Forumul Scientia

Fizică, astronomie şi aerospaţiale => Fizica clasică, fizica materialelor şi mecanica cuantică => Subiect creat de: morpheus din Iunie 15, 2011, 08:53:51 AM

Titlu: Primul obiect macroscopic adus intr-o stare cuantica
Scris de: morpheus din Iunie 15, 2011, 08:53:51 AM
Stirea nu mai e una noua, in schimb conferinta TED de mai jos este.

http://www.ted.com/talks/aaron_o_connell_making_sense_of_a_visible_quantum_object.html

Realizarea a fost premiata anul trecut de catre Science cu distinctia "Breakthrough of the year 2010".

E vorba deci de realizarea unui montaj electronic cu ajutorul caruia un obiect vizibil cu ochiul liber (obiect creat de mana omului si avand dimensiuni comparabile cu grosimea unui fir de par) este adus intr-o stare cuantica, de tipul "in doua locuri in acelasi timp" (ei zic, mai exact, un obiect care vibreaza si nu vibreaza in acelasi timp).

Avand in vedere conditiile de temperatura si lumina (lipsa ei) necesare realizarii experimentului, dar si dimensiunile respectivului obiect, nu e chiar ceva de vazut "cu ochiul liber", starea cuantica fiind estimata prin diverse masuratori.

Pe pagina de mai jos este si un film realizat de Science in care se explica despre ce e vorba

http://www.sciencemag.org/site/special/insights2010/

Nu sunt lucruri tocmai simple, asa ca sper ca specialistii in domeniu sa ne ofere aici cateva explicatii suplimentare, pe intelesul tuturor, despre aceasta asa-numita "masina cuantica (http://en.wikipedia.org/wiki/Quantum_machine)".

La ce dimensiuni credeti ca ar putea ajunge un asemenea dispozitiv? De unde ar proveni limitarile din acest punct de vedere?


P.S.
Stiati de aceasta realizare? Pentru mine a fost surprinzator sa descopar asta de-abia la 6 luni distanta (prin acea prelegere TED). S-a mai discutat pe aici despre subiect?
Titlu: Răspuns: Primul obiect macroscopic adus intr-o stare cuantica
Scris de: Adi din Iunie 15, 2011, 11:21:02 AM
Foarte interesant.
Titlu: Răspuns: Primul obiect macroscopic adus intr-o stare cuantica
Scris de: morpheus din Iunie 15, 2011, 11:40:06 AM
Ar fi interesant de stiut si ce aplicatii ar putea avea asemenea dispozitive...
Titlu: Răspuns: Primul obiect macroscopic adus intr-o stare cuantica
Scris de: 07Marius din Octombrie 31, 2012, 02:28:59 PM
Citat din: morpheus din Iunie 15, 2011, 08:53:51 AM
La ce dimensiuni credeti ca ar putea ajunge un asemenea dispozitiv? De unde ar proveni limitarile din acest punct de vedere?

Eu abia astazi am dat peste acest material (aici cu subtitrare in lb. romana):
http://video-subtitle.tedcdn.com/talk/podcast/2011/None/AaronOConnell_2011-480p-ro.mp4 (http://video-subtitle.tedcdn.com/talk/podcast/2011/None/AaronOConnell_2011-480p-ro.mp4)

Mie mi-a placut f. mult prezentarea, este intuitiva si totodata ceva complet nou. Sa legi experimental mecanica cuantica de corpuri macroscopice. Nu cred ca exista limitari asupra marimii corpurilor in ceea ce priveste manifestarea cuantica. Exista limitari in modul cum percepem noi aceste fenomene, datorita cunoasterii limitate din domeniu. Probabil ca viitorul va aduce imbunatatiri substantiale in modul de abordare si intelegere a fenomenelor.

