Practic, O’ pentru a masura distanta L’, trebuie sa vada la ce distanta este el de O, adica sa vada punctul O la ce distanta e de punctul O’. Procesul vederii este urmatorul : O’ trebuie sa primeasca un fascilul de lumina ( fotoni ) de la punctul O pentru ca el sa poata vedea propriu-zis punctul O. Adica fara ca nici o lumina sa fie emisa din punctul O spre punctul O’, O ar ramane in intuneric absolut, si astfel nu ar fi vizibil de catre O’. Deci este necesar ca O’ sa primeasca lumina de la O, pentru a-l putea vedea pe O, iar lumina ce calatoreste cu viteza c, finita, de la O la O’, ii trebuie un anumit timp pentru a ajunge la O’. Acel timp, care poate fi mai mare sau mai mic, in functie de distanta L’ de masurat, si in fucntie de viteza v a lui O’. De ce si in functie de viteza acestuia? Pentru ca in timpul in care lumina parcurge distanta L’ , observatorul O’ mai parcurge o distanta d=x’’-x’. Cu alte cuvinte momentul in care O’ primeste fotonii emisi din O el a ajuns deja in punctul O’’(x’’,t’’). Deci observatorul de fapt masoara distanta L’’=x’’-x, si nu distanta L’ pe care trebuia sa o masoare. Asta este o iluzie cu alte cuvinte pe care el si-o face : cum ca distanta, in momentul t’, dintre el si O ar fi L’’ si nu L’.