispretuit profund  de mine, dar tu sa fii falsificator de texte?

Prietene Atanasu,
Cuvintele tale jicnitoare le trec cu vederea pentru ca stiu ca esti suferind, Eu iti doresc multa sanatate, apoi vom mai putea discuta si despre stiinta pentru ca este nevoie de efort sustinut si multa concentrare pentru a intelege subtilitatile abordate de mine in aceasta teorie alternativa care depaseste granitele fizicii invatate in scoala.
    P.S. Cand mai ai timp reflecteaza la afirmatia mea ca "echivalenta nu inseamna identitate", iar cand afirm ca sarcina electrica din microcosmos, este echivalenta cu un impuls in macrocosmos si nu o identitate, insemna ca eu nu mint.

Citat din: calahan din Martie 16, 2023, 09:31:29 PM
Dl Virgil

CitatMiscarea libera a corpurilor este provocata de un impuls initial

Pai si cand i se transfera unui corp un impuls, nu i se transfera si o presiune? Legile conservarii impulsului si energiei nu inseamna de fapt conservarea presiunii in situatia interactiunii dintre corpuri.

Virgil a raspuns;
Cand i se transfera unui corp un impuls nu i se transfera si o presiune, ci i se transfera o energie.

CitatOdata modificata starea energetica a corpului directia si sensul de miscare, totul se conserva

Si asta nu inseamna variatia energiei cinetice a sistemului? Si orice energie nu este data de produsul unei presiuni cu un volum?

Virgil a raspuns;
In cazul unei unde de soc a unei explozii, frontul de unda actioneaza cu o presiune asupra corpurilor inconjuratoare modificandu-le starea energetica precum acceleratia, viteza, forma etc. Cum se remarca presiunea transferata acestora ? Corpurile solide actioneaza printr-un impuls asupra altor corpuri, in timp ce gazele actioneaza cu o presiune asupra corpurilor solide. In ambele cazuri are loc un transfer de microimpulsuri de la sursa energetica la corpul tinta.

Unirea face si puterea si pentru impostori si pentru cei corecti. Dar impostorii sunt mai dispusi sa o practce si de acea peste tot in lume vedem cum triumfa mai degraba  Raul adica metaforic numit Antichristul. :)

Dl Virgil
Si solidele si fluidele interactioneaza prin intermediul unor microimpulsuri. Impulsuri prin care se transfera presiuni de la un sistem la altul. Lucrurile se petrec asa cum spui dumneata. Dar transferul de microimpulsuri nu explica mecanismul translatiei, al lunecarii substantei prin spatiu. Si intotdeauna apare presiunea. Eu cred ca numai presiunea orientata pe o directie, este aceea care intretine lunecarea substantei prin spatiu. Presiunea aceasta este doar o presiune dinamica aparuta la interactiunea structurilor dinamice ale substantei, cu spatiul fizic. Si presiunea asta face inertia si energia cinetica a substantei. Altfel cum s-ar explica inertia si energia cinetica a substantei? Dar despre variabilitatea constantei gravitationale G  tratata intrun studiu vast, foarte savant, pe -cercetare- ce parere ai?. Eu zic ca daca este constanta nu ar trebui sa prezinte variabilitate. Variabilitatea constatata la masuratori ar putea fi datorata unor factori locali, care influienteaza masuratorile. Dar pentru mine mult mai importanta este semnificatia fizica a constantei gravitationale. Si am vazut, intrun fisier, se demonstreaza ca este un adimensional, dat de raportul intre suprafata integratoare a fluxului gravific si suprafata generatoare a fluxului gravific. Nu cred ca dl Turcu Vasile ar putea sa admita ca  G-ul este un adimensional. Am vazut ca dl Turcu Vasile, a dat adresa de pe iahoo. Ma gandesc sa ii trimit articolul respectiv, daca o functiona adresa. Pana acum la mine iahoo nu a prea functionat.

Referitor la variatia constantei gravitationale cred ca este o eroare de interpretare. Cu relatia lui Newton se poate calcula constanta gravitationala numai in cazul orbitelor circulare unde nu sunt variatii ale vitezei.  Daca ne intoarcem la legea a III a lui Kepler, observam ca intervine in calcul suma maselor  Soarelui cat si masa planetei respective (M+m). Pentru ca masa planetei este foarte mica comparativ cu masa Soarelui s-a inlocuit in calcul doar masa Soarelui.
T^2=a^3.[4pi^2/K(M+m)] ;
Cred ca constanta gravitationala trebuie calculata numai cu aceasta relatie.
K=4pi^2.a^3/T^2(M+m);

Citat din: atanasu din Martie 16, 2023, 08:51:50 PM
Virgil,  Calahan este  dispretuit profund  de mine, dar tu sa fii falsificator de texte?

Atanasu, te rog sa fii amabil si sa-mi spui despre ce falsificari de texte vorbesti? Tot ce am postat este contributia mea integrala. Pentru tine am selectat cateva pagini din care rezulta aplicand procedee diverse, ca sarcina electrica este echivalenta cu un impuls folosindu-ma de definitia amperului ca fiind echivalat cu o forta.

https://drive.google.com/file/d/1mVDzzMLFeWIZHD7OFFNq4fXKpNQo-Jyx/view?usp=share_link
Mai mult decat atat m-am hotarat ca sa evit eventual astfel de discutii cu alti cititori ai lucrarii mele, sa schimb ordinea la cateva pagini din lucrarea mea intr-o noua versiune.

Dl Virgil
Eu am gasit prin fisiere ca G-ul se calculeaza cu relatia  G=S_intg/(4.pi.Sgener). Si ar fi un adimensional. La fel a gasit ca este G-ul este adimensional si Maxwel si Miles Mathis. Dar a rezultat si din formula gravitatiei din TRG. Eu nu pot sa renunt la aceasta concluzie, fiindca nimeni nu a demonstrat ca acele demonstratii sunt gresite si duc la concluzie gresita. Nu am reusit sa iau legatura cu un specialist care sa ne lamureasca exact asupra dimensiunii fizice a lui G. Am trimis mesaje si la-institutul stiintelor spatiale- si la IFA si la INFLRP si la-facultatea de fizica-. Dar nu mi-au raspuns de loc. Nu se poate apela la specialistii acelor institute. Nu stiu de unde ar putea veni acel specialist in domeniu, care sa verifice demonstratiile si sa transeze problema dimensiunii fizice a lui G. Foarte interesanta mi s-a parut descoperirea ca la nivelul neutronului  G-ul neutronic  G_N=8.eps0. Relatie care este interpretata ca si cum  G ar fi derivat din campul electric al neutronului si ar arata calea de unificare a gravificului cu electricul. Aici este foarte necesara examinarea unui specialist, care sa marcheze exact greselile din acele rationamente si socoteli.

Daca ati fi in locul lui Cavendich care a stabilit aceasta constanta de interactiune a maselor care depinde de mase si de distante ati mai spune ca G este adimensional?

Dl Virgil

CitatDaca ati fi in locul lui Cavendich care a stabilit aceasta constanta de interactiune a maselor care depinde de mase si de distante ati mai spune ca G este adimensional?

Pai daca asa reese din formule? Ce putem spune? Ca sunt obligatoriu gresite, fara nicio verificare? Pe vremea lui Cavendisch, nu exista conceptia ca masele sunt surse de miscare si forma de stocare a energiei. Si fiind structuri dinamice, interactioneaza cu spatiul fizic. Si deci efectele fizice produse in spatiu sunt determinate doar de modul de structurare a energiei in sanul substantei. Dumneata, dintro prejudecata, nu vrei sa verifici argumentarea de numai doua pagini, asupra semnificatiei fizice a lui G, ca sa semnalezi greselile din acele socoteli. Daca spune ca la nivelul nucleonului (neutronului), G-ul este egal cu  8.epsilon0, asta este doar o gaselnita teoretica, nu experimentala. Si inseamna ca de fapt, ceeace modeleaza forma sistemelor galactice, sunt constantele electromagnetice, epsilon0, miu0 si G=8.eps0.  Adica exact ceeace ai admis si dumneata pe undeva.

Daca spune ca la nivelul nucleonului (neutronului), G-ul este egal cu  8.epsilon0,
Am sa raspund doar la afirmatia asta pe care nu stiu unde ati gasit-o, dar este falsa.
Constanta gravitationala are ca unitati de masura;
K [N.m^2/Kg^2] sau; [m^3/Kg.s^2];
Epsilon se masoara in [F/m]; care dupa relatiile mele de echivalenta se mai poate masura in [Kg/m], adica faradul este echivalent cu kilogramul, dar nu egal.
Deci cele doua constante sunt complet diferite si reflecta proprietati diferite ale acestor campuri.

Dl Virgil
Dumneata scapi simplu de probleme. Spui hotarat ca o afirmatie este falsa, dar nu demonstrezi niciodata. Eu asa am fost obijnuit sa iau un considerare numai afirmatiile demonstrate. Afirmatia ca G-ul neutronic este egal cu 8.epsilon0 este demonstrata in fisierul de la link-ul de ,mai jos: https://forum.scientia.ro/index.php?topic=5233.0. Daca nu este demonstrat ca este gresita demonstratia de acolo, inseamna ca nu este falsa. Dumneata vii mereu cu relatia de unitati de masura a lui G=K:

CitatK [N.m^2/Kg^2] sau; [m^3/Kg.s^2];

. Pai daca in aceasta relatie pui masa kilogramului scrisa: 1Kg=(1m³)/(1s²) rezulta imediat ca G-ul este adimensional. Din moment ce dimensiunea fizica a masei este demonstrata, cu formule matematice, eu nu am niciun motiv sa ma indoiesc de valabilitatea ei. Dumneata numai din prejudecata nu poti sa admiti valabilitatea relatiei demensionale a masei. Dumneata stii doar ca masa este marime fundamentala si nu poate fi descompusa in alte marimi. Dar analiza dimensionala demonstreaza fara niciun dubiu natura fizica a masei.

Citat din: calahan din Martie 21, 2023, 04:30:25 PM
Dl Virgil
Dumneata scapi simplu de probleme. Spui hotarat ca o afirmatie este falsa, dar nu demonstrezi niciodata. Eu asa am fost obijnuit sa iau un considerare numai afirmatiile demonstrate. Afirmatia ca G-ul neutronic este egal cu 8.epsilon0 este demonstrata in fisierul de la link-ul de ,mai jos: https://forum.scientia.ro/index.php?topic=5233.0. Daca nu este demonstrat ca este gresita demonstratia de acolo, inseamna ca nu este falsa. Dumneata vii mereu cu relatia de unitati de masura a lui G=K:

CitatK [N.m^2/Kg^2] sau; [m^3/Kg.s^2];

. Pai daca in aceasta relatie pui masa kilogramului scrisa: 1Kg=(1m³)/(1s²) rezulta imediat ca G-ul este adimensional.

Virgil a raspuns;
Cred ca imi rastalmacesti ceia ce am scris; Newtonul are dimensiunile unei forte adica;  K [N.m^2/Kg^2]= [Kg.m/s^2].[m^2/Kg^2]=[m^3/Kg.s^2]; Am ajuns la aceasta relatie pentru ca am aplicat niste simplificari Kg/Kg^2; nicidecum nu am recurs la niste subterfugii asa ciudate cum le prezinti d-ta.

Din moment ce dimensiunea fizica a masei este demonstrata, cu formule matematice, eu nu am niciun motiv sa ma indoiesc de valabilitatea ei. Dumneata numai din prejudecata nu poti sa admiti valabilitatea relatiei demensionale a masei. Dumneata stii doar ca masa este marime fundamentala si nu poate fi descompusa in alte marimi. Dar analiza dimensionala demonstreaza fara niciun dubiu natura fizica a masei.

Virgil a raspuns;
Nu stiu ce este atat de greu de inteles. Marimile fundamentale nu pot fi schimbate. Kilogramul, metrul si secunda sunt marimi fundamentale si toate celelalte marimi pot fi exprimate prin acestea, dar nu si invers. Intreaga civilizatie este construita pe aceste considerente si nu am nici un motiv sa abandonez acest principiu.
Din punctul meu de vedere am expus acest lucru de suficiente ori asa ca orice discutie pe aceasta tema va primi acelasi raspuns din partea mea.

Dl Virgil
Eu daca am vazut ca este demonstrat ca universul fizic este bidimensional si toate marimile fizice sunt masuri ale miscarii si sunt scrise ca relatii simple intre spatiu si timp, am zis ca sunt absolut adevarate. In acest context si marimea fizica zisa masa, oricat de fundamentala se considera, trebuie sa fie scrisa ca masura a miscarii si deci ca relatie intre spatiu si timp. Si formulele demonstreaza acest lucru. Daca pui dimensiunea fizica a masei (a kilogramului) in relatia cu unitatile de masura a lui  G ,  rezulta ca G-ul este adimensional. Dar adimensionalitatea lui G=K rezulta si din formula lui Newton, in care se scrie forta gravifica, dintre doua mase egale, ca produsul intre o presiune si o suprafata (F=p.S) .Am avut un moment de slabiciune in care, influientat de criticile stiintificilor, eram sa resping teoria universului fizic bidimensional. Dar mi-am revenit. Mi-am amintit ca toate afirmatiile teoretice sunt demonstrate cu formule matematice si deci sunt consistente logic. Pe cand criticile stiintificilor, nu au venit cu nicio demonstratie matematica in contra teoriilor din fisiere. Si deci se poate spune ca acele critici sunt gresite si false, fiindca nu se respecta niciodata ce spun formulele. Fiindca nu intereseaza logica formulelor, care vine in contra dogmelor. Toti stiintificii sunt obedienti conservatori si aparatori zelosi ai dogmelor sistemului teoretic al fizicii.

 d-nul Calahan, Raspund doar la afirmatia dvs.
"Dar adimensionalitatea lui G=K rezulta si din formula lui Newton, in care se scrie forta gravifica, dintre doua mase egale, ca produsul intre o presiune si o suprafata (F=p.S) "

Raspuns;
Presiunea exercitata pe o suprafata materiala reprezinta bombardarea acesteia de catre moleculele unui lichid, gaz, sau alte particule precum nisipul, sau chiar microparticulele unui camp. Fiecare particula este caracterizata de masa "dm" si viteza "v", adica de un micro-impuls di=dm.v ; Aceiasi microparticula actioneaza repetat cu o anumita frecventa "niu" asupra unei micro-suprafete tinta aleatorii "dS", cu o micro-forta dF=di.niu; Putem nota presiunea ca fiind raportul dintre dF si dS astfel; p=dF/dS ;Fiind vorba de un numar .foarte mare de astfel de suprafete tinta "dS" se poate afla marimea fortei totale ca o suma de micro-forte pe intreaga suprafata, adica o integrala de suprafata din (p.dS) rezultand ca F=p.S ;
   Deci pentru a vorbi despre existenta unei presiuni exercitate de un camp asupra unui corp trebuie ca acel camp sa contina micro-particule caracterizate de masa si aflate in miscare si care sa actioneze in intreaga masa a corpului aflat in acel camp, si nu numai la suprafata corpului, deoarece campul gravitational actioneaza si asupra corpurilor aflate in interiorul Pamantului cum ar fi in mine adanci de kilometri sau in abisurile oceanelor. In concluzie campul gravitational actioneaza asupra nucleonilor fiecarui atom in parte care este scufundat in "fluidul campului" in mod diferentiat in functie de directia gradientului de camp, ceia ce da nastere directiei de miscare a corpului.

Dl Virgil
Interactiunea substantei cu campul gravific al planetei trebuie vazuta reciproc. De aceea functioneaza principiul actiunii si reactiunii. Eu asa am inteles ca stau lucrurile. Planeta, corpul masiv, creeaza in spatiul din jur, fluxul de aspiratie al materiei inponderale cu viteza foarte mica, dar si corpul de masa foarte mica, produce fluxul lui de aspiratie a materiei inponderale. Din interferenta fluxurilor de aspiratie, apare in spatiul dintre corpuri, depresiunea in care aluneca corpul de masa foarte mica. Deci presiunea care impinge corpurile in miscare, in translatie este determinata de viteza cu care este eliminat spatiul din fata corpului pe directia lunecarii. Presiunea produsa prin ciocnirea particulelor este convertita in presiunea dinamica, data de circulatia materiei inponderale, la nivelul fiecarei particule. Este presiunea care tine corpul in translatie sau alunecare prin spatiu. La ciocnirea cu alt sistem, presiunea capatata in urma ciocnirii, este transferata altui sistem. Am vazut ca ai postat formula constantei gravitationale gasita de dumneata. Formula in care apare raportul intre patratul frecventei campului planetar si densitatea vidului.  K=ad.(f_c²/ro). In sistemul bidimensional  densitatea masica  ro=f². Asta inseamna ca factorul gravific K este adimensional. Asa spun formulele. Deci presiunea nu apare numai in urma ciocnirilor, ci apare si la intalnirea circulatiilor in sensuri contrare ale materiei inponderale. Intalnirea circulatiilor produce eliminarea cu viteza a spatiului intro parte, generand depresiunea in care luneca substanta. Fiindca substanta luneca intotdeauna acolo unde presiunea este mai mica.

Vad ca le stiti pe toate asa ca nu mai aveti nevoie de comentariile mele. Va urez succes !

Dl Virgil
Tot ce stiu eu este dintro carte neoficiala si din niste eseuri postate, nu mai stiu unde. Dar sunt si destule lucruri simple, banale, pe care le cunoaste toata lumea. Insa eu vroiam sa urmaresti argumentarea de la;- semnificatia fizica a constantei gravitationale  G=K -, ca sa imi semnalezi greselile din acea argumentare, doar ca sa lamurim semnificatia fizica a acestei constante fizice universale. Doar ti-am sugerat sa pui problema semnificatiei lui  G=K  si pe;-cercetare-. Sa vedem si alte pareri. Poti sa admiti ca G-ul este definit de raportul intre suprafata integratoare a campului si suprafata generatoare a campului? Dumneata ce definitie ai pentru K.? Daca ar fi adevarat acest raport, atunci chiar este de mirare cum s-ar putea ca intotdeauna suprafata generatoare de camp gravific sa fie de  10¹¹ ori mai mare ca suprafata integratoare a campului. Cred ca aceasta valoare a lui  G  ar fi valabila doar pentru planeta noastra, sau pentru sistemul nostru solar. Dar la nivelul galaxiilor nu cred ca mai este valabila. Probabil la nivelul galaxiilor G-ul sa aiba alta valoare, mult mai mare. Pentru ca interactiunea gravifica sa se resimta la distante mult mai mari. Iau de exemplu o asa zisa gaura neagra sau blac hol, care se spune ca ar trebui sa aibe un camp gravific de intensitate extrema. Asta ar insemna ca masiva respectiva ar trebui sa fie compusa dintrun numar gigantic de surse elementare de camp, care ar trebui sa fie concentrate intro suprafata integratoare a campului, mult mai mica decat cere  G-ul nostru.

Dl Virgil
Am vazut acest raspuns al dumitale pe;-cercetare-.

CitatSa determine si o relatie matematica a constantei gravitationale pe baza deplasarii unui flux eteric si apoi mai discutam.

Pai in fisierul cu teoria mecano-eterica a gravitatiei este data o metoda de calcul al fluxului de materie inponderala, aspirata de masa planetei noastre. Calculul pleaca tocmai de la definitia constantei gravifice nucleare si gaseste ca in fiecare secunda masa pamantului aspira un volum de materie inponderala de;  10¹⁶ (m³⁾. Acest flux eteric de aspiratie, inspre planeta cu viteza de 23 (m/s), sub forma a miliarde turbioane de aspiratie, ar face gravitatia planetei si a satelitilor, ancorarea planetei in spatiu si caderea corpurilor pe pamant. In acelasi timp cu fluxul de aspiratie al planetei, ar functiona (ar tasni) si fluxul de refulare a materiei inponderale, cu acelasi debit, printre interstitiile turbioanelor de aspiratie, cu viteza enorm de mare. Fluxul eteric de aspiratie, masiv, coerent si cu viteza mica, ar avea efect preponderent asupra maselor, fata de fluxul eteric, dispersat, incoerent si cu viteza foarte mare.

Care este fenomenul fizic prin care se poate absorbi  vidul de catre un corp ceresc? cum a ajuns la acea viteza a vidului?

Dl Virgil
Absorbtia sau aspiratia vidului=eterului cosmic=materiei inponderale, este explicata si demonstrata prin functionarea nucleonilor ca niste ventilatoare sau aspiratoare centrifugale, care prin rotatie foarte rapida, de circa  10²⁰ (rot/s), refuleaza, pe la periferie, eterul (materia inponderala), cu viteza de 3743 (m/s). Fluxul de refulare al materiei inponderale, creeaza in interiorul cilindrului nucleonic, un deficit de spatiu, de materie inponderala, care este aspirat prin bazele nucleonului, cu viteza de cam 10^-7 (m/s). Socoteala de acolo arata ca raportul intre suma sectiunilor celor 3680 de curenti radiari, prin care este refulat eterul si suma ariilor celor doua baze ale cilindrului nucleonic, este egal cu  2/(pi.k)=8/(4.pi.k)=8.epsilon,0. Aceasta ar fi constanta gravifica a nucleonului. Nucleonii sunt imaginati sau modelati ca niste rotoare cilindrice inelare, foarte-multipolare, care se rotesc cu turatia de 10²⁰ (rot/s). Rotoarele foarte-multipolare ar fi de fapt sisteme de unde stationare de foarte mare amplitudine, care se propaga, se rotesc, cu viteza  c/274 (m/s), pe un cerc de raza nucleonului. Raza care ar fi cam jumatate din raza electronului. r_n=r_e/2. Sistemul undelor stationare de mare amplitudine, ar fi compus din cam 1840 de unde. Fiecare unda avand masa cat a unui electron. Fiecare unda este compusa dintro semiunda cu sens centripet si o semiunda cu sens centrifug. La rotatia foarte rapida a sistemului de unde, apare campul centrifugal, care se insumeaza cu campul electric al semiundelor. In semiundele centrifuge campul centrifugal se aduna cu campul electric. In semiundele centripete campul centrifugal se scade din campul electric al semiundelor. In felul acesta intre semiundele inelului rotoric ar aparea o diferenta de viteza a eterului de ; 3743 (m/s). Diferenta care genereaza fluxul eteric de aspiratie al nucleonilor.

Ok ! mai aveti putin si ii atasati si niste motoare la aspiratoarele centrifugale. Ceia ce nu ati inteles este ca natura alege totdeauna calea cea mai simpla, iar aceasta este vibratia.

Dl Virgil
Imi place ce spui aici; 

CitatFizica nu se face cu bla, bla, ci cu formule matematice care se pot verifica.

La care trebuiesc adaugate si datele experimentale. Dar din toate comentariile, postate de diverse persoane, se vede ca nu intereseaza pe nimeni sa verifice corectitudinea formulelor, sa tina cont de ce spun formulele. Daca nu sunt ca in manual, formulele sunt neparat gresite si duc la concluzii false. Asta este prejudecata cu care opereaza stiintificii nostri. Si se incadreaza in principiul ca; ce este romaneste nu se citeste. Si deci se elimina din start orice teorie originala, a cercetatorilor nostri. Asta este legea nescrisa, a revistelor si editurilor de carte stiintifica, care interzice publicarea cercetarilor romanesti originale. Eu am vazut ca in argumentarile si demonstratiile din fisiere, se tine seama si de legile fizicii si de datele experimentale. De aceea sunt convins de valabilitatea lor. Nu mi-a aratat nimeni care ar fi greselile in formulele de acolo.

CitatOk ! mai aveti putin si ii atasati si niste motoare la aspiratoarele centrifugale. Ceia ce nu ati inteles este ca natura alege totdeauna calea cea mai simpla, iar aceasta este vibratia.

Pai aspiratoarele sunt chiar motoarele. Fiindca este demonstrat ca forta electromagnetica propulsoare, este la echilibru cu forta de inertie la nivelul fiecarei semiunde. (m.a=B.I.l). Dar si puterea electrica este egala cu puterea mecanica. (F.v=U.I). Si mai trebuie aratat ca cea mai simpla miscare este translatia liniara. Vibratia este tot o translatie, dar mai complicata, fiindca apare schimbarea periodica a sensului translatiei. 

Dl. Calahan
Eu înțeleg așa: un motor face lucru mecanic care este egal cu energia absorbită de motor (motor ideal). Dacă atomul și componentele atomului sunt niște motoare, atunci trebuie să aibă o sursă de energie (sau mai multe) pentru a face lucru mecanic generat de diferitele forțe.

Nu înțeleg cum se poate face deplasarea prin spațiu - consumatoare de energie - fără un aport de energie exterioară.

Princehansolo

Citatun motor face lucru mecanic care este egal cu energia absorbită de motor (motor ideal)

Orice energie este data de produsul intre o presiune si un volum. (W=p.V). Energia absorbita de mobil de la motor este doar pe durata accelerarii mobilului. Durata in care presiunea capatata prin ciocnirea cu alt mobil, se transfera mobilului si devine presiunea dinamica a mobilului. Presiune care face energia cinetica si inertia mobilului. Presiunea dinamica ro.v², apare din circulatia materiei inponderale in jurul fiecarei particule a sistemului. Circulatia materiei inponderale este determinata de interactiunea substantei cu spatiul fizic si produce un gol de spatiu pe fata dinainte, gol in care cade sau luneca substanta, producanduse translatia substantei prin spatiu. La translatia sau lunecarea substantei prin spatiu, nu apar rezistente care sa consume energia cinetica a sistemului. Fiindca spatiul, materia inponderala nu are vascozitate, adica nu are frecare interna. Iar energia potentiala a substantei este stocata in structurile dinamice ale substantei, ale nucleonior, care au puteri de sute de megawati. Mai exact in campul magnetic al curentilor din sistemul undelor stationare, al particulelor grele. Fiindca patratul inductiei magnetice, de la nivelul nucleonilor face densitatea masei.ro. (B²~ro). Densitate care inmultita cu volumul ocupat de substanta, da masa inerta a corpului.(m=V.ro).  Circulatia materiei inponderale in sanul particulelor grele, este sustinuta de potentialul gigantic, de cam 1MV al semiundelor.

Presiunea reprezinta raportul dintre o forta pe o unitate de suprafata si se masoara in SI in [newtoni/ metru patrat]. Produsul ro.v^2 pe care il numesti presiune dinamica exista doar in momentul unei ciocniri cu un alt corp atunci cand se naste o acceleratie. Numai in acel moment putem vorbi despre raportul dintre o forta si o suprafata adica de o presiune. Atat timp cat nu avem nici o variatie de viteza, nu avem ciocnire, nici acceleratie, nici forta. Putem vorbi despre presiunea dintr-un recipient cu vapori de apa avand o anumita densitate si o anumita viteza a moleculelor de apa, dar daca dispare recipientul ca volum inchis, presiunea devine zero. De exemplu care este presiunea unui nor aflat in spatiul deschis?

Dl Virgil
Presiunea dinamica apare la circulatia fluidelor. Efectul Toriceli, nu este presiune dinamica? Efectul Magnus nu este presiune dinamica? Este demonstrat pe undeva ca forta electromagnetica este efect hidrodinamic de tip Magnus, in sanul eterului. Efect care apare la rotatia foarte rapida a particulelor, in fluxul generat de alte particule. Doar ca dumneata nu admiti ce spun formulele. Si formulele asa spun. Ca factorul electric k si cel gravific G, sunt adimensionali. Nu o sa poti sa admiti ca forta electromagnetica este un efect hidrodinamic in sanul eterului. Si in general, cam toate fortele fizice, in cea mai profunda intimitate a lor sunt efecte hidrodinamice in eter. 

Citat din: calahan din Martie 27, 2023, 08:35:56 PM
Dl Virgil
Presiunea dinamica apare la circulatia fluidelor. Efectul Toriceli, nu este presiune dinamica? Efectul Magnus nu este presiune dinamica? Este demonstrat pe undeva ca forta electromagnetica este efect hidrodinamic de tip Magnus, in sanul eterului. Efect care apare la rotatia foarte rapida a particulelor, in fluxul generat de alte particule. Doar ca dumneata nu admiti ca spun formulele. Si formulele asa spun. Ca factorul electric k si cel gravific G, sunt adimensionali. Nu o sa poti sa admiti ca forta electromagnetica este un efect hidrodinamic in sanul eterului. Si in general, cam toate fortele fizice, in cea mai profunda intimitate a lor sunt efecte hidrodinamice in eter.

Ce legatura are cirdulatia fluidelor cu ceia ce ai afirmat mai inainte?
"Durata in care presiunea capatata prin ciocnirea cu alt mobil, se transfera mobilului si devine presiunea dinamica a mobilului. Presiune care face energia cinetica si inertia mobilului. Presiunea dinamica ro.v2, apare din circulatia materiei inponderale in jurul fiecarei particule a sistemului. Circulatia materiei inponderale este determinata de interactiunea substantei cu spatiul fizic si produce un gol de spatiu pe fata dinainte, gol in care cade sau luneca substanta, producanduse translatia substantei prin spatiu."