Aplicatiile sunt deja pe "teava" : computerul cuantic si in mod sigur vor urma si altele, in domeniul medical s.a.
Titlu: Răspuns: Primul obiect macroscopic adus intr-o stare cuantica
Scris de: puriu din Noiembrie 08, 2012, 02:18:39 PM
N-am aflat unde s-a publicat experimentul: autori, revista, etc. Poate stie cineva. Science si Nature sunt cele mai prestigioase reviste stiintifice si publica articole.
Titlu: Răspuns: Primul obiect macroscopic adus intr-o stare cuantica
Scris de: HarapAlb din Noiembrie 08, 2012, 11:08:04 PM
Mai multe informatii ar trebui sa fie in articolul publicat in Nature, Quantum ground state and single-phonon control of a mechanical resonator (http://www.nature.com/nature/journal/v464/n7289/full/nature08967.html). Exista propuneri chiar cu organisme vii, Toward quantum superposition of living organisms (http://iopscience.iop.org/1367-2630/12/3/033015/).
Titlu: Răspuns: Primul obiect macroscopic adus intr-o stare cuantica
Scris de: Sieglind din Noiembrie 09, 2012, 03:08:21 AM
We anticipate that our paper will be a starting point for experimentally addressing fundamental questions, such as the role of life and consciousness in quantum mechanics.

-------------

The reductionist hypothesis (...) among the great majority of active scientists is accepted without question. The workings of our minds and bodies, and of all the animate or inanimate matter of which we have any detailed knowledge, are assumed to be controlled by the same set of fundamental laws, which except for under certain extreme conditions we feel we know pretty well.
(...)
The main fallacy in this kind of thinking is that the reductionist hypothesis does not by any means imply a "constructionist" one: The ability to reduce everything to simple fundamental laws does not imply the ability to start from those laws and reconstruct the universe. (...)
The constructionist hypothesis breaks down when confronted with the twin difficulties of scale and complexity. The behavior of large and complex aggregates of elementary particles, it turns out, is not to be understood in terms of a simple extrapolation of the properties of a few particles. Instead, at each level of complexity entirely new properties appear, and the understanding of the new behaviors requires research, which I think is as fundamental in its nature as any other... At each stage entirely new laws, concepts, and generalizations are necessary, requiring inspiration and creativity to just as great a degree as in the previous one.

P.W. Anderson: More Is Different

https://docs.google.com/viewer?a=v&q=cache:UzZ9x41-fToJ:www.andersonlocalization.com/pdf/more_is_different.pdf+&hl=ro&gl=ro&pid=bl&srcid=ADGEESiTFPykLGh5qKMB1zVwr92AsgdIRc4dHb21_CNK1LfC357hbHGGUqlHMt80dSb_5iLLMPI3FczSYEribxii6fRgdpwl3JfH6UBm3FzRdflpgkrDQVpRYYvUs7pLr0N6IC11RWTl&sig=AHIEtbQ1Gz639uWPyqHDKlDGaIVtEy_6pQ (https://docs.google.com/viewer?a=v&q=cache:UzZ9x41-fToJ:www.andersonlocalization.com/pdf/more_is_different.pdf+&hl=ro&gl=ro&pid=bl&srcid=ADGEESiTFPykLGh5qKMB1zVwr92AsgdIRc4dHb21_CNK1LfC357hbHGGUqlHMt80dSb_5iLLMPI3FczSYEribxii6fRgdpwl3JfH6UBm3FzRdflpgkrDQVpRYYvUs7pLr0N6IC11RWTl&sig=AHIEtbQ1Gz639uWPyqHDKlDGaIVtEy_6pQ)

Titlu: Răspuns: Primul obiect macroscopic adus intr-o stare cuantica
Scris de: virgil 48 din Noiembrie 09, 2012, 09:05:09 AM
   4.9 ........În cazul folosirii citatelor în altă limbă decât româna, este obligatorie traducerea acestora (ori, în cazul unor citate mai lungi, oferirea unui rezumat în română).


