Forumul Scientia

Diverse => Critici ale paradigmei curente in stiinta => Subiect creat de: H5X25 din Aprilie 26, 2008, 03:23:24 PM

Titlu: tangente H5X25
Scris de: H5X25 din Aprilie 26, 2008, 03:23:24 PM
Eu am citit Ciocnirea Lumilor, tu?

Dupa moartea lui A. Einstein, in biroul sau, a fost gasita o singura carte pe masa, deschisa; cartea pe care o citise, intre 1951-1955 de foarte multe ori: Worlds in Collision de Immanuel Velikovsky (fostul sau coleg de camera de la Princeton).

I. Velikovsky a prezentat in cartea sa extraordinara, Ciocnirea Lumilor (ed. Lucman, in traducere), dovezile incontestabile despre faptul ca Pamantul s-a oprit de mai multe ori din rotatia sa din jurul propriei axe/din jurul Soarelui in trecut, in varianta heliocentrica; fapt imposibil insa, pentru ca nu ar fi avut CUM sa-si reia presupusa rotatie la aceeasi viteza, si s-ar fi prabusit imediat in spatiu; ar fi intervenit si frictiunea imediata dintre presupusele straturi de fier/nichel care ni se spune ar forma centrul sau miezul Pamantului.

Solutia corecta este sa luam in calcul varianta geocentrica unde planetele s-au ciocnit deasupra Pamantului, iar Soarele s-a oprit din traseul sau ceresc in vremea in care a fost scrisa cartea lui Iosua.

CIOCNIREA LUMILOR DE IMMANUEL VELIKOVSKY

Principiul armoniei si stabilitatii sferelor cereasca si terestra este baza conceptiei noastre actuale despre univers. Omul este convins ca planetele si satelitii lor urmeaza invariabil aceleasi traiectorii si ca gravitatia garanteaza coerenta sistemului planetar.
Armonia cereasca este formata din corpuri diferite prin dimensiuni, forma, viteza si sens de rotatie, prin orientarea axelor de rotatie; cu atmosfere de natura diferita sau fara atmosfera, cu un numar variabil de sateliti sau fara sateliti, ori cu sateliti care orbiteaza in ambele sensuri. Toate teoriile despre originia sistemului planetar si despre forta care ii mentine elementele in miscare incep o data cu teoria gravitatiei si cu mecanica cereasca a lui Newton. Inertia sau persistenta de miscare, proprietatea innascuta (sau 'intrinseca' in conceptia lui Newton) a planetelor si a satelitilor, a fost postulata de Newton care a fost insa incapabil de a explica cum, sau cand s-au produs atractia sau respingerea initiale.

Teoria sa propusa pentru prima data acum aproximativ 350 de ani nu ne mai poate multumi astazi; viteza rotatiei axiale a Soarelui, in momentul in care s-a format sistemul planetar, nu a putut sa fie suficienta pentru ca inelele de materie sa se desprinda. Chiar admitand acest lucru, nu ar fi pastrat forma de globuri. Teoria lui Newton nu explica de ce planetele au o viteza unghiulara de rotatie zilnica si de revolutie anuala mai mare decat cea pe care le-ar fi putut-o imprima Soarele, sau de ce unii sateliti au o rotatie retrograda. Conform altei teorii, cea planetezimala, o imensa maree de materie solara a fost ridicata de o stea care a trecut foarte aproape de Soare. In sprijinul acestei teorii, s-a sustinut ca - in momentul fragmentarii acestei 'maree' intr-un anumit numar de 'picaturi' de diferite marimi - cele mai mari proveneau probabil din centrul mareei, iar cele mai mici, de la una dintre cele doua extremitati ale mareei. Insa masa si marimea planetelor sunt complet diferite; Saturn este mai mic decat Jupiter, iar Pluto este la fel de mic precum Mercur. Problema originii Lunii este foarte jenanta pentru teoria mareelor. Se calculeaza ca Luna are o greutate specifica mai mica decat Pamantul, se trage de aici concluzia ca Luna a fost constituita de straturile superficiale ale materiei terestre. Dar aceasta ipoteza postuleaza ca formarea Lunii si cea a Pamantului nu au fost simultane. Pamantul, format de o masa ejectata din Soare, trebuie sa fi suferit un proces de nivelare, care a plasat metalele grele in centru si siliciul la periferie, INAINTE ca Luna sa fi fost smulsa Pamantului de o noua 'maree'. Ceea ce ar implica deformari provocate de doua 'maree' consecutive intr-un sistem unde eventualitatea unei singure maree este considerata deja foarte improbabila (trecerea unei stele prin apropierea alteia are loc, dintre o suta de milioane de stele, o singura data la cinci bilioane de ani).

Toate teoriile prezente despre formarea sistemului planetar postuleaza ca toate planetele si toti satelitii ar trebuie sa se roteasca in acelasi sens. In teoria mareelor, trecerera stelei a determinat directia miscarilor planetelor; a traversat planul dupa care se rotesc acum planetele, dupa o directie care le-a orientat miscarile de revolutie de la vest la est. Dar satelitii lui Uranus se rotesc perpendicular pe acest plan, cativa sateliti ai lui Jupiter si Saturn in sens invers. Toate teoriile existente admit ca viteza unghiulara de revolutie a unui satelit trebuie sa fie mai mica decat viteza de rotatie a planetei in jurul ei insasi. Dar satelitul cel mai apropiat de Marte are o miscare de revolutie mai rapida decat miscarea de rotatie a lui Marte. O alta teorie, cea a stelelor duble a fost oferita recent. Soarele ar fi facut parte dintr-un sistem de stele duble, iar trecerea unei stele ar fi rupt insotitorul Soarelui si din ramasitele sale s-ar fi format planetele. Dar aceasta teorie nu reuseste sa explice diferentele de greutate specifice intre planetele mici si satelitii lor. Printr-un proces de sciziune, Luna s-a nascut din Pamant. Dar greutatea specifica a Lunii este mai mare decat cea a marilor planete si mai mica decat cea a Pamantului: teoria conform careia Pamantul s-a nascut din Luna, in ciuda dimensiunilor mici ale acesteia, apare astfel mai verosimila.

