O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe

[cipri]

N-am citi despre aceasta teorie aproape nimic.
Din punctul meu de vedere as crede ca intai pe primele pagini ar trebuii sa existe o introducere care sa te motiveze sa citesti restul.

Acest sunt niste puncte pe care le cred ca trebuie clarificate, inainte ca cineva sa-si faca de lucru sa citeasca despre o teorie care e contra teorie clasice.

• In primul rand trebuie explicat la inceput ce scop are aceasta teorie, si de exemplu sa zica care e diferenta intre aceasta teorie si General Relativity (parca era vorba de teoria relativitaii).
• Care are fi experimentul, in care aceasta teorie ar trebuii sa dea rezultate diferite fata de teoria actuala?
• Care sunt Axiomele teoriei (din care se deduce apoi toata teoria) ?
• Aceasta teorie poate fi formulata in asa fel ca sa satisfaca principiul lui Hamilton?
• Cum arata functia Lagrange a acestei teorii?
• Are teoria o formulare care sa fie "metric-free" (de exemplu folosind exterior differential forms), sau cel putin "coordinate free" ?

[Adi]

Ehe, bine ai spus, Cipri, asa ar trebui sa faca. Din pacate, domnul Adrian nu are experienta cercetarii si comunicarii cu alti oameni de stiinta pentru "peer-review" al teorie sale.

[cipri]

Poate daca se adauga acele puncte din mare la inceputul acelui articol, si apoi poate daca e tradus in engleza si mai trebuie adaugat si niste informatii despre simbolele folosite si ce inteles au (fiindca cam difera de la autor la autor intelesul simbolurilor) , atunci.. poate ar merita sa puna acel articol pe www.arxiv.org , pe acest site se publica mult, si din cate stiu nu exista restrictii, cred oricine poate publica pe acest site. Si acest site e zilnic citit chiar si de cei mai buni oameni de stiinta din lume.
De exemplu si Grigori Perelman, a postat acolo pe acel site dovada a faimoasa "poincare conjecture", si in rest n-a postat nicaieri.

[Adi]

Nici pe arxiv nu posteaza oricine, trebuie sa ai un cercetator renumit care sa puna garantie pentru tine. Si apoi, ai subdomenii acolo. Poti posta tu la fizica teoretica, dar daca nu e bun, o sa il puna la "other". Asa a fost si articolul ce a facut sezantie acum cateva luni despre grupul E8, ce ar explica particulele elementare. De fapt, nu era asa ...

[gheorghe adrian]

Eliminarea kilogramului ca unitate de masura a masei este consecinta faptului ca am definit masa in functie de (ca relatie intre) spatiu si timp. Am aratat in lucrare ca adoptarea ipotezei identitatii dimensionale intre masa (fie inerta fie gravifica) si sarcina electrica duce la definirea corecta a marimilor cu care lucreaza fizica, adica la o semantica corecta a conceptelor (notiunilor) fizice si tot odata la clarificarea sensului fizic al constantelor fizice universale. Asupra importantei definirii masei (fapt ce in literatura noastra de specialitate nici nu este macar pomenit) redam cateva randuri  din cartea lui Henry S. Lipson „Experiente epocale in fizica”: la pagina 15 „ Newton a definit masa ca fiind produsul dintre volum si densitate, desi densitatea nu poate fi definita decat cu ajutorul notiunii de masa. Este oare masa imposibil de definit, la fel ca lungimea sau timpul? In ce ma priveste cred ca daca am acceptat notiunile de lungime si timp masa poate fi definita in functie de aceste notiuni chiar daca nu stim altceva despre forta decat ca putem realiza oricand o forta constanta – de pilda, atarnand o greutate de o sfoara peste un scripete atasat de un carlig.” Cateva randuri mai jos: „Toate aceste experiente nu ne spun despre forta decat faptul ca ea produce acceleratie.”. Iar la pagina 22: „A devenit posibila verificarea mai precisa a constantei lui g,  acceleratia in cadere libera, iar aceasta a ridicat o problema careia nici pana astazi nu i s-a gasit solutia.  Problema se refera la natura masei. In legile lui Newton, masa apare sub doua aspecte diferite; in cea de-a doua lege a miscarii ea apare ca o constanta de proportionalitate intre forta si acceleratie – masa de inertie -, iar in legea gravitatiei ea apare ca o constanta definind forta de atractie a doua mase – masa de gravitatie. Experienta cu pendulul arata ca cele doua mase sunt perfect egale. Newton si-a dat seama de importanta acestei concluzii si, repetand experientele lui Galilei cu mai multa precizie, a ajuns la acelasi rezultat. De ce este masa de inertie a unui corp egala cu masa lui gravitationala?. Problema a fost reluata de-a lungul secolelor, dar nu si-a gasit inca raspunsul.”





