Forumul Scientia

Ştiinţă şi tehnologie. Noutăţi, dezbateri pe subiecte ştiinţifice de actualitate => Ultimele ştiri din ştiinţă şi tehnologie => Subiect creat de: mircea_hodor din Martie 01, 2015, 09:40:51 PM

Titlu: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: mircea_hodor din Martie 01, 2015, 09:40:51 PM
        Teoria aparitiei universului prin  fenomenul Big-Bangului este de departe probabil una din cele mai suscitante teme de studiu a zilelor noastre, iar in ceea ce ma priveste gindesc ca cel mai probabil nu sint tocmai singurul care sa fi remarcat o seama intreaga de (sa le zicem) inadvertente pornind fie si de la suma legilor fizice care par sa se contrazica functie de momentul la care ne raportam din evolutia acestui fenomen. Tin sa precizez inca de la inceputul acestei propuneri de tema, faptul ca m-am folosit in abordarea mea strict de ceea ce posed(adica informatiile pe care le cunoasteti si dumneavoastra plus logica despre care am remarcat ca exista in toate explicatiile stiintifice) mai putin cunostintele aprofundate in materie de fizica, motiv ptr. care sint receptiv si chiar interesat de eventualele apostrofari ale celor abilitati sa le faca.
        Acestea fiind spuse, ptr.inceput voi incerca sa subliniez ceea ce din punctul meu de vedere pare sa nu se lege tocmai logic vizavi de aceasta teorie, urmind ca spre final sa-mi expun propria viziune si evident sa va solicit cu aviditate propria parere si mai mult decit atit, poate chiar opinii personale sau viziuni originale legate de aceasta tema. Asadar:
    1) una din "neintelegerile"" mele este legata de viteza de propagare sau de deflagratie imediat ulterioara Big-Bang-ului.Presupun ca  se vrea cu siguranta superioara vitezei luminii, caci altfel probabil ar fi fost deja un fapt bine cunoscut marimea universului din relatia  13,7 miliarde ani lumina ori 300.000 , adica o suma ridicata la o anumita putere certa. Ma leg de acest aspect deoarece il consider de importanta vitala ptr. intreaga teorie, caci la peste 300.000 km/sec. dupa cum stiti timpul ar trebui sa tinda...spre trecut(si poate nu e chiar atit de deplasata ideea asa cum veti vedea).
    2)o a doua mare inadvertenta(sic cogito) o constituie acel inutil si imens consum de energie descris prin contactul dintre materie si antimaterie, teoria sustine ca din 0,00000001 materie rezultata ca surplus fata de antimaterie s-ar fi format universul de astazi; ori respectiva materie si antimaterie tocmai ce ""coexistasera"" linistite in aceeasi supa primordiala fara a ""se supara una pe cealalta".
    3)cit de verosimil poate sa para ca acest fenomen sa fi aparut tam nesam, fara o cauza concreta(ni se spune clar ca nu a existat nici o determinare,pare rodul intimplarii) ,nu exista timp,nu exista spatiul,iar noi ar trebui sa ne imaginam ca sursa tuturor universurilor(caci deja e  relativ de notorietate cuvintul multivers) si-ar fi avut originea in doar acel Big-Bang. Cum ar mai putea fi imaginata aparitia universurilor paralele prin prisma acestu fenomen?!
    4)cum poate fi legata de acest fenomen "pisica lui Strodinger""?(pare putin  aberanta aceasta ultima interpelare ,insa are oarecare legatura cu teoria mea).
    5Care este provenienta acelei ""supe primordiale"" cum a aparut ea,teoria de baza sugereaza ca nu avea nici o istorie
    6)Cit de veridic suna lipsa unei cauzalitati(Stim ca fenomenul este privit ca o incalcare a principiului cauza-efect),intr-un mediu ce se vrea atemporal si aspatial?!

    Multe intrebari la care asa cum spuneam sint foarte interesat sa aflu un raspuns,motiv ptr. care adresez inca  odata invitatia la dialog. Pina atunci insa voi incerca sa va informez asupra unor directii de analiza asa cum mi le-am imaginat eu,directii care ar putea foarte bine sa va para sau chiar sa fie aberante,insa ca sa mi le scot din minte aveam nevoie de sprijinul vostru.Asadar iata cum imi inchipui eu acest fenomen: sa ne imaginam doua mase masive(poate cit un univers fiecare) de materie si antimaterie care tocmai urmeaza sa se ciocneasca. E posibil(in opinia mea de neavizat) ca ""masa neagra"" a universului sa aiba intre altele si  rolul de a izola acest gen de materie(mai putin esential in exemplificarea de fata). In opinia mea pare oarecum mai veridic acest scenariu in virtutea faptului ca dintr-o data ar apare o cauza a acestui fenomen,un timp si un spatiu  mai veridic parca in confruntare cu teoria lui Hawkins. Si da,ne putem imagina o deflagratie cu viteze superioare  vitezei luminii,insa aici s-ar putea intersecta unele notiuni despre care marturisesc ca mi le pot oarecum doar imagina,notiuni care sa aiba tangente cu ideea de multivers sau cu capacitatile cuantice cel putin bizare ,de genul bilocatiei electronilor(pisica despre care faceam vorbire).Asa cum reusesc eu sa-mi imaginez ,as putea concepe o explozie ca pe o implozie(mai curind) in universul in care se afla,dar  concomitent o explozie spre  universul materiei sau antimateriei cu care s-a intilnit.Este relativ ceea ce se intimpla intr-o gaura neagra,acolo tesatura spatio-temporala este rupta,si nu stim dar  putem banui ca tot ce inghite respectiva gaura,ar putea fi expulzat intr-un alt univers.Cine stie,poate chiar avem fiecare corespondentul nostru (comform teoriei cuantice)in celalalt univers.
     Si ca o mica completare privitoare la evolutia universului(despre care gindesc ca are in mod cert o legatura si cu aparitia sa),una din teoriiile legate de sfirsitul universului este aceea a unei dilatari la nesfirsit,dar oare aceasta dilatare la nesfirsit nu ar  presupune la un moment dat ruperea tesaturii?adica lucrul ptr. care s-ar impune energia cumulata a n gauri negre,caci  e singura despre care stim ca a realizat aceasta performanta.Si mergind in extremis cu aceasta teorie,nu am sfirsi prin a ne ""reintilni"cu un alt univers,univers de care sintem acum separati tocmai prin aceasta tesatura?!
     
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: valangjed din Martie 01, 2015, 10:37:35 PM
Va puteti inchipui un "univers" static, cu o infinitate de dimensiuni? Nici eu ;) dar il putem "gandi".O conexiune de internet "lucreaza" cu minim 256 de dimensiuni(vectori "perpendiculari" cu "valori" prestabilite).In romanul "Zeii insisi", scris de Isaac Asimov, exista o "afirmatie":"Orice numar intre 1 si infinit, nu are sens."Daca spatiul "nostru" are 3 dimensiuni spatiale si una temporala este pentru ca asa "percepem" noi dar nimic nu ne impiedica sa "gandim" ca exista mai multe dimensiuni.De ce 3?De ce 4?De ce 11?De ce nu 1345?De ce nu?
Raspunsul meu ar fi:"Pentru ca oamenii sunt limitati in cele 3 dimensiuni spatiale si una temporala(pe care nu o pot "manipula") si nu incearca sa "gandeasca" mai mult."
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Martie 07, 2015, 05:52:45 PM
Dle Hodor ,
Firul deschis aici pe tema Big Bangului este cred ca al saselea pe acest subiect, aparut pe acest forum, la diferite capitole ale sale. Nu stiu daca era neaparat nevoie de un fir nou aici la "ultime stiri din stiinta si tehnologie" intrucat cred ca nu doresti sa inseram doar stiri aparute in domeniul care in cazul subiectului BB ar fi din cosmologie si din fizica, pentru ca asa cum spui, cu adevarat "teoria aparitiei universului prin  fenomenul Big-Bangului este de departe, probabil una din cele mai suscitante teme de studiu a zilelor noastre". Dar pentru ca doresti o privire cat mai critica asa cum anunti din titlu, sa continuam asa cum vrei, adica aici si in directiiile pe care le doresti.
Dar mai inainte de orice nu crezi ca este cazul sa vedem ce putem retine ca valabil din ce s-a scris  pe forum despre acest subiect?Desigur urmarind subiectele cu referire principala la Big Bang?
Am consumat deja(era sa scriu am pierdut, dar nu e nici-o pierdere) destul timp  identificand si urmarind firele pe care le trec in continuare in revista, extragand ce mi se pare demn de retinut ca fiind relevant , fie ca ceva cert, fie ca o ipoteza care se sustine macar prin acceptarea ei de mai multi specialisti sau printr-un model teoretic consistent cu experimentul.
Astfel voi realiza un soi de material documentar ca sa putem porni de la ce este deja adjudecat desigur daca vei considera si dta acelasi lucru in ceea ce priveste adjudecarea , restul fiind de discutat.
Incerc sa urmaresc: producerea BB, timpul trecut de la BB, varsta universului, inflatia si durata ei, dimensiunea Universului produs de BB si ce mai apare relevant in postarile deja facute din 2008 si pana azi

Firele gasite de mine sunt:

1. Forumul Scientia > Fizică, astronomie şi aerospaţiale > Teoria relativităţii, astronomie si astrofizica > Hubble si expansiunea universului
http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,671.15.html (http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,671.15.html)
27 septembrie  2008- 28 septembrie 2008  cu un salt datorita mie la 06 martie 2015

2. Forumul Scientia > Fizică, astronomie şi aerospaţiale > Teoria relativităţii, astronomie si astrofizica > Universul este infinit in spatiu si timp? 
http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,257.0.html (http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,257.0.html)
mai 2008 – iunie 2010

3. Forumul Scientia > Fizică, astronomie şi aerospaţiale > Teoria relativităţii, astronomie si astrofizica > Big Bang
http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,1126.0.html (http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,1126.0.html)
martie 2009 - martie 2011

4. Forumul Scientia > Diverse > Critici ale paradigmei curente in stiinta > Despre expansiunea Universului
http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,3427.0.html (http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,3427.0.html)
noiembrie 2011- martie 2012

5. Forumul Scientia > Fizică, astronomie şi aerospaţiale > Cosmologie > Big Bang
http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,4648.0.html (http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,4648.0.html)
februarie 15, 2014, - martie 2015

Dupa ce termin ce mi-am propus, adica cel tarziu peste una, doua zile daca nu chiar azi mai pe noapte, o sa postez concluziile respectvei analize si vom putea intra in ring  :)

Numai bine
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Martie 07, 2015, 06:06:23 PM
PS. Nici nu am postat bine ce este mai sus si intamplator am mai cazut peste un fir, asadar al tau este al saptelea.
Firul este: http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,2948.0.html (http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,2948.0.html)
Forumul Scientia > Diverse > Critici ale paradigmei curente in stiinta > Ce cred eu despre big bang (aprilie 2011-iunie 2011)
Desigur ca pe pozitia cronologic a patra va intra si el in analiza pe care incerc sa o fac. 
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: mircea_hodor din Martie 08, 2015, 12:05:59 AM
      Multumesc ptr. initiativa domnule Atanasu,marturisesc ca am facut ceva mai mult decit doar sa rasfoiesc acele fire,insa am remarcat in primul rind ca picasera oarecum in desuetudine,am experimentat si posibilitatea de a primi un raspuns la o tema mai veche dind un raspuns la care nu am mai primit nici o mentiune,astfel incit interesat fiind totusi de niste puncte de vedere avizate,am considerat necesar sa ""reeditez"" aceasta tema.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Martie 08, 2015, 09:27:03 PM

PPS: Asadar acest fir este de fapt al 13 lea(numar interesant  :) ) deschis pe forum pe tema Big Bang asa cum se vede din lista pe care o dau mai jos.
Cum spuneam mai inainte sunt de acord ca este un subiect de maxim interes, fiind cel care leaga problemele macrocosmosului cu cele ale microcosmosului pentruca o teorie despre aparitia, evolutia si sfarsitul Universului inglobeaza volumul maxim de informatii, are dificultate maxima si probabilitate destul de mica sa fie corecta(conforma realitatii). Acest aspect explica de ce aici s-a efectuat si reluat cu titluri usor diferite ca accent, aceasta problema intr-un numar de fire de discutie din care eu am gasit peste zece.
Mentionez ca perioadele in care s-a dezbatut subiectul acopera anii 2007- 2014 cu aceasta relansare a ta din 2015.
Lista care imi da de furca chiar daca sunt multe redundante . Cand voi  putea trimite prime impresii consistente si documentate adica in cateva zile, o sa mai postez.
Numai bine
1. Forumul Scientia > Fizică, astronomie şi aerospaţiale > Cosmologie > Teorii despre "nasterea" Universului
http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,7.255.html (http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,7.255.html)
2007-2010

2.Forumul Scientia > Fizică, astronomie şi aerospaţiale > Cosmologie > Teoria cosmologica a big bang-ului ( Implicatii filosofice )
http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,95.0.html (http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,95.0.html)
ianuarie 2008 -iulie 2008

3.  Forumul Scientia > Fizică, astronomie şi aerospaţiale > Teoria relativităţii, astronomie si astrofizica > Universul este infinit in spatiu si timp? 
http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,257.0.html (http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,257.0.html)
mai 2008 – iunie 2010

4 Forumul Scientia > Fizică, astronomie şi aerospaţiale > Cosmologie > Expansiunea Universului
http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,573.0.html (http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,573.0.html)
august 2008- martie 2010

5  Forumul Scientia > Fizică, astronomie şi aerospaţiale > Teoria relativităţii, astronomie si astrofizica > Hubble si expansiunea universului
http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,671.15.html (http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,671.15.html)
27 septembrie  2008- 28 septembrie 2008  cu un salt datorita mie la 06 martie 2015

6. Forumul Scientia > Fizică, astronomie şi aerospaţiale > Cosmologie > Ce e dincolo de Universul vizibil? Fizică, astronomie şi aerospaţiale > Cosmologie > Ce e dincolo de Universul vizibil?
http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,687.30.html (http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,687.30.html)
sept 2008-martie 2010

7. Forumul Scientia > Fizică, astronomie şi aerospaţiale > Teoria relativităţii, astronomie si astrofizica > Big Bang
http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,1126.0.html (http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,1126.0.html)
martie 2009 - martie 2011

8. Forumul Scientia > Diverse > Critici ale paradigmei curente in stiinta > Critici aduse teoriei Big Bang-ului
http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,1508.0.html (http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,1508.0.html)
oct 2009

9. Forumul Scientia > Fizică, astronomie şi aerospaţiale > Cosmologie > Discutii despre Big Bang si ce a fost inainte de Big Bang
http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,1937.30.html (http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,1937.30.html)
aprilie 2010 -

10. Forumul Scientia > Fizică, astronomie şi aerospaţiale > Cosmologie > expansiunea universului ...o problema
http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,1990.0.html (http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,1990.0.html)
mai 2010-

11. Forumul Scientia > Diverse > Critici ale paradigmei curente in stiinta > Despre expansiunea Universului
http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,3427.0.html (http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,3427.0.html)
noiembrie 2011- martie 2012

12  Forumul Scientia > Fizică, astronomie şi aerospaţiale > Cosmologie > Big Bang
http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,4648.0.html (http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,4648.0.html)
februarie 15, 2014, - martie 2015

PS Dar ma mir ca spui ca nu ti s-a raspuns caci si acolo unde te-ai prezetat si pe firul Big Bang relansat de tine in 1 martie ai primit raspunsuri.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: mircea_hodor din Martie 09, 2015, 01:36:06 PM
                                           CORECTIE.
       Ca urmare a lecturarii anumitor teme de profil,am realizat ca intr-un anumit punct al teoriei mele as putea fi in eroare,si anume cel legat de viteza de propagare imediat ulterioara marii explozii,altfel spus as fi putut confunda o unitate de dilatare volumetrica (care ar putea depasi viteza luminii) cu expansiunea la viteze hiperuminice.Marturisesc totusi ca desi am reprezentarea unui astfel de fenomen,tot nu mi-l pot imagina atit de comun in conditiile in care totusi aceasta dilatare ar concura vitezei luminii.Pe de alta parte ar simplifica in mod rezonabil  propria-mi teorie.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Martie 10, 2015, 09:24:35 AM
OK, ai dreptate, problema ridicata de tine este esentiala pentru model asa ca voi fi mai atent la referirile la ea in textele pe care le parcurg si analizez.Dar pana ce nu termin si nu postez aici cele realizate, nu incep  pe fond discutia cu tine
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Martie 11, 2015, 08:52:59 AM
 
Analiza firelor cu concluzii:
Ma voi limita in ,,analiza de text" pe care o fac doar pe ce este cert si cand voi adauga informatii negasite ca atare in cele 12 fire voi specifica sursa.
Voi incerca pe cat posibil sa separ cele ce sunt date certe adica masurabile, valoarea lor numerica depinzand de precizia masuratorii, uneori de aceasta precizie depinzand in opinia mea validitatea teoriilor care inglobeaza acesti parametri, de ipotezele pentru care nu exista confirmari prin masuratori.
Orice afirmatie(negatie) care nu are indicata sursa inseamna ca imi apartine fara a avea neaparat pretentie de prioritate, in sensul ca fara sa-i mai stiu sursa: propria gandire sau venita din exterior, azi este in structura convingerilor mele.Firele vor fi urmarite cronologic si desi poate ca vor apare multe redundante, ele nu vor fi eliminate in aceasta faza urmand ca in final la concluzii sa incerc sa retin doar ideile si informatiille clar exprimate si distincte.
Voi posta pe rand analiza fiecarui fir pentru ca cine doreste sa intervina cu o propunere de eliminare a celor retinute ca relevante, sa poata sa se exprime eu retinand sau nu, motivat, respectiva propunere.
Deigur ca s-ar putea obiecta ca impun niste reguli. Nu le impun ci doar le propun si daca initiatorul firului nu este de acord cu acest mod de lucru este momentul sa ma corecteze.

