Este corectă teoria relativităţii restrânse?

[Electron]

Da-mi exemplu de experimente in care sa [...] Atunci da-mi exemplu de un exeperiment in care [...] Deci da-mi exemplu de cum [...]

Poate, daca ma rogi frumos. Nu sunt aici la comanda ta, stiai?

Si ai mai multa rabdare cu oamenii, ca nu ti-a dat nimeni in cap daca nu intelege anumite lucruri.

Am exact atata rabdare cat vreau eu, nu cat vrei tu. Iar cand ignori ceea ce ti se spune in mod repetat, nu mai e problema de "neintelegre" nevinovata, e pur si simplu incapatanare ridicola. Acolo te afli tu, din cate vad eu.

Daca este forum atunci sunt discutii, si procesul de cunoastere presupune lacune.

Desigur, dar nu presupune si afirmarea repetata de aberatii din ignoranta. Daca nu inveti nimic de la altii, de fapt nu "discuti" ci monologhezi cu degetele in urechi cantand "la-la-la-la-la!".

Iar topicul asta se cheama critici.

Da, dar nu se cheama "critici ridicole din ignoranta". Ia aminte.

e-

[emanuel]

Chiuar te rog frumos ... sa imi dai exemplu de un experiment in care informatia despre momentul initial al inceperii emiterii luminii de la O spre O', deci aceasta informatie sa fie transmisa de la O la O' fara ca transmisia sa fie afectata de relativitate sau de iluzia optica.

Nu am cantat lalalala, ci doar am impresia ca SR-urile noastre se afla la distanta prea mare unul de altul. Eu am impresia ca ma critici nefondat si tu la fel despre mine. Deci de aia a aparut chestia cu lalala-ul. Deci nu e posibil sa discutam daca avem mai multa rabdare ca semnalele noastre sa ajunga de la unul la altul. 

[Electron]

Chiuar te rog frumos ... sa imi dai exemplu de un experiment in care informatia despre momentul initial al inceperii emiterii luminii de la O spre O', deci aceasta informatie sa fie transmisa de la O la O' fara ca transmisia sa fie afectata de relativitate sau de iluzia optica.

emanuel, la intrebarea asta am raspuns deja in acest topic. Daca ignori raspunsul deja dat, ce garantie am ca nu o sa-l ignori si a doua oara? Morala: in cazul tau eu nu o sa ma repet, ca ar fi o pierdere de vreme impresionanta.

Nu am cantat lalalala, ci doar am impresia ca SR-urile noastre se afla la distanta prea mare unul de altul.

"SR-urile noastre"? Ce intelegi tu prin asta?

Eu am impresia ca ma critici nefondat

Treaba ta ce impresii ai. Pana nu iti remediezi lacunele pe care le-ai demonstrat pe aici, nu prea are valoare pentru mine aceasta "impresie".

si tu la fel despre mine.

Te inseli. Eu nu am impresia ca ma critici in nici un fel. Eu nu apar aici teoriile mele personale, ci prezint ceea ce stiu despre stiinta oficiala.

Deci de aia a aparut chestia cu lalala-ul.

Iar te inseli. Chestia cu "la-la-la-la"-ul a aparut pentru ca asta faci: repeti aceleasi aberatii iar si iar, desi ti se explica detaliat de ce gresesti si ca stiinta oficiala nu face asemenea erori ridicole. E un monolog dizgratios si ridicol din partea ta.

Deci nu e posibil sa discutam daca avem mai multa rabdare ca semnalele noastre sa ajunga de la unul la altul.

Exprimarea ta in limba romana lasa de dorit. Nu se intelege nimic din fraza asta.


e-

[emanuel]

Nu gasesc nici un experiment prin care sa pot furniza o informatie de la un SR la altul fara ca procesul de furnizare al informatiei sa fie afectat de relativitate si de iluzia optica. Deci, prin urmare totul este iluzie, si marimile masurate de noi oamenii sunt doar conventii ale creierului nostru care din constructia lui vede metrul de o anumita marime, care este improbabil sa fie adevarata. Probabilitatea ca creierul nostru sa aiba dreptate este de 1/infinit, adica tinde la zero.
Deci, sa regandim experimentul care l-am facut mai sus, ala cu O' care vrea sa masoare distanta dintre el si O.

