Sistemul de măsurare a popularităţii utilizatorilor forumului

[Teodor Sarbu]

De acord Alexandre. Dar dacă este vorba de 20 de întrebări pe două pagini şi de răsăunsuri tot pe două pagini, parcă se schimbă problema, nu?

[virgil 48]

 Bune aceste butoane, uite ce discutii interesante prilejuiesc.
 Te obliga sa postezi cate un singur raspuns pe zi, altfel nu vei sti care nu a fost agreat.
 Chiar daca aprecierile se dau pentru raspunsuri, cumularea lor se refera la persoana.
 Nu te obliga nimeni sa folosesti butoanele sau sa le dai atentie.
 Pot fi folosite in incercarea de a indeparta participantii de un coleg si de un topic.
 Postarile lungi nu te obliga nimeni sa le citesti daca nu-ti plac, nici sa-ti spui parerea.
 Participam la forum de placere, nu din vreo obligatie, asa-i?
 Aici sunt niste ganduri. Pozitia mi-am spus-o cand s-a votat sistemul.

[puriu]

Forumul este OK si asa, neimbunatatit. Intrebarea mea este: unde s-au mutat numerosii utilizatori din anii trecuti?

[Eugen7]

Am votat NU! Nu consider relevant pentru valoarea forumiştilor acest sistem de notare. Poate conduce la "răzbunări" personale şi deja văd că se bate prea multă monedă pe această temă. De altfel, dacă ne uităm la punctajele lui Adi sau zec nu se poate spune că acestea reprezintă valoarea postărilor lor. Şi în plus, sistemul poate conduce pe viitor la formarea anumitor "bisericuţe", de genul "îmi dai un vot mie, îţi dau şi eu ţie unul".

Consider pertinenta acesta opinie si subscriu.

Doresc sa supun atentiei dvs urmatorul pasaj extars dint-run articol reprezentativ pentru subiectul topiculul, avand rugamintea sa il priviti strict din perspectiva filozofica si a integritatii si demnitatii umane, formandu-va o opinie aposteriori lecturii. Mentionez ca sunt in asentimentul autorului.

"[...]Am plecat in acest demers de la o intamplare mai veche, la care am fost intr-un fel martor, insa unul virtual, intrucat povestea se petrecea intr-un spatiu virtual, fiind vorba de o polemica de idei pe Internet. Bineinteles ca, situatia poate fi intalnita oriunde in alta parte, in viata reala, pe strada, la serviciu, oriunde...

Protagonistii scenetei erau oamenii "cibernetici", cu fizionomii construite din mouse, "personalitati" de mare calibru internautic, cu notorietate castigata on-line, aplaudati frenetic de o multime de "clone electronice", care formau un fel de "galerie de nevertebrate", atunci cand, acestia ciuruiau cu "gloante lingvistice", ca sa ma exprim cat de cat blajin, pe unii mai nou veniti pe miristea Net-ului. "Clonele acefale" erau pregatite, oricand, cu cate un Like la orice verbalizare "savanta" a idolului lor, ele fiind un fel de membri de partid, care serveau cu adeziuni din oficiu pe marele Sef.

Nu am inteles suficient, nici atunci si nici acuma, cum oameni care se pretind drepti, cinstiti, morali, evlaviosi, pot sa savureze in comuniune asemenea bucurii malitioase, printr-o solidaritate internautica sau de orice alta natura, atunci cand vad, cum este linsat un frate, de artileria altuia mai iscusit in lansarea imprecatiilor "culte".

Decorul era unul de satra: bulibasa, fariseu de formatie intelectual, inconjurat de pirande "evlavioase" si ajutat de un barbos cu multi puradei, care binecuvanta adunatura, slobozeau "tiganiade lingvistice", opozantului-vames...