Originea cometelor prezinta si mai multe dificultati. Cand trec prin apropierea Soarelui, cometele de perioada scurta formeaza cozi. Se presupune ca materia cozii nu se reintoarce in capul cometei, ci se imprastie in spatiu. IN CONSECINTA, COMETELE, PRIN NATURA LOR DE CORPURI LUMINOASE, TREBUIE SA AIBA O EXISTENTA LIMITATA. DACA, DE EXEMPLU, COMETA HALLEY DESCRIE ORBITA ACTUALA DIN ERA PRECAMBRIANA, ATUNCI A FORMAT SI PIERDUT OPT MILIOANE DE COZI, CEEA CE PARE IMPROBABIL. DACA DISPAR, NUMARUL COMETELOR IN SISTEMUL SOLAR TREBUIE SA SCADA CONSTANT, SI NICI O COMETA CU PERIOADA SCURTA NU SI-AR FI PUTUT PASTRA COADA DE LA INCEPUTUL TIMPURILOR GEOLOGICE. DAR PENTRU CA EXISTA MULTE COMETE LUMINOASE CU PERIOADA SCURTA, ELE S-AU FORMAT, SPONTAN SAU NU, INTR-O PERIOADA CAND CELELALTE ELEMENTE ALE SISTEMULUI, PLANETE SI SATELITI, ISI OCUPASERA DEJA LOCUL.

PREZENTA FIERULUI IN SCOARTA SAU MIGRATIA METALELOR GRELE DIN NUCLEU PANA LA SCOARTA AU FOST INSUFICIENT EXPLICATE; CACI, PENTRU CA ACESTE METALE SA FI PARASIT NUCLEUL, TREBUIA SA FI FOST EJECTATE PRIN EXPLOZIE SI, CA SA RAMANA RASPANDITE IN SCOARTA, TREBUIA CA ACESTE EXPLOZII SA FI FOST URMATE DE O RACIRE IMEDIATA. DACA, LA ORIGINE, PLANETA ERA UN CONGLOMERAT INCANDESCENT DE DIFERITE ELEMENTE, DUPA CUM PRETIND TEORIILE NEBULOASEI SI TEORIA MAREELOR, FIERUL DIN GLOB AR FI TREBUIT ATUNCI SA SE OXIDEZE SI SA SE COMBINE CU TOT OXIGENUL DISPONIBIL. DAR, DINTR-UN MOTIV NECUNOSCUT, ACEST FENOMEN NU S-A PRODUS. ASTFEL, PREZENTA OXIGENULUI IN ATMOSFERA TERESTRA RAMANE NEEXPLICATA.

Viteza rotatiei axiale a Soarelui in momentul in care era format sistemul planetar, nu a putut sa fie suficienta pentru ca inelele de materie sa se desprinda; chiar admitand acest lucru, aceste inele nu ar fi avut cum sa se formeze (sau sa pastreze) forma de globuri.

Se presupune ca ridicarea muntilor s-a facut printr-un proces lent si gradat. Roci sedimentare acopera muntii inalti. Gasim acolo scoici si schelete de pesti. Ce cauza a provocat aparitia acestor munti? A fost nevoie de o presiune puternica din interior sau de o tractiune din exterior ori de miscari de tensiune pe flancuri ca sa se iveasca muntii, sa fie ridicate continentele afara din fosilele marine si sa fie scufundate alte mase terestre. Pe de alta parte, este evident ca rocile arse, deja dure, au devenit probabil fluide ca sa penetreze rocile sedimentare sau sa le acopere; SE SPUNE CA TREBUIE SA SE FI PRODUS CU MULT INAINTE DE APARITIA OMULUI PE PAMANT. ASTFEL, SE PUN PROBLEME DELICATE CAND SUNT GASITE CRANII DE OAMENI PREISTORICI IN STRATURILE RECENTE SAU CRANII DE OAMENI MODERNI, AMESTECATE CU OASE DE ANIMALE DISPARUTE, IN STRATURI VECHI. S-au gasit urmele a cinci sau sase deplasari consecutive ale ghetarilor in cursul epocii glaciare sau a cinci-sase perioade glaciare. O anumita forta a impins, de cateva ori, stratul de gheata spre latitudini moderate. PENTRU CA MASA DE GHEATA SA SE FI PUTUT FORMA, A TREBUIT SA SE PRODUCA O CRESTERE A PRECIPITATIILOR. ACEASTA IMPLICA NEAPARAT O CRESTERE DE VAPORI DE APA IN ATMOSFERA, CARE ESTE CONSECINTA UNEI EVAPORARI SPORITE LA SUPRAFATA OCEANELOR. DAR O ASTFEL DE EVAPORARE NU A PUTUT SA FIE PROVOCATA DECAT DE CALDURA.