  Jocul acesta copy-paste este lejer. Sa vedem cine mai participa.
 Multumesc administratiei pentru pct.4.9.
Titlu: Răspuns: Primul obiect macroscopic adus intr-o stare cuantica
Scris de: Sieglind din Noiembrie 09, 2012, 03:37:12 PM
Cu google translate (versiunea 0.2 Chomsky):  :D

Ipoteza reducționistă (...) este indiscutabil acceptată de majoritatea oamenilor de știință aflaţi în activitate. Ea presupune că procesele (funcţionale) ale minţii şi corpului nostru, precum și ale întregii materii vii sau nevii, despre care avem cunoștinţe detaliate, sunt controlate de același set de legi fundamentale pe care, exceptând anumite situaţii extreme, avem impresia că le știm destul de bine.
(...)
Principala eroare a acestui tip de gândire este că ipoteza reducționistă nu implică nicidecum una "construcționistă": capacitatea noastră de a reduce totul la legile fundamentale nu implică şi posibilitatea ca, plecând de la aceste legi, să fie reconstruit universul. (...)
Ipoteza construcţionistă se năruie în confruntarea cu o dublă dificultate, cea legată de mărime şi de complexitate. Comportamentul structurilor agregate mari și complexe de particule elementare nu trebuie înțeles ca simplă extrapolare a proprietăților câtorva particule. În schimb, la fiecare nivel de complexitate apar proprietăți cu totul noi, iar înțelegerea noilor comportamente necesită o cercetare, cred eu, la fel de fundamentală în natura ei ca şi oricare alta ... În fiecare etapă sunt necesare noi şi noi legi, concepte și generalizări, ceea ce reclamă inspirație și creativitate într-o măsură cel puţin egală cu paşii anteriori.

P.W. Anderson: Mai mult = diferit

Săracu' Anderson, el nu ştie ce-l aşteaptă.  ;)

P.S. Strict tehnic vorbind, NU ESTE copy/- (exceptând conţinutul), ci doar -/paste: mă refer la comenzi. La retranscriere mi-a scăpat o dublă din mouse. Am remediat. Altceva?
Titlu: Răspuns: Primul obiect macroscopic adus intr-o stare cuantica
Scris de: HarapAlb din Noiembrie 11, 2012, 10:29:09 PM
 Afirmatia respectiva este totusi prea ambitioasa. Cred ca articolul in sine este mai mult o invitatie pentru experimentalisti, eu n-am citit articolul sa vad daca fac vreo referire la ultima afirmatie din rezumat.
Daca tot am adus in discutie procesele functionale ale mintii semnalez aparitia unui articol in Physical Review X (revista cu acces liber),  http://prx.aps.org/abstract/PRX/v2/i4/e041007, (http://prx.aps.org/abstract/PRX/v2/i4/e041007,) ce are si o scurta prezentare intitulata Every Spike Counts  (http://physics.aps.org/synopsis-for/10.1103/PhysRevX.2.041007). Autorii afirma ca un singur impuls neuronal poate fi decisiv in fluxul decizional al mintii.
Titlu: Răspuns: Primul obiect macroscopic adus intr-o stare cuantica
Scris de: Sieglind din Noiembrie 11, 2012, 11:50:33 PM
Afirmaţia se regăseşte la pagina 7 a articolului (primul paragraf, în continuarea pag. 6).

Oriol Romero-Isart şi echipa şi-au propus (în 2009) să experimenteze pe viruşi (al gripei şi al mozaicului tutunului), ulterior şi pe alte organisme nevertrebrate de dimensiuni foarte mici, cum ar fi Tardigradele, motivat de capacitatea lor de a rezista în condiţii extreme.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Tardigrada (http://ro.wikipedia.org/wiki/Tardigrada)

Mi s-a părut interesant că un alt cercetător (Christoph Simon) la care autorii făceau trimitere în acelaşi paragraf (nota 31) publică un alt articol (în 2011) în care explică de ce, la scară macro, observarea efectelor cuantice e mult, mult mai dificilă, dacă nu imposibilă, odată ce ar presupune determinarea (cu exactitate) a numărului de fotoni: "Quantum physics works fantastically well on small scales but when it comes to larger scales, it is nearly impossible to count photons very well. We have demonstrated that this makes it hard to see these effects in our daily life".

http://prl.aps.org/abstract/PRL/v107/i25/e250401 (http://prl.aps.org/abstract/PRL/v107/i25/e250401)

-------------

În ceea ce priveşte relevanţa unui singur impuls neuronal (spike), reiese că Monteforte şi Wolf au făcut simulări pe un model simplificat de circuite cerebrale (study a simplified model of cerebral circuits, based on an ensemble of coupled oscillators).