Sa zicem ca oamenii ar putea cumva sa transmita informatia cu viteza infinita, si astfel procesul transmiterii nu ar fi afectat nici de relativitate nici de iluzie optica. Atunci sa zicem ca cineva va furniza informatia momentului in care O sa inceapa emiterea semnalului spre O' moment in care O' sa porneasca cronometrul sau. Aceasta informatie se transmite simultan si lui O si lui O'. Atunci O' stie momentul in care O incepe emiterea semnalului, si astfel porneste cronometrul. El opreste cronometrul in momentul t'' cand lumina ajunge la el, si apoi face calculul : L'' = c * T, unde T = t'' - t'. marimea L'' el spune ca este distanta intre el si O la momentul t', insa se inseala, caci L'' este de fapt marimea intre el si O la momentul t''. Atunci ca sa elimine iluzia optica el trebuie sa modifice factorul Lorentz ca sa calculeze marimea L' care este adevarata distanta dintre el si O la momentul t'.
Insa problema e ca noi nu putem transmite informatiile cu viteza infinita, si astfel insusi procesul de sincronizare al ceasurilor este afecata de iluzia optica, ca de altfel orice masuratoare pe care o facem. Deci pentru a se inlatura aceast ailuzie optica oamenii ar trebui sa introduca calculeze distantele tinand cont de iluzia optica creata, adica sa calculeze permanent pe L' din L'', L'' fiind ce le apare lor ca fiind marimea reala. Daca s-ar efectua aceasta atunci probabil ca creierele noastre ar reveni cu picioarele pe pamant si ar incepe sa vada metrul cat erste de lung in realitate.

[Electron]

Nu gasesc nici un experiment prin care sa pot furniza o informatie de la un SR la altul fara ca procesul de furnizare al informatiei sa fie afectat de relativitate si de iluzia optica.

Faptul ca tu nu gasesti e irelevant. Altii au gasit. Argumentele tale din ignoranta nu sunt relevante, ci doar ridicole.

Deci, prin urmare totul este iluzie,

Aceasta concluzie bazata pe niste premise false si argumente din ignorana e si ea ridicola.

si marimile masurate de noi oamenii sunt doar conventii ale creierului nostru care din constructia lui vede metrul de o anumita marime, care este improbabil sa fie adevarata.

Cu asta demonstrezi ca nu cunosti nici macar cum e definit metrul. Si vorbesti pe aici cu atata impertinenta ... Cu asta imi aduci aminte de al user, Abel Cavasi ... Alt exemplu negativ in acest sens.

Probabilitatea ca creierul nostru sa aiba dreptate este de 1/infinit, adica tinde la zero.

In matematica 1/infinit este exat zero. Eventual 1/(ceva ce tinde la infinit) tinde la zero. Adica nici matematica nu sti, dar o dai inainte cu aplicarea oarba si irelevanta a matematicii in fizica. Parca ai fi "elevul" celui amintit mai sus.

Deci, sa regandim experimentul care l-am facut mai sus, ala cu O' care vrea sa masoare distanta dintre el si O.

De acord ca trebuie sa regandesti acel experiment. Eu nu fac decat sa-l analizez pentru a-ti arata unde greseti.

Sa zicem ca oamenii ar putea cumva sa transmita informatia cu viteza infinita, si astfel [...]

Hai sa ne limitam la ipoteze relevante, ce zici?

Insa problema e ca noi nu putem transmite informatiile cu viteza infinita,

Stim asta, deci tot ce ai fabulat tu pe ipoteza irelevanta e inutil.

si astfel insusi procesul de sincronizare al ceasurilor este afecata de iluzia optica, ca de altfel orice masuratoare pe care o facem.