Tot in legatura cu  dimensiunea lui E (intensitatea campului electric) avem egalitatea   m·v²/2 = q·U . Daca  m = q  rezulta ca  U = v².  Dar  U = E·l  adica  v² =  E·l . Dimensional  avem ca:  l²/t² = E·l ; rezulta ca  E = l/t²  adica este acceleratie  a (m/s²)

 Dupa cum am aratat la descifrarea constantei de actiune h, constanta   Λ  a efectului Compton  este lungimea de unda a aceluiasi foton gama de la anihilarea  electronului, de frecventa ffae. Aceasta arata de asemenea ca frecventa fotonului gama de la anihilarea belectronului este o constanta a electronului.








Ipotezele (axiomele) de la care am plecat la edificarea acestei teorii sunt: -1) identitatea dimensionala a sarcinii electrice q  cu masa inerta m (care este egala cu masa gravifica). -2) inversul constantei de structura fina α este indicele de refractie al mediului atomic 1/α=nα=137 . -3) permitivitatea electrica a vidului εo este adimensional fizic. Aceasta duce la aceea ca si  k  (constanta interactiunilor electrice) este adimensional (si am aratat la descifrarea constantei de actiune  h  ca reflecta numarul de unde constituente ale trenului de unde al fotonului gama de la anihilarea electronului, de frecventa ffae. Iar permeabilitatea magnetica a vidului are dimensiunea inversului de viteza la patrat  μo=4·π·k/c².




Formulele principale utilizate in lucrare la diferite substitutii sunt urmatoarele 
nα = indicele de refractie atomic = inversul constantei de structura fina α =1/α = 137 ; viteza fotonului in atom  vfa = 2·π·re·ffae ; viteza luminii in vid  vlv = c =2·π·nα·re·ffae ; distanta elementara  de ≈ re/2·π²·k (=1.602 exp –26 m) ; sarcina electrica a electronului  qe = c²·de/k = 4·π²·(nα)²·re²·(ffae)²·de/k  (C);  masa electronului 
me = 4·π²·(nα)²·de²·(ffae)²·re/k ≈ 16·c²·re/(4·π·k)³·π  (Kg) ; constanta de actiune (constanta lui Planck)   h = k·me·qe/de·ffae = k·(qe)²/re·ffae ; numarul de unde ale fotonului in vid
nλfv = k·ff/ffae. unde: ff este frecventa fotonului oarecare ; ffae este frecventa fotonului gama de la anihilarea electronului;  raza fotonului absorbit (refractat) in atom 
rfa = re·ffae/ff ; sarcina electrica a fotonului refractat in atom  qfa = 4·π²·(nα)²·(rfa)²·(ff)²·de/k = qe


 Nici n-am stiut ca gluonii nu au masa si nici nu pot sa cred. Fiindca daca  gluonii sunt purtatorii fortei tari ei ar trebui sa fie o sursa de mare energie. Fiindca  F=W/l=m·c²/l . Or daca au masa nula, energia de repaus egala cu   mg x c² (mg = masa gluonului = 0), ar fi nula. Iar aceasta ar contrazice legea lui Einstein. Eu mi-am propus sa nu ma bag de loc in mecanica nucleara si subnucleara, asa ca sunt complet strain de acest domeniu. 


Tot in sprijinul existentei eterului vine si faptul constatat la structura de masa a electronului, ca masa electronului (dar si a tuturor particulelor elementare) este data de produsul unui debit masic cu frecventa  ffae (respectiv frecventa fotonilor de la anihilarea particulelor),  adica  me=Qme x ffae. Debitul  masic Qme este dat de produsul a trei constante fizice ;  Qme=h·εo·μo . Despre ce debit poate sa fie vorba?. Acest debit inmultit cu  frecventa f fae la patrat si cu  2·π²·k ne da curentul electro-eteric al electronului  Ifae=qe/tfae.
A respinge existenta eterului inseamna a admite translatia particulelor si corpurilor in spatiul cosmic fara suport material, adica miscare fara suport fizic ceeace tine de metefizica. Experienta lui Michelson, care se considera ca a demonstrat fara putinta de indoiala lipsa eterului cosmic, a demonstrat de fapt doar ca la suprafata Pamantului nu exista nici un curent tangential de eter. Ceeace este perfect adevarat, deoarece masa Pamintului pompeaza eterul cu frecventa de pulsatie a nucleonilor dupa directie radiara pe toata suprafata globului terestru, fapt ce asigura ancorarea (prinderea) planetei in spatiu pe nivelul ei de miscare (nivel caracterizat prin intensitate – viteza – directie si sens). Intru-cat  exista translatie inseamna ca exista o diferenta de presiune in eter, intre fata indreptata spre sensul de inaintare si fata opusa. Ar putea exista un curent de eter prin masa  Pamantului, care ar putea fi evidentiat daca un brat al interferometrului ar fi pozitionat vertical. Poate s-ar observa deplasarea franjelor de interferenta daca observatiile s-are face o data dimineata si odata seara. Adica atunci cand bratul vertical ar fi paralel cu directia de translatie, adica cu directia campului de inertie. De asemenea poate ar fi necesar ca experienta sa se faca folosind un mediu de propagare a luminii mai dens decat aierul. Fiindca experientele arata ca lumina simte actiunea campurilor (electric, magnetic sau de inertie) atunci cand  exista un cuplaj mai strans cu substanta. La trecerea luminii prin aer pe o distanta scurta cuplajul luminii cu aerul este ca si inexistent. De aceea si indicele de refractie al atmosferei este aproape 1. adica lumina are in aer cam aceeasi viteza ca in vid. In cazul unui mediu transparent mai dens decat aerul , distantele intermoleculare fiind mult mai mici, lumina in prapagarea ei, interactioneaza cu campul intermolecular realizanduse cuplajul strans cu substanta mediului transparent. Cuplajul luminii (al fotonului) cu substanta duce la (inseamna) micsorarea vitezei de propagare (translatie). Masa fotonului ramanand aceeasi inseamna micsorarea impulsului cinetic, inseamna micsorarea lungimii de unda ceeace implica micsorarea volumului fotonului, ceeace implica cresterea densitatii si presiunii in interiorul (in sanul) structurii dinamice a fotonului. Adica o parte din energia cinetica a fotonului aflat in translatie in vid se converteste in energie potentiala cand patrunde intr-un mediu cu densitate mai mare ca a aerului. La parasirea mediului cu densitate mai mare ca a aerului se revine la viteza luminii in vid, la  impulsul volumul densitatea si presiunea specifice translatiei prin eter (in vid)     

                                                         
In sprijinul ideii de foton in repaus vine si constatarea ca fotonul absorbit (refractat in atom se comporta ca o sarcina electrica elementara (ca un electron)  qfa=qe (qfa=sarcina electrica a fotonului in atom, qe=sarcina electronului) care graviteaza in jurul nucleului cu viteza  c/137, pe o orbita intermediara intre orbita initiala si cea finala pe care a facut salt electronul, de raza  rfa=re x ffae/ff  (rfa=raza fotonului in atom, re=raza electronului, ffae=frecventa fotonului de la anihilarea electronului, ff=frecventa fotonului (oarecare) absorbit (refractat) in atomul excitat.

[cipri]

Ipotezele (axiomele) de la care am plecat la edificarea acestei teorii sunt: -1) identitatea dimensionala a sarcinii electrice q  cu masa inerta m (care este egala cu masa gravifica). -2) inversul constantei de structura fina α este indicele de refractie al mediului atomic 1/α=nα=137 . -3) permitivitatea electrica a vidului εo este adimensional fizic. Aceasta duce la aceea ca si  k  (constanta interactiunilor electrice) este adimensional (si am aratat la descifrarea constantei de actiune  h  ca reflecta numarul de unde constituente ale trenului de unde al fotonului gama de la anihilarea electronului, de frecventa ffae. Iar permeabilitatea magnetica a vidului are dimensiunea inversului de viteza la patrat  μo=4·π·k/c².

Imi pare rau dar cu o asemenea prezentare nici nu cred ca vei putea reusi vreodata ca cineva sa fie de acord sa citeasca ce ai scris (nici vorba sa accepte) , numai asa daca ai plati pe cineva.

Acum mai nou cand faci o teorie trebuie sa fie pe sistem axiomatic (nu mereu s-a procedat asa, dar acum asa e mai la moda).
Adica trebuie sa introduci niste axiome cat mai simple.
A baga tot felu de constante in axiomele de baza este ceva care face o foarte proasta impresie.

Daca vrei sa vezi cam cum ar trebui facuta construita o teorie , atunci de exemplu poti cauta carti care se ocupa cu asaceva. Si cel mai usor poti invata daca vezi cum se construeste o teorie pe care o stii si care nu e nici prea complicata. Un exemplu bun ar fi electrodynamica, cartea
"Foundations of Classical Electrodynamics" scrisa de Hehl este un exemplu foarte buna. Hehl introduce cateva axiome si arata cum din acele axiome deduce ecuatiile lui Maxwell ( in formalism care e metric-free si coordinate free ). Apoi scrie si functia "lagrangian" si arata ca si electrodynamica se poate deduce din principiul lui Hamilton... si si si......

Oricum se merita sa merge mereu pana la radacina teoriei sa incepi cat mai de jos, de la fundatie, ca altfel e riscul sa faci ipoteze si teorii care is pe un fundament slab, si asemenea teorii nu au viitor.

Si mereu cand faci o teorie noua (si care nu e nici compatibila cu teoria relativitatii) atunci trebuie mereu sa explici foarte bine, ce rost are teoria, cu ce scop a fost facuta, ce imbunatatiri aduce fata de teoria clasica. Si aceste chestii trebuie explicate chiar la inceput.

[gheorghe adrian]

<M1: pasaj inlaturat la cererea autorului>

Ideile noi pe care le aduce teoria alcatuita de mine, idei care se abat de la modelele statornicite de stiinta actuala si fixate in logica bunului simt comun ar fi urmatoarele;   
- identitatea dimensionala intre masa si sarcina, -universul fizic bidimensional, -toate marimile exprimate ca relatii intre spatiu si timp, - masa si sarcina ca structuri dinamice care pulseaza in spatiu, -spatiul fizic materializat de eterul cosmic, ca suportul (substratul) material al tuturor miscarilor din universul fizic, -inversul constantei de structura fina α  ca indicele de refractie al mediului atomic (1/α =nα),  -lumina ca unda longitudinala de presiune in eter, -explicitarea constantei de  actiune h (si a tuturor constantelor fizice) ca fiind formata (data) de constante ale electronului, -lumina ca structura de motor electric liniar, -particulele elementare ca structuri de motor electric rotativ, -lumina ca translatie (ca transport) de substanta, -propagarea luminii nu prin contiguitate ci ca translatie a structurii dinamice a fotonului similara motorului electric liniar, -aspectul ondulatoriu (vibrator) al luminii ca efect insotitor al translatiei structurii dinamice (periodice si transversale la directia de translatie) a fotonului, sesisabil doar de observatorul in repaus, -Interpretarea hidrodinamica a fortei electromagnetice, -forta electromagnetica propulsor al structurii dinamice a fotonului, -propagarea (translatia) luminii ca lunecare hidrodinamica prin eter, -forta de inertie ca efect al presiunii dinamice care apare la translatia accelerata particulelor si sistemelor de particule (corpurilor) prin eter, - cresterea masei particulelor accelerate spre viteza luminii pe seama masei fotonilor incidenti adsorbiti  (lipiti pe particule) insumata la masa particulelor, printr-un mecanism de ciocnire plastica, -masa de repaus a fotonului egala cu masa particulelor din care provin prin procesul de anihilare (de disparitia structurii de masa si aparitia structurii de foton, - particulele elementare ca sisteme de unde electromagnetice stationare de amplitudine gigantica, - forma cilindrica inelara a particulelor elementare, - campul electric (al sarcinilor electrice) pulsatoriu, cu semiunde de aceeasi polaritate, -campul gravific camp electromagnetic alternativ (de frecventa mult mai mare ca a campului electric) cu semiunde pozitive si negative, cu simetria alterata de suprapunerea fortei electromagnetice care roteste nucleonii.
Aceste idei trebuiesc examinate in toate detaliile (in toate aspectele) lor. Toate aceste idei ar fi chiar relevante epistemologice, si demonstrarea falsitatii lor ar putea fi preocuparea unei abordari epistemologice a  sistemului teoriei respective.    

[mm]

D-lui Adrian,

- forma cilindrica inelara a particulelor elementare, - campul electric (al sarcinilor electrice) pulsatoriu, cu semiunde de aceeasi polaritate, -campul gravific camp electromagnetic alternativ (de

Imi place ideea formei toroidale a particulelor. Au mai incercat si altii sa exploateze aceasta idee.
In ceea ce priveste identitatea intre campul gravitational si campul electomagnetic lucrurile stau similar dar aici pot sa vin in sprijinul ideii dvs. cu cartea Gravitatia a dr. Ioan N.  Popescu, in care are si 50 de pagini dedicate acestei probleme. Chiar de la inceput, el arata ca raportul dintre forta coulombiana, F(c), si forta newtoniana, F(n), la interactiunea dintre doua particule elementare de sarcini e1 si e2, respectiv mase m1 si m2, este
F(c)/F(n)=[e1*e2/r^2]/[G*m1*m2/r^2]=~e^2/G*m^2=~10^40 , in cazul a doi electroni. Si spune el ca numarul 10^40 "e considerat in prezent ca o constanta fundamentala a naturii". Sublinierea lui, anul tiparirii, 1982.
Teoria sa, denumita a gravitovortexului, ii permite sa "lege conform gravitovortexului sarcina electrica a oricarei particule materiale de masa sa " ,  conform formulei (11.21)  e(0)=(G*m^2)^1/2 .

Mai spicuim, "In 1923, H. A. Wilson observa o coincidenta numerica stranie; valoarea campului magnetic observat al Pamantului(si deci momentul sau magnetic) poate fi obtinuta cantitativ exact (din miscarea sa de rotatie si din legile electromagnetismului) , daca se presupune ca un element de masa m al planetei - in unitati electrostatice - conform unei relatii, care este exact relatia noastra (11.21)!"...."Intr-un referential fata de care particula materiala se afla in miscare, avem 0<f<1 , astfel incat sarcina sa electrica in raport cu acest referential va fi e=f*(G*m^2)^1/2=f*e(0)    (11.22)
Am numit aceasta marime sarcina de interactiune , deoarece valoarea sa depinde direct de miscarea relativa a particulei fata de referentialul dat. Se intelege ca aceste doua marimi in general diferite e(0) si e nu sunt si entitati fizice diferite, ele reprezinta aceeasi sarcina electrica de tip gravitovortex vazuta din referentiale diferite."

Se mai refera la magnetostrictiune, aratand ca un material (ni, fe, co) se scurteaza cand creste intensitatea c. magnetic si pe aceasta baza face legatura cu nucleul (fe-ni) al Pamantului spunand: "daca intensitatea caestui camp scade permanent asa cum arata observatiile (ca urmare a indepartarii seculare a planetei de Soareconform gravitovortexului) , Pamantul isi va mari continuu volumul sau datorita unui efect magnetostrictiv."

"Dubla calitate a fortei gravitovortex (gravitationala si electrica) este descrisa direct si explicit de relatia (11.21) , care este bine verificata de datele de observatie (cap 12) si care spuneintre altele ca o masa m , aflata in miscare de rotatie trebuie sa produca - conform legilor electromagnetismului - aceleasi efecte magneticeca si sarcina electrica, e ; tocmai pe aceasta baza gravitationala si electrica in acelasi timp vom explica - la parametrii calitativi si cantitativi observati - campul magnetic terestru (&12.3) , ca si campurile magnetice observate ale celorlalte planete, "...

Si mai spune multe altele cu formule multe, bazate mereu pe baze experimentale recunoscute "oficial". Am reprodus aceste putine pasaje in ideea ca va vor servi intr-un fel sau altul.
Intr-o postare anterioara v-am pus o intrebare (la eter) privind frecventa electronului; probabil a trecut neobservata in maldarul de comentarii.

[gheorghe adrian]