CAUZA DISPARITIEI MAMUTILOR DIN NORD-ESTUL SIBERIEI A AVUT LOC FOARTE BRUSC SI A COINCIS CU SFARSITUL ULTIMEI PERIOADE GLACIARE. IN 1799 IN TUNDRELE DIN NORD-ESTUL SIBERIEI AU FOST GASITE CORPURI INGHETATE, PERFECT CONSERVATE DE MAMUTI. DACA NU AR FI FOST INGHETATE IMEDIAT DUPA CE AU FOST UCISE, PUTREFACTIA LE-AR FI DESCOMPUS. IAR, PE DE ALTA PARTE, ACEASTA GHEATA VESNICA NU OCUPA INAINTE LOCURILE UNDE AU FOST PRINSE, CACI NU AR FI PUTUT SA TRAIASCA LA O ASEMENEA TEMPERATURA. DIN MOMENT CE PROCESELE GEOLOGICE, CONFORM TEORIEI CLASICE, SUNT LENTE, MAMUTII N-AR FI PUTUT SA SE LASE PRINSI IN CAPCANA IN MUNTII IZOLATI; IAR MAMUTII NU AU MURIT DE FOAME, IN STOMAC SI INTRE DINTII LOR AU FOST GASITE IARBA SI FRUNZE NEDIGERATE CARE APARTINEAU UNOR PLANTE CARE CRESC IN REGIUNI AFLATE MULT MAI LA SUD, LA MAI BINE DE O MIE CINCI SUTE DE KM DE ACOLO. A FOST NEVOIE CA SCHIMBAREA DE TEMPERATURA SA FI URMAT IMEDIAT MORTII MAMUTILOR. MAMUTUL TRAIA IN EPOCA OMULUI, DEOARECE ACESTA L-A REPREZENTAT PE PERETII PESTERILOR SI ATUNCI GEOLOGII AU INCERCAT SA FIXEZE O DATA PENTRU ULTIMA MARE EPOCA GLACIARA. IN URMA ACESTOR CALCULE TIMPUL MAXIM CARE S-A SCURS DE LA ULTIMA EPOCA GLACIARA ESTE REDUS LA CINCI MII DE ANI. REZULTATELE CERCETARILOR PALEONTOLOGICE IN AMERICA ADUC O DOVADA CARE CONSTITUIE O GARANTIE CA, INAINTE DE ULTIMA PERIOADA DE GLACIATIUNE, OMUL MODERN, REPREZENTAT PRIN RASA FOARTE DEZVOLTATA A INDIENILOR DIN AMERICA, TRAIA PE COASTA ORIENTALA A AMERICII DE NORD.

TOATE LEGENDELE SI SCRIERILE ANTICE ARATA CA PE TIMPUL DECLANSARII UNEI CATASTROFE CARE A CAUZAT O EPOCA GLACIARA, PAMANTUL, CU OCEANELE SI CONTINENTELE SALE, A SUFERIT O CRESTERE DE CALDURA, IAR PE TIMPUL ACESTOR CATACLISME ASTRII CERESTI, SOARELE IN MOD DEOSEBIT, S-AU OPRIT IN MIJLOCUL CERULUI; IN ANALELE DE LA CUAUHTITLAN ESTE RELATAT FAPTUL CA ACUM 3.500 DE ANI IN CURSUL UNUI CATACLISM COSMIC, NOAPTEA S-A PRELUNGIT FOARTE MULT TIMP; ACEASTA PERIOADA COINCIDE PERFECT CU RELATAREA BIBLICA DIN CARTEA LUI IOSUA CARE DESCRIE CUM SOARELE A RAMAS PE CER O ZI IN PLUS.

Diferitele traditii mentioneaza prelungirea zilei sau a noptii, ori disparitia Soarelui si Lunii, intarziate in diferite puncte ale Zodiacului, in timp ce Pamantul suferea un bombardament cu pietre intr-o lume cuprinsa de flacari. Natiunile si triburile din multe regiuni ale globului, la nord, la sud si la vest de Egipt, au traditii vechi referitoare la un cataclism cosmic, in cursul caruia Soarele nu a luminat. Dar, in unele parti ale lumii, traditiile spun ca Soarele nu a apus un timp egal cu cateva zile. Acest cataclism major, descris si in documentele mayase, a produs explozii vulcanice, trombe de apa care se rostogoleau peste munti; fata Pamantului s-a schimbat, munti intregi s-au prabusit, altii s-au ivit desupra cataractelor torentiale, ridicati din spatiile oceanice, nenumarate rauri si-au parasit albia.

In multe locuri din lume, si mai ales la nord, se inalta blocuri enorme; aceste stanci au o compozitie total diferita de cea a rocilor din jur, dar se inrudesc insa cu formatiuni aflate la o departare de cativa kilometri. Aceste blocuri eratice pot sa cantareasca pana la zece mii de tone, aproximativ greutatea a o suta treizeci de mii de oameni. Maree enorme s-au revarsat peste continente si au antrenat mase de pietre, dar ce fenomen ar fi putut sa ridice aceste imense maree la o inaltime atat de mare si sa le precipite pe continente? Transportul maselor de pietre de la ecuator pana spre latitudini superioare, problema insolubila de care se loveste teoria glaciara, se poate explica prin retragerea spre pol a apelor de la ecuator, IN MOMENTUL IN CARE VITEZA DE ROTATIE A PAMANTULUI A FOST REDUSA SAU POLII DEPLASATI.

Traditia indigenilor din Brazilia spune: Fulgerele straluceau, tunetul bubuia, si toti ne-am speriat. Atunci, cerul a facut explozie, si bucatile au cazut si au lovit de moarte toate lucrurile si toate creaturile. Cerul si Pamantul si-au schimbat locurile.

Din istoria epocii imparatului Yao din China antica: Soarele nu a apus timp de cateva zile, padurile au fost devastate de foc, tara a fost acoperita de insecte, un val inalt, urcand pana la cer, s-a revarsat pe uscat, a maturat piscurile si a acoperit vaile timp de multi ani.

Inscriptii vechi egiptene sunt de o claritate absoluta: Harakhte (Soarele de la vest), el, rasare LA VEST. TEXTELE GASITE IN PIRAMIDE SPUN CA ASTRUL A INCETAT SA MAI LOCUIASCA LA VEST SI CA STRALUCESTE, REINNOIT, LA EST. Traditiile popoarelor care locuiau la frontiera de sud a Egiptului spun ca schimbarile miscarii Soarelui si marile cataclisme care au pus capat epocilor lumii au coincis. Inversarea est-vest, combinata cu inversarea nord-sud, ar transforma constelatiile din nord si constelatiile din sud si anotimpurile si-ar schimba ordinea si intensitatea. Traditiile orale ale popoarelor antice din diferitele parti ale lumii pastreaza si amintirea acestei tulburari a miscarii corpurilor ceresti, anotimpurilor, timpului, in cursul unei perioade in care intunericul invaluia Pamantul. Devierea Pamantului din locul sau initial implica o modificare a orbitei sale (duratei anului), o modificare a inclinatiei axei de rotatie pe planul eclipticii (perturbare a anotimpurilor), o deplasare a polilor...