Pentru înregistrările in vivo, ordinul de amplificare (= rata de propagare) este 1 x 28 în zona postsinaptică (deşi intensitatea impulsului nu se intensifică odată cu creşterea în intensitate a agentului stimulator, ci este constantă pe traseul axonal): a perturbation consisting of a single extra spike in one neuron produces approximately 28 additional spikes in its postsynaptic targets.

http://www.nature.com/nature/journal/v466/n7302/full/nature09086.html#/ref1 (http://www.nature.com/nature/journal/v466/n7302/full/nature09086.html#/ref1)

Titlu: Răspuns: Primul obiect macroscopic adus intr-o stare cuantica
Scris de: virgil 48 din Noiembrie 12, 2012, 09:01:42 AM
 Realizarea care face obiectul acestui topic are vreo similitudine cu efectul
stroboscopic?  Pentru neinitiati este destul de greu de prins ideea.
Titlu: Răspuns: Primul obiect macroscopic adus intr-o stare cuantica
Scris de: 07Marius din Noiembrie 12, 2012, 01:16:51 PM
Citat din: virgil 48 din Noiembrie 12, 2012, 09:01:42 AM
Realizarea care face obiectul acestui topic are vreo similitudine cu efectul
stroboscopic?  Pentru neinitiati este destul de greu de prins ideea.

Nu are legatura, ...dar totusi daca am cauta similitudini cu acest efect cuantic, am sa incerc ceva. Datorita iluminarii intermitente cu stroboscopul, percepem miscarea sacadata, deoarece vedem corpurile in pozitii usor diferite in timp, ceea ce ne ofera o evolutie "sacadata" a miscarii. De fapt modul cum percepem realitatea vizuala este asemanator efectului stroboscopic, doar ca totul se intampla cu o frecventa marita, ceea ce ne "fluidizeaza" realitatea inconjuratoare. Pina la urma, percepem o secventa de imagini pe care creierul nostru le analizeaza f. rapid si din care extragem informatiile importante ptr. noi, desigur ca mai scapa unele detalii din "picture". In caz de stress, accident, putem percepe detalii "extra" care in mod obisnuit ne scapa. Acest lucru vine cu un pret, imaginile pot fi in nuante de gri, sau fara "sunet" ptr. ca creierul nu mai are timpul fizic sa analizeze atata informatie.
Acum efectul cuantic dezbatut, se refera la principiul superpozitiei in mecanica cuantica, cand un "obiect"/particula la scara atomica poate ocupa doua pozitii diferite in spatiu in acelasi timp. In anumite conditii (descrise in experiment) un obiect macroscopic - o lamela de otel - este adusa intr-o stare de superpozitie: vibreaza si nu vibreaza in acelasi timp.
Similitudinea de care vorbeam mai devreme, ar putea fi in faptul ca realitatea este "stroboscopica": spatiul-timpul, structura spatiului insusi este discreta si nu continua, granulara, intermitenta.
Manifestarea cuantica este observata la scara atomica, dar cum totul este "facut" din atomi si nu exista atomi mai speciali decat altii (privilegiati) toti se manifesta la fel din acest punct de vedere. Prin urmare si noi "vibram si nu vibram" in acelasi timp, suntem si nu suntem in mai multe locuri simultan, apar in scena universurile paralele, etc. Bine ati venit in lumea cuantica... unde nimic nu este cum ne-am astepta sa fie.
Titlu: Răspuns: Primul obiect macroscopic adus intr-o stare cuantica
Scris de: HarapAlb din Noiembrie 13, 2012, 12:27:43 AM
 Oriol si compania sunt teoreticieni, au numai doua maini cum ar zice un experimentalist :) Starile acelea de superopozitie la nivel macroscopic sunt foarte fragile insa nu trebuie subestimata inventivitatea experimentalistilor, de exemplu un articol mai nou pe tema detectiei micro-macro entaglement-ului: http://arxiv.org/abs/1210.1514. (http://arxiv.org/abs/1210.1514.) Eu cred ca e o problema deschisa si chiar daca nu se va ajunge la intelegerea vietii sau a constiintei plecand de la mecanica cuantica cu siguranta tehnicile experimentale derivate vor fi utile.
Titlu: Răspuns: Primul obiect macroscopic adus intr-o stare cuantica
Scris de: 07Marius din Noiembrie 13, 2012, 09:13:29 AM
Citat din: HarapAlb din Noiembrie 13, 2012, 12:27:43 AM
...Starile acelea de superopozitie la nivel macroscopic sunt foarte fragile insa nu trebuie subestimata inventivitatea experimentalistilor, ...