Toata povestea mi s-a parut elocventa pentru ceea ce putem defini ca fiind: lipsa de discernamant, de scrupul si de obiectivitate la cineva, oricine, atunci cand adera neconditionat la o cauza, opinie sau demers, fara o necesara deliberare, mai intai, a propriei constiinte, prealabila oricarei adeziuni. Este o lipsa totala de maturitate spirituala, sa fii in asentimentul cuiva a priori, mai inainte de a te consulta, intai cu tine insuti...

De aceea, spiritul de turma face pe multi oameni, barbati sau femei, sa gandeasca la gramada, nu fiecare pentru sine. Iar daca n-ai nimerit grupul, te poti trezi, lipsit total de caracter si deposedat de personalitate, prin decizia de a fi impreuna cu indivizi lipsiti de maniere, care gandesc in locul tau, aprobandu-le gratuit prestatiile "artistice" sau opiniile lor. Perfidia acestora vine din felul cum pot manipula directionand "satelitii gravitationali" pe orbite ratacitoare, tarand "entitatile idolatre", aidoma caderii luciferice, cand heruvimul cel mandru " in coada lui a tarat a treia parte din stelele cerului" (Apoc. 12,4).
[...]
Nici o virtute, nici un merit nu ne pot indreptati sa privim cu aroganta pe nimeni. Nici starea de dreptate nu este legitima pentru a ne institui judecatori ai celorlalti. Este mandrie pura acest reflex de a-i privi pe ceilalti de sus sau de a ne lauda cu ceea ce am primit de la Dumnezeu, mai mult decat altii.

Incercarea de a-i strivi pe cei smeriti cu valoarea impetuoasa a persoanei noastre este un viciu dezagreabil. Nici frumusetea, nici inteligenta, nici averea, nici copiii nostri si nici dregatoriile pe care le-am primit, nu pot fi motive de dispretuire a celor care nu le au ori nu le-au dobandit inca."
http://www.crestinortodox.ro/editoriale/dreptul-mandru-136325.html

[Electron]

Articolul citat de Eugen7, chiar daca provine de unde provine, este in esenta corect. Am intalnit si pe acest forum astfel de situatii, exemplul cel mai elocvent fiind "clonatul cu 100 de clone" ale carui clone aplaudau pe clonat, crezand ca nu observa nimeni aceasta tactica ridicola.

Totusi, in spiritul acestui articol, pun intrebarea urmatoare:

Incercarea de a-i strivi pe cei smeriti cu valoarea impetuoasa a persoanei noastre este un viciu dezagreabil.

Ce ne facem cu cei care nu sunt "smeriti"?

Nota: A nu se intelege ca as fi partizanul "strivirii" cuiva, la nivel personal. A nu se confunda nici combaterea elucubratiilor cuvia cu "strivirea" despre care se vorbeste in articol. Intrebarea mea survine deoarece in articol sunt "aparati" cei smeriti, si pe buna dreptate. Ar fi interesant de stiut care e atitudinea autorului (sau a voastra celor care cititi aceste pagini) despre cei care nu sunt "smeriti", adica cei care mint cu nerusinare si/sau cei care isi arata "superioritatea" criticand cat se poate de vocal ceea ce nu cunosc si nu au inteles.

Va ascult.


e-

[Eugen7]

"Funcţia supremă a raţiunii este să arate omului că unele lucruri sunt dincolo de raţiune." (Blaise Pascal)

[Eugen7]

Am votat NU! Nu consider relevant pentru valoarea forumiştilor acest sistem de notare. Poate conduce la "răzbunări" personale şi deja văd că se bate prea multă monedă pe această temă. De altfel, dacă ne uităm la punctajele lui Adi sau zec nu se poate spune că acestea reprezintă valoarea postărilor lor. Şi în plus, sistemul poate conduce pe viitor la formarea anumitor "bisericuţe", de genul "îmi dai un vot mie, îţi dau şi eu ţie unul".

Consider pertinenta acesta opinie si subscriu.

Doresc sa supun atentiei dvs urmatorul pasaj extars dint-run articol reprezentativ pentru subiectul topiculul, avand rugamintea sa il priviti strict din perspectiva filozofica si a integritatii si demnitatii umane, formandu-va o opinie aposteriori lecturii. Mentionez ca sunt in asentimentul autorului.