TABLITELE ASTRONOMICE BABILONIENE DIN SECOLUL AL VIII-LEA I.HR. NE FURNIZEAZA DATE PRECISE, CONFORM CARORA ZIUA CEA MAI LUNGA LA BABILON ERA DE 14H 24`, IN TIMP CE CALCULE MODERNE DAU 14H 10`54', DECI BABILONUL ANTIC ERA SITUAT LA O LATITUDINE DE 35 GRADE DE ECUATOR, MULT MAI LA NORD DECAT RUINELE ORASULUI. PTOLEMEU, IN LUCRAREA SA ALMAGEST A FACUT CALCULELE PENTRU VECHIUL SI NOUL BABILON; LA FEL SI SAVANTUL ARAB ARZACHEL, CARE A CALCULAT CA IN VREMURI MAI VECHI BABILONUL ERA SITUAT LA O LATITUDINE DE 35 GRADE DE ECUATOR. JOHANNES KEPLER A ATRAS ATENTIA ASUPRA CALCULELOR LUI ARZACHEL SI ASUPRA FAPTULUI CA INTRE VECHIUL SI NOUL BABILON EXISTA O DIFERENTA DE LATITUDINE. AVAND IN VEDERE CA A EXISTAT UN SINGUR BABILON, SITUAREA LUI IN TIMPURILE TRECUTE LA 35 GRADE LATITUDINE NORDICA INSEAMNA CA, LA LONGITUDINEA BABILONULUI, PAMANTUL S-A INVARTIT SPRE SUD SI CA DIRECTIA AXEI POLARE SAU AMPLASAREA SA GEOGRAFICA ORI AMANDOUA S-AU DEPLASAT.

Lucrarile cercetatorilor au putut sa determine ca doar templele cele mai recente ERAU ORIENTATE SPRE EST, IN TIMP CE FUNDATIILE TEMPLELOR ANTERIOARE SECOLULUI AL VII-LEA I.HR. ERAU ORIENTATE INTR-UN SENS CARE SE DEPARTA IN MOD DELIBERAT DE EST.

Dupa marele cataclisme de acum 3.500 de ani, respectiv 2.700 de ani, polii nu mai aveau aceleasi pozitii. Toate latitudinile au fost deplasate, iar axa si-a schimbat directia. Anul a crescut de la 360 la 365 zile si un sfert; toate ceasurile antice construite inainte de 687 i.hr. au devenit inutilizabile (vezi ceasul gasit la Fayum, in Egipt, la latitudinea de 27 de grade).

Modificarile suferite de Pamant nu sunt rezultatul unui proces lent; regiuni intregi cu o clima moderata s-au pomenit instantaneu transportate in interiorul cercului polar. In America si in Europa, stratul de gheata a inceput sa se topeasca. Exterminarea brusca a mamutilor a fost provocata de un cataclism; ei au pierit prin asfixiere sau prin electrocutare, iar aparitia aproape imediata a continentului siberian in regiunea polara explica starea de conservare a mamutilor. IN CATEVA ORE, PARTEA DE NORD-EST A AMERICII ALUNECA DIN ZONA POLARA INTR-O REGIUNE MODERATA, IN TIMP CE PARTEA NORD-ESTICA A SIBERIEI EFECTUA DEPLASAREA INVERSA.

INAINTE DE A NUMARA 365 DE ZILE SI UN SFERT, AVEM NUMEROASE MARTURII CARE ATESTA CA ANUL AVEA DOAR 360 DE ZILE; DE ASEMENEA INCLUDEA DOAR ZECE LUNI. DE JUR-IMPREJURUL GLOBULUI, IN ANII CARE AU URMAT LUI 687 I.HR., TOATE POPOARELE AU LUCRAT LA REFORMA CALENDARULUI. INTRE 747 - 687 I.HR., CALENDARUL SUFERISE DE O CONFUZIE HAOTICA, INTRUCAT LUNGIMEA ANULUI, A LUNII SI PROBABIL SI A ZILEI SE SCHIMBA PERMANENT.

CALENDARELE, HARTILE CERESTI, CADRANELE SOLARE SI CLEPSIDRELE ANTERIOARE LUI 687 I.HR. AU DEVENIT INUTILIZABILE INCEPAND DE LA ACEASTA DATA. TOATE CIFRELE STABILITE DUPA 687 I.HR. AU RAMAS PRACTIC NESCHIMBATE PANA IN ZILELE NOASTRE, CU EXCEPTIA CATORVA RECTIFICARI DE DETALIU. NICI O MODIFICARE NU A MAI FOST OBSERVATA PE CER; DIN ACEST MOTIV, AVEM INCREDEREA ILUZORIE CA TRAIM INTR-UN UNIVERS UNDE DOMNESTE ORDINEA.

(din capitolele Intr-un Univers Imens, Originea Sistemului Planetar, Originea Cometelor, Planeta Pamant, Epocile Lumii, Epocile Soarelui, Perioadele Glaciare, Estul si Vestul, Rasturnarea Polilor Pamantului, Deplasarea Punctelor Cardinale, Smulgerea Polilor, O Emisfera se Deplaseaza spre Sud, Anul de 360 de Zile, Perturbarile Lunilor, Anii de Zece Luni, Reforma Calendarului)


CHIAR DACA NU ESTE UN GEOCENTRIST, VELIKOVSKY A ARATAT CA TOATE TEORIILE EXISTENTE REFERITOARE LA FORMAREA SISTEMULUI PLANETAR HELIOCENTRIC SUNT COMPLET FALSE; DE ASEMENEA CARTEA SA CONTINE MII DE REFERINTE CARE ATESTA CA IN TRECUTUL APROPIAT (ACUM 3.500 DE ANI SI ACUM 2.700 DE ANI) AU AVUT LOC CATACLISME COSMICE FORMIDABILE CARE AU MODIFICAT, IN TEORIA HELIOCENTRICA, AXA DE ROTATIE A PAMANTULUI, ORBITA SA IN JURUL SOARELUI, SI CEL MAI IMPORTANT, CA PAMANTUL S-A OPRIT DIN ROTATIA SA ZILNICA IN JURUL PROPRIE AXE.

