EUGEN ANGELESCU
(4 ianuarie 1896, Ramnicu Valcea-19 februarie 1968 Bucuresti)
Chimist, profesor, academician,pionier al chimiei coloizilor
Eugen, mezinul familiei Angelescu, caruia în copilarie i se spunea Nicu, s-a nascut la 4 ianuarie 1896, în orasul Râmnicu Vâlcea. Tatal lui, Ion Angelescu, caruia prietenii îi spuneau Conu Iancu, era magistrat la tribunalul din localitate, intelectual cu o vasta cultura, om cinstit, de o corectitudine desavârsita. A fost un timp respectabil primar al orasului. Mama, Alexandrina (Adi), nascuta Zaharia, casnica, fara studii superioare, s-a ocupat cu cresterea si educarea celor sase baieti ai familiei, care au facut cariere frumoase. Eugen a urmat scoala primara în orasul natal si a pastrat toata viata o frumoasa amintire despre învatatorul lui, Petrescu, care i-a dat primele notiuni de scris si citit, dupa cum marturisea, „m-a învatat sa judec si a avut o influenta deosebita în orientarea mea ulterioara“.
Gimnaziul (primele patru clase de liceu) l-a facut la Râmnicu Vâlcea, iar cursul superior la Liceul Carol I din Craiova, unde a fost deosebit de apreciat de colegi si profesori.Tânarul bacalaureat Eugen Angelescu s-a înscris în anul 1913 la Facultatea de Drept si la Facultatea de Stiinte, Sectia Fizico-Chimice, a Universitatii Bucuresti, unde a avut profesori cunoscuti ca G.G. Longinescu, C.I. Istrate, D. Bungheteanu, C. Miculescu, Ludovic Mrazec, de a caror apreciere s-a bucurat.
În anul 1918 si-a luat licenta în fizico-chimice, cu mentiunea „foarte bine“.
Dupa absolvirea facultatii, în anul 1919 a fost numit asistent suplinitor la Catedra de chimie agricola din cadrul Facultatii de Stiinte a Universitatii Bucuresti.
România reîntregita dupa Primul Razboi Mondial avea nevoie de specialisti bine pregatiti, statul acorda studentilor merituosi burse pentru studii în strainatate. În aceasta situatie, asistentul universitar Eugen Angelescu a obtinut o bursa de studii pentru doctorat în Italia, la Universitatea din Roma.
La sfârsitul anului 1920 a plecat la Roma si s-a înscris la doctorat în domeniul chimiei pure, avându-l ca îndrumator pe profesorul Emanuelle Paterno, sub a carui conducere a debutat în cercetarea stiintifica.
În anul 1922, Eugen Angelescu si-a sustinut teza de doctorat în fata comisiei formate din 11 profesori si a obtinut titlul de doctor în chimie, cu mentiunea „cum laudae“. Teza lui de doctorat a fost publicata integral în Gazetta chimica. În timpul sederii la Roma a activat în societatea studentilor români Dacia Traiana si a colaborat la revista societatii, România.
Întors în tara, si-a reluat activitatea didactica la Universitatea Bucuresti, urcând toate treptele ierarhice ale învatamântului universitar pâna la cea de sef de catedra, pe care a onorat-o timp de 31 de ani.
Între anii 1950 - 1960 a fost prorector al Universitatii Bucuresti.
El a predat chimia agricola si din 1927 cursul de chimie fizica, care a fost introdus la Universitatea Iasi din anul 1915.
El si-a sustinut docenta în anul 1929, cu un subiect de chimie fizica.
A fost un profesor dotat cu talent didactic, cu o tinuta impecabila, foarte apropiat de studenti, care l-au poreclit Bebe.
Activitatea didactica a împletit-o în mod stralucit cu cea de cercetator stiintific. El a efectuat cercetari în domeniul chimiei organice, privind relatiile dintre structura si proprietatile fizico-chimice. Studiile lui au fost îndreptate si spre absorbtia si solubilitatea selectiva în dizolvanti polari si în amestecuri de dizolvanti; s-a ocupat de natura combinatiilor moleculare dintre aminele aromatice si acizii alifatici; de cinetica unor reactii chimice ale compusilor organici si de hidratarea ionilor. A mai efectuat cercetari asupra naturii combinatiilor zaharozei cu oxidul de calciu, care aveau aplicatii în industria zaharului si a proceselor de absorbtie a colorantilor pe materialele celulozice.
Pentru industrie a elaborat metode de analiza fizico-chimica a unor compusi organici si a urmarit variatia unor sisteme coloidale în trecerea de la dispersia coloidala la dispersia moleculara, cu aplicatii în industria sapunurilor si detergentilor. A fost denumit „efectul Angelescu“ solvatarea si dispersia exercitate de un agent liofilizant adaugat unei solutii coloidale.
În anul 1939, ca semn al pretuirii sale, a fost ales membru corespondent al Academiei Române. Avea pâna atunci 60 de lucrari originale publicate si a condus doctoratul la zece chimisti.