Dl Virgil
Eu cred ca legile gasite la circulatia fluidelor se aplica si la circulatia materiei inponderale, care cred ca este un fluid perfect, incompresibil, fara inertie, fara vascozitate, fara structura dinamica proprie. Ceeace face ca materia inponderala sa fie insesizabila. Este materia primordiala care materializeaza spatiul fizic. Si este suportul absolut necesar miscarilor fizice. Nu poate exista miscare fizica fara existenta suportului material. Prin intermediul acestei materii inponderale se transmite miscarea intre sisteme. De exemplu se stie ca fluxul mareic al oceanului planetar este direct legat de pozitia Lunii pe cer. De la Luna se transmite prin oceanul materiei inponderale, inspre Pamant, o stare dinamica, care umfla oceanul planetar. Aceasta stare dinamica, in spatiul dintre Luna si Pamant, s-ar datora suprapunerii fluxului eteric de aspiratie al Lunii peste fluxul de aspiratie al Pamantului. Din intalnirea acestor doua fluxuri apare in spatiu, depresiunea, adica golul de spatiu, care face atractia gravifica reciproca dintre cele doua corpuri. Dar totodata, in jurul axei comune, in zona proiectiei geometrice a Lunii, apare un deficit de spatiu. Fiindca Luna sustrage materie inponderala, din fluxul de aspiratie terestru. Din cauza deficitului de spatiu, din masa planetei, planeta sufera o comprimare transversala, in planuri perpendiculare la axa comuna. Comprimarea transversala a planetei, este resimtita mai puternic de oceanul planetar. Comprimarea transversala a planetei, face sa se umfle oceanul planetar, face sa apara fluxul mareic, cu aceeasi ampltudine si pe fata indreptata spre luna, dar si pe fata opusa. Daca ar fi doar presiunea data de forta de atractie a Lunii, atunci oceanul planetar ar trebui sa se umfle doar pe fata indreptata spre Luna.

Citat din: calahan din Martie 28, 2023, 10:46:47 AM
Dl Virgil
Eu cred ca legile gasite la circulatia fluidelor se aplica si la circulatia materiei inponderale, care cred ca este un fluid perfect, incompresibil, fara inertie, fara vascozitate, fara structura dinamica proprie. Ceeace face ca materia inponderala sa fie insesizabila. Este materia primordiala care materializeaza spatiul fizic. Si este suportul absolut necesar miscarilor fizice. Nu poate exista miscare fizica fara existenta suportului material. Prin intermediul acestei materii inponderale se transmite miscarea intre sisteme.

Virgil a raspuns;
Pana aici avem puncte de vedere comune.

De exemplu se stie ca fluxul mareic al oceanului planetar este direct legat de pozitia Lunii pe cer. De la Luna se transmite prin oceanul materiei inponderale, inspre Pamant, o stare dinamica, care umfla oceanul planetar. Aceasta stare dinamica, in spatiul dintre Luna si Pamant, s-ar datora suprapunerii fluxului eteric de aspiratie al Lunii peste fluxul de aspiratie al Pamantului. Din intalnirea acestor doua fluxuri apare in spatiu, depresiunea, adica golul de spatiu, care face atractia gravifica reciproca dintre cele doua corpuri. Dar totodata, in jurul axei comune, in zona proiectiei geometrice a Lunii, apare un deficit de spatiu. Fiindca Luna sustrage materie inponderala, din fluxul de aspiratie terestru. Din cauza deficitului de spatiu, din masa planetei, planeta sufera o comprimare transversala, in planuri perpendiculare la axa comuna. Comprimarea transversala a planetei, este resimtita mai puternic de oceanul planetar. Comprimarea transversala a planetei, face sa se umfle oceanul planetar, face sa apara fluxul mareic, cu aceeasi ampltudine si pe fata indreptata spre luna, dar si pe fata opusa. Daca ar fi doar presiunea data de forta de atractie a Lunii, atunci oceanul planetar ar trebui sa se umfle doar pe fata indreptata spre Luna.

Virgil a raspuns;
Mareele se datoreaza si se intretin datorita efectului de rezonanta cosmica intre pulsatia campului gravitational Pamant-Luna si apa oceanelor care se comporta ca o masa vibranta de rezonanta. Interesant este de unde se asigura aceasta energie.

Dl Virgil
Interesanta aceasta teorie a dumitale, referitoarea la aparitia mareelor. Ma gandesc ca daca dumneata ai gasit relatii pentru frcventa campului gravific si a moleculelor apei, ai putea sa gasesti o relatie care sa prezica amplitudinea fluxului mareic. Daca predictiile ar fi comparabile cu datele observatiilor, teoria imaginata de dumneata ar avea un castig de credibilitate. Eu unul nu am inteles niciodata cum functioneaza rezonanta. Am inteles ca ar fi un fenomen de amplificare a amplitudinii vibratiilor. Presupun ca ar fi vorba de vibratiile mecanice ale moleculelor. Vibratii care in zona proiectiei geometrice a Lunii, ar ajunge la amplitudine maxima si ar genera o slaba repulsie intre molecule. Repulsie care ar face sa se umfle oceanul planetar. Si inseamna ca rezonanta asta moleculara se produce si pe fata indreptata spre Luna, dar si pe fata opusa. In orice caz, ar fi ceva extraordinar daca s-ar gasi o demonstratie matematica a mecanismului mareelor. Fiindca prin fisiere nu am gasit nicio abordare matematica a mareelor. Acolo este doar un text scurt imaginat, explicativ la aparitia fluxului mareic, bazat pe teoria asta, argumentata cumva, a fluxului eteric de aspiratie al substantei. Asta vroiam sa verifice careva, daca este corecta demonstratia de acolo. Acum in legatura cu vibratia moleculelor de apa, am citit undeva, ca un mare savant, creatorul scanerului cu  RMN, ar fi facut o teorie in care respinge radiatia de fond a cosmosului, zicand ca toata radiatia de fond, identificata in toate directiile, ar proveni de la moleculele apei din oceanul planetar.

Fenomenul de rezonanta se bazeaza pe un cumul de energie absorbit de masa rezonanta care este acordata pe frecventa oscilatorului. Astfel in timp amplitudinea oscilatiilor masei rezonante devine suficient de mare incat poate produce fenomene mecanice. Ati vazut experimentele cu paharele de sampanie goale asezate pe un pian, care dupa un anumit timp cand pianul atinge  notele specifice, paharul vibreaza pana se sparge.
Nu cred ca este cineva in stare sa calculeze rezonanta oscilatiilor campului Pamant-Luna cu apa oceanelor pamantului.
In ce priveste radiatia de fond care are lungimea de unda de 1,9 mm nu cred ca poate proveni din apa oceanelor, pentru ca sonda respectiva a captat din toate directiile aceasta radiatie, in timp ce radiatia apei oceanelor  avea o directie din spre pamant emisa radial. Deci cand sonda inregistra radiatia din directia opusa sursei (oceanelor pamantului) inseamna ca nu ar fi trebuit sa perceapa nimic.

Dl Virgil
Se vede ca dumneata ai o viziune asupra  fenomenului de rezonanta, bazata cumva pe un mecanism de acumulare energetica. Eu aveam in vedere doar insumarea impulsurilor mecanice. Dar fara sa am idee de cum se produc si cum se aduna impulsurile. Am vazut pe;-cercetare- la topiocul cu;-ce este foipul- , postata de Abel Cavasi, o pagina din cartea lui Feynman cu;-sase lectii usoare-, se spune la pagina 147 ca;

CitatNu a fost niciodată imaginat vreun me­canism care să "explice" gravitaţia şi care să nu prezică de asemenea alte fenomene inexistente.

. Vreau sa spun ca de asta mi-a placut si m-a sedus cartea d-lui inginer. Fiindca era singura teorie, in care era imaginat si argumentat, un mecanism al gravitatiei, bazat pe dinamica particulelor nucleare, modelate ca rotoare foarte-multipolare, care ar pompa materia inponderala. Numai ca rotoarele astea foarte-multipolare, pare sa fie doar o fictiune, fara corespondenta in realitate. Dar au fost imaginate, in asa fel, ca sa explice eliberarea energiilor gigantice, in reactiile nucleare. Am inteles ca energiile eliberate in reactiile nucleare, ar fi de fapt doar energiile de legatura ale particulelor nucleare, in edificiul nuclear. Si deci particulele nucleare nu se prea sparg prin ciocniri atomice. La pagina 135 este explicata aparitia fluxului mareic pe ambele fete ale planetei. Explicatia pleaca de la rotatia sistemului Pamant-Luna in jurul centrului de masa comun. Si la forta centrifuga, de pe fata indreptata spre centrul comun, se adauga si forta atractiva a Lunii. Iar pe fata opusa, forta centrifuga este mai mare, fiindca este la distanta mai mare, de centru. In felul acesta, oceanul planetar se umfla si pe o parte si pe cealalta. Nu am avut timp si rabdare sa citesc toata teoria gravitatiei a lui Faynman. Poate o citesti dumneata si imi spui care sunt chestiunile interesante ale acelei teorii. Cum explica Faynman mecanismul gravitatiei. Cartea lui Fayman se gaseste la link-ul de mai jos;  https://kupdf.net/download/richard-feynman-350-ase-lec-355-ii-u-351-oare_58d97b3edc0d605127c34670_pdf

Despre Campul Gravitational.
In lucrarea mea fac o asemanare dintre campul electrostatic al nucleului atomic si campul gravitational al unei galaxii. Ceia ce difera intre acestea este doar scara de dimensiune.
Stim din fizica relatia care de da intensitatea campului electric pentru atom notat cu "Ea";
Ea=(1/4pi .eps).e/Ra^2 ;
in care ; eps. este permitivitatea vidului din spatiul atomic.
e este sarcina electrica a nucleului atomic.
Ra este raza orbitei unui electron aflat in primul orbital.
Stim din fizica ca fiecare marime are unitati de masura proprii. eps [F/m]; iar faradul reprezinta raportul dintre Coulomb pe Volt. F[C/V]
Deci pentru epsilon avem; eps [C/V.m]
Sarcina electrica se masoara in Coulombi; e[C];
Raza orbitei se masoara in metri; Ra[m];
Introducem aceste unitati de masura in relatia de mai sus, facem simplificarile si obtinem pentru campul electric Ea se masoara in Volti /metru; Ea [V/m]
Acum intervin eu si arat ca unitatea de masura a intensitatii curentului in SI este Newtonul adica o forta, iar din fizica stim ca puterea electrica Pe este produsul dintre intensitatea curentului si tensiune Pe=I.U;
si tot din fizica puterea mecanica Pm este produsul dintre o forta si viteza.
Pm=F.v;
Puterea se masoara in Jouli pe secunda sau in Wati.
Din cele doua relatii ale puterii vedem ca primul termen este o forta deci si al doilea termen trebuie sa fie o viteza, adica tensiunea electrica are dimensiunile unei viteze V[m/s];
Revenim asupra unitatii de masura a intensitatii campului Ea [V/m]; si exprimam voltul ca o viteza si avem; Ea [V/m] =[m/s.m]; simplificam metrul de la numarator cu metrul de la numitor si rezulta ca intensitatea campului electric se masoara in [1/s] adica in Herti fiind o frecventa. Ea[1/s]; sau Ea[Hz];
Notati ca aceasta mica demonstratie nu exista in fizica, si ca o demonstratie asemanatoare se poate face si pentru campul gravitational rezultand ca si Eg [1/s]; dar pentru aceasta este nevoie de teoria mea privind similitudinea sistemelor micro si macrocosmice.

Dl Virgil
Eu am pierdut ceva timp sa citesc articolul lui Faynman, referitor la gravitatie, care parea sa promita descrierea unui mecanism subtil al gravitatiei. Si nu descrie niciun mecanism. Asa ca tot teoria d-lui inginer, ramane singura teorie care incearca o explicatie a mecanismului gravitatiei, bazat pe dinamica nucleonilor. Numai ca se bazeaza pe niste modele fictionale, a caror existenta fizica reala nu o sa poata fi demonstrata niciodata. Spune ca pleaca de la teoria mecanicii ondulatorii, care ar fi fost inventata si dezvoltata de cei trei mari teoreticieni. Schrodinger, Heisenberg si Dirack. Nici nu mai stiu daca aceasta teorie a mecanicii ondulatorii, mai este valabila, sau a fost devansata de alte teorii mai noi. Parca in aceasta teoriie apare ideea undelor stationare de mare amplitudine. Dar cum trebuiesc imaginate aceste unde stationare, nu am nicio idee. Ca miscare sau vibratie liniara, sau ca miscare turbionara. Modelul dumnealui, de rotoare foarte-multipolare, nu se potriveste nici cu teoria quarcilor. Cum s-ar putea explica existenta in sanul rotoarelor inelare, a sarcinilor electrice fractionare?. Nu se poate stabili nicio legatura. Si chiar vroiam sa te intreb daca dumneata admiti modelul particulelor nucleare de forma inelara, sau esti fixat in modelul de bilute rigide compacte al nucleonilor. Eu am admis de la bun inceput acest model fiindca eram convins ca toate campurile fizice, care pleaca de la particulele elementare, sunt produse de circulatii ale materiei inponderale. Circulatii care nu ar fi posibile in cazul unor bilute rigide compacte. Daca ar functiona cu adevarat modelul bilutelor compacte, atunci trebuie sa admitem ca starile dinamice, numite campuri fizice, care pleaca de la particulele elementare, au o cu totul alta natura, inaccesibila cunoasterii noastre. Acum vad ca dumneata ai dat relatia asta pentru intensitatea campului electric:
Ea=(1/4pi .eps).e/Ra^2.  Adica calculezi pe Ea impartind sarcina elementara la patratul distantei. Eu stiam ca E se afla impartind potentialul U la distanta d.; E=U/d; Dumneata admiti ca potentialul sarcinii elementare este distribuit uniform pe toata suprafata particulei. Eu am inteles ca potentialul sarcinii elementare, de fapt ar fi fixat doar in ventrele undei stationare de mare amplitudine. Si numai prin rotatia foarte rapida ar apare potentialul sarcinii ca fiind distribuit uniform pe toata suprafata particulei. Relatiile de putere sunt scrise la fel si in fisiere.;  Pe=I.U; si Pm=F.v; Dar gaseste cumva ca puterea mecanica este egala cu puterea electrica. F.v=U.I. Iar cand face calculul valoric ajunge la niste valori care par elucubratii. Zice ca inmulteste diferenta de potential de 6,75 V , pe lungimea fiecarui curent radiar si laminar, asupra caruia actioneaza forta electromagnetica, cu curentul de semiunda al nucleonului de 3680 A si obtine o putere de cam 248 KW pe fiecare semiunda. Si inmultind puterea pe semiunda cu numarul 3680 de semiunde al rotorului nucleonic, ajunge la puterea de cam; 915 MW pe nucleon. La puterea asta, este clar ca nucleonul este indestructibil.

Dl Virgil
Asteptam de la dumneata un raspuns, cu un comentariu la postarea din 2 aprilie ac, postare care eu zic ca nu este chiar lipsita de continut. Nu se poate spune ca este meta-limbaj sau, meta-clivaj, cum se intampla in postarile acelui savant modest, care nu vrea sa fie pomenit, dar spera sa fie recunoscut dupa marile idei impartasite pe forum.

 Intrebare d-nul Calahan;
Si chiar vroiam sa te intreb daca dumneata admiti modelul particulelor nucleare de forma inelara, sau esti fixat in modelul de bilute rigide compacte al nucleonilor.
Raspuns Virgil;
Particulele nucleare protoni si neutroni sunt niste formatiuni cu structura interna asemanator unor molecule de apa formate la randul lor din trei atomi, dar care prin legaturile lor interne la temperatura normala se comporta ca o "biluta"neutra, dar la temperaturi mai scazute se comporta diferit formand cristale de gheata datorita asimetriei atomilor de hidrogen. Tot astfel si nucleonii sunt formati din trei quarci care pot avea doua stari diferite neutron sau proton. Desigur problemele sunt mai complexe in cazul nucleonilor dar pe ansamblu aceste particule nu sunt niste "bilute" ci niste scheme complicate de puncte materiale in continua vibratie, forte tari, culori, adica stari ale acestora, si interactiuni cu exteriorul.
https://phys.ubbcluj.ro/~grigore.damian/cursuri/fn/curs5.pdf

Dl Virgil
Mi-ai facut o mare bucurie cu postarea acestui curs de fizica. Este minunat. Este o concentrare foarte judicioasa de informatie stiintifica. L-am descarcat imediat. Sa fi avut cursul asta acum 30 de ani, cand eram manat de o mare curiozitate, cred ca as fi invatat pe de rost mecanica nucleara.Tot odata cursul vine si cu niste rectificari sau revizuiri, care le credeam definitive si batute in cui. Vad ca electronii au aceeasi dimensiune cu cuarcii si sunt cu un ordin de marime mai mici decat stiam (10^-16cm in loc de 10^-15 m). Dar si nucleele sunt mai mari, de 10^-13 cm si au densitate masica mai mica de numai 10¹¹ Kg/cm³, nu de 10¹⁷ Kg/m³, cum stiam. Eu am retinut din ce spui dumneata ca admiti hotarat ca nucleonii si toate particulele elementare ar fi ca niste bilute. Dar nu ar fi rigide compacte, ci ar fi elastice, contractile si vibreaza in spatiu ca niste inimi. Prin aceste vibratii, contractii sau pulsatii ale particulelor elementare, ar fi generate in spatiul din jurul lor, campurile fizice, care ar genera fortele de interactiune dintre particule, la nivelul microscopic si dintre sisteme, la nivelul macroscopic. Dar ca sa admitem nasterea campurilor fizice in spatiu, trebuie sa admitem ca spatiul fizic nu este un spatiu vid gol sec, cum sustine relativitatea, ci este un spatiu ocupat de materia inponderala si insesizabila. Acum stau si ma gandesc cum s-ar produce pulsatia particulelor elementare. Imi imaginez ca in sanul lor ar fi niste bilute, plasate excentric, care prin rotatia lor, in sanul particulelor, ar face ca particulele sa se comporte ca niste pompe peristaltice. Dar si in acest caz ar trebui sa existe o presiune asimetrica, care sa le puna in miscare. Se spune ca particulele elementare sunt structuri monolitice, fara structura dinamica interna proprie. Eu cred ca cercetarile viitoare vor descifra structurile dinamice ale particulelor elementare. In curs nu se face nicio pomenire la undele stationare. Se vede ca nu este nicio compatibilitate a particulelor elementare cu modelul undelor stationare, in rotoare foarte-multipolare.  Dar teoria asta a mecanicii ondulatorii mai este valabila?. Mie imi pare ca nu mai este valabila si deci trebuie renuntat la modelul undelor stationare. Vorba este ca modelul asta este argumentat cu formule matematice din electromagnetism. Oare cu modelul pulsatoriu al particulelor s-ar putea gasi argumentari matematice pentru interactiunile dintre particule si pentru nasterea campurilor fizice si s-ar putea determina valorile constantelor fizice universale.?

Raspuns Virgil;
Particulele nucleare protoni si neutroni sunt niste formatiuni cu structura interna asemanator unor molecule de apa formate la randul lor din trei atomi, dar care prin legaturile lor interne la temperatura normala se comporta ca o "biluta"neutra, dar la temperaturi mai scazute se comporta diferit formand cristale de gheata datorita asimetriei atomilor de hidrogen. Tot astfel si nucleonii sunt formati din trei quarci care pot avea doua stari diferite neutron sau proton. Desigur problemele sunt mai complexe in cazul nucleonilor dar pe ansamblu aceste particule nu sunt niste "bilute" ci niste scheme complicate de puncte materiale in continua vibratie, forte tari, culori, adica stari ale acestora, si interactiuni cu exteriorul.

Dl Virgil
Eu eram fixat in ideea ca fortele fizice ar fi generate de circulatii ale materiei inponderale, pompata de structurile dinamice ale particulelor. Si am socotit ca nu poate exista circulatie a materiei inponderale, prin niste particule compacte rigide. De aceea tineam sa stiu cum vezi dumneata fenomenul. Dumneata spui ca sunt puncte materiale in permanenta vibratie. Asta inseamna ca admiti ca miscarea exista numai cu suport material, ca nu poate exista miscare fara suport material, cum sustine relativitatea. Si daca in particulele, de forma sferica, sunt vibratii, inseamna ca sunt semiunde centrifuge si semiunde centripete. Pe modelul acesta al particulelor vibratorii, ai putea sa faci o argumentare matematica, din care sa rezulte nasterea fortelor de interactiune dintre particule si sa se deduca constantele fizice universale. Fiindca intrun fisier, plecand de la modelul rotoarelor foarte-multipolare, este argumentata aparitia fluxului eteric de aspiratie al substantei, flux care ar sta la baza atractiei gravifice intre mase. Dumneata ai mai gasit pe undeva o teorie care sa explice mecanismul atractiei gravifice, plecand de la dinamismul nucleonilor? Mie mi se pare ca asta este singura teorie care incearca o explicatie a mecanismului subtil al gravitatiei, pe baza dinamicii nucleonilor. Teorie care este argumentata la nivel elementar si deci este foarte accesibila absolventilor de liceu.

Citat din: calahan din Aprilie 20, 2023, 05:49:29 PM
Dl Virgil
Eu eram fixat in ideea ca fortele fizice ar fi generate de circulatii ale materiei inponderale, pompata de structurile dinamice ale particulelor. Si am socotit ca nu poate exista circulatie a materiei inponderale, prin niste particule compacte rigide.

Virgil a raspuns;
Nu exista particule absolut rigide, pentru ca fiecare particula la randul ei este formata din subparticule apartinand unui nivel cosmic inferior tot asa cum planetele sunt formate din atomi, iar atomii din particule subatomice si tot asa pana la ultimul nivel cosmic numit de mine hipocosmos ce reprezinta ultimul nivel in care materia este organizata in sisteme armonice binare asemanatoare hidrogenului dar infinit mai mici. Sub acest nivel probabil materia exista doar sub forma de particule ce nu mai sunt organizate.

De aceea tineam sa stiu cum vezi dumneata fenomenul. Dumneata spui ca sunt puncte materiale in permanenta vibratie. Asta inseamna ca admiti ca miscarea exista numai cu suport material, ca nu poate exista miscare fara suport material, cum sustine relativitatea. Si daca in particulele, de forma sferica, sunt vibratii, inseamna ca sunt semiunde centrifuge si semiunde centripete. Pe modelul acesta al particulelor vibratorii, ai putea sa faci o argumentare matematica, din care sa rezulte nasterea fortelor de interactiune dintre particule si sa se deduca constantele fizice universale.

Virgil a raspuns;
Eu am dedus constantele de interactiune universale in lucrarea mea, si cine este interesat poate citi aici la cap.20, pag.90.

https://drive.google.com/file/d/1Z9bhc-fSe4J7LnU0z5nhQeWyjNJrwg4V/view?usp=share_link

Fiindca intrun fisier, plecand de la modelul rotoarelor foarte-multipolare, este argumentata aparitia fluxului eteric de aspiratie al substantei, flux care ar sta la baza atractiei gravifice intre mase.

Virgil a scris;
Nu cred ca exista un flux eteric, ci doar campuri cu gradient de vibratii, asemanator cu campul termic creat de o piatra incinsa aruncata in apa unui lac. In jurul pietrei se formeaza un camp termic in care moleculele de apa vibreaza foarte repede in apropierea pietrei si din ce incet mai incet pe masura departarii de piatra. Acesta este campul ce prezinta un gradient al frecventei.

Dumneata ai mai gasit pe undeva o teorie care sa explice mecanismul atractiei gravifice, plecand de la dinamismul nucleonilor? Mie mi se pare ca asta este singura teorie care incearca o explicatie a mecanismului subtil al gravitatiei, pe baza dinamicii nucleonilor. Teorie care este argumentata la nivel elementar si deci este foarte accesibila absolventilor de liceu.

Dl Virgil

CitatNu exista particule absolut rigide,

Am vazut undeva un articol in care se prezenta un rationament prin care se demonstra ca aplicand legile deformarii elastice, se ajunge la o dimensiune la care granula nu va mai suferii nici cea mai mica deformare, chiar in cazul in care forta de strivire ar tinde catre infinit. Si spune ca aceste granule ar fi absolut rigide nedeformabile, ar fi adevaratii atomi ai universului, iar intre ele nu ar mai aparea nici cea mai mica frecare. Si presupune ca aceste granule ar fi componentele materiei inponderale, absolut inerte, fara structura dinamica proprie, fara miscare interna.

CitatEu am dedus constantele de interactiune universale in lucrarea mea,

. Si atunci poti sa scrii relatia prin care se deduce constanta gravifica la nivelul nucleonilor? Am vazut intrun fisier, se spune ca constanta interactiunii gravifice, la nivelul nucleonilor ar fi data de relatia  G_n=8.epsilon,0 si are valoarea nitel mai mare decat valoarea gasita prin masuratori de Cavendisch.

CitatNu cred ca exista un flux eteric,

. Mie mi se pare ca este demonstrat, cu o serie de formule, fluxul eteric de aspiratie al nucleonilor. Dumneata ai evitat sa verifici argumentarea de acolo. Dar eu am tot insistat si m-am rugat de specialisti savanti in domeniu. Si un domn profesor universitar, personalitate cu autoritate in domeniu, a avut amabilitatea si disponibilitatea sa verifice acele socoteli.
Si mi-a raspuns simplu si clar, ca formulele sunt corecte, dar concluziile sunt gresite. Mi-a dat si o lista cu principiile incalcate in dezvoltarea  acelor rationamente. Eu am fost foarte incantat ca am primit un raspuns de la o persoana cu autoritate in domeniu. Dar m-a si nedumerit raspunsul dumnealui. Un vechi coleg m-a c-am agasat, tot insistand ca in domeniul subcuantic formulele nu mai sunt aplicabile. Si deci toate modelele la care se ajunge sunt doar metafizice, fara legatura cu realitatea fizica. Eu de chestia asta cu domeniul de aplicabilitate a formulelor, nu am stiut nimic. Nici pe internet nu am vazut nicio referire.

Citat din: calahan din Aprilie 21, 2023, 09:59:46 AM
Dl Virgil

CitatNu exista particule absolut rigide,

Am vazut undeva un articol in care se prezenta un rationament prin care se demonstra ca aplicand legile deformarii elastice, se ajunge la o dimensiune la care granula nu va mai suferii nici cea mai mica deformare, chiar in cazul in care forta de strivire ar tinde catre infinit. Si spune ca aceste granule ar fi absolut rigide nedeformabile, ar fi adevaratii atomi ai universului, iar intre ele nu ar mai aparea nici cea mai mica frecare. Si presupune ca aceste granule ar fi componentele materiei inponderale, absolut inerte, fara structura dinamica proprie, fara miscare interna.

Virgil a raspuns;
Depinde la ce nivel privim lucrurile, astfel ceia ce este rigid la nivelul nostru, de fapt este elastic la nivel micro. Sigur microparticulele pot fi considerate rigide deoarece pentru a le descompune trebuie folosite energii foarte mari.

CitatEu am dedus constantele de interactiune universale in lucrarea mea,

. Si atunci poti sa scrii relatia prin care se deduce constanta gravifica la nivelul nucleonilor? Am vazut intrun fisier, se spune ca constanta interactiunii gravifice, la nivelul nucleonilor ar fi data de relatia  G_n=8.epsilon,0 si are valoarea nitel mai mare decat valoarea gasita prin masuratori de Cavendisch.

CitatNu cred ca exista un flux eteric,

.

Virgil a raspuns;
Relatia de mai sus il contine pe epsilon, deci se refera la campul electrostatic si nu la campul gravitational. Pentru campul gravitational constanta lui Cavendisch este cea cunoscuta. In cazul nucleonilor nu putem vorbi de camp gravitational ci doar de camp de interactiune masica la nivel atomic ceia ce nu este totuna cu campul gravitational. Aceasta constanta la nivel atomic o gasesti in lucrarea mea la inceput.

Mie mi se pare ca este demonstrat, cu o serie de formule, fluxul eteric de aspiratie al nucleonilor. Dumneata ai evitat sa verifici argumentarea de acolo. Dar eu am tot insistat si m-am rugat de specialisti savanti in domeniu. Si un domn profesor universitar, personalitate cu autoritate in domeniu, a avut amabilitatea si disponibilitatea sa verifice acele socoteli.
Si mi-a raspuns simplu si clar, ca formulele sunt corecte, dar concluziile sunt gresite. Mi-a dat si o lista cu principiile incalcate in dezvoltarea  acelor rationamente. Eu am fost foarte incantat ca am primit un raspuns de la o persoana cu autoritate in domeniu. Dar m-a si nedumerit raspunsul dumnealui. Un vechi coleg m-a c-am agasat, tot insistand ca in domeniul subcuantic formulele nu mai sunt aplicabile. Si deci toate modelele la care se ajunge sunt doar metafizice, fara legatura cu realitatea fizica. Eu de chestia asta cu domeniul de aplicabilitate a formulelor, nu am stiut nimic. Nici pe internet nu am vazut nicio referire.