Acesta este un non sequitur, care e tot o eroare de logica. Sincronizarea ceasurilor se poate face si fara nevoia transmiterii informatiei cu viteza infinita. Repet, "iluziile optice" de care vorbesti sunt doar erori de logica de-ale tale.

Deci pentru a se inlatura aceast ailuzie optica oamenii ar trebui sa introduca calculeze distantele tinand cont de iluzia optica creata, adica sa calculeze permanent pe L' din L'', L'' fiind ce le apare lor ca fiind marimea reala.

Masurarea distantelor se face fara nici o iluzie optica (sau de logica, cum vrei tu).

Daca s-ar efectua aceasta atunci probabil ca creierele noastre ar reveni cu picioarele pe pamant si ar incepe sa vada metrul cat erste de lung in realitate.

I-auzi! Si cat este de lung metrul "in realitate" ?

e-

[emanuel]

In care experiment se poate transmite o informatie fara sa avem iluzie optica ? Adica fara sa folosim lumina ca unda de transfer a informatiei ? Si sa folosim o unda cu viteza infinita ?

[Electron]

In care experiment se poate transmite o informatie fara sa avem iluzie optica ?

Am descris in acest topic (vezi inceputul paginii 9) o metoda prin care se poate masura lungimea unui obiect, chiar daca este in miscare relativa fata de sistemul de referinta in care se face masuratoarea. Inca nu ai indicat unde e implicata vreo "iluzie" in acea metoda.

Adica fara sa folosim lumina ca unda de transfer a informatiei ?

Ce transfer de informatie?

Si sa folosim o unda cu viteza infinita ?

Nu exista unde cu viteze infinite, de unde le tot scoti ?

e-

[emanuel]

 

Hai ca e faina chestia ............. De unde scot eu unde infinite ? Pai nu exista.
Imi place discutia chiar daca incepusesi sa ma plictisesc.

Pai ca sa masori lungimea unui obiect nu ai nevoie de lumina ? Si lumina nu iti aduce informatia ? Fara lumina cum poti obtine informatia despre un obiect ? Nu poti. Zic eu ....... Si lumina merge cu viteza finita deci iti aduce informatia despre obiectul in miscare cu viteza finita. Deci eu la momentul t' observ cum era obiectul la momentul t anterior si nu cum este in momentul t', prezent. Deci ce observ eu mereu este de fapt trecutul si nu prezentul , si daca obiectul este in miscare atunci el nu mai este in t' in pozitia in care era in t. Deci cand masor distanta de fapt eu masor distanta pe care o avea in momentul t si nu in momentul t' care este prezentul Deci eu am iluzii despre distanta reala din momentul t'. Ceea ce vad eu este distanta pe care obiectul o avea in trecut si nu in  prezent.

[Electron]

Hai ca e faina chestia ............. De unde scot eu unde infinite ? Pai nu exista.
Imi place discutia chiar daca incepusesi sa ma plictisesc.

Tu esti singurul care fabuleaza despre unde cu viteza infinita. De aceea te intreb de unde le scoti.

Pai ca sa masori lungimea unui obiect nu ai nevoie de lumina ? Si lumina nu iti aduce informatia ? Fara lumina cum poti obtine informatia despre un obiect ? Nu poti. Zic eu ....... Si lumina merge cu viteza finita deci iti aduce informatia despre obiectul in miscare cu viteza finita. Deci eu la momentul t' observ cum era obiectul la momentul t anterior si nu cum este in momentul t', prezent. Deci ce observ eu mereu este de fapt trecutul si nu prezentul , si daca obiectul este in miscare atunci el nu mai este in t' in pozitia in care era in t. Deci cand masor distanta de fapt eu masor distanta pe care o avea in momentul t si nu in momentul t' care este prezentul Deci eu am iluzii despre distanta reala din momentul t'. Ceea ce vad eu este distanta pe care obiectul o avea in trecut si nu in  prezent.

