- Bun venit pe Forumul Scientia.
Mesaje Recente
#1
Discuţii pe diverse teme / Re: un mic zâmbet de 1 Aprilie
Ultimul mesaj de atanasu - Aprilie 15, 2024, 10:34:56 PM20:30/15.04.2024 Incep sa scriu ceva si fiindu-mi lene sa scriu cu pixul scriu aici idei fulgurante care imi trec prin minte dar nu inainte sa spun ca textul din linkul indicat mai inainte de cineva ma depaste acum in starea in care ma aflu
Poate ca la 20-60 de ani as fi privit ca amuzament urmarirea respctivului link si cred ca as fi reusit. Astazi nu mai am nici rabdarea si cred ca nici forta mintala ca sa fac asta, asa ca voi ramane la un nivel posibil mie. Cred ca astfel cand voi termina u iile respctiv poat ca acesta interventie voi putea sa o transform intr-una cap - coada .
Oricine poate discuta despre orice propozitie scrisa de mine ceea ce nu inseamnna ca voi raspunde neaparat dar nici ca nu voi raspunde deloc.
Acum incep:
Cele ce urmeaza sunt euclidiene
Consider ca spatiul euclidian tridimensional nu are forma dar se intinde in sau si dupa orice directie la infinit. Spatiul care este limitat in orice directie ar fi parcurs, ar fi continut in interiorul unei figuri geometrice numite suprafata inchisa si ar avea volum.
La fel spatiul format numai pe o suprafata plana sau nonplana are aceiasi caracteristica precum spatiul tridimensional dar este bidimensional iar cand este peste tot marginit este cuprins intr-o linie inchisa si are arie(o anume suprafata plana sau nonplana)
Desigur si spatiul unidimensional format numai pe o linie drepta sau oarecar cand este finit este cuprins intr-o doua margini si atunci linia este un segment si are lungime sau este infint in cele doua parti opuse sau doar intruna
Natura are groaza de vid (Zicere scolstica) asadar punctul fizic are dimensiuni infinitezimale in orice directie a spatiului iar cel matematic are toate dimensiunile zero(sa ne ima. Zero este o marime matematica, unul din numere in matematica fiind zero si niciodata in fizica unde putem avea doar infniti mici fata de o anume scara (un punct cu dimensunile in domeniul de exemplu 10-10 m este un infinit mic in natura la scara noastra dar si 10-100m este la fel dar est de 10-90 ori mai mic decat primul eci o rlativitat p care mtematica nu o are.
Acum insa as dori sa stiu daca maatematica este metafizica. sau doar trancendenta adica doar ce nu este imanenta ar fi astfel dar stiu si eu? 10:35 /15.04.2024
(ma duc la masa si nu mai revin asta seara , NB, 21.10/15.04.2024)
Poate ca la 20-60 de ani as fi privit ca amuzament urmarirea respctivului link si cred ca as fi reusit. Astazi nu mai am nici rabdarea si cred ca nici forta mintala ca sa fac asta, asa ca voi ramane la un nivel posibil mie. Cred ca astfel cand voi termina u iile respctiv poat ca acesta interventie voi putea sa o transform intr-una cap - coada .
Oricine poate discuta despre orice propozitie scrisa de mine ceea ce nu inseamnna ca voi raspunde neaparat dar nici ca nu voi raspunde deloc.
Acum incep:
Cele ce urmeaza sunt euclidiene
Consider ca spatiul euclidian tridimensional nu are forma dar se intinde in sau si dupa orice directie la infinit. Spatiul care este limitat in orice directie ar fi parcurs, ar fi continut in interiorul unei figuri geometrice numite suprafata inchisa si ar avea volum.
La fel spatiul format numai pe o suprafata plana sau nonplana are aceiasi caracteristica precum spatiul tridimensional dar este bidimensional iar cand este peste tot marginit este cuprins intr-o linie inchisa si are arie(o anume suprafata plana sau nonplana)
Desigur si spatiul unidimensional format numai pe o linie drepta sau oarecar cand este finit este cuprins intr-o doua margini si atunci linia este un segment si are lungime sau este infint in cele doua parti opuse sau doar intruna
Natura are groaza de vid (Zicere scolstica) asadar punctul fizic are dimensiuni infinitezimale in orice directie a spatiului iar cel matematic are toate dimensiunile zero(sa ne ima. Zero este o marime matematica, unul din numere in matematica fiind zero si niciodata in fizica unde putem avea doar infniti mici fata de o anume scara (un punct cu dimensunile in domeniul de exemplu 10-10 m este un infinit mic in natura la scara noastra dar si 10-100m este la fel dar est de 10-90 ori mai mic decat primul eci o rlativitat p care mtematica nu o are.
Acum insa as dori sa stiu daca maatematica este metafizica. sau doar trancendenta adica doar ce nu este imanenta ar fi astfel dar stiu si eu? 10:35 /15.04.2024
(ma duc la masa si nu mai revin asta seara , NB, 21.10/15.04.2024)
#2
Biologie / Re: ADAM si EVA chiar au exist...
Ultimul mesaj de atanasu - Aprilie 15, 2024, 08:38:58 PMSpuneam undeva pe acest fir ca am ca ipotza ideea ca Neanderthalienii erau o subspeci a unei specii din car se trag si Homosapiens tot ca subspecie si cred ca dovezile sunt din ce in ce mai dese cum este si asta care urmeaza::
https://science.hotnews.ro/stiri-stiintele_vietii-26807260-science-report-este-pregatita-omenirea-pentru-clonarea-digitala-celor-decedati-homo-sapiens-neanderthalienii-separat-mult-mai-recent-decat-estimase-cult-medieval-pagan-complet-necunoscut-era-extrem-ra.htm
"Homo sapiens și neanderthalienii s-ar fi separat mult mai recent decât se estimase
Analizele ADN din ultimul deceniu arătau că Homo neanderthalensis și Homo sapiens ar fi avut un strămoș comun care a trăit acum circa 650.000 – 800.000 de ani. Apoi, cele două specii ar fi urmat un traseu evolutiv diferit, pentru a se reîntâlni acum cel puțin 60.000 de ani.
Keren Levinstein Hallak și Saharon Rosset, susține că datele pe care le-am avut până acum au fost eronate. Mai degrabă, separarea celor două specii ar fi avut loc acum circa 408.000 ani, ceea ce echivalează cu înlocuirea unei întregi literaturi de specialitate, dar și o modificare de paradigmă substanțială.
Indiferent însă când s-a produs ruptura dintre cele două specii, este cert că ea nu a durat suficient de mult pentru ca strămoșii noștri și neanderthalienii să devină incompatibili din punct de vedere sexual. Ca dovadă stă faptul că speciile au interacționat de-a lungul timpului, ba chiar au dat naștere unor hibrizi viabili, noi cei de azi. "
Nota mea :eu cred ca erau doua subspecii care au dus la aparitia speciei actuale adica nu se hibridau ci se metisau.
https://science.hotnews.ro/stiri-stiintele_vietii-26807260-science-report-este-pregatita-omenirea-pentru-clonarea-digitala-celor-decedati-homo-sapiens-neanderthalienii-separat-mult-mai-recent-decat-estimase-cult-medieval-pagan-complet-necunoscut-era-extrem-ra.htm
"Homo sapiens și neanderthalienii s-ar fi separat mult mai recent decât se estimase
Analizele ADN din ultimul deceniu arătau că Homo neanderthalensis și Homo sapiens ar fi avut un strămoș comun care a trăit acum circa 650.000 – 800.000 de ani. Apoi, cele două specii ar fi urmat un traseu evolutiv diferit, pentru a se reîntâlni acum cel puțin 60.000 de ani.
Keren Levinstein Hallak și Saharon Rosset, susține că datele pe care le-am avut până acum au fost eronate. Mai degrabă, separarea celor două specii ar fi avut loc acum circa 408.000 ani, ceea ce echivalează cu înlocuirea unei întregi literaturi de specialitate, dar și o modificare de paradigmă substanțială.
Indiferent însă când s-a produs ruptura dintre cele două specii, este cert că ea nu a durat suficient de mult pentru ca strămoșii noștri și neanderthalienii să devină incompatibili din punct de vedere sexual. Ca dovadă stă faptul că speciile au interacționat de-a lungul timpului, ba chiar au dat naștere unor hibrizi viabili, noi cei de azi. "
Nota mea :eu cred ca erau doua subspecii care au dus la aparitia speciei actuale adica nu se hibridau ci se metisau.
#3
Ultimele ştiri din ştiinţă şi tehnologie / Re: Hibele teoriei Big-Bang-ul...