În anul 1963 a devenit membru titular al Academiei Române.
A fost membru al: Societatii Române de Chimie; Asociatiei Chimistilor din Franta; Comisiei Internationale de Industrii Agricole din Olanda si Societatii de Chimia Coloizilor din Germania.
S-a stins din viata la 19 februarie 1968.
Bibliografie:
1)http://www.agir.ro/univers-ingineresc/eugen_angelescu_(1896-1968)fondator_al_scolii_rom_nesti_de_chimie_coloidala_1484.html
2) Albu,D.; Brezeanu,M. - Mica enciclopedie de chimie, Editura Enciclopedica Romana, Bucuresti, 1974
3) Costinescu, P.; Mihailescu,N.M.;Olteneanu, M. - Inventatori romani,Editia a II-a revizuita si adaugita, Editura OSIM AGIR, Bucuresti,2000;
4)http://www.history-cluj.ro/Istorie/cercet/Nastasa/ItinerariiLumeaSavanta.pdf
ANA ASLAN ( 1 ianuarie 1897,Braila-20 mai 1988, Bucuresti)
Medic, profesor, om de stiinta, inventatoare a unor medicamente esentiale pentru tratamentul imbatranirii (GEROVITAL H3, ASLAVITAL), academician
Mezina familiei unor intelectuali Margarit Aslan si Sofia , Ana s-a nascut la 1 ianuarie 1897 la Braila . Urmează cursurile Colegiului Romaşcanu din localitatea natala şi, după stabilirea familiei la Bucureşti , Şcoala Centrală.După revenirea la Bucureşti, în anul 1919, a lucrat alături de marele neurolog Gheorghe Marinescu . Trei ani mai târziu, a absolvit facultatea şi a fost numită preparator la Clinica II din Bucureşti, condusă de profesorul Daniel Danielopolu, care o îndrumă şi în alcătuirea tezei de doctorat Cercetări asupra inervaţiei vasomotorii, susţinută în 1924.
Urmeaza o activitate didactica si spitaliceasca la Filantropia, Institutul Clinico-Medical al Facultatii de Medicina din Bucuresti, Clinica Medicala din Timisoara, Spitalul CFR. Din 1949, devine seful Sectiei de fiziologie a Institutului de Endocrinologie din Bucuresti.
A deţinut şi funcţiile de secretar al Academiei Române de Medicină (1947 - 1948), preşedinte al Societăţii de Ştiinţe Medicale din Timişoara (1947 - 1949), şefa secţiei pentru problemele vârstei a treia la Institutul de Endocrinologie, din 1949 şi, din 1952, director al Institutului de Geriatrie din Bucureşti, primul din lume cu acest profil, înfiinţat de către ea, cu sprijinul doctorului Constantin Ion Parhon, preşedintele prezidiului Marii Adunări Naţionale. În 1974, a devenit Institutul Naţional de Geriatrie şi Gerontologie, propus ca model, în 1964, de preşedintele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.
In 1952, prepara vitamina H3 (Gerovital), produs farmaceutic cu actiune in tratamentul fenomenului de imbatranire, precum si in bolile batranetii, in ateroscleroza, vitiligo, sclerodermie etc. Produsul se bazeaza pe descoperirea proprietatii regeneratoare a troficitatii procainei aplicate in tratament cronic. Procaina este experimentata in afectiunile reumatice in premiera in cazul unui student tintuit la pat din cauza unei crize de artroza. In 1958, incepe prepararea produsului pe scara larga si introducerea sa in circuitul farmaceutic. Continua cercetarile intr-un azil de batrani si evidentiaza importanta novocainei in ameliorarea tulburarilor distrofice legate de varsta. Ana Aslan si colaboratorii sai au adaugat potasiu metasulfit si fosfati pentru a prelungi durata mentinerii substantei in corp pana la 6 sau 9 ore.
In 1956 cercetatoarea si-a prezentat descoperirile la Congresului European de Gerontologie de la Karlsruhe din Germania si la Congresul European de Gerontologie de la Basel. unde a fost privita cu oarecare scepticism. Novocaina era pana atunci cunoscuta doar ca un anestezic usor folosit de cate stomatologi. Pentru a-si confirma rezultatele, dna. dr. Aslan a organizat un program de cercetare masiv. Timp de doi ani a experimentat produsul pe câteva mii de persoane, rezultatele fiind favorabile, procesul îmbătrânirii naturale fiind diminuat cu peste 40% şi, din 1958, GH3 a început să fie produs pe scară largă, fiind comercializat în farmacii şi brevetat în peste 30 de state, fiind considerat, initial, un medicament miraculos .