ANALIZA Nr 1

1. Forumul Scientia > Fizică, astronomie şi aerospaţiale > Cosmologie > Teorii despre "nasterea" Universului
http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,7.255.html (http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,7.255.html)
2007-2010
Acest prim fir al topicului abordat  este foarte lung si plin de elemente pe care nu simt dorinta sa le retin(spun dorinta caci recunosc ca tot ce scriu are nota sa de subiectivitate) caci nu retin decat ce mi se pare pertinent subiectului  pe care il abordam, adica in mare intrebarea :Ce o fi cu Universul asta?
Ceea ce nu inseamna ca ,,asta", o exprimare retorica, ar pretinde multiversul despre care nu voi discuta, incercand sa ma rezum doar la ce s-a dovedit cu adevarat  existent(dovezi  repetabile intr-o masuratoare stiintifica obiectiva) sau macar ca posibil printr-un experiment(masuratoare) sau la un element de teorie despre care se stie ce marime(i) sau fenomen(e) potential masurabil(e) in viitor l-ar putea eventual confirma.
Cei ale caror idei nu le-am retinut, sa nu se supere si sa accepte ca,  poate subiectiv, nu le-am gasit relevante pentru ce doresc sa fac aici.
Aceasta scurta introducere se aplica la intreaga analiza pe care o voi face celor 12 fire anterioare si deci va fi subainteleasa cand voi aborda firele urmatoare

Asadar pe acest fir am gasit relevante urmatoarele postari(redau doar ce retin din ele indicand doar autorul si eventual o nota de comentarii  din partea mea):
Adi fizician de top (cel putin pentru noi de pe acest forum):
,,Inainte de Big Bang, "balonul" (Universul) exista si era foarte foarte mic. Exista deci energie multa intr-un volum mic de spatiu. Si mai exista informatie (adica legile fizicii). Apoi Universul a evoluat conform legilor fizicii, balonul devenind din ce in ce mai mare, formandu-se particule din energie, etc. Dar ce anume era inainte de Big Bang, ce a declansat Big Bang-ul nu poate fi descris inca de stiinta actuala. Pentru aceasta ne trebuie o teorie cuantica a gravitatiei, ceea ce inca nu avem.  De asta sper din tot sufletul sa se descopere o gaura neagra microscopica la acceleratorul LHC.
Nu se stie exact cat de mare era ,,spatiul" inainte de big-bang , teoria actuala il vede ca pe o singularitate, adica mic cat un punct. Tot ca o singularitate vede si o gaura neagra, mica cat un punct. Totusi, asta nu inseamna ca e musai asa, ci ca teoria noastra poate fi incompleta. Pana nu vom face o teorie cuantica a gravitatiei  nu vom sti clar cum era Universul la inceput. Stim insa din principiile generale ale mecanicii cuantice ca un punct geometric nu putea sa fie, ci putea sa fie foarte mic, dar de dimensiune  nenula." ,,
Abel Cavasi  scrie : « Singura teorie care poate explica modul în care a apărut Universul este o teorie care ne arată cum poate apărea ceva din nimic. Nicio altă teorie nu este corectă deoarece pentru a explica apariţia Universului trebuie să explicăm apariţia tuturor lucrurilor. 
De exemplu, o teorie care spune că Universul ar fi apărut dintr-un Big-Bang nu explică şi cum a apărut acel Big-Bang. Mai grav, o asemenea teorie nu ţine seama de legea de conservare a energiei care spune că timpul trece uniform şi că nimic deosebit nu se poate întâmpla la un moment dat.
Aşadar, cum poate apărea ceva din nimic? 0+0+0=0, 0+0+0+0+0+0=0, etc. Deci zero adunat de un număr finit de ori ne dă tot zero, deci nimic lângă nimic de un număr finit de ori ne dă tot nimic. Dar dacă adunăm 0 de o infinitate de ori nu mai obţinem obligatoriu tot 0, ci putem obţine orice număr! Aşa se poate explica modul în care a apărut Universul: nimic lângă nimic de o infinitate de ori.(0xinfinit este nedeterminare)
Puteţi găsi un articol mai detaliat pe această temă în blogul meu »
Note : Aceasta este o idee filozofic pertinenta caci intradevar calculul matematic in care  in final se ajunge sa se insumeze o infinitate de infiniti mici(pastrez aici termenul de infinit mic pentru  ceva ce tinde in timp la zero caci limita inseamna o parcurgere in succesiune iar succesiunea inseamna timp) poate conduce la orice rezultat si deci este indecidabil. Desgur ca in matematica exista metode de eliminare a nedeterminarii si de gasire a valorii corecte .
Aceste afirmatii ale dlui Cavasi care se pare ca este matematician de formatie au starnit o discutie ampla cu opinii pro si contra celor ce decurg din acest text cat si din textul de referita al carui autor este tot dsa.
Inainte de a ma referi la aceste discutii doresc sa spun ca Big Bangul(BB) nu este obligatoriu a fi  considerat ca o aparitie din ,,nimic" si o teorie care la un moment initial conventional ales  ca fiind zero pe axa timpului, infinita in ambele sensuri, ar descrie acea stare initiala fara sa spuna cum s-a ajuns la ea dar ar putea prevede ce s-a intamplat dupa,  ar fi o teorie cosistenta, asa cum (este un truism)chiar daca nu stim cauza gravitatiei, acceptand ca adevarata legea gravitatiei cele ce decurg din ea sunt adevarate dar si smasurabile conform predictiei teoretice confirmand astfel si adevarul legii, dar aici trebuie sa spun ca de fapt in fizica vorbim doar de inductii incomplete pentru ca nu avem un lant inductiv similar cu sirul numerelor naturale
De asemenea in lucrarea dsale dl Cavasi scrie: ,,Pentru aceasta, să presupunem că ne aflăm la începutul Universului, atunci când exista ,,nimic". Nimic înseamnă zero, iar zero înseamnă nimic"
Trebue sa spun ca in natura  zero nu exista. Zero este un concept al mintii noastre  duale natura avand ,,frica de vid"(Aristotel) si fiind de fapt unara(  sistemul binar nu este unul natural)operand doar cu existente. Natura nu numara decat din unu in unu si nu cunoaste scaderea ci doar miscarea si conservarea energiei.
Dl Cavasi considera că ,,Universul a apărut din nimic pentru că există infinitul. Dar considera ca existenta infinitului  nu poate fi demonstrata decat eventual prin reducere la absurd. Dar acest tip de demonstraţie poate fi recurent, închizând un cerc vicios, fapt pentru care poate fi contestat de unii". As fi curios sa ne spuna acea demonstratie. Peronal cred ca existenta infinitului nu apare in logica ci se postuleaza prin postularea existente timpului categorie care dupa Kant este aprioric data mintii noastre(ca si Spatiul)
Ma intreb daca nu putem postula existenta timpului, ce mai putem oare postula si
accept ca asa cum in matematica o infinitate de infiniti mici poate conduce le un finit cat se poate de clar conturat tot asa si in natura in timp o multime cat vrem de mare de infiniti mici poate produce un fenomen.
Spusele dlui Cavasi sunt puternic contrate de unii si aparate de altii
O idee opusa lui Cavasi este ca nu se cunoaste ce ar fi fost inainte de momentul initial numit BB ceea ce este perfect adevarat dar nici Cavasi nu considera ca se cunoaste ceva ci doar ca nu crede ca se pot suspenda niciun moment legile fundamentale si cu asta sunt de acord caci si eu cred ca daca renuntam la macar acest postulat exprimat si de mine mai sus cum ca natura este doar unara si ca nu cunoaste decat miscarea si conservarea energiei nu mai avem nimic si totul devine posibil
Adi considera ca LCE nu este un postulat al Universului cel pe care Cavas il defineste matematic foarte frumos ca fiind  mulţimea care conţine orice element. Eu pentru dihotomia(dualul) in care suntem cazuti de la ,,izgonirea din Rai" pot tot in limbaj matematic sa spun ca U=Non Nimicul, pentru ratiunea care accepta nimicul si dualismul legilor logice(identitatea si noncontradictia)la fel de bine cum pot spune ca Nimicul este non Existentul sau in limbajul cosmologic non Universul.
In acelasi timp dl Cavasi nu trebuie sa confunde punctul geometric care este intersectia a doua linii geometrice cu punctul fizic care este un infinit mic material.
Ramane insa valoroasa ideea in care se face analogia cu matematica asa fel incat suma la infinit din niste infiniti mici insumabili poate sa dea orice.
Deci niciodata ceva nefizic nu va deveni ceva fizic si probabil ca si recproca sa fie valabila?
Nu mai doresc sa adaug nimic, desi discutia iscata de Cavasi intre cativa vizitatori sau useri redutabili este de toata frumusetea, dar ii dau dreptate lui Cavasi doar daca mege pe infiniti mici si deci si Bufnitei si ma amuza frumoasa jucarie matematica a dlui Rautu.
Vizitatorul Ionut spune un lucru de bun simt in contradictie cu categoricul matematician filozof Cavasi si anume:
,,Din pacate inca sunt probleme in explicarea aparitiei Universului pornind de la principiile fundamentale, de aceea se folosesc multe modele. Pana acum modelul Big-Bang-ului sta inca in picioare pentru ca pare a explica o serie de observatii experimentale si inca nu avem ceva care sa o infirme" (sa o infirme in mod cert adaug eu)
Adi adauga: ,,nu se stie daca Universul va sfarsi intr-un Big Crunch sau nu. Cum stim de vreo 20 de ani ca Universul este in expansiune tot mai accelerata, daca asta va continua mereu, atunci Big Crunch nu va avea loc, ci galaxiile se vor indeparta tot mai mult una de alta." Nu stiu cat de certa este aceasta accelerare daca este crescatoare neuniform sau este accelerare uniforma viteza fiind cea crescatoare, chiar daca si eu am prevazut-o acum destui ani din motive filozofico-matematice si asta o afirm in ciuda chiar a unui  premiu Nobel luat pentru evidentierea ei prin masuratori , asa ca voi urmari aceasta idee pe parcursul analizei pe care o voi face fiind vorba de un fapt fizic observabil.
Mai spune Adi  : ,,Mecanismul Higgs nu explica aparitia Universului, nu explica cum apar particulele, ci doar de ce particulele au masa, cat despre teoria corzilor aceasta este cel mai bun candidat ce il avem pentru o teoria a totului, dar de fapt mai are multe sa se construiasca. A facut totusi progrese in explicarea termodinamicii gaurilor negre. Si va mai face progrese. Pana atunci, trebuie vazuta doar ca o ipoteza, o teorie, neverificata experimental. De fapt stiinta spune clar ca inca nu a explicat ce a produs Big Bang-ul. Exista chiar mai multe nuante ale teoriei Big Bang-ului. Dar caracteristicile generale ale aparitiei Universului au fost deja estimate, iar pe acest model varsta Universului a fost deja calculata precis: 13.7 plus sau minus 0.2 miliarde de ani.  " 
Nota: In fine un element cantitativ considerat ca fiind cert : varsta Universului
O vom urmari in continuare.
Osmumbin (vizitator) citeaza dare cantitative de pe situl revistei Stiinta si tehnica(pagina ce nu mai poate fi gasita azi asa ca preiau aceste date caci ele sunt de fapt desfasurarea temporala a istoriei Universului asa cum este calculata de teora BB si le posteez cu caratere mai mici adaugand si niste comentarii conexe facute de participanti:
Era Primordiala 0 - 379.000 ani
Epoca Planck: 10-43 - 10-35 sec.
Dupa depasirea "Zidului Planck", momentul 10-43 sec., îndaratul caruia Fizica si gândirea actuala nu pot patrunde, se instaleaza o perioada de timp în care Universul se raceste de la 1032 la 1027K. Diametrul Universului începe sa creasca de la valoarea Planck a razei, adica de la 10-35m.
Adi spune ca ,,in aceasta stare de  inceput a Universului, toate fortele erau la fel de tari si interactiile echivalente, totul era armonios si uniform, doar energie si informatie, fara materie si forte ,,. Sceptic(vizitator) subliniaza ca  aici in zona zidului lui Planck apare contradictia fundamentala intre TR si mecanica cuantica. La nivel ultra-microscopic (sub lungimea Planck) spatiu-timpul nu-si mai pastreaza "forma neteda", fluctuatiile cuantice devenind enorme, afectand si campul gravitational.
Probabil ca problema va persista cel putin pana cand va fi elaborata o teorie cuantica care sa includa si gravitatia adica o teorie cuantica a spatiu-timpului curbat.Teoria corzilor ar fi o solutie, dar mai e mult de lucru. 
Ionut (vizitator) adauga : ,,Fluctuatiile cuantice nu incalca nici o lege de conservare. . Fluctuatiile astea cuantice vin din binecunoscutul principiu de nedeterminare al lui Heisenberg care spune ca nedeterminarea in energie dE este intotdeauna mai mare sau egala decat hbar/dt, unde dt este un interval de timp iar hbar este constanta Planck impartita la 2*pi. Nedeterminarea nu inseamna ca pot produce energie din nimic ci doar o lipsa intrinseca de informatie care depinde de scala temporala la care lucrez. Mecanica cuantica respecta conservarea energiei, impulsului si alte legi fundamentale..
Nu poti crea un Univers intreg dintr-o fluctuatie cuantica.Universul  nu s-a format dintr-o fluctuatie de genul celor de tip Heisenberg. Energia intregului Univers trebuie sa fi existat cumva inainte de aparitia Universului asa cum il stim.
TR si celelalte teorii (teoriile cuantice de camp, mecanica statistica, etc) se refera la aspecte diferite ale fizicii si nu se contrazic ci sunt complementare. Exista combinatii de mecanica cuantica cu fizica relativista restransa, mecanica statistica cu fizica relativista, mecanica cuantica cu mecanica statistica, dar inca nu avem o teorie care sa incorporeze totul (incluzand aici si teoria generalizata a relativitatii) ,,
Epoca Inflationara: 10-37 sec.
Este epoca în care raza Universului creste brusc, exponential cu timpul, ceea ce explica printre altele aparitia diverselor neomogeneitati în Univers.
Epoca Marii Unificari:- 10-35 - 10-12 sec
Toate cele patru forte (gravitationala, slaba, electromagnetica, tare) sunt una singura. Prima diferentiere este cea dintre forta gravitationala si forta electronucleara, aceasta din urma diferentiindu-se la rândul sau în forta nucleara (tare) si forta electroslaba. Când Universul are vârsta de 10-33 sec., temperatura sa este de aproximativ 1025K.
Epoca Electroslaba: 10-12 - 10-6 sec.
În acest moment, se diferentiaza si ultimele doua forte, cea slaba si cea electromagnetica. Temperatura ajunge la 1013K, iar diametrul creste pâna la 10-13 m. Forta slaba se separa în final de cea electromagnetica. În Univers vor exista de acum înainte toate cele patru forte fundamentale cunoscute astazi.
Epoca Hadronica: 10-6 - 10-3 sec.
Încep sa se formeze quarci, gluoni si leptoni. Ei "plutesc" în Univers într-o "supa quark-gluon".
Epoca Leptonica: 1 sec.
Începe formarea nucleelor de hidrogen. Durata se întinde între 10-3 si 1 sec.
Epoca Nucleosintezei: 3 min.
Este epoca la finalul careia reactiile nucleare nu se mai pot desfasura "în mod natural" (Universul este... prea rece!). La aceasta data, Universul este format din 75% hidrogen, 25% heliu si urme de deuteriu, litiu, beriliu si bor. Acestea sunt faimoasele "primele trei minute ale Universului", care reprezinta titlul unei celebre carti a lui Steven Weinberg.
Epoca Deionizarii: 379.000 ani
Finalul Erei Big Bang-ului. Materia domina, sub forma de ioni (energia electronilor este înca prea mare pentru ca acestia sa ramâna "închisi" în interiorul atomilor).

Era stelara 106 - 1014 ani
Epoca dominarii materiei: 379.000 ani
Electronii sunt "capturati" de protoni - se formeaza primii atomi. Pâna la aceasta data, Universul si-a creat toata materia de care are nevoie. Era Big Bang-ului se încheie. Se distrug galaxii existente sau reusesc sa se uneasca, generând primii clusteri galactici.
Epoca formarii galaxiilor/stelelor si a reionizarii: 100.000.000 - 1.000.000.000 ani. Se formeaza primele galaxii si quasarii.
Formarea Sistemului Solar: 9.100.000.000 ani
Elementul din care s-a format probabil Soarele a fost o supernova. La scurt timp dupa aceasta se formeaza si Pamântul.
Timpul actual: 13.700.000.000 ani

Sfarsitul Universului -
Scenariul A: The Big Rip (Marea sfâsiere)
Intensitatea energiei întunecate creste progresiv, pâna când ajunge sa domine orice, inclusiv fortele care tin apropiate între ele galaxiile si chiar stelele si planetele individuale. Universul arata ca si cum cineva l-a sfâsiat... Este o epoca a degenerarii: nici unul dintre obiectele care au mai ramas înca intacte, nu este luminat din exterior - nu exista sursa necesara.
Scenariul B: Moartea termica
Cel mai probabil sfârsit. Universul sufera o hiper-inflatie, ceea ce face ca, desi energia întunecata este forta dominanta, ea sa nu "stinga" toate celelalte forte ale Naturii.
Scenariul C: The Big Crunch (Marea sfarâmare)
Energia întunecata nu reuseste în final sa contracareze gravitatia si Universul se prabuseste în el însusi...
Exista însa si previziuni pe termen mult mai lung cu un final de distrugere totala ultima era fiind era  fotonica care incepe la  10150, pâna la sfârsit???