"[...]Am plecat in acest demers de la o intamplare mai veche, la care am fost intr-un fel martor, insa unul virtual, intrucat povestea se petrecea intr-un spatiu virtual, fiind vorba de o polemica de idei pe Internet. Bineinteles ca, situatia poate fi intalnita oriunde in alta parte, in viata reala, pe strada, la serviciu, oriunde...

Protagonistii scenetei erau oamenii "cibernetici", cu fizionomii construite din mouse, "personalitati" de mare calibru internautic, cu notorietate castigata on-line, aplaudati frenetic de o multime de "clone electronice", care formau un fel de "galerie de nevertebrate", atunci cand, acestia ciuruiau cu "gloante lingvistice", ca sa ma exprim cat de cat blajin, pe unii mai nou veniti pe miristea Net-ului. "Clonele acefale" erau pregatite, oricand, cu cate un Like la orice verbalizare "savanta" a idolului lor, ele fiind un fel de membri de partid, care serveau cu adeziuni din oficiu pe marele Sef.

Nu am inteles suficient, nici atunci si nici acuma, cum oameni care se pretind drepti, cinstiti, morali, evlaviosi, pot sa savureze in comuniune asemenea bucurii malitioase, printr-o solidaritate internautica sau de orice alta natura, atunci cand vad, cum este linsat un frate, de artileria altuia mai iscusit in lansarea imprecatiilor "culte".

Decorul era unul de satra: bulibasa, fariseu de formatie intelectual, inconjurat de pirande "evlavioase" si ajutat de un barbos cu multi puradei, care binecuvanta adunatura, slobozeau "tiganiade lingvistice", opozantului-vames...

Toata povestea mi s-a parut elocventa pentru ceea ce putem defini ca fiind: lipsa de discernamant, de scrupul si de obiectivitate la cineva, oricine, atunci cand adera neconditionat la o cauza, opinie sau demers, fara o necesara deliberare, mai intai, a propriei constiinte, prealabila oricarei adeziuni. Este o lipsa totala de maturitate spirituala, sa fii in asentimentul cuiva a priori, mai inainte de a te consulta, intai cu tine insuti...

De aceea, spiritul de turma face pe multi oameni, barbati sau femei, sa gandeasca la gramada, nu fiecare pentru sine. Iar daca n-ai nimerit grupul, te poti trezi, lipsit total de caracter si deposedat de personalitate, prin decizia de a fi impreuna cu indivizi lipsiti de maniere, care gandesc in locul tau, aprobandu-le gratuit prestatiile "artistice" sau opiniile lor. Perfidia acestora vine din felul cum pot manipula directionand "satelitii gravitationali" pe orbite ratacitoare, tarand "entitatile idolatre", aidoma caderii luciferice, cand heruvimul cel mandru " in coada lui a tarat a treia parte din stelele cerului" (Apoc. 12,4).
[...]
Nici o virtute, nici un merit nu ne pot indreptati sa privim cu aroganta pe nimeni. Nici starea de dreptate nu este legitima pentru a ne institui judecatori ai celorlalti. Este mandrie pura acest reflex de a-i privi pe ceilalti de sus sau de a ne lauda cu ceea ce am primit de la Dumnezeu, mai mult decat altii.

Incercarea de a-i strivi pe cei smeriti cu valoarea impetuoasa a persoanei noastre este un viciu dezagreabil. Nici frumusetea, nici inteligenta, nici averea, nici copiii nostri si nici dregatoriile pe care le-am primit, nu pot fi motive de dispretuire a celor care nu le au ori nu le-au dobandit inca."
http://www.crestinortodox.ro/editoriale/dreptul-mandru-136325.html

Reiau o postare pe care o consider relevanta:
http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,3932.msg54188.html#msg54188

Consider ca ideea de masurare a popularitatii este buna si utila atata timp cat poate fi garantata obiectivitatea.

In acest sens sistemul "like" consider ca este departe de scopul propus.