Ultimul mesaj de atanasu - Aprilie 11, 2024, 10:50:08 PMA trecut cam mult asa ca voi posta ca pe o noua postare aceasta continuare a celei anterioare
Mai intai o completare poate ca redundanta la c am scris mai inainte cele mai inprtate si deci batrane galaxii
https://life.ro/cele-mai-indepartate-galaxii-care-sunt-si-ce-ii-invata-pe-cercetatori/
Un articol despre problmele ridicate de redshiturile mari : https://goaravetisyan.ru/ro/krasnoe-smeshchenie-spektralnyh-linii-gravitacionnoe-krasnoe-smeshchenie/
Acum dau din deja citatul link si care i-a permis gluma Printului: http://sac.csic.es/astrosecundaria/ro/cursos/formato/materiales/conferencias/T8_w_ro.pdf
textul referitor la radiatia cosmica de fond care este foart clar:
Radiția cosmică de fond
La început, la temperaturi foarte înalte, cele patru forțe pe care le cunoaștem erau unificate.
Gravitația, forța electromagnetică, forțele nucleare slabe și tari (ulimele două acționează în
interiorul atomilor) erau unite. Apoi s-au separat și au apărut fotonii, electronii, protonii și alte
particule elementare. Pe măsură ce universul se dilată, se răceşte. După 300000 ani,
temperatura a coborât suficient să permită formarea atomilor, în mare parte hidrogen și heliu.
Densitatea a scăzut și fotonii erau liberi să se miște în orice direcție: era lumină.Cercetătorii
spun că universul a devenit transparent. Acești fotoni călătoresc prin spațiu, deși s-a răcit, așa
încât lungimea de undă a crescut dramatic și au devenit mai mult fotoni reci, care
transmit o energie de numai 2,7 K. Această radiație se numește Radiația Cosmică de Fond.
Deși această radiație pare a fi remarcabil de uniformă, G. Smoot și colegii săi au fost capabili
să vadă variații foarte mici în măsurătorile făcute de satelitul COBE de ordinul unei
milionimi dintr-un grad. Simultan, aceste fluctuații au fost detectate în fond în experimentul
de la Tenerife al Institutului de Astrofizică din Insulele Canare. În 2001 NASA a lansat
telescopul WMAP pentru a studia radiația de fond cu o rezoluție mult mai bună.
Deși mici, aceste variații sunt amprenta bulgărelui de materie de început, de la care au început
să se formeze galaxiile. Nu știm ce a cauzat aceste fluctuații în densitate. Ce putem spune este
că aceste "riduri" au apărut în această zonă in cr le vedem și condensarea a început să apară în protogalaxii la numai după câteva sute de milioane de ani după Big Bang. Aproape simultan s-au format primele stele în aceste tinere galaxii.
Asadar la 300.000 de ani după Big Bang, fotonii s-au separat de restul materiei și au început să se
miște liber prin univers. Când spațiul s-a extins, acești fotoni și-au mărit lungimea de undă.
Acum estimăm că au o lungime de undă de 2 mm, care corespunde microundelor și este
echivalentă cu cea emisă de un corp negru la temperatua de 2,7 K.
E important de ştiut că vârsta şi distanţa în univers sunt interconectate. De exemplu, lumina Soarelui poate fi observată de pe Pământ după 8 minute, pe când lumina unor galaxii îndepărtate călătoreşte miliarde de ani lumină până să ajungă la noi. Aşa se face că astronomii văd în prezent felul în care arătau galaxiile cu miliarde de ani lumină în urmă.
Rezulta ca daca stim distanta stim si varsta dar distanta se calculeza pentru galaxiile indepartate pe baza legii lui Hubble rezultand ca totul pin calculul corect al vitzei de recesiune si acest calcul se inbunatatest permanent
De exemplu z8_GND_5296 este o galaxie pitică descoperită în octombrie 2013, care are cea mai mare deplasare către roșu care a fost confirmată prin linia de emisie Lyman-alfa de hidrogen, plasându-o printre cele mai vechi și mai îndepărtate galaxii cunoscute la aproximativ 13,1 miliarde de lumină- ani (4,0 Gpc) de Pământ. Este ,,văzut așa cum a fost la doar 700 de milioane de ani după Big Bang [...] când universul avea doar aproximativ 5% din vârsta sa actuală de 13,8 miliarde de ani". Galaxia se află la o deplasare spre roșu de 7,51 și este o vecină cu ceea ce a fost anunțat atunci ca a doua cea mai îndepărtată galaxie cu o deplasare spre roșu de 7,2. În intervalul de timp observabil, galaxia producea stele la o rată fenomenală, echivalentă în masă cu aproximativ 330 de sori pe an.
Lumina care ajunge pe Pământ de la z8_GND_5296 ii arată poziția cu peste 13 miliarde de ani în urmă, după ce a parcurs o distanță de peste 13 miliarde de ani lumină. Datorită expansiunii universului, in acest interval de timp această poziție se află acum la aproximativ 30 de miliarde de ani lumină (9,2 Gpc) (distanță de deplasare) față de Pământ.
Pentru a măsura galaxiile la distanțe atât de mari cu dovezi definitive, astronomii folosesc spectroscopia și fenomenul deplasării spre roșu. Redshift-ul are loc ori de câte ori o sursă de lumină se îndepărtează de un observator. Deplasarea astronomică spre roșu este observată din cauza expansiunii universului, iar sursele de lumină suficient de îndepărtate (în general la mai mult de câteva milioane de ani lumină distanță) arată o deplasare către roșu corespunzătoare ratei de creștere a distanței lor față de Pământ. Deplasarea spre roșu observată în astronomie poate fi măsurată deoarece spectrele de emisie și absorbție pentru atomi sunt distincte și bine cunoscute, calibrate din experimentele spectroscopice din laboratoarele de pe Pământ.
PS Voi mai indica cateva redshifturi supranitr si varsta cu care se coreleaza obiectul cosmic:
MACS J1149 Steaua cu lentilă 1, cunoscută și sub numele de Icarus (https://en.wikipedia.org/wiki/MACS_J1149_Lensed_Star_1), este o stea supergigantă albastră observată printr-o lentilă gravitațională. Este a șaptea cea mai îndepărtată stea individuală care a fost detectată până acum (după Earendel, Godzilla, Mothra, Quyllur, steaua-1 și steaua-2), la aproximativ 14 miliarde de ani-lumină de Pământ (deplasare spre roșu z=1,49; distanță de comutare). de 14,4 miliarde de ani-lumină; timp de retrospectivă de 9,34 miliarde de ani).Lumina de la stea a fost emisă la 4,4 miliarde de ani după Big Bang(nota mea; daca varsta universului este de 13,74 mlrd ani Potrivit co-descoperitorului Patrick Kelly, steaua este de cel puțin o sută de ori mai îndepărtată decât următoarea stea non-supernova observată, SDSS J1229+1122, și este prima stea individuală mărită văzută. :
https://www.nature.com/articles/s41586-022-04449-y?fromPaywallRec=true
Recent, au fost descoperite mai multe stele individuale la deplasări spre roșu între aproximativ 1 și 1,5, Aici raportăm observații ale unei stele mărite mai îndepărtate și persistente la o deplasare spre roșu de 6,2 ± 0,1, la 900 de milioane de ani după Big Bang.(Nota mea: de ici ar rezulta si varsta adica nastere in primul miliard ani ai uiversului)) In acest grup ce mai indeptaa este Earendel (https://ro.wikipedia.org/wiki/WHL0137-LS)
Lumina detectată de la Earendel a fost emisă la 900 de milioane de ani după Big Bang. Steaua are o deplasare spre roșu de 6,2±0,1, ceea ce înseamnă că lumina de la Earendel a ajuns pe Pământ 12,9 miliarde de ani mai târziu. Cu toate acestea, din cauza expansiunii universului, poziția observată a stelei este acum la 28 de miliarde de ani-lumină distanță. Steaua care deținea anterior recordul de depărtare este MACS J1149 Lensed Star 1, care are o deplasare spre roșu de 1,49.
Si dae foare recente: Monitorizara NIRCam-NIRSpec GTO a unui ansamblu de galaxii este un sondaj ambițios de imagistică și spectroscopie în câmp adânc, pentru a studia formarea și evoluția galaxiilor de la z ≥ 12 la z ∼ 2. Va reuni datele NIRSpec, NIRCam și MIRI, alături de cele mai profunde. date de la HST, Chandra, ALMA și JVLA, pentru a produce o imagine fără precedent a galaxiilor cu deplasare către roșu ridicată. Acest sondaj este o colaborare a echipelor NIRSpec și NIRCam GTO și combină imagistica și spectroscopia, precum și utilizarea completă a observațiilor paralele coordonate pentru a obține cele mai bune rezultate din toate cele trei instrumente.
.