Mecanica cuantica studiaza microcosmosul din punct de vedere probabilistic, adica studiaza modul de comportare a unor populatii de particule pentru simplul motiv ca
nu poate fi izolata o particula pentru a fi studiata, asa cum se procedeaza in macrocosmos.
    De exemplu o particula aflata intr-o groapa de potential din punct de vedere a fizicii clasice, nu poate parasi acea groapa de potential. Insa din punct de vedere a mecanicii cuantice un anumit procent din acele particule pot parasi groapa de potential prin efectul tunel. Cum este posibil acest lucru? desigur ca un procent scazut din acele particule au o energie la un moment dat ce depaseste limitele gropii de potential, si acest lucru este posibil pentru ca statistic vorbind grupul de particule studiat are o energie medie, in care pot exista si particule cu energie mai mare sau mai mica decat acea medie.
    O alta problema care o ridica mecanica cuantica este ca nu poti cunoaste in acelasi timp impulsul si pozitia particulei, adica se aplica relatia de incertitudine a lui al lui Heisenberg. Daca nu poti cunoaste simultan aceste marimi se datoreaza faptului ca mijloacele noastre de de observare si masurare ce apartin macro vor influienta starea particulelor in micro, pentru ca coexistam in dimensiuni diferite.
    O alta problema o reprezinta "Inseparabilitatea cuantică (în engleză quantum entanglement) este un fenomen cuantic în care stările cuantice ale mai multor obiecte sau particule elementare diferite sunt ,,cuplate" între ele.
În sens matematic, funcția de undă globală care descrie sistemul de obiecte entanglate nu poate fi redusă (,,factorizată") într-un produs de mai multe funcții elementare independente corespunzând fiecare câte unui obiect individual, chiar dacă obiectele respective sunt separate spațial."
   Deci intre doua particule legate cuantic pot exista legaturi desi particulele se pot gasi la zeci de kilometri distanta, dar acest lucru ne arata de fapt ca mai sunt campuri de legatura inca necunoscute si nu este nimic magic in aceasta. In prezent chiar s-au creat calculatoare cuantice bazate pe acest principiu.

Dl Virgil
1) Eu cred ca nivelul la care granulele de spatiu sunt rigide absolute si nu mai pot fi strivite, faramitate, ar fi ultimul nivel de existenta al materiei. 2) Eu am vazut chiar in cursul de fizica, indicat de dumneata, formula aceea din lucrarea dumitale, care descrie interactiunea particulelor microscopice. 3) Faptul ca  G_n=8.eps0, este interpretat ca fiind dovada teoretica, a faptului ca gravificul este derivat din electric. Am retinut chiar ca si dumneata ai o consideratie pentru permitivitatea electrica a vidului. Vorba era ca  G_n a fost dedus pe modelul nucleonului foarte-multipolar, pe care dumneata nu vrei sa il examinezi, ca sa semnalezi abaterile de la legile fizicii. Pai in teoria dumitale, a nucleonilor vibratili sau pulsatili, cum se face deducerea factorului gravific  G_n. Modelul nucleonilor vibratili poate fi vazut ca dilatare-contractie concentrica, ca la un balonas, care ar fi insotita de o variatie periodica a densitatii particulei. sau poate fi vazuta ca dilatatie-contractie pe doua directii perpendiculare. Astfel, cand se dilata pe o directie, se contracta pe cealalta directie. Si in felul acesta se pastreaza constanta densitatea particulei. Dar in orice caz ar trebui sa existe o miscare interna a particulei, produsa de o structura dinamica interna. 4) Parca am retinut, de la efectul fotoelectric, ca efectul tunel ar fi produs de un impuls electric de inductie, aparut la spargerea spontana a undei stationare, de mare amplitudine, a unui foton polarizat adecvat. Impuls care accelereaza electronul sa depaseasca groapa de potential. 5) In ce priveste entaglementul fotonilor, eu cred ca cuplajul fotonilor se realizeaza numai prin mecanismele interferentei si al rezonantei, cand semnalele se intalnesc in faza. 6) Eu chiar nu pot sa inteleg de ce nu poti sa admiti teoria fluxului eteric de aspiratie al substantei. Fiindca doar nu este un eseu literar. Teoria este destul de consistenta. Fiindca este argumentata cu o matematica elementara, care o face usor intuitiva. Si se bazeaza pa legile cunoscute ale fizicii.  Deduce factorul gravific nucleonic, G_n, pe modelul foarte-multipolar al nucleonului si pare ca explica simplu si intuitiv experimentele celebre.
Si nu este normal sa respingi o teorie fara sa o examinezi, fara sa semnalezi erorile din rationamente, doar fiindca esti dumneata fixat intro dogma relativista.

Eu consider ca fiecare nivel cosmic respectiv, macro, micro, submicro si hipocosmic, se "scalda" in propriul lui spatiu, ale carui proprietati difera de la un nivel cosmic la altul. Daca notam cu litera "i" nivelul cosmic putem scrie o relatie fundamentala intre principalele caracteristici ale spatiului precum viteza luminii, permitivitatea (eps) si constanta de interactiune masica "K".
      Ki.Eps,i =(3/2).Pi^2. C^2 ; Aceasta relatie este valabila pentru orice nivel cosmic. De exemplu in macro;
6,67.10^-11. 1,993.10^28=(3/2).Pi^2.(2,997.10^8 )^2 =1,329.10^18 [m/s] ^2;
Iar pentru micro avem;
1,502.10^29. 8,854,10^-12=(3/2).Pi^2.(2,997.10^8 )^2=1,329.10^18 [m/s] ^2
Se vede ca atat pentru constanta de interactiune K, cat si pentru epsilon, sunt valori diferite intre micro si macro, ceia ce inseamna ca sunt spatii diferite.
    Atunci cand teoria pe care o sustineti dvs. va ajunge la aceasta relatie , vom mai discuta despre aceasta.

Dl Virgil
Eu te-am rugat pe dumneata sa imi arati calea prin care se poate deduce  G-ul, din formula lui Newton, pe baza modelului de sfere vibratile, imaginat si propus de dumneata, pentru explicarea atractiei gravifice. Iar dumneata ma trimiti la formula interactiunilor micro, formula care am vazut ca apare si in cursul de fizica. Eu doar ti-am indicat ca este un articol in care se face deductia lui  G, pornind chiar de la formula lui Newton. Si se gaseste ca ar fi un adimensional dat de un raport de suprafete. Mergand pe acelasi principiu, al raportului de suprafete, gaseste ca, la nivelul nucleonului ar fi  Gn=8.eps0. Ceeace ar arata ca gravificul este derivat din electric. Acum dumneata ma pui pe mine sa caut o formula imaginata de dumneata. Cand eu nu ma pricep de loc sa imaginez formule. Si chiar nu se vede ca  8.eps0 face cam cat G? Si daca inmultesti  pe 8.eps0 cu   1,993.10^28 , nu da valoarea apropiata de cea din relatia dumitale?. Pe mine ma nedumireste faptul ca in dreapta relatiei ai viteza la patrat, dar in stanga nu vad viteza la patrat. Si nu pot sa spun exact daca relatia este omogena. Dar nu imi dai nici calea pe care ai urmat-o cand ai dedus aceste relatii, etapa cu etapa, de la inceput pana la sfarsit.

Citat din: calahan din Aprilie 24, 2023, 10:57:40 AM
Dl Virgil
Eu te-am rugat pe dumneata sa imi arati calea prin care se poate deduce  G-ul, din formula lui Newton, pe baza modelului de sfere vibratile, imaginat si propus de dumneata, pentru explicarea atractiei gravifice. Iar dumneata ma trimiti la formula interactiunilor micro, formula care am vazut ca apare si in cursul de fizica. Eu doar ti-am indicat ca este un articol in care se face deductia lui  G, pornind chiar de la formula lui Newton. Si se gaseste ca ar fi un adimensional dat de un raport de suprafete. Mergand pe acelasi principiu, al raportului de suprafete, gaseste ca, la nivelul nucleonului ar fi  Gn=8.eps0. Ceeace ar arata ca gravificul este derivat din electric. Acum dumneata ma pui pe mine sa caut o formula imaginata de dumneata. Cand eu nu ma pricep de loc sa imaginez formule. Si chiar nu se vede ca  8.eps0 face cam cat G? Si daca inmultesti  pe 8.eps0 cu   1,993.10^28 , nu da valoarea apropiat de cea din relatia dumitale?. Pe mine ma nedumireste faptul ca in dreapta relatiei ai viteza la patrat, dar in stanga nu vad viteza la patrat.

Virgil a raspuns;
Daca exprimati unitatile de masura electrice in unitati mecanice veti gasi ca epsilon se masoara in [Kg/m] ;
Dovada este ca putem afla masa protonului cu ajutorul lui epsilon astfel;
Mp=(2pi^2).eps. Labda /Zmax ;
Mp=19,17. (8,854.10^-12) .1,321.10^-15/137=1,685.10^-27 [kg];
In care lambda este lungimea de unda Compton pentru proton.

Si nu pot sa spun exact daca relatia este omogena. Dar nu imi dai nici calea pe care ai urmat-o cand ai dedus aceste relatii, etapa cu etapa, de la inceput pana la sfarsit.

Virgil a raspuns;
Nu pot sa scriu aici etapa cu etapa pentru ca inseamna sa scriu toata lucrarea mea. Cine doreste poate citi aici;
https://drive.google.com/file/d/1Z9bhc-fSe4J7LnU0z5nhQeWyjNJrwg4V/view?usp=share_link

Dl Virgil

CitatDaca exprimati unitatile de masura electrice in unitati mecanice veti gasi ca epsilon se masoara in [Kg/m]

1) Repet inca o data ca, exprimarea unitatilor de masura electrice in unitati de masura mecanice, dupa mine, este doar un artefact, care nu este in acord cu realitatea fizica. Ba chiar exista o dogma a sistemului teoretic, care respinge orice legatura intre electromagnetism si mecanica. 2) Am rasfoit inca o data lucrarea dumitale si am vazut ca intradevar formulele dumitale sunt scrise fara urmarea unor pasi logici ai deductiei, fara judecati intermediare. Ma uitam la lucrarea dumitale si nu puteam sa inteleg nimic, in domeniul chestiunilor de fizica. M-am lamurit ca asta se datoreaza numai faptului ca lipsesc rationamentele, lanturile deductiilor logice. Formulele dumitale sunt scrise la buna inspiratie, fara argumentari logice. Dumneata faci socoteli matematice, din care ajungi la niste valori. Dar astea nu sunt argumente fenomenologice. Ba dumneata respingi hotarat argumentele logice, toate rationamentele care demonstreaza fara niciun dubiu si in stransa legatura cu datele experimentale, ca factorii electric  k si gravific  G  sunt adimensionali. Si adimensionalitatea acestor factori duce la identitatea dimensionala masa-sarcina. Dumneata chiar crezi ca daca respingi adimensionalitatea factorilor  k  si  G, adimensionalitatea lor nu exista. Dar formulele spun clar acest lucru, fara niciu dubiu. Eu daca am primit confirmarea de la un profesor universitar, cu autoritate in domeniu, ca formulele sunt corecte, sustin aceste idei cu mai multa hotarare. Candva i-am trimis o lista cu argumente pentru identitatea dimensionala masa-sarcina si d-lui profesor Vasile Tudor, care se felicita, de curand, ca a reusit sa isi faca un site pe care sa isi posteze eseurile dumnealui filozofico-stiintifice si demagogice. Dar dl profesor Vasile Tudor nu mi-a dat niciun raspuns. Nici ca le admite, nici ca le respinge. Ceeace chiar nu ma asteptam de la un specialist ca dumnealui. Dar probabil este atitudinea comuna a savantilor care nu discuta cu diletantii si cu ignorantii. PS. Vroiam sa spun ca; rasfoind lucrarea dumitale, am gasit la pagina 10, la o relatie a lui h, a scapat o gresala de redactare. Ai scris sarcina electrica elementara, a electronului .602.10^-19  (C). Mai trebuie pus un 1 inaintea virgulei. Fiindca este 1,602.10^-19 (C)

Multumesc pentru observatii, dar pregatesc o noua editie ceva mai ingrijita si mai completa.
Cat priveste ca nu exista o legatura intre unitatile de masura electrice si cele mecanice, trebuie sa spun ca va inselati. Energia are aceiasi unitate de masura indiferent daca este energie electrica, mecanica, sau de alta natura.
Asa ca si energia cinetica Ec= 1/2.m.v^2, este echivalenta cu energia electrica, pentru ca ambele se masoara in Jouli. Ee=U.I.t ; Cum definitia amperului ne arata ca este echivalent cu o forta;"1 amper  reprezintă acel curent electric constant, care atunci când este menţinut în doi conductori electrici cu secţiune circulară neglijabilă, de lungime infinită şi  dipuşi în vid la distanţa de 1 metru, produce între aceşti doi conductori o forţă egală cu 2 x 10 -7 newton [N] pe 1 metru [m] de lungime." , inseamna ca si tensiunea poate fi echivalata cu o viteza, pentru ca altfel nu mai obtinem unitatea de masura a energiei adica Jouli. De altfel si energia de un electron volt este egala cu; "Electronvoltul, are simbolul eV, este o unitate de măsură pentru energie având ca valoare lucrul mecanic efectuat asupra unui electron atunci când se deplasează între două puncte între care există o diferență de potențial electric (tensiune electrică) de 1 volt."
1 eV = 1,602 176 462(63) × 10-19 J ;
Asa ca rationamentele sunt la locul lor chiar daca nu ne trag de maneca.

Dl Virgil

CitatAsa ca si energia cinetica Ec= 1/2.m.v^2, este echivalenta cu energia electrica, pentru ca ambele se masoara in Jouli. Ee=U.I.t

. Ce legatura vezi dumneata,  intre marimile fizice din stanga si cele din dreapta?

CitatCum definitia amperului ne arata ca este echivalent cu o forta

. Am aratat si in alte dati ca nu trebuiesc amestecate unitatile de masura cu marimile fizice. Amperul este stabilit prin conventie ca masura standard a intensitatii unui curent, definita de interactiunea dintre curenti. Dar toata lumea stie ca un curent electric inseamna miscarea dirijata sau ordonata a sarcinilor electrice. Iar intensitatea curentului electric este data de produsul dintre viteza de curgere sau drift a fluxului de electroni si numarul de sarcini electrice din sectiunea normala la curent. Forta dintre curenti, care se masoara mecanic, apare doar ca interactiune dintre curenti. Interactiunea care apare intre curenti arata ca in spatiul dintre curenti exista deosebirea de miscare in sanul materiei inponderale. Dar interactiunea dintre curenti nu inseamna ca curentul este forta fizica. Curentul electric fiind miscare ordonata a sarcinilor electrice, care la randul lor sunt surse de miscare, inseamna ca in sanul curentului electric este o miscare complexa. Dar curentul insusi nu este forta. Fiindca forta inseamna deosebirea de miscare intre doua sisteme diferite. Eu as zice mai degraba ca curentul electric ar fi legat de masa inerta. Fiindca am vazut ca socotelile arata ca patratul inductiei magnetice produsa de curentii materiei inponderale, din sanul particulelor elementare face densitatea msica a particulelor. (ro~B²). Asa cum scrie si pe Wikipedia. Am vazut chiar in cursul de fizica, de la linkul dat de dumneata, ca se pomeneste de curenti electrici in nucleele atomilor, nuclee care sunt sursa masei.

Curentul electric reprezinta o cantitate de electroni purtatori de energie, scoasa din starea de echilibru si pusi in miscare de-alungul unui conductor electric. Desigur curentul continuu poate fi asimilat cu un flux dirijat de electroni, dar nu uitati de curentul alternativ care inseamna o miscare de dute-vino intre sursa si consumator, cu cedare de energie. Astfel fiecare electron trebuie inteles ca o sursa autoportanta de energie care se descarca in consumator si revine la sursa unde se reincarca cu energie. Deci electronul este vehiculul purtator de energie si fiindca este o particula   caracterizata de o masa in miscare, putem scrie ca energia acestuia este;
E=m.v^2=(m.v).v= impulsul ori viteza; Deci E[j]= i[kg.m/s]. v[m/s];
Deci fiecare electron este posesorul unui impuls si a unei viteze, in care impulsul este o constanta exprimata in functie de constanta lui Planck raportata la lungimea de unda, a undei insotitoare Broglie, adica; i=h/lambda [J.s/m]=[Kg.m/s] ;
Curentul electric insa consta intr-un flux de electroni la care nu le putem cunoaste impulsul sau viteza cu care circula prin conductor asa ca s-a adoptat masurarea altor marimi precum o forta magnetica prin care se defineste amperul si o tensiune echivalenta cu o viteza virtuala deoarece tensiunea poate ajuge la zeci de milioane de volti, pe cand deplasarea electronilor prin conductor este mai mica decat viteza luminii chiar in cazul fulgerelor. Deci energia electrica se scrie;
E= U.I.t =U [m/s]. I[kg.m/s^2]. t   ; simplificand cu secunda de la intensitate cu cea de la timp, ajungem la produsul dintre viteza si impuls, asa cum am aratat mai sus.
Un alt exemplu consta in relatia de calcul a energiei inmagazinate intr-un condensator electric; E=1/2. C.U^2 ; in care C este capacitatea condensatorului masurata in farazi, iar U este tensiunea de incarcare masurata in volti. Daca comparam aceasta relatie cu cea a energiei cinetice a unui corp de masa M aflat in miscare cu viteza v. avem; Ec=1/2.M.v^2 ;
Vedem ca cele doua relatii sun izbitor de asemanatoare, astfel daca vom echivala capacitatea cu o masa si tensiunea cu o viteza ajungem sa masuram energia electrica ca pe o energie mecanica. Problema este despre ce masa vorbim in cazul condensatoarelor si despre a cui viteza ? sau mai bine zis care este corespondenta dintre Farad si Kg, cat si corespondenta dintre tensiune si viteza, pe care am lamurit-o pornind de la exprimarea masei particulelor in functie de epsilon si lungimea de unda Compton a cuantei generatoare.
  Desigur energia curentului electric nu este identica cu energia unui jet de nisip care sableaza un obiect, pentru ca electronii sunt purtatori de masa si de sarcina electrica in timp ce granulele de nisip sunt doar purtatoare de masa, insa se poate face o echivalenta intre cele doua forme de energie electrica si cinetica.

Dl Virgil

Citatdar nu uitati de curentul alternativ care inseamna o miscare de dute-vino intre sursa si consumator, cu cedare de energie.

Pai curentul alternativ este vibratia, in lungul conductorului, a norului de electroni liberi din conductor, colectivizati ca un fluid gaz electronic, ca un tot.

CitatE=m.v^2=(m.v).v= impulsul ori viteza; Deci E[j]= i[kg.m/s]. v[m/s];

Pai dumneata sustii aici acele echivalente gasite de dumneata. Dar ai repetat mereu ca sunt doar echivalente, nu egalitati. Adica nu sunt in concordanta cu realitatea fizica. Folosirea acestor echivalente, am vazut ca duce la schimbarea perceptiei generale, bine stabilite, asupra conceptelor fizice. Pai duce la imaginea sarcinii electrice  ca marime vectoriala, cand stie toata lumea ca sarcina este marime scalara. Apoi ajungi la concluzia ca densitatea vidului este gigantica. Sau ca densitatea protonului ar fi cu 4 ordine de marime mai mica decat a electronului, numai ca sa obtii egalitatea sarcinii protonului cu sarcina electronului. Sau in alta parte gasesti ca densitatea masica a particulei este data de produsul volum ori viteza; sigma=V.v . De asta stau si ma intreb daca relatiile la care ai ajuns, poti cumva sa le obtii fara aceste echivalente, descoperite de dumneata. Acum daca dumneata vrei sa faci o reeditare a cartii, sfatul meu este sa o faci mai laxa. Fiindca este prea indesata si este obositoare la lectura. Scopul este ca lectura sa fie cat mai usoara. De aceea zic ca este bine ca sa fie o singura socoteala pe un  rand. Un rand si o socoteala. Si intre randurile cu socoteli sa fie o distanta mai mare, ca sa nu se suprapuna randurile la lectura. Chiar daca se produce cresterea numarului de pagini, important este citirea usoara a cartii. 

Citat din: calahan din Aprilie 29, 2023, 09:49:39 AM
Dl Virgil

Citatdar nu uitati de curentul alternativ care inseamna o miscare de dute-vino intre sursa si consumator, cu cedare de energie.

Pai curentul alternativ este vibratia, in lungul conductorului, a norului de electroni liberi din conductor, colectivizati ca un fluid gaz electronic, ca un tot.

CitatE=m.v^2=(m.v).v= impulsul ori viteza; Deci E[j]= i[kg.m/s]. v[m/s];

Pai dumneata sustii aici acele echivalente gasite de dumneata. Dar ai repetat mereu ca sunt doar echivalente, nu egalitati. Adica nu sunt in concordanta cu realitatea fizica.

Virgil a raspuns;
Sunt echivalente deoarece Amperul nu este egal cu Newton, Voltul nu este egal cu un metru pe secunda, s.a.m.d. dar amperul poate fi masurat printr-o forta de 2.10^-7N ; adica exista aceasta echivalenta.
Daca spun ca sarcina electrica este egala cu produsul masei unui proton inmultit cu viteza luminii si impartit la pi, pare a fi o marime vectoriala, dar daca iei o picatura de apa in care fiecare molecula se misca cu o anumita viteza in toate directiile mai este o marime vectoriala? desi avem intreaga masa a picaturii care se misca cu viteza v dar in toate directiile, asa ca pot spune ca echivalez aceasta proprietate cu un impuls intrinsec fara sa aiba o directie anume.

Folosirea acestor echivalente, am vazut ca duce la schimbarea perceptiei generale, bine stabilite, asupra conceptelor fizice. Pai duce la imaginea sarcinii electrice  ca marime vectoriala, cand stie toata lumea ca sarcina este marime scalara. Apoi ajungi la concluzia ca densitatea vidului este gigantica.

Virgil a raspuns;
Ce inseamna densitate gigantica, cu cine o compari ca sa afirmi asa ? daca densitatea electronului este de cca 10^16 kg/m3, nu este tot o densitate gigantica? dar din ce se naste electronul, nu cumva dintr-o cuanta de energie? stie cineva care este densitatea acelei cuante? Pentru ca o unda sa se propage cu viteza luminii printr-un mediu, trebuie ca acest mediu sa aiba acea densitate de 9,517.10^22 kg/m3. Apoi toate particulele si corpurile se nasc din acest vid asa cum un vartej se naste din apa.


Sau ca densitatea protonului ar fi cu 4 ordine de marime mai mica decat a electronului, numai ca sa obtii egalitatea sarcinii protonului cu sarcina electronului. Sau in alta parte gasesti ca densitatea masica a particulei este data de produsul volum ori viteza; sigma=V.v . De asta stau si ma intreb daca relatiile la care ai ajuns, poti cumva sa le obtii fara aceste echivalente, descoperite de dumneata. Acum daca dumneata vrei sa faci o reeditare a cartii, sfatul meu este sa o faci mai laxa. Fiindca este prea indesata si este obositoare la lectura. Scopul este ca lectura sa fie cat mai usoara. De aceea zic ca este bine ca sa fie o singura socoteala pe un  rand. Un rand si o socoteala. Si intre randurile cu socoteli sa fie o distanta mai mare, ca sa nu se suprapuna randurile la lectura. Chiar daca se produce cresterea numarului de pagini, important este citirea usoara a cartii.

Dl Virgil
Eu acum nu inteleg cum vezi dumneata densitatea masei ro. Este sau nu masura a miscarii?  Fiindca masa inerta stim ca este masura a miscarii. Dar masa este data de produsul volum ori densitate. (m=V.ro). Dar volumul  V este geometric, este metafizic si nu produce nicio miscare, niciun efect fizic. Rezulta clar ca doar densitatea este aceea care masoara miscarea din sanul masei, din sanul substantei. Dar daca granulele de spatiu, de materie inponderala, care materializeaza spatiul fizic, nu au nicio miscare interna, atunci ce densitate poate sa aiba materia inponderala, care materializeaza vidul cosmic? De asta mi se pare ca nu este normal sa spui ca vidul cosmic ar avea vreo densitate. Si inca asa de mare incat tot universul ar aparea ca un intreg absolut rigid inghetat in sanul caruia nu ar fi posibila nicio miscare, nicio translatie, lunecare sau vibratie. Este ceva in contra perceptiei noastre asupra densitatii masice. Si ma gandesc ca la concluzia asta te-a dus doar echivalentele inventate de dumneata. De asta ar fi interesant daca ai putea sa deduci formulele dumitale de similitudine, fara sa recurgi la aceste echivalente.

Citat din: calahan din Aprilie 29, 2023, 01:48:02 PM
Dl Virgil
Eu acum nu inteleg cum vezi dumneata densitatea masei ro. Este sau nu masura a miscarii?  Fiindca masa inerta stim ca este masura a miscarii. Dar masa este data de produsul volum ori densitate. (m=V.ro). Dar volumul  V este geometric, este metafizic si nu produce nicio miscare, niciun efect fizic. Rezulta clar ca doar densitatea este aceea care masoara miscarea din sanul masei, din sanul substantei. Dar daca granulele de spatiu, de materie inponderala, care materializeaza spatiul fizic, nu au nicio miscare interna, atunci ce densitate poate sa aiba materia inponderala, care materializeaza vidul cosmic? De asta mi se pare ca nu este normal sa spui ca vidul cosmic ar avea vreo densitate. Si inca asa de mare incat tot universul ar aparea ca un intreg absolut rigid inghetat in sanul caruia nu ar fi posibila nicio miscare, nicio translatie, lunecare sau vibratie. Este ceva in contra perceptiei noastre asupra densitatii masice. Si ma gandesc ca la concluzia asta te-a dus doar echivalentele inventate de dumneata. De asta ar fi interesant daca ai putea sa deduci formulele dumitale de similitudine, fara sa recurgi la aceste echivalente.

Spatiul trebuie inteles ca un gaz ideal superdens cu densitatea de ~10^22 kg/m3, in care hipo-particulele sunt organizate asemanator atomilor de hidrogen dar de miliarde de ori mai mici, si sunt in continua  miscare de oscilatie cu viteza luminii. Pe langa frecventa fundamentala de ~10^35 1/s, acesti hipo-atomi mai oscileaza si pe alte game de frecvente inferioare din care cea mai mica corespunde macrocosmosului de ~6,5.10^5 1/s. Prin acest spatiu se propaga undele electromagnetice, gravitationale, si altele specifice sub-microcosmosului. In mod accidental cand se ciocnesc doua cuante cu frecventele aratate, dau nastere la o unda stationara ce formeaza o groapa de potential ce reprezinta locul unde se formeaza o particula sau un corp ceresc dupa frecventa cuantelor respective. In macro in aceste gropi de potential se aduna materia in stare micro sub forma de atomi sau molecule dand nastere stelelor sau planetelor. Este gresit sa credem ca masa planetelor genereaza campul gravitational pentru ca acest camp a existat inainte de a se forma planeta, de aceia acceleratia campului creste pe masura ce patrundem sub scoarta planetei. In caz contrar daca masa planetei ar genera campul, acesta ar trebui sa scada pana la zero pe masura ce ne apropiem de centrul planetei, dar acest lucru nu se intampla.
Spatiul cosmic nu este rigid sau inghetat pentru ca la nivel hipo-cosmic acei hipo-atomi nu se leaga in molecule sau microcristale ramanand permanent ca un mediu continuu hiperfin din care iau nastere toate celelalte niveluri cosmice, in care densitatea particulelor este in scadere la nivel de ~10^16 kg/m3. iar a stelelor ajunge la ~10^3 kg/m3, adica se pare ca sunt ca niste bureti, adica niste volume cu o densitate mult mai mica decat a vidului cosmic. In timp ce vidul cosmic vibreaza stationar toate particulele si corpurile sunt in miscare in acest vid, asa cum pe ecranul televizolului toti pixelii stau pe loc, in timp ce imaginile se misca.

In ce raspunzi tu aici exista ceva existent in vreun tratat de fizica recunoscut de comunitatea universitar-stiintifica si daca da care sunt acele elemente iar daca nu sunt ipoteze sau  descopeirile tale sau ale altor cercetatori independenti de main-steam cum esti tu?
Si cele ce-ti apartin se gasesc in tratatul tau din 2012 pe care l-ai postat si aici?