Nu stiu cum sta treaba cu aceste stari, dar deocamdata imi vin in minte 2 scenarii:

1. Ar putea fi doar niste stari care se manifesta doar in anumite conditii particulare. De ex. ca in cazul  transformarilor de faza in functie de temperatura si presiune.

2. Ar putea fi (si eu inclin sa cred ca aceasta este varianta cea mai probabila) ca aceste stari sa fie "mascate" - nedetectabile experimental deocamdata - datorita zgomotului, interactiunilor cu mediul inconjurator. Sa explic mai bine: intr-o sala de concerte goala, daca merge muzica la un telefon cu casti se aude destul de bine. Daca in aceeasi sala este un spectacol de muzica, chiar daca playerul merge in continuare sunt slabe sanse sa-l mai auda cineva. Zgomotul acopera semnalul slab, care nu a disparut ci doar nu mai este detectabil in conditii obisnuite. Un argument experimental ptr. asta, ar putea fi materialele supraconductoare, care au ajuns sa-si pastreze proprietatile la temperatura camerei.
Titlu: Răspuns: Primul obiect macroscopic adus intr-o stare cuantica
Scris de: virgil 48 din Noiembrie 13, 2012, 09:56:12 AM
Citat din: 07Marius din Noiembrie 12, 2012, 01:16:51 PM
In anumite conditii (descrise in experiment) un obiect macroscopic - o lamela de otel - este adusa intr-o stare de superpozitie: vibreaza si nu vibreaza in acelasi timp.
Asta inseamna ca atunci cand intervalul de timp tinde la zero, lamela nu mai vibreaza, sau
este vorba despre ceva mai subtil? Asa ceva intalnesti la tot pasul in calculul infinitezimal.
Titlu: Răspuns: Primul obiect macroscopic adus intr-o stare cuantica
Scris de: 07Marius din Noiembrie 13, 2012, 12:45:07 PM
Citat din: virgil 48 din Noiembrie 13, 2012, 09:56:12 AM
Asta inseamna ca atunci cand intervalul de timp tinde la zero, lamela nu mai vibreaza, sau
este vorba despre ceva mai subtil? Asa ceva intalnesti la tot pasul in calculul infinitezimal.

...nu prea. Este mai mult decat subtil. Imagineaza-ti un electron (unul singur) care trece simultan prin doua fante distincte. Cam asta ar fi pe scurt principiul superpozitiei particulelor, desi ele pot fi peste tot simultan, si doar cand le observi ele sunt intr-o anumita pozitie.
Titlu: Răspuns: Primul obiect macroscopic adus intr-o stare cuantica
Scris de: valangjed din Noiembrie 13, 2012, 08:13:28 PM
Citat din: 07Marius din Noiembrie 13, 2012, 09:13:29 AM
Un argument experimental ptr. asta, ar putea fi materialele supraconductoare, care au ajuns sa-si pastreze proprietatile la temperatura camerei.
Cand s-au descoperit aceste materiale?
Titlu: Răspuns: Primul obiect macroscopic adus intr-o stare cuantica
Scris de: 07Marius din Noiembrie 13, 2012, 11:07:20 PM
Primele observatii au fost facute in 1911. De atunci au fost mereu imbunatatite performantele acestor materiale, in prezent recordul mondial se pare ca este la 28 grd. Celsius.