Descoperirea unui cluster de galaxii evoluat la deplasarea spre roșu z = 2, care corespunde unui timp de retrospectivă de 10,4 miliarde de ani, oferă o oportunitate de a-i studia proprietățile. Clusterul de galaxii XLSSC 122 a fost inițial detectat ca o sursă de raze X slabă și extinsă în sondajul XMM Large Scale Structure și s-a dovedit a coincide cu o supradensitate compactă a galaxiilor cu deplasări fotometrice către roșu de 1,9 ± 0,2. Observațiile ulterioare la lungimi de undă milimetrice au detectat o scădere Sunyaev–Zel'dovich de-a lungul liniei de vedere până la XLSSC 122, confirmând astfel existența gazului fierbinte intracluster, în timp ce spectroscopia de imagini profunde de la Misiunea Multi-Oglinzi cu raze X a Agenției Spațiale Europene (XMM-). Newton, a dezvăluit4 o atmosferă gazoasă extinsă, luminoasă cu raze X, cu o temperatură virală de 60 de milioane Kelvin, îmbogățită cu metale în aceeași măsură ca și clusterele locale. Aici raportăm observațiile spectroscopice optice ale XLSSC 122 și identificăm 37 de galaxii membre la o deplasare spre roșu medie de 1,98, corespunzătoare unui timp de retrospectivă de 10,4 miliarde de ani. Folosim fotometria pentru a determina o vârstă stelară medie, fără praf, de 2,98 miliarde de ani, ceea ce indică faptul că formarea stelelor a început în aceste galaxii la o deplasare medie spre roșu de 12, când Universul avea doar 370 de milioane de ani. Gama completă de deplasări spre roșu deduse, inclusiv efectele prafului, acoperă intervalul de la 7 la 13. Aceste observații confirmă faptul că XLSSC 122 este un grup de galaxii remarcabil de matur, cu atât populații stelare evoluate în galaxiile membre, cât și un gaz fierbinte, bogat în metale. care compune mediul intracluste
În primele 500 de milioane de ani de istorie cosmică, s-au format primele stele și galaxii, însămânțând Universul cu elemente grele și, în cele din urmă, reionizând mediul intergalactic. Observațiile efectuate cu telescopul spațial James Webb (JWST) au descoperit o abundență surprinzător de mare de candidați pentru galaxiile timpurii care formează stelele, cu distanțe (deplasări spre roșu, z), estimate din fotometria multibandă, la fel de mari ca z ≈ 16, cu mult peste pre-JWST. limitele4, Deși astfel de deplasări fotometrice spre roșu sunt în general robuste, ele pot suferi degenerații și uneori erori catastrofale.
Măsurătorile spectroscopice sunt necesare pentru a valida aceste surse și pentru a cuantifica în mod fiabil proprietățile fizice care pot constrânge modelele de formare a galaxiilor și cosmologia. Se prezinta spectroscopia JWST care confirmă deplasările spre roșu pentru două galaxii foarte luminoase cu z > 11 și demonstrează, de asemenea, că un alt candidat cu un z sugerat de ≈ 16 are e fapt z = 4,9, cu o combinație neobișnuită de emisie de linie nebulară și înroșirea în praf. aşteptat pentru obiecte mult mai îndepărtate. Aceste rezultate întăresc dovezile pentru formarea timpurie și rapidă a galaxiilor remarcabil de luminoase, subliniind și necesitatea verificării spectroscopice.
Abundența mare de galaxii luminoase, timpurii, poate indica deficiențe în modelele actuale de formare a galaxiilor sau abateri de la proprietățile fizice (cum ar fi funcția de masă inițială a stelelor) despre care se crede în general că se vor menține în perioadele ulterioare.
UDFy-38135539 (cunoscut și ca ,,HUDF.YD3") este identificatorul Hubble Ultra Deep Field (UDF) pentru o galaxie care a fost calculată din octombrie 2010 pentru a avea un timp de călătorie în lumină de 13,1 miliarde de ani[2] cu o distanță actuala de aproximativ 30 de miliarde de ani lumină.
A fost descoperit de trei echipe în septembrie 2009 în imagini sensibile ale telescopului spațial Hubble în infraroșu și identificat de acestea ca sursă . Toate echipele au identificat în mod independent sursa ca fiind probabil o galaxie extrem de îndepărtată, deoarece nu exista lumină măsurabilă la lungimi de undă vizibile (cauzată de absorbția hidrogenului gazos de-a lungul liniei de vedere). În urma descoperirii acestei galaxii îndepărtate candidate, o altă echipă a vizat acest obiect cu spectroscopie la sol pentru a confirma distanța, raportând o deplasare spre roșu z=8,6.[4] Cu toate acestea, încercările de a replica această observație sugerează cu tărie că afirmația inițială a fost greșită, ceea ce înseamnă că în prezent galaxia are doar o estimare fotometrică a deplasării către roșu.
MACS0647-JD este o galaxie cu o deplasare spre roșu de aproximativ z = 10,7, echivalent cu o distanță de călătorie în lumină de 13,26 miliarde de ani lumină (4 miliarde de parsecs). Dacă distanța estimată este corectă, s-a format la aproximativ 427 de milioane de ani după Big Bang
Locația galaxiei este în constelația Camelopardalis, care este și locația clusterului de lentile gravitaționale care a ajutat la descoperirea acestei galaxii: MACSJ0647+7015 la z = 0,591
si in final, poate cea mai indepartata in timp : 2MASS J18082002−5104378 (abreviat J1808−5104) este un sistem stelar binar ultra sărac în metale (UMP), în constelația Ara, la aproximativ 1.950 de ani l (600 pc) de Pământ și este un binar spectroscopic cu o singură linie (SB1). Este una dintre cele mai vechi stele cunoscute, de aproximativ 13,53 miliarde de ani, posibil una dintre primele stele, o stea realizată aproape în întregime din materiale eliberate de Big Bang. Are un mic tovarăș nevăzut, o stea UMP de masă mică, cea ce este deosebit de neobișnuit.
Mai intai o completare poate ca redundanta la c am scris mai inainte cele mai inprtate si deci batrane galaxii
https://life.ro/cele-mai-indepartate-galaxii-care-sunt-si-ce-ii-invata-pe-cercetatori/
Un articol despre problmele ridicate de redshiturile mari : https://goaravetisyan.ru/ro/krasnoe-smeshchenie-spektralnyh-linii-gravitacionnoe-krasnoe-smeshchenie/
Acum dau din deja citatul link si care i-a permis gluma Printului: http://sac.csic.es/astrosecundaria/ro/cursos/formato/materiales/conferencias/T8_w_ro.pdf
textul referitor la radiatia cosmica de fond care este foart clar:
Radiția cosmică de fond
La început, la temperaturi foarte înalte, cele patru forțe pe care le cunoaștem erau unificate.
Gravitația, forța electromagnetică, forțele nucleare slabe și tari (ulimele două acționează în
interiorul atomilor) erau unite. Apoi s-au separat și au apărut fotonii, electronii, protonii și alte
particule elementare. Pe măsură ce universul se dilată, se răceşte. După 300000 ani,
temperatura a coborât suficient să permită formarea atomilor, în mare parte hidrogen și heliu.
Densitatea a scăzut și fotonii erau liberi să se miște în orice direcție: era lumină.Cercetătorii
spun că universul a devenit transparent. Acești fotoni călătoresc prin spațiu, deși s-a răcit, așa
încât lungimea de undă a crescut dramatic și au devenit mai mult fotoni reci, care
transmit o energie de numai 2,7 K. Această radiație se numește Radiația Cosmică de Fond.
Deși această radiație pare a fi remarcabil de uniformă, G. Smoot și colegii săi au fost capabili
să vadă variații foarte mici în măsurătorile făcute de satelitul COBE de ordinul unei
milionimi dintr-un grad. Simultan, aceste fluctuații au fost detectate în fond în experimentul
de la Tenerife al Institutului de Astrofizică din Insulele Canare. În 2001 NASA a lansat
telescopul WMAP pentru a studia radiația de fond cu o rezoluție mult mai bună.
Deși mici, aceste variații sunt amprenta bulgărelui de materie de început, de la care au început
să se formeze galaxiile. Nu știm ce a cauzat aceste fluctuații în densitate. Ce putem spune este
că aceste "riduri" au apărut în această zonă in cr le vedem și condensarea a început să apară în protogalaxii la numai după câteva sute de milioane de ani după Big Bang. Aproape simultan s-au format primele stele în aceste tinere galaxii.
Asadar la 300.000 de ani după Big Bang, fotonii s-au separat de restul materiei și au început să se
miște liber prin univers. Când spațiul s-a extins, acești fotoni și-au mărit lungimea de undă.
Acum estimăm că au o lungime de undă de 2 mm, care corespunde microundelor și este
echivalentă cu cea emisă de un corp negru la temperatua de 2,7 K.