Ce am scris aici nu se regaseste in nici un tratat, si nici in lucrarea mea decat partial. Ideia cum se nasc particulele si corpurile este aratata acolo unde spun ca masa particulelor rezulta din inmultirea lui epsilon permitivitatea vidului cu lungimea de unda Compton aratat ceva mai sus;
Mp=(2pi^2).eps. Lambda /Zmax ;
Mp=19,17. (8,854.10^-12) .1,321.10^-15/137=1,685.10^-27 [kg];
Cum epsilon este o caracteristica a vidului, se vede ca particula se naste din acest vid, iar epsilon este dat de densitatea vidului inmultit cu lungimea de unda la patrat.
Ro.(Lambda/Zmax)^2=epsilon;
adica;  9,517.10^22[kg/m3]. (1,321.10^-15/137)^2=8,848.10^-12 kg/m; care este chiar valoarea lui epsilon exprimata in kg/m in loc de Farazi pe metru, asa cum rezulta din echivalarea unitatilor de masura electrice cu cele mecanice.
Raportul dintre lambda Compton pentru proton si numarul Zmaxim =137, reprezinta lungimea de unda pe care oscileaza vidul electromagnetic pentru microcosmos. Daca vom calcula pe epsilon cu relatiile de similitudine pentru macrocosmos, vom obtine caracteristicile vidului gravitational din care se nasc corpurile ceresti.

Dl Virgil
Vad ca eviti, ca intotdeauna, raspunsul simplu la intrebari concrete. Intrebarea era cum vezi dumneata densitatea masei ca masura a miscarii. Si tot dai densitatea gigantica a vidului gasita cumva de dumneata, de:  9,517.10^22[kg/m3]. Daca imparti aceasta densitate la 10⁶, cati cm³ sunt intrun m³, rezulta densitatea de  9,517.10¹⁶ (Kg/cm³). Care este comparabila cu densitatea nucleului, asa cum este data in cursul de fizica. Deci dumneata sustii ca vidul are densitatea nucleului. Densitatea gigantica, pe langa faptul ca este legata de o masa mare, este legata si de o coeziune foarte mare. Coeziune care face ca corpul de masa foarte mare, sa se comporte ca un corp rigid absolut nedeformabil, in sanul caruia nu ar putea fi posibila nicio miscare, de lunecare, translatie sau vibratie. In sanul unui astfel de mediu, orice miscare este imposibila si nu mai exista nicio evolutie. In niste socoteli din lucrarea dumitale se vede ca densitatea masei ar fi data de produsul volum ori viteza. (ro=V.v). Dar cum volumul V este metafizic, fiindca nu produce niciun efect fizic, inseamna ca doar viteza ar fi masura densitatii. Si de aici ar rezulta variatia densitatii cu temperatura, temperatura care este o masura a vitezei de agitatie termica a particulelor. In tabelul echivalentelor dumitale se vede ca inductia magnetica  B  este lungime l. Dar lungimea l este ceva metafizic, care nu produce niciun efect fizic. Ori asa ceva nu este admisibil in fizica. Fiindca se stie ca inductia magnetica este sediul unor miscari foarte intense. Din socoteli reese ca in inductia magnetica este stocata toata energia de repaus a particulelor, adica a substantei. Fiindca rezulta ca densitatea masei inerte este data de patratul inductiei magnetice de la nivelul nucleonilor, care doar sunt sediul masei. Daca acele socoteli nu este dovedit ca ar fi gresite, inseamna ca sunt corecte si ne obliga sa admitem concluziile la care duc.  In ce priveste viziunea dumitale ca spatiul fizic ar fi ca un gaz rarefiat, cu spatii libere intre particule, nu sunt de acord. Fiindca spatiul fizic, materializat de materia inponderala, foarte fin granulata, nu poate fi lacunar. Intre granulele inponderale ale spatiului fizic, nu poate aparea goluri. Fiindca materia inponderala este inelastica si neinertiala, necoeziva si nerepulsiva.

Multumesc .

Citat din: calahan din Mai 01, 2023, 09:12:55 AM
Dl Virgil
Vad ca eviti, ca intotdeauna, raspunsul simplu la intrebari concrete. Intrebarea era cum vezi dumneata densitatea masei ca masura a miscarii.

Virgil a raspuns;
Continutul oricarei mase este in miscare continua, pentru ca in macro orice masa este compusa din atomi sau molecule, care sunt in miscare permanenta. Densitatea corpurilor in macro, este definita ca raportul dintre masa si volum, deci nu are nici o legatura cu miscarea daca aceasta este mai mica decat viteza relativiasta. In cazul vitezelor relativiste se modifica atat masa cat si dimensiunile asa dar nu m-a interesat aceasta problema. In cazul gazelor densitatea este dependenta de temperatura acestora, adica  de  cresterea vitezei de agitatie termica ceia ce face ca densitatea sa fie dependenta de starea energetica a masei.

Si tot dai densitatea gigantica a vidului gasita cumva de dumneata, de:  9,517.10^22[kg/m3]. Daca imparti aceasta densitate la 10⁶, cati cm³ sunt intrun m³, rezulta densitatea de  9,517.10¹⁶ (Kg/cm³). Care este comparabila cu densitatea nucleului, asa cum este data in cursul de fizica. Deci dumneata sustii ca vidul are densitatea nucleului. Densitatea gigantica, pe langa faptul ca este legata de o masa mare, este legata si de o coeziune foarte mare. Coeziune care face ca corpul de masa foarte mare, sa se comporte ca un corp rigid absolut nedeformabil, in sanul caruia nu ar putea fi posibila nicio miscare, de lunecare, translatie sau vibratie. In sanul unui astfel de mediu, orice miscare este imposibila si nu mai exista nicio evolutie.

Virgil a raspuns;
Asta este parerea d-tale pe baza experientei de viata si a cunostiintelore acumulate. Insa natura nu tine cont de parerile noastre. Eu sustin aceasta densitate pentru ca asa imi rezulta din calcule. Cat despre faptul ca nimic nu se poate misca la aceasta densitate, eu te contrazic, deoarece hipo-particulele acelui nivel cosmic au densitati chiar mai mari, iar densitatea calculata de mine este o medie ca urmare a impartirii unui volum la numarul de particule (hipo-atomi) care incap in acel volum. De altfel nu sunt singurul care sustin aceste densitati ridicate, deoarece materia intunecata se pare ca are densitati foarte mari.
Pe forumul de cercetare un coleg a scris despre Nasim Haramenien;
"Scris de CAdi Lun 24 Apr 2023, 21:15
Fizicienii din ziua de astazi au utilizat o normare a acestora prin introducerea lungimii Planck, care are o masa determinata.
Lungimea Planck a fost conceputa ca fiind cea mai mica lungime din Univers si egala cu Lp=1.616 *10^-33 cm ! si reprezinta timpul
sau distanta pe care o parcurge un foton ca sa se parcurga pe el insusi.
Luand aceasta lungime Planck cu care se masoara toate obiectele din care este facuta materia inconjuratoare si ingramadindu-le intr-un 1 cm^3
Haramein  a observat ca lungimea Planck a fost cuprinsa in acel 1cm^3 de un numar foarte mare de ori asfel incat s-au gasit in ipoteza actuala
a greutatii acelei lungimi Planck 10^93 grame/cm^3 !
Aceasta lungime Planck o accepta toti fizicienii sper ca nu o negi.
Daca se iau toate stelele vizibile din Universul actual grupate in galaxii ,impreuna cu toate miliardele de galaxii ,Universul ar cantari 10 ^55 grame
deci ramane o greutate de 10^93-10^55=10^38 grame greutate neexplicata, si care cel mai probabil este reprezentata de materia neagra."

In niste socoteli din lucrarea dumitale se vede ca densitatea masei ar fi data de produsul volum ori viteza. (ro=V.v). Dar cum volumul V este metafizic, fiindca nu produce niciun efect fizic, inseamna ca doar viteza ar fi masura densitatii. Si de aici ar rezulta variatia densitatii cu temperatura, temperatura care este o masura a vitezei de agitatie termica a particulelor.

Virgil a raspuns;
Nu retin unde am scris aceasta relatie (ro=V.v), scrie te rog si pagina ca sa caut si eu sa vad despre ce este vorba.


In tabelul echivalentelor dumitale se vede ca inductia magnetica  B  este lungime l. Dar lungimea l este ceva metafizic, care nu produce niciun efect fizic. Ori asa ceva nu este admisibil in fizica. Fiindca se stie ca inductia magnetica este sediul unor miscari foarte intense. Din socoteli reese ca in inductia magnetica este stocata toata energia de repaus a particulelor, adica a substantei. Fiindca rezulta ca densitatea masei inerte este data de patratul inductiei magnetice de la nivelul nucleonilor, care doar sunt sediul masei. Daca acele socoteli nu este dovedit ca ar fi gresite, inseamna ca sunt corecte si ne obliga sa admitem concluziile la care duc.

Virgil a raspuns;
In lucrarea privind echivalenta unitatilor de masura electrice cu cele mecanice am scris;
"Fluxul inductiei magnetice se masoara in unitati de masura denumite [ Weber ]; in care weberul este produsul dintre un volt si o secunda, deci putem face echivalenta;
1[Wb] = 1[V] ∗ 1 ≡ [m/s]∙ = [m]; (23) [Wb] ≡ [m];"
Este normal daca inmultesti o viteza cu timpul sa-ti dea o lungime.
In cazul tensiunii electrice nu este o viteza liniara reala decat la tensiuni mici, pentru ca la tensiuni mari se ajunge la milioane de volti si mai mult, iar asta ar insemna ca electronul sa depaseasca viteza luminii, ceia ce nu se intampla. In acest caz vorbim despre o viteza aparenta, pentru ca ar putea intra in calcul si o viteza periferica de rotatie, sau un cumul de viteze, una liniara si alta de rotatie.
Cert este ca electronul aflat intr-un camp electric se deplaseaza cu o anumita viteza cu atat mai mare cu cat diferenta de potential creste.

In ce priveste viziunea dumitale ca spatiul fizic ar fi ca un gaz rarefiat, cu spatii libere intre particule, nu sunt de acord. Fiindca spatiul fizic, materializat de materia inponderala, foarte fin granulata, nu poate fi lacunar. Intre granulele inponderale ale spatiului fizic, nu poate aparea goluri. Fiindca materia inponderala este inelastica si neinertiala, necoeziva si nerepulsiva.

Virgil a raspuns;
Nu este vorba de un gaz rarefiat, ci dimpotriva este vorba de un mediu superdens care se compoerta ca un gaz ideal, fara frecare.

Daca gasesti o marime fizica recunoscuta azi in fizica mainstream calculata de tine fara sa poata fi banuit ca ete vorba de un cerc vicios si ca fi este onfirmata fi va fi in viitor atunci este posibil ca teoria ta in masura in care este un asamblu fizic cum mi se pare mie sa se confirma si atunci niste mari fizicieni cum a fost Richard Feynman se se aplece aupra ei si sa o ia la bani marunti numai astfel exista o sansa sa gasasca cineva ,
Eu preupun ca daca in cazul mu ipoteza facuta de mine privind posibilitatea de a deduce masa universului observabil din cunoastera varstei universului(Hubble), a vitezei luminii si consatantei G atractiei univesale corelandu-le dimensional si sa obtinm o masa care este de ordinul de marime gasit azi si ieri prin diverse metode pentu masa universului observabil nu poate fi o coincidenta pe care o reping si cre ca este  de fapt o intgrare a problemi celor n corpuri a lui Poincrare p c univrsl a rolvat-o fiind in echilibru.
Dar poate si felul in care ai dedus-o tu, constiuie un exemplu care ma face sa spun ca poate te afli intr-o situatie ca cele despre care te intreb mai sus.

Citat din: atanasu din Mai 01, 2023, 07:42:00 PM
Daca gasesti o marime fizica recunoscuta azi in fizica mainstream calculata de tine fara sa poata fi banuit ca ete vorba de un cerc vicios si ca fi este onfirmata fi va fi in viitor atunci este posibil ca teoria ta in masura in care este un asamblu fizic cum mi se pare mie sa se confirma si atunci niste mari fizicieni cum a fost Richard Feynman se se aplece aupra ei si sa o ia la bani marunti numai astfel exista o sansa sa gasasca cineva ,
Eu preupun ca daca in cazul mu ipoteza facuta de mine privind posibilitatea de a deduce masa universului observabil din cunoastera varstei universului(Hubble), a vitezei luminii si consatantei G atractiei univesale corelandu-le dimensional si sa obtinm o masa care este de ordinul de marime gasit azi si ieri prin diverse metode pentu masa universului observabil nu poate fi o coincidenta pe care o reping si cre ca este  de fapt o intgrare a problemi celor n corpuri a lui Poincrare p c univrsl a rolvat-o fiind in echilibru.
Dar poate si felul in care ai dedus-o tu, constiuie un exemplu care ma face sa spun ca poate te afli intr-o situatie ca cele despre care te intreb mai sus.

Metoda prin care ai gasit tu masa universului este interesanta prin originalitatea ei si cred ca ar merita sa faci o discutie in prealabil despre aceasta metoda, pe care sa o aplici si in alte exemple folosind anumite constante fizice cunoscute astfel incat sa se valideze corectitudinea acestei metode.

Multumesc, dar nu stiu daca nu ai observat ca poblema rezolvata asa de mine are valoarea pe care i-am dat-o si nu te contrazic dar era o joaca din perioada anilor 70-80 ani ai tineretii, ai fetelor si ai stagiaturii si exmenelor mele de doctorat ca sa ma mai relaxez si sa-mi vad de treaba pentru care eram platit si am pomenit-o din nou doar ca o  ilustrate la ce iti sugeram tie dar asta se pare ca ti-a scapat. :)

Daca este sa ma refer la mine problemele principale rezolvate de mine in ordinea importantei, pentru omenire sunt:
a)  Al treiea mod de productie al umanitatii  adica depasirea maxismuiui comunistoid  si a empirismului pseudoanimalic darwinist capitalist;
b) Problema speciatiei si a gemenilor homozigoti de sex opus;
c) Teoria limbajului fara metalimbaj adica  a posibiitatii contactului rational cu ETI daca exista si un test catre inteligenta artificiala altul decat testul Turing, dar nimeni nu a intels aceata mare posibilitate esi au aparut ca ciulercile mri specialisti in AI care in trecut pariau pe Botvinic cand eu pariam pe Deep Blue si nu puteam castiga milionul de dolari traind aici unde totul este luat la misto si se ineaca insa in propriile excremente ca si Moscova unde sunt numai excremntele dar  fara mistoul nostru care aseaza totusi ortodoxia romaneasa peste pravoslavismul criminal si imperial anticivilizatie al mujicilor rusi.
d) Inchiderea nasturilor la redingota milenara a maretului divin care a fost "zeul " Aristotel.

Virgil daca vrei, mi-am scris epitaful! :)

Dl Virgil

CitatNu retin unde am scris aceasta relatie (ro=V.v), scrie te rog si pagina ca sa caut si eu sa vad despre ce este vorba.

. Trebuie sa imi cer scuze, ca nici eu nu stiu de unde am retinut aceasta idee. Nici nu ai sa ma crezi ca am cautat toata dimineata si nu am mai gasit aceasta relatie. Este posibil sa o fi retinut de pe alt site. Este o fatalitate, ca niciodata nu mai regasesc paginile citite o data si nu pot sa demonstrez afirmatiile.

CitatDensitatea corpurilor in macro, este definita ca raportul dintre masa si volum, deci nu are nici o legatura cu miscarea daca aceasta este mai mica decat viteza relativiasta.

. 

CitatContinutul oricarei mase este in miscare continua, pentru ca in macro orice masa este compusa din atomi sau molecule, care sunt in miscare permanenta

Si deci nu admiti ca  ceeace se masoara macroscopic, este rezultanta miscarii din adancul atomilor. Si doar am demonstrat simplu ca acea densitate gigantica a vidului, gasita de dumneata, este apropiata ca valoare de densitatea nucleelor. De 10 ¹⁶ (Kg/cm³). Si deci dupa dumneata, spatiul cosmic ar avea densitatea masica a nucleelor. Eu cred ca nu exista in univers un material cu densitatea de  1Kg/cm³, care ar corespunde la  10⁶ Kg/m³. Poate doar in blac holuri, densitatea masei sa se apropie de astfel de densitate.

CitatSpatiul trebuie inteles ca un gaz ideal superdens cu densitatea de ~10^22 kg/m3

. Nu stiu de unde ai scos ideea asta de gaz superdens. Asta este o antinomie. Fiindca stie toata lumea ca materia gazoasa este materie foarte afanata, in care spatiile (distantele) dintre particulele componente sunt mult mai mari decat dimensiunile particulelor. Gazele sunt compresibile, ca dovada a distantelor mari dintre particule. Si comprimate la presiuni mari, volumul lor se micsoreaza de zeci de ori. Gazele sunt expansive, fiindca repulsia dintre particule este este mult mai mare decat coeziunea. Si existenta repulsiei este dovada miscarii interne din sanul particulelor. In cazul lichidelor, intre particulele componente, nu exista distante, fiindca repulsia este echilibrata de coeziune si lichidele, desi curg ca orice fluid, nu sunt expansive si sunt incompresibile. De aceea se folosesc la transmisii hidraulice.

Citat din: atanasu din Mai 02, 2023, 07:21:32 AM
Multumesc, dar nu stiu daca nu ai observat ca poblema rezolvata asa de mine are valoarea pe care i-am dat-o si nu te contrazic dar era o joaca din perioada anilor 70-80 ani ai tineretii, ai fetelor si ai stagiaturii si exmenelor mele de doctorat ca sa ma mai relaxez si sa-mi vad de treaba pentru care eram platit si am pomenit-o din nou doar ca o  ilustrate la ce iti sugeram tie dar asta se pare ca ti-a scapat. :)

Daca este sa ma refer la mine problemele principale rezolvate de mine in ordinea importantei, pentru omenire sunt:
a)  Al treiea mod de productie al umanitatii  adica depasirea maxismuiui comunistoid  si a empirismului pseudoanimalic darwinist capitalist;
b) Problema speciatiei si a gemenilor homozigoti de sex opus;
c) Teoria limbajului fara metalimbaj adica  a posibiitatii contactului rational cu ETI daca exista si un test catre inteligenta artificiala altul decat testul Turing, dar nimeni nu a intels aceata mare posibilitate esi au aparut ca ciulercile mri specialisti in AI care in trecut pariau pe Botvinic cand eu pariam pe Deep Blue si nu puteam castiga milionul de dolari traind aici unde totul este luat la misto si se ineaca insa in propriile excremente ca si Moscova unde sunt numai excremntele dar  fara mistoul nostru care aseaza totusi ortodoxia romaneasa peste pravoslavismul criminal si imperial anticivilizatie al mujicilor rusi.
d) Inchiderea nasturilor la redingota milenara a maretului divin care a fost "zeul " Aristotel.

Virgil daca vrei, mi-am scris epitaful! :)

Fiecare din noi ne dorim sa nu trecem neobservati prin viata, dar numai soarta hotaraste cine devine un jalon pentru omenire.

Dl Virgil
Vad ca eviti sa raspunzi la ultima postare a mea. Ma intreb daca nu te-am deranjat cu ceva. Poate dintro intelegere gresita sa fi scapat niste erori. Si ar trebui sa mi le arati. Am vazut ca nici la mesjul din 6 aprilie, de pe pagina cu -alt argument pentru identitatea dimensionala masa-sarcina-, unde mai era pusa si alta chestiune, nu ai postat niciun raspuns.  Eu m-am bazat pe opinia dumitale, fiindca am crezut ca esti un spirit savant, obiectiv, fara partinire. In articolul acela sunt amestecate unitatile de masura cu dimensiunile fizice si cere multa atentie la examinarea relatiilor. Daca dl universitar m-a asigurat ca formulele sunt corecte, eu am luat-o de buna. Dar m-a nedumerit cand a spus ca concluziile sunt gresite. Am urmarit dinou articolul si nu mi-am dat seama de loc care ar fi acele concluzii gresite. Daca sunt concluzii gresite, inseamna ca este sigur o gresala prin formule. Ma gandesc ca numai dumneata ai putea sa gasesti greselile din formule, greseli care duc la concluzii gresite. Dumneata cand ai dat definitia din manual a densitatii masei, se vede ca nu ai nicio vedere a densitatii masei ca masura a miscarii. Adica de fapt nu ai raspuns la chestiunea pusa. Eu am vazut ca si in articolul oficial de pe Wiki, la; -magnetic reconection-, densitatea masei este proportionala cu patratul inductiei magnetice. (ro~B²) Ce spui despre acest lucru? Este si acolo tot o gresala? Vad ca personajul acela sinistru, se lauda ca ar fi calculat cumva masa universului. Probabil ca acel personaj vede parametrul fizic masa, tot asa, doar ca si cantitate de substanta. Si nu poate sa vada masa ca masura a miscarii. Adica de fapt habar nu are ce este masa. Acel parametru fizic purtator al inertiei, gravitatiei si energiei de repaus. Fiindca nici mecanica newtoniana, nici relativitatea, nici cuantica nu lamureste ce este masa.

Citat din: calahan din Mai 05, 2023, 12:33:18 PM
Dl Virgil
Vad ca eviti sa raspunzi la ultima postare a mea. Ma intreb daca nu te-am deranjat cu ceva. Poate dintro intelegere gresita sa fi scapat niste erori. Si ar trebui sa mi le arati. Am vazut ca nici la mesjul din 6 aprilie, de pe pagina cu -alt argument pentru identitatea dimensionala masa-sarcina-, unde mai era pusa si alta chestiune, nu ai postat niciun raspuns.  Eu m-am bazat pe opinia dumitale, fiindca am crezut ca esti un spirit savant, obiectiv, fara partinire. In articolul acela sunt amestecate unitatile de masura cu dimensiunile fizice si cere multa atentie la examinarea relatiilor. Daca dl universitar m-a asigurat ca formulele sunt corecte, eu am luat-o de buna. Dar m-a nedumerit cand a spus ca concluziile sunt gresite. Am urmarit dinou articolul si nu mi-am dat seama de loc care ar fi acele concluzii gresite. Daca sunt concluzii gresite, inseamna ca este sigur o gresala prin formule. Ma gandesc ca numai dumneata ai putea sa gasesti greselile din formule, greseli care duc la concluzii gresite. Dumneata cand ai dat definitia din manual a densitatii masei, se vede ca nu ai nicio vedere a densitatii masei ca masura a miscarii. Adica de fapt nu ai raspuns la chestiunea pusa. Eu am vazut ca si in articolul oficial de pe Wiki, la; -magnetic reconection-, densitatea masei este proportionala cu patratul inductiei magnetice. (ro~B²) Ce spui despre acest lucru? Este si acolo tot o gresala? Vad ca personajul acela sinistru, se lauda ca ar fi calculat cumva masa universului. Probabil ca acel personaj vede parametrul fizic masa, tot asa, doar ca si cantitate de substanta. Si nu poate sa vada masa ca masura a miscarii. Adica de fapt habar nu are ce este masa. Acel parametru fizic purtator al inertiei, gravitatiei si energiei de repaus. Fiindca nici mecanica newtoniana, nici relativitatea, nici cuantica nu lamureste ce este masa.

Stiti ca teoria mea nu corespunde cu teoria dvs si de aceia nu am raspuns la intrebarile acelea. Dar daca vreti sa intelegeti cum pot fi calculate masele particulelor atomice cat si masele corpurilor ceresti cititi urmatoarele 4 pagini de aici. https://drive.google.com/file/d/1tyERWvj_RwqypVNyrzHCUAY8ivDFuWiM/view?usp=share_link

Dl Virgil
Nu stiu despre ce teorie vorbesti. Nu s-a pus niciodata problema potrivirii teoriilor sustinute de mine, cu teoriile dumitale. Eu chiar am crezut ca dumneata, ca spirit cunoscator, ai putea sa fii cu totul obiectiv, absolut neutru si indiferent la teoriile care cumva vin in tangenta. A fost vorba doar de verificarea unei ar gumentari dimensionale, cu totul in afara oricarei teorii. Se cerea marcarea, cu obiectivitate, a greselilor din acea demonstratie, greseli care duce la concluzii gresite, asa cum spune dl universitar. In acea demonstratie se pleaca de la relatiile lui   G  si k , date in unitati de masura, exact asa cum iti place dumitale. Eu pot sa inteleg ca dumneata esti plictisit si agasat de chestiunile astea si nu te intereseaza acea demonstratie. Dar eu, fiind obsedat de aceasta chestiune, am examinat-o iar, de cateva ori si cred ca am gasit de unde vin greslile. Este scrisa o fractie care zice ca este adimensionala. Si dupa asta egaleaza numitorul cu numaratorul fractiei. Si de aici rezulta concluziile acelea care zice dl universitar ca sunt gresite. Aicea nu stiu ce sa zic. Este corecta sau nu este corecta manevra asta? Dar in postarea de pe topicul cu; -argumente.....- se cerea parca o parere asupra experimentului  Shtern-Gerlach. Cum interpretezi dumneata figura care apare pe ecranul tubului de experienta?

Experimentului  Shtern-Gerlach foloseste atomi liberi de argint obtinuti intr-un cuptor, iar acest lucru presupune ca sunt supusi la temperaturi de peste 1000 de grade, ceia ce inseamna ca o parte din acesti atomi se vor ioniza pozitiv. In felul acesta electronii emisi de o parte din atomi vor fi atrasi de alti atomi, adica se vor forma doua grupe de atomi, o parte ionizati pozitiv si alta parte ionizati negativ. Asa ca este normal sa apara doua amprente distincte. Abaterea de la traiectoria liniara diferita fata de electronii liberi care trec printr-un camp magnetic, care sunt deviati spre stanga sau dreapta intr-un camp magnetic perpendicular pe traiectorie, ne arata ca atomii se comporta ca niste mici giroscoape care au un moment giroscopic perpendicular pe deviatia produsa de campul magnetic. Stiti ca daca la un giroscop  ii modificam planul de rotatie, apare un moment de rasturnare perpendicular pe axa de deviatie a planului de rotatie. Cel putin asa vad eu lucrurile.

ENTANGLEMENTUL CUANTIC
Expresia vine din engleza si s-ar traduce prin "incurcatura complicata". Eu imi propun sa dezleg aceasta incurcatura si sa justific cauza legaturii cuantice sau a inseparabilitatii cuantice dintre doua particule.
Stim ca orice sunet poarta in el amprenta cauzei care l-a produs, astfel aceiasi nota muzicala produsa de doua instrumente muzicale diferite se distinge prin timbrul lor desi frecventa de baza a notei este aceiasi, timbrul lor ne ajuta sa putem spune ce instrument muzical a produs acea nota. Indiferent de compozitia muzicala ascultata, totdeauna putem spune la ce instrument muzical a fost interpretata dupa timbrul specific al instrumentului. Daca in aceiasi incapere avem doua viori si se interpreteaza o arie muzicala la una din ele, se observa ca si la cealalta vioara coardele vor vibra cu aceleasi frecvente, si chiar cutia de rezonanta va marca timbrul respective, pentru ca vibratiile sonore se tansmit prin spatiul sonic inconjurator.
Aceasta insusire caracteristica numita timbru se regaseste in orice vibratie indiferent de natura ei, si o intalnim si la cuantele electromagnetice, care poarta numele de starea cuantica a acestora. Stim ca orice particula se naste dintr-o cuanta electromagnetica de o anumita frecventa avand lungimea de unda Compton, care pentru electron are valoarea de; λ_(c,e)=2.42621∙10^(-12)  m; iar pentru proton este;  λ_(c,p)=1.32140∙10^(-15)  m;
In functie de frecventa si starea cuantica a acestei unde generatoare va lua nastere particula respectiva purtand amprenta care consta in spinul plus sau minus al particulei.  Cum orice particula se naste odata cu propriul camp electromagnetic, si campul va purta aceiasi stare cuantica. S-a observat experimental ca in anumite conditii speciale, se pot naste doua particule as zice gemene, ce poarta aceiasi amprenta cuantica a aceluiasi camp. Aceste particule poarta denumirea de "particule legate cuantic" care se bucura de proprietatea de "inseparabilitate cuantica" deoarece campul lor are aceiasi stare cuantica. Atunci cand in mod intentionat se modifica starea cuantica a uneia dintre particule, respectiv spinul ei, in mod instantaneu se modifica si spinul particulei gemene. Nu stim daca informatia starii cuantice a unui camp se propaga cu viteza luminii sau mai repede, dar se propaga in tot spatiul la orice distanta, pentru ca aceste campuri sunt nelimitate in spatiu.
Autor, Ioan Virgil,
09.05.2023;

Dl Virgil
Eu am facut pe undeva o referire la entaglementul cuantic, in care recunostem ca nu intekeg nimic. Am mai vazut pe undeva, o postare a dumitale, in care, cand te refereai la densitate vorbeai de volum si viteza. Dar se intampla ca nu mai gasesc postarile astea. si eu nu am avut niciodata idee sa le inregistrez, ca sa pot sa demonstrez. Postez acum mesajul postat pe celalalt topic, fiind cu referire la un raspuns mai extins: Dl Virgil
Nu am putut sa raspund pana acum, fiindca s-a defectat calculatorul. Si am fost nevoit sa apelez la un spacialist ca sa mi-l depaneze. Eu reiau aici chestiunile anterioare. Dumneata ce crezi, exista doua tipuri de electroni, in raport cu momentul magnetic fata de cel cinetic? Dumneata imi pari a fi un personaj total. Respingi si teoria si argumentatia matematica dar si datele experimentale. Care dupa mine confirma modelul bipolar al electronului. Iar modelul gravitatiei, vazut ca flux eteric de aspiratie al substantei, pare sa fie confirmat de experimentul Pound-Rebka, dar si de experimentul lui Martin Grusenic, cu interferometrul Michelson, rotit in plan vertical. Si nu mi-ai spus obiectiile dumitale, cu privire la modelul de unda stationara sau rotor foarte multipolar(a) (a)l neutronului. Ce greseli vezi dumneata in acest model.  PS.Dumneata care ai studiat mai multe tratate de fizica atomica si nucleara, poti sa imi spui daca mai este valabila teoria undelor stationare, in sanul atomilor. Fiindca am vazut ca este inlocuita cu teoria orbitalilor, alaturi de teoria straturilor. Eu unul nu imi pot imagina cum poate functiona miscarea electronilor din atom, simultan si in straturi dar si in orbitalii desenati ca niste ciorchine, care ar vrea sa fie probabilitatea statistica a pozitiei electronilor in atom.