Se vede treaba ca nu sti nici macar sa citesti. Ti-am dat un exemplu de masurare in care nu e relevanta viteza luminii. Daca nu pricepi, treaba ta. Cand o sa inveti sa citesti sa revii sa discuti pe aici, bine?

e-

[emanuel]

Ce inseamna ca nu e relevanta ? Adica nu tii cont de ea. Insa ea e finita, ioar la viteze apropiate de viteza luminii vei avea iluzii f mari despre cat de lung e metrul. Deci chiar daca aici pe pamant nu tii cont de fenomenul de iluziei creat de viteza finita a luminii totusi la viteze f mari trebuie sa tii cont de el. Dar chetia e ca eu am demonstrat ca la orice viteza vei avea metrul nu e atata cat il vezi tu. E diferit. Ca nu e relevanta difenrenta la viteze mici asta e altceva.

[Electron]

Ce inseamna ca nu e relevanta ? Adica nu tii cont de ea.

Inseamna ca daca nu as folosi semnale luminoase in masuratoarea propusa de mine, ci semnale cu alta viteza (sa zicem unde sonore) masuratoarea nu ar fi influentata. Daca tu crezi ca viteza semnalelor luminoase folosite influenteaza masuratoarea, te rog sa arati care este aceasta influenta. Care parte din procedeu e afectata si cum?

Insa ea e finita, ioar la viteze apropiate de viteza luminii vei avea iluzii f mari despre cat de lung e metrul.

Ce iluzii, emanuel? Te tot repeti ca o moara stricata, dar nu aduci nimic concret. Am dat un exemplu de masuratoare in care astept sa arati care sunt "iluziile" datorate vitezei finite a luminii. Sper ca nu vrei sa-mi pierd de tot rabdarea cu tine.

Deci chiar daca aici pe pamant nu tii cont de fenomenul de iluziei creat de viteza finita a luminii totusi la viteze f mari trebuie sa tii cont de el. Dar chetia e ca eu am demonstrat ca la orice viteza vei avea metrul nu e atata cat il vezi tu. E diferit. Ca nu e relevanta difenrenta la viteze mici asta e altceva.

Daca ar fi adevarat ceea ce aberezi tu cu iluziile astea, atunci ar trebui sa arati unde intervine "iluzia" in procedeul de masurare pe care l-am descris eu.


e-

[emanuel]

Ceea ce vreau eu sa spun e ca nu pot masura un obiect asa cum arata el in prezent, nu ca nu pot masura un obiect asa cum arata el in trecut. Daca obiectul se afla la distanta cosmica de mine eu il observ asa cum arata acuma cativa ani. In prezent s-ar putea ca obiectul sa nu mai existe.

[Electron]

Ceea ce vreau eu sa spun e ca nu pot masura un obiect asa cum arata el in prezent, nu ca nu pot masura un obiect asa cum arata el in trecut.

Nu doar fals, dar si irelevant in discutia despre efectele relativiste asupra lungimilor. Ai facut afirmatia eronata ca nu se poate masura un obiect in miscare fata de observator din cauza unor "iluzii" fabulante pe care doar tu le vezi, ignorand de fiecare data faptul ca ti-am prezentat o metoda de masura care nu este influentata de viteza finita a luminii. Inca o ignori, ceea ce denota ca nu ai integritate intelectuala suficienta incat sa accepti ca gresesti. Te incapatinezi in ignoranta ta, ceea ce e complet dizgratios.

Daca obiectul se afla la distanta cosmica de mine eu il observ asa cum arata acuma cativa ani. In prezent s-ar putea ca obiectul sa nu mai existe.

Este irelevant daca "obiectul care se afla la distanta cosmica" mai exista azi sau nu. Determinarea distantei la care se afla el cand a emis lumina pe care o putem noi vedea nu se face asa cum presupui tu. Ti-am aratat deja ca metoda ta nu poate fi folosita pentru determinarea distantelor, dar si asta ignori si insisti ca doar asa trebuie sa se faca, ceea ce e aberant. Nimeni nu aplica metodele tale imposibile, iar faptul ca tu ingori orice alta posibilitate (fie intentionat, fie nu) nu demonstreaza ca ele nu exista si ca stiinta actuala e influentata de "iluziile" aberante despre care tot pomenesti.