E important de ştiut că vârsta şi distanţa în univers sunt interconectate. De exemplu, lumina Soarelui poate fi observată de pe Pământ după 8 minute, pe când lumina unor galaxii îndepărtate călătoreşte miliarde de ani lumină până să ajungă la noi. Aşa se face că astronomii văd în prezent felul în care arătau galaxiile cu miliarde de ani lumină în urmă.
Rezulta ca daca stim distanta stim si varsta dar distanta se calculeza pentru galaxiile indepartate pe baza legii lui Hubble rezultand ca totul pin calculul corect al vitzei de recesiune si acest calcul se inbunatatest permanent
De exemplu z8_GND_5296 este o galaxie pitică descoperită în octombrie 2013, care are cea mai mare deplasare către roșu care a fost confirmată prin linia de emisie Lyman-alfa de hidrogen, plasându-o printre cele mai vechi și mai îndepărtate galaxii cunoscute la aproximativ 13,1 miliarde de lumină- ani (4,0 Gpc) de Pământ. Este ,,văzut așa cum a fost la doar 700 de milioane de ani după Big Bang [...] când universul avea doar aproximativ 5% din vârsta sa actuală de 13,8 miliarde de ani". Galaxia se află la o deplasare spre roșu de 7,51 și este o vecină cu ceea ce a fost anunțat atunci ca a doua cea mai îndepărtată galaxie cu o deplasare spre roșu de 7,2. În intervalul de timp observabil, galaxia producea stele la o rată fenomenală, echivalentă în masă cu aproximativ 330 de sori pe an.
Lumina care ajunge pe Pământ de la z8_GND_5296 ii arată poziția cu peste 13 miliarde de ani în urmă, după ce a parcurs o distanță de peste 13 miliarde de ani lumină. Datorită expansiunii universului, in acest interval de timp această poziție se află acum la aproximativ 30 de miliarde de ani lumină (9,2 Gpc) (distanță de deplasare) față de Pământ.
Pentru a măsura galaxiile la distanțe atât de mari cu dovezi definitive, astronomii folosesc spectroscopia și fenomenul deplasării spre roșu. Redshift-ul are loc ori de câte ori o sursă de lumină se îndepărtează de un observator. Deplasarea astronomică spre roșu este observată din cauza expansiunii universului, iar sursele de lumină suficient de îndepărtate (în general la mai mult de câteva milioane de ani lumină distanță) arată o deplasare către roșu corespunzătoare ratei de creștere a distanței lor față de Pământ. Deplasarea spre roșu observată în astronomie poate fi măsurată deoarece spectrele de emisie și absorbție pentru atomi sunt distincte și bine cunoscute, calibrate din experimentele spectroscopice din laboratoarele de pe Pământ.
PS Voi mai indica cateva redshifturi supranitr si varsta cu care se coreleaza obiectul cosmic:
MACS J1149 Steaua cu lentilă 1, cunoscută și sub numele de Icarus (https://en.wikipedia.org/wiki/MACS_J1149_Lensed_Star_1), este o stea supergigantă albastră observată printr-o lentilă gravitațională. Este a șaptea cea mai îndepărtată stea individuală care a fost detectată până acum (după Earendel, Godzilla, Mothra, Quyllur, steaua-1 și steaua-2), la aproximativ 14 miliarde de ani-lumină de Pământ (deplasare spre roșu z=1,49; distanță de comutare). de 14,4 miliarde de ani-lumină; timp de retrospectivă de 9,34 miliarde de ani).Lumina de la stea a fost emisă la 4,4 miliarde de ani după Big Bang(nota mea; daca varsta universului este de 13,74 mlrd ani Potrivit co-descoperitorului Patrick Kelly, steaua este de cel puțin o sută de ori mai îndepărtată decât următoarea stea non-supernova observată, SDSS J1229+1122, și este prima stea individuală mărită văzută. :
https://www.nature.com/articles/s41586-022-04449-y?fromPaywallRec=true
Recent, au fost descoperite mai multe stele individuale la deplasări spre roșu între aproximativ 1 și 1,5, Aici raportăm observații ale unei stele mărite mai îndepărtate și persistente la o deplasare spre roșu de 6,2 ± 0,1, la 900 de milioane de ani după Big Bang.(Nota mea: de ici ar rezulta si varsta adica nastere in primul miliard ani ai uiversului)) In acest grup ce mai indeptaa este Earendel (https://ro.wikipedia.org/wiki/WHL0137-LS)
Lumina detectată de la Earendel a fost emisă la 900 de milioane de ani după Big Bang. Steaua are o deplasare spre roșu de 6,2±0,1, ceea ce înseamnă că lumina de la Earendel a ajuns pe Pământ 12,9 miliarde de ani mai târziu. Cu toate acestea, din cauza expansiunii universului, poziția observată a stelei este acum la 28 de miliarde de ani-lumină distanță. Steaua care deținea anterior recordul de depărtare este MACS J1149 Lensed Star 1, care are o deplasare spre roșu de 1,49.
Si dae foare recente: Monitorizara NIRCam-NIRSpec GTO a unui ansamblu de galaxii este un sondaj ambițios de imagistică și spectroscopie în câmp adânc, pentru a studia formarea și evoluția galaxiilor de la z ≥ 12 la z ∼ 2. Va reuni datele NIRSpec, NIRCam și MIRI, alături de cele mai profunde. date de la HST, Chandra, ALMA și JVLA, pentru a produce o imagine fără precedent a galaxiilor cu deplasare către roșu ridicată. Acest sondaj este o colaborare a echipelor NIRSpec și NIRCam GTO și combină imagistica și spectroscopia, precum și utilizarea completă a observațiilor paralele coordonate pentru a obține cele mai bune rezultate din toate cele trei instrumente.
.
Descoperirea unui cluster de galaxii evoluat la deplasarea spre roșu z = 2, care corespunde unui timp de retrospectivă de 10,4 miliarde de ani, oferă o oportunitate de a-i studia proprietățile. Clusterul de galaxii XLSSC 122 a fost inițial detectat ca o sursă de raze X slabă și extinsă în sondajul XMM Large Scale Structure și s-a dovedit a coincide cu o supradensitate compactă a galaxiilor cu deplasări fotometrice către roșu de 1,9 ± 0,2. Observațiile ulterioare la lungimi de undă milimetrice au detectat o scădere Sunyaev–Zel'dovich de-a lungul liniei de vedere până la XLSSC 122, confirmând astfel existența gazului fierbinte intracluster, în timp ce spectroscopia de imagini profunde de la Misiunea Multi-Oglinzi cu raze X a Agenției Spațiale Europene (XMM-). Newton, a dezvăluit4 o atmosferă gazoasă extinsă, luminoasă cu raze X, cu o temperatură virală de 60 de milioane Kelvin, îmbogățită cu metale în aceeași măsură ca și clusterele locale. Aici raportăm observațiile spectroscopice optice ale XLSSC 122 și identificăm 37 de galaxii membre la o deplasare spre roșu medie de 1,98, corespunzătoare unui timp de retrospectivă de 10,4 miliarde de ani. Folosim fotometria pentru a determina o vârstă stelară medie, fără praf, de 2,98 miliarde de ani, ceea ce indică faptul că formarea stelelor a început în aceste galaxii la o deplasare medie spre roșu de 12, când Universul avea doar 370 de milioane de ani. Gama completă de deplasări spre roșu deduse, inclusiv efectele prafului, acoperă intervalul de la 7 la 13. Aceste observații confirmă faptul că XLSSC 122 este un grup de galaxii remarcabil de matur, cu atât populații stelare evoluate în galaxiile membre, cât și un gaz fierbinte, bogat în metale. care compune mediul intracluste
În primele 500 de milioane de ani de istorie cosmică, s-au format primele stele și galaxii, însămânțând Universul cu elemente grele și, în cele din urmă, reionizând mediul intergalactic. Observațiile efectuate cu telescopul spațial James Webb (JWST) au descoperit o abundență surprinzător de mare de candidați pentru galaxiile timpurii care formează stelele, cu distanțe (deplasări spre roșu, z), estimate din fotometria multibandă, la fel de mari ca z ≈ 16, cu mult peste pre-JWST. limitele4, Deși astfel de deplasări fotometrice spre roșu sunt în general robuste, ele pot suferi degenerații și uneori erori catastrofale.
Măsurătorile spectroscopice sunt necesare pentru a valida aceste surse și pentru a cuantifica în mod fiabil proprietățile fizice care pot constrânge modelele de formare a galaxiilor și cosmologia. Se prezinta spectroscopia JWST care confirmă deplasările spre roșu pentru două galaxii foarte luminoase cu z > 11 și demonstrează, de asemenea, că un alt candidat cu un z sugerat de ≈ 16 are e fapt z = 4,9, cu o combinație neobișnuită de emisie de linie nebulară și înroșirea în praf. aşteptat pentru obiecte mult mai îndepărtate. Aceste rezultate întăresc dovezile pentru formarea timpurie și rapidă a galaxiilor remarcabil de luminoase, subliniind și necesitatea verificării spectroscopice.