Citat din: calahan din Mai 11, 2023, 01:12:58 PM
Dl Virgil
Eu am facut pe undeva o referire la entaglementul cuantic, in care recunostem ca nu intekeg nimic.

Virgil a raspuns;
Entenglementul cuantic ne arata ca exista o legatura intre doua particule "gemene" care se nasc simultan avand spinii complementari adica opusi. Curiozitatea consta in faptul ca cele doua particule sunt intr-o legatura indestructibila chiar daca sunt la distanta de ordinul kilometrilor (18 km). Daca la una din particule i se schimba spinul din +1/2 in  -1/2, atunci in mod instantaneu spinul particulei gemene aflata la distanta se schimba din -1/2 in +1/2; astfel relatia dintre particule ramane aceiasi. Parerea mea este ca aceasta comunicare se face tot prin mediul electromagnetic cu viteza luminii. Fizicienii sustin ca se face instantaneu. Pana la urma se va lamuri acest lucru. Intr-un referat al meu am sustinut ca asa cum prin undele sonore se transmite un sunet de o anumita frecventa, se poate trasmite si o alta informatie care este timbrul sunetului. Prin analogie am spus ca si la undele electromagnetice pe langa frecventa de baza intre cele doua particule se poate transmite si sensul spinului.

Am mai vazut pe undeva, o postare a dumitale, in care, cand te refereai la densitate vorbeai de volum si viteza. Dar se intampla ca nu mai gasesc postarile astea. si eu nu am avut niciodata idee sa le inregistrez, ca sa pot sa demonstrez. Postez acum mesajul postat pe celalalt topic, fiind cu referire la un raspuns mai extins: Dl Virgil
Nu am putut sa raspund pana acum, fiindca s-a defectat calculatorul. Si am fost nevoit sa apelez la un spacialist ca sa mi-l depaneze. Eu reiau aici chestiunile anterioare. Dumneata ce crezi, exista doua tipuri de electroni, in raport cu momentul magnetic fata de cel cinetic?

Virgil a raspuns;
Spinul reprezinta valoarea proiectiei vectorului moment cinetic pe directia momentului magnetic. La electron este (+/-)1/2 h ; Experimental s-a constatat ca exista electroni cu spini diferiti.

Dumneata imi pari a fi un personaj total. Respingi si teoria si argumentatia matematica dar si datele experimentale. Care dupa mine confirma modelul bipolar al electronului. Iar modelul gravitatiei, vazut ca flux eteric de aspiratie al substantei, pare sa fie confirmat de experimentul Pound-Rebka, dar si de experimentul lui Martin Grusenic, cu interferometrul Michelson, rotit in plan vertical. Si nu mi-ai spus obiectiile dumitale, cu privire la modelul de unda stationara sau rotor foarte multipolar(a) (a)l neutronului. Ce greseli vezi dumneata in acest model.

Virgil a raspuns;
Nu pot comenta despre ceia ce nu am suficiente informatii.

PS.Dumneata care ai studiat mai multe tratate de fizica atomica si nucleara, poti sa imi spui daca mai este valabila teoria undelor stationare, in sanul atomilor. Fiindca am vazut ca este inlocuita cu teoria orbitalilor, alaturi de teoria straturilor. Eu unul nu imi pot imagina cum poate functiona miscarea electronilor din atom, simultan si in straturi dar si in orbitalii desenati ca niste ciorchine, care ar vrea sa fie probabilitatea statistica a pozitiei electronilor in atom.

Virgil a raspuns;
Ecuatia lui Schodinger nu a fost verificata decat in cazul atomului de hidrogen, decu nu este o ecuatie completa. Indiferent ce rezultate da aceasta ecuatie electronul din moment ce are un moment cinetic in jurul nucleului nu se poate misca decat pe o orbita eliptica in jurul nucleului. Teoria lui Heizenberg privind relatia de incertitudine, ca nu se poate cunoaste pozitia si impulsul in acelasi timp nu modifica cu nimic traiectoria particulei. Faptul ca probabilistic electronii la un moment dat se pot afla grupati intr-o forma de ciorchine, este o imagine exagerata care vrea sa indice un anumit volum in care se pot gasi grupate niste particule la un moment dat, dar si planetele sistemului solar uneori pot fi grupate intr-o anumita zona a cerului. Fiind vorba ca orice sistem micro sau macrocosmic este un sistem armonic rotational presupune anumite corelatii statistice intre miscarile particulelor sau corpurilor legate prin constanta momentului cinetic. Daca priviti filmul cu pendulele din experimentul de mai jos se vede clar ca in anulite momente acestea ocupa pozitii relative bine determinate, iar in alte momente nu poti determina pozitia acestora.
https://www.youtube.com/watch?v=yVkdfJ9PkRQ&ab_channel=HarvardNaturalSciencesLectureDemonstrations

La modelul cu pendulele matematica ptr rezonantele produse ca in orice suprapuneri(ompuneri)  de armonice (vezi seismul) creeaza  astfel de situatii. Restul problemelor -inutiliati.

Citat din: atanasu din Mai 12, 2023, 09:41:31 AM
La modelul cu pendulele matematica ptr rezonantele produse ca in orice suprapuneri(ompuneri)  de armonice (vezi seismul) creeaza  astfel de situatii. Restul problemelor -inutiliati.

Cunoasterea nu este niciodata inutila, dimpotriva ea iti deschide mereu noi orizonturi.
Cat priveste miscarile seismice, acestea sunt puternic amortizate datorita sistemului rigid ceia ce duce la distrugeri mecanice inainte de a ajunge la rezonanta. In cazul pendulelor se pot observa foarte clar succesiunea momentelor de rezonanta urmate apoi de momente de stari nedefinite, de incertitudini.
Oricum, mai multe pareri face mai mult decat una singura.

Dl Virgil
.

CitatNu pot comenta despre ceia ce nu am suficiente informatii.

Ce informatii mai vrei dumneata? Nu se vede pe filmulet deplasarea franjelor de interferenta, la rotirea interferometrului, de tip Michelson, in plan vertical? Asta nu inseamna variatia vitezei luminii la mersul pe verticala, in sus sau in jos? La experimentul Pound-Rebka sunt date mai multe informatii, mai multe socoteli referitoare la efectul Doppler de modificare a frecventei fotonilor gama, la mersul prin campul gravific terestru. Numai viteza cristalului de fier, la care se compenseaza deviatia de frecventa suferita de fotonii gama, in campul gravific teresru, nu se da. Eu cred ca viteza asta ar corespunde cu viteza fluxului eteric de aspiratie al planetei. Si ar putea fi o confirmare experimentala, foarte exacta a teoriei d-lui inginer. Dumneata ai facut o teorie a similitudinilor sistemelor micro, cu sistemele macro. Dar mie imi pare ca ai facut mai intai o similitudine a marimilor electromagnetice cu cele mecanice. O inovatie care probabil te ajuta sa descifrezi niste mecanisme astronomice. Eu ma intreb acum, daca dumneata vrei sa publici lucrarea asta. Pe nu stiu ce site, cineva sfatuia pe autorii de teorii stiintifice originale, sa la editeze, pentru a fi publicate, la edituri independente, fara cenzura de la referenti, care fac tiraje mici de 20-500 de volume, respectand toate drepturile autorului. Autori raman singurii raspunzatori pentru continutul cartii. Si dadea exemplu editura -Etnous- din Brasov. Eu am gasit si editura -Multimedia-, din Bucuresti si cu filiale pe la Turnu Severin si pe la Iasi, al carei meneger este chiar dl inginer Nicolae Sfetcu, mare autor de multe carti de fizica si de filozofie. In pagina de prezentare a serviciilor, spune ca face si traducerea in limbi straine, cu nu stiu cati centi per cuvant. Sigur ca  o astfel de intreprindere, inseamna o investitie, o cheltuiala. Dar daca nu vrei ca ideile sa se piarda, poate ca merita.

Citat din: calahan din Mai 12, 2023, 07:06:09 PM
Dl Virgil
.

CitatNu pot comenta despre ceia ce nu am suficiente informatii.

Ce informatii mai vrei dumneata? Nu se vede pe filmulet deplasarea franjelor de interferenta, la rotirea interferometrului, de tip Michelson, in plan vertical? Asta nu inseamna variatia vitezei luminii la mersul pe verticala, in sus sau in jos? La experimentul Pound-Rebka sunt date mai multe informatii, mai multe socoteli referitoare la efectul Doppler de modificare a frecventei fotonilor gama, la mersul prin campul gravific terestru. Numai viteza cristalului de fier, la care se compenseaza deviatia de frecventa suferita de fotonii gama, in campul gravific teresru, nu se da. Eu cred ca viteza asta ar corespunde cu viteza fluxului eteric de aspiratie al planetei. Si ar putea fi o confirmare experimentala, foarte exacta a teoriei d-lui inginer.

Virgil a raspuns;
Ar putea fi vorba de un camp magnetic, sau de un curent electromagnetic vertical. Pentru confirmarea unui camp gravitational sunt necesare experimente in foarte multe locuri pe toata suprafata sferica a pamantului. Si apoi trebuie gasita o corelatie intre acceleratia campului gravitational al pamantului si decalajul franjelor de interferenta.


Dumneata ai facut o teorie a similitudinilor sistemelor micro, cu sistemele macro. Dar mie imi pare ca ai facut mai intai o similitudine a marimilor electromagnetice cu cele mecanice. O inovatie care probabil te ajuta sa descifrezi niste mecanisme astronomice.

Virgil a raspuns;
Echivalenta unitatilor de masura electrice cu cele mecanice a fost facuta dupa vreo 30 de ani de la inceperea teoriei mele, pentru ca aveam niste indoieli privind echivalenta sarcinii electrice cu un impuls. Lumea nu prea intelege ca echivalenta nu inseamna identitate, si ca o folosesc doar ca sa inteleg anumite fenomene. Este la fel ca atunci cand se spune ca fotonul are masa, cand de fapt este o unda lipsita de masa ca altfel nu s-ar propaga cu viteza luminii. Si totusi fizicienii accepta acest lucru si se fac ca nu vad inadvertenta.

Ordinea intocmirii studiului meu este aceia din lucrarea expusa, doar ca de multe ori am revenit asupra ei cu anumite completari pentru o mai buna intelegere.
Eu ma intreb acum, daca dumneata vrei sa publici lucrarea asta. Pe nu stiu ce site, cineva sfatuia pe autorii de teorii stiintifice originale, sa la editeze, pentru a fi publicate, la edituri independente, fara cenzura de la referenti, care fac tiraje mici de 20-500 de volume, respectand toate drepturile autorului. Autori raman singurii raspunzatori pentru continutul cartii. Si dadea exemplu editura -Etnous- din Brasov. Eu am gasit si editura -Multimedia-, din Bucuresti si cu filiale pe la Turnu Severin si pe la Iasi, al carei meneger este chiar dl inginer Nicolae Sfetcu, mare autor de multe carti de fizica si de filozofie. In pagina de prezentare a serviciilor, spune ca face si traducerea in limbi straine, cu nu stiu cati centi per cuvant. Sigur ca  o astfel de intreprindere, inseamna o investitie, o cheltuiala. Dar daca nu vrei ca ideile sa se piarda, poate ca merita.

Virgil a raspuns;
Sa presupunem ca as avea vreo 20 de exemplare tiparite, ce as putea face cu ele?

Dl Virgil
De campul gravific terestru nu ne putem indoi. Este dovedit si masurat cu precizie in orice punct de pe suprafata planetei. Campul gravific terestru este sursa acceleratiei in caderea libera a corpurilor. Dumneata doar cauti motive sa respingi fluxul eteric de aspiratie al planetei, cand eu am vazut ca este o argumentatie matematica intuitiva. Nu este scoasa din burta. Si se bazeaza pe structura dinamica ipotetica a nucleonilor. Cred ca dumneata ai putea foarte bine sa cauti o relatie intre acceleratia gravifica si decalajul franjelor de interferenta. Eu m-am gandit ca ar fi de luat in considerare viteza de cadere in prima secunda. Care ar fi de 9,8 m/s. In socotelile din fisiere se ajunge la viteza de 23 m/s a fluxului eteric de aspiratie. Eu cred ca din aceasta viteza cam 13 m/s sunt compensati de fluxul eteric de refulare al planetei. Flux de care se face pomenire, dar vad ca nu este luat in calcul, zicand ca din cauza vitezei mari si a imprastierii incoerente, nu ar produce efecte gravifice. Dar eu cred ca tocmai fluxul asta de refulare ar crea repulsia gravifica dintre mase. Dar chestiile astea ma depasesc. Nu vad cum s-ar lega in relatii matematice. Vorba este ca si in formula relativista a gravitatiei apar trei componente, intre care este si una negativa.

CitatLumea nu prea intelege ca echivalenta nu inseamna identitate, si ca o folosesc doar ca sa inteleg anumite fenomene.

Eu am avut impresia ca dumneata consideri acele echivalente ca si realitati fizice. Si parca am arata ca acele echivalente duc la niste relatii metafizice, care nu sunt compatibile cu fizica.

CitatEste la fel ca atunci cand se spune ca fotonul are masa, cand de fapt este o unda lipsita de masa ca altfel nu s-ar propaga cu viteza luminii.

Aici eu te contrazic, pe baza argumentarii, care demonstreaza ca fotonul are volum, densitate, masa, presiune, energie. Adica este granula de substanta. Este un fisier in care sa dau formule literale de calcul pentru vreo 50 de parametri fizici ai fotonului. Dar astea tin de o fizica neoficiala, care totusi am vazut ca respecta legile cunoscute ale fizicii. Si acolo se spune ca fotonul, adica lumina, nu este unda, fiindca in vid nu ar putea sa functioneze mecanismul undelor. Iar lumina nu este unda si nu se propaga ci este un relief electromagnetic, format din circulatiile inlantuite ale cumpului electric si magnetic, care luneca hidrodinamic fiind propulsata de forta electromagnetica. Este argumentat undeva ca forta electromagnetica este un efect hidrodinamic, de tip Magnus, in sanul materiei inponderale.  Aceste idei sunt sustinute de datele experimentale care dovedesc sinfazarea campului electric cu cel magnetic dar si lipsa retroradiatiei, ceruta de teoria lui Huygens-Fresnel. Eu aici sustin doar idei care sunt demonstrate cumva. Inca nu mi-a demonstrat nimeni ca acele idei originale, despre o alta teorie a luminii ar fi gresite.

CitatSa presupunem ca as avea vreo 20 de exemplare tiparite, ce as putea face cu ele?

Eu am inteles ca editurile astea independente, trimit cateva exemplare la Biblioteca Nationala si la alte institutii cu autoritate in domeniul  culturii si stiintei. Si ai putea sa le vinzi sau sa le faci cadou la studentii de la facultati. Asta numai pentru diseminarea ideilor originale. Fiindca cartea dumitale nu este compilatie din alte lucrari. Este un tratat cu teorii originale, nemai intalnite prin alte carti.

Citat din: calahan din Mai 14, 2023, 11:13:38 AM
Dl Virgil
De campul gravific terestru nu ne putem indoi. Este dovedit si masurat cu precizie in orice punct de pe suprafata planetei. Campul gravific terestru este sursa acceleratiei in caderea libera a corpurilor. Dumneata doar cauti motive sa respingi fluxul eteric de aspiratie al planetei, cand eu am vazut ca este o argumentatie matematica intuitiva. Nu este scoasa din burta. Si se bazeaza pe structura dinamica ipotetica a nucleonilor. Cred ca dumneata ai putea foarte bine sa cauti o relatie intre acceleratia gravifica si decalajul franjelor de interferenta. Eu m-am gandit ca ar fi de luat in considerare viteza de cadere in prima secunda. Care ar fi de 9,8 m/s. In socotelile din fisiere se ajunge la viteza de 23 m/s a fluxului eteric de aspiratie. Eu cred ca din aceasta viteza cam 13 m/s sunt compensati de fluxul eteric de refulare al planetei. Flux de care se face pomenire, dar vad ca nu este luat in calcul, zicand ca din cauza vitezei mari si a imprastierii incoerente, nu ar produce efecte gravifice. Dar eu cred ca tocmai fluxul asta de refulare ar crea repulsia gravifica dintre mase. Dar chestiile astea ma depasesc. Nu vad cum s-ar lega in relatii matematice. Vorba este ca si in formula relativista a gravitatiei apar trei componente, intre care este si una negativa.

Virgil a raspuns;
Stiti ca neutriniul poate traversa Pamantul fara sa aiba nici o ciocnire cu o alta particula? Dar eterul din ce fel de particule este compus? care este densitatea acestui flux eteric, si cine il pune in miscare si cum? Sunt multe semne de intrebare la care trebuie gasite raspunsuri, inainte de a face o afirmatie.

CitatLumea nu prea intelege ca echivalenta nu inseamna identitate, si ca o folosesc doar ca sa inteleg anumite fenomene.

Eu am avut impresia ca dumneata consideri acele echivalente ca si realitati fizice. Si parca am arata ca acele echivalente duc la niste relatii metafizice, care nu sunt compatibile cu fizica.

CitatEste la fel ca atunci cand se spune ca fotonul are masa, cand de fapt este o unda lipsita de masa ca altfel nu s-ar propaga cu viteza luminii.

Aici eu te contrazic, pe baza argumentarii, care demonstreaza ca fotonul are volum, densitate, masa, presiune, energie. Adica este granula de substanta. Este un fisier in care sa dau formule literale de calcul pentru vreo 50 de parametri fizici ai fotonului. Dar astea tin de o fizica neoficiala, care totusi am vazut ca respecta legile cunoscute ale fizicii. Si acolo se spune ca fotonul, adica lumina, nu este unda, fiindca in vid nu ar putea sa functioneze mecanismul undelor. Iar lumina nu este unda si nu se propaga ci este un relief electromagnetic, format din circulatiile inlantuite ale cumpului electric si magnetic, care luneca hidrodinamic fiind propulsata de forta electromagnetica. Este argumentat undeva ca forta electromagnetica este un efect hidrodinamic, de tip Magnus, in sanul materiei inponderale.  Aceste idei sunt sustinute de datele experimentale care dovedesc sinfazarea campului electric cu cel magnetic dar si lipsa retroradiatiei, ceruta de teoria lui Huygens-Fresnel. Eu aici sustin doar idei care sunt demonstrate cumva. Inca nu mi-a demonstrat nimeni ca acele idei originale, despre o alta teorie a luminii ar fi gresite.

Virgil a raspuns;
Spuneti ca fotonul este o particula? atunci care este masa acestei particule din moment ce se deplaseaza cu viteza luminii ? Am vazut ca fiecare particula are si o antiparticula, in acest caz nici fotonul nu trebuie sa faca exceptie, deci care este antiparticula fotonului?

CitatSa presupunem ca as avea vreo 20 de exemplare tiparite, ce as putea face cu ele?

Eu am inteles ca editurile astea independente, trimit cateva exemplare la Biblioteca Nationala si la alte institutii cu autoritate in domeniul  culturii si stiintei. Si ai putea sa le vinzi sau sa le faci cadou la studentii de la facultati. Asta numai pentru diseminarea ideilor originale. Fiindca cartea dumitale nu este compilatie din alte lucrari. Este un tratat cu teorii originale, nemai intalnite prin alte carti.

Dl Virgil
Prin niste brosuri de popularizare am citit candva, de mult tare, ca neutrinii ar trece si prin o mie de globuri terestre aliniate, fara ca sa interactioneze cu alta particula. Am retinut ca detectarea lor se face in cisterne mari, umplute cu un lichid organic si plasate in adancimea unor mine. Spunea ca de la Soare ar veni o ploaie mare de neutrni. La fel ar porni o ploaie de neutrini de la reactoarele centralelor atomo-electrice. Zau ca nu imi pot explica aceasta lipsa de interactiune a neutrinilor. O explicatie ar fi ca materia cunoscuta de noi ca substanta ar fi de fapt foarte afanata. Cu neutrinii treaba este incurcata, findca ar fi de vreo trei tipuri si nu s-a putut determina exact masa lor. Eterul sau materia inponderala ar fi compusa din granule foarte fine, inerte, rigide compacte, inelastice, neinertiale si incompresibile. Materia inponderala ar fi materia fundamentala a universului, in sanul careia se desfasoara toate miscarile din univers, capatand forma structurilor dinamice ale particulelor elementare din adancul substantei. Circulatiile materiei inponderale apare ca si campuri fizice, care pleaca de la structurile dinamice ale particulelor elementare. Structurile dinamice ale particulelor elementare ar fi acelea care pompeaza in permanenta materia inponderala, generand circulatiile campurilor fizice cunoscute si realizand astfel interactiunea substantei cu spatiul fizic. Densitatea acestui flux eteric este foarte mica. Am vazut ca la nivelul nucleonilor, fluxul eteric ar fi aspirat cu viteza de cam  2,6481.10^-7  m/s si ar fi refulat cu viteza de 3743 m/s.  Raportul intre viteza de aspiratie a eterului si viteza de refulare a eterului, ca si raportul intre sectiunea de refulare si sectiunea de aspiratie, ar da constanta gravifica la nivelul nucleonilor. Constanta care ar fi egala cu  8.eps0=7,07355.10^-11,   si ar arata, la modul indubitabil, ca gravificul este derivat din electric. Masa inerta a fotonului se calculeaza ca si masa oricarui corp, inmultind densitatea masica cu volumul. Densitatea masica este data de patratul inductiei magnetice a curentilor transversali din structura dinamica a fotonului. (B_fv=f_f/(4.pi.k)³). Volumul fotonului rezulta din energetica fotonului, care este data de produsul presiune ori volum.(W=p.V). Iar presiunea dinamica a fotonului este data de produsul ; ro.c², care apare si in formula lui Poynting. In cazul fotonului nu exista particula si antiparticula. Se poate spune ca fotonul este in acelasi timp si particula si antiparticula lui insusi. Fiindca semiundele componente sunt in sensuri opuse.

Dl Virgil

CitatSpuneti ca fotonul este o particula?

Eu am tot spus. Dar vad ca dumneata nu mai ai nimic de spus. Te-ai suparat cumva? Am crezut ca subiectul legat de mecanismul gravitatiei sa te pasioneze foarte mult. Eu am sustinut teoria asta a mecanismului gravitatiei care ar functiona pe principiul aspiratorului. Fiindca am impresia ca este intuitiva, ca am inteles-o, si fiindca este argumentata cu o algebra elementara. Am inteles ca ai si dumneata o teorie a mecanismului gravitatiei. Dar nu am vazut niciun articol al dumitale cu ideile teoriei dumitale si nici ca argumentarea matematica riguroasa a teoriei.

Citat din: calahan din Mai 20, 2023, 04:51:19 PM
Dl Virgil

CitatSpuneti ca fotonul este o particula?

Eu am tot spus. Dar vad ca dumneata nu mai ai nimic de spus. Te-ai suparat cumva? Am crezut ca subiectul legat de mecanismul gravitatiei sa te pasioneze foarte mult. Eu am sustinut teoria asta a mecanismului gravitatiei care ar functiona pe principiul aspiratorului. Fiindca am impresia ca este intuitiva, ca am inteles-o, si fiindca este argumentata cu o algebra elementara. Am intgeles ca ai si dumneata o teorie a mecanismului gravitatiei. Dar nu am vazut niciun articol al dumitale cu ideile teoriei dumitale si nici ca argumentarea matematica riguroasa a teoriei.

Ma aflu intr-o perioada de timp in care sunt foarte ocupat cu alte probleme. Parerea mea despre gravitatie difera de parerile despre care am citit pana acum. Eu consider ca aceste campuri sunt vibratorii asemanatoare cu un camp termic.

Dl Virgil

CitatParerea mea despre gravitatie difera de parerile despre care am citit pana acum. Eu consider ca aceste campuri sunt vibratorii asemanatoare cu un camp termic.

Eu am inteles ca ai viziunea dumitale asupra mecanismului gravitatiei. Dar vreau sa vad un articol cu toate ideile si cu argumentarea matematica in sustinerea ideilor. Sa vad cum apare forta de atractie dintre masele neutre, in teoria dumitale. Eu as mai vrea ca dumneata sa imi arati toate motivele pentru care modelul nucleonului, ca sistemul de unde stationare, ca un rotor foarte multipolar, de turatie si putere foarte mare, nu ar putea functiona ca si turbina centrifugala, care circuleaza materia inponderala prin structura inelara a nucleonului, generand fluxul eteric de aspiratie al substantei. Flux care ar creea in permanenta depresiunea in spatiu, care face atractia intre masele neutre.

Atasez aici link-ul lucrarii mele revazut si adaugit in 2023/
https://drive.google.com/file/d/12sT1vI2_btdzLMM2vVtwkxPK5ujqVq74/view?usp=sharing

Felicitari si constat niste interventii esentiale la cap 1 unde si eu am avut niste observatii acelea cu siguranta esentiale
O sa studiez mai atent sa vad in ce consta acestea si daca rezolva obiectiile mele pe care din pacate le-am cam uitat si daca tu poti sa confirmi sau sa infirmi ce presupun eu, ma salvezi de la un nou "efort grtuit" poate ca nu neapart necesar.
Suplimentar Te intreb daca inafara de aceste modificari de la cap 1 mai sunt si altele indepenente de acestea sau decurgand din ele.
AI MODIFICAT VRE-O FORMULA ?
Multumesc

Citat din: atanasu din Mai 27, 2023, 06:23:34 PM
Felicitari si constat niste interventii esentiale la cap 1 unde si eu am avut niste observatii acelea cu siguranta esentiale
O sa studiez mai atent sa vad in ce consta acestea si daca rezolva obiectiile mele pe care din pacate le-am cam uitat si daca tu poti sa confirmi sau sa infirmi ce presupun eu, ma salvezi de la un nou "efort grtuit" poate ca nu neapart necesar.
Suplimentar Te intreb daca inafara de aceste modificari de la cap 1 mai sunt si altele indepenente de acestea sau decurgand din ele.
AI MODIFICAT VRE-O FORMULA ?
Multumesc!

Am facut niste adaugiri cu explicatii si justificari privind echivalenta sarcinii electrice cu un impuls intrinsec al particulelor, si am aratat prin trei metode diferite ca se ajunge la acelasi rezultat. Pentru aceasta am introdus si cateva relatii noi explicative. La finalul lucrarii am introdus un nou capitol despre determinarea masei corpurilor ceresti in functie de parametrii vidului, sau mediului din care se nasc acestea si lungimea de unda caracteristica familiei sistemelor cosmice (galaxii, sisteme solare, sau sisteme planetare. Pentru explicatii punctuale iti stau la dispozitie.

Nu ai raspuns la ce te-am intrebat. De ce?