mai multe despre istoricul acestor descoperiri: http://superconductors.org/history.htm (http://superconductors.org/history.htm)
iar aici, despre ultimele materiale descoperite: http://www.superconductors.org/28c_rtsc.htm (http://www.superconductors.org/28c_rtsc.htm)

Meisner Effect (http://www.youtube.com/watch?v=94-Z2QgHl-s#ws)
Titlu: Răspuns: Primul obiect macroscopic adus intr-o stare cuantica
Scris de: valangjed din Noiembrie 13, 2012, 11:38:17 PM
Multumesc pentru link!
Titlu: Răspuns: Primul obiect macroscopic adus intr-o stare cuantica
Scris de: Sieglind din Noiembrie 13, 2012, 11:40:09 PM
Citat din: HarapAlb din Noiembrie 13, 2012, 12:27:43 AM
Starile acelea de superopozitie la nivel macroscopic sunt foarte fragile insa nu trebuie subestimata inventivitatea experimentalistilor, de exemplu un articol mai nou pe tema detectiei micro-macro entaglement-ului: http://arxiv.org/abs/1210.1514. (http://arxiv.org/abs/1210.1514.) Eu cred ca e o problema deschisa si chiar daca nu se va ajunge la intelegerea vietii sau a constiintei plecand de la mecanica cuantica cu siguranta tehnicile experimentale derivate vor fi utile.

Inspiraţie şi creativitate ...  Nu experimentaliştii (cu gândul sau fapta) ar putea duce lipsă de aşa ceva! ci mai degrabă "profanii" care, oricât de mult şi-ar dori, nu vor fi capabili să priceapă teoria, conceptele şi semnificaţiile lumii cuantice, metodele de cercetare şi experimentare, deci nici performanţele celor ce-o gândesc şi scotocesc (ceea ce nu-i valabil şi în sens invers) altfel decât ca "joc". Iar aici joc înseamnă funcţie ludică, în formele ei superioare, sub două aspecte: o luptă pentru ceva, sau o exhibare a ceva, la care noi, ceilalţi, cel mult putem asista; o întrecere între "cine poate înfăţişa mai bine ceva" (J. Huizinga). De aceea, când e să ni le explice (presupunând că am putea înţelege chiar şi numai atât), specialiştii recurg ades la transferul analogic, cum ar fi în celebrul exemplu cu masa de biliard. Însă limita (aşa cum o văd eu) este conştiinţa: pentru că, deşi naturii umane nu-i poţi nega structura macrofizică şi substratul său cuantic, ca "structură de adâncime" (cum ar zice Chomsky), ea este totuşi mai mult.  

Deci care este jocul? Metaforic vorbind, ar fi să smulgi, precum Sigurd-Siegfried, mantia care-ţi face adversarul invizibil. Cum? Încercând să descifrez câte ceva din articol ar reieşi că:  

Asta presupune un salt experimental, de la observarea fenomenelor cuantice la scară micro (câteva particule), la crearea corelării cuantice (entanglement) într-un sistem combinat, bipartit (micro-macro), dar astfel încât starea iniţială de entanglement să fie semnificativ prezervată (şi detectabilă) în regim macroscopic, în ciuda pierderilor în procesul de măsurare (decoerenţă?). De aici, ar urma ca starea de entanglement să fie observabilă şi cu ochiul liber, pe post de detector. [Oare cum ne-ar apărea? Pete de lumină? Am putea percepe vreo diferenţă între şi între?]  

Tehnici şi strategii (în domeniul opticii neliniare): înţeleg că De Martini, Sciarrino şi Vitelli [9] s-au situat în avanpost, susţinând că au reuşit să combine, într-o parte, un foton singular, iar de cealaltă parte, mii de fotoni, sistem generat printr-un proces de amplificare parametrică optică a unuia dintre fotonii entanglaţi în pereche.