Abundența mare de galaxii luminoase, timpurii, poate indica deficiențe în modelele actuale de formare a galaxiilor sau abateri de la proprietățile fizice (cum ar fi funcția de masă inițială a stelelor) despre care se crede în general că se vor menține în perioadele ulterioare.
UDFy-38135539 (cunoscut și ca ,,HUDF.YD3") este identificatorul Hubble Ultra Deep Field (UDF) pentru o galaxie care a fost calculată din octombrie 2010 pentru a avea un timp de călătorie în lumină de 13,1 miliarde de ani[2] cu o distanță actuala de aproximativ 30 de miliarde de ani lumină.
A fost descoperit de trei echipe în septembrie 2009 în imagini sensibile ale telescopului spațial Hubble în infraroșu și identificat de acestea ca sursă . Toate echipele au identificat în mod independent sursa ca fiind probabil o galaxie extrem de îndepărtată, deoarece nu exista lumină măsurabilă la lungimi de undă vizibile (cauzată de absorbția hidrogenului gazos de-a lungul liniei de vedere). În urma descoperirii acestei galaxii îndepărtate candidate, o altă echipă a vizat acest obiect cu spectroscopie la sol pentru a confirma distanța, raportând o deplasare spre roșu z=8,6.[4] Cu toate acestea, încercările de a replica această observație sugerează cu tărie că afirmația inițială a fost greșită, ceea ce înseamnă că în prezent galaxia are doar o estimare fotometrică a deplasării către roșu.
MACS0647-JD este o galaxie cu o deplasare spre roșu de aproximativ z = 10,7, echivalent cu o distanță de călătorie în lumină de 13,26 miliarde de ani lumină (4 miliarde de parsecs). Dacă distanța estimată este corectă, s-a format la aproximativ 427 de milioane de ani după Big Bang
Locația galaxiei este în constelația Camelopardalis, care este și locația clusterului de lentile gravitaționale care a ajutat la descoperirea acestei galaxii: MACSJ0647+7015 la z = 0,591
si in final, poate cea mai indepartata in timp : 2MASS J18082002−5104378 (abreviat J1808−5104) este un sistem stelar binar ultra sărac în metale (UMP), în constelația Ara, la aproximativ 1.950 de ani l (600 pc) de Pământ și este un binar spectroscopic cu o singură linie (SB1). Este una dintre cele mai vechi stele cunoscute, de aproximativ 13,53 miliarde de ani, posibil una dintre primele stele, o stea realizată aproape în întregime din materiale eliberate de Big Bang. Are un mic tovarăș nevăzut, o stea UMP de masă mică, cea ce este deosebit de neobișnuit.
#4
Discuţii pe diverse teme / Re: un mic zâmbet de 1 Aprilie
Ultimul mesaj de atanasu - Aprilie 11, 2024, 08:27:45 PMMa voi gandi cat pot de consistent la asta
#5
Discuţii pe diverse teme / Re: un mic zâmbet de 1 Aprilie
Ultimul mesaj de calahan - Aprilie 11, 2024, 04:59:23 PMAtanasu
La Linkul de mai jos sunt date dimensiunile fizice ale termenilor din ecuatia relativista a gravitatiei. Este tot o analiza dimensionala. Si se arata ca termenii din ecuatie au dimensiunea fizica a inversului de suprafata 1/L2=L-2. sau suprafata reciproca. Dupa mine suprafetele nu produc niciun efect fizic si ar fi deci elemente metafizice. Dumneata ce poti sa spui despre ecuatia relativista a gravitatiei? Este ecuatie fizica sau este ecuatie metafizica. Dl Virgil mi-a spus clar ca suprafetele sunt elemente fizice si deci ecuatia de camp ar fi o ecuatie fizica. Dar nu m-a lamurit de loc ce efecte fizice produc suprafetele. Dupa mine elementele geometrice, puncte, segmente de dreapta L, suprafetele L2si volumele L3, nu produc efecte fizice si deci ar fi elemente metafizice. Dupa mine efecte fizice produc doar acceleratiile a, densitatile masice ro si presiunile p. Si deci numai acestea ar putea fi termenii ecuatiilor fizice.
https://physics.stackexchange.com/questions/34977/what-are-the-units-of-the-quantities-in-the-einstein-field-equation
La Linkul de mai jos sunt date dimensiunile fizice ale termenilor din ecuatia relativista a gravitatiei. Este tot o analiza dimensionala. Si se arata ca termenii din ecuatie au dimensiunea fizica a inversului de suprafata 1/L2=L-2. sau suprafata reciproca. Dupa mine suprafetele nu produc niciun efect fizic si ar fi deci elemente metafizice. Dumneata ce poti sa spui despre ecuatia relativista a gravitatiei? Este ecuatie fizica sau este ecuatie metafizica. Dl Virgil mi-a spus clar ca suprafetele sunt elemente fizice si deci ecuatia de camp ar fi o ecuatie fizica. Dar nu m-a lamurit de loc ce efecte fizice produc suprafetele. Dupa mine elementele geometrice, puncte, segmente de dreapta L, suprafetele L2si volumele L3, nu produc efecte fizice si deci ar fi elemente metafizice. Dupa mine efecte fizice produc doar acceleratiile a, densitatile masice ro si presiunile p. Si deci numai acestea ar putea fi termenii ecuatiilor fizice.
https://physics.stackexchange.com/questions/34977/what-are-the-units-of-the-quantities-in-the-einstein-field-equation
#6
Ultimele ştiri din ştiinţă şi tehnologie / Re: Hibele teoriei Big-Bang-ul...
Ultimul mesaj de atanasu - Aprilie 11, 2024, 10:31:23 AMPentruca mai urmaresc cate ceva si prin alte parti, ca sa nu uit postez si aici ce mi se pare relevant sau demn de reamintit la acest topic.
Asadar referitor la redshift (deplasarea spre rosu) despre care am vorbit cu siguranta pe acest fir cosmologic amplu care trebuie privit ca un referat documentar dar nu asa important cum l- a gasit a fi deschizatorul temei dl Mircea Hodor desi firul a ajuns la 149,975 vizualizari crescand mult de la
terminarea lui de catre mine in martie 2018 cu capitolul 9, poate si din cauza acestor adaugiri periodice.
Redshift, extrase din https://ro.wikipedia.org/wiki/Deplasare_spre_ro%C8%99u :
În fizică și astronomie, deplasarea spre roșu are loc când lungimea de undă a radiației electromagnetice - de regulă lumina vizibilă - emise sau reflectate de un obiect este deplasată spre domeniul de energie mică (roșu) al spectrului electromagnetic din cauza efectului Doppler sau a altor efecte gravitaționale. În general, deplasarea spre roșu se definește ca fiind o creștere a lungimii de undă a radiației electromagnetice receptată de un detector în comparație cu lungimea de undă emisă de sursă. Această creștere a lungimii de undă corespunde unei scăderi a frecvenței radiației electromagnetice.
Orice creștere a lungimii de undă se numește ,,deplasare spre roșu", chiar dacă are loc în spectrul invizibil al radiațiilor electromagnetice, cum ar fi radiații gamma, radiații X și ultraviolete. Această denumire poate fi derutantă deoarece, pentru lungimi de undă mai mari decât ale luminii roșii (de exemplu, infraroșii, microunde și unde radio), deplasarea spre roșu duce radiația în direcția opusă față de lumina roșie.
O deplasare spre roșu observată și datorată efectului Doppler are loc atunci când sursa de lumină se îndepărtează de observator, analog deplasării Doppler care modifică frecvența percepută a undelor sonore emise de sursele ce se îndepărtează de observator. Deși observarea acestor deplasări spre roșu are multe aplicații terestre (de exemplu, radarul Doppler și radarele auto), deplasările Doppler spre roșu sunt utilizate în special în astrofizica spectroscopică pentru a determina mișcarea relativă(viteza) față de Pământ a obiectelor astronomice îndepărtate
O formulă a deplasării spre roșu relativistă (și aproximarea sa newtoniană) se utilizează atunci când spațiul-timp este izotrop. Atunci când devin importante efectele gravitaționale, deplasarea spre roșu trebuie calculată folosind teoria relativității generale. Două formule importante pentru cazuri speciale sunt așa-numita formulă a deplasării spre roșu gravitaționale, care se aplică oricărui câmp gravitațional staționar (adică invariant în timp), și formula deplasării spre roșu cosmologice care se aplică universului în expansiune din cosmologia Big Bang.