Titlu: tangente H5X25
Scris de: H5X25 din Aprilie 26, 2008, 03:32:30 PM
Eu nu te acuz ca ***, dar in mod sigur ***. Nu poti ignora aceste informatii; daca le combini cu faptul ca Copernic, Galilei, Kepler (sper ca ai lecturat cum l-a asasinat pe Tycho Brahe), si Newton faceau parte din aceeasi organizatie secreta care idolatriza Soarele, vei ajunge la aceleasi concluzii ca si el, nu crezi?

Si, pentru ca ai mentionat si norii (vezi raspunsul meu de mai sus):


If we look more closely at the overall relationship of the Earth to the atmosphere (in addition to the Coriolis forces), the air patterns we see on the Earth today do not correspond to a rotating Earth. They correspond to a fixed Earth.

Atmospheric circulation:

The conventional model

Global air circulation can be explained in a two-step model. The first starts with three simplifying assumptions:

The Earth is not rotating in space.
The Earth's surface is composed of similar materials.
Solar heating and loss of infrared radiation cause a temperature gradient of hot air at the equator and cold air at the poles, forcing warm air away from the equator toward the poles.

The velocity should exponentially increase with altitude at the equator from 0 to 1054 mph. Based on the conventional Hadley cycle and Coriolis force model:

If there is a jet stream anywhere it should be east-to-west, at the equator, but it is not.
There is a Northern hemisphere mid-latitude west-to-east jet stream, but that is the wrong location and the wrong direction.
There is a Southern high-latitude east-to-west jet stream, which is the wrong location.
The highest steady winds at altitude anywhere seem to be about 50 knots, way below the rotational predictions.
Hence, it seems that the Earth is not rotating, but variable winds are caused by thermal and pressure gradients. Rotation only seems to be discussed in theory regarding the secondary Coriolis side effect, not the main feature, that is, the transition from an accelerated to an inertial frame. Remember, the Coriolis force is not unique to a rotating Earth; the same inertial forces would be present if the universe rotated around an immobile Earth. Mach's principle is still in effect, as always. But how can inertial winds of 1054 mph not play a significant role in a predictive model of terrestrial air patterns? It seems that no matter which choice for the atmosphere one takes – that it turns with or does not turn with the Earth – it defies either logic or observation.

If we are on a rotating Earth with air subject only to gravity (i.e., the atmosphere is not coupled or bound by any forces to turn with the Earth), then we would experience tremendous wind problems, in which the spinning Earth encounters the full weight of the atmosphere. (NB: The atmosphere weighs more than 4 million billion tons.) The minor thermal differences between poles and equator would be wiped out by the blast of west-to-east air, that is, the collision of free air and the spinning Earth.

Conversely, if we are on a rotating Earth and somehow this atmosphere is turning with us, what is the coupling mechanism that enables it to do so? It must have some link to provide the torque to continue the coordinated rotation of the Earth with its wrapper of air. Would not a co-turning atmosphere and Earth mean nothing else could move the air? Otherwise, is not the air was acting as a solid, not a gas? No one has proposed a mechanism for this connection of the supposedly spinning Earth to the supposedly spinning air that is so strong that the atmosphere is forced to spin along with Earth, though otherwise it is free to move anywhere that gravity permits! We easily demonstrate the air's freedom every time we walk through it or breathe it. Yet, we are told, the air obediently follows the Earth as it twirls through the heavens.


<M1: inlaturat injurii>
Titlu: tangente H5X25
Scris de: H5X25 din Aprilie 26, 2008, 03:36:20 PM
Dovada cea mai clara ca cronologia in care tu crezi, si anume o vechime a pamantului de miliarde de ani, este absolut falsa:

Arheologia si paleontologia sunt bazate pe lucrarea unui singur om, publicata in 1949. Conceptiile oamenilor despre Univers, istoria geologica a Pamintului, teoria conform careia ne tragem din animale sunt bazate EXCLUSIV pe lucrarea acestui 'savant', publicata sub forma de IPOTEZA. Lucrarea lui Willard Libby se poate reduce la o singura propozitie: 'DACA NIVELUL IZOTOPULUI CARBON 14 A RAMAS CONSTANT DE MILIOANE/MILIARDE DE ANI, ATUNCI ACESTA POATE FI FOLOSIT PENTRU DATAREA MATERIALELOR PALEONTOLOGICE SI ARHEOLOGICE.'

In mod incredibil, fara ca aceasta ipoteza sa fi fost VERIFICATA SAU CERCETATA vreodata, lui W. Libby i s-a acordat premiul Nobel in 1960. A incercat macar vreodata W. Libby sa verifice datele ipotezei prezentate de el? NU. Si totusi, in toate universitatile, la emisiuni despre vechimea Pamintului, se face aluzie la lucrarea acestui chimist. In urma cataclismele majore din ultimii 5,800 de ani (evidentiate de marturiile tuturor popoarelor din antichitate, vezi si Ciocnirea Lumilor de I. Velikovsky, ed. Lucman), nivelul de CARBON14 a avut variatii enorme (ca de altfel si celelalte elemente folosite pentru datare, ARGON, POTASIU/IRIDIU), din cauza eruptiilor simultane a sute de vulcani, deci in nici un caz nu se poate folosi pentru nici un fel de datare cu exceptia timpului parcurs de la ultima ciocnire (687 i.e.n). DE ACEEA FOSILELE DE DINOZAURI CARE NU SUNT MAI VECHI DE APROXIMATIV 5,500 DE ANI, SUNT DATATE CA FIIND VECHI DE 65, 120, SAU 240 DE MILIOANE DE ANI. Inainte de 3,800 i.e.n. nu existau nici un fel de dinozauri. Acestia au aparut in urma experimentelor genetice facute pe animale; aceste experimente s-au extins si la oameni, ASTFEL APARIND GIGANTII din Geneza 6.

