Tot caut pe net o definitie pentru context, prin dictionare, enciclopedii de filozofie, dar nu gasesc. Se gasesc doar definitii dastea hand-waving:
"CONTÉXT, contexte, s. n. Text mai larg în care se găsește un cuvînt sau un pasaj dintr-o scriere."
Dar dpdv ontologic, ce e un context ? Eu cumva suspectez ca e o entitate non-formala, deci nu se poate da o definitie. In exemplul cu cuvantul "nea": Nea Ion s-a dus la piata, si Afara a dat nea. Sensul cuvantului "nea" se poate considera ca aparand relativ la contextul intregii propozitii. Deci qualia intregii propozitii determina cumva sensurile qualiilor componente. Dar intrebarea e: Dar sensul propozitiei in totalitatea ei de cine e determinat ? Relativ la ce context e propozitia la randul ei raportata ? Daia cumva contextele sunt ceva care scapa capturarea lor in vreo definitie. Bine, se poate merge tot mai adanc in constiinta si sa se ajunga la contextul Eului, al self-referintei. Dar din nou, daca ajungi la self-referinta, intri iar in domeniul non-formal si deci din nou devine imposibil sa dai vreo definitie contextului.
Dar poate aveti voi vreo definitie.