In cele ce urmeaza noi vom avea in vedere perioada de pana in prezent adica primele cca 13,7 mlrd ani, sistemul solar si pamantul existand in ultimele cca 5-6 mlrd ani.
Revenind la discutia ce se continua Adi spune ceva de retinut : ,,Materia este energie, stim deja din 1905 (E=mc^2). Insa nu e doar energie, e energie ce are sarcina electrica, spin si alte numere cuantice."
Vizitatorul Ktulu intreaba:   ,,Quasarii sunt cei mai îndepărtaţi de noi.fiind quasari cam în fiecare constelaţie importantă la distanţe de 6-12 mld. de ani-lumină de Pământ.
Întrebarea este: cum de este posibil să putem observa quasari în aproape orice direcţie, din orice loc de pe Terra?
Dacă Universul a fost cvasi-datat 14-15 mld. ani vechime şi noi putem vedea aştri în orice direcţie, aştri apropiindu-se, ca vechime, de vechimea Big Bangului... Pentru mine este inexplicabil. Ceea ce noi vedem în direcţia lor, vedem, practic, conform cunoştinţelor, ceea ce a avut loc acum 10 mld. de ani.
Dacă totul a pornit de la un Bang, atunci totul s-a "răsfirat"... Am putea zice în mod egal? Sau, în orice caz, totul s-a "dus" liniar!
Atunci, de ce se văd quasari şi într-o direcţie, dar şi în alta?! Înţeleg să pot vedea un obiect la o depărtare de 8-10 mld. ani-lumină într-o parte (să zicem că din ACEA parte venim, conform unui Bang), dar cum de văd un alt corp, tot cam pe la o distanţă de 8-9 mld. ani-lumină, în direcţia opusă unde  nu ar fi trebuit să fie nimic într-acolo."
Nota mea:Raspunsul dat de electron invoca celebra explicatie intuitiva cu balonul care se umfla , adica  imaginea punctelor de pe un balon care se umfla caci aceasta analogie este singura care raspunde la nedumerirea lui Ktulu iar Electron explica foarte bine acest aspect: ,,Daca luam un balon pe care sunt desenate puncte la oarecare distanta unul de altul, pe masura ce umflam balonul, aceste puncte se departeaza unul de altul. Ei bine, daca stai sa te gandesti, masurate pe suprafata balonului, toate distantele cresc exact la fel de repede (cu acelasi factor, in functie de distanta-nota mea: legea lui Hubble), orice punct am lua ca referinta. Asta inseamna ca pentru suprafata balonului nu exista nici un "centru" de expansiune, ci toate punctele pot fi luate la fel de bine ca "centru" pentru ca fata de fiecare punct toate celelalte puncte se departeaza la fel de repede in toate directiile. Aceasta situatie in doua dimensiuni(nota mea : eu as spune pe o suprafata curba sferica)este analoaga cu situatia spatiului tridimensional in care ne aflam noi"
Dar atentie Electron subliniaza ca este vorba doar de o analogie, caci noi de fapt suntem in spatiul cu trei dimensiuni si nu in cel de doua dimensiuni, plat pentru cei din el(de pe suprafata balonului) dar curb pentru cei care l-ar observa din trei dimensiuni insa si cei din doua dimensiuni pot, masurand suma unghiurilor intr-un triunghi de pe suprafata balonului pe care se afla(spatiul lor) sa constate ca aceasta suma fiind mai mare de doua unghiuri drepte (ceea ce corespunde in geometrie unei curburi pozitive) ,,adica daca ar putea masura suficient de precis acele unghiuri, sau desena un triunghi suficient de mare, ar obtine aceasta confirmare empirica a faptului ca spatiul lor nu este euclidian, fiind curb, desi nu ar avea nici o metoda sa gaseasca centrul de curbura, pentru ca nu au acces la alte dimensiuni, decat la suprafata lor 2D. In mod analog, masuratori si observatii din Universul nostru au dus la concluzia ca spatiul este de fapt curb (si nu plat, Euclidian), si tocmai astfel de observatii sprijina modelul actual. Altfel spus, modelul actual a fost acceptat tocmai pentru ca descrie cel mai bine observatiile disponibile pana acum."Daca inteleg eu bine cu alte cuvinte acelasi lucru se intampla si cu spatiul nostru tridimensional care este echivalentul real al suprafetei care constituie spatiul analogiei si care din spatiul cu patru dimensiuni poate fi privit ca o ,,suprafata curba" dar centrul de unde se poate privi din patru dimensiuni acest spatiu de trei dimensiun nu e determinabil pentru noi cei traitori in trei dimensiuni ???Asadar orice punct din Universul nostru  vede ca restul se indeparteaza de el, exact ca punctele de pe balonul din analogie. Asta face ca Universul nostru sa fie izotrop, fara "centru" si evident curbat. Daca Universul ar fi plat, ceea ce observam nu are nici o explicatie decat ca eventual noi suntem tocmai centrul Universului, egocentrism ultim care de mult a fost inlaturat din stiinta.(nota : daca ar exista dovezi clare ca Universul este plat atunci ar trebui sa acceptam egocentrismul respectiv) " 
Referitor la aceasta analogie Electron mai spune :  ,,Faptul vedem ca cercul e un spatiu 1D curb este pentru ca avem la dispozitie un spatiu 1D plat (dreapta Euclidiana) pentru comparatie cand le desenezi pe un plan (2D). La fel, "vedem" ca suprafata balonului e curba pentru ca ai la dispozitie un spatiu 2D plat (planul Euclidian) pentru comparatie, cand le construiesti in 3D. Dar la spatiul 3D curb, nu mai avem nici o posibilitate vizuala directa de comparatie cu un spatiu 3D plat (spatiul Euclidian) pentru ca nu avem acces intuitiv la un spatiu 4D. De aceea e nevoie de analogii pentru intelegere, matematic insa aceste lucruri sunt foarte clar stabilite si se pot face pentru orice numar de dimensiuni, chiar mai mari decat 3. ,,
Si Adi spune undeva: Suprafata balonului nu are grosime. Exista doar suprafata balonului. Doar doua dimensiuni. Nu exista interiorul balonului, nu exista exteriorul balonului, nu exista sa sapi in grosimea balonului. Nu exista decat suprafata balonului. 

Aceasta ar fi analogia cu Universul nostru real, daca Universul  nostru real ar avea si el tot doua dimeniuni, nu trei. Cum are trei, analogia nu este perfecta. Adica trebuie sa ne inchipuim o sfera cu suprafata in trei dimeniuni (nu doua) si nu exista decat suprafata acelei sfere. Si raza acelei sfere tot creste. Acesta aste analogia cu Universul nostru real.
Nu se stie cat de mare e Universul. Ii stim doar varsta si stim ca este in expansiune accelerata. Universul poate fi infinit, sau finit, dar curbat ca si balonul incat sa iti para infinit (adica daca mergi drept inainte sa revii de unde ai plecat la un moment dat). 
Referitor la masura curburii universului Adi indica doua linkuri:
http://www.cnrs.fr/Cnrspresse/n387/html/en387a06.htm (http://www.cnrs.fr/Cnrspresse/n387/html/en387a06.htm)
http://map.gsfc.nasa.gov/universe/uni_shape.html (http://map.gsfc.nasa.gov/universe/uni_shape.html) (de citit tot http://map.gsfc.nasa.gov/universe/ (http://map.gsfc.nasa.gov/universe/) )
Sokolon rezuma cele prezentate acolo ca fiind dovezi ale faptului ca Universul are densitatea egala cu cea critica  si ca deci este plat lucru prevazut si de teoria inflatiei la inceputul BB (http://map.gsfc.nasa.gov/universe/bb_cosmo_infl.html (http://map.gsfc.nasa.gov/universe/bb_cosmo_infl.html))
De vazut si  http://en.wikipedia.org/wiki/Horizon_problem (http://en.wikipedia.org/wiki/Horizon_problem)
Nota daca  este clara conceperea unui Univers pe o linie (dreapta sau curba), cat si in doua dimensiuni plan sau suprafata curba,un spatiu cu patru dimensiuni in care universul nostru 3D sa fie o suprafata este de neintuit ci exista doar ca  un
dat matematic
Se spune ca avem determinari in spatiul nostu D care confrma ca am fi scufundati intr-un 4 D, dar care sunt alea, adica doar curbura din TRG confirmata de niste masuratori sa die sufcienta sa ne consideram sufundati intr-un spatiu cu patru dimensiuni spatiale?
Electron da cel mai tare argument in favoarea teoriei BB si anume ca daca deplasarea spre rosu a condus la legea Hubble si la aparitia posibila a unei teorii BB, aceasta teorie este verificata prin prezicerea radiatiei de fond masurata apoi cu mare precizie
Nota: Nu stiu daca astea doua masuratori implica spatiul 4D.

CONCLUZII
Lasand deoparte ideile filozofico-matematice ale lui Cavasi putem rezuma cele prezentate in cateva propozitii esentiale:
1) Teoria BB este confirmata in principal de legea lui Hubble si de existenta radiatiei de fond
2) Universul este plat cufundat in patru dimensiuni spatiale si a suferit o inflatie in primul moment(se considra confirmare masuratori facute de astronomi ,vezi  http://www.cnrs.fr/Cnrspresse/n387/html/en387a06.htm (http://www.cnrs.fr/Cnrspresse/n387/html/en387a06.htm)
http://map.gsfc.nasa.gov/universe/uni_shape.html (http://map.gsfc.nasa.gov/universe/uni_shape.html)
http://map.gsfc.nasa.gov/universe/bb_cosmo_infl.html (http://map.gsfc.nasa.gov/universe/bb_cosmo_infl.html)
3) Cei care se indoiesc asupra teoriei BB vor gasi un set de 30 de intrebari ,,incurcatoare" la nivel de 2002: http://metaresearch.org/cosmology/BB-top-30.asp (http://metaresearch.org/cosmology/BB-top-30.asp)

Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Martie 13, 2015, 02:40:35 PM
ANALIZA Nr 2
Forumul Scientia > Fizică, astronomie şi aerospaţiale > Cosmologie > Teoria cosmologica a big bang-ului ( Implicatii filosofice )
http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,95.0.html (http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,95.0.html)
ianuarie 2008 -iulie 2008
Este un fir scurt ca numar de postari.

Un vizitator care deschide firul indica un numar de linkuri interesante care  pun problema validitatii BB si din care redau esentialul

a)Teoria cosmologica a BB  http://www.crestinortodox.ro/sanatate-stiinta/teoria-cosmologica-big-bang-ului-72613.html (http://www.crestinortodox.ro/sanatate-stiinta/teoria-cosmologica-big-bang-ului-72613.html)
In acest articol deosebit de interesant iscalit de Adrian Lemeni se prezinta o istorie a evolutiei in stiinta a problemei inceputului /sfarsitul Universului aratand cum ideea unei singularitati initiale adica a unui inceput  unic a devenit doctrina oficiala a stiintei de azi.
Cosmologia contemporana care poate da marturie despre existenta unei singularitati initiale, a carei consecinte pot fi observabile, are la baza teoria astrofizicianului american Gamow.Acesta teorie presupune o prima faza exploziva in care domina fenomenele nucleare ce conduc la formarea atomilor; o faza de condensare a materiei formate in stele si galaxii; o faza actuala in care se observa expansiunea galaxiilor si stingerea unor stele, dar ea nu poate emite un principiu despre ceea ce e aceasta singularitate initiala. Structura universului vizibil este o extindere a conditiilor dintr-o anume vecinatate a singularitatii initiale, dar despre problema inceputului universului, cum si de ce s-a ajuns la forma cunoscuta a universului in care traim, nu se poate spune cu exactitate. Un cosmolog contemporan spune: ,,Limitarea cunostintelor noastre empirice despre univers la regiunea vizibila inseamna sa nu putem niciodata verifica consecintele unei prescriptii pentru intreaga stare initiala a universului. Vedem doar consecintele evolutioniste ale unei mici parti a acestei stari initiale. Intr-o zi am putea fi in stare sa spunem ceva despre originile vecinatatii cosmice. Nu putem cunoaste insa niciodata originile universului. Cele mai mari secrete sunt cele care se pastreaza".
Raportul dintre microcosmos si macrocosmos poate fi observat in cadrul universului timpuriu prin prezentarea foarte succinta a primelor etape din acest univers. Intr-o prima etapa avem o supa cosmica, nediferentiata, de materie si radiatie. Temperatura este de 100 000 milioane K. Ca particule avem electroni, pozitroni, fotoni, neutrini si antineutrini. Intr-o a doua etapa temperatura scade la 30 000 milioane K. In a treia etapa temperatura devine 1010 K. Neutrinii si antineutrinii incep sa se comporte ca particule libere fara sa mai fie in echilibru termic cu electronii, pozitronii sau fotoni. Intr-o a patra faza temperatura este de 3 ´ 109 K. Are loc anihilarea intre electroni si pozitroni. Se formeaza diverse nuclee stabile (de exemplu heliul). Dupa 3 minute si 2 secunde de la explozia initiala, temperatura devine 109 K, electronii si pozitronii aproape au disparut si raman in univers ca particule dominante: fotonii, neutrinii, antineutrinii. Apoi temperatura scade pana nucleele de deuteriu devin stabile. Universul va continua sa se dilate, temperatura sa scada si dupa 700 000 ani, se formeaza primii atomi stabili.
Relatiile foarte evidente dintre lumea microcosmosului si cea a macrocosmosului ne indreptatesc sa afirmam ca materia are un fundament energetic.