Domnule mm!
Ca sa pot sa-mi formez o parere asupra ideilor expuse in lucrarea domnului Ioan N. Popescu  'Gravitatia” ar trebui sa dispun de ea, ca sa o studiez multa vreme, cu atentie, in toate detaliile. Din pacate n-am apucat sa o procur, atunci cand a aparut. Pe atunci nu eram foarte interesat de astfel de probleme. Cand am vrut sa-o cumpar n-am mai gasit-o nici la librarii, nici pe la anticariate. Ca o idee de principiu, cred ca astfel de carti  nu sunt apreciate de specialisti, deoarece teoria lor nu aduce niste promisiuni pentru demersuri pragmatice majore. T.R. De exemplu, cu toate dificultatile de intelegere, a venit cu revelatia (solutia) energiei si cu promisiunea foarte incantatoare a calatoriei in timp. Deci au fost motive pentru o mare apreciere. In acest context pot spune ca teoria mea vine cu doua promisiuni; -posibilitatea propulsiei electromagnetice autonome in spatiul cosmic (caci daca natura a creat structura dinamica a fotonului propulsata electromagnetic, vor incerca si oamenii sa realizeze sisteme similare), -posibilitate stocarii energiei in sisteme de unde electromagnetice stationare de mare amplitudine. Adica ar exista motive ca sa nu fie ignorata.   Pe de alta parte cred ca teoria alcatuita de mine nu contrazice TR ci vine cu argumente (rationamente) de ordin fizic in sustinerea asertiunilor, fiindca sustine independenta vitezei luminii in vid si statorniceste viteza luminii ca singurul reper dinamic in universul fizic si da un rationament fizic pentru cresterea masei particulelor accelerate spre viteza luminii, justificand imposibilitatea atingerii si depasirii acestei viteze. Deoarece  TR nu si-a propus sa demonstreze lipsa eterului, ci doar a facut afirmatia ca fenomenele fizice pot fi explicate si in lipsa eterului. Apoi am gasit intr-o lucrare de  Vranceanu “Introducere in Teoria Relativitatii” , ca de fapt la translatia particulelor cu viteze apropiate de viteza luminii in vid, in structura lor timpul propriu se contracta. Acest fapt ar insemna ca structura dimensionala gasita pentru masa nu vine in contradictie cu TR.
Frecventa de pulsatie in spatiu a electronului, egala cu frecventa  ffae a fotonului gama de la anihilarea electronului si egala cu frecventa de rotatie (cu turatia) structurii dinamice a electronului este  data de egalitatea relatiilor Einstein si Planck, si este specifica electronului aflat intr-un repaus relativ (la viteze mult mai mici decat viteza luminii in vid).: me·c²=h·ffae; rezulta  ffae= me·c²/h=1,23726·10 la puterea 20 Hz.

[Electron]

T.R. De exemplu, cu toate dificultatile de intelegere, a venit cu revelatia (solutia) energiei si cu promisiunea foarte incantatoare a calatoriei in timp.

Unde ati gasit in TR promisiunea legata de calatoria in timp?

Si care este "solutia" energiei de care vorbiti?

e-

[Adi]

Deoarece  TR nu si-a propus sa demonstreze lipsa eterului, ci doar a facut afirmatia ca fenomenele fizice pot fi explicate si in lipsa eterului.

Ce tu nu intelegi e ca ceva de care nu avem nevoie, nu exista!

[mm]

   "Gravitatia" lui Ioan N Popescu intr-adevar s-a gasit doar pentru putin timp in librarii, am patit si eu la fel, pana la urma am regasit-o ca exemplar unic la biblioteca judeteana Brasov. E posibil sa se gaseasca si la bibliotecile altor judete. Are vreo 700 de pagini. Intamplator l-am cunoscut, personal pe autor. FF bine pregatit inginer, la INMT.
   Stocarea energiei in sisteme prin ridicarea frecventei (practic nelimitata) e o idee pe care am mai intalnit-o in contextul "parasirii" referentialului nostru.
   Imi plac si celelalte idei exprimate in aceasta postare a dvs. Astfel, pot sa va asigur ca teoria relativitatii contine o contradictie majora privind "viteza limita", motiv pentru care, in mod necesar, ea va fi contrazisa in anumite privinte. Chiar daca in altele, nu. Cred ca aici aveti un "spatiu de manevra".
   Am inteles frecventa "de repaus", sa-i spunem, a electronului; eu am mai intrebat si cat poate fi frecventa maxima a aceluiasi electron. Este cumva cea de natura relativista?

[Adi]

Astfel, pot sa va asigur ca teoria relativitatii contine o contradictie majora privind "viteza limita", motiv pentru care, in mod necesar, ea va fi contrazisa in anumite privinte. Chiar daca in altele, nu. Cred ca aici aveti un "spatiu de manevra".

Imi pare rau, dar nu il asigurati de nimic, ci doar va exprimati propria parere (si aceasta parere este grestita, dupa spusese Stiintei cu S mare). Sa fie clar asta.