Iata dovada absoluta a falsitatii datarii cu C14: pietrele funerare incase care infasiteaza (exista mii de astfel de pietre...) clar toate tipurile de dinozauri, ceea ce demoleaza teoria ignorantului W. Libby:

http://www.omniology.com/IcaPeruBurialStones3.jpg
(http://www.omniology.com/IcaPeruBurialStones3.jpg)


'Eruptia unui singur vulcan poate sa intunece atmosfera intregului glob, eruptia simultana si durabila a mii de vulcani l-ar cufunda intr-o noapte totala. A fost o noapte mare, care a domnit peste intreg pamantul american, si despre care traditiile vorbesc in mod unanim. Dupa distrugerea celui de-al patrulea soare, lumea a fost cufundata in intuneric timp de douazeci si cinci de ani. In mijlocul acestui intuneric profund, si cu zece ani inainte de aparitia celui de-al cincilea soare, omenirea a fost regenerata. Savantii din Orient spun ca la inceputul celei de-a sasea perioade a lumii, sau soare, lumea intreaga s-a umplut de fum si a fost saturata de fum uleios.'

Cateva din cele mai exceptionale site-uri care ne arata falsitatea absoluta a datarii cu C14, precum si a metodelor utilizate in stratigrafie:

http://www.angelfire.com/mi/dinosaurs/carbondating.html
http://www.carm.org/evo_questions/carbondating.htm

http://www.ridgecrest.ca.us/~do_while/sage/v8i9f.htm

Datarea cu radio-carbon are la baza o ipoteza complet falsa...emisa de clovnul W. Libby...faptul ca nivelul acestui izotop ar fi ramas constant de miliarde/milioane de ani incoace...se pot utiliza si fractiuni din timpul de injumatatire...dar nu ajuta la nimic...problemele metodei de datare cu radio-carbon sau cu radiu/potasiu/argon sunt incontestabil adanci si serioase...proportia de izotopi C12 si C14 s-ar schimba cu trecerea anilor si, C14, prin emisie de raze beta, se transforma in N14 (Nitrogen)...si acum...daca de-a lungul a milioanelor de ani, totalul izotopilor C-14 a variat în timp, rezulta ca si raportul C14/C12 s-a schimbat în timp...ipoteza care, ne spune Libby, i-a in considerare un nivel absolut constant al lui C14 este extrem de riscanta...marturiile antichitatii dovedesc ca in trecut au avut loc eruptii enorme ale majoritatii vulcanilor...
Titlu: tangente H5X25
Scris de: H5X25 din Aprilie 26, 2008, 03:39:59 PM
Nu stiu in ce crezi tu de fapt Abel, dar teoria evolutiei este complet falsa; nu se poate explica complexitatea ADN-ului decat printr-o creatie:

Paginile 185, 186, 187, 190, 191, 127, 128, 129, 130 din Sarpele Cosmic - ADN-ul si Originile Cunoasterii de J. Narby (ed. Dao Psi) ofera dovezi ABSOLUTE SI IREFUTABILE din genetica si biologia moleculara, care arata ca aminoacizii primordiali ar fi fost distrusi imediat in asa numita 'primordial soup'; paginile 190-191 ofera cele mai exceptionale argumente/dovezi care arata si ele ca teoria evolutiei este complet falsa; cel mai scurt genom bacterian masoara 580.000 de litere ADN, continutul fiind comparabil cu o carte de numere de telefon, nu s-ar fi putut ajunge printr-un proces aleatoriu la un asemenea volum de informatii...cartea lui J. Narby ofera de asemenea alte argumente si dovezi de exceptie care ne spun ca ADN-ul este un program CODAT, fiind vorba de o CREATIE si nicidecum de vreo teorie evolutionista...mai multe detalii despre cine a fost cu adevarat C. Darwin si greselile teribile, intentionate (vezi si sirul de discutii despre London Royal Society unde se arata ca bunicul lui Darwin, Erasmus a inventat teoria evolutiei inca din 1796, in cartea Zoonomia) comise de acesta, in cartea Civilizatiile Extraterestre de Cristian Negureanu, ed. Miracol, vol. 2 din Lumi Paralele...

'In anii 1980, a devenit posibila determinarea exacta a secventelor de aminoacizi din proteine. Acest fapt a dezvaluit un nou nivel de complexitate in lumea vie. Un singur receptor nicotinic, formand un fel de zavor la capatul unui canal selectiv este alcatuit din cinci lanturi de proteina care contin in total 2500 de aminoacizi pusi intr-o anumita ordine. Chiar si nematodele, care sunt unele dintre cele mai simple nevertebrate pluricelulare, au receptori nicotinici.

Multi cercetatori au subliniat probabilitatea redusa a mecanismului care se banuieste a fi sursa variatiilor - si anume acumularea de erori in textul genetic. Pare evident ca 'mesajul si-ar pierde rapid intelesul si si-ar schimba continuu si anarhic forma'. Cum ar putea atunci un astfel de mecanism sa duca la aparitia minunilor lumi naturale din care facem si noi parte?

O alta problema fundamentala contrazice teoria selectiei naturale bazata pe intamplare. Conform acestei teorii, speciile ar evolua incet, treptat, din moment ce evolutia se datoreaza acumularii si selectiei unor erori aleatorii in textul genetic. Cu toate acestea, fosilele descoperite dezvaluie cu totul alt scenariu. Descoperirile paleontologice din straturile fosiliere din Groenlanda, China, Siberia si Namibia au demonstrat faptul ca perioada de inovare biologica a avut loc practic in acelasi timp pe tot globul (la inceputul Cambrianului au aparut brusc tot felul de creaturi cu tentacule, gheare, falci, intr-o explozie de creativitate cum nu mai existase pana atunci, natura parand sa schiteze tiparele pentru intreaga luma a animalelor). Din toate depozitele fosile rezulta ca speciile par sa fi aparut brusc, pe deplin echipate, cu tot felul de organe specializate. De exemplu nu exista nici un intermediar intre stramosul terestru al balenei si prima forma fosila a acestui mamifer marin. Ca si descendentii moderni, aceasta avea narile deasupra capului, un sistem respirator modificat, noi organe, cum ar fi aripioara dorsala. Iar balena reprezinta regula si nu exceptia. Dupa biologul Ernst Mayr, o autoritate in domeniul evolutiei, 'nu exista dovezi clare pentru nici o transformare a unei specii in alt gen sau pentru aparitia treptata a noutatilor'. Microbiologistul James Shapiro scrie: 'De fapt, nu avem nici o justificare darwiniana pentru evolutia oricarui sistem fundamental biochimic sau celular, doar o multime de speculatii. Este remarcabil cum darwinismul este acceptat ca o explicatie satisfacatoare pentru acest vast subiect - evolutia - fara a examinare riguroasa a modului in care functioneaza in anumite cazuri de adaptare sau diversitate.'