b)Amprenta Big Bang-ului si primele stele din Univers
http://www.apocalipsa.faithweb.com/4.htm (http://www.apocalipsa.faithweb.com/4.htm)
Sunt cateva observatii utile: ,,Fizica s-a impotmolot in gaurile negre la propriu.
Acolo, teoria relativitatii, care explica excelent macrocosmosul se suprapune cu mecanica cuantica care explica microcosmosul din atomi. Ori aceste doua teorii se bat cap in cap si se exclud una pe alta fiindca intr-o gaura neagra o planeta devine mica cat un atom. Iar mecanica cuantica nu e aplicabila universului ca intreg ci doar atomului, la fel cum teoria relativitatii nu se poate aplica atomului.
Ca sa impace cele doua teorii intr-una singura, si sa explice fenomenul gaurilor negre, fizicienii au dezvoltat "teoria stringurilor" deocamdata doar teorie, imposibil de testat.
Teoria string-urilor incearca sa uneasca Teoria relativitatii a lui Einstein cu mecanica cuantica a lui Neils Bhor
 Logica se aplica si stiintei in sensul ca :"Legile fizicii, ale universului sunt intr-un "fine tuning", orice distorsiune a unei singure legi, oricat de mica ar fi, produce dezastre in toate legile"
Asadar fizicienii cauta acea lege, una singura, care va unii toate legile.
TLG postuleaza  ca spatiul e legat strans de timp formand un continuum spatiu-timp, , si  explica logic ce e GRAVITATIA. Orice obiect material curbeaza aceasta pânză spatio-temporala influentand miscarea corpurilor din jur care plutesc in valurile acestei panze. Undele din acest văl spatio-temporal calatoresc cu viteza luminii, nu mai repede, nu mai incet. Aceste unde circulare create de corpurile cereşti mai grele fac ca alte corpuri mai uşoare sa execute o miscare elipsoidala in jurul lor. Acesta e mecanismul gravitaţiei.
 Insa aceasta teorie care explică forţa de atracţie dintre corpurile cereşti nu e valabilă la nivelul structurii unui atom unde forta gravitaţiei e insignifiantă. Totusi o stea intreaga se transforma intr-un mic atom prin fenomenul de "gaură neagră". Legile teoriei relativitatii, care spun că Universul e 100% predictibil sunt convertite la legile mecanicii cuantice, legi bazate pe principiul probabilitaţii matematice, adica pe INCERTITUDINE. Ce formula ar putea unii doua seturi de legi bazate pe principii opuse? Predictibilitate versus probabilitate? " String-ul din aceasta teorie reprezintă o coardă care vibreaza in toate planurile posibile ale spatiului, un fir de energie ca un cerc, mai mic de cat orice particula subatomica. String-ul reprezinta acea unitate de lumina-energie care contine in ea toate formele de energie, gravitationala, electro-magnetica, nucleara, etc. 
Ca sa impace cele doua teorii intr-una singura, si sa explice fenomenul gaurilor negre, fizicienii au dezvoltat "teoria stringurilor" deocamdata doar teorie, imposibil de testat.
Teoria string-urilor incearca sa uneasca Teoria relativitatii a lui Einstein cu mecanica cuantica a lui Neils Bhor
S-ar putea ca Teoria Stringurilor sa ramana doar o ipoteza imposibil de dovedit. Ceea ce frapeaza e faptul ca fizica, considerata o stiinta exacta, se dovedeste a nu mai fi chiar atat de exacta din moment ce anumite ecuatii nu sunt general aplicabile in tot universul material si la orice scara. Exact ca paradoxul dualitatii unda-corpuscul manifestat in spectrul electro-magnetic. Acest paradox spune ca lumina e in acelasi timp si unda si corpuscul, ca si cum am spune ca un zid e simultan facut din maimulte caramizi dar in acelasi timp doar din una singura. Sunt legi care dovedesc ca lumina e doar o unda. Iar alte legi demonstrate matematic arata ca lumina e formata din corpuscului - fotoni.
Astronomii cred acum ca universul a crescut pana la dimensiunile sale astronomice plecand de la o marime submicroscopica in prima trilionime de secunda. Aceasta este concluzia obtinuta in urma noilor imagini, mai detaliate, obtinute de Wilkinson Microwave Anisotropy Probe (WMAP) – sonda care orbiteaza Pamantul si cartografiaza micile variatii ale radiatiei de fond.
Microundele care formeaza radiatia de fond se presupune ca sunt ramasita luminoasa a Big Bang-ului. Pe masura ce Universul s-a extins, lumina s-a "racit". Aceasta idee este consecinta corelatiei dintre temperatura si lungimea de unda a luminii – iar pe masura ce Universul s-a extins, lungimile de unda ale luminii s-au "labartat" din ce in ce mai mult. Pe langa faptul ca WMAP a cartografiat variatiile de intensitate ale radiatiei de fond, sonda a obtinut acum primele informatii despre polarizarea radiatiei. Daca gandim in termeni de fotoni in loc de unde, polarizarea poate fi inteleasa ca o indicatie a felului in care fotonii se rotesc in jurul propriei lor axe – polarizarea este orientarea acestei axe de rotatie.
Din cauza ca polarizarea a fost afectata de primele stele, cercetatorii au putut sa deduca faptul ca acestea s-au format la aproximativ 400 de milioane de ani dupa Big Bang. Aceasta este o veste buna, ca sa spun asa, pentru ca estimarile anterioare erau cam de 200 milioane de ani, ceea ce nu parea suficient pentru ca stelele sa fi avut timp sa se formeze. Insa 400 milioane de ani par sa constituie o "epoca intunecata" suficient de lunga.David Spergel, un astrofizician de la Princeton si membru al echipei WMAP, a spus ca noile imagini le-au permis sa-si formeze o idee despre masura in care anizotropiile radiatiei de fond sunt anterioare formarii stelelor sau sunt o consecinta a stelelor.(Nota: Care ar fi modalitatea mai in detaliu de determinare a acestui interval de 400 mlioane de ani:Exista  o masuratoare concludenta?)
Acest lucru a eliminat anumite teorii ale inflatiei si a indicat ca expansiunea Universului de la zero la aproximativ marimea actuala a durat numai o trilionime de secunda, a spus Brian Greene, un fizician teoretician de la Universitatea Columbia.
"Eu sunt uluit de faptul ca putem spune ceva despre ce s-a intamplat in prima trilionime de viata a Universului, insa chiar putem", a spus Charles L. Bennett, principalul cercetator de la WMAP si profesor la Departamentul de Fizica si Astronomie Henry A. Rowland de la Universitatea Johns Hopkins. "Nu am mai putut niciodata pana acum sa intelegem Universul 'nou-nascut' cu o asemenea precizie. Se pare ca acest 'nou-nascut' a avut o perioada de crestere accelerata, care ar fi alarmat pe orice ,,mama sau tata" "
In 2001, WMAP a atras atentia lumii cu imaginile sale detaliate care au permis oamenilor de stiinta sa deduca varsta Universului (13,7 miliarde de ani) si faptul ca este "plat" (adica nu este nici curbat ca o sfera gigantica si nici curbat in afara, ca o mare sa).
In plus, imaginile acestea i-au convins pe cei mai multi astronomi ca cea mai mare parte din Univers este formata din materie intunecata (un tip de materie despre care se presupune ca nu ar interactiona cu fotonii in nici un fel – ci interactioneaza numai gravitational), si ca exista o mare cantitate de energie intunecata (adica o forta anti-gravitationala care este responsabila pentru faptul ca Universul nu numai ca este in expansiune, ci este in expansiune accelerata). Cu toate acestea, unii fizicieni cred ca materia intunecata si energia intunecata nu sunt decat semnele faptului ca teoria gravitatiei pe care o avem in prezent (teoria generala a relativitatii a lui Einstein) este gresita la scara mare (sau mai bine spus si la scara mare, pentru ca se stie ca ea este gresita la scara cuantica)
In concluzie  în cadrul teoriei Big-Bang-ului, nu se poate explica cum dintr-un punct fara dimensiuni a luat nastere toata materia din univers. Nu avem ecuaţiile necesare pentru a explica EXACT fenomenul Big-Bang. Avem doar ecuaţiile care demonstreaza ca el a avut loc, nu si esenţa procesului Cat despre fenomenul invers Big-Bang-ului, găurile negre, la fel, nu se poate explica ceea ce se petrece cu materia zdrobita la infinit in miezul unei gauri negre, aceasta monstruozitate a universului,

Virgil face o afirmatie-observatie esentiala: Timpul nu se poate aprecia in afara existentei unei miscari periodice. Din momentul exploziei Big-Bang, si pana la aparitia atomilor nu a existat miscare periodica, deci nu a existat timp.
Nota : Asadar cum s-au evaluat duratele indicate in Analiza nr 1 in perioada BB si chiar si dupa?
Si cu privire la finitudine si forma mai spune:
Pentru ca universul sa fie finit, ar trebui sa existe un camp care sa curbeze spatiul astfel incat sa stabileasca o granita de intindere. Acest camp ar trebui sa aiba proprietatea de a curba doar o pelicula exterioara a universului, pentru ca interiorul lui nu este curbat. Geodezicele ar trebui sa fie curbe inchise. Inca nu s-a descoperit un camp care sa -si manifeste prezenta numai pe o suprafata fie ea si curba. Universul ar trebui sa arate ca o bula de aer cufundata in apa, pentru ca sa se pastreze forma sferica sau elipsoidala, ceia ce ar presupune existenta unui mediu inconjurator, care ar fi tot de origine materiala, adica universul ar continua sa existe in alta forma. Nu putem vorbi de spatiu inchis daca nu gasim campul care produce acea deformare. Deocamdata nu cunoastem decat campul electric, magnetic si campul gravitational, care din ele produc in mod natural spatii inchise?
Raza de lumina emisa din partea stanga ar trebui sa o privesti venind din partea dreapta. Exista vreun caz observat?
Adi raspunde cu un argument (nconcludent in opinia mea) dar macar noncategoric:
,,Nu cred. Universul e curbat el de la sine, fara nici un camp care sa il curbeze. Chiar daca este finit, daca trimiti o raza de lumina in stanga si nu ar fi absorbita de nimic, dupa cateva miliarde de ani, ar reveni din dreapta"
Electron face o afirmatie categorica:
,,Nu este adevarat. Un spatiu finit si fara margini in 3 dimensiuni poate exista intr-un spatiu de mai mult de 3 dimensiuni exact asa cum exista un spatiu de 2 dimensiuni, finit si fara margini (suprafata unei sfere) in spatiul nostru de 3 dimensiuni. In plus, daca sfera e suficient de mare (vezi suprafata Pamantului) ea poate da impresia unora cu viziune mai limitata ca nici macar nu e curba (o curbura mica poate fi confundata local cu un spatiu necurbat)"
Nota Electron se bazeaza de fapt in mod categoric pe ceva care este doar o ipoteza si care in opinia mea va ramane doar o ipoteza : spatiul cu mai mult de trei dimensiuni
 Ionut raspunde si el lui Virgil fara insa a fi categoric: Una din dovezile experimentale care PAR a sustine teoria Big-Bang-ului si a unui Univers tridimensional curbat la scala intregului Univers este radiatia cosmica de fond. Nu stiu daca stii, dar Universul este umplut cu radiatie electromagnetica ce are un spectru cu o temperatura  de aproximativ 2.7 grade Kelvin. Partea ciudata a acestei radiatii este izotropia. In orice directie ar masura, aparatele primesc o cantitate egala din aceste radiatii avand acelasi spectru. Daca Universul nostru ar fi infinit in sensul in care spui tu, atunci aceasta radiatie cosmica nu ar fi izotropa pentru ca pozitia Pamantului fata de un eventual punct zero al exploziei primordiale ar induce o asimetrie in fluxul de radiatie cosmica primita sau poate aceasta radiatie nu ar fi trebuit sa mai existe deloc acum pentru ca ar fi evadat din Universul cu masa si nu ar fi fost nimic care sa o "intoarca inapoi". 
   Teoria care explica existenta acestei radiatii de fond presupune ca acesti fotoni sunt fotoni primordiali care au suferit fenomenul de deplasare spre rosu pe masura ce Universul s-a expandat. Deasemenea aceasta teorie mai presupune ca Universul este un soi de coaja (suprafata inchisa) pe un spatiu cu mai multe dimensiuni astfel explicandu-se izotropia radiatiei. Fotonii parcurg Universul fara a atinge un capat asa cum noi am putea merge in jurul lumii fara a ajunge la capatul Pamantului.
   In ultimii ani s-a putut masura fluxul radiatiei cosmice de fond in functie de directie cu o precizie foarte buna. S-au descoperit mici fluctuatii (de ordinul sutimilor de procent) in distributia dupa directie a fluxului de radiatie care reprezinta de fapt o amprenta a Universului primordial, un fel de mini-harta a viitoarei distributii ale clusterelor de galaxii din Univers. 
   Tot recent cu ajutorul telescoapelor astronomice de mare adancime s-au putut masura viteze si alte observabile ale unor corpuri luminoase foarte indepartate (quasari) din care s-a concluzionat ca Universul nostru inca se extinde si se extinde intr-un mod accelerat, lucru care elimina ipoteza unui Big Crunch (implozie a Universului) deci a ciclicitatii Universului de care vorbesti tu.
Nota mea: . Dar oare doar aceasta teorie poate explica aceste observatii ? Oare nu suntem ca pe vremea Teoriei oficiale ptolomeice care explica(de fapt azi stim ca doar parea sa explice ) fenomenele observate iar cand ceva nu se potrivea se modifica teoria asa fel inca sa inglobeze si fenomenul respectiv? Adica acel fenomen nu putea fi justificat si deci prezis de teoria in vigoare. Din acest punct de vedere cum stam azi cu Big Bangul?
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Martie 14, 2015, 06:43:43 PM

ANALIZA Nr 3

Forumul Scientia > Fizică, astronomie şi aerospaţiale > Teoria relativităţii, astronomie si astrofizica > Universul este infinit in spatiu si timp?  
http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,257.0.html (http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,257.0.html)
mai 2008 – iunie 2010

Acest fir este deschis de Adi pornind de la ultimele date prezentate in literatura si anume un articol din Nature din mai 2008  care se invoca si un text  din 2003:
http://www.nature.com/news/2008/080523/full/news.2008.854.html (http://www.nature.com/news/2008/080523/full/news.2008.854.html)  care-l fac sa spuna ca experimente noi de la satelitul WMAP sugereaza ca de fapt Universul ar fi finit si de diferite forme posibile, ultima din 2008 fiind un tor(gogoasa)
Insa elementul esential sunt ultime concluzii obtinute de cosmologi(unii dintre ei, caci nu toti sunt de acord)privind interpretarea rezultatelor obtinute cu NASA's Wilkinson Microwave Anisotropy Probe(WAMP) satelite in 2003.
Acest vede înapoi momentul în care Universul a fost de aproximativ 380000 ani si dezvăluie radiatia relicva omniprezentă rămasa de la Big Bang - radiatia cosmică de fond.
Există puncte calde si reci adica fluctuații în acest context, cum ar fi ,,valurile în mare". Ele sunt produse de elementele din Universul timpuriu, care au dus la stele și galaxii.
Un univers infinit ar trebui sa conțină ,,valuri" de toate dimensiunile. WMAP nu a văzut valuri foarte mari. Acest lucru indică spațiul fiind finit. (Nota mea:Sa fie asta o certitudine cand ne referim la temperaturi?)
Pe baza modelelor privind forma unui univers finit in spatiu se indica circumferinte(perimetre ) ale Universului de cca 56-60 mlrd ani lumina
Echipa Steiner(2008) a folosit trei tehnici distincte pentru a compara predictii despre cum fluctuațiile de temperatură în diferite zone ale cerului ar trebui să se potrivească într-atât cu un Univers infinit si unul gogoasa. In fiecare caz, gogoasa a dat cel mai buna predictie pentru datele Wilkinson Microwave Anisotropy Probe putand evalua  mărimea probabilă a Universului, care ar fi 56 miliarde de ani lumină
Date mai exacte se asteapta de la satelitul Planck
Nota mea:In 2012 s-au terminat prelucrarile WAMP : http://map.gsfc.nasa.gov/ (http://map.gsfc.nasa.gov/)
si de asemeni exista date de la satelitul Planck pe care le voi analiza in capitolul concluziv
http://www.esa.int/Our_Activities/Space_Science/Planck/The_cosmic_microwave_background_and_inflation (http://www.esa.int/Our_Activities/Space_Science/Planck/The_cosmic_microwave_background_and_inflation)
caci intr-un fel trecerea in revista a discutiilor din 2007 si pana in prezent la acest subiect va arata evolutia ideilor cata va fi fost ea in aceasta perioada.

Voi mai prezenta doua discutii demne de retinut
a) Despre finitudinea /infinitudinea in spatiu /timp

Electron in mai 2008 defineste patru tipuri de concepte pentru aceasta problema
vorbind de "spatii" si "zone din spatiu" in sens general, adica si pentru dimensiuni diferite de 3D.
Astfel o dreapta este in geometrie "un spatiu" cu o singura  dimensiune.
Foloseste spatii de dimensiune 2 (suprafete) si  leaga notiunea de "finit" cu cantiatea de vopsea necesara pictarii lor integrale.
De asemenea, trebuie tinut cont ca "limitele" unui spatiu sunt spatii de dimensiune inferioara (un balon in 3 dimensiuni are volumul limitat de o suprafata bidimensionala, un disc bidimensional are suprafata limitata de un cerc, adica de un spatiu unidimensional, iar un segment unidimensional are limitata lungimea de puncte zero-dimensionale.)

CAZUL 1: inifnit si nelimitat.
In geometria euclidiana, se defineste "planul" ca o suprafata infinita si nelimitata curbura fiind nula Deci, e ca suprafata unei mese drepte, (evident plane, adica cu curbura ZERO), dar care se intinde la nesfarsit, si oricat am merge (pe orice distanta) si in orice directie am merge, nu se ajunge niciodata la capetele suprafetei, dar nici la locul de plecare. Faptul ca suprafata nu are capete duce la numele "nelimitata" si faptul ca nu se ajunge niciodata la vreo limita (sau "inapoi de unde am plecat") duce la numele de "infinita". 
Nota: pentru a picta un plan (ideal) cu vopsea, am avea nevoie de o cantitate infinita de vopsea.
Acest concept, exemplificat aici pentru o suprafata bidimensionala, exista analog si pentru o dimensiune (drepte) si pentru 3 (spatiul) si pentru oricate dimensiuni superioare (astea sunt mai greu de imaginat intuitiv, dar matematic exista fara probleme.
CAZUL 2: finit si nelimitat.
Exista suprafete nelimitate, care totusi sunt finite. De exemplu suprafata unei sfere. (Aceasta, spre deosebire de un plan, are o curbura diferita de zero). Daca ne "plimbam" pe suprafata sferei, nu vom ajunge niciodata la vreun "capat", pentru ca ea, suprafata, e continua (si inchisa in ea insasi), deci e nelimitata. Dar, stim sa calculam suprafata unei sfere de raza R, si ea este finita. 
Daca am vrea sa pictam suprafata unei sfere cu vopsea, am avea nevoie de o cantitate finita, oricat de mare ar fi raza (finita) a sferei. (Pentru o raza infinita a sferei, suprafata ei e evident, infinita si ea). Personal cred ca acesta este cazul Universului nostru.Este cel mai aproape de modelul BB
CAZUL 3: finit si limitat
Cel mai simplu: orice disc circular plan, este un exemplu de astfel de suprafata. Ea are o limita (cercul) si o surpafata data de o formula cunoscuta. 
Si aceasta suprafata necesita o cantitate de vopsea finita pentru a fi pictata integral.
CAZUL 4: infinit si ... limitat?
M-am gandit si la un exemplu de spatiu infinit si limitat, si nu am gasit. Poate este cineva care are exemple.
Eu cunosc cazul suprafetei fractalului numit si "Buretele lui Menger" (Menger's Sponge in engleza), suprafata care e un spatiu de dimensiune 2, care "inconjoara"  un volum evident finit (chiar zero!) si care este o suprafata infinita. La intrebarea daca aceasta suprafata este limitata, eu raspund ca nu, pentru ca nu exista acel spatiu de dimensiune inferioara (unidimensional in aces caz) care sa sa-i defineasca "marginile". Totusi, ce e interesant ca exemplu, pentru ca e un caz de spatiu infinit (suprafata bidimensionala) continut intr-un spatiu finit, DAR, de dimensiune superioara (spatiul tridimensional).
Daca am vrea sa-i pictam suprafata cu vopsea, am avea nevoie de o cantitate infinita de vopsea , considerand evident ca stratul de vopsea poate fi infinit de subtire
(Nota mea:Aici cred ca se aplica ce sustine Cavasi)
Am gasit un exemplu: este un "semiplan", care se obtine formal taind un plan "intreg" cu o dreapta. In geomentrie avem "semiplan inchis" daca vom considera "o jumatate de plan" reunita cu "dreapta marginitoare", si "semiplan deschis" daca vom considera doar "o jumatate de plan" fara dreapta care l-a "taiat" din plan.
De fapt, un "semiplan inchis" e marginit doar "intr-o parte", iar "de cealalta parte" e nelimitat. Cu alte cuvinte e partial limitat. El este insa infinit, pentru ca daca am vrea sa-l pictam, tot de o cantitate infinita de vopsea am avea nevoie.
In legatura cu spatiile (de orice dimensiune) in general, as mai preciza un lucru: faptul ca in cazul planului din geometria euclidiana, acesta are curbura zero, nu inseamna ca asta e o conditie necesara pentru a fi infint. Adica, exista si suprafete bidimensionale curbe, care sunt infinite (cum e cazul unui scaun de montat pe cal, prelungit la infinit). De asemenea, intuitia ne permite sa vizualizam usor curbura dimensiunilor inferioare de 3 (suprafete curbe, cum e sfera, sau linii curbe, cum sunt sinusoidele etc), dar ceva mai greu sa vizualizam curbura unui spatiu de la 3 dimensiuni in sus. Totusi, matematic aceasta se poate descrie foarte riguros, si ca atare cel putin teoretic exista, chiar daca intuitiv e mai greu de "crezut
Ca sa mai spun ceva si despre topic, eu consider ideea ca Universul nostru e de fapt nemarginit dar finit (continut adica intr-o "zona finita din 4 dimensiuni"), asa cum e si suprafata sferei nemarginita dar finita (continuta intr-o zona finita din 3 dimensiuni) ca fiind  cea mai eleganta explicatie a gravitatiei la scara macro-cosmosului, si care e compatibila in plus cu teoria Big-Bang-ului. Desigur, nu am personal "dovezi" in acest sens, dar asta am inteles ca e pozitia "oficiala" a fizicii actuale.
Legat de timp, eu cred ca e finit spre trecut (limitat de Big-Bang), si infinit spre viitor (nelimitat).