Deplasările spre roșu relativiste, gravitaționale și cosmologice pot fi înțelese din perspectiva legilor transformării sistemelor de referință. Există și alte procese fizice ce pot conduce la modificarea frecvenței radiației electromagnetice și care nu sunt în general denumite ,,deplasări spre roșu", printre care împrăștierea radiațiilor și efectele optice cum sunt refracția și aberația cromatică.
În 1871, a fost confirmată deplasarea optică spre roșu când fenomenul a fost observat la liniile Fraunhofer pentru rotația solară, constatându-se deplasarea spre roșu ale acestora cu aproximativ 0,1 Å. În 1901 Aristarh Belopolski a verificat deplasarea optică spre roșu în laborator cu ajutorul unui sistem de oglinzi rotative.
Prima apariție a termenului ,,deplasare spre roșu" a fost în 1908, când astronomul american Walter S. Adams menționa ,,Două metode de cercetare a acelei naturi a deplasării spre roșu nebulare".
Începând cu observațiile din 1912, Vesto Slipher premergatorul lui Hubbl a descoperit că majoritatea nebuloaselor spirale prezentau deplasări spre roșu considerabile.Ulterior, Edwin Hubble a descoperit o relație aproximativă între deplasarea spre roșu a unor astfel de ,,nebuloase" (despre care nu se știa încă faptul că sunt de fapt galaxii) și distanța până la ele cu formularea legii care îi poartă numele. Aceste observații, coroborate cu lucrările lui Alexander Friedman din 1922 în care a calculat celebrele sale ecuații, sunt astăzi considerate dovezi puternice ale expansiunii universului și ale teoriei Big Bang.
aca ne rferim la plasara galaxiilor in raport cu noi atunci termenul z (redshift) ar caracterizeaza miscara in forma sa cea mai aproximativa si eltara es privit ca raportul intre viteza de recesie a galaxiei si viteza luminii(c). La valori ale lui z<0.1 fenomnele lgt aceasta dplasare snt simple lucrurile complicandu-se la valori crscute putandu-se observa si valori supraunitare ca ce te o conscinta a uni ilatari sptial insemnate
În prezent, obiectele cu cele mai mari deplasări spre roșu cunoscute sunt galaxiile și obiectele care produc explozii de raze gamma. Cele mai fiabile deplasări spre roșu sunt din datele spectroscopice, iar cea mai mare deplasare spectroscopică către roșu a unei galaxii este cea a lui JADES-GS-z13-0 cu o deplasare către roșu de z = 13,2, corespunzând la 300 de milioane de ani după Big Bang. Recordul anterior a fost deținut de GN-z11 cu o deplasare spre roșu de z = 11,1, corespunzând la 400 de milioane de ani după Big Bang, și de UDFy-38135539 la o deplasare spre roșu de z = 8,6, corespunzând la 600 milioane de ani după Big Bang.
Puțin mai puțin fiabile sunt deplasările spre roșu Lyman-break, dintre care cea mai mare este galaxia cu lentilă A1689-zD1 la o deplasare către roșu z = 7,5 și următoarea cea mai mare fiind z = 7,0.
Cea mai îndepărtată explozie de raze gamma observată cu o măsurătoare spectroscopică a deplasării spre roșu a fost GRB 090423, care a avut o deplasare către roșu de z = 8,2. Cel mai îndepărtat quasar cunoscut, ULAS J1342+0928, este la z = 7,54.
Cea mai cunoscută radiogalaxie cu deplasare spre roșu (TGSS1530) se află la o deplasare spre roșu z = 5,72 și cel mai mare material molecular cunoscut cu deplasare către roșu este detectarea emisiei din molecula de CO din quasarul SDSS J1148+5251 la z = 6,42.
Obiectele extrem de roșii (ERO) sunt surse astronomice de radiații care radiază energie în partea roșie și în infraroșu apropiat a spectrului electromagnetic. Acestea pot fi galaxii cu explozie stelare care au o deplasare mare spre roșu însoțită de înroșire din cauza prafului intermediar, sau ar putea fi galaxii eliptice cu deplasare spre roșu puternica cu o populație stelară mai veche (și, prin urmare, mai roșie). Obiectele care sunt chiar mai roșii decât ERO sunt denumite obiecte hiper extrem de roșii (EROI).
Fondul cosmic cu microunde are o deplasare spre roșu de z = 1089, corespunzând unei vechimi de aproximativ 379.000 de ani după Big Bang și unei distanțe adecvate de peste 46 de miliarde de ani lumină. Prima lumină care nu a fost încă observată de la cele mai vechi stele din populația III, la scurt timp după ce atomii s-au format pentru prima dată și CMB a încetat să fie absorbit aproape complet, poate avea deplasări spre roșu în intervalul 20 < z < 100. Alte evenimente cu deplasare spre roșu prezisă de fizică, dar care nu sunt observabile în prezent, sunt fondul de neutrini cosmic de la aproximativ două secunde după Big Bang (și o deplasare către roșu peste z > 1010) și fundalul undelor gravitaționale cosmice emise direct de inflație la o deplasare spre roșu peste z > 1025.
În iunie 2015, astronomii au raportat dovezi pentru stelele din populația III din galaxia Cosmos Redshift 7 la z = 6,60. Este posibil ca astfel de stele să fi existat în universul foarte timpuriu (adică, la deplasare spre roșu ridicată) și ar fi putut începe producția de elemente chimice mai grele decât hidrogenul, care sunt necesare pentru formarea ulterioară a planetelor și a vieții așa cum o cunoaștem.
Asadar referitor la redshift (deplasarea spre rosu) despre care am vorbit cu siguranta pe acest fir cosmologic amplu care trebuie privit ca un referat documentar dar nu asa important cum l- a gasit a fi deschizatorul temei dl Mircea Hodor desi firul a ajuns la 149,975 vizualizari crescand mult de la
terminarea lui de catre mine in martie 2018 cu capitolul 9, poate si din cauza acestor adaugiri periodice.
Redshift, extrase din https://ro.wikipedia.org/wiki/Deplasare_spre_ro%C8%99u :
În fizică și astronomie, deplasarea spre roșu are loc când lungimea de undă a radiației electromagnetice - de regulă lumina vizibilă - emise sau reflectate de un obiect este deplasată spre domeniul de energie mică (roșu) al spectrului electromagnetic din cauza efectului Doppler sau a altor efecte gravitaționale. În general, deplasarea spre roșu se definește ca fiind o creștere a lungimii de undă a radiației electromagnetice receptată de un detector în comparație cu lungimea de undă emisă de sursă. Această creștere a lungimii de undă corespunde unei scăderi a frecvenței radiației electromagnetice.
Orice creștere a lungimii de undă se numește ,,deplasare spre roșu", chiar dacă are loc în spectrul invizibil al radiațiilor electromagnetice, cum ar fi radiații gamma, radiații X și ultraviolete. Această denumire poate fi derutantă deoarece, pentru lungimi de undă mai mari decât ale luminii roșii (de exemplu, infraroșii, microunde și unde radio), deplasarea spre roșu duce radiația în direcția opusă față de lumina roșie.
O deplasare spre roșu observată și datorată efectului Doppler are loc atunci când sursa de lumină se îndepărtează de observator, analog deplasării Doppler care modifică frecvența percepută a undelor sonore emise de sursele ce se îndepărtează de observator. Deși observarea acestor deplasări spre roșu are multe aplicații terestre (de exemplu, radarul Doppler și radarele auto), deplasările Doppler spre roșu sunt utilizate în special în astrofizica spectroscopică pentru a determina mișcarea relativă(viteza) față de Pământ a obiectelor astronomice îndepărtate
O formulă a deplasării spre roșu relativistă (și aproximarea sa newtoniană) se utilizează atunci când spațiul-timp este izotrop. Atunci când devin importante efectele gravitaționale, deplasarea spre roșu trebuie calculată folosind teoria relativității generale. Două formule importante pentru cazuri speciale sunt așa-numita formulă a deplasării spre roșu gravitaționale, care se aplică oricărui câmp gravitațional staționar (adică invariant în timp), și formula deplasării spre roșu cosmologice care se aplică universului în expansiune din cosmologia Big Bang.
Deplasările spre roșu relativiste, gravitaționale și cosmologice pot fi înțelese din perspectiva legilor transformării sistemelor de referință. Există și alte procese fizice ce pot conduce la modificarea frecvenței radiației electromagnetice și care nu sunt în general denumite ,,deplasări spre roșu", printre care împrăștierea radiațiilor și efectele optice cum sunt refracția și aberația cromatică.
În 1871, a fost confirmată deplasarea optică spre roșu când fenomenul a fost observat la liniile Fraunhofer pentru rotația solară, constatându-se deplasarea spre roșu ale acestora cu aproximativ 0,1 Å. În 1901 Aristarh Belopolski a verificat deplasarea optică spre roșu în laborator cu ajutorul unui sistem de oglinzi rotative.