La jumatatea anilor 1990, biologii au completat genomul primei fiinte vii. Pana astazi, cel mai scurt genom bacterian cunoscut contine 580.000 de litere ADN. Este o enorma cantitate de informatie, comparabila cu continutul unei carti de telefon. Iar daca luam in considerare ca bacteria este cea mai mica unitate a lumii vii asa cum o cunoastem noi, devine si mai greu de inteles cum de prima bacterie a aparut spontan in supa primordiala lipsita de viata. Cum poate sa apara o carte de telefoane printr-un proces aleatoriu? Genomul organismelor ceva mai complexe devine si mai intimidant prin dimensiunile sale. Drojdia de bere (Saccharomyces cerevisiae) este un organism unicelular care contine 12 milioane de litere ADN, genomul nematodelor, cele mai simple organisme pluricelulare, contine 100 de milioane de litere. Genomul soarecilor, ca si genomul uman, contine aproximativ 3 miliarde de litere ADN.

Facand harta si comparand diferitele genomuri, biologii au descoperit noi nivele de complexitate. Unele secvente sunt mai bine conservate intre specii. De exemplu, 400 de gene umane sunt extrem de similare cu unele din drojdie. Asta inseamna ca aceste gene au stat intr-o pozitie identica si s-au perpetuat pe parcursul presupusei perioade de evolutie. Unele secvente genetice controleaza sute de alte gene ca un intrerupator. Aceste gene par sa se fi conservat cel mai bine de la o specie la alta. De exemplu, mustele si oamenii au gene similare care controleaza dezvoltarea ochilor, desi ochii sunt foarte diferiti. Cromozomul X este foarte bine conservat la specii diferite, de exemplu la oameni si la soareci. La ambele specii, cromozomul X este o molecula gigantica de ADN, lunga cat 160 de milioane de nucleotide. Este unul din cei doi cromozomi care determina daca prodsul este mascul sau femela. Cartarea cromozomului X a aratat ca genele se aglomereaza in cinci regiuni dense in gene, cu regiuni aparent pustii intre ele, si ca soarecii si oamenii au cam acelasi set de gene in cromozomii lor X DESI CELE DOUA SPECII AU URMAT, CONFORM TEORIEI EVOLUTIONISTE, CAI SEPARATE DE EVOLUTIE.

In ciuda acestor contradictii esentiale inventariate in cateva randuri, dar care ar putea constitui material pentru o intreaga carte, teoria selectiei naturale ramane inamovabila in mintea celor mai multi dintre biologi.

Robert Wesson (Beyond Natural Selection) scrie: 'Este o enigma prin ce mecanism directioneaza genele crearea de tipare in neuroni, modele care constituie baza tiparelor comportamentale. Nu numai ca animalele reactioneaza din prima la anumite nevoi, dar o fac ca si cum s-ar fi gandit dinainte la asa ceva. Un instinct de o asemenea complexitate, legand anumite senzatii si perceptii de anumite actiuni, implica un mare numar de conexiuni in creierul animalului. Daca facem comparatia cu un program de calculator, ar fi echivalentul a cateva sute de randuri de instructiuni. Intr-un astfel de program este foarte mica sansa ca intamplarea sa aduca imbunatatiri. Este o problema cum reuseste programul sa se mentina pe perioade lungi de timp fara sa se degradeze in ciuda aparitiei din cand in cand a unori erori de copiere.'

Antoine Tremolilre (La vie plus tetue que les etoiles): 'Stim ca peste 90% dintre modificarile care afecteaza o litera dintr-un cuvant genetic duc la rezultate dezastruoase: proteinele nu mai sunt sintetizate corect, mesajul isi pierde total intelesul si se ajunge la moartea celulei. Dat fiind faptul ca mutatiile sunt nefavorabile intr-un procent atat de mare, cum se ajunge la evolutie pe aceasta cale?'

M. Frank-Kamenetskii (Unraveling DNA) adauga: 'Este limpede ca trebuie sa faci schimbari majore autoturismului ca sa devina avion. Acest lucru ete valabil si pentru proteine. Simpla schimbare a unei enzime nu este suficienta. Este nevoie de o schimbare substantiala in secventa de aminoacizi. In aceasta situatie, selectia este mai degraba o piedica majora. Ne putem gandi, de exemplu, ca prin schimbari majore ale aminoacizilor, unul cate unul, s-ar putea ajunge eventual la modificarea substantiala a structurii spatiale. Aceste schimbari minore vor duce totusi la o situatie in care enzima a incetat sa realizeze functiile sale curente, dar inca nu a inceput sa-si indeplineasca 'noile datorii'. Iar in acest moment ea va fi distrusa - impreuna cu tot organismul de care se ocupa.'

Robert Wesson spune: 'Din calculele facute de Mayr, pe o linie de dezvoltare rapida, un organ se poate modifica cu 1-10% intr-un milion de ani, dar organele balenei au crescut de zece ori mai repede. Poate ca este nevoie de 300 de generatii pentru o substituire genetica. Mai mult, mutatiile trebuie sa apara de mai multe ori si sa ofere un avantaj real pentru a se fixa. Luand in considerare durata unei generatii la balene si sansa de aparitie a mutatiilor, ca si numarul total al mutatiilor necesare pentru a transforma un mamifer de uscat intr-o balena, este usor de tras concluzia ca modificarile aleatorii date de selectia naturala nu pot fi sursa transformarii.'