Ionut: Electron a descris mai sus cateva posibilitati asupra marimii Universului. Una dintre ele, CAZUL 2) presupune ca daca am incepe sa calatorim intr-o anumita directie in spatiu fara sa facem nici o curba (calatorim in linie dreapta), dupa un anumit timp o sa ajungem inapoi la locul de pornire. CAZUL 1) zice ca daca facem aceeasi calatorie in linie dreapta, nu o sa ajungem niciodata inapoi la locul de pornire. CAZUL 3 este modul cum isi imaginau unii din vechii greci Pamantul. Un disc la ale carei margini se poate ajunge si de pe care se poate cadea In cazul Universului, ar fi probabil o sfera si daca mergem indeajuns de mult intr-o directie o sa ne ciocnim de o margine undeva (adica traim intr-un glob de sticla, poate suntem pestisorii aurii a vreunei rase superioare.
CAZUL 4 enuntat de Electron este ceva mai complex, dar daca am face aceeasi calatorie de test intr-o directie, ar trebui sa ajungem undeva la suprafata Universului, chiar daca aceasta suprafata este infinita. Suprafata asta fractala pe care a enuntat-o Electron este la fel ca si margine tarmului de vest al Norvegiei, care este foarte ramificat datorita fiordurilor (te poti uita pe o harta). Daca masuram grosolan cu o rigla lungimea tarmului norvegian o sa vdetei ca rezultatul e undeva la 2-3 mii de km. Dar daca mergem pe teren si masuram fiecare detaiiu, aceasta lungime creste lejer  de mai mult de 10 ori.
Adi:  Universul e ca un balon, nu are margini. Oriunde ai fi pe supfrafata balonului, nu o sa pici din Univers, poti merge absolut in orice directie. Tot ce exista e suprafata balonului, nici in interior, nici in exterior. Universul este infinit de mare in spatiu, in sensul ca niciodata nu vei cadea din Univers. Dar e curbat, adica daca mergi mereu intr-o directie, vei ajunge de unde ai plecat. Tot asa cum, pe un univers 2D reprezentat de o sfera, o insecta nu va cadea niciodata de pe Univers, ci va reveni de unde a plecat, dar ei i se pare ca e infinit, pentru ca niciodata nu ajunge la margine. Sper ca intelegi acest caz 2D. Si apoi sa iti imaginezi un univers curb in 4D, din care suprafata sa este universul nostru 3D. Este foarte abstract.
Nota mea: dar ce vedem noi este doar o infasuratoare spatio-temporala nimic in simultanitate asa ca ce forma are asta?

b) Probleme legate direct de BB

Adi: Teoria actuala nu prezice ce a fost inainte de Big Bang sau ce s-a intamplat exact in momentul Big Bang-ului. Descrie doar evolutia Universului, de la 10 la puterea - 43 de secunde inainte, cand din energia aceasta s-au creat particule elementare si Universul a evoluat. 
Sunt intr-adevar chestii incredibile si fascinanante.Cum au inteles cercetatorii ca redshiftul vine de la expansiunea Universului, iar nu de la miscarea stelelor?

Sokolon:Expansiunea Universului nu se măsoară cu aceleaşi unităţi de măsură cu care se măsoară deplasarea în spaţiu a unui obiect. Aici e vorba de viteza cu care se extinde spaţiul între două obiecte care sunt fixe unul faţă de celălalt.
Nu este o deplasare în spaţiu este o extensie a spaţiului însuşi.
Iar această "viteză" se măsoară în Km per megaparsec ori secundă (Km/s/Mparsec)
In sistemul internaţional de unităţi constanta lui Hubble are dimesiunea s-1. Însă asta nu înseamnă că exprimă o frecvenţă, cel puţin nu în sensul clasic al ideii de frecvenţă asociat undelor.
Ca să fiu mai exact, valoarea acceptată azi este: 70,8 ± 1,6 (km/s)/Mparsec dacă se consideră că Universul este plat, sau 70,8 ± 4,0 (km/s)/Mparsec în caz contrar. 
Ţinând cont că diametrul Universului observabil este de aproximativ 28.513 Mparseci rezultă că universul observabil se extinde în fiecare secundă cu aproximativ 2.024.444 Km adică aproximativ 1,4% din distanţa medie Pământ - Soare (1 AU). 
Sau altfel spus, distanţa dintre două corpuri aflate la două extremităţi opuse ale Universului raportat la noi şi care sunt fixe în spaţiu una faţă de alta, creşte în fiecare secundă cu aproape de trei ori mai mult decât distanţa parcursă de lumină (în aceaşi secundă). Adică cele două corpuri nu s-ar putea observa una pe alta nici dacă lumina ar avea o viteză de 2 ori şi jumătate mai mare decât are acum! Asta dacă expansiunea ar avea pe parcursul duratei în care lumina traversează Universul observabil aceaşi viteză pe care o are acum, însă ea creşte accelerat. 
Interesant, nu?
Este incorect sa crezi ca noi putem privi in toate directiile pe o distanta pe care ar parcurge-o lumina timp de 13,7 miliarde de ani  Aşa cum spuneam mai sus, diametrul Universului observabil este de 28513 Mega parseci, adică aproximativ 93 miliarde de ani lumină. Deci cel mai îndepărtat obiect observat până acum se află la 46,5 miliarde de ani lumină şi nu la 13,7 mldal. Diferenţa se datorează expansiunii Universului.(dupa Wiki)
Însă cred că poţi gândi şi altfel: mai sus spuneam că cel mai îndepărtat obiect este la 46,5 mldal. Nu e foarte corect pentru că de fapt nu e vorba de un obiect în sensul clasic ci de ceea ce se înţelege prin radiaţia cosmică de fond (CMB, de la Cosmic Microwave Background în engleză) care este momentul în care Universul a devenit transparent adică materia şi fotonii s-au separat (înainte de asta Universul nu era decât o uriaşă bilă de plasmă). Deviaţia spre roşu (ceea ce se notează cu z) a radiaţiei provenită din acest "zid" are valoarea 1300 (z=1292). Transformând această valoare în distanţă se ajunge cred la acei 46,5 mldal, 1292 înseamnă că Universul era de 1292 de ori mai mic atunci când s-a "condensat" plasma iniţială, adică la vârsta de 380000 de ani avea raza de 35.99 milioane ani lumină.
Modul concret în care se face calculul depinde de funcţia aleasă pentru dinamica lui z în timp (de obicei se notează cu a(t) şi reprezintă factorul de scală în metrica FLRW). 
Nota mea: Interesant, dar sunt prea succinte informatiile prezentate de Sokolon dar poate ca va reveni cu ceva detalii sau vom incerca sa le lamurim aici.

Osmiumbin(27 sept) : Daca a existat un Big Bang atunci universul este finit! Nu cred ca trebuie sa explic lucrul acesta. Dimensiunea universului este, dupa parerea mea , nedeterminata inca intrucat asa cum am argumentat intr-un post despre Hubble, nu ne permit legile fizicii sa "vedem" mai departe de o anumita distanta! Cred ca universul este mai mare de 13 mld ani lumina si sustin lucru acesta prin existenta inflatiei de la inceptutul Big Bangului, proces care a permis expansiunea universului intr-o secunda de la marimea unui atom, la de 3 ori galaxia noastra (aprox 300,000 al)! Totusi se crede ca dimensiunea actuala ar fi undeva la 240 mld al, insa sunt doar presupuneri.
Nota mea: Cine crede asta?

Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: mircea_hodor din Martie 15, 2015, 07:23:46 PM
 Intrebare... In ce masura ar fi modificata actuala conceptie cu privire la capacitatea ""zdrobitoare"" a unei gauri negre,daca am descoperi ca ea ar fi in realitate doar un vortex catre un alt univers creat de ruptura tesaturii spatio-temporare?Mi-am permis sa vin cu unele completari dupa ce am vizionat ultimele documentare ""wormhole"" de pe discovery;interesant mi s-a parut sa vad o abordare in termenii teoriei imaginate de mine,o intilnire a doua universuri din materie si antimaterie,doua universuri separate de gaurile negre,ba chiar era sugerata prezumtia existentei unor gauri "'albe"adica reprezentarea unei conexiuni in universul nostru de aceasta data a "iesirii" dintr-o gaura neagra.De mentionat deasemeni o mica observatie in legatura cu materia si antimateria,mai precis cu o descoperire relativ recenta a faptului ca durata de viata a antimateriei este cu foarte putin mai mica decit a materiei in cazul unei coliziuni.Se mai spunea in acel documentar ca "materia neagra" ar putea fi in realitate receptiva influentelor universului vecin,si probabil asta ar fi motivul ptr. care se "sustrage "masuratorilor noastre,probabil ca atunci cind palpezi un balon,iar efectul este perceput in interiorul sau.Dintr-o astfel de perspectiva ar exista posibilitatea ca materia neagra sa reprezinte un "izolator"fata de un univers posibil din antimaterie?Intreb deoarece ar parea(in opinia mea) cit se poate de firesc sa-mi imaginez asta in masura in care singurul punct de legatura cu acest univers,gaura neagra,manifesta fenomene extrem de violente,iar una din supozitiile teoriei cuantice din aceasta perspectiva sugereaza ca s-ar putea foarte bine ca acele universuri sa coabiteze,doar ca noua observatorilor ni se releva fiecaruia in parte fatetele diferite care le compun...Altfel spus(doar opinia mea de aceasta data),probabil o conditie a "coexistentei" acestor universuri paralele ar fi aceea musai ca ele sa se suprapuna fix,ca un sandwich unde "feliile"sint intotdeauna diferite,materie-antimaterie,etc.
  Intrebare 2) Exista posibilitatea existentei unor legi comune privitoare la fenomenul petelor negre de pe soare,si fenomenul"inghitirii"luminii din gaurile negre,avind in vedere ca tot un vortex care tensioneaza spiralele cimpului electromagnetic al soarelui creeaza acest fenomen?
  Intrebare 3)Daca universul ulterior BB a inceput sa se dilate comparabil cu un balon,nu inseamna automat ca si-a inceput din start dilatarea in interiorul unor ""margini"date de tesatura spatiu-timp a "balonului"?.
  Mi-am permis sa profit de faptul ca inca nu ati ajuns la mine,astfel incit voi mai face unele observatii despre care sper sa nu fie ...inutile :) Am lecturat celelalte 4 capitole redactate de dumneavoastra,si evident au mai aparut unele idei pe care n-as fi putut'sa nu vi le impartasesc ...asadar ,am meditat la ideea acelui sandwich de care spuneam mai sus,la gaurile negre si "cele albe"(imaginindu-mi-le ca pe niste canale de legatura intre doua universuri),la tesatura spatio-temporala care ar putea delimita acele universuri,si am concluzionat ca posibil (d,p,d vedere logic) un multivers in care universul nostru este doar una din multele bucle care se preseaza aproape ombilical unele pe celelalte,iar intre ele,cumva exista anumite relatii similare oarecum cu "principiul vaselor comunicante",insa de aceasta data acea polaritate, univers materie versus univers antimaterie,nu mai reprezinta o conditie sinequanon,(inclin sa cred ca m-am inselat vizavi de corespondenta intre gauri negre si gaurile albe ca provenind din acelasi gen de univers,dimpotriva cele doua fenomene ar putea demonstra ca provin din universuri diferite ca natura materiala sau anti materiala).Am sentimentul ca (desi poate parea deplasat)raportarea la univers ca la o masa de volum,una in care nu exista doar o margine(cum e cu exemplul balonului)ci o masa compacta care contine simultan si tesatura spatio-temporara(caci nu reusesc sa-mi imaginez altfel la scara tridimensionala plus dimensiunea temporala,acea tesatura;ea poate fi usor ilustrata intr-un plan tridimensional liniar,insa univers e si deasupra si dedesubt,iar tesatura respectiva e deasemeni ..peste tot).In plus judecind in termeni de volum,ar putea fi admisa ideea unor presiuni exercitate din exteriorul universului,presiuni care sa fie responsabile de imposibilitatea noastra de a "decripta"caracteristicile energiei sau masei intunecate?!
Intr-o alta ordine de idei,oare n-ar fi o buna idee daca atunci cind gindim la cit de vast ar putea fi acest univers,sa incercam sa o facem si din prisma tesaturii spatio-temporare pe care o contine?!Judecind prin prisma atributelor sau proprietatilor pe care le are?! Stim spre ex, ca ne izoleaza de ceva,nu stim de ce anume,dar oricum ar fi, e un univers caci e altceva,un loc unde ajungi doar daca spargi acea "pinza",si asta pare sa o reuseasca o gaura neagra,sau un quasar;
  Intrebare 4) In ce masura teoria oficiala a BB, si-a pus amprenta asupra informatiilor cu privire la evolutia (dupa o data certa inainte de care nu putem "vedea"")BB? Cit e logica si cit matematica?!Am retinut spre ex.ca nici deplasarea spre rosu(din redactarile dumneavoastra)nu mai poate fi o proba experimentala,cita vreme acelasi efect poate fi determinat in cel putin trei moduri diferite;
   Cred ca dizertatia mea ar fi trebuit sa se cheme"o teorie,si...mai multe idei",tot ce am scris am facut-o sub presiunea unui soi de jena,caci asa cum spuneam cu exceptia interesului vadit si a unei abordari logice,sint constient ca dumneavoastra( celor cu adevarat abilitati si in mod clar bine informati si documentati)puteti sa constatati "n"nepotriviri posibil chiar grosolane,intre stiintele exacte si abordarile mele.Eu nu am gindit  sincer, decit la faptul ca sint prea multe inadvertente pina si ptr. un neavizat ca mine,si la observatia ca in toate exista un model de logica,impartasit noua fie si in documentarele stiintifice...
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Martie 15, 2015, 08:20:41 PM
Deocamdata eu continui ce am inceput:

ANALIZA Nr 4

Forumul Scientia > Fizică, astronomie şi aerospaţiale > Cosmologie > Expansiunea Universului
http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,573.0.html (http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,573.0.html)
august 2008- martie 2010

Aici vom vedea ce-i cu legea lui Hubble de la care se trage totul caci este cea mai puternica confirmare fizica a posibilitatii unui model BB.