Dl Virgil
Sa spun sincer, postarea lucrarii dumitale integrale, m-a deziluzionat. Nu ai aschimbat niciun aranjament in formatul redactarii. Cartea este foarte indesata cu formule si se citeste anevoie, fiind o lectura obositoare. Si nu stiu de ce nu folosesti notatiile consacrate: G pentru constanta gravfica si k pentru constanta electrica, f pentru frecventa, ca sa nu se  confunde cu v de la viteza, E pentru campul electric si W pentru energie. Pe mine ma interesa in primul rand, daca adaugai argumentarile teoriei dumitale gravitationale. Vroiam sa vad cum apare forta gravitationala in teoria dumitale si cum se determina constanta gravitationala, ce semnificatie fizica are. Fiindca in teoria expusa de mine, aceste lucruri sunt explicate si argumentate simplu si clar. Dumneata doar respingi modelul mecanismului gravitatiei pe principiul aspiratorului eteric, dar nu vii cu niciun argument care sa desfiinteze pompajul materiei inponderale prin structura dinamica a nucleonilor. Care formule sunt gresite in acest model? Nici nu mi-ai spus daca admiti ca mecanismul gravitatiei ar fi generat la nivelul nucleonilor. Eu am postat un rezumat al dinamicii nucleonilor, care ar genera vortexurile gravitationale dipolare, sustinute cu pasiune de dl profesor, pe pagina de fizica a forumului, sperand sa fie vazut de dl profesor Tudor Vasile, care sa vina cu observatii competente, asupra acestui model. Sa vina cu argumente clare, pentru care ar trebui respins acest model. Dar dl profesor sta tacut in turnul de fildes, ca sa isi pastreze statutul de filozof si ca sa respecte hotarat legea savantilor snobi; ca tot ce este romaneste nu se citeste. Pe dumnealui nu il intereseaza de loc mecanismul gravitatiei. Il intereseaza doar sa disemineze niste teorii luate din tratate si reviste occidentale.

Citat din: Virgil din Mai 28, 2023, 09:49:33 AM

Citat din: atanasu din Mai 27, 2023, 06:23:34 PM

Suplimentar Te intreb daca inafara de aceste modificari de la cap 1 mai sunt si altele indepenente de acestea sau decurgand din ele.
AI MODIFICAT VRE-O FORMULA ?
Multumesc!

Nu sunt alte modificari care sa decurga din acestea sau independente de acestea.

Citat din: calahan din Mai 28, 2023, 01:56:26 PM
Dl Virgil
Sa spun sincer, postarea lucrarii dumitale integrale, m-a deziluzionat. Nu ai aschimbat niciun aranjament in formatul redactarii. Cartea este foarte indesata cu formule si se citeste anevoie, fiind o lectura obositoare. Si nu stiu de ce nu folosesti notatiile consacrate: G pentru constanta gravfica si k pentru constanta electrica, f pentru frecventa, ca sa nu se  confunde cu v de la viteza, E pentru campul electric si W pentru energie.

Virgil a raspuns;
Eu nu am scris o carte de literatura care sa fie usor de citit, pentru ca nu acesta a fost scopul meu. Eu am facut un studiu documentat din care au rezultat o serie de relatii matematice care sa confirme asemanarea modului de organizare a materiei in macro cu modul de organizare a materiei in micro, pentru ca D-zeu sau Natura nu a facut legi speciale pentru micro si alte legi pentru macro, ci aceleasi legi sunt universal valabile pentru orice nivel cosmic.


Pe mine ma interesa in primul rand, daca adaugai argumentarile teoriei dumitale gravitationale. Vroiam sa vad cum apare forta gravitationala in teoria dumitale si cum se determina constanta gravitationala, ce semnificatie fizica are. Fiindca in teoria expusa de mine, aceste lucruri sunt explicate si argumentate simplu si clar. Dumneata doar respingi modelul mecanismului gravitatiei pe principiul aspiratorului eteric, dar nu vii cu niciun argument care sa desfiinteze pompajul materiei inponderale prin structura dinamica a nucleonilor. Care formule sunt gresite in acest model? Nici nu mi-ai spus daca admiti ca mecanismul gravitatiei ar fi generat la nivelul nucleonilor.

Virgil a raspuns;
Studiul meu nu raspunde la toate intrebarile pe care le pui d-ta, pentru ca obiectul meu de studiu este altul. Eu nu sunt in competitie cu teoria d-tale sau a altuia, si de aceia nu ma pot pronunta in alte lucrari diferite.

Eu am postat un rezumat al dinamicii nucleonilor, care ar genera vortexurile gravitationale dipolare, sustinute cu pasiune de dl profesor, pe pagina de fizica a forumului, sperand sa fie vazut de dl profesor Tudor Vasile, care sa vina cu observatii competente, asupra acestui model. Sa vina cu argumente clare, pentru care ar trebui respins acest model. Dar dl profesor sta tacut in turnul de fildes, ca sa isi pastreze statutul de filozof si ca sa respecte hotarat legea savantilor snobi; ca tot ce este romaneste nu se citeste. Pe dumnealui nu il intereseaza de loc mecanismul gravitatiei. Il intereseaza doar sa disemineze niste teorii luate din tratate si reviste occidentale.

Dl Virgil

CitatEu am facut un studiu documentat din care au rezultat o serie de relatii matematice care sa confirme asemanarea modului de organizare a materiei in macro cu modul de organizare a materiei in micro

Pai si nu vrei sa fie studiat cu atentie de pasionati ai domeniului? Am impresia ca te cam feresti de confruntarea cu specialistii. Fiindca ai fi putut sa postezi  capitole defalcate, pe forumul de astronomie. Eu unul in inocenta mea, m-am adresat cu incredere direct la specialisti. Si le-am cerut parerea asupra argumentarii teoriei mecano-eterice a gravitatiei. Dar nu mi-au raspuns niciunul. Mi-au luat indrazneala, de ale cere parerea, drept un act de impertinenta.
Si trebuie sa inteleg ca de fapt nu ai nicio teorie originala a gravitatiei, nicio argumentare care sa ne explice atractia dintre masele neutre si semnificatia fizica exacta a constantei gravitationale, dar in schimb respingi hotarat mecanismul gravitatiei pe principiul aspiratorului eteric, care este argumentat cu o matematica elementara, care am putut si eu sa o inteleg. Eu parca am mai spus ca la miscarea elicoidala a corpurilor prin cosmos si la formarea galaxiilor, ar trebui sa actioneze, in aceeasi zona, simultan trei forte rectangulare. Doua tangentiale la traiectorie si una cu orientare centrala. Acestea trei forte dicteaza traiectoria corpurilor prin spatiu si implica existenta unor presiuni dinamice la nivelul structurilor dinamice, din adancul substantei. Si presiunile dinamice apar la interactiunea substantei cu spatiul fizic, oceanul vidului cosmic materializat de materia inponderala. Si totusi nu mi-ai raspuns daca admiti ca interactiunea gravitationala pleaca de la dinamica (miscarea) structurilor din adancul substantei. Poti sa admiti ca substanta interactioneaza cu spatiul fizic?. Si din aceasta interactiune apar campurile fizice, constatate experimental, la nivel macro.? Asa am si eu o teorie originala, fara nicio argumentare, de la un amic care sustine ca universul esta doar o capsula, limitata de niste oglinzi sferice, care se rotesc cu viteze gigantice, de cam 980 de Km/s, pe care s-au reflectat imaginile venite de la toate evenimentele cosmice. Si prin reflectarea pe oglinzile foarte mobile de la marginile universului, s-ar produce un puternic efect Doppler, care ar produce deplasarea spre rosu a frecventei fotonilor vizibili, creind astfel credinta puternica ca universul s-ar dilata. Amicul  m-a asigurat ca imi aduce o argumentare, din care ar rezulta constanta lui Habble, din efectul Doppler de la marginea universului. Fara o argumentare serioasa, care sa o inteleg si eu foarte clar, nu o sa postez nicio data o teorie dintrasta doar din vorbe, din texte imaginate.

Da vazui ca  a fost doar o diversiune adica o imprastiere de fumigene . Oricum succes!

Citat din: atanasu din Mai 28, 2023, 08:54:10 PM
Da vazui ca  a fost doar o diversiune adica o imprastire de fumigene . Oricum succes!

Nu-i corect cum te exprimi. Ai citit macar ultimul capitol?

Mda si doar atat :

Din ultimul capitol(cap 21):
De unde iei asa ceva, adica propozitade la pg 104: "Conform relatiei lui Einstein
Mc^2=hniu

PS. Relatia este deja data si la pg 7 cap1.

Citat din: atanasu din Mai 29, 2023, 11:26:12 AM

Mda si doar atat :

Din ultimul capitol(cap 21):
De unde iei asa ceva, adica propozitade la pg 104: "Conform relatiei lui Einstein
Mc^2=hniu

PS. Relatia este deja data si la pg 7 cap1.

Decat sa trimit cititorul la capitolul 1, am preferat sa reamintesc eu aceasta relatie celebra a lui Einstein. Cred ca nu este o problema de fond  ca sa merite a fi discutata. Astept in continuare sa discutam aspecte interesante.

Mereu te faci ca nu intelegi. Eu am intrebat de unde pana unde acea egalitate intre relatia relativitatii restranse si formula lui Planck pe care nu o prea gasesti ca atare pe nicaieri dar poate o poti indica dta. ?

Citat din: atanasu din Mai 29, 2023, 06:51:50 PM
Mereu te faci ca nu intelegi. Eu am intrebat de unde pana unde acea egalitate intre relatia relativitatii restranse si formula lui Planck pe care nu o prea gasesti ca atare pe nicaieri dar poate o poti indica dta. ?

Este cunoscuta in fizica aceasta relatie in care energia unei cuante din care se naste o particula este egala cu produsul dintre masa de repaus a particulei si patratul vitezei luminii. Se poate verifica cu usurinta aceasta relatie cunoscand de exemplu masa de repaus a electronului, viteza luminii, constanta lui Planck si frecventa corespunzatoare lungimii de unda Compton. Se cunoaste ca energia cuantei generatoare este preluata de energia interna a masei de repaus a particulei.
http://www.glimme.net/apchem/ch2-7/AtomsElectronsNomenclature-4-Handout.pdf

Citat din: atanasu din Mai 29, 2023, 06:51:50 PM
Mereu te faci ca nu intelegi. Eu am intrebat de unde pana unde acea egalitate intre relatia relativitatii restranse si formula lui Planck pe care nu o prea gasesti ca atare pe nicaieri dar poate o poti indica dta. ?

Chiar nu am inteles la ce te referi d-ta;
Este cunoscuta in fizica aceasta relatie in care energia unei cuante din care se naste o particula este egala cu produsul dintre masa de repaus a particulei si patratul vitezei luminii. Se poate verifica cu usurinta aceasta relatie cunoscand de exemplu masa de repaus a electronului, viteza luminii, constanta lui Planck si frecventa corespunzatoare lungimii de unda Compton. Se cunoaste ca energia cuantei generatoare E=h.f ; (f este frecventa), este preluata de energia interna a masei de repaus a particulei E=mo.c^2;.

Dl Virgil

CitatMa aflu intr-o perioada de timp in care sunt foarte ocupat cu alte probleme.

Am vazut pe forumul de ;-cercetare-; Ca preocuparea dumitale de acuma este sa raspunzi la intrebarea: -ce forma are unda?-
Intrebarea asta am gasit-o si eu, mai de mult, pusa in pagina de: -stiinta teoretica- de pe forumul; -softpedia forum-. Acolo am avut o polemica cu universitarul Mdionis, care vine cu raspunsuri academice, de neinteles, numai ca sa contrazica reprezentarile undelor din desenele oficiale. Dar dumneata daca ai sa rasfoiesti, poate ai sa gasesti acolo raspunsuri lamuritoare. Vad ca problema mecanismului gravitatiei nu te mai intereseaza si deci nu pot sa afluu de la dumneata motivele pentru care nu ar putea functiona mecanismul gravitatiei, pe principiul aspiratorului eteric.]

CitatEste cunoscuta in fizica aceasta relatie in care energia unei cuante din care se naste o particula este egala cu produsul dintre masa de repaus a particulei si patratul vitezei luminii.

Pai si nu este normal, daca masa particulei este data de papatratul inductiei magnetice, in sanul careia circulatia campului magnetic se produce cu viteza luminii?
Dumneata fiind tare fixat in teoria manualului, nu poti sa admiti, sub niciun motiv ca G-ul este adimensional si nu produce niciun efect fizic. Eu am gasit, intrun fisier, demonstratia adimensionalitatii lui  G  insotita de un desen explicativ.  Dar am gasit o demonstratie asenmanatoare si intrun articol al lul Miles Mathis. Crezi ca s-ar putea ca amandoua demonstratiile sa fie gresite?  Ar fi extraordinar daca ai veni cu argumente care sa desfiinteze aceste demonstratii, care sa arate greselile demonstratiilor.

Adica spui ca frecventa f este data in cazul relatiei referitoare la electron e exprsia: f=mo.c^2/h?
Indica-mi unde este acesta socoteala, daca este asa banala, ca eu nu am gasit-o. Iar in  foita ta pentru studenti:"glime" e vorba de altceva.
Desigu c ultra cunocut de la modelul lui Bohr.
Nesfarsit si foarte "inteligent" (" ...") orgoliu zace si in tine. :)

Citat din: atanasu din Mai 30, 2023, 03:16:18 PM
Adica spui ca frecventa f este data in cazul relatiei referitoare la electron e exprsia: f=mo.c^2/h?
Indica-mi unde este acesta socoteala, daca este asa banala, ca eu nu am gasit-o. Iar in  foita ta pentru studenti:"glime" e vorba de altceva.
Desigu c ultra cunocut de la modelul lui Bohr.
Nesfarsit si foarte "inteligent" (" ...") orgoliu zace si in tine. :)

De ce nu verifici egalitatea?
Masa de repaus a electronului mo=0,9109382.10^-30 kg;
Frecventa pentru lungimea de unda Compton; fe=1,2355899.10^20 1/s;
Constanta lui Planck h=6.626068.10^-34 J.s ;
Viteza luminii; c=2.997924.10^8 m/s;
f=mo.c^2/h?
fe=0,910938.10^-30.(2.99792.10^8)^2/6.6260.10^-34=1,23559.10^20 1/s;
Este mai simplu sa verifici decat sa ma pui sa caut in cartile de fizica atomica unde am gasit relatia;

Dl Virgil
Trebuie sa intelegi ca din postarile acelui personaj bizar, se poate face foarte bine radiografia nivelului de cunoastere si intelegere. Apoi constat ca pentru frecventa Compton a electronului dai valoarea  1,2355899.10²⁰ (Hz), cand de fapt este: f_e=1,23726.10²⁰ (Hz). Si nu are niciun rost sa te complici sa scrii viteza luminii, in vid, c-ul cu sapte zecimale. Stie toata lumea ca viteza luminii in vid este:  c=3.10⁸ (m/s).
PS. Am vazut pe pagina de la -cercetare-, ca dl Cadi a postat, la topicul;- ce forma are unda-, formula dimensionala a masei, gasita de Maxwel.           "- Maxwell a gasit alta expresie pentru masa  si a demonstrat cu ecuatiile lui Galilei treaba asta,
atribuind masei o caracteristica geometrica spatiu-timp:-masa M= L^ 3 / T^2 avand ca unitate (m^3/ s^2).-"
Formula care este exact ca aceea gasita de dl inginer. [M]=L³/T². Care in unitati de msura devine:
M=m³/s². Eu cred ca aceste demonstratii sunt dovezi absolute ale dimensiunii fizice a masei. Daca inlocuiesti, in relatia lui  G  masa (Kilogramul) cu dimensiunile fizice ale masei, rezulta imediat adimensionalitatea lui G, pe care dumneata, ca un spirit foarte conservator, nu vrei cu niciun chip sa o admiti. Dl inginer, chiar a muncit sa faca o demonstratie a dimensiunii lui  G , plecand de la interactiunea gravifica a doua mase sferice perfect egale. Daca lucrurile sunt dovedite si dumneata le respingi cu hotarare, nu inseamna decat ca le contrazici in fata faptului dovedit.     

Se pare  util sa ma repet: Pentru toti  redusii mintal autoiodidacti Hei, care oi fi tu acela, vezi ce gaseti daca pleci de la legea lui Hooke din domeniul elastic si studiaza adimensionalitatea modulului lui Young pe care eu  il declar astfel(asa vreau eu sa  fie adica adimensional) si astfel vei gasi tot ce trebuie despre Univers si Divinitate !

Citat din: atanasu din Mai 31, 2023, 11:44:35 AM
Se pare  util sa ma repet: Pentru toti  redusii mintal autoiodidacti Hei, care oi fi tu acela, vezi ce gaseti daca pleci de la legea lui Hooke din domeniul elastic si studiaza adimensionalitatea modulului lui Young pe care eu  il declar astfel(asa vreau eu sa  fie adica adimensional) si astfel vei gasi tot ce trebuie despre Univers si Divinitate !

Nu vad nici o legatura cu raspunsul meu la intrebarea ta, despre frecventa corespunzatoare electronului

Citat din: atanasu din Mai 31, 2023, 11:44:35 AM
Se pare  util sa ma repet: Pentru toti  redusii mintal autoiodidacti Hei, care oi fi tu acela, vezi ce gaseti daca pleci de la legea lui Hooke din domeniul elastic si studiaza adimensionalitatea modulului lui Young pe care eu  il declar astfel(asa vreau eu sa  fie adica adimensional) si astfel vei gasi tot ce trebuie despre Univers si Divinitate !

Prietene Atanasu, nu cred ca este potrivit acest mod de exprimare pe un forum stiintific. Cat priveste modulul lui Young, si legea lui Hooke pe care am invatat-o la rezistenta materialelor in facultate, sunt notiuni consacrate si trebuiesc intelese ca atare.

Dragule nu esti numai tu pe aici si daca ai  fi mai atent la ce se intampla ai vedea ca nu esti implicat in nici-un fel de ultima mea postar de aici si de pe firul celalalt dar implicatii tac si se pitesc in papusoi.
Si crezi ca daca nu e frumos sa-i numesti ei resdusii mintali ca atare ei  sunt mai putini pe acolo pe unde sunt adica chiar si pe forumul asta?
Dar ai si tu dreptate caci in general doar tie m-am adresat dar uneoi ma pisca cate un purice in...  si ma gadila .. .

PS.Si inca ceva Virgil :desigur esti un personaj inteligent dar esti foarte putin subtil si de aceia nici nu intelegi uneori ca de fapt nu sti cine este adrisantul. :)

Dl Virgil
Nu trebuiesc luate in considerare postarile acestui parazit, care doar bruiaza si polueaza pagina, dintro nevoie interioara de a posta ceva fara de vreo valoare, chiar daca s-a inclus si s-a pus in fruntea unui grup de handicapati al caror lider s-a erijat singur. Noi aici doar discutam la modul serios chestiuni de fizica teoretica. Nu altceva. Si am vazut, pe pagina de la -cercetare-, ca se discuta despre adimensionalitatea lui G. Am amintit chestiunea asta si intrun mesaj catre dl profesor  Tudor Vasile, pe pagina de fizica, in speranta ca dumnealui, ca specialist al domeniului, ar transa problema si ar puncta greselile din acea demonstratie. Daca nu demonstreaza nimeni ca acea demonstratie este gresita, ramane ca este corecta si deci este valabila. Dl CAdi spune ca dl inginer ar fi zis ca G-ul este egal cu 1. Nu imi aduc aminte de asa ceva. Dl Inginer, urmand niste rationamente si calcule a ajuns la o relatie, in care G-ul este dat de raportul intre suprafata integratoare a campului si suprafata generatoare a campului. De aici rezulta adimensionalitatea lui G. Si anume rezulta simplu ca suprafata generatoare a campului gravific, din masa pamantului, ar fi de  10¹¹ ori mai mare decat suprafata integratoare a campului gravific, pe care se aduna contributiile de camp gravific ale tuturor particulelor din masa globului terestru.
Egalitatea cu 1 am vazut-o la analiza dimensionala a circuitului  RC. Din egalitatea aia scoate identitatea dimensionala masa-sarcina. Identitate dimensionala care, dupa cate am inteles eu, produce consecinte nebanuite si extraordinare pentru sistemul teoretic al fizicii. Identitate care este respinsa hotarat de savantii nostri, conservatori, snobi si obedienti, care nu admit nicio teorie autohtona, si care nu vine din occident. 

Virgil,
Poate observi ce  vreau eu sa spun la #270 de ieri  la 11:44:35 a.m.
PS Si poate reusesc sa discut si despre ultimul capitol...

Discutiile intre oameni civilizati trebuie purtate cu decenta si respect fata de cei din jur. Nu sunt eu in masura sa fac observatii, dar dupa cum vedeti suntem cativa care mai activam pe acest forum, si indiferent de convingerile noastre nu trebuie sa ne aruncam sageti otravite.

Ascult Atanasu care este parerea ta despre ultimul capitol din lucrare.

Auzi Virgile bagarea pumnului in gura este si nepoliticoasa si prosteasca(pentruca observasem cerinta ta si scrisesem asta ieri la 11 :16)si  nu duce la nimic,  asa ca poate ca  poate nu sper sa pot certifica, desigur total modest, adica doar din punctul meu de vedere, dar nici nu  voi mai arata nimanui lucrarea ta, ci eventual doar sa o asez langa  ale altora care evident ca insa sunt plecati cu sorcova ceea ce totusi nu este cazul tau .
Te incapataezi sa nu intelegi ca nu m-am referit la tine si devii astfel aparator de cretinism .
Mai bine studiaza si tu Modulul lui Young versus G si vezi cum stam cu ipotzele adimensionlitatilor desi nu catre tine  fost initial acest indemn dar te faci ca nu intelgi si atunci fi fericit uite ca ma refer si la tine. :)

PS Eu nu arunc sageti otravite atunci cand nu mai bag deficientii mentali  in seama dar daca acestia  raspandesc erori fundamentale profitand de ocazie ca sa azvarle ei sageti otravite nu pot sa nu pun lucrurile la punct si nu e neaparat obligtia mea sa mai tin acest forum in viata cum am cam facut-o pana acum. Oicum ti-ai publicat si aici lucrarea  finalizata si daca are elemente valoroase cum si eu am dat-o si in atentia unui for stiintific cineva poate va observa si mai dparte iar tu  da banul si public-o ca sa o faci oficial cunoscuta si sa ai si prioritate ...

Supliment relativist
Acum uitandu-ma din nou pe elmente fundamentale pintre care si pe elemntele de baza ale reltivitatii restranse  pe firul dedicat unuia din acste elemente si anume relativitatii siultanietatii mi-am adus aminte ca fara sa le fi studiat, acum 40-50 de ani am afirmat ca spartiul asa cum il vedem noi aici este o infasuratoare a spatiului pe care l vedem in relativ aparent simultan si care ar fi asa doar daca "c "ar fi infinita.

Relativitatea simultaneității(https://ro.wikipedia.org/wiki/Relativitatea_simultaneit%C4%83%C8%9Bii) — două evenimente ce au loc în două locații diferite, care au loc simultan pentru un observator, ar putea apărea ca având loc la momente diferite pentru un alt observator (lipsa simultaneității absolute).

Asa este si e foarte simplu de inteles cand informatia este limitata ca viteza de propagare la viteza undelor electromagntice adica a luminii la o valoare constanta care acum in Unversul nostru o masuram a fi c=3x10^8 m/sec

Revin la discutia care tangential atinge lucrarea dlui Virgil .
Asa dar :
a) Despe echivalenta si scriu cu raspundere echivalenta intre substantamaterie) si energie gasim o demonstratie elemntara la https://cs.stanford.edu/people/zjl/pdf/emc2.pdf

Repet ca : relatia se refera la o echivalenta iar lucrarea este excelenta si include si determinarea masei relativistice a lumiinii cu egalitatea mc^2=hf(vezi egaltatea ( 14)  E=hf si (15) m==hf/c^2 )
https://cs.stanford.edu/people/zjl/pdf/emc2.pdf
b) Intradevar la efectul Compton, lungimea Compton atat a electronului cat si a protoului cat si a neutronului este data la
https://ro.frwiki.wiki/wiki/Longueur_d%27onde_de_Compton#google_vignette
si desigur ca similar se poate calcula pentru orice particula(dar pentru una anume inicata ca masa) cu relatia :
Lcompton particula =h/mparticula x c
si daca
Lcompton=  c/frecventa compton(fc)
rezulta  ca  mc^2=hfc

Valoarea lungimii Compton de  mai sus pentru electron de 2,426...10^-12 conduce la fc=1,2356 10^20 Hz indicata si de Virgil.
Consider incheiata discutia referitoare la echivalenta relatiilor lui Einstein si Planck dar ea trbuie folosita cu motivarea punctuala necesara. 

Virgil,
Uitandu-ma la ultimul capitol 21 vad ca ai valori obtinute prin similitudinile tale foarte apropiate de cele calculate standard penru niste parametri cosmologici dar nu stiu daca sunt corecte sau au in ele ceva introdus care cu stiinta ta sau poate ca si fara, sa conduca la aceste corespondente. Asta este motivul pentru care ti-am acordat o sansa si am trimis textul la acel prof dr. care lucreaza la OSIM dar stii si tu  ca nu s-a prea ostenit. Dar probabil ca dat fiind ca si el a facut niste socoteli cosmologice pentru sistemul solar este posibil sa se fi uitat dar sa nu fi priceput sau sa fi priceput si find lucruri pe care le considera corecte vrea sa ti le fure sau nu se osteneste nefiind sigur daca ai sau nu dreptate.
Daca voi avea ceva vreme o sa revad cap 1 unde dupa modificarea facuta sa vad ce efecte ar fi  si daca obiectiile mele initiale mai au o baza. Daca voi putea, ok si daca nu, nu si gata. Lucrarea este deja  aruncata in eter si de acum are poate un destin propriu pe care nu e obligatoriu sa-l influentezi dta sau eu. Succes!

Virgil ,
O nuantare necesara:
De fapt ce realizeaza lucrarea ta si nu ai sps-o sufcint de clar in Introducer este stbilirea unor relatii de similituine intre fenomenele care asculta de legea lui Newton a atractiei universale adica pornind de la nivelul terestru si mergand spre
sisteme planetare(solare) , galaxii si mai departe cu cele din microcosmos ponind de la modlul atomic guvernat de legea lui Coulomb cu o  forma identica cu a legii newtoniene ceea ce ar permite similitudinile tale . Desigur ca nu am gasit definita notiunea  esentiala  adica simlitidinea in fizica si ici folosirea p undva  trmenuli inafar t titlu ceea c oricum te bine.
Astfel:
Similtudinea : Proprietate a două fenomene de a putea fi puse într-o corespondență parțială sau totală, astfel încât valorile mărimilor caracteristice unuia dintre fenomene să poată fi obținute, printr-un calcul relativ simplu, din valorile cunoscute ale mărimilor corespondente caracteristice celuilalt fenomen.

Exemplul cel mai clar este cea reoelectrica(hidraulica)  care permite aplicarea elementelor de elctricitate la hidraulica https://www.scribd.com/doc/264910421/156135535-BARTHA-Hidraulica-1 pg 24 cat si cea utila pentru rezistenta materialelor in domeniul elastic rspectiv fotoelasticitatea bazata pe analogia unor legi de optica cu teoria elasticitatii( https://www.scribd.com/document/25062316/biomecanica-fotoelasticitatea).

Desigur cele doua legi fundamntale identice formal pentru infinitul mic si penru cel la scara noastra sau si mai mare sunt o garantie ca o dezvoltare corecta a unei teorii de similitudine sa fie fertila  pentru oricare din universurile analizate de Virgil , daca ce face este corect si cap 21 poate inclina  balanta spre aceasta concluzie  aspect dar eu astept sa mai verifc o data  cap 1.

O fi vina mea, dar consider ca prezetarea calculelor literale si numerice din cap 1 este execrabila adica ininteligibila .
Pote ca Printul care vad ca mai urmarste intelege el ceva si aunci  sa spuna, dar eu "pas parole" si doar conidr ca raman valabile observattile  de pana acum inclusiv cele  la cap 1 din prima vaianta din 2012 a textului prezentat de Virgil.
Asta este si bafta in viitor cu unii care poate vor  intelege ceva.

Citat din: atanasu din Iunie 02, 2023, 06:57:43 PM
O fi vina mea, dar consider ca prezetarea calculelor literale si numerice din cap 1 este execrabila adica ininteligibila .
Pote ca Printul care vad ca mai urmarste intelege el ceva si aunci  sa spuna, dar eu "pas parole" si doar conidr ca raman valabile observattile  de pana acum inclusiv cele  la cap 1 din prima vaianta din 2012 a textului prezentat de Virgil.
Asta este si bafta in viitor cu unii care poate vor  intelege ceva.