A venit însă echipa de la [10], între ei Gisin şi Simon, care arătau cu degetul înspre faptul că, deşi iniţial prezentă, starea de entanglement nu mai putea fi probată şi după amplificare – observarea directă, la scară macro, necesitând tehnologii mult prea sofisticate pentru actualul stadiu (detectări de ultraînaltă rezoluţie, la nivel de foton singular, respectiv pierderi extrem de mici la numărătoare).

Cei de la [15] (cu Simon, desigur) şi-au propus să împingă lucrurile mai departe şi să readucă porţiunea macro a sistemului bipartit la nivelul unui foton singular. Aşadar, mai întâi să cloneze un foton prin conversie parametrică "în jos" (amplificare) pentru a obţine un număr de cópii (imperfecte, neputându-i duplica şi starea cuantică), pe care mai apoi să le distrugă printr-o transformare în sens invers (dezamplificare?). Dar cum informaţia cuantică nu se pierde prin copiere, ar fi posibilă recuperarea originalului (în starea cuantică iniţială). În felul ăsta s-ar putea demonstra că, odată ce starea corelată (non-local) este detectabilă într-un foton singular, atunci ea trebuie să fi existat şi în etapa de după amplificare, în sistemul micro-macro. Ceea ce ar rezolva convenabil problema măsurătorii finale, care s-ar face pe un foton detectat, în loc să se numere nu ştiu câte mii şi încă la ce nivel de rezoluţie! Din punct de vedere practic, ar fi mai uşor de minimalizat pierderile de fotoni survenite în răstimpul dintre cele două transformări (amplificare şi dezamplificare) decât pierderea per ansamblu. Aşa zic ei.

Spre deosebire de ce s-a realizat până acum cu ajutorul polarizării fotonilor, de data asta Ghobadi, Lvovsky şi acelaşi Simon îşi propun să folosească procesul de amplificare-dezamplificare pentru a crea o altfel de corelare, inedită: micro-macro entanglement cu număr diferit de fotoni. Prin urmare, în loc să pornească de la o pereche de fotoni entanglaţi datorită polarizării, vor începe cu un singur foton, dar adus "în stare entanglată" – pe care o vor genera făcându-l să lovească un separator de fascicule (beam splitter), stare care poate fi detectată (cu tehnici optice homodine ori interferometrice). După care se procedează la amplificarea parametrică stimulată, însă doar pe unul din cele două ramuri emergente (celălalt fiind măsurabil direct!), urmată de transformarea în sens invers. Ar rezulta o stare de superpoziţie a două componente, dar având un număr mediu de fotoni sensibil diferit (de exemplu, ca factor de 3, însă nu de ordinul miilor, ci pe la vreo 100 şi ceva). În paranteză fie spus, iarăşi o turnură faţă de o altă recentă propunere [21].  

Cam atât am fost în stare să citesc din articol. Restul, conţinut şi terminologie ... mi-ar fi practic imposibil.  :)

P.S. Un citat:
Ce vrem să spunem prin "a înţelege" ceva? Ne putem imagina că această reţea complicată de lucruri în mişcare ce constituie "lumea" e asemănătoare cu un mare joc de şah jucat de zei, iar noi suntem observatori ai jocului. Nu ştim care sunt regulile jocului; tot ce ni se permite să facem este să urmărim jocul. Desigur, dacă îl vom urmări destul de mult timp, putem în cele din urmă pricepe câteva dintre reguli. Regulile jocului sunt ceea ce înţelegem prin fizică fundamentală. ("Şase lecţii uşoare", Humanitas, 2007, pag. 58)

Nu ştiu dacă Feynman l-a citit pe Huizinga (sau invers). Ar conta?