Adi: Deschid acest subiect despre expansiunea Universului, care a fost observata in anii 1920-1930 de Edwin Hubble si care este caracterizata de un numar denumit in onoarea acestuia constanta lui Hubble. Ei bine, aceasta constanta a fost masurata cu o precizie inca si mai mare, ceea ce ne duce la intelegerea mai buna a expansiunii Universului nostru. Hubble estima ca expansiunea este tot mai inceata, datorita gravitatiei care ar trage galaxiile inapoi spre "centrul" Universului. Totusi, in ultimii 10-20 de ani, datorita satelitilor COBE si WMAP, s-a descoperit ca Universul se afla in expansiune tot mai accelerata, desi intuitiv era sa fie o expansiune tot mai franata. Aceasta accelerare a expansiunii a fost atribuita unei energii negre, sau energii intunecate, dupa cum preferati sa o numiti. Deocamdata este doar o ipoteza venita sa explice niste fapte, dar natura acestei energii este complet necunoscuta, iar un premiu Nobel va astepta pe cel care va explica misterul ei(nota mea: a venit si Nobelul pentru cei care au evidentiat expansiunea accelerata ) De fapt, poate ca nici nu este o noua forma de energie. Poate ca legile noastre ale relativitatii generalizate, care descriu Universul la scala mare (cosmologia) sunt gresite ... Iata asadar un domeniu fascinant de cercetare in stiinta. 
Hubble a observat ca spectrul galaxiilor merge spre rosu si tot el a interpretat rezultatul ca fiind expansiunea Universului. Nu a facut doar observtatiile experimentale, a si dedus legea.(nota mea: adevarul este ca deplasarea spre rosu in cazul galaxiilor fusese observata de  alti astronomi din 1910 iar primul care a emis teoretic legea azi numita a lui Hubble a fost in 1927 Lemaitre , Hubble de fapt confirmand-o prin masuratori. In 1922 si matematicianul Friedman a dedus din TRG niste ecuatii care contin si posibilitatea expansiunii spatiului conform unei legi de tip Hubble)
http://en.wikipedia.org/wiki/Hubble%27s_law (http://en.wikipedia.org/wiki/Hubble%27s_law)
Cipri: nu, nu scrie pe wikipedia ca el a interpretat ca deplasarea spre rosu inseamna expansiunea universului, scrie doar ca el a formulat prima data legea. El a ajuns prin metode empirice la rezultatul ca v=H*d, nu a dedus acest rezultat din vre-o teorie GR . Hubble se gandea ca deplasarea spre rosu ar fi din cauza  efectului Doppler, si cred ca apoi a sustinut si ideea cum ca ar "obosi" lumina. Deplasarea spre rosu nu era cauzata in cazul lui de efectul Doppler , ci din expansiunea universului, si astea sunt doua chestii diferite.
In plus Hubble a crezut ca H este o constanta, dar H e de fapt o functie care nu trebuie neaparat sa fie o constanta, si e chiar foarte probabil si chiar necesar ca sa nu fi fost H intodeauna constant.(Nota mea: Odata ce din ea se determina varsta Universului este evident ca nu poate fi pe termen cosmologic o constanta, dar pentru fractunea de timp in care suntem noi desigur ca asa este) 
Primul care a descoperit din GR ca spatiu-timpul nu e static, ci dinamic, a fost matematicianul (era si fizician si astronom si cred ca si meteorolog) rus Friedmann.
(Nota mea:  Hubble a stabilit formula v=H*d dar s-a ferit  sa treaca de aceste aspecte masurate si sa traga o concluzie usor intuibila si anume ca Universul are un inceput si ca este in expansiune)
Asa cum spune Cipri pe atunci astronomia considera ca universul ar fi static si el prin legea lui a aflat ca asta nu-i adevarat. Daca de exemplu doua galaxii se indeparteaza una de alta, normal ca nu poti sa tragi imediat concluzia ca asta inseamna extinderea universului. Sunt destule galaxii care se indeparteaza sau se apropie una de alta din cauza gravitatiei  si nu din cauza expansiunii. Si daca imi amintesc bine, n-a fost el primul care a masurat deplasarile spre rosu( nota mea:se masurau inca din 1910) a fost insa primul care a vazut aceasta relatie intre v si d (v=H*d)
Deplasarea spre rosu pe care a masurat-o nu e deloc (sau foarte putin, care e neglijabil) din cauza efectului lui Doppler, si nici din cauza ca "oboseste" lumina, ci e din cauza a expansiunii  a spatiu-timpului, cel putin asa se interpreteaza in General Relativity aceasta deplasare spre rosu.
Doar GR interpreteaza aceasta deplasare spre rosu ca fiind o dovada a expansiunii universului (spatiu-timp).
Legea lui Hubble nu este o lege anticipata de el din GR (Nota mea: probabil ca nu stia de Friedmann si de Lemaitre), ci a fost doar o simpla constatare a prezentului. A "masurat" distanta intre galaxii si a masurat viteza  si a repetat acest procedeu la mai multe galaxii si a vazut ca exista aproximativ o variatie liniara intre v si d (Nota: vezi articolul lui Hubble http://www.pnas.org/content/15/3/168.full.pdf+htm (http://www.pnas.org/content/15/3/168.full.pdf+htm) sau  http://apod.nasa.gov/diamond_jubilee/1996/hub_1929.html (http://apod.nasa.gov/diamond_jubilee/1996/hub_1929.html)
Dar cum am spus si mai sus, Hubble doar a constatat si nu a dedus nimic din GR, si numai din GR reiese ca spatiul se extinde.
Osmium: măsurând luminozitatea acestor galaxii, Hubble a demonstrat că ,,viteza aparentă" a unei galaxii este cu atât mai mare cu cât aceasta e mai îndepărtată. Deşi Hubble s-a abţinut să o spună direct, măsurătorile sale conduceau la concluzia că exista o rată de expansiune a Universului care putea fi calculată folosind ceea ce avea să fie cunoscut ulterior drept ,,constanta lui Hubble". Derivată din aceasta este ,,Legea lui Hubble", care exprimă relaţia dintre viteză şi distanţă, V = Hd, unde H este constanta lui Hubble. Valoarea precisă a constantei lui Hubble rămâne şi astăzi sub semnul întrebării.
Adi: Deci  Hubble nu doar a masurat deplasarea spre rosu, ci a si interpetat aceasta ca viteza galaxiilor fata de noi creste. Acum este mai clar. Mai tarziu(Nota mea: eroare nu mai tarziu ci mai devreme)a venit Friedmann care prin intermediul GR a avut revelatia ca de fapt nu galaxiile merg in spatiu timp, ci efectiv spatiu-timpul este in expansiune. Asa are sens. In ce an a facut Friedman aceasta revelatie? (nota mea : in 1922)
mm: Constatarea experimentala a expansiunii Universului e totusi o interpretare a ef. Doppler si exprimata de Hubble .  Acad. Octav Onicescu a dedus in mecanica sa invariantiva "legea lui Hubble" ca pe o simpla teorema a conservarii impulsului
Prin masuratoare  constati un "redshift", nu inseamna ca experimentul a constatat expansiunea.
Acest redshift a fost mult timp si interpretat altfel (si poate si azi si mai afla adepti a acestei teorie), se zicea ca "lumina oboseste" (adica pierde energie)
Alte "argumente-semne de intrebare"  :
1) de ce nu se observa aceasta expansiune in cresterea distantelor Pamant-Soare , Pamant-Luna , etc. sau a distantelor in atomi ? 
2) de ce nu se "dilata" si corpurile , materia , (caci daca s-ar "dilata" si ele si spatiul dintre ele concomitent , "expansiunea Universului" n-ar mai fi observabila) ?!
Nota mea: intrebari consistente si care vor trebui urmarite in cursul acestei analize
Onicescu: Formularea folosita de unii , de "dilatare a universului spatial" , nu e corecta deoarece "spatiul ca si punctele sunt abstractii care nici se dilata nici se contracta" .
Nota: Intradevar acad Onicescu a dezvoltat o mecanica proprie care explica aceste lucruri si pentru care nu stiu sa fi fost facuta o discutie serioasa macar la nivelul tarii noastre ca in strainatate evident ca nu a fost.
Cipri spune ca deplasarea spre rosu este de trei feluri(trei cauze):
1) Din cauza miscarii relative (Efectul Doppler)
2) Din cauza gravitatiei : redshiftul gravitational
3) Din cauza expansiunii Universului(redshift cosmologic)
(Nota mea: vezi si http://ro.wikipedia.org/wiki/Deplasare_spre_ro%C8%99u (http://ro.wikipedia.org/wiki/Deplasare_spre_ro%C8%99u)
Redshiftul gravitational  a fost masurat si este o confirmare a TRG caci Potrivit teoriei lui Einstein, frecvenţa luminii este încetinită şi lungimea ei de undă este mărită, sub efectul gravitaţiei. De aici rezultă un decalaj al spectrului luminos gravitaţional - deplasare spre roşu (redshift) -, ce diferă de acela cauzat de îndepărtarea galaxiilor.
Comparând lungimea de undă a luminii ce provine din galaxiile situate în centrul acestor aglomerări galactice, unde gravitaţia este cea mai puternică, cu aceea provenind de la galaxiile situate la periferie, astrofizicienii au putut să măsoare "micile diferenţe de deplasare spre roşu", a explicat Radek Wojtak.
După ce au calculat masa fiecărei aglomeraţii galactice, astrofizicienii au utilizat teoria relativităţii generale pentru a evalua "deplasarea spre roşu gravitaţională" a galaxiilor, în funcţie de poziţia lor în centrul aglomerării galactice.
Aceste calcule teoretice ale deplasării spre roşu gravitaţionale s-au dovedit "în complet acord cu observaţiile" realizate, a declarat Wojtak. Deplasarea spre roşu a luminii variază "proporţional în funcţie de influenţa gravitaţională exercitată de gravitaţia aglomerării galactice", a adăugat el.
"Observaţiile noastre confirmă astfel teoria relativităţii", a spus Wojtak. Teste anterioare au fost deja realizate la scara sistemului solar sau a câtorva stele apropiate. "Ea a fost acum testată la scară cosmică şi acest studiu a confirmat că teoria relativităţii generale funcţionează", spun autorii studiului.
Astrofizicienii au comparat rezultatele obţinute cu predicţiile mai multor modele cosmologice. Radek Wojtak a vorbit, totodată, despre "indicii ale prezenţei unei energii negre", responsabilă cu accelerarea expansiunii universului, fără a exclude însă o teorie ce explică altfel acest fenomen.(http://www.mediafax.ro/stiinta-sanatate/teoria-relativitatii-generale-enuntata-de-einstein-a-fost-confirmata-la-scara-cosmica-8816893 (http://www.mediafax.ro/stiinta-sanatate/teoria-relativitatii-generale-enuntata-de-einstein-a-fost-confirmata-la-scara-cosmica-8816893))  )

Nota mea: Se considera ca expansiunea universului implica o deplasare spre rosu cosmologica sau deplasare Hubble produsa de dilatarea spatiului in timpul in care lumina a parcurs distanta de la sursa de lumina pana la noi cei care facem masuratoarea.

Adi: Daca cumva Universul se extinde cu viteza mai mare decat a luminii, asta nu incalca teoria relativitatii, care spune ca un obiect, o energie sau o interactiune nu se poate deplasa cu o viteza mai mare decat viteza luminii relativ la spatiu timp (furnicile pe balon). Spatiu-timpul insa se poate mari cu ce viteza vrea el (balonul se poate umfla la orice viteza)
Ignorantul face si el cateva observatii interesante daca ignoram tonul polemic:
Valoarea const. H este destul de imprastiata(nota mea: vezi valori pe http://scienceworld.wolfram.com/physics/HubbleConstant.html (http://scienceworld.wolfram.com/physics/HubbleConstant.html)).Eu cred ca universul nu este in expansiune,deoarece exista si galaxii care se apropie de noi si al caror spectre ale luminii se deplaseaza spre albastru.O explicatie a deplasarii spre rosu sau spre albastru a spectrului luminii poate fi faptul ca in miscarea orbitala a galaxiilor in jurul centrului metagalaxiei acestea sunt vazute de pe pamant fie departandu-se fie apropiindu-se respectiv spectrul luminii se deplaseaza spre rosu sau spre albastru iar peste sute de milioane de ani aceiasi galaxie care o vedeam ca se departeaza o vom vedea ca se apropie de pamant,iar cea pe care o vedeam ca se apropie o vom vedea ca se departeaza,acea galaxie fiind de fapt la aceiasi distanta de centrul orbitei pe care graviteaza din totdeauna din clipa existentei sale.
Da un citat fara sa precizeze sursa: "Ce a provocat criza?
In primul rand, argumentul deplasarii spre rosu presupune ca Universul este in mare masura gol, ca intre galaxii nu exista practic nimic. Aceasta presupunere s-a dovedit insa a fi falsa. Atunci cind Grote Reber, inventatorul radio-telescopului, a decis sa vada cum arata cerul noptii printr-un radio-telescop in domeniul lungimilor de unda de ordinul hectometrilor, a fost surprins sa descopere ca aceasta lumina cu energie foarte scazuta nu pare sa fie emisa de stele, ci de spatiul "gol" dintre galaxii. Asadar "vidul" nu e chiar atat de vid. Folosind teoria plasmei, Reber a reusit sa calculeze, plecand de la intensitatea observata a luminii in domeniul hectometrilor, si cata materie este in spatiul intergalactic. Rezultatul? Se pare ca acolo se gaseste 99% din toata materia din Univers, in starea ei cea mai primitiva, de protoni si electroni!
Acest lucru are consecinte serioase, una dintre ele fiind ca lumina venind de la galaxii nu trece prin spatiul gol, ci trece printr-o plasma de protoni si electroni. Unul dintre lucrurile care se intampla atunci cand lumina se ciocneste de electroni este efectul Compton. Efectul Compton este o ciocnire inelastica: lumina se ciocneste de un electron si pierde o parte din energia sa. Cu alte cuvinte, exista o deplasare spre rosu datorata efectului Compton. In plus, a fost calculat ca acest efect conduce la exact acelasi rezultat ca si o deplasare spre rosu care ar fi datorata expansiunii Universului.
In al doilea rind, o parte din lumina se ciocneste de electroni din nou si din nou si din nou, pierzandu-si in acest fel aproape toata energia. Aceasta ar putea fi o explicatie alternativa a radiatiei de fond. Atata doar ca aceasta explicatie nu este compatibila cu ideea de izotropie.
In aceasta privinta, noi dovezi au aparut multumita satelitului WMAP (Wilkinson Microwave Anisotropy Probe) lansat de NASA tocmai pentru a "cartografia" cu mai mare precizie radiatia de fond. Atunci cand cosmologii au inceput sa descifreze datele primite de la satelit, ei au remarcat anumite detalii "bizare", cum ar fi faptul ca, pana una alta, radiatia de fond nu este chiar izotropa, ci pare sa vina din directia constelatiei Fecioarei!
Acestea sunt probabil cele mai importante ingrediente ale crizei actuale din cosmologie.
Cu toate ca nu se poate inca spune ca teoria Big-Bangului este categoric gresita, acum exista dubii serioase in privinta ei. Acum pare din nou posibil sa ne imaginam ca Universul este atemporal, fara margini si stabil, asa cum Grote Reber sustinea acum 30 de ani:
"Nu exista nici inceput nici sfirsit. Universul material se intinde dincolo de cele mai mari distante pe care le putem observa prin metode optice sau cu ajutorul radiotelescoapelor. Este fara margini. Energia este reciclata prin procese electrodinamice (si nu termodinamice). Materialul de la galaxiile care mor este reciclat in noi galaxii. Detaliile organizarii materiei si energiei se schimba numai la o scara mica. La o scara mare de timp si luind in considerare distante foarte mari, caracteristicile Universului raman grosso modo, neschimbate."

Adi: Intr-un fel, expansiunea Universului este un fel de antigravitatie. (nota mea: exact asta spune si prof. Onicescu) Totusi la scara universala, singura forta care ramane este cea gravitationala, care este atractiva. De aceea, nu exista o alta forta care sa balanseze atractia. De aceea a postulat Einstein constanta cosmologica, iar in prezent este postulata energia intunecata. Ca si ceva antigravitational, care duce la expansiunea Universului si lupta impotriva gravitatiei, reusind la distante mari si nereusind la distante mici.

Ionut: Faptul ca anumite galaxii au redshift invers (adica au viteza relativa negativa fata de noi) nu inseamna foarte mult. Exista o dinamica a galaxiilor si roiurilor de galaxii care la nivel local este mai puternica decat expansiunea Universului. Masuratorile pentru expansiunea Universului s-au facut cu ajutorul "candelelor" astrofizice foarte indepartate iar acest redshift s-a dovedit a fi proportional cu distanta pana la aceste obiecte foarte indepartate (foarte indepartat inseamna miliarde de ani lumina). Deci este perfect normal ca unele galaxii relativ vecine de a noastra sa se apropie

Sokolon calculeaza cu legea lui Huble pentru H=70,8 km/s/Mps viteza cu care se indeparteaza Pamantul de Soare: foarte mica de cca 11 m/an

Electron: Big-Bang-ul este in mod esential diferit de o "explozie", tocmai prin faptul ca o explozie e caracterizata de un centru (pentru ca "bucatile" ei se imprastie intr-un spatiu pre-existent), in timp ce dilatarea spatiu-timpului nu are un centru, deoarece prin expansiune spatiu-timpul insusi (volumul disponibil, totalitatea spatiu-timpului existent) creste, exact cum suprafata unui balon care se umfla creste, desi nu are un centru pe acea suprafata(nota mea :dar are in spatiul cu 3D in care se afla balonul). Ceea ce e greu de acceptat la nivel geometric pentru cei care nu pot depasi intuitia euclidiana este existenta mai multor dimensiuni spatiale decat cele 3 pe care le percepem direct.
Universul nu e plan, daca ar fi asa, ar avea o curbura exact zero. Din moment ce curbura nu e exact zero (oricat de mica ar fi ea), inseamna ca Universul e curb, si nu are nici un centru preferential. Deci analogia (2D) cu balonul care se umfla nu cade deloc.