[gheorghe adrian]

A pretinde identificari fizice experimentale ale unei teorii, inainte ca teoria  sa fie difuzata, inainte ca ea sa fi ajuns la fizicienii experimentatori, fara ca acestia sa fi imaginat si realizat (efectuat) experiente de confirmare sau de infirmare a asertiunilor teoriei, mi se pare o abordare absurda a teoriei. Si ipoteza cuantelor a lui Planck, si ipotezele TR a lui Einstein si ipoteza dualismului unda corpuscul a lui de Broglie si altele au fost contrazise initial (de contrazicatori foarte fixati in dogme si prejudecati), si ipotezele lor au fost confirmate prin experiente efectuate la multi ani de la enuntarea lor. Fizica este o stiinta rationala prin excelenta. Telul ei este reflectarea rationala a universului fizic, si de aceea respinge reprezentarile si abordarile absurde. Ori o teorie care se intemeiaza tocmai pe legile de baza, pe temelia rationala a fizicii nu poate fi irationala. Asertiunile ei nu pot fi respinse apriori, si considerate false, numai pentru ca nu se potrivesc cu ideile si modelele consacrate. Fiind in stadiul enuntarii ipotezei, examinarea obiectiva a assertiunilor la care ajunge presupune a cerceta daca in rationamentele care le-au generat s-au strecurat incalcari ale legilor cunoscute ale fizicii. Aceasta ar fi sarcina (preocuparea) analistilor bine intentionati.   

[Electron]

A pretinde identificari fizice experimentale ale unei teorii, inainte ca teoria  sa fie difuzata, inainte ca ea sa fi ajuns la fizicienii experimentatori, fara ca acestia sa fi imaginat si realizat (efectuat) experiente de confirmare sau de infirmare a asertiunilor teoriei, mi se pare o abordare absurda a teoriei. Si ipoteza cuantelor a lui Planck, si ipotezele TR a lui Einstein si ipoteza dualismului unda corpuscul a lui de Broglie si altele au fost contrazise initial (de contrazicatori foarte fixati in dogme si prejudecati), si ipotezele lor au fost confirmate prin experiente efectuate la multi ani de la enuntarea lor.

Toate aceste teorii erau falsificabile, si au fost pana la urma inevitabil acceptate, oricat de neintuitive erau, tocmai pentru ca au fost confirmate experimental. In 1905 foarte putini au observat TRR a lui Einstein. Doar cand a fost confirmata experimental, cativa ani mai apoi, a devenit Einstein faimos si teoria acceptata.

Ce anume aveti falsificabil in teoria dumneavoastra? De ce insistati sa folositi in mod abuziv termeni deja consacrati? Ce ce nu definiti clar noile concepte pe care le folositi? De ce nu eliminati ipotezele nefalsificabile? De ce sariti peste acesti pasi foarte importanti, la pretentia de a fi analizata matematic teoria dumneavoastra?

Fizica este o stiinta rationala prin excelenta. Telul ei este reflectarea rationala a universului fizic, si de aceea respinge reprezentarile si abordarile absurde. Ori o teorie care se intemeiaza tocmai pe legile de baza, pe temelia rationala a fizicii nu poate fi irationala.

Corect. Acum, ce rationalitate vedeti in introducerea in fizica a conceptelor nedetectabile, si a ipotezelor nefalsificabile?

Asertiunile ei nu pot fi respinse apriori, si considerate false, numai pentru ca nu se potrivesc cu ideile si modelele consacrate.

Daca propuneti noi modele si noi concepte, folositi termeni noi, nu folositi in mod abuziv termenii consacrati. Cat timp folositi gresit termenii deja definiti, "asertiunile" dumneavoastra sunt gresite din start.

Fiind in stadiul enuntarii ipotezei, examinarea obiectiva a assertiunilor la care ajunge presupune a cerceta daca in rationamentele care le-au generat s-au strecurat incalcari ale legilor cunoscute ale fizicii. Aceasta ar fi sarcina (preocuparea) analistilor bine intentionati.

Legile cunoscute ale fizicii, si confirmarile experimentale au aratat ca eterul nu exista. Cand faceti o teorie care porneste de la existenta eterului, incalcati acele legi si ignorati experimentele de rigoare.

Teoriile coerente matematic nu sunt fizice pana nu devin falsificabile, si nu sunt acceptate pana nu sunt confirmate experimental. Asta este ceva care nu s-a schimbat niciodata in istoria stiintei moderne. Daca asta doriti sa schimbati, atunci va chinuiti degeaba.


e-