Am citit toate mesajele tale de azi, ai muncit mult, cred ca tastatura ta ar trebui schimbata ca uneori sunt cuvinte pe care trebuie sa le ghicesti.
Nu stiu ce nu intelegi tu la cap.1.,dar nu am rabdare sa mai discut acest lucru. Acolo unde nu intelegi cred ca este vorba de niste explicatii privind echivalenta dintre sarcina electrica si impuls. Ca sa fiu mai succint si pe inteles am sa dau un exemplu simplu.
Imagineaza-ti ca electronul este ca un roi de albine in care zboara toate in jurul unui punct pe un cerc in toate directiile si toate planurile aratand ca o forma globulara. Astfel fiecare albina are un impuls propriu, si suma impulsurilor tuturor albinelor ne da impulsul total intrinsec al intregului roi. Acest impuls poate fi denumit ca sarcina acestui roi. Cam asa trebuie privita echivalenta dintre sarcina si impuls. Fiecare albina este un punct material caracterizat de o masa infiniezimala, cu viteza luminii, pe o traiectorie circulara a carui perimetru este egal cu lungimea de unda Compton adica a cuantei generatoare a particulei respective. Sper ca ai inteles ce sustin eu. Toata lumea se gandeste ca este vorba de un impuls mecanic ca la bila de biliard, pe cand impulsul intrinsec este cu totul altceva, este suma impulsurilor omnidirectionale a tuturor punctelor materiale ce fac parte din particula.

Si totusi mai incerc cate ceva:
a) O propozitie importanta in cap 1 ese :
"Cum toate corpurile de pe Pamant pana la adancimea nucleului au o stare energetica ce
consta in suma energiei cinetice plus a energiei potentiale mai mica decat aceia
corespunzatoare pozitiei lor, acestea sunt atrase de campul gravitational."

Asa este? De ce azvarli cu asemena lucruri care numai evidente nu sunt daca nu le si motivezi?

b) Iti bati joc de cititor? cu un L scris cu o majuscula mai mare   si cu un L scris mai mic la pg 8. Daca nu reusesti sa scrii corect atunci scrie explicit tot timpul :forța Lorentz "FL"

c)Introduci si forta lui Laplace fara sa o numesti astfel si era bine sa faci asta fiindca "Forța lui Laplace este o manifestare macroscopică a forței lui Lorentz" si tocma asta iti permite sa le egalezi .
Adica de ce esti asa de neindemanatec in zona fundamentelor si a definitiilor esentiale ca apoi sa te joci dezinvolt cu  calculul si artificii algebrice cu totul banale dar tocmai de aceea greu de inteles din cauza inadecvarii tale la fundamente si a artificiilor de calul permanent folosite?
d) Scrii :Impulsul intrinsec al protonului este; (1.07) hx(frecveta protonlui)/c "cand de fapt relatia pe care  gasim in literatura este referitoare la impulsul fotonului adica; hx(frecveta fotoului)/c de parca ai scrie banalitati de tipul jongleriilor tale algebrice si in fie....cam ajung doar ca sa-ti arat inconsistenta exprimarii si prezentarii care impiedeca intelegerea a ceva ce poate fi posibil corect cum pare sa indice dar fara a da certitudine, acel cap 21.

Dar  am muncit mult, ai dreptate si fara ironie spus, si cu  tasatura care imi face figuri am obosit sa particip la o secventa care nu stiu daca nu este doar  munca in zadar...asa ca poate ma opresc din osteneala.

Dl Virgil
Vad ca ignori postarile (mesajele) mele din ultimele zile. Nu te mai intereseaza adimensionalitatea lui  G , care este demonstrata (dovedita cu formule matematice simple, intuitive, fara cuantica, relativitate si nedeterminism. Daca dumneata nu vrei sa admiti aceasta adimensionalitate, convingerea dumitale ar fi ca nici nu exista. Dar nu faci nicio demonstratie. Daca esti convins ca  G-ul nu este adimensional, atunci trebuie sa dovedesti matematic, ca demonstratia de acolo este gresita. Am vazut pe pagina de la -cercetare- ai pus chestiunea asta:

CitatAtunci cum iti explici ca electronul se naste dintr-o cuanta de energie de 0,511 MeV ?

Am gasit un fisier la care se da un raspuns clar simplu si intuitiv la aceasta chestiune. Spune ca electronul, sarcina electrica elementara, se naste printrun mecanism de interferenta constructiva, a celor 9 miliarde de unde componente ale fotonului gama electronic, de la anihilarea electronului cu pozitronul, de frecventa  f_fae=1,23726.10²⁰ (Hz), dupa contractia lor de 137 de ori longitudinal si de 4 ori transversal, in urma refractiei la 360 de grade, intrun mediu cu densitate energetica foarte mare, cand undele refractate se intalnesc in faza cu undele icidente. Se verifica imediat ca potentialul de semiunda de  q_e/r_e=5,686.10^-5 (V) inmultit cu numarul de 9 miliarde de unde componente ale fotonului gama electronic, de frecventa  f_fae, realizeaza potentialul de semiunda al electronului egal cu 511 KV. Si electronul nu apare deloc ca un roi de albine, cum iti imaginezi dumneata. Ci apare ca un rotor bipolar, care este de fapt o unda stationara de mare amplitudine, compusa din doua semiunde, de foarte mare amplitudine, diametral opuse, care se rotesc (se propaga) cu viteza  c/137 (m/s), pe cercul de raza electronului. Frecventa de rotatie a undei stationare, adica a rotorului bipolar, este egala cu frecventa fotonului gama electronic. Lucrurile astea sunt demonstrate simplu si pot fi verificate teoretic foarte usor. Mai este si experimentul  Shtern-Gerlach, care demonstreaza exact structura bipolara a electronului.

Citat din: atanasu din Iunie 03, 2023, 08:32:53 AM
Si totusi mai incerc cate ceva:
a) O propozitie importanta in cap 1 ese :
"Cum toate corpurile de pe Pamant pana la adancimea nucleului au o stare energetica ce
consta in suma energiei cinetice plus a energiei potentiale mai mica decat aceia
corespunzatoare pozitiei lor, acestea sunt atrase de campul gravitational."

Virgil a raspuns;
Ai scos ceva din context, dar prin aceasta fraza, am aratat de ce toate corpurile de pe suprafata pamantului, sunt atrase spre centrul pamantului unde este si centrul campului gravitational. Pozitia unui corp fata de centrul campului este data de suma dintre energia cinetica si energia potentiala. Daca energia cinetica este prea mare corpul paraseste campul, iar daca energia cinetica este prea mica corpul cade spre centrul campului, iar in cadere ii creste viteza si corpul se stabilizeaza pe o traiectorie in care este satisfacuta conditia ca suma energiilor sa se afle in anumite proportii. Discutia asta se poate intinde mai mult, dar nu asta era scopul lucrarii.

Asa este? De ce azvarli cu asemena lucruri care numai evidente nu sunt daca nu le si motivezi?

Virgil a raspuns;
Cititorul nu are decat sa mai si gandeasca daca este interesat de subiect.

b) Iti bati joc de cititor? cu un L scris cu o majuscula mai mare   si cu un L scris mai mic la pg 8. Daca nu reusesti sa scrii corect atunci scrie explicit tot timpul :forța Lorentz "FL"

Virgil a scris;
La mine am corectat, trebuie sa corectez si in PDF dar nu acum. Multumesc pentru observatie, se mai intampla.

c)Introduci si forta lui Laplace fara sa o numesti astfel si era bine sa faci asta fiindca "Forța lui Laplace este o manifestare macroscopică a forței lui Lorentz" si tocma asta iti permite sa le egalezi .
Adica de ce esti asa de neindemanatec in zona fundamentelor si a definitiilor esentiale ca apoi sa te joci dezinvolt cu  calculul si artificii algebrice cu totul banale dar tocmai de aceea greu de inteles din cauza inadecvarii tale la fundamente si a artificiilor de calul permanent folosite?

Virgil a raspuns;
Daca scriam forta lui Laplace FL, se confunda cu forta Lorentz FL, si atunci am preferat sa-i spun forta electromagnetica.


d) Scrii :Impulsul intrinsec al protonului este; (1.07) hx(frecveta protonlui)/c "cand de fapt relatia pe care  gasim in literatura este referitoare la impulsul fotonului adica; hx(frecveta fotoului)/c de parca ai scrie banalitati de tipul jongleriilor tale algebrice si in fie....cam ajung doar ca sa-ti arat inconsistenta exprimarii si prezentarii care impiedeca intelegerea a ceva ce poate fi posibil corect cum pare sa indice dar fara a da certitudine, acel cap 21.

Virgil a raspuns;
Tocmai am discutat mai inainte de impulsul intrinsec al unei particule incarcate electric, si parca ti-am demonstrat ca relatia este corecta. Daca nu exista in fizica aceasta relatie atunci considera ca am descoperit-o eu.

Dar  am muncit mult, ai dreptate si fara ironie spus, si cu  tasatura care imi face figuri am obosit sa particip la o secventa care nu stiu daca nu este doar  munca in zadar...asa ca poate ma opresc din osteneala.

Virgil a raspuns;
Inchipuie-ti cati ani am muncit eu la aceasta lucrare absolut originala, si pe care nu ai reusit sa treci de capitolul 1. cand de fapt ce este cu adevarat interesant apare dupa ce treci de relatiile se similitudine, dar e prea greu la propriu.
Eu iti multumesc pentru aceste observatii critice pe care incerc sa le indrept in masura in care cred ca este posibil, si mai astept si altele deoarece esti un ochi critic eficient.

Citat din: calahan din Iunie 03, 2023, 02:15:12 PM
Dl Virgil
Vad ca ignori postarile (mesajele) mele din ultimele zile. Nu te mai intereseaza adimensionalitatea lui  G , care este demonstrata (dovedita cu formule matematice simple, intuitive, fara cuantica, relativitate si nedeterminism. Daca dumneata nu vrei sa admiti aceasta adimensionalitate, convingerea dumitale ar fi ca nici nu exista. Dar nu faci nicio demonstratie. Daca esti convins ca  G-ul nu este adimensional, atunci trebuie sa dovedesti matematic, ca demonstratia de acolo este gresita.

Virgil a raspuns;
Evit sa raspund la intrebarile obsesive ale d-tale, la care am raspuns de mai multe ori. Nu eu trebuie sa demonstrez adimensionalitatea lui G, ci d-ta. Insa pornesti de la niste premize false si obtii rezultate false. Trebuie sa intelegi ca singurele marimi fundamentale pentru om sunt kilogramul, metrul si secunda. In functie de acestea pot fi exprimate toate celelalte unitati de masura, chiar si cele electrice desigur in masura cand ajuta cu ceva acest lucru.

Am vazut pe pagina de la -cercetare- ai pus chestiunea asta:

CitatAtunci cum iti explici ca electronul se naste dintr-o cuanta de energie de 0,511 MeV ?

Am gasit un fisier la care se da un raspuns clar simplu si intuitiv la aceasta chestiune. Spune ca electronul, sarcina electrica elementara, se naste printrun mecanism de interferenta constructiva, a celor 9 miliarde de unde componente ale fotonului gama electronic, de la anihilarea electronului cu pozitronul, de frecventa  f_fae=1,23726.10²⁰ (Hz), dupa contractia lor de 137 de ori longitudinal si de 4 ori transversal, in urma refractiei la 360 de grade, intrun mediu cu densitate energetica foarte mare, cand undele refractate se intalnesc in faza cu undele icidente. Se verifica imediat ca potentialul de semiunda de  q_e/r_e (V) inmultit cu numarul de 9 miliarde de unde componente ale fotonului gama electronic, de frecventa  f_fae, realizeaza potentialul de semiunda al electronului egal cu 511 KV. Si electronul nu apare deloc ca un roi de albine, cum iti imaginezi dumneata. Ci apare ca un rotor bipolar, care este de fapt o unda stationara de mare amplitudine, compusa din doua semiunde, de foarte mare amplitudine, diametral opuse, care se rotesc (se propaga) cu viteza  c/137 (m/s), pe cercul de raza electronului. Frecventa de rotatie a undei stationare, adica a rotorului bipolar, este egala cu frecventa fotonului gama electronic. Lucrurile astea sunt demonstrate simplu si pot fi verificate teoretic foarte usor. Mai este si experimentul  Shtern-Gerlach, care demonstreaza exact structura bipolara a electronului.

Virgil a raspuns;
Asta este doar parerea d-tale pe care eu nu o imbratisez, de aceia nu raspund la aceste afirmatii destul de ciudate.

Stimate dle Virgil Ioan,
Azi de cincizecimea anului 2023  se pare ca ne vom lua ramas bun, adica  eu, la initiativa mea, nu ma voi mai referi la aceasta carte a ta adica doar voi incerca sa raspund daca  primesc  o intrebare strict cu subicet si predicat sau de ordin filozofic referitoare la text  dar repet nimic nu va mai fi la initiativa mea.

Si acum o ultima referinta si cadoul meu pentru tine si munca ta enorma:

Daca prespunand ca as fi fost "o minte limpede" a unei edituri fata de lucrare si astfel as fi ajuns la concluzia ca este corecta si as fi recomndat-o pentru publicare mi s-ar cere de editura care ar publica-o un cuvant inainte sau mai bine zis o foarte scurta prezentae, as scrie urmatoarele:

"Stimati cititori, convingerea mea fiind ca aceasta lucrare este corecta adica ca relatiile si concluziile prezentate sunt corecte nu pot spune decart ca vad in ea o cale de stbilire a unor relatii de similitudine intre microcosmos si macrocosos astfel incat de la orice fenomen cunoscut(descoperit)  in microcosmos (macrocosmos)  cu subdomeniile lor posibile  si invers, sa se poata gasi sau verifica relatii dintr-un domeniu in celalalt si poate chiar descoperi fenomene inca necunoscute?  adica prin aceste similitudini absolut fundamentale, poate cine stie, sa ne apropiem de acea teorie atat de cautata a "TOTULUI" sau macar la o unificare intre electromagnetism si gravitatie(vezi cap 1.5)"

Virgile cartea ta are nevoie de o minte limpede si desigur ca pana acum 3 ani ma ofeream eu chiar si gratis desi pe bani era mult, din pura placere stiintifica dar pana astazi cu  sau fara voia si placerea ta am incercat si am si facut tot ce se vede si pe acest forum.
Succes in continuare si munca ta merita o calificare obiectiva, stiintifica la care "amicul " meu dr.ing. de la OSIM nu s-a  bagat si cand voi simtii ca nu mai am mult de dus iti voi da numele lui ca sa urmaresti viitoare "relizari" ale dsale  lucru pe care pana atunci il voi face eu.

Inca odata numai bine, sanatate si Doamne ajuta!

Sanatate multa prietene Atanasu ! Toti avem nevoie de sanatate mai ales la varsta noastra. Multumesc pentru colaborarea de pana acum. O zi buna !

Dl Virgil

CitatEvit sa raspund la intrebarile obsesive ale d-tale, la care am raspuns de mai multe ori. Nu eu trebuie sa demonstrez adimensionalitatea lui G, ci d-ta. Insa pornesti de la niste premize false si obtii rezultate false. Trebuie sa intelegi ca singurele marimi fundamentale pentru om sunt kilogramul, metrul si secunda. In functie de acestea pot fi exprimate toate celelalte unitati de masura, chiar si cele electrice desigur in masura cand ajuta cu ceva acest lucru.

1) Intrebarile astea obsesive, nu sunt numai ale mele. Eu le-am luat de pe pagina de la -cercetare-. 2) Nu este vorba sa demonstrezi dumneata adimensionalitatea lui  G, sau eu. Adimensionalitatea lui  G  este demonstrata intrun fisier, postat in pagina forumului. Se punea doar problema ca dumneata, ca unul convins de dimensionalitatea lui  G,  sa gasesti erorile savarsite in rationamentele si socotelile din acea demonstratie si sa le poti demonstra cu logica matematica. Numai pentru a elimina cu toata siguranta o teorie falsa. 3) Care sunt acele premize false, de la care pleaca demonstratia?. Caci doar pleaca de la interactia gravifica dintre doua mase perfect egale. Poate fi considerata asta premiza falsa? Teoria asta a gravitatiei mecanoeterice, poate sa fie gresita pe undeva si deci sa duca la concluzii false. Totusi este o teorie demonstrata cu formule, care nu se poate compara cu teoria eseistica a d-lui Tudor Vasile, teorie care nu este argumentata cu nimic, cu nicio formula.

CitatAtunci cum iti explici ca electronul se naste dintr-o cuanta de energie de 0,511 MeV ?

Intrebarea asta obsesiva cine a pus-o.? Eu inteleg ca raspunsul la intrebarea asta este complicat si are in spate mai multe ipoteze si demonstratii si de aceea este greu de inteles si atunci este mai simplu de respins fara niciun argument. Dar pare sa fie in acord cu datele experimentale.

Multumesc pentru urari, dar nu stiu cum mi-am dus aminte de ceva de care uitasem: :
Ce parere ai dspre generatorul Thomas Bearden sau  generatorul Bedini? Ar putea avea vre-o legatura cu similitudinile tale?

Citat din: atanasu din Iunie 04, 2023, 06:04:02 PM
Multumesc pentru urari, dar nu stiu cum mi-am dus aminte de ceva de care uitasem: :
Ce parere ai dspre generatorul Thomas Bearden sau  generatorul Bedini? Ar putea avea vre-o legatura cu similitudinile tale?

Nu are nici o legatura cu similitudinea sistemelor micro si macrocosmice. La aceste generatoare este vorba de controlul iesirii parametrilor curentului,in functie de parametrii de intrare combinati cu campul magnetic static ai unui magnet permanent.

Multumesc. Daca mai tin cat de cat minte parca se spunea ca pot fi confundate cu un perpetuum mobile dar ca nu sunt asa ceva. Infine...pe mine nici nu ma intereseaza.

Dl Virgil
As dori de la dumneata sustinerea unei pozitii transante. Ce teorii abordam pentru a fi discutate? Alegem doar teoriile cu texte, fara demonstratii matematice si respingem din start toate teoriile cu demonstratii matematice? Sau alegem doar teoriile cu demonstratii matematice si le respingem pe cele eseistice, fara argumentari matematice? Eu bag de seama ca dumneata nu prea ei in considerare ce spun formulele si consideri ca sunt premize false care duc la concluzii gresite. Dar nici nu vii cu argumente care sa contrazica formulele. Este o atitudine foarte bizara din partea dumitale. Fiindca doar ti-ai edificat lucrarea bazat pe logica formulelor, iar acum respingi hotarat logica formulelor care nu au legatura cu lucrarea dumitale. Eu cred ca dumneata daca ti-ai finalizat lucrarea de cercetare astrofizica, nu te mai intereseaza defel investigarea stiintifica a fenomenelor fizice. Si gravitatia este un fenomen fizic omniprezent. Dar pe dumneata nu te mai intereseaza mecanismul intim al atractiei gravifice intre mase si respingi hotarat si nejustificat explicatia mecanismului gravitatiei pe principiul aspiratorului eteric, de la nivelul nucleonilor. Probabil fiindca nu intelegi si nu admiti functionarea structurii dinamice a nucleonilor, care aspira in permanenta materia inponderala, cu viteza foarte mica, creind depresiunea in spatiul dintre corpuri.

Logica formulelor poate fi corecta. dar daca pornesti de la premize gresite nu poti avea rezultate care sa exprime adevarul.

Sunt mai intai cercetator dar si cadru didactic uiversitar pensionar si sprijin total greva profesorilor adica o revolta  facuta contra hotilor ticalosi care ne guverneaza cu votul unei majoritati pomanagie, smchere, mincinose si  descurcarete dar si mafiot ticaloase a acestui popor care are insa in contrapatida o minoritate absolut minunata si pe care o iubesc mult.

Dl Virgil

CitatLogica formulelor poate fi corecta. dar daca pornesti de la premize gresite nu poti avea rezultate care sa exprime adevarul.

Exact cam asa a zis si dl profesor universitar cand a citit alea 3-4 pdf-uri, care promisese cadrul didactic pensionar, sa le prezinte unui domn academician cercetator, ca sa isi spuna o parere de specialist. Dar uite ca pana acum, de vreo doi ani de zile de la promisiune, inca nu avem o opinie de la o persoana competenta in domeniu. Si dupa cum spui dumneata ar trebui sa consider o premiza gresita interactiunea gravifica a doua mase egale, fiindca nu poate decat sa conduca la concluzia eronata ca constanta gravifica  G  ar fi adimensionala. Dar cum demonstram treaba asta matematic?. Zicem ca nu exista nicio interactiune gravifica intre doua mase egale si foarte mici si nu se poate scoate din socoteli dimensiunile lui G. Sau poate vii dumneata cu o argumentare mai riguroasa, bazata pe mai multe premize gresite, care numai dumneata le vezi.

Citat din: atanasu din Iunie 06, 2023, 07:06:39 AM
Sunt mai intai cercetator dar si cadru didactic uiversitar pensionar si sprijin total greva profesorilor adica o revolta  facuta contra hotilor ticalosi care ne guverneaza cu votul unei majoritati pomanagie, smchere, mincinose si  descurcarete dar si mafiot ticaloase a acestui popor care are insa in contrapatida o minoritate absolut minunata si pe care o iubesc mult.

De acord cu cu greva profesorilor, dar trebuia sa fie selectiva, astfel ca sa nu afecteze examenele elevilor de la bac. Cum vine asta, sunt suparat pe guvern dar ma razbun pe elevi.
In 32 de ani profesorii i-au pupat si votat pe guvernanti, iar acum cand rusii si-au propus destabilizarea tarilor foste comuniste, taman acum au devenit asa intransigenti si au pus de o greva generala. Nu m-as mira cca si PSD-ul sa fie implicat aici.
Capii sindicatelor sunt manipulati direct sau indirect de rusi, daca nu crezi, spune-mi ce cautau steagurile de la HAUR printre manifestanti.
De ce nu au manifestat cand au crescut salariile functionarilor publici. a primariilor, sau impotriva pensiilor speciale ale magistratilor si a celor din aparatul de stat?
Ca peste tot in Romania este un rahat amestecat. Fata de perioada din timpul lui Ceausescu cand erau 5 milioane de elevi si 200 mii de profesori iar acum sunt 3,5 milioane de elevi si 230 mii de cadre didactice.

Citat din: calahan din Iunie 06, 2023, 05:29:46 PM
Dl Virgil

CitatLogica formulelor poate fi corecta. dar daca pornesti de la premize gresite nu poti avea rezultate care sa exprime adevarul.

Si dupa cum spui dumneata ar trebui sa consider o premiza gresita interactiunea gravifica a doua mase egale, fiindca nu poate decat sa conduca la concluzia eronata ca constanta gravifica  G  ar fi adimensionala. Dar cum demonstram treaba asta matematic?. Zicem ca nu exista nicio interactiune gravifica intre doua mase egale si foarte mici si nu se poate scoate din socoteli dimensiunile lui G. Sau poate vii dumneata cu o argumentare mai riguroasa, bazata pe mai multe premize gresite, care numai dumneata le vezi.

Constanta gravitationala a fost determinata expermental, si odata cu ea s-au stabilit si unitatile de masura. Orice alta incercare de a modifica ceva este sortita esecului.

Dl Virgil

CitatConstanta gravitationala a fost determinata expermental, si odata cu ea s-au stabilit si unitatile de masura. Orice alta incercare de a modifica ceva este sortita esecului.

1) Eu cred ca nu s-a determinat experimental nimic. Fiindca o valoare de 10^-11 (N), practic este nimic. Nu se poate masura si deci nu exista interactiune intre mase. Si atunci dumneata spui corect ca interactiunea gravifica dintre mase este o premiza gresita, care nu poate decat sa duca la concluzii gresite. Numai ca dumneata nu ai mentionat de loc care sunt premizele gresite de la care pleaca acea demonstratie. Iar matematic nu ai demonstrat nimic. Trebuie sa te cred pe cuvant. 2) Dumneata spui ca unitatile de masura s-ar fi stabilit experimental. Eu eram convins ca unitatile de masura s-au stabilit prin conventii. 3) Dumneata esti convins ca ar fi o incercare de modificare a ceva.  Despre ce incercare de modificare crezi ca ar fi vorba?. Eu nu am pomenit nimic despre unitatile de masura. Eu am vrut doar sa lamurim, cu logica matematica, care sunt greselile din acea demonstratie, din care rezulta ca G-ul nu are nicio dimensiune fizica, aparand doar ca un numar, adica ceva metafizic, care nu produce niciun efect fizic. Poti sa spui ce efect fizic ar produce constanta gravifica  G? Dar dumneata ocolesti mereu raspunsurile la chestiunile puse. Nu pot sa cred ca nu intelegi chestiunile puse.

Fxperimentul lui Cavendich; https://www.telework.ro/ro/experimentul-cavendish-pentru-legea-gravitatiei-universale-a-lui-newton/
"Constanta G se numește constantă gravitațională universală și Cavendish a determinat-o ca fiind G = 6,67×10−11 N⋅m2/kg2. Cuvântul ,,universal" indică faptul că oamenii de știință cred că această constantă se aplică maselor de orice compoziție și că este aceeași în tot Universul. Valoarea lui G este un număr incredibil de mic, ceea ce arată că forța gravitațională este foarte slabă. Atractia dintre mase la fel de mici precum corpurile noastre, sau chiar obiecte de mărimea unor zgârie-nori, este incredibil de mică. De exemplu, două mase de 1,0 kg situate la 1,0 metru una de cealaltă exercită o forță de 6,7×10−11 N una asupra celeilalte. Aceasta este greutatea unui grăunte tipic de polen."

Dl Virgil
Dumneata ai dat definitia de pe -wiki- a lui G. Daca ar fi asa cum zici dumneata, ar insemna ca substanta ar interactiona cu spatiul fizic. Dar dumneata nu poti sa admiti interactiunea substantei cu spatiul fizic. Interactiune din care ar aparea campurile fizice, constatate macroscopic. Aici nu ma pricep, nu ma bag, nu ma amestec. Eu am insistat doar sa imi arati premizele gresite, din demonstratia aceea, care premize duc la concluzia ca  G-ul ar fi adimensional. Asta vroiam sa imi spui. Ca sa gasesc greselile din acea demonstratie. Fiindca pe dumneata te oboseste sa mi le arati. Aici ne-ar ajuta opinia de specialist cercetator academician, prieten al cadrului didactic, cercetator si pensionar, care a promis candva sa prezinte niste articole de cercetare originala, la domnul X.

Vrgil desigur  ca ai dreptate si cred ca la experimentul Cavendish m-am referit si eu mult mai demult, dar nu stiu daca atunci am spus ca suplimentar am  ipoteza cum ca daca exista un camp gravitational creat de substata care are masa inerta  adica de masele din Uivers el are diferite valori in spatiul universal si ca oriunde in acest spatiu finit sau infinit(inca nu se stie), exeprimentul Cavenish va determina constanta G a locului.
Vezi si: https://forum.scientia.ro/index.php?topic=5497.msg73894#msg73894
Dar asta nu conteaza  caci la scara noastra umana  de timp si spatiu, G este consatanta(si de acea facand-o unitara am cantait universul local(asa l-am botezat azi)  si modificarile ei in timp nu sunt cosologi sensibile ci legat doar de precizia masuratorilor.
Suplimentar un link interesant unde se vorbeste de gravitatie: http://www.magazin.ro/content/view/17438/4/

Dl Virgil
In legatura cu natura (semnificatia fizica si efectul fizic produs de G) lui G, dumneata ai doar o atitudine negativista. Nu admiti interactiunea substantei cu spatiul fizic, nu admiti adimensionalitatea lui G, nu prezinti premizele gresite care duc la concluzia ca G-ul este adimensional si nu prezinti efectele fizice care stii dumneata sigur ca le produce G-ul in mecanismul interactiei gravifice. Vreau sa mai spun ca in doua fisiere ale d-lui Gheorghe se dau raspunsuri clare, simple si intuitive la aceste chestiuni. Raspunsuri care sunt argumentate cu formule matematice simple. Nu sunt doar fraze goale fara acoperire. Si eu unul sustin numai teoriile bine argumentate matematic. Fiindca nu am nicio fantezie a fabulatiei. Nu stiu sa inventez nimic.