Sokolon citeaza http://map.gsfc.nasa.gov/universe/ (http://map.gsfc.nasa.gov/universe/)  aratand ca acolo se considera universul plan curbura spatiala fiind doar efect local al gravitatiei in TRG.
WMAP a măsurat faptul că cea mai strălucitoare fluctuaţie a radiaţiei cosmice de fond este de 1 grad , ceea ce confirmă şi el că Universul e plat. De fapt, se acceptă acest lucru ca fiind adevărat cu o probabilitate de 98% ("We now know that the universe is flat with only a 2% margin of error" http://en.wikipedia.org/wiki/Flatness_problem (http://en.wikipedia.org/wiki/Flatness_problem) ))  ceea ce e suficient.
Nu ştiu dacă există o legătură între densitatea critică Ω şi fluctuaţia maximă a radiaţiei cosmice de fond (de 1 grad), nu sunt un specialist în domeniu, însă din ceea ce înţeleg din articol, ea nu există. Adică sunt două confirmări diferite ale planeităţii Universului obţinute cu acelaşi instrument (WMAP).(Oare?) Sokolon revine si spune ca a aflat ca cele doua marimi sunt totusi dependente
Chiar dacă Universul e plat, asta nu înseamnă că expansiunea nu există. Spuneam doar că dacă asta e realitatea, îmi e mai greu să înţeleg izotropia aproape perfectă a Universului. Totul din jurul nostru (chiar şi expansiunea) arată de parcă ne-am afla chiar în centrul lui. Centru care trebuie să existe (la fel ca marginile) dacă Universul e plat.
Electron accepta ce spune Sokolon adica faptul ca se considera  pe de o parte ca densitatea Universului e foarte aproape de densitatea critica, iar pe de alta parte ca Universul e in expansiune accelerata, iar de aici se deduce ca Universul e perfect plat

Si totusi Sokolon nu este total multumit caci: De vreme ce Universul e plat şi ţinând cont că a plecat de la o formă infinitezimală finită, înseamnă că el trebuie să fie şi la acest moment finit. Asta înseamnă că trebuie să aibă margini.
,,Hai să ne imaginăm că Universul ar fi avut 2 dimensiuni spaţiale în loc de 3. La momentul Big Bangului el ar fi avut forma unui disc (ca suprafaţa unui CD-ROM) extrem de mic. La momentul actual el ar fi avut tot o formă de CD (cu aproximaţie) pentru că e plat, adică suprafaţa acestui CD nu s-ar fi putut curba pentru a forma o sferă să zicem (în acest caz el nu ar mai fi fost plat). De aceea spuneam că analogia cu sfera 4D pică: dacă Universul e plat înseamnă că are margini. Aşa cum într-un plan nu putem desena o figură geometrică finită (adică ce are suprafaţă) fără margini, tot aşa şi Universul nostru 3D finit trebuie să aibă margini (pentru că spaţiul său 3D e necurbat după alte direcţii).
Contradicţia de care pomeneam se rezumă aşa: cosmologia actuală oficială afirmă că Universul actual este finit, plat şi fără margini. Iar ideea asta nu pot s-o înţeleg (speram ca Universul să fie curbat, asta ar fi explicat lipsa marginilor). Şi nu ştiu încă dacă problema este cu modul în care înţeleg eu teoria sau e o problemă cu teoria însăşi. ,,

Adi: In finalul firului citeza cateva intrebari si da raspunsul lui la ele:

Daca Universul s-a format la Bing Bang printr-o explozie uriasa inseamna ca el ar trebui sa se extinda ca un balon si atunci asta presupune ca toate galaxiile se indeparteaza unele de altele, de fapt spatiul dintre ele (din jurul lor) se mareste pe orice directie. Dar asta mai inseamna si ca distanta nu se mareste intre galaxii la fel pentru toate?
Corect.
Pentru cele care sunt la marginea universului cresterea distantei dintre ele trebuie sa fie mult mai mare decat cele care se situeaza mai aproape de momentul Big Bang?
Da, dar nu chiar asa. Nu exista marginea Universului si centrul Universului. Toate galaxiile sunt la fel de departate de Big Bang.(nota mea: ce inseamna asta dle Adi?) Fata de o galaxie o alta galaxie se indeparteaza cu viteza mai mare cu cat distanta intre galaxii este mai mare. Si asta e valabil pentru oricare doua perechi de galaxii. Tocmai ca nu exista un centrul al Universului sau o pozitie  privilegiata a unei galaxii
E clar ca nu toate galaxiile din univers sunt aliniate la fel ca punctele dupa un balon?
Ba exact asa sunt, ca punctele de pe balon. Suprafata 2D a balonului este analogica suprafetei 3D a spatiului din Universul nostru. Si cum fiecare punct de pe balon in 2d se indeparteaza de toate celelalte, asa si orice punct din 3D in Universul nostru se indeparteaza de toate celelalte.
Cand privim prin Universul Sfera spre galaxia cea mai indepartata vizibila cu telescoapele noastre de unde stim sa apreciem marimea Universului daca noi nu stim pozitia noastra?
Pentru ca vedem cu ce viteza se indeparteaza galaxia fata de noi si atunci din asta deducem distanta intre noi si ea. Din aceasta masuratoare nu apreciem marimea universului, ci doar distanta pana la acea galaxie.
Cum putem aprecia varsta Universului daca spunem ca lumina celor mai indepartate galaxii a parcurs 13 mld ani ca sa ajunga la noi dar nu stim de fapt de unde vine, daca Universul e o sfera si lumina vine dupa partea diametral opusa atunci raza sferei este de doar 6.5 mld ani lumina ceea ce ar pune si un semn de intrebare asupra varstei.
Varsta Universului se determina nu prin determinarea distantei galaxiilor indepartate de noi, ci din masurarea radiatiei cosmice de fond. Cel mai precis experiment din lume este satelitul WMAP al NASA si ei au si o pagina pentru public unde explica bazele cosmologiei si cum calculeaza varsta Universului. Chiar recent au anuntat rezultatele dupa 7 ani de colectare, cu cea mai precisa varsta a Universului de pana acum.
http://map.gsfc.nasa.gov/universe/ (http://map.gsfc.nasa.gov/universe/)
Cum putem aprecia marimea Universului daca cea mai indepartata regiune ne este prezentata asa cum era acum 13 mld ani?Ce s-a petrecut intre timp?Poate Universul s-a marit cu inca atat... sau poate s-a micsorat?Si daca s-ar produce o modificare asupra dilatarii sau contractiei Universului am simti-o imediat sau in cazul in care se petrece ceva acum va trebui sa mai asteptam cateva mld de ani ca sa aflam ce?
E o buna intrebare, nu am un raspuns simplu. Trebuie inteles ca cosmologia este stiinta care studiaza Universul la distanta mare, ca exista zeci de misiuni spatiale si mii de oameni de stiinta care le analizeaza si ca abia dupa ce faci un doctorat in comologie incepi sa intelegi detaliile










Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: Electron din Martie 16, 2015, 09:28:11 AM
Citat din: atanasu din Martie 14, 2015, 06:43:43 PM
CAZUL 4: infinit si ... limitat?
M-am gandit si la un exemplu de spatiu infinit si limitat, si nu am gasit. Poate este cineva care are exemple.
Eu cunosc cazul suprafetei fractalului numit si "Buretele lui Menger" (Menger's Sponge in engleza), suprafata care e un spatiu de dimensiune 2, care "inconjoara"  un volum evident finit (chiar zero!) si care este o suprafata infinita. La intrebarea daca aceasta suprafata este limitata, eu raspund ca nu, pentru ca nu exista acel spatiu de dimensiune inferioara (unidimensional in aces caz) care sa sa-i defineasca "marginile". Totusi, ce e interesant ca exemplu, pentru ca e un caz de spatiu infinit (suprafata bidimensionala) continut intr-un spatiu finit, DAR, de dimensiune superioara (spatiul tridimensional).
Daca am vrea sa-i pictam suprafata cu vopsea, am avea nevoie de o cantitate infinita de vopsea , considerand evident ca stratul de vopsea poate fi infinit de subtire
(Nota mea:Aici cred ca se aplica ce sustine Cavasi)
La ce te referi mai exact?

e-
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Martie 16, 2015, 04:15:04 PM
@ Electron
La acea suma de infiniti mici (Cavasi spune de zerouri) dar nu cred ca poate sustine serios, ca o infinitate de <b>nimicuri</b> adica de concepte nenaturale (nimicul fiind o notiune logica, adica nonexistenta, in logica Non Universul = Nimic lucru pe care natura nu -l cunoaste ).Cred ca am scris asta in Analiza nr 1.  Natura nu face scadere si restul operatiilor, ea nu cunoaste decat <b>MAMA si TATA</b> regulilor de compozitie, numararea adica aritmetic spus adunarea. Scaderea identicelor implica zero si zero evident ca implica identicii.
De aceea magarul lui Buridan fiinta naturala, nu sesizeaza identitatea caci atunci ar seziza si pe zero adica nimicul.
PS. Multumesc ca ma citesti caci repet deja lucruri spuse in dorinta unei sistematizari si cred ca nu esti deranjat de citare. Uneori am mai prescurtat citatul eliminand chestii ale momentului alteori chiar l-am rezumat, dar daca am facut o preluare eronata te rog sa-mi atragi atentia ca sa corectez, desi nu stiu cum pot corecta un text deja postat. Dupa ce termin cele 12 analize voi rezuma cele obtinute intr-una singura eliminand redundantele si abia apoi voi incerca sa continui subiectul in linia dorita si de dl Hodor care de fapt m-a provocat - de fapt m-a provocat tema care pe parcursul 2008-2010 a creat atatea fire de dicutie
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Martie 16, 2015, 05:36:41 PM
@Mircea_Hodor

Intrebare 1. In ce masura ar fi modificata actuala conceptie cu privire la capacitatea ""zdrobitoare"" a unei gauri negre,daca am descoperi ca ea ar fi in realitate doar un vortex catre un alt univers creat de ruptura tesaturii spatio-temporare?Mi-am permis sa vin cu unele completari dupa ce am vizionat ultimele documentare ""wormhole"" de pe discovery;interesant mi s-a parut sa vad o abordare in termenii teoriei imaginate de mine,o intilnire a doua universuri din materie si antimaterie,doua universuri separate de gaurile negre,ba chiar era sugerata prezumtia existentei unor gauri "'albe"adica reprezentarea unei conexiuni in universul nostru de aceasta data a "iesirii" dintr-o gaura neagra.De mentionat deasemeni o mica observatie in legatura cu materia si antimateria,mai precis cu o descoperire relativ recenta a faptului ca durata de viata a antimateriei este cu foarte putin mai mica decit a materiei in cazul unei coliziuni.Se mai spunea in acel documentar ca "materia neagra" ar putea fi in realitate receptiva influentelor universului vecin,si probabil asta ar fi motivul ptr. care se "sustrage "masuratorilor noastre,probabil ca atunci cind palpezi un balon,iar efectul este perceput in interiorul sau.Dintr-o astfel de perspectiva ar exista posibilitatea ca materia neagra sa reprezinte un "izolator"fata de un univers posibil din antimaterie?Intreb deoarece ar parea(in opinia mea) cit se poate de firesc sa-mi imaginez asta in masura in care singurul punct de legatura cu acest univers,gaura neagra,manifesta fenomene extrem de violente,iar una din supozitiile teoriei cuantice din aceasta perspectiva sugereaza ca s-ar putea foarte bine ca acele universuri sa coabiteze,doar ca noua observatorilor ni se releva fiecaruia in parte fatetele diferite care le compun...Altfel spus(doar opinia mea de aceasta data),probabil o conditie a "coexistentei" acestor universuri paralele ar fi aceea musai ca ele sa se suprapuna fix,ca un sandwich unde "feliile"sint intotdeauna diferite,materie-antimaterie,etc.

Raspuns: Nu stiu sa -ti raspund,  dar stiu ca subiectul este la nivelul la care un Stephen Hawking rezolvă paradoxul găurilor negre, demonstrând! că radiația emisă de o gaură neagră conține informații referitoare la conținutul acesteia, dar această informație este foarte greu de descifrat de către om, neavând nimic în comun cu informația care a intrat în gaura neagră. :)
Dar totusi orice ipoteza chiar si fara demonstratii matematice fiind permisa, incerarca sa-ti exprimi aceasta ipoteza mai detaliat si mai clar, subliniind ce este la tine altfel decat la ce se accepta azi. Adica nu mai pune textul asta sub forma de intrebari ci de propozitii afirmative mai detaliate inteleganduse ca sunt presupuneri ale modelului tau astrofizic(cosmologic) cu eventuale expuneri scurte de motive.

PS. De ex si eu pot emite ipoteza ca daca o gaura alba are un potential de respingere simetric cu cel al simetricei gauri negre si ca daca o gaura alba termina o gaura de vierme prin care o gaura neagra din alt univers comunica cu cel ce va sa fie al nostru atunci BB a fost efectul acelei gauri albe care a zvarlit aici materia din alalalt univers. :)

Dar de aici si pana la verificare mai este cale lunga, mai ales cand cale lunga este si de la un sistem de ecuatii feril pana acum si ma refer la TRG <b>fiind stiut  faptul că daca o ecuație fizică dispune de anumite soluții, asta încă nu înseamnă că aceste soluții sunt într-adevăr realizabile</b>

2) Ref petele solare exista ipoteza lui Nassim Haramein(un tip foarte simpatic si destept) cum ca pata din soare ar fi o " poarta stelara" . E  frumoasa si demna de un bun scenariu star track. :) Dar cine stie?...

3) Daca universul ulterior BB a inceput sa se dilate comparabil cu un balon,nu inseamna automat ca si-a inceput din start dilatarea in interiorul unor ""margini"date de tesatura spatiu-timp a "balonului"?
Raspuns: Nu inteleg intrebarea in sensul ca raportat la ea nu mentionezi ce spune actuala teorie acceptata  a BB-uli?
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: Electron din Martie 17, 2015, 03:29:13 PM
Ok, multumesc pentru precizare. Stii deja care e parerea mea despre afirmatiile lui Cavasi despre "zero" (mai sunt pe undeva si niste discutii despre "infinit" apropo de asta), asa ca nu mai insist.

Nu ma deranjeaza ca reiei discutiile, efortul tau chiar este de apreciat. Eu voi urmari ce scrii si voi comenta daca am ceva de comentat.

Mult spor la discutii!

e-
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Martie 17, 2015, 04:39:49 PM
@ Electron,
OK. Multumesc.Chiar sper in ajtor mai ales cand  vad ca specialistul cunoscut  in Fizica particulelor, respectiv Adi nu mai participa.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Martie 18, 2015, 04:57:22 PM
ANALIZA Nr 5

Forumul Scientia > Fizică, astronomie şi aerospaţiale > Teoria relativităţii, astronomie si astrofizica > Hubble si expansiunea universului
http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,671.15.html (http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,671.15.html)
27 septembrie  2008- 28 septembrie 2008  cu un salt datorita mie la 06 martie 2015

Un fir care ca titlu repeta aceiasi tema ca cel precedent, respectiv expansiunea universului evident ca legata si nici nu poate fi altfel de numele astronomului Edwin Hubble
Se reiau lucrui  discutate dar un vizitator Osmiumbin care chiar deschide firul reia legea lui Hubble dar face o eroare de calcul in aplicarea ei atunci in 27 septembrie pe care am semnalat-o zilele trecute cand am inceput sa urmaresc aceste fire si am si postat-o pe fir . O reiau si aici:
Atanasu:"Trebuie sa intervin nu ca sa redeschid firul dar  ca sa inlatur eroarea de la inceputul acestuia facuta de Osmiumbin(doar un vizitator care deci nu stiu daca va vedea ce scriu), pe care am observat-o acum trecand in revista firele unde apare problema BB si a legii Hubble, intrucat vreau sa incerc sa fac o discutie pe acest subiect cu colegul mircea_hodor daca si el va dori asta. 
In relatia data de Osmiumbin daca datele sunt compatibile atunci varsta Universului care este inversul constantei lui Hubble adica  T=1/H (nu discut despre unitatile de masura care desigur ca trebuie sa fie compatibile) iar distanta d parcursa de lumina in acest timp este T*c urmeaza ca aplicarea legea lui Hubble conduce la V=H*d=H*T*c= c , ceea ce este normal caci asta este doar consecinta  cicrcularitatatii  calcului varstei universului prin regresia galaxiilor tot din legea lui Hubble.
Eroarea este ca constanta lui Hubble compatibila cu 13,7mlrd ani lumina este de 71 Km/Mparsec*secundă si nu 74 cat considera Osmiumbin si atunci v este cca 300000 km/sec si nu cca 311000 km/sec cat obtine autorul firului.
In rest nimic de remarcat pe respectivul fir decat faptul ca a fost mentionat rusul Friedman(1922) mort tanar, dar un adevarat geniu care a anticipat modelul de expansiune al lui Lemaitre(1927) confirmat de rezultatele lui Hubble(1929) care sunt la baza teoriei BB."
Osmiumbin  citand un text spune ceva foarte corect : Mai mult, măsurând luminozitatea acestor galaxii, Hubble a demonstrat că ,,viteza aparentă" a unei galaxii este cu atât mai mare cu cât aceasta e mai îndepărtată. Deşi Hubble s-a abţinut să o spună direct, măsurătorile sale conduceau la concluzia că exista o rată de expansiune a Universului care putea fi calculată folosind ceea ce avea să fie cunoscut ulterior drept ,,constanta lui Hubble". Derivată din aceasta este ,,Legea lui Hubble", care exprimă relaţia dintre viteză şi distanţă, V = Hd, unde H este constanta lui Hubble. Valoarea precisă a constantei lui Hubble rămâne şi astăzi sub semnul întrebării.
Nota mea: Este important ca se precizeaza ca insusi Hubble nu a precizat ca galaxiile prin acest redshift dovedesc o expansiune si mai departe pe cale de consecinta druland firul invers existenta unui inceput voi cita exact din textul luii Hubble indicat ca link in Analiza nr 4 : A relation between distance and radial velocity among extra-galactic nebulae( http://www.pnas.org/content/15/3/168.full.pdf+htm (http://www.pnas.org/content/15/3/168.full.pdf+htm)) unde in final scrie: ,,New data to be expected in the near future may modify the significance of the dpresent investigation or, if confirmatory, will lead to a solution having many times the weight. For this reason it is thought premature to discuss in detail the obvious consequences of the present results. For example, if the solar motion with respect to the clusters represents the rotation of the galactic system, this motion could be subtracted from the results for the nebulae and the remainder would represent the motion of the galactic system with respect to the extra-galactic nebulae."
Totusi pe acest fir se restabileste ordinea cronologica corecta si in acest sens reiau cele scrise la Analiza nr 4: Hubble a observat ca spectrul galaxiilor merge spre rosu si tot el a interpretat rezultatul ca fiind expansiunea Universului. Nu a facut doar observtatiile experimentale, a si dedus legea.(nota mea: adevarul este ca deplasarea spre rosu in cazul galaxiilor fusese observata de  alti astronomi din 1910 iar primul care a emis teoretic legea azi numita a lui Hubble a fost in 1927 Lemaitre , Hubble de fapt confirmand-o prin masuratori. In 1922 si matematicianul Friedman a dedus din TRG niste ecuatii care contin si posibilitatea expansiunii spatiului conform unei legi de tip Hubble) Probabil ca afland de lucrarea lui Friedmann Einstein a renuntat la constata cosmologica care azi revine sub forma asa cum subliniaza Adi a ,,energiei intunecate" care joaca acelasi rol cu constanta cosmologica.

Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Martie 19, 2015, 10:05:53 PM

ANALIZA Nr 6

Fizică, astronomie şi aerospaţiale > Cosmologie > Ce e dincolo de Universul vizibil? Fizică, astronomie şi aerospaţiale > Cosmologie > Forumul Scientia
http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,687.30.html (http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,687.30.html)
sept 2008-martie 2010

Adi deschide firul cu un anunt la nvel desigur de 2008 : spunand ca   WMAP, a observat ca mai multe grupuri de galaxii merg paralel spre o directie dincolo de Universul vizibil, ca si cum ar fi ceva acolo si le-ar atrage clusterele avand viteze masurabile dar independente de expansiunea universului conforma cu legea lui Hubble.usor diferite de ce se asteapta conform legii lui Hubble
http://www.world-science.net/othernews/080923_wmap (http://www.world-science.net/othernews/080923_wmap)
Aceasta miscare colectiva a acestor grupuri de stele a fost numita dark flow in analogie cu termenii mai familiari de dark energy si dark matter.
Constatarea contrazice tendinta observata pana acum ca galaxiile nu se misca dupa o directie preferentiala fata de fundal
Inflatia ar putea explica faptul ca noi vedem numai o parte si care poate fi chiar mica fata de ce s-a format in timpul acestei supraexpansiuni
Nota mea: In prezent dupa observatiile facute cu satelitul Planck lucrurile nu sunt inca pe deplin confirmate(http://en.wikipedia.org/wiki/Dark_flow. (http://en.wikipedia.org/wiki/Dark_flow.)
Skolon expliciteaza bine Teoria Big-Bang si de aceea preiau integral postarea lui:
,,În mintea celor mai mulţi nespecialişti există o foarte importantă neclaritate legată de Teoria Marii Explozii (eu prefer să prescurtez această denumire în postările din limba română cu TBB de la Teoria "Big Bang", iar în postările în engleză cu BBT de la Big Bang Theory, denumirea sa oficială).
Celor mai mulţi dintre oameni nu le este clar că TBB se referă exclusiv la Universul Observabil (UO).
TBB nu face nici o referire la momentul zero al timpului, ci începe să explice ce s-a întâmplat (cum arăta UO) de la momentul 10-43 secunde. Înainte de acest moment nu există încă o terorie universal acceptată care să explice ce s-a întâmplat.
TBB nu face nici o descriere a ceea ce există sau nu există în afara UO. Dacă există ceva în afara UO atunci acel "ceva" este în afara conului cauzal în care se află UO. Cu alte cuvinte, nimic din afara UO nu poate genera vreun efect în UO şi în consecinţă acea "zonă" poate fi ignorată în cadrul TBB.
TBB spune că UO a fost cândva mai mic decât un electron însă nu face nici o referire la modul cum arăta atunci restul Universului. Deci TBB nu spune explicit că întregul Univers a pornit dintr-un punct central ci doar că UO a făcut asta. Bineînţeles că logic ar fi ca şi pentru restul (dacă există) să se fi petrecut acelaşi fenomen, însă nu se poate spune cu siguranţă dacă e sau nu aşa.
De fapt există o parte a Universului în afara UO care este descrisă de TBB. Datorită faptului că expansiunea Universului este accelerată, o parte a ceea ce cândva a făcut parte din UO a ieşit din raza noastră de observaţie. Acest proces continuă şi acum astfel încât o galaxie care se află azi la marginea UO va trece în viitor de această "margine" şi noi nu o vom mai vedea niciodată.
Pe scurt, nu ştim dacă în afara UO mai există ceva sau nu. Ar putea exista sau nu, ambele variante sunt la fel de posibile în cadrul teoriei. Ce se ştie cu un grad mare de siguranţă (peste 95%) este că UO este peste 98% plat, adică are o foarte-foarte mică curbură (asta dacă cei sub 2% nu reprezintă cumva o eroare a instrumentelor de măsură de azi). Din păcate nu se ştie nimic sigur despre topologia generală a Universului, adică dacă este un spaţiu deschis sau compact (închis). Dacă este închis, acea curbură minimă ar face ca Universul "Total" să aibe o rază de aproximativ 610 miliarde ani lumină(Nota mea: de unde provine aceasta valoare?). Spre comparaţie, raza UO este de 46,5 mldal.
Chiar dacă teoria conform căreia crearea unei găuri negre duce la un Big Bang este oarecum acceptată azi (doar în sensul în care nu a putut fi încă infirmată) ea spune că BB-ul are loc într-un spaţiu care are alte dimensiuni decât cel în care se află gaura neagră originală.
Adică "noul născut" şi cu mama sa nu se află în acelaşi Univers. 
Aşa că nu văd nici un motiv pentru care poţi considera că Universul e infinit iar BB-urile sunt fenomene locale în acel Univers infinit. În plus, TBB afirmă răspicat că expansiunea şi inflaţia Universului are loc prin crearea de spaţiu nou între componentele Universului şi nu prin ocuparea unui spaţiu preexistent. Diferenţa între cele două concepte este foarte mare.
Expansiunea Universului e descrisă prin crearea de spaţiu pentru că nu seamănă deloc cu nimic altceva. De ex. dacă BB ar fi fost o explozie într-un spaţiu pre-existent materia s-ar fi dispersat în cu totul alt mod (nu ar mai fi fost atât de uniform distribuită cum e acum). În plus o explozie implică un centru al exploziei. BB-ul nu are un centru: fiecare punct al spaţiului este, dacă vrei, centrul expansiunii. De aceea atunci când studiem Universul avem impresia că suntem în centrul lui. Însă asta e ce vede oricare observator din Univers oriunde ar fi el.
Cu cât e mai departe un loc de noi cu atât mai rapid se îndepărtează de noi. Asta e legea lui Hubble. Ai auzit tu de vreo explozie în care marginea ei să se îndepărteze din ce în ce mai rapid de centrul ei??(Nota mea: Exista un raspuns la intrebarea asta)
Recunosc că acest concept de "generare a spaţiului" e extrem de ciudat şi greu de "înghiţit" (nici eu nu am putut crede la început), însă e cel care explică clar, fără contradicţii, ceea ce observăm că se întâmplă la scară cosmică.
Spaţiile infinite au un uriaş neajuns: sunt instabile! Un Univers (finit sau nu) nu poate fi staţionar pentru că gravitaţia materiei din el l-ar face să colapseze. 
Asta a vrut să spună Einstein când a introdus noţiunea de constantă cosmologică. Pentru că Universul nu a colapsat de la originea sa până azi înseamnă că ceva se opune acestei tendinţe. Când a văzut însă că observaţiile dovedesc că Universul e în expansiune, a declarat "constanta cosmologică" ca fiind cea mai mare eroare de logică pe care a făcut-o vreodată.  
De fapt avea dreptate folosind-o, însă la acea vreme nu avea de unde să cunoască ceva: pentru ca Universul să fie staţionar, această constantă ar trebui să aibe o valoare de o precizie fenomenală. O variaţie cu doar 10-120 a valorii sale ar duce fie la colapsul Universului fie la expansiunea sa. Iar el nu ştia (încă) că a doua variantă e cea prezentă în realitatea cosmologică.
Chiar şi acum această precizie fenomenală este uimitoare pentru teoriile cosmologice (care ar trebui s-o explice). 
Nota mea: In final urmeaza cateva din repetabilele discutii referitoare la analogia cu balonul pe care nu are rost sa le mai reaiau acum, aici.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Martie 22, 2015, 07:16:35 AM
ANALIZA Nr 7

Forumul Scientia > Fizică, astronomie şi aerospaţiale > Teoria relativităţii, astronomie si astrofizica > Big Bang http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,1126.0.html (http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,1126.0.html)
martie 2009 - martie 2011

Acest fir a fost lansat in martie 2009 si intrerupt dupa 6 pagini in martie 2010.
A fost deschis de un vizitator care cu intrebarea : ,,exista o teorie cu privire la ce a ramas in centrul universului dupa big bang?" ridca problema "centrului universului"
adica din intrebare rezultand ca acesta este "punctul "in care se produce BB
De pe acest fir selectez urmatoarele afirmatii demne de a fi retinute:
Adi(fizicianul Adrian Buzatu) scrie: ,,Orice punct din Univers este centrul Universului" reluand exemplul pana acum de multe ori repetat: Big Bangul nu a avut loc ca o explozie, in care diferite lucruri se indeparteaza de centrul exploziei prin spatiu. Inainte de Big Bang, nu exista spatiul. Imagineaza-ti un balon foarte mic. Apoi acesta se umfla foarte mult. Asta e teoria Big Bang-ului, faptul ca Universul este in expansiune si ca a inceput de la ceva foarte mic, mic cat un punct.   
(Nota mea: Orice punct pentru ca noi nu-l cunoastem adica nu-l putem raporta la noi sau la ce vedem din Univers? Sau trebuie luat ad literam? Sa vedem daca discutia care urmeaza a luminat acest aspect.)
Spatiul timp este curbat. In practica, spatiul timp este foarte aproape de a fi plat, dar nu este plat.Spatiul timp ar fi plan doar daca nu ar exista nici o masa in Univers; 
(Nota mea : parere acceptata de lumea stiintifica?ce spune WAMP?)   
Big Bang-ul nu este o ipoteza, este verificat experimental, in felurite feluri si de cateva decenii. (Nota mea: ar fi bine sa le enumeram pana la acest moment si sa separam  ce este de fapt verificat si ce este doar inferat voi incerca sa fac asta in finalul acestei activitati)
Distributia de materie si energie din Univers determina curbura spatiu-timpului si deci forma Universului. Asta este baza relativitatii generalizate si explica intregul Univers in disciplina numita cosmologie.
Teoria Big Bangului nu prezice absolut nimic despre galaxii. In cosmologie, fiecare galaxie e privita ca un punct, tot asa cum in termodinamica fiecare molecula este privita ca un punct, iar galaxiile respecta aceleasi legi in orice colt de Univers. 
Cris scrie : Big Bangul vine cu argumente solide ca exemplu radiatia de fond.
Exista o zona in univers de peste 10^9 ani lumina fara galaxii care ar putea fi centrul.
(Nota mea: confirm aceasta informatie interesanta, adaugand ca acest gol este gasit de WAMP dar este vizibil si la telescop si se afla la cca 6-10 mlrd ani lumina de noi si in mod normal trebuia sa contina cca 1mlrd de galaxii
La http://www.world-science.net/othernews/080923_wmap (http://www.world-science.net/othernews/080923_wmap)  apare referire la inflatie: ,,Da­ta re­leased in 2006 sup­ported the infla­t­ion idea, Kash­lin­sky said. The new find­ings "may give us a way to ex­plore the state of the cos­mos be­fore infla­t­ion oc­curred"
In 2006 s-a dat premiul Nobel pentru descoperirea formei de baza a radiatiei cosmice de fond si micile variatii ale sale in diverse directii, rezultate obtinute cu satelitul COBE, elemente care confirma TBB.)
Adi: Referitor la valoarea ca proba a TBB a existentei radiatiei de fond, spune ca specialisti in cosmologie, astronomie si astrofizica analizand aceasta radiatie de fond au ajuns la concluzia ca nimic cu exceptia BB nu poate cauza o emisie de energie atat de mica de doar 3 grade Kelvin si atat de omogena in toate directiile.
Cris:Daca sunt obiecte invizibile inseamna ca sunt la distante mai mari de 13*10^9 ani lumina deci existau inainte de BB si in consecinta universul nu mai e o sfera pe care sa ajungi de unde ai plecat.
123 catre Cris: Presupun ca te gandesti ca expansiunea spatiului s-ar fi facut cu o viteza mai mare decat cea a luminii. Acest lucru e posibil, viteza luminii este o limita pentru interactiile din "interiorul" Universului (parerea mea) si nu are legatura cu viteza de expansiune a Universului. In plus, viteza de expansiune este o altfel de viteza (mi se pare ca-i spune radiala) si arata cu cat se mareste spatiul (in toate directiile) intr-o unitate de timp. Au mai fost discutii si pe alte topicuri. Din cate am inteles expansiunea Universului (viteza cu care are loc) se masoara in km/sec/Megaparsec (nu in km/sec.), adica arata cu cati km se "lungeste" un Megaparsec intr-o secunda. (Nota mea: se lungeste numai spatiul  nu si obiectele materiale din el) 
Electron: Viteza de expansiune a Universului nu este relationata cu vitezele de deplasare in interiorul Universului (care la randul lor sunt limitate de viteza luminii in vid) si ce se afla dincolo de raza vizibilitati noastre(distanta parcursa de lumina de la BB) nu inseamna ca existau inainte de BB
Cris: Daca ceva se poate extinde mai rapid decit viteza luminii atunci renuntam la multe certitudini si nu cred ca suntem pe calea corecta.
Adi: Cris, rata de expansiune a Universului poate fi mai mare decat viteza luminii. Materia nu se poate deplasa relativ la Univers (la spatiu-timp) mai repede decat cu viteza luminii. De altlfel, a spune ca Universul se extinde mai repede decat viteza luminii nu are sens, caci nu se deplaseza Universul in ceva, ci el doar se extinde, adica raza Universului tot creste in timp. Tot ce masuram noi ca si viteza este relativ la Univers. Deci da, exista corpuri la o distanta mai mare de 13.7*10^9 ani lumina decat ar fi fost daca s-ar fi deplasat efectiv cu viteze subluminice ca niste corpuri printr-un spatiu preexistent si pe care in consecinta nu le vedem, dar exista spatiu-timp acolo.
Nu s-a strans materia intr-un punct care sa poata exploda. Pur si simplu materia nu exista. Exista doar energie stransa in tot Universul, care Univers era foarte foarte mic, ba chiar un punct. Nu a avut loc o explozie in sensul obisnuit ca se misca materie in spatiu, pur si simplu nu exista spatiu. Acea explozie din Big Bang este de fapt marirea Universului, adica crearea de nou spatiu si odata cu crearea de spatiu transformarea de materie in energie(http://www.humanitas.ro/humanitas/big-bang (http://www.humanitas.ro/humanitas/big-bang)  carte scrisa de Simon Singh) (Nota mea: recunosc ca pentru mine este imposibil de imaginat asa ceva si nu stiu cum putem considera ca exista ce nu ne putem imagina altfel decat ca metode de calcul prin care sa ajungem la ce la rezultate imaginabile si deci care ar putea exista)
Urmeaza o discute despre gauri negre si RaduH relanseaza subiectul de baza in martie 2010 : ,,Am calculat de pe la inflatonismul asta si am ajuns cam la 10^30 ani lumina, daca am considera un univers de o forma sferica.
Cris: Parerea mea personala e ca raza universului e chiar varsta lui in ani lumina (a mai spus asta si a fost contrazis cum se vede mai sus) dar discutia pe tema asta nu se mai reia
Florin incearca fara succes o relansare a temei  dupa un an in martie 2011repetand  cele spuse deja:  Spatiul de dilata. Asta face ca raza universului sa fie mai mare decit virsta lui in ani lumina. Probabil nu crezi ca dilatarea spatiului e reala, sau probabil consideri ca deplasarea spre rosu are alte cauze decit dilatarea intrinseca a spatiului.
(Nota mea : despre redshift sa discutat pe alt fir analizat in Analiza nr 4 asa ca firul ,,moare")
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Martie 22, 2015, 07:39:06 AM

ANALIZA Nr 8

Forumul Scientia > Diverse > Critici ale paradigmei curente in stiinta > Critici aduse teoriei Big Bang-ului
http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,1508.0.html (http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,1508.0.html)
oct 2009

Sokolon, un vizitator care a participat la aceasta discutie ampla descpre TBB avand cunostinte si interes pentru domeniu sintetizeaza la zi(oct 2009) criticile aduse de unii oameni de stiinta si nu numai TBB:

În primul rând vreau să spun ce anume este TBB. Este un model cosmologic (o teorie, aşa cum îi arată şi numele) care încearcă să arate care au fost condiţiile iniţiale ale creării Universului precum şi să descrie care a fost evoluţia sa ulterioară, modelul fiind construit ţinând cont de multe observaţii şi dovezi ştiinţifice. 
Pe baza acestei "definiţii" se pot face câteva observaţii:
- TBB nu face nici un fel de referinţă asupra condiţiilor existente înaintea unui moment iniţial (numit momentul zero) sau a condiţiilor care au dus la apariţia Universului; cu alte cuvinte, acuzele aduse TBB referitoare la faptul că nu oferă explicaţii ale cauzelor apariţiei Universului nu îşi au locul, pentru că ea nu îşi propune să răspundă la acest aspect.
- TBB ţine cont (şi le consideră dovezi clare) de multiple observaţii care indică că Universul este în expansiune şi că această expansiune a existat şi în trecut (vezi ecuaţiile lui Alexander Friedmann derivate