Prima apariție a termenului ,,deplasare spre roșu" a fost în 1908, când astronomul american Walter S. Adams menționa ,,Două metode de cercetare a acelei naturi a deplasării spre roșu nebulare".
Începând cu observațiile din 1912, Vesto Slipher premergatorul lui Hubbl a descoperit că majoritatea nebuloaselor spirale prezentau deplasări spre roșu considerabile.Ulterior, Edwin Hubble a descoperit o relație aproximativă între deplasarea spre roșu a unor astfel de ,,nebuloase" (despre care nu se știa încă faptul că sunt de fapt galaxii) și distanța până la ele cu formularea legii care îi poartă numele. Aceste observații, coroborate cu lucrările lui Alexander Friedman din 1922 în care a calculat celebrele sale ecuații, sunt astăzi considerate dovezi puternice ale expansiunii universului și ale teoriei Big Bang.
aca ne rferim la plasara galaxiilor in raport cu noi atunci termenul z (redshift) ar caracterizeaza miscara in forma sa cea mai aproximativa si eltara es privit ca raportul intre viteza de recesie a galaxiei si viteza luminii(c). La valori ale lui z<0.1 fenomnele lgt aceasta dplasare snt simple lucrurile complicandu-se la valori crscute putandu-se observa si valori supraunitare ca ce te o conscinta a uni ilatari sptial insemnate
În prezent, obiectele cu cele mai mari deplasări spre roșu cunoscute sunt galaxiile și obiectele care produc explozii de raze gamma. Cele mai fiabile deplasări spre roșu sunt din datele spectroscopice, iar cea mai mare deplasare spectroscopică către roșu a unei galaxii este cea a lui JADES-GS-z13-0 cu o deplasare către roșu de z = 13,2, corespunzând la 300 de milioane de ani după Big Bang. Recordul anterior a fost deținut de GN-z11 cu o deplasare spre roșu de z = 11,1, corespunzând la 400 de milioane de ani după Big Bang, și de UDFy-38135539 la o deplasare spre roșu de z = 8,6, corespunzând la 600 milioane de ani după Big Bang.
Puțin mai puțin fiabile sunt deplasările spre roșu Lyman-break, dintre care cea mai mare este galaxia cu lentilă A1689-zD1 la o deplasare către roșu z = 7,5 și următoarea cea mai mare fiind z = 7,0.
Cea mai îndepărtată explozie de raze gamma observată cu o măsurătoare spectroscopică a deplasării spre roșu a fost GRB 090423, care a avut o deplasare către roșu de z = 8,2. Cel mai îndepărtat quasar cunoscut, ULAS J1342+0928, este la z = 7,54.
Cea mai cunoscută radiogalaxie cu deplasare spre roșu (TGSS1530) se află la o deplasare spre roșu z = 5,72 și cel mai mare material molecular cunoscut cu deplasare către roșu este detectarea emisiei din molecula de CO din quasarul SDSS J1148+5251 la z = 6,42.
Obiectele extrem de roșii (ERO) sunt surse astronomice de radiații care radiază energie în partea roșie și în infraroșu apropiat a spectrului electromagnetic. Acestea pot fi galaxii cu explozie stelare care au o deplasare mare spre roșu însoțită de înroșire din cauza prafului intermediar, sau ar putea fi galaxii eliptice cu deplasare spre roșu puternica cu o populație stelară mai veche (și, prin urmare, mai roșie). Obiectele care sunt chiar mai roșii decât ERO sunt denumite obiecte hiper extrem de roșii (EROI).
Fondul cosmic cu microunde are o deplasare spre roșu de z = 1089, corespunzând unei vechimi de aproximativ 379.000 de ani după Big Bang și unei distanțe adecvate de peste 46 de miliarde de ani lumină. Prima lumină care nu a fost încă observată de la cele mai vechi stele din populația III, la scurt timp după ce atomii s-au format pentru prima dată și CMB a încetat să fie absorbit aproape complet, poate avea deplasări spre roșu în intervalul 20 < z < 100. Alte evenimente cu deplasare spre roșu prezisă de fizică, dar care nu sunt observabile în prezent, sunt fondul de neutrini cosmic de la aproximativ două secunde după Big Bang (și o deplasare către roșu peste z > 1010) și fundalul undelor gravitaționale cosmice emise direct de inflație la o deplasare spre roșu peste z > 1025.
În iunie 2015, astronomii au raportat dovezi pentru stelele din populația III din galaxia Cosmos Redshift 7 la z = 6,60. Este posibil ca astfel de stele să fi existat în universul foarte timpuriu (adică, la deplasare spre roșu ridicată) și ar fi putut începe producția de elemente chimice mai grele decât hidrogenul, care sunt necesare pentru formarea ulterioară a planetelor și a vieții așa cum o cunoaștem.
#7
Discuţii pe diverse teme / Re: un mic zâmbet de 1 Aprilie
Ultimul mesaj de atanasu - Aprilie 11, 2024, 10:22:17 AMDaca este asa poate fi ceva important asa ca o sa analizez. .
Oricum este interesant si vad ca incerci sa citesti si in franceza . Exista link identic si in englza si desigur ca si in romana care este cred o compilatie din acestea doua, dar poate si acolo gasesti ceva util ideilor tale asta ca sa vezi ca nu am nimic cu ideile sau persoanele care le propaga cu buna credinta dar desigur ca nu accept un perptuum mobile care nu-mi comunica energia necunoscuta care l-ar pune in opera si care astfel ar fi doar aparent p.m.
Am acceptat ca o discutie glumeata pe teren stiintific se poate duce si aici - desigur mai mult sau mai putin glumeata
Oricum este interesant si vad ca incerci sa citesti si in franceza . Exista link identic si in englza si desigur ca si in romana care este cred o compilatie din acestea doua, dar poate si acolo gasesti ceva util ideilor tale asta ca sa vezi ca nu am nimic cu ideile sau persoanele care le propaga cu buna credinta dar desigur ca nu accept un perptuum mobile care nu-mi comunica energia necunoscuta care l-ar pune in opera si care astfel ar fi doar aparent p.m.
Am acceptat ca o discutie glumeata pe teren stiintific se poate duce si aici - desigur mai mult sau mai putin glumeata
#8
Discuţii pe diverse teme / Re: un mic zâmbet de 1 Aprilie
Ultimul mesaj de calahan - Aprilie 11, 2024, 07:39:23 AMAtanasu
La link-ul postat de dumneata, am gasit aceasta relatie: et compte tenu de ce que par ailleurs il considérait la masse comme une grandeur dérivée M=L3⋅T-2, la charge électrique avait alors la même dimension qu'une masse, c'est-à-dire Q=L3⋅T-2. Relatie care lui princehansolo i se pare a fi o gluma de tot hazul. Asa cum i se par toate formulele care demonstreaza semnificatia fizica a constantei de actiune h, postata pe la inceputul lui aprilie.
La link-ul postat de dumneata, am gasit aceasta relatie: et compte tenu de ce que par ailleurs il considérait la masse comme une grandeur dérivée M=L3⋅T-2, la charge électrique avait alors la même dimension qu'une masse, c'est-à-dire Q=L3⋅T-2. Relatie care lui princehansolo i se pare a fi o gluma de tot hazul. Asa cum i se par toate formulele care demonstreaza semnificatia fizica a constantei de actiune h, postata pe la inceputul lui aprilie.
#9
Ultimele ştiri din ştiinţă şi tehnologie / Re: Hibele teoriei Big-Bang-ul...
Ultimul mesaj de atanasu - Aprilie 10, 2024, 11:43:12 PMFoarte interesant: https://www.g4media.ro/timpul-trecea-de-cinci-ori-mai-incet-in-universul-timpuriu-la-un-miliard-de-ani-de-la-nasterea-sa-studiu-varsta-universului-este-aproximata-in-prezent-la-138-miliarde-de-ani.html /G4 media/3.07.2023,
Adica:
<b>Timpul pare să treacă de cinci ori mai lent în Universul timpuriu,</b> potrivit unui studiu ştiinţific, care foloseşte pentru prima data obiecte cosmice foarte strălucitoare, quasarii, pentru a confirma acest fenomen ciudat, relatează AFP, citată de Agerpres.ro.
Teoria relativităţii propusă de Albert Einstein susţine că, din cauza expansiunii Universului, ,,ar trebui să observăm că Universul îndepărtat creşte lent", explică pentru AFP Geraint Lewis, astrofizician la Universitatea din Sydney şi primul autor al studiului publicat luni în Nature Astronomy.
