Cand eram copil , eheei cat e de atunci

, "suplineam" jocurile pe calculator cu diferite jocuri "reale", de genul sotron, 9 caramizi, "tari , orase, ape, munti", avioane (varianta veche: "bomba, avionul, tancul").Poate sunt eu mai "dinozaur" si nu inteleg jocurile computerizate dar inteleg ca nepotii mei (nu am copii) pierd foarte mult timp la computer in detrimentul miscarii fizice.Pentru un copil nascut pentru a fi om de stiinta, inginer, filosof, sociolog, etc. nu dauneaza foarte mult, jocul pe calculator dar sunt copii care , devenind maturi, raman cu ideea ca "in viata e ca intr-un joc computerizat (tomatele se coc in 24 ore, cartofii cresc in 48, energia electrica creste la infinit:vezi "city vile").
Fiind, iarasi, "dinozaur" imi aduc aminte ca , in clasa a 5-a, am fost selectionati sa facem parte din echipa de sah , a scolii, vreo 30 de elevi din care au ramas 7, cu adevarat cei mai buni.
N-as vrea sa par critic dar anumite jocuri induc in eroare "participantii" intr-un mod de manipulare "demn de religii".Este parerea mea.
P.S.Un singur joc "electronic" m-a atras, se numea tetris si am pierdut doua trenuri, jucandu-l, apoi m-am lasat

.