Citat din: atanasu din Iunie 08, 2023, 10:13:24 AM
Vrgil desigur  ca ai dreptate si cred ca la experimentul Cavendish m-am referit si eu mult mai demult, dar nu stiu daca atunci am spus ca suplimentar am  ipoteza cum ca daca exista un camp gravitational creat de substata care are masa inerta  adica de masele din Uivers el are diferite valori in spatiul universal si ca oriunde in acest spatiu finit sau infinit(inca nu se stie), exeprimentul Cavenish va determina constanta G a locului.
Vezi si: https://forum.scientia.ro/index.php?topic=5497.msg73894#msg73894
Dar asta nu conteaza  caci la scara noastra umana  de timp si spatiu, G este consatanta(si de acea facand-o unitara am cantait universul local(asa l-am botezat azi)  si modificarile ei in timp nu sunt cosologi sensibile ci legat doar de precizia masuratorilor.
Suplimentar un link interesant unde se vorbeste de gravitatie: http://www.magazin.ro/content/view/17438/4/

Orice sistem de doua sau mai multe mase este un sistem armonic oscilant acordat pe o frecventa fundamentala si o serie de armonici, in timp ce mediul inconjurator are propria gama de frecvente. Astfel in jurul fiecarui corp se naste un mediu ce prezinta un gradient de frecvente, in mod asemanator dar nu identic cum se intampla intre un corp fierbinte si aerul inconjurator. Din combinatia acestor frecvente se naste campul gravitational din jurul nucleului unui sistem. orice alt corp aflat in acest camp se va pozitiona in spatiu acolo unde frecventa corespunzatoare energiei lui corespunde un frecventa campului acelui loc geometric care este de regula o elipsa. Daca nu ar fi asa, emisiunea laser nu ar functiona, in cazul atomilor, si prin similitudine si in cazul sistemelor macrocosmice. In emisiunea laser, are loc un pompaj energetic de o anumita frecventa care in combinatie cu frecventa campului intraatomic are ca rezultanta o alta frecventa caeia ce face ca electronii sa sara de pe orbita initiala pe o orbita exterioara corespunzatoare frecventei rezultante, In momentul opririi pompajului, electronii revin pe vechea orbita. Deci totul este un fenomen oscilant, in care particulele se pozitioneaza in camp acolo unde pot rezona cu campul. Acelasi lucru se intampla in orice sistem armonic oscilant fie galaxie sau sistem solar, numai ca in macro aceste fenomene sunt foarte diluate in timp comparativ cu sistemul atomic motiv pentru care nu observam aceste efecte ce pot dura milioane de ani pentru o tranzitie. Pe acest principiu poate functiona un OZN daca este capabil sa produca un camp gravitational acordat pe frecventa orbitei locului unde vrea sa ajunga.

Interesant!

Dl Virgil
Iar vii cu fabulatii teoretice, fara nicio argumentare. Toate sistemele oscilante vibreaza pe frecventa fundamentala. Din frecventa fundamentala se desprind armonicele superioare de frecvente mari, multipli ai frecventei fundamentale. Dar in cazul sistemelor cosmice lucrurile se intampla altfel. Astrul central se roteste pe frecventa fundamentala si corpurile satelitare se misca pe frecvente tot mai mici ca submultipli ai frecventei fundamentale. La acest fenomen, probabil s-a ajuns in urma stratificarii in sanul nebuloasei primare. Cand intre straturile nebuloasei ar fi aparut diferente intre vitezele tangentiale de orbitare si vitezele unghiulare. Cu toate ca vitezele tangentiale sunt tot mai mari cu cresterea razei, vitezele unghiulare insa sunt tot mai mici si deci perioadele de rotatie sunt tot mai mici, corespunzand armonicilor inferioare. Sistemele stelare nu sunt sisteme oscilante vibratorii, cu translatie rectilinie, ci sunt sisteme cu translatie sau lunecare helicoidala, determinata de actiunea simultana a cel putin trei forte rectangulare, in aceeasi zona. Chiar nu stiu de ce apar orbitele eliptice, adica cu excentricitate. Este interesant de vazut daca excentricitatile orbitelor apar toate pe aceeasi parte a astrului, sau cumva excentricitatile orbitelor planetare sunt distribuite simetric fata de astrul central. In ce priveste absorbtia fotonilor in atomi, este o teorie, argumentata cu o suma de formule, in care se arata ca fotonul incident, patrunzand in atom, in mediul atomic de foarte mare densitate energetica, se contracta longitudinal de 137 de ori si transversal de 4 ori si se refracta la 360 de grade, constituind prin interferenta constructiva, o unda stationara de mare amplitudine, din toate undele componente ale fotonului incident, in tocmai ca la nasterea electronilor din fotonii gama. Unda stationara bipolara de mare amplitudine, care se roteste in atom cu viteza  c/137 (m/s) se comporta exact ca o sarcina electrica elementara, foarte dilatata, ca un electron dilatat, care impimge cu o presiune electronul de la margine, pe o orbita mai indepartata, de raza mai mare. Fotonul absorbit in atom, contractat si refractat, se comporta exact ca o sarcina electrica elementara care se roteste pe o orbita de raza intermediara intre raza orbitei initiala si cea a orbitei finale, pe care a facut salt electronul. Toate lucrurile aste sunt argumentate intrun fisier, cu formulele in care este descrisa structura dinamica a fotonului absorbit in atom.

Citat din: calahan din Iunie 09, 2023, 07:52:02 AM
Dl Virgil
Iar vii cu fabulatii teoretice, fara nicio argumentare. Toate sistemele oscilante vibreaza pe frecventa fundamentala. Din frecventa fundamentala se desprind armonicele superioare de frecvente mari, multipli ai frecventei fundamentale. Dar in cazul sistemelor cosmice lucrurile se intampla altfel. Astrul central se roteste pe frecventa fundamentala si corpurile satelitare se misca pe frecvente tot mai mici ca submultipli ai frecventei fundamentale. La acest fenomen, probabil s-a ajuns in urma stratificarii in sanul nebuloasei primare. Cand intre straturile nebuloasei ar fi aparut diferente intre vitezele tangentiale de orbitare si vitezele unghiulare. Cu toate ca vitezele tangentiale sunt tot mai mari cu cresterea razei, vitezele unghiulare insa sunt tot mai mici si deci perioadele de rotatie sunt tot mai mici, corespunzand armonicilor inferioare. Sistemele stelare nu sunt sisteme oscilante vibratorii, cu translatie rectilinie, ci sunt sisteme cu translatie sau lunecare helicoidala, determinata de actiunea simultana a cel putin trei forte rectangulare, in aceeasi zona. Chiar nu stiu de ce apar orbitele eliptice, adica cu excentricitate. Este interesant de vazut daca excentricitatile orbitelor apar toate pe aceeasi parte a astrului, sau cumva excentricitatile orbitelor planetare sunt distribuite simetric fata de astrul central. In ce priveste absorbtia fotonilor in atomi, este o teorie, argumentata cu o suma de formule, in care se arata ca fotonul incident, patrunzand in atom, in mediul atomic de foarte mare densitate energetica, se contracta longitudinal de 137 de ori si transversal de 4 ori si se refracta la 360 de grade, constituind prin interferenta constructiva, o unda stationara de mare amplitudine, din toate undele componente ale fotonului incident, in tocmai ca la nasterea electronilor din fotonii gama. Unda stationara bipolara de mare amplitudine, care se roteste in atom cu viteza  c/137 (m/s) se comporta exact ca o sarcina electrica elementara, foarte dilatata, ca un electron dilatat, care impimge cu o presiune electronul de la margine, pe o orbita mai indepartata, de raza mai mare. Fotonul absorbit in atom, contractat si refractat, se comporta exact ca o sarcina electrica elementara care se roteste pe o orbita de raza intermediara intre raza orbitei initiala si cea a orbitei finale, pe care a facut salt electronul. Toate lucrurile aste sunt argumentate intrun fisier, cu formulele in care este descrisa structura dinamica a fotonului absorbit in atom.

Observ ca nu stii cum functioneaza un laser, si nu cunosti ca  planetele ca si electronii de altfel, au perioadele de orbitare pe o armonica inferioare fata de perioada orbitei fundamentale. De fapt pe aceasta se bazeaza cuantificarea sistemelor naturale micro si macro cosmice.

Dl Virgil.
1)

CitatIar vii cu fabulatii teoretice, fara nicio argumentare.

Aici eu spun doar mincini. Fiindca toate teoriile imaginate de dumneata sunt temeinic argumentate, adica cu o logica riguroasa insusita din manuale.
2)

CitatToate sistemele oscilante vibreaza pe frecventa fundamentala. Din frecventa fundamentala se desprind armonicele superioare de frecvente mari, multipli ai frecventei fundamentale.

. Aici este o alta minciuna, izvorata doar dintro intelegere gresita a teoriei ascilatorilor.
3)

CitatAstrul central se roteste pe frecventa fundamentala si corpurile satelitare se misca pe frecvente tot mai mici ca submultipli ai frecventei fundamentale.

. Aici iar este o aiureala care nu se otriveste cu stiinta sau modelele dumitale. Fiindca dumitale iti apare altfel.

Citatplanetele ca si electronii de altfel, au perioadele de orbitare pe o armonica inferioare fata de perioada orbitei fundamentale.

Aici chiar nu stiu. Astrul central, steaua, soarele, se roteste pe armonica fundamentala sau nu?
4) In ce priveste functionarea laserului, eu am inteles ca lumina, doar de o anumita frecventa, selectata dintro multime de radiatii, de catre un mediu activ, este absorbita puternic de mediul activ, care se imbiba ca un burete. Si apoi, la un impuls de stimulare, toti fotonii sunt eliberati, emisi sincron, in faza, insumanduse intro radiatie de intensitate de miliarde de ori mai mare decat a radiatiei solare.

Frecventa fundamentala a unui sistem cosmic nu depinde de viteza de rotatie a nucleului, sau a Soarelui, ci aceasta oscilatie este mult mai profunda. Daca totusi va intereseaza acest lucru, il aflati din lucrarea mea; https://drive.google.com/file/d/12sT1vI2_btdzLMM2vVtwkxPK5ujqVq74/view?usp=drive_link
Capitolul 12 pag; 58
Determinarea relatiei de calcul pentru pulsatia proprie a unui corp ceresc .

Dl Virgil

CitatFrecventa fundamentala a unui sistem cosmic nu depinde de viteza de rotatie a nucleului, sau a Soarelui, ci aceasta oscilatie este mult mai profunda

Eu chiar am crezut ca ar exista o legatura intre frecventa fundamentala a unui sistem cosmic si perioadele de rotatie ale corpurilor componente. Fiindca era undeva o socoteala, care spunea ca frecventa fundamentala a sistemului solar ar fi de 112,5 zile. Si era dedusa cumva din frecventa rotatiei electronilor. Spunea ca perioada de rotatie a lui Mercur, in jurul Soarelui, ar trebui sa fie pe frecventa fundamentala de 112,5 zile. Dar este mai mica, cu vreo 24 de zile fiindca Mercur tot cade inspre Soare. Dar Venus are perioada de rotatie de exact 225 de zile, adica de doua ori perioada fundamentalei. Perioada de rotatie a Pamantului, de 365 de zile, ar fi cu 27 de zile mai mare decat perioada armonicei a treia, findca Pamantul s-ar indeparta de Soare. Aceste variatii ale perioadelor de rotatie ar avea rostul sa compenseze momentele de rotatie ale sistemului. Se pare ca si perioadele de rotatie ale planetelor mai indepartate ar fi in buna aproximatie multipli ai perioadei fundamentale. Dumneata ai o viziune oscilatorie vibratorie a campului gravific, care dupa socotelile dumitale te duc la alta fundamentala a sistemului solar, care ar duce la perioade cam de 4 ori mai mici. Eu am inteles ca dumneata nu admiti originea campului gravific in structurile dinamice ale nucleonilor. Dar atunci, dupa dumneata care sunt acele structuri care genereaza campul gravific, in spatiul cosmic?

Referitor la viteza de rotatie a planetelor in jurul axei proprii trebuie sa cititi in studiul meu la capitolul 15 pag,71- 75 unde sunt date sub forma tabelara vitezele periferice ale planetele mari. Pentru planetele mici relatiile respective nu sunt valabile.

Dl Virgil

CitatReferitor la viteza de rotatie a planetelor in jurul axei proprii

Nu era vorba de rotatia planetelor in jurul propriilor axe. Era vorba de perioadele de rotatie ale planetelor in jurul astrului central. Perioade care par sa fie multipli ai perioadei fundamentale. Dar o teorie, sustinuta de mine, a fundamentalei pleaca de la rotatia electronilor.Teoria pulsatiei fundamentale, sustinuta de dumneata, de la ce structura dinamica pleaca?. Eu tot am pus intrebari, dar vad ca dumneata tii la secret raspunsurile. Eu am inteles ca dumneata, nu ai facut cartea pentru publicare, nu te intereseaza publicarea continutului. Dumneata ai facut studiul acesta, al similitudinilor, ca sa zic asa, doar pentru uzul personal, ca o descarcare a memoriei. Parerea mea este ca studiul dumitale, este un tratat greu de astrofizica, numai pentru specialistii domeniului. Specialisti care ar avea rabdarea si puterea de cuprindere a acestui volum urias de informatie noua pentru domeniul astrofizicii. Studiul dumitale ar fi publicabil, fiindca nu vine cu lpoteze eretice. Vine cu inovatii, cu analogii si cu sistematizari, dar pastreaza constant definitiile din manuale. Adica respecta linia teoriei oficiale. Si de aceea cred ca ar trebui sa ajunga sa fie vazuta de comunitatea stiintifica. Dar hotarat, ca sa fie citibila, dupa mine, trebuie redactata intrun format mult mai relaxat.     

Citat din: calahan din Iunie 11, 2023, 09:34:51 PM
Dl Virgil

CitatReferitor la viteza de rotatie a planetelor in jurul axei proprii

Nu era vorba de rotatia planetelor in jurul propriilor axe. Era vorba de perioadele de rotatie ale planetelor in jurul astrului central. Perioade care par sa fie multipli ai perioadei fundamentale.

Virgil a raspuns;
Asa este cum ai scris aici, insa pentru faptul ca in sistemul nostru solar nu sunt ocupate toate orbitele de catre planete, nu s-a putut face cuantificarea sistemului solar ca sa se determine perioada fundamentala si armonicele orbitelor planetare. Eu am intuit si am gasit prin relatiile de similitudine acest lucru pornind de la sistemele de sateliti care fiind mai multe mi-a permis sa efectuez niste determinari ale momentelor cinetice pentru o unitate de masa ceia ce mi-a dat posibilitatea sa gasesc regulile cuantificarii sistemelor macrocosmice.

Dar o teorie, sustinuta de mine, a fundamentalei pleaca de la rotatia electronilor.Teoria pulsatiei fundamentale, sustinuta de dumneata, de la ce structura dinamica pleaca?. Eu tot am pus intrebari, dar vad ca dumneata tii la secret raspunsurile.

Virgil a raspuns;
Structura dinamica este oscilatorul armonic rotational, format din cel putin doua corpuri la care masele se gasesc intr-un raport de ~ 1/10^3 aflate intr-un spatiu specific (camp gravitational) care confera o legatura cvasielastica intre cele doua corpuri ca urmare a modificarii caracteristicilor spatiului odata cu nasterea acestor corpuri dintr-o groapa de potential gravitational. Dovada acestor afirmatii consta in faptul ca masa oricarui corp care reprezinta nucleul unui sistem se poate determina in functie de lungimea de unda a perioadel fundamentale a sistemului, si densitatea acelui mediu.

Eu am inteles ca dumneata, nu ai facut cartea pentru publicare, nu te intereseaza publicarea continutului. Dumneata ai facut studiul acesta, al similitudinilor, ca sa zic asa, doar pentru uzul personal, ca o descarcare a memoriei. Parerea mea este ca studiul dumitale, este un tratat greu de astrofizica, numai pentru specialistii domeniului. Specialisti care ar avea rabdarea si puterea de cuprindere a acestui volum urias de informatie noua pentru domeniul astrofizicii. Studiul dumitale ar fi publicabil, fiindca nu vine cu lpoteze eretice. Vine cu inovatii, cu analogii si cu sistematizari, dar pastreaza constant definitiile din manuale. Adica respecta linia teoriei oficiale. Si de aceea cred ca ar trebui sa ajunga sa fie vazuta de comunitatea stiintifica. Dar hotarat, ca sa fie citibila, dupa mine, trebuie redactata intrun format mult mai relaxat.

Virgil a raspuns;
Pentru a scrie lucrarea intr-un format relaxat nu ar mai purta denumirea de studiu ci de carte de popularizare, pentru ca si-ar tripla numarul de pagini datorita explicatiilor asemanatoare cu cele de aici.

Dl Virgil

CitatStructura dinamica este oscilatorul armonic rotational, format din cel putin doua corpuri la care masele se gasesc intr-un raport de ~ 1/10^3 aflate intr-un spatiu specific (camp gravitational) care confera o legatura cvasielastica intre cele doua corpuri ca urmare a modificarii caracteristicilor spatiului odata cu nasterea acestor corpuri dintr-o groapa de potential gravitational. Dovada acestor afirmatii consta in faptul ca masa oricarui corp care reprezinta nucleul unui sistem se poate determina in functie de lungimea de unda a perioadel fundamentale a sistemului, si densitatea acelui mediu.

. Zau ca nu m-am gandit de loc ca ar fi vorba de un oscilator armonic rotational. In teoria sustinuta de mine, electronul este vazut ca un rotor simetric, format din doua semiunde egale diametral opuse. Dar parca ajunge la o fundamentala, facand niste socoteli care pleca de la densitatea masica a electronului. Pe mine m-a surprins acele cateva coincidente cu datele astronomice. Teoria dumitale pleaca de la un sistem puternic asimetric, format din doua componente foarte inegale, care se rotesc cu aceeasi perioada in jurul unui centru comun. Si acest sistem, dupa dumneata ar constitui un oscilator armonic rotational, care ar genera fundamentala de la baza structurarii sistemelor cosmice. Pe undeva faci si o legatura cu densitatea corpurilor. Spui ca aceasta teorie permite chiar determinarea maselor corpurilor componente ale sistemului. Eu cred ca dumneata ai ca model de sistem oscilant rotational chiar atomul de hidrogen. Hidrogenul fiind elementul in cantitatea cea mai mare din univers, pare a fi normal sa isi impuna o influenta asupra structurarii sistemelor cosmice. 

CitatPentru a scrie lucrarea intr-un format relaxat nu ar mai purta denumirea de studiu ci de carte de popularizare, pentru ca si-ar tripla numarul de pagini datorita explicatiilor asemanatoare cu cele de aici.

Adevarat, lucrarea dumitale nu ar mai fi doar un simplu studiu, dar nici o carte de popularizare, pentru cultura generala a omului de rand. Ar fi ceeace imi pare mie ca este. Adica un tratat greu de astrofizica, mai mult pentru specialistii domeniului. Dumneata ai toata teoria in minte si esti sigur pe rationamentele si formulele dumitale. Eu unul zic ca ar fi mare pacat sa nu fie vazut de comunitatea stiintifica si sa se piarda atata volum de informatie astrofizica de specialitate. Eu unul care, am muncit vreo doi ani de zile, manat de un elan de curiozitate si am scris cateva caiete, ca sa descifrez niste vagoane de formule, scrise in sistem bidimensional, cred ca inteleg mai bine ca oricine efortul urias depus ca sa gandesti si sa scrii lucrarea, tot asa manat doar de un elan de cunoastere. De aceea ca unul diletant in domeniu, totusi repet ca ar fi mare pacat sa se piarda toate aceste informatii

D-nul Calahan, cuvintele dvs sunt foarte magulitoare si ma stanjenesc. Eu am facut aceasta lucrare in ideia ca voi gasi solutia antigravitatiei. Din pacate nu ma pot lauda ca am gasit toate raspunsurile, desi am niste orientari despre care nu am scris nimic.

Dl Virgil
Eu am convingerea ca in aprecierile critice despre studiul dumitale am fost cat se poate de obiectiv. Nu am umblat cu exagerari. De aceea sustin in continuare ca studiul dumitale ar trebui sa ajunga sa fie vazut de comunitatea stiintifica, care sa il evalueze cu competenta de profesionisti si ca sa nu se piarda numeroase idei revelate de dumneata. In ce priveste ideea initiala de la care a pornit studiul dumitale, eu cred ca gasirea unui mecanism al antigravitatiei, ar avea sansa doar dupa intelegerea clara a mecanismului intim al gravitatiei. Pana acum efect antigravitational se produce, numai pe o directie si doar prin ciocniri intre sisteme. Ciocniri prin care se transfera inertie de la un sistem la altul. Prin ciocnire se transfera de fapt presiunea dinamica de la nivelul particulelor. Acea presiune care face inertia substantei.

Ehehe, Antigravitatia? Visul oricarui fizician.V-am mai spus ca Onicescu a introdus in mecanica sa o constanta cosmologica de respingere a maselor ca sa explice cumva legea lui Hubble dar antigravitatia ? Si oricum de la similitudine la anti nu vad legatura?  ;)

Citat din: atanasu din Iunie 22, 2023, 06:24:05 AM
Ehehe, Antigravitatia? Visul oricarui fizician.V-am mai spus ca Onicescu a introdus in mecanica sa o constanta cosmologica de respingere a maselor ca sa explice cumva legea lui Hubble dar antigravitatia ? Si oricum de la similitudine la anti nu vad legatura?  ;)

Atat atomul cat si sistemul solar sunt descrise de aceleasi legi asa cum rezulta din studiul similitudinii sistemelor micro si macro. Referitor la antigravitatie este suficient sa gasim niste proprietati pe care nu vreau sa le numesc, dar care ar permite deplasarea in sens opus atractiei gravitationale.

Dl Virgil
Eu, avand in vedere teoria asta a fluxului eteric de aspiratie, ca generator al gravitatiei, imi imaginez ca pentru a genera un efect
antigravitational, ar trebui ca substanta sa produca un flux masiv si coerent de refulare a eterului cu viteza foarte mare. Acest flux eteric de repulsie al substantei, ma gandesac ca ar putea fi produs doar de antineutroni. Deci solutia pentru antigravitatie, ar fi dispozitivul care ar produce o masa mare de antineutroni. Dar cum neutronii au o putere gigantica, de 915 MW, este foarte sigur ca asa ceva este inposibil si deci nu se pot schimba neutronii in antineutroni.

Virgil ,
Stii, eu nu am tinut nici-o chestie la secret adica, nici-o ipoteza care poate deveni teorie cum este cea ref. la originea speciilor ceeace Darwin nu stia, pentruca  el de fapt lamurise doar cum evolueaza rasele si nu avea notiunea de salt specfic pe care am introdus-o eu in biologie, dar liber epigonilor la copy-paste.
Si teoria privind al treilea mod de productie asa numita de mine Cale a treia nu am tinut-o pitita si nici alte idei mai marunte desi si unicele trei contacte intre om si transcendnta nu sunt nici ele de colo.
Dar probabil de aceea eu inca mai traiesc pentruca de aceea mi - a mai dat Dumnezeu zile.
Si strict pentru tine daca  in microcosmos avem atractie si repingere atunci conform similitudinii si in macrocosmos ar trebui sa le gasesti pe amandoua si ti-am spus ca Onicescu a gasit ceva in acest sens dar tu egost si temator cu ale tale cum esti nici nu ai curaj sa te informezi in acele zone.
Asadar ipoteza starii de repaos a oricarei materii formatate in raport cu cea neformatata  este ultima afirmatie facuta pe aici in premiera, ca altele nu prea imi vin in minte si deci nu le pot afirma.  :) 

Citat din: atanasu din Iunie 23, 2023, 11:54:27 AM
Virgil ,
Stii, eu nu am tinut nici-o chestie la secret adica, nici-o ipoteza care poate deveni teorie cum este cea ref. la originea speciilor ceeace Darwin nu stia, pentruca  el de fapt lamurise doar cum evolueaza rasele si nu avea notiunea de salt specfic pe care am introdus-o eu in biologie, dar liber epigonilor la copy-paste.

Virgil a raspuns;
Vrei sa spui ca tu ai spus ca acumularile cantitative (de informatii desigur) duc la salturi calitative (respectiv la aparitia de noi specii), si nu Darwin ?

Si teoria privind al treilea mod de productie asa numita de mine Cale a treia nu am tinut-o pitita si nici alte idei mai marunte desi si unicele trei contacte intre om si transcendnta nu sunt nici ele de colo.
Dar probabil de aceea eu inca mai traiesc pentruca de aceea mi - a mai dat Dumnezeu zile.
Si strict pentru tine daca  in microcosmos avem atractie si repingere atunci conform similitudinii si in macrocosmos ar trebui sa le gasesti pe amandoua si ti-am spus ca Onicescu a gasit ceva in acest sens dar tu egost si temator cu ale tale cum esti nici nu ai curaj sa te informezi in acele zone.
Asadar ipoteza starii de repaos a oricarei materii formatate in raport cu cea neformatata  este ultima afirmatie facuta pe aici in premiera, ca altele nu prea imi vin in minte si deci nu le pot afirma.  :)

Virgil a raspuns;
Fiecare cu drumul lui harazit de soarta, desi notiunea de soarta contine o multime de variabile imposibil de controlat.

Nu! eu am spus ca Darwin a observat si a descris doar evolutia, procesul evolutiv care este foarte lent si  care uneori se cristalizaza genetic intr-o mutatie gentica -Darwin nu stia ce-i aceea, cum e exemplu  poate sa apara o culoare rasiala care se transmite genetic in cadrul rasei care se si poate amestca in cadrul incrutisarilor intra specifice(mtisaje)  dar intrrasiale astfel ca daca ar fi meru numai de astea mutatia gnetica rasiala se poate estompa. Nu stiu daca azi cuostintele genetice pot exprima si eplica tot ce presupun ipotetic eu. dar am " incredere". 
Si desigur ca speciatia este un salt adia dupa nasterea unui exemplat(de fapt doi adica doi(cel putin) gemeni reproductivi doar intre ei,  salt  intr-o specie in care astfel apar una noua. Dar azi asta este inca doar o ipoteza.

PS Dovada este ca D. si-a intitulat opusul funamental (daca  citim complet titlul respectiv :) ) cu includerea si a termenului si "a originii raselor" in evolutia de care se ocupa el.

Accidente genetice se petrec zilnic la fiecare din milioanele de specii de fiinte vii, dar majoritatea accidentelor sunt neviabile si nu dau nastere la noi specii. Totusi un numar foarte mic de cazuri de accidente genetice sunt viabile si pot prolifera daca intalnesc si conditii adecvate de viata. Imi amintesc ca acum vreo 50 de ani la noi in tara s-a deschis o grota prin escavare in care in loc de aer se afla metan, si acolo s-au gasit un numar de specii noi de insecte perfect adaptate la lipsa de aer si fara lumina.  Desigur aceste specii s-au nascut din oua de insecte care traiau in mediul normal dar care au fost surprinse de un eveniment geologic care le-au izolat si astfel noile insecte aparute s-au adaptat, iar cele care nu s-au adaptatau murit.
Intrebarea din popor suna; Cine a fost mai intai , oul sau gaina. Raspunsul corect este; mai intai a fost o pasare care datorita factorilor de mediu, a facut niste oua cu modificari genetice. Cel putin doi pui ale acestei pasari aveau modificarile genetice din care s-a nascut o noua pasare care era de fapt o gaina primitiva.

Dl Virgil

CitatCine a fost mai intai , oul sau gaina

Intrebarea este foarte dubioasa si se pare ca nu se poate raspunde cu siguranta. Dar ceva sigur tot se stie. Ca gaina a fost odata ou, dar oul nu afost niciodata gaina. Si cum evolutia merge de la simplu la complex, raspunsul rezulta clar, daca se respecta legea evolutiei.

Virgile, superficial cum obsev ca esti  gresesti aica  nu e vorba de specii noi ci de specii nou decoperite.
Stii tu o spcie noua aparuta in mod natural adica nu in colaborare: stiinta si activitatea umana?

Citat din: atanasu din Iunie 25, 2023, 07:21:58 AM
Virgile, superficial cum obsev ca esti  gresesti aica  nu e vorba de specii noi ci de specii nou decoperite.
Stii tu o spcie noua aparuta in mod natural adica nu in colaborare: stiinta si activitatea umana?

Virusul gripei in fiecare an vireaza intr-o alta tulpina motiv pentru care in fiecare an se face un nou vaccin. Ai sa spui ca atunci cand vorbim de virusi nu putem sa le numim specii, dar atunci cand vorbim despre pasari cum putem sa spunem ca sunt miii de specii ?
De regula la animale speciile noi apar atunci cand se modifica simtitor conditiile de mediu la care au fost adaptate, cum acestea au aparut cu milioane de ani in urma, iar conditiile de viata pe pamant au ramas aproape neschimbate desigur ca nu se vad zilnic ca apar specii noi.
Si daca nu cunoastem noi o specie nou aparuta, nu inseamna ca nu sunt poate prin jungla amazoniana sau cine stie prin ce pestera. Frecventa aparitiei de noi specii este cu atat mai mare cu cat durata de viata a indivizilor este mai scurta, de aceia am dat exemplul virusilor, si nu al rechinilor care au aparut cu cca,400 milioane de ani in urma, iar omul acum unu sau doua milioane de ani.
De fapt nu stiu de ce ma taxezi ca superficial cand nici eu si nici tu nu suntem specialisti in domeniul acesta. Darwin a avut dreptate si nu am nici un motiv sa nu-l cred.

Auzi Virgil nu mai fa pe profesorul cu mine. STOP!