Cercetătorii au folosit observarea stelelor care îşi încheie viaţa în explozii, supernove, pentru a arăta că <b>timpul părea să treacă de două ori mai încet când Universul avea jumătate din vârsta sa actuală,</b> care este estimată la 13,8 miliarde de ani.
Noul studiu foloseşte quasarii, care sunt incomparabil mai strălucitori, pentru a merge înapoi cu <b>un miliard de ani după naşterea Universului. Timpul pare să curgă de cinci ori mai lent acolo,</b> potrivit studiului.
,,Totul pare să funcţioneze cu încetinitorul" pentru observatorul actual, potrivit profesorului Lewis, dar ,,dacă v-aş putea transporta printr-o magie ar dura acum zece miliarde de ani să ajungeţi lângă unul dintre aceşti quasari şi să vă uitaţi la cronometru, totul vi s-ar părea normal", a explicat el. ,,O secundă ar fi o secundă", a adăugat el.
Pentru a măsura fenomenul, numit dilatare cosmologică a timpului, profesorul Lewis şi statisticianul de la Universitatea din Auckland, din Noua Zeelandă, Brendon Brewer, au analizat date de la 190 de quasari, colectate pe parcursul a 20 de ani.
Quasarurii, nuclee galactice cu o gaura neagră supermasivă în centru, sunt cunoscute a fi cele mai strălucitoare şi mai energice obiecte din cosmos. Ceea ce le face ,,balize foarte utile pentru cartografierea Universului", afirmă prof. Lewis.
Dificultatea a fost de a le face ceasuri cosmice la fel de uşor de utilizat ca şi supernovele. Acestea din urmă oferă un semnal unic, dar fiabil în timp.
Pentru quasari cercetătorii şi-au atins obiectivele datorită unui număr mare de date şi progreselor recente în înţelegerea statistică a evenimentelor aleatorii.
În acest caz, cercetătorii au reuşit să interpreteze şocuri multiple care apar atunci când gaura neagră a quasarului absoarbe materie.
,,Am descoperit acest spectacol de artificii şi am arătat că şi quasarii pot fi folosiţi ca indicatori de timp pentru primele zile ale Universului", a spus el. Şi astfel s-a demonstrat că ,,Einstein are din nou dreptate".
Încercările anterioare de a folosi quasarii pentru a măsura teoria dilataţiei cosmologice a timpului au eşuat, ducând la ,,sugestii ciudate", cum ar fi aceea că quasarii nu erau obiecte atât de îndepărtate cum s-a observat. Noul studiu arată că aceste obiecte cosmice respectă de asemenea legile Universului.
-Nota mea : Asta inseama ca ce vedem azi ca un miliard de ani ar insemna pe atuci 200 milioane ani? Personal incep sa cred ca scara timpului si scara spatiului nu au relevanta prin exactitate ci doar prin ordonare in sensul de mai recnt sau mai aproape
PS Si inca ceva: Expansiunea universului ar fi doar un miraj
În realitate, susține fizicianul elvețian Lambriser, ,ceea ce au catalogat oamenii de știință ca fiind expasiunea universului este, în fapt, evoluția masei protonilor și a electronilor de-a lungul timpului. Cum ar veni, în tabloul oferit de Lambriser, constanta Lambda oscilează tocmai pentru că masa particulelor oscilează. Astfel, toate problemele legate de ea dispar dacă privești lucrurile din această perspectivă.
Așa cum au recunoscut și alți oameni de știință, abordarea lui Lambriser este una atipică. Practic, el se întoarce la ideea lui Einstein despre universul static, expusă acum mai bine de un secol. Însă, cumva, explicația lui oferă răspunsuri la multe necunoscute din domeniul cosmologiei. Cel mai mare neajuns însă este acela că afirmațiile sale nu pot fi probate deocamdată și, cel puțin până când vom avea tehnologia care să ne poată permite astfel de observații, ele rămân doar la stadiul de ipoteză.
Adica:
<b>Timpul pare să treacă de cinci ori mai lent în Universul timpuriu,</b> potrivit unui studiu ştiinţific, care foloseşte pentru prima data obiecte cosmice foarte strălucitoare, quasarii, pentru a confirma acest fenomen ciudat, relatează AFP, citată de Agerpres.ro.
Teoria relativităţii propusă de Albert Einstein susţine că, din cauza expansiunii Universului, ,,ar trebui să observăm că Universul îndepărtat creşte lent", explică pentru AFP Geraint Lewis, astrofizician la Universitatea din Sydney şi primul autor al studiului publicat luni în Nature Astronomy.
Cercetătorii au folosit observarea stelelor care îşi încheie viaţa în explozii, supernove, pentru a arăta că <b>timpul părea să treacă de două ori mai încet când Universul avea jumătate din vârsta sa actuală,</b> care este estimată la 13,8 miliarde de ani.
Noul studiu foloseşte quasarii, care sunt incomparabil mai strălucitori, pentru a merge înapoi cu <b>un miliard de ani după naşterea Universului. Timpul pare să curgă de cinci ori mai lent acolo,</b> potrivit studiului.
,,Totul pare să funcţioneze cu încetinitorul" pentru observatorul actual, potrivit profesorului Lewis, dar ,,dacă v-aş putea transporta printr-o magie ar dura acum zece miliarde de ani să ajungeţi lângă unul dintre aceşti quasari şi să vă uitaţi la cronometru, totul vi s-ar părea normal", a explicat el. ,,O secundă ar fi o secundă", a adăugat el.
Pentru a măsura fenomenul, numit dilatare cosmologică a timpului, profesorul Lewis şi statisticianul de la Universitatea din Auckland, din Noua Zeelandă, Brendon Brewer, au analizat date de la 190 de quasari, colectate pe parcursul a 20 de ani.
Quasarurii, nuclee galactice cu o gaura neagră supermasivă în centru, sunt cunoscute a fi cele mai strălucitoare şi mai energice obiecte din cosmos. Ceea ce le face ,,balize foarte utile pentru cartografierea Universului", afirmă prof. Lewis.
Dificultatea a fost de a le face ceasuri cosmice la fel de uşor de utilizat ca şi supernovele. Acestea din urmă oferă un semnal unic, dar fiabil în timp.
Pentru quasari cercetătorii şi-au atins obiectivele datorită unui număr mare de date şi progreselor recente în înţelegerea statistică a evenimentelor aleatorii.
În acest caz, cercetătorii au reuşit să interpreteze şocuri multiple care apar atunci când gaura neagră a quasarului absoarbe materie.
,,Am descoperit acest spectacol de artificii şi am arătat că şi quasarii pot fi folosiţi ca indicatori de timp pentru primele zile ale Universului", a spus el. Şi astfel s-a demonstrat că ,,Einstein are din nou dreptate".
Încercările anterioare de a folosi quasarii pentru a măsura teoria dilataţiei cosmologice a timpului au eşuat, ducând la ,,sugestii ciudate", cum ar fi aceea că quasarii nu erau obiecte atât de îndepărtate cum s-a observat. Noul studiu arată că aceste obiecte cosmice respectă de asemenea legile Universului.
-Nota mea : Asta inseama ca ce vedem azi ca un miliard de ani ar insemna pe atuci 200 milioane ani? Personal incep sa cred ca scara timpului si scara spatiului nu au relevanta prin exactitate ci doar prin ordonare in sensul de mai recnt sau mai aproape
PS Si inca ceva: Expansiunea universului ar fi doar un miraj
În realitate, susține fizicianul elvețian Lambriser, ,ceea ce au catalogat oamenii de știință ca fiind expasiunea universului este, în fapt, evoluția masei protonilor și a electronilor de-a lungul timpului. Cum ar veni, în tabloul oferit de Lambriser, constanta Lambda oscilează tocmai pentru că masa particulelor oscilează. Astfel, toate problemele legate de ea dispar dacă privești lucrurile din această perspectivă.
Așa cum au recunoscut și alți oameni de știință, abordarea lui Lambriser este una atipică. Practic, el se întoarce la ideea lui Einstein despre universul static, expusă acum mai bine de un secol. Însă, cumva, explicația lui oferă răspunsuri la multe necunoscute din domeniul cosmologiei. Cel mai mare neajuns însă este acela că afirmațiile sale nu pot fi probate deocamdată și, cel puțin până când vom avea tehnologia care să ne poată permite astfel de observații, ele rămân doar la stadiul de ipoteză.
#10
Discuţii pe diverse teme / Re: un mic zâmbet de 1 Aprilie
Ultimul mesaj de princehansolo - Aprilie 10, 2024, 08:53:21 PMCitat din: atanasu din Aprilie 10, 2024, 07:28:08 PMAsa ca sa ma amuz si eu : https://fr.wikipedia.org/wiki/Analyse_dimensionnelleatanasu, gluma ta nu se pune, că vine din Occidentul ăla...