Principiul relativității în Fizica elicoidală

[Abel Cavaşi]

Am bucuria să vin și pe acest forum cu o noutate deosebită privind Fizica elicoidală: principiul relativității.

Astăzi s-a ridicat ceața pe care o mai aveam în minte privitor la acest aspect și am posibilitatea să formulez acest principiu pentru Fizica elicoidală.

În Fizica elicoidală, un sistem este inerțial dacă lancretianul său este constant. Ei bine, principiul relativității în Fizica elicoidală spune următoarele:
-Prin nicio experiență efectuată în interiorul unui sistem inerțial nu se poate determina valoarea lancretianului.

Începe adevărata revoluție în Fizică! Încep să mi se clarifice din ce în ce mai multe lucruri.

[meteor]

La intrebarea pusa de domnul Electron te-ai ghindit?!
Citeste si ghindeste inainte de a scrie  - http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,3723.msg64505.html#msg64505

[Abel Cavaşi]

Consecințele merg mai departe. Se pare că principiul lui Heisenberg rezultă din principiul relativității.

Din principiul relativității (pe care l-am formulat ieri) rezultă că în interiorul unui sistem inerțial nu putem determina simultan curbura și torsiunea traiectoriei pe care se deplasează sistemul. Căci lancretianul este raportul dintre curbură și torsiune. Iar dacă am putea determina simultan curbura și torsiunea, atunci am putea determina lancretianul, fapt ce ar contraveni principiului relativității.

Să fie acesta un semn de apropiere cu principiul lui Heisenberg? Și să fie acesta un semn de apropiere între Fizica relativistă și Fizica cuantică?

[Electron]

Am bucuria să vin și pe acest forum cu o noutate deosebită privind Fizica elicoidală: principiul relativității.

Astăzi s-a ridicat ceața pe care o mai aveam în minte privitor la acest aspect [...]

Începe adevărata revoluție în Fizică! Încep să mi se clarifice din ce în ce mai multe lucruri.

O spune autorul acestor minunate perle :

Şi ca să revenim la lucruri serioase, cu adevărat utile pentru Ştiinţă, ţin să subliniez că teorema de recurenţă demonstrează că nu există traiectorii plane. Ea spune că cea mai simplă curbă din spaţiu este elicea, pentru că are lancretianul constant.

[...]

Dar, să observăm ceva esenţial: în tot acest raţionament nu am avut nevoie de curbele plane. Asta înseamnă că Ştiinţa noastră nu alege corect reperele faţă de care măsoară traiectoriile.

Ca să exemplific, Ştiinţa noastră nu alege corect reperul care spune că Soarele este în repaus şi că planetele descriu curbe plane în jurul Soarelui. Mai corect ar fi să alegem un reper în care Soarele ar descrie o linie dreaptă şi planetele ar descrie elice în jurul Soarelui (caz în care sateliţii ar descrie curbe de precesie constantă). Apoi, un alt reper mai bun ar fi acela în care Galaxia se deplasează pe o dreaptă şi Soarele descrie o elice în jurul Galaxiei (caz în care planetele ar descrie elice de ordinul 2, iar sateliţii ar descrie elice de ordinul 3). Şi aşa mai departe...

[...] Şi mie încă mi-e greu să exprim în cuvinte consecinţele teoremei de recurenţă, dar vă sugerez să încercaţi voi să înţelegeţi teorema cu propriile voastre minţi, căci merită, este un rezultat fundamental în Ştiinţa viitorului.

Este o vorba despre omul fudul ...

e-