Repet: ignoranta ta e ridicola si dizgratioasa. Ea nu este si nu poate fi un argument in favoarea ta.


e-

[emanuel]

ok .
Sa zicem ca un obiect se afla la 100 km de mine dar eu il vad ca fiind la 1 m. Sa zicem ca toti oamenii din fire au o boala la creier si vad 100 km ca fiind 1m.
Daca obiectul este la distanta de 100 km de mine in momentul t, lumina lui ajunge la mine in cat timp ? In 1/3000 secunde adica in 0,0003333 secunde, adica ajunge in momentul t' = t + 0,0003333sec. Obiectul continua sa emita lumina spre mine, dar imi arata mereu obiectul in pozitia in care se afla el in urma cu 0,00033333 sec. Daca obiectul se misca cu viteza de 100 km pe secunda, in 0,000333 secunde el se deplaseaza cu 0,033333 km adica cu 33,333 m fata de pozitia initiala. Eu in momentul t' primesc informatia despre obiect si ma gandesc sa apuc obiectul cu mana mea. Intind mana spre el operatie care mai dureaza inca o secunda, deci ajungem in momentul t'' = t + 1,00033333 sec. In momentul t'' obiectul este la distanta de 100km + 33,333m distanta fata de pozitia initiala. Informatia care a venit la mine in momentul t'' imi arata obiectul ca fiind la distanta de 100km  fata de pozitia initiala. Deci eu vad obiectul in momentul t'' la o distanta de 100,03333 km fata de pozitia initiala si el de fapt se afla la distanta de 100km  fata de pozitia initiala. Opaaaaaaaaaaaaaaaaa .... In mometul t'' eu deja am intins mana si apuc : obiectul este la 100 de km fata de mine, cu 33,333 m mai incolo decat il vad eu. 33,333m  la o distanta de 100 km e neglijabil, eu nu imi dau seama de diferenta, deci simt obiectul aproximativ asa cum il si vad. Deci apuc obiectul si nu observ nimic, el se afla dupa parerea mea acolo unde il vad eu.

Acuma bomba : eu nu stiu daca obiectul care il vad la 1m de mine nu este la 100 km si nici nu pot sa demonstrez asta deoarece eu il pot vedea ca si cum ar fi la 1m si el de fapt sa fie la 100km. Ce dovada am eu ca metrul masurat de mine ( observat ) ca metru sa fie metru. Poate ca 1m masurat de mine sa fie de fapt 100km. De unde stiu eu ca obiectul pe care il vad la 1 metru de mine nu se afla la distanta de 100 km de mine in realitate ? Pentru ca chiar daca as avea iluzia asta nu mi-as putea da seama, deoarece cand as apuca obiectul cu mana el ar fi insensibil mai incolo, si din cauza ca eu nu as simti ( prin pipaire cu mana as simti ca obiectul e aproximativ acolo unde il si vad cu ochii si deci nu as simti nici o diferenta si as putea jura ca el este acolo unde il vad )  cu mana ca este mai incolo decat il vad eu as trage concluzia ca vad bine. Si atunci as crede ca 100 aia de km este de fapt 1m. Deci in concluzie : poate si in realitatea noastra am iluzie optica si nu vad bine ? Poate in ochii mei este un fel de lupa care ma face sa vad 100 de km ca fiind un metru. De unde stim noi oamenii ca lucrurile din jurul nostur nu se afla la 100 km distanta de noi ?

[Electron]

Sa zicem ca un obiect se afla la 100 km de mine dar eu il vad ca fiind la 1 m. Sa zicem ca toti oamenii din fire au o boala la creier si vad 100 km ca fiind 1m.

Ianainte sa mai continuam discutia asta, trebuie sa explici ce inseamna pentru tine, la nivel practic, fizic, faptul ca "tu vezi un obiect ca fiind la 1 metru", respectiv ca tu "vezi 100 km ca fiind 1 m". Restul aberatiilor scrise de tine sunt irelevante pana atunci.

e-