In anii 1980, geologii au descoperit ca o atmosfera cu amoniac si metan ar fi fost distrusa de razele soarelui si ca atmosfera primitiva continea mai degraba azot, bioxid de carbon, vapori de apa si urme de hidrogen. Bombardate cu curent, din acestea nu s-au obtinut moleculele din care natura construieste proteinele. Supa primordiala este un mit. Daca punem la socoteala probabilitatea aparitiei unei bacterii din atomii componenti, nici eternitatea nu este suficienta.

R. Shapiro (L'origine de la vie): 'Experimentele de pana acum nu au dovedit tendinta aparitiei de ARN in supa prebiotica. Dupa zece ani de cercetare neintrerupta, pot spune ca cea mai importanta calitate a ribozomilor este aceea de a distruge alte molecule de acid nucleic. Este greu de imaginat o activitate mai putin constructiva in supa primordiala, acolo unde ARN-ul incerca sa supravietuiasca.'

Nicholas Wade (Are we aliens): 'Cu foarte putine exceptii, toate formele de viata au acelasi sistem prin care un acelasi tip de cod ADN specifica moleculele de proteine. Daca viata a aparut spontan, de ce nu vedem o mai mare diversitate? Natura universala a codului genetic implica un eveniment unic, prin care un singur individ sau o singura familie a reusit sa treaca. O varianta ar fi aceea in care organismele cu un anumit tip de cod le-au eliminat pe celelalte, succesiv. Dar nu avem nici o dovada.'


Despre primordial soup myth pe:
http://www.theory-of-evolution.net/chap11/primordial-soup-myth.php

Even larger difficulties arise with the Darwinian idea of life's origin. Charles Darwin and his contemporaries thought cells were rather simple, and that it would thus be feasible for chemicals in a 'primordial soup' to come together and form one. However, through advances in microbiology, we now know that even a simple cell contains enough information to fill a hundred million pages of the Encyclopaedia Britannica.

Cells consist essentially of proteins; one cell has thousands of proteins, and proteins are in turn made of smaller building blocks called amino acids. Normally, it takes chains of hundreds of amino acids to make up a protein, and these amino acids must be in precise sequence.

According to the evolutionary scenario, then, how did the first cell happen? Supposedly, amino acids formed in a primordial soup, and since millions of years were involved, eventually they came, by chance, into the correct sequences, and the first proteins were formed and hence the first cell.

But Sir Frances Crick, who shared the Nobel Prize for co-discovering the structure of DNA, has pointed out that that would be impossible. He notes in his 1981 book, 'Life Itself: Its Origin and Nature,' that the probability of getting just one protein by chance would be one in 10 to the power of 260 -- that's a one with 260 zeroes after it. To put this in perspective, mathematicians usually consider anything with odds worse than one in 10 to the power of 50 to be, for practical purposes, impossible. Thus we see that chance couldn't produce even one protein -- let alone the thousands of proteins a cell requires.

Furthermore, suppose there really were some basic organic compounds formed from the 'primordial soup.' If there was any free oxygen in the atmosphere, it would oxidize those compounds -- in other words, it would destroy them. To resolve this dilemma, evolutionists have long hypothesized that there was no free oxygen in the Earth's ancient atmosphere.

However, geologists have now examined the Earth's oldest rocks and have concluded that the early Earth was probably rich in oxygen. Still, let's say the evolutionists are right -- there was no free oxygen in the early Earth. Without oxygen, there would be no ozone layer, and without the ozone layer, we would receive a lethal dose of the sun's radiation in just 0.3 seconds. How could the fragile beginnings of life have survived in such an environment?

And cells need more than proteins -- they require the genetic code. The genetic code of a bacterium is far more complex than the codes for Window 98. Does anyone think the program for Windows 98 could have arisen by chance?

But wait! Cells need more than the genetic code. Like any language, it must be translated to be understood. Cells have devices that actually translate the genetic code. To believe in evolution, we must be believe that, by pure chance, the genetic code was created, and also, by pure chance, translation devices arose which took this meaningless code and translated it into something with meaning.

Evolutionists cannot argue that 'natural selection would have improved the odds.' Natural selection operates in living things -- here we are discussing dead chemicals that preceded life's beginning.

But let's say that somehow, by chance, a cell really formed in a primeval ocean, complete with all the proteins, amino acids, genetic code, translation devices, a cell membrane, etc. One would think that this little cell, floating on the waves, would have been very short-lived. But it must have been quite a cell -- because within its lifetime, it must have evolved the complete process of cellular reproduction. Otherwise, there never would have been another cell.

And where did sexual reproduction come from? Male and female reproductive systems are quite different. Why would nature evolve a male reproductive system? Until it was fully functional, it would serve no purpose -- and it would still serve no purpose unless there was, conveniently available, a female reproductive system -- which must also have arisen by chance.

Although we have touched on only a few of the problems of 'chemical evolution,' we can see that the hypothesis is, at every step, effectively impossible. Yet today, even 1st-grade children are taught the 'fact' that life began in the ancient ocean as a single cell -- with the scientific obstacles rarely if ever mentioned.

Boning up on the facts
What about the fossil record? Does it document evolution? According to Darwinism, single-celled organisms eventually evolved into the first invertebrates (creatures with no backbones, such as jellyfish). But invertebrate fossils appear suddenly in the fossil record with no visible ancestors -- in the so-called 'Cambrian explosion.'

Supposedly invertebrates evolved into the first fish. But despite millions of fossils from both groups, transitional fossils linking them are missing.

Insects, rodents, bats, pterodactyls and numerous other life forms appear in the fossil record with no trace of fossils showing how they developed. As Gareth J. Nelson of the American Museum of Natural History pointed out, 'It is a mistake to believe that even one fossil species or fossil 'group' can be demonstrated to have been ancestral to another.'

Likewise, Colin Patterson, senior paleontologist at the British Museum of Natural History, wrote, 'Gould and the American Museum people are hard to contradict when they say there are no transitional fossils. As a paleontologist myself, I am much occupied with the philosophical problems of identifying ancestral forms in the fossil record. ... I will lay it on the line -- there is not one such fossil for which one could make a watertight argument.'