A urmat, în 1961, inventarea Aslavitalului, împreună cu farmacista Elena Polovrăgeanu Medicamentul conţine pe lângă procaină, şi un factor activator şi antieterogen, brevetat şi produs pe scară largă din 1980, folosit în tratarea profilactică şi curativă a formelor de îmbătrânire predominant cerebrală şi cardiovasculară, în astenia psihică şi fizică, surmenajul intelectual, tulburările de memorie, ş.a.
Au venit la tratament I.B. Tito, Charles de Gaulle, Nikita Hruşciov, J.F. Kennedy, Indira Ghandi, Marlene Dietrich, Charlie Chaplin, Kirk Douglas, Salvador Dali, Pablo Neruda, Aristotel Onasis s,a
În doar opt ani, vitamina tinereţii a adus României venituri de 136 milioane de dolari. Cifra avansată de specialişti este de 50 de milioane de oameni din toată lumea care au folosit cura Ana Aslan cu fiole şi pastile Gerovital H3.
A tratat mulţi bătrâni fără posibilităţi, la Institut, fără să perceapă taxe de cămin, fapt pentru care i-a fost imputată suma de 1.500.000 de lei, contravaloarea cheltuielilor. După ani de procese, a fost achitată în 1987.
In anul 1988 accepta sa fie operata de cancer de colon de catre profesorul Setlacec, la Spitalul Elias. Este operata si tocmai cand se credea ca s-a trecut „hopul”, fiind vorba de un cancer de colon in faza incipienta, mai putin agresiv in cazul varstnicilor, s-a petrecut actul final. Este operata din nou din cauza unei infectii cu Piocianic, luat din spital, dar infectia pusese stapanire pe intregul abdomen. Joi, 19 mai 1988, putin dupa miezul noptii, la Spitalul Elias trecea in nefiinta Ana Aslan. Elena Ceausescu refuza sa-i indeplineasca ultimele dorinte: inmormantarea cu preot, alaturi de mama si fratele sau, in cripta Kalindero-Danielopolu si este inmormantata la Cimitirul Bellu Ortodox fara preot, fara lumanari.
Afilieri
Membra a Academiei de Stiinte, din New York
Membra a Uniunii Mondiale de Medicina Profilactica si Igiena Sociala
Membra de Onoare al Centrului European de Cercetari Medicale Aplicative
Membra in Consiliul de Conducere al Asociatiei Internationale de Gerontologie
Membra a Societatii Nationale de Gerontologie din Chile
Pesedinta Societatii Romane de Gerontologie
Premii si Distinctii
Premiul internaţional şi medalia „Leon Bernard”, acordate de OMS (1952),
Ordinul Muncii, Clasa a III-a, România (1958),
Distincţia Ştiinţifică, Clasa I, România (1967),
Merito della Repubblica, Commander Degree, Italia (1969),
Medalia de Aur, Nicaragua (1971),
Erou al Muncii Socialiste, România (1971), Crucea de Merit,
Clasa I a Ordinului de Merit, Germania (1971),
Diploma de Profesor Extraordinar al Primului Curs Internaţional pentru Dezvoltare în Gerontologie şi Geriatrie, Fuengirola, Spania (1971),
Profesor Honoris Causa şi Doctor de Onoare al Universităţii Baraganza Paulista, Brazilia (1973),
Cavaler al Ordinului «Les Palmes Académiques», Franţa (1974),
Ordinul „De Orange Nassau”, Commandor Degree, Olanda (1975),
Premiul Internaţional „Dag Hamarskjoeld”, Florenţa (1977) ş.a.
Academiciana Ana Aslan este citata in:
1. Who’s Who in America (1972)
2. Who’s Who in the World (1971)
3. Who’s Who of Women (1971)
4. British Encyclopaedia (1974)
5. Who’s Who of Intellectuals (1976)
6. The International Men of Achievement (1976)
7. International Biographical Association of England (1978)
Bibliografie
1) http://ro.wikipedia.org/
2) http://romania-on-line.net/
3) http://www.ici.ro/
4) http://www.jurnalul.ro/
5) http://www.mariromani.ro/
6) http://metropotam.ro/
7) http://www.travelworld.ro/
8)Costinescu, P.; Mihailescu,N.M.;Olteneanu, M. - Inventatori romani,Editia a II-a revizuita si adaugita, Editura OSIM AGIR, Bucuresti,2000;
ANA ASLAN ( 1 ianuarie 1897,Braila-20 mai 1988, Bucuresti)
Conform comentariului de mai ssus al meu, asa cum ai formulat articolul reiese ca tu ai scris articolul cu cuvintele tale, neluand nici macar o fraza cuvant cu cuvant din acele surse. Asa ai facut? Daca nu, te rog sa precizezi clar de unde ai copiat articolul, cine e autorul lui initial, care e revista initiala si apoi si linkul catre acel articol, daca exista. Si sa fie ultima data cand copiezi, pe viitor scrii numai in cuvinte proprii. Si cand faci asta, articolele tale vor putea aparea si pe site la Stiinta Azi, nu doar aici pe forum. Astfel vei avea o audienta si mai mare.