Fizică, astronomie şi aerospaţiale > Fizica clasică, fizica materialelor şi mecanica cuantică
Timpul
Cosmin_Visan:
Timpul nu e liniar. Timpul e self-referential. Nu admite tratament liniar. Si-o sa dau un exemplu simplu. E un experiment: se afiseaza un punct in partea stanga a ecranului pentru o fractiune de secunda. Apoi dupa 200ms se afiseaza in partea dreapta pentru o fractiune de secunda. Experienta pe care o ai in constiinta e aceea a unui punct miscandu-se de la stanga la dreapta. Miscarea asta evident nu poate fi generata decat abia dupa ce si al doilea punct a fost afisat, ca altfel n-ar stii in ce directie sa fie generata. Deci vei avea 200ms de experienta in constiinta care are loc in "timp fizic" de 0ms (are loc la momentul afisarii celui de-al doilea punct). Deci n-ai unde sa inghesui alea 200ms de timp din constiinta in "timpul fizic". Deci nu poti construi o axa a timpului.
Si e inca si mai profund de atat. Mai e inca un motiv inca si mai profund pentru care nu e liniar. De exemplu, in experimentul asta mai poate fi afisat un alt punct dedesubt (sa-i zicem B, iar la cel de deasupra A), dar acel punct va fi afisat miscandu-se. Experienta pe care o vei avea in constiinta va fi aceea a doua puncte miscandu-se de la stanga la dreapta, unul deasupra altuia. Ceea ce e interesant aici e ca experienta punctului B este vazuta "in direct", in timp ce experienta punctului A e generata cand acesta este afisat in partea dreapta a ecranului. Deci desi cele 2 experiente sunt generate la momente diferite (A cand apare in partea dreapta, B clipa de clipa) experienta finala din constiinta e aceea a doua puncte miscandu-se in acelasi timp de la stanga la dreapta. Deci ai o experienta generata la un moment ulterior de timp (aceea a punctului A) care este proiectata in trecut si astfel ajungi sa experimentezi ca punctul A sa se miste concomitent cu punctul B.
Atentie, nu e vorba de proiectie cauzala (backwards causation). E proiectie care tine de modul in care timpul e construit. Timpul este o senzatie de scurgere din trecut in prezent, fara ca ceva sa se scurga defapt. Deci experienta miscarii punctului A e generata la momentul aparitiei punctul A in partea dreapta a ecranului, dar in modul de generare sunt incluse informatii referitoare la trecut si aceste informatii duc la o trecere a timpului care se simte ca si cum ai fi urmarit punctul A cum se misca de la stanga la dreapta concomitent cu punctul B.
Electron:
--- Citat din: Cosmin_Visan din Martie 23, 2018, 12:41:59 p.m. ---Timpul nu e liniar.
--- Terminare citat ---
Vrei sa spui ca "timpul nu e perceput liniar", nu? Toata argumentatia ta de mai sus se refera la o perceptie umana (a miscarii), si de acolo incerci sa tragi concluzii despre "natura timpului", cand de fapt tot ce poti sa faci cu astfel de argumente este eventual sa tragi concluzii despre "perceptia timpului".
Sau cumva crezi ca perceptia (subiectiva, fiziologica) a timpului este tot una cu natura reala a timpului?
e-
Cosmin_Visan:
Timpul este o qualie in constiinta care este construit in modul descris mai sus. Nu exista timp in afara constiintei pentru ca nu ai unde sa inghesui cele 200ms de timp din constiinta pe o axa a unui presupus "timp fizic".
Prezentarea de mai sus nu este doar despre miscare, ci este despre orice fenomen temporal (orice qualie care emerge din qualia de timp). De exemplu muzica e construita similar. Ca sa auzi o melodie, trebuia ca perceptia notei re sa tina cont de perpectia notei do anterioare. Melodia nu e o succesiune do, re, ci e o unitate do-re care are loc abia dupa ce si nota re a fost cantata.
Dar vezi ca lucrul asta se intampla etern. Dupa ce ai unitatea do-re, la momentul in care nota mi e cantata vei avea unitatea do-re-mi, si nu doar succesiunea do-re, mi. Apoi cand nota fa e cantata, vei avea unitatea do-re-mi-fa, nu succesiunea do-re-mi,fa, nici succesiunea do-re,mi,fa, nici succesiunea do,re,mi,fa. Deoarece formarea de unitati e eterna, nu poti sa trasezi o linie si sa zici: pana aici a fost cantata obiectiv nota do, pana aici a fost cantata obiectiv nota re, etc.
atanasu:
Nici pe axa numerelor nu poti pune un ac oricat de subtire pe numerele irationale sau transcendente desi si acestea sunt o infinitate . Asa si cu timpul. Dar cu el problema este alta ca nu are decat o realitate virtuala si de fapt nu putem fi decat in prezent , traim in mod identic cu noi intr-un prezent continuu si doar datorita memoriei avem senzatia de scurgere a timpului. De fapt este vorba doar de modificari spatiale ale formei - ale legii constitutive care leaga existentele in simultaneitatea existentei lor perceptibile de noi datorita memoriei.
Cosmin_Visan:
Da, tot ce ai vreodata e momentul prezent etern. Ideea e ca acest moment prezent are anumite structuri in el. In principiu e self-referential (nivelul cel mai de baza fiind: Eu sunt). Iar datorita acestui caracter self-referential se intampla multe chestii pe-acolo, inclusiv aparitia timpului, prin reflectarea Eului din momentul prezent ca prezent la Eul din momentul prezent ca trecut, datorita faptului ca timpul emerge din memorie.
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă