Este corectă teoria relativităţii restrânse?

[emanuel]

Pai pe net nu am gasit nimic despre metooda anume cum se masoara viteza luminii. AM gasit numai o istorie a celor care au masurat-o de-a lungul timpului. Si s-au gasit mausratori din ce in ce mai bune.

Asta cu efectul dopler am auzit-o de la altcineva : ala zicea ca cu cat lumina e mai departe de noi cu atata se deplaseaza culoarea ei spre rosu. SI pe baza acestui efect se poate determina distanta parcursa de lumina intr-un timp anume, si apoi se determina viteza ei.

Daca fiecare SR vede aceeasi viteza a luminii indiferent de viteza cu care merge el, atunci inseamna ca SR-urile par a se misca, cand in realitate nu se misca. Asta e iar absurd, caci fiecare SR are viteza lui, vazut din alt SR. Insa din punctul de vedere al luminii fiecare SR este in repaus deci inseamna ca in univers nu se misca decat lumina.

[Adi]

Pai pe net nu am gasit nimic despre metooda anume cum se masoara viteza luminii. AM gasit numai o istorie a celor care au masurat-o de-a lungul timpului. Si s-au gasit mausratori din ce in ce mai bune.

Te-am rugat sa zici si aici ce ai gasit despre metodele de a fi masurata viteza luminii in trecut. Desi in prezent or fi metode si mai precise, e important macar sa intelegi cum s-a masurat prima data.

Asta cu efectul dopler am auzit-o de la altcineva : ala zicea ca cu cat lumina e mai departe de noi cu atata se deplaseaza culoarea ei spre rosu. SI pe baza acestui efect se poate determina distanta parcursa de lumina intr-un timp anume, si apoi se determina viteza ei.

In primul rand, trebuie sa verifici si tu, nu sa iei de buna ce auzi de la altul.

In al doiela rand, culoarea luminii se deplaseaza spre rosu atunci cand sursa luminii se indeparteaza de noi (sau noi de ea), iar nu cand sursa este departe. Distanta nu conteaza, ci doar viteza sursei fata de noi. Pe baza acestui fenomen se determina viteza sursei fata de noi, iar nu distanta parcursa de lumina pana acolo si nici viteza ei.

Daca fiecare SR vede aceeasi viteza a luminii indiferent de viteza cu care merge el, atunci inseamna ca SR-urile par a se misca, cand in realitate nu se misca.

Fals, inseamna doar ca lumina se misca fata de orice SR.

Asta e iar absurd, caci fiecare SR are viteza lui, vazut din alt SR. Insa din punctul de vedere al luminii fiecare SR este in repaus deci inseamna ca in univers nu se misca decat lumina.

Rationament gresit. Vezi ce se intampla atunci cand nu vrei sa faci calcule cu formule? Faci doar asa idei aruncate de-a valma. Ti se par lucruri absurde, ilogice, dar nu merge sa rationezi prin cuvinte. Stiinta a evoluat prin formule.

[Electron]

Pai pe net nu am gasit nimic despre metooda anume cum se masoara viteza luminii. AM gasit numai o istorie a celor care au masurat-o de-a lungul timpului. Si s-au gasit mausratori din ce in ce mai bune.

emanuel, imi da impresia ca tu iti pierzi degeaba vremea pe acest forum. Sincer, deja ai facut tot ce era relevant ca sa devii un exemplu negativ al acestui forum. Daca tot ce vrei sa faci in continuare este sa confirmi ca esti neserios, te anunt ca este inutil, deja am inteles cat se poate de clar.

e-

[emanuel]

In 1879 Albert Abraham Michelson a măsurat viteza luminii perfecţionând metoda lui Foucault, pentru a obţine o mai bună acurateţe a experimentului (care s-a desfăşurat pe malul râului Severn), respectiv a rezultatelor. Astfel, a mărit distanţa până la oglinda fixă a dispozitivului la circa 700 m, faţă de cei 20 m ai lui Foucault, distanţă pe care a măsurat-o cu foarte mare precizie. Pentru a focaliza şi reflecta fasciculul, a utilizat lentile şi oglinzi de foarte bună calitate, iar rezultatul obţinut a fost de 299.910 km/s, cu o precizie de 20 de mai bună decât a predecesorului său. Timp de 40 de ani aceasta a fost considerată cea mai precisă măsurare a vitezei luminii, dar în 1926 acelaşi Michelson a refăcut experimentele, obţinând cea mai bună măsurătoare "mecanică" a vitezei luminii, 299.796 km/s.
După ce James Clerk Maxwell şi-a publicat teoria sa cu privire la electromagnetism, a devenit posibilă calcularea vitezei luminii indirect, cu ajutorul constantelor electromagnetice ale mediului (permitivitatea electrică şi permeabilitatea magnetică). Acest lucru a fost făcut pentru prima dată de  Weber şi Kohlrausch în 1857, iar în 1907 Rosa şi Dorsey au obţinut din aceleaşi calcule valoarea c = 299.788 km/s, reprezentând cea mai precisă valoare a momentului.
In 1888, Heinrich Hertz a reuşit să producă în laboratorul său unde electromagnetice şi să măsoare viteza de propagare a acestora. Valoarea obţinută a coincis cu viteza luminii, ceea ce a condus la ideea că lumina este de fapt o undă electromagnetică.
Valoarea acceptată astăzi pentru viteza luminii în vid este 299.792,458 km/s şi ea reprezintă una din constantele fundamentale ale fizicii.

[emanuel]

Daca viteza luminii este aceeasi ( c ) si fata de un SR care se misca cu viteza 99,999% din c fata de un alt SR, atunci e ilogic. Ceva nu miroase bine aici. Viteza relativa a celui de al doilea SR ar trebui sa fie logic 0,0001% din c fata de lumina ( cel putin observatorul din primul SR vede asa, ca cel de-al doilea SR se misca fata de lumina cu viteza relativa de 0,0001% din c, insa cel de-al doilea observator vede ca " aceeasi " raza de lumina se misca fata de el cu viteza tot c - man it's stinks !!! ) . E ca si cum fiecare SR vede propriul lui univers deosebit de cel al oricarui alt SR. Atunci cum pot face parte doua SR-uri din acelasi univers ? Adica vitezele din doua SR-uri nu se aduna pur si simplu, ele trebuie transformate prin relatiile de transformare. Bun, dar atunci inseamna ca ceva este intre cele doua SR-uri, ca si cum s-ar referi la doua realitati diferite. Ciudat. Pot exista mai multe realitati ? E ca si cum cele doua SR-uri nu ar vedea aceeasi raza de lumina ci diferite raze care se deplaseaza cu diferite viteze, astfel incat lumina sa aiba aceeasi viteza ct fata de orice observator.

In prezent cica se masoara viteza luminii prin masurarea timpului cat ii ia luminii sa se duca pana la o oglinda tinta f indepartata si apoi sa se intoarca inapoi.

Iata ce am copiat de aici : http://www.referatele.com/referate/fizica/online10/Lumina-si-viteza-ei---Sfarsitul-Teoriei-Corpusculare-Originea-electromagnetica-a-luminii-Masurarea-v.php


Paradoxul constantei vitezei luminii a creat o mare problema pentru fizica, problema pe care fizicianul american de origine germana, Albert Einstein, a rezolvat-o in cele din urma in 1905. Einstein sugera ca teoriile fizice nu ar trebui sa depinda de starea de miscare a observatorului. In schimb el spunea ca viteza luminii trebuia sa ramana constanta, si restul fizicii trebuia sa se schimbe pentru a respecta acest lucru. Aceasta teorie speciala a relativitatii a prezis multe consecinte fizice neasteptate, dintre care toate au fost de atunci observate in natura.




Masurarea vitezei luminii

Au existat numeroase incercari de masurare a vitezei luminii.

Metoda lui Galileo

In secolul XVI astronomul italian Galileo Galilei a realizat probabil prima incercare de masurare a vitezei luminii. Experienta lui Galilei consta in urmatoarele: doi observatori, asezati la o distanta mare unul de celalalt, au fiecare cate un felinar care poate fi obturat. Observatorul A deschide felinarul; dupa un anumit interval de timp lumina ajunge pana la observatorul B, care in acelasi moment deschide felinarul sau; dupa catava vreme acest semnal ajunge pana in A, care poate in felul acesta sa masoare timpul τ care s-a scurs din momentul trimiterii semnalului pana in momentul intoarcerii sale. Admitand ca observatorul reactioneaza la semnal instantaneu si ca lumina are aceeasi viteza de propagare dupa directiile AB si BA, obtinem ca drumul AB+BA=2D e strabatut de lumina in timpul τ, adica c=2D/ τ. Cea de-a doua ipoteza facuta poate fi considerata foarte verosimila. Teoria moderna a relativitatii o ridica chiar la rangul de principiu. Ipoteza legata de posibilitatea reactionarii instantanee la semnal nu corespunde insa realitatii si de aceea, data fiind viteza uriasa de propagare a luminii, incercarea lui Galilei nu a dus la nici un fel de rezultat; de fapt nu s-a masurat timpul de propagare a semnalului luminos, ci timpul cheltuit de observator pentru a putea reactiona. Situatia poate fi imbunatatita daca observatorul B se inlocuieste printr-o oglinda care reflecta lumina, inlaturandu-se astfel erorile introduse de unul din observatori. Acest principiu de masurare a ramas la baza aproape a tuturor metodelor moderne de laborator utilizate pentru determinarea vitezei luminii; ulterior insa, au fost gasite metode exceptionale pentru inregistrarea semnalelor si masurarea intervalelor de timp, ceea ce a permis determinarea vitezei luminii cu o precizie suficienta, chiar in cazul unor distante relativ mici.

Metoda lui Römer

Primele masuratori reusite ale vitezei luminii au fost de natura astronomica. In 1676 astronomul danez Ole (sau Olaus) Christensen Römer (1644-1710) a observat o intarziere a eclipsei unei luni a lui Jupiter cand aceasta era vazuta de pe partea indepartata a orbitei pamantului in comparatie cu observarea ei de pe partea apropiata. Presupunand ca intarzierea reprezenta timpul in care lumina parcurgea orbita pamantului si cunoscand cu aproximatie dimensiunea orbitei din unele observatii precedente, el a facut raportul distanta-timp pentru a estima viteza si a ajunge la rezultatul de 286.000 km×s-1, cu o eroare de circa 5% din valoarea cunoscuta in zilele noastre.

Fizicianul englez James Bradley a realizat o masuratoare mai buna in anul 1729. Bradley a descoperit ca era nevoie sa modifice permanent inclinatia telescopului sau pentru a putea capta lumina stelelor pe masura ce pamantul se rotea in jurul soarelui. A ajuns astfel la concluzia ca miscarea pamantului deplasa telescopul in lateral fata de lumina care cobora asupra acestuia. Unghiul de inclinatie, numit aberatie stelara, este aproximativ egal cu raportul dintre viteza orbitala a pamantului si viteza luminii. (Aceasta reprezinta si una dintre metodele prin care oamenii de stiinta au aflat ca pamantul se misca in jurul soarelui si nu vice versa.)

Metoda lui Fizeau

Omul de stiinta francez Armand Fizeau a masurat o viteza a luminii de 3,13 × 108 m s-1. In 1842 el a realizat primele masuratori in conditii de laborator. Caracteristica metodei sale consta in inregistrarea automata a momentelor emisiei si intoarcerii semnalului, realizata cu ajutorul unei intreruperi regulate a fluxului luminos (folosirea unei roti dintate). Lumina provenita din S se propaga printre dintii unei roti W pusa in miscare, spre oglinda M, si reflectandu-se, trebuie sa treaca din nou printre acestia, inspre observator. Pentru comoditate, ocularul E, care serveste pentru observatie, se asaza in fata lui a, iar lumina provenita din S se trimite spre W cu ajutorul unei oglinzi semitransparente N. Daca roata se invarteste, si anume, cu o astfel de viteza unghiulara incat in timpul de propagare a luminii de la a la M si inapoi in dreptul dintilor vor fi spatii goale si invers, atunci lumina reflectata nu va patrunde pana la ocular si observatorul nu o va vedea (prima incercare). Daca viteza unghiulara va creste, atunci lumina va trece partial inspre observator. In cazul unei viteze duble vom avea un maxim de lumina, in cazul unei viteze triple, o a doua intunecare. Cunoscand distanta aM=D, numarul dintilor z, viteza de rotatie (numarul de ture pe secunda ν), putem calcula viteza luminii. Conditia primei intunecari: lumina, care a trecut prin spatiul gol dintre doi dinti, la intoarcere intalneste dintele cel mai apropiat. Pentru aceasta e necesar ca in decursul timpului t=2D/c roata sa se roteasca cu un unghi 2π/2z, adica unghiul care separa centrul intervalului dintre doi dinti vecini de centrul primului dinte. Daca observarea primei incercari are loc pentru un numar ν de ture pe secunda, atunci conditia de mai sus se va exprima cu ajutorul relatiei: 2D/c=1/2zν, sau c=4Dzν. O a doua incercare va avea loc in cazul unei viteze unghiulare triple, adica atunci cand lumina reflectata va fi oprita de dintele urmator etc.

Fizicianul francez Jean-Bernard Foucault a utilizat o versiune imbunatatita a acestui dispozitiv pentru a determina viteza luminii cu o eroare de pana la 1% din valoarea folosita la ora actuala.

Metoda lui Michelson

Experimentul din 1882 al lui Albert Michelson este probabil cea mai cunoscuta metoda de masurare a vitezei luminii, reprezentand de fapt o imbunatatire a metodelor folosite de Fizeau si Foucault. In acest experiment (reprezantat in diagrama) Michelson a folosit un aparat alcatuit dintr-o prisma care se putea roti, o lentila convexa si o oglinda concava.




O raza de lumina de la o sursa S cade pe o prisma care se roteste foarte repede cand aceasta se afla in pozitia AB. Lumina este focalizata de o lentila convexa L pe suprafata unei oglinzi concave M, al carei centru de curbura se afla in centrul lentilei. Raza este reflectata si se intoarce la prisma aflata acum in pozitia CD. Aici este reflectata si formeaza o imagine intr-un punct S'. In experimentul lui Michelson din 1882 distanta LM era de circa 610 m iar prisma era rotita de o turbina la o frecventa de 256 rotatii pe secunda. Prin masurarea distantei SS' el a dedus viteza luminii din toate celelalte date. In 1931 Michelson a realizat ultima sa masuratoare in California. El a montat oglinda fixa la Mount San Antonio si prisma la circa 35 km departare la Observatorul Mount Wilson. Aceasta crestere enorma a ,,drumului" luminii a fost realizata prin proiectarea unei oglinzi octogonale perfecte, astfel incat imaginea era mult mai luminoasa decat la folosirea unei singure oglinzi. Prin reglarea vitezei de rotatie, Michelson a reusit ca lumina emisa pe drumul sau de 70 km de pe o fata a prismei sa fie captata la intoarcere pe fata urmatoare, aflata exact in aceeasi pozitie cu cea precedenta. In acest fel imaginea S' coincide cu punctul S si inconvenientul masurarii distantei a fost eliminat. Acest experiment a dus la aflarea valorii de 299.796 km s-1, dar nesiguranta cu privire la conditiile atmosferice limiteaza precizia acestei masuratori.

Metoda lui Essen

In 1950 fizicianul britanic Louis Essen a calculat viteza luminii prin masurarea exacta a frecventei de rezonanta a unei cavitati metalice. Cunoscand dimensiunile cavitatii, el a putut determina si lungimea de unda. Din aceste doua masuratori a putut calcula viteza luminii folosindu-se de ecuatia c=fλ, unde f este frecventa luminii si λ este lungimea de unda. Metoda lui Essen masoara de fapt viteza undelor radio, dar viteza tuturor undelor electromagnetice in vid este aceeasi, astfel incat ea poate fi folosita si pentru determinarea vitezei luminii. Mai mult, din moment ce undele radio au o lungime de unda de ordinul metrilor, acestea sunt mai usor de masurat decat lungimea de unda a luminii, care este de 5 × 10-7 m.

Metode Recente

Cele mai recente metode au derivat din metoda lui Essen si implica masurarea frecventei luminii vizibile captata asemanator undelor intr-o cavitate laser. Cu toate acestea, masurarea vitezei luminii nu mai reprezinta o provocare, ea fiind la ora actuala cunoscuta ca o constanta fundamentala la valoarea de 299.792.458 m s-1

[Adi]

In 1879 Albert Abraham Michelson a măsurat viteza luminii perfecţionând metoda lui Foucault, pentru a obţine o mai bună acurateţe a experimentului (care s-a desfăşurat pe malul râului Severn), respectiv a rezultatelor. Astfel, a mărit distanţa până la oglinda fixă a dispozitivului la circa 700 m, faţă de cei 20 m ai lui Foucault, distanţă pe care a măsurat-o cu foarte mare precizie. Pentru a focaliza şi reflecta fasciculul, a utilizat lentile şi oglinzi de foarte bună calitate, iar rezultatul obţinut a fost de 299.910 km/s, cu o precizie de 20 de mai bună decât a predecesorului său. Timp de 40 de ani aceasta a fost considerată cea mai precisă măsurare a vitezei luminii, dar în 1926 acelaşi Michelson a refăcut experimentele, obţinând cea mai bună măsurătoare "mecanică" a vitezei luminii, 299.796 km/s.
După ce James Clerk Maxwell şi-a publicat teoria sa cu privire la electromagnetism, a devenit posibilă calcularea vitezei luminii indirect, cu ajutorul constantelor electromagnetice ale mediului (permitivitatea electrică şi permeabilitatea magnetică). Acest lucru a fost făcut pentru prima dată de  Weber şi Kohlrausch în 1857, iar în 1907 Rosa şi Dorsey au obţinut din aceleaşi calcule valoarea c = 299.788 km/s, reprezentând cea mai precisă valoare a momentului.
In 1888, Heinrich Hertz a reuşit să producă în laboratorul său unde electromagnetice şi să măsoare viteza de propagare a acestora. Valoarea obţinută a coincis cu viteza luminii, ceea ce a condus la ideea că lumina este de fapt o undă electromagnetică.
Valoarea acceptată astăzi pentru viteza luminii în vid este 299.792,458 km/s şi ea reprezintă una din constantele fundamentale ale fizicii.

Ai luat aceste texte din documentul www.didactic.ro/files/4/viteza_luminii.doc. Cum ne putem noi da seama daca ai inteles ceea ce ai scris, daca tu doar ai dat copy paste? Mai mult, cum ne putem da seama ca intelesesei deja in trecut, inainte sa te intreb eu astazi? Caci daca nu intelesesei in trecut, nu vad de ce ai trecut mai departe la a studia altceva.

In plus, acest document exprima foarte neclar experimentul Michelson-Morley si ai ratat pe primii care au masurat viteza luminii. De ei tot ziceam. Ale lor experimente sunt mai simple si deci mai usor de inteles. Iti dau indicii numele lor: Romer si Fizeau. Trebuie sa vezi la fiecare in ce an au facut masuratorilor si cum si desigur ce rezultate au obtinut si cu ce precizie.

[Adi]

Daca viteza luminii este aceeasi ( c ) si fata de un SR care se misca cu viteza 99,999% din c fata de un alt SR, atunci e ilogic. Ceva nu miroase bine aici.

Crezum ca intelesesei deja astea. Nu e deloc ilogic. Este postulat. Este ipoteza de baza a teorie relativitatii. Este ceva ce nu trebuie demonstrat. Se ia de-a gata si pe baza lui se calculeaza restul predictiilor. Predictiile sunt testate experimental si surpriza ... predictiile sunt confirmate. Prin urmare, si postulatele sunt adevarate. Faptul ca pare ilogic si ca nu miroase a bine este datorat faptului ca este contra-intuitiv iar faptul ca este contra-intuitiv este pentru ca al oamenilor creier a evoluat ca sa supravietuiasca, iar nu ca sa inteleaga Universul. Am explicat deja asta de cateva ori. Pana nu vei face calculele, ti se va parea contra-intuitiv si asa si este, este contra-intuitiv. Dar e adevarat.

[emanuel]

Am schimbat ceva la mesajul anterior...

Bun, este adevarat, este contraintuitiv, dar cum se explica ? Este postulat, eu accept adevarul , dar cum mi-l pot explica. Adica : DE CE este asa. De ce cele doua SR-uri vad parca realitati diferite si totusi este aceeasi realitate ? Caci daca primul observator vede pe al doilea ca merge cu 0,0001% din c fata de o raza de lumina, atunci de ce nu vede tot asa si al doilea observator ? De ce se vad lucruri diferite ? Trebuie sa fie o explicatie mai adanca a acestui fenomen, o explicatie logica. Nu cred ca universul o ia pur si simplu razna cand e vb de lumina.

Sa fac calculele ... Calculele imi vor confirma masuratorile. Eu cred asta. Dar cum se explica fenomenul in sine. De ce se intampla asta ?

[emanuel]

Chestia e ca in experimentele de masurare a vit luminii din secolele anterioare s-a masurat lumina de pe un SR care statea fix pe pamant. Cand s-a facut un experiment in care sa se aratae ca lumina merge cu aceeasi vit si fata de un SR ce merge fata de pamant cu viteza fff mare ?

[Electron]

Bun, este adevarat, este contraintuitiv, dar cum se explica ? Este postulat, eu accept adevarul , dar cum mi-l pot explica. Adica : DE CE este asa.

Asta sa intrebi pe cel vinovat de existenta acestui Univers, in caz ca exista un vinovat. Pe bune, asta nu e o intrebare stiintifica.

De ce cele doua SR-uri vad parca realitati diferite si totusi este aceeasi realitate ?

Care "aceeasi realitate"? Iar o tai prin balarii direct in absolut ?

Caci daca primul observator vede pe al doilea ca merge cu 0,0001% din c fata de o raza de lumina, atunci de ce nu vede tot asa si al doilea observator ?

Primul observator NU vede asa o aberatie cum spui tu. Era sa te intreb unde ai invatat tu Teoria Relativitatii, dar mi-am adus aminte ca de fapt nu ai invatat-o niciodata. Iar participarea ta aici tot degeaba a fost ...

De ce se vad lucruri diferite ?

Nu se vad lucruri diferite. Legile fizicii sunt aceleasi din orice sistem de referinta inertial am face observatiile. Fa experimente si verifica practic ca asa e. Invata TR si vei vedea ca teoria e in acord cu practica.

Trebuie sa fie o explicatie mai adanca a acestui fenomen, o explicatie logica. Nu cred ca universul o ia pur si simplu razna cand e vb de lumina.

Universul nu o "ia razna" cand e vorba de lumina. Universul e un loc foarte coerent si logic, lucru care in sine este complet inexplicabil. Adica de ce e Universul inteligibil ? ( pentru cei care au logica, nu pentru oricine, desigur) Alta intrebare care transcende stiinta.

Sa fac calculele ... Calculele imi vor confirma masuratorile. Eu cred asta. Dar cum se explica fenomenul in sine. De ce se intampla asta ?

Asta e de domeniul filozofiei, nu are rost sa te tot tanguiesti pe aici.

Chestia e ca in experimentele de masurare a vit luminii din secolele anterioare s-a masurat lumina de pe un SR care statea fix pe pamant. Cand s-a facut un experiment in care sa se aratae ca lumina merge cu aceeasi vit si fata de un SR ce merge fata de pamant cu viteza fff mare ?

Experimentul foarte precis s-a facut in 2 SR cu miscari diferite fata de Soare. Asta iti e suficient? Sau iar iei Pamantul ca SR absolut?

e-

[Adi]

Am schimbat ceva la mesajul anterior...

Pe forumuri nu este politicos sa modifici articole la care s-a raspuns deja. Desi din punct de vedere tehnic forumul te lasa sa modifici un comentariu al tau timp de o ora (sau jumate de ora, nu mai stiu sigur), nu e frumos sa faci asta. Ci trebuie sa scrii un nou post cu asta.

Bun, ai gasit cum au masurat si altii viteza luminii. Si ai inteles ceva din ce ai citit? Sau macar ai citit, sau doar ai luat cu copy paste?

[Adi]

Bun, este adevarat, este contraintuitiv, dar cum se explica ? Este postulat, eu accept adevarul , dar cum mi-l pot explica. Adica : DE CE este asa.

Stiinta inca nu are raspuns la intrebarea "de ce sunt legile fizicii asa cum sunt". Deocamdata a descoperit legile fizicii. E deja mare lucru. Nu a zis nimeni ca stiinta a raspuns deja la toate intrebarile. Dovada ca inca exista oameni de stiinta care inca mananca o paine. Mai sunt multe de descoperit.

De ce cele doua SR-uri vad parca realitati diferite si totusi este aceeasi realitate ?

Tocmai asta e ideea realitatii. Pai vad diferit pentru ca de obicei vad cu ajutorul "luminii" si lumina are aceeasi viteza pentru orice sistem de referinta. Ca sa intelegi mai bine, trebuie sa faci aceleasi calcule pentru fizica clasica, atunci cand oamenii percep realitatea prin sunete. Sa studiezi adica efectul ecolului, efectul Doppler la sunete, triangulatia prin sunete si tot asa. Si vei vedea efecte similare, pe aceeasi idee, desigur diferite de efectele relativiste. Dar asa poti intelege mai bine efectele relativiste si cum se pune problema. Si astea erau facute in manualul de fizica. De asta tot insistam asupra lui, dar tu ai refuzat. Alegerea ta.

Caci daca primul observator vede pe al doilea ca merge cu 0,0001% din c fata de o raza de lumina,

Gresit, primul poate vedea cum merge al doilea doar fata de el, iar nu fata de viteza luminii. Fata de lumina orice observator inertial merge cu viteza c.

Sa fac calculele ... Calculele imi vor confirma masuratorile. Eu cred asta. Dar cum se explica fenomenul in sine. De ce se intampla asta ?

Facand caculele, rezolvand probleme, vei intelege mai bine. Dar de ce Universul are legea relativitatii nu vei intelege asa usor, caci stiinta nu a raspuns inca la asta. Cu timpul poate omenirea va intelege.

[Adi]

Chestia e ca in experimentele de masurare a vit luminii din secolele anterioare s-a masurat lumina de pe un SR care statea fix pe pamant. Cand s-a facut un experiment in care sa se aratae ca lumina merge cu aceeasi vit si fata de un SR ce merge fata de pamant cu viteza fff mare ?

In acceleratoarele de particule, de 2 milioane de ori pe secunda, zilnic, teoria relativitatii e testata iar si iar.

[emanuel]

Deci observatorul ce merge cu viteza mica nu vede pe ala care merge cu viteza mare fata de el ca are viteza x% din c. El vede ca ambii observatori au viteza relativa fata de lumina egala cu c. Ciudat. Asa o fi. Eu nu am cum sa fac experimente ca sa vad asta dar va cred. Deci eu pot numai sa fac niste calcule si sa spun ca am x% din c fata de cutare observator, insa cand ma uit la o raza oarecare de lumina vad ca aia se deplaseaza fata de mine cu viteza c. Si toate astea din cauza ca nu se stie ce observator e in repaus. O sa mai reflectez la astea. Sunt greu de inteles. Deci din orice SR te-ai uita vezi ca lumina are viteza c. Ffff ciudat, atata timp cat c = numar finit. Eu as zice ca trebuie sa fie o explicatie mai profunda dar stiinta inca nu intelege fenomenul pana la capat, ci doar il observa. il calculeaza si intelege efectele acestui fenomen al relativitatii. Eu as zice ca un raspuns mai profund, o explicatie nu ar fi rea, si nu ar fi flosofica ci stiintifica, atunci cand se va dovedi adevarata.

[mircea_p]

Deci observatorul ce merge cu viteza mica nu vede pe ala care merge cu viteza mare fata de el ca are viteza x% din c. El vede ca ambii observatori au viteza relativa fata de lumina egala cu c. Ciudat. Asa o fi. Eu nu am cum sa fac experimente ca sa vad asta dar va cred.

De fapt nu poti sa faci nici experimente care sa confirme ca viteza luminii ar varia fata de observatori. De ce esti inclinat spre una din ipoteze, cand nu poti sa faci experimente pentru nici unul din cazuri?

Am senzatia ca accepti ca daca o racheta se misca cu 0.99c fata de pamant si alta cu 0.98c fata de pamant, vor avea o viteza relativa de 0.01c. Adica un observator dintr-o racheta vede cealalta racheta miscandu-se cu o viteza 0.01c.
Nu ai zis asta direct, dar cred ca rezulta dint-run post anterior.

Daca accepti asta, sper ca nu crezi ca s-a facut un experiment direct cu rachete care sa confirme asta.
Si in plus nici nu e adevarat. Vitezele nu se aduna (sau se scad) pur si simplu nici macar pentru obiecte ne-luminoase. Sant curios cum intelegi asta in sens adanc, filozofic? Nu ti se pare tot contrar intuitei si logicii?