 
Titlu: Răspuns: Primul obiect macroscopic adus intr-o stare cuantica
Scris de: ariel55 din Noiembrie 14, 2012, 09:14:33 AM
@07Marius: Totusi sa nu exageram....pana la +grd C mai este http://en.wikipedia.org/wiki/High-temperature_superconductivity (http://en.wikipedia.org/wiki/High-temperature_superconductivity)
Poate ai informatii mai noi, te rog argumenteaza.
Titlu: Răspuns: Primul obiect macroscopic adus intr-o stare cuantica
Scris de: 07Marius din Noiembrie 14, 2012, 11:32:25 AM
Citat din: ariel55 din Noiembrie 14, 2012, 09:14:33 AM
@07Marius: Totusi sa nu exageram....pana la +grd C mai este http://en.wikipedia.org/wiki/High-temperature_superconductivity (http://en.wikipedia.org/wiki/High-temperature_superconductivity)
Poate ai informatii mai noi, te rog argumenteaza.

pai in interventia mea anterioara, am dat un link in care sunt descrise materiale supraconductoare la temperatura camerei (28 grd. C). Poate l-ai scapat din vedere, dar oricum sunt si alte articole care trateaza acest subiect.
Mai dau o data link-ul de care povesteam: http://www.superconductors.org/28c_rtsc.htm (http://www.superconductors.org/28c_rtsc.htm)
Titlu: Răspuns: Primul obiect macroscopic adus intr-o stare cuantica
Scris de: 07Marius din Noiembrie 14, 2012, 11:52:24 AM
Citat din: Sieglind din Noiembrie 13, 2012, 11:40:09 PM
P.S. Un citat:
Ce vrem să spunem prin "a înţelege" ceva? Ne putem imagina că această reţea complicată de lucruri în mişcare ce constituie "lumea" e asemănătoare cu un mare joc de şah jucat de zei, iar noi suntem observatori ai jocului. Nu ştim care sunt regulile jocului; tot ce ni se permite să facem este să urmărim jocul. Desigur, dacă îl vom urmări destul de mult timp, putem în cele din urmă pricepe câteva dintre reguli. Regulile jocului sunt ceea ce înţelegem prin fizică fundamentală. ("Şase lecţii uşoare", Humanitas, 2007, pag. 58)

Nu ştiu dacă Feynman l-a citit pe Huizinga (sau invers). Ar conta?  

Daca nu se supara nimeni, eu as completa cele spuse in citat cu citeva precizari:

1. Noi suntem parte din joc si in acelasi timp observam ce se intampla in joc.
2. Din joaca se nasc lucruri serioase.
3. Zeii sunt actori virtuali ai jocului, ptr. a explica de ce exista pina la urma "jocul"...
4. Ar fi pacat sa urmarim jocul, fara sa ne chinuim sa-l intelegem. Am pierde toata distractia.
5. Poate pina la urma esential nu este sa castigi jocul, ci macar sa participi. De aceea probabil sunt unele persoane care ne descriu jocul ptr. a ne bucura si noi de perspectiva, sa-l intelegem cat mai mult chiar daca nu contibuim in vreun fel (direct) la acumularea de "puncte"...

In materialul urmator Brian Cox (mie imi place f. mult de el) explica printre altele entanglementul cuantic. A fost chiar criticat ptr. unele simplificari, dar eu cred ca tocmai asta uneori te ajuta ca sa mergi mai departe...

Pauli Exclusion Principle - Everything is Connected to Everything (by Prof. Brian Cox) (http://www.youtube.com/watch?v=m_H26JrjI9c#ws)

iar aici analiza/completarea la materialul de mai sus:

Was Brian Cox wrong? - Sixty Symbols (http://www.youtube.com/watch?v=ASZWediSfTU#ws)
Titlu: Răspuns: Primul obiect macroscopic adus intr-o stare cuantica
Scris de: andy02 din Mai 12, 2013, 08:10:15 AM
interesant dar stiam stirea de ceva timp.ei spun ca au pus un obiect in stare de suprapunere dar ca asta sa fie posibil trebuie ca acel obiect sa fie neobservat. deci,teoretic nimeni nu poate vedea efectiv acel obiect in stare de suprapunere.