Cum putem garanta evitatrea unei situatii "fotbalistice"?
Sa ne imaginam pentru o clipa ca suntem ca intr-un derbi steaua diamo (nu conteaza "tribuna"), un suporter mai indraznet al uneia dintre tabere lanseaza un atac virulent asupra celeilate tabere (la adapostul jandarmilor si al gratiilor care separa cele doua tabere). Ferocitatea lui, agresivitatea, "competenta" sunt evidente... este o adevarata fiara care evident spre binele taberei adeverse este indicat sa ramana inlantuita, caci va fi vai de ei daca se dezlantuie.
Evident ca in sistemul de masurare "like-uri" al taberei sale va fi coplesit... nu vor ajunge "digitii" ca sa afiseze numarul crescand de fani care il propun ca lider, general care sa conduca lupta feroce.
Ce va face tabara cealata? Ar fi util sa se sperie de galoanele like-urilor pe care le afisaaz ostentativ o asemnea persoana asemnea unui general? Ar fi util sa raspunda cu dezaprobari (dislike)? Ar ajuta cu ceva?

Vai de taberele (reale sau virtuale) care isi aleg astfel de genreali, de conducatori. Vai de stapanii care au ales ca astfel de generali sa le conduca imparatiile, armatele, afacerile etc. De cele mai multe ori astfel de conducatori au dus la dezastre atat personale cat si si ale celor care i-au ales ca lideri, conducatori, referinte. Cand a fost vorba de vreo confruntare reala au fugit si i-au lasat pe cei din tabara lor sa duca greul luptei cu cealata tabara, sa sa ologeasca in conflicte inutile. Astefel de lideri fie au tacut malc, fie s-au ascus in spatele gloatei pe care au impresia ca au condus-o. Astfel de lideri cer ca altii care au putere (caci ei nu au decat puterea iluzorie a like-urilor) sa toarne "foc si pucioasa" peste tabara adeversa (solutia este mai intotdeauna: exterminarea oponentilor)... caci atfel pozitia conformatibila de like-leader nu va fi afectata nicidata. Subrezimea si infatuarea lor va fi bine ascunsa in like-uri pe care in mod direct sau indirect se vor stradui sa le adune...

Macar Goliat avea o reputatie reala de invigator in lupte, de mare ostas si aroganta, infatuarea lui violenta atat fizic cat si verbal era construtita real. El macare era un lider ajus in acea pozitie pe merit si nu pe "pile, clientelisme, numiri, pozitii administrative"... cu alte cunvinte puterea lui era reala si nu "falsa" ascunsa abil sub diverse mecanisme precum cele mentionate mai sus.

David... nu avea like-uri de oameni, nici din propria lui tabara. Dimpotriva, propria lui tabara il dezaproba (dislike) ca de' era un copil arogant care avea pretentia sa faca apel la constiinta si sa afirme cognitia inechivoca a lui Dumnezeu si a conclucrarii cu harul Sau. Prin atitudinea sa ii "rusina" pe multi...
Era David mester mare al violentei verbale sau fizice... nicidecum, insa abil fiind in lupta a stiut cum sa doboarea goliatul ignorantei, al vanitatii, calauzit de constiinta si de harul lui Dumnezeu. A stiut ce fel de tactica militara sa adopte cu un ostas ca Goliat. S-a dovedit a fi mai eficient decat cel mai bun arcas (capabil sa doboare eficient un ostas pedestru in armura) ... cu "simpla" prastie insa bine folosita intelectual...

David avea like-uri, putine dar bune: avea like de la constiinta si de la Dumnezeu.
Socrate avea like-uri, putine dar bune: avea like de la constiinta si de la divinitate(Dumnezeu).

Sugerez sa legati popularitatea de calitatea mesajelor postate (precizarea sureselor, limbaj, eficienta, sistematizarea informatiilor, modalitate de comunicare, dialog) intr-un mod in care sa aveti in vedere obiectivitatea informatiilor si nu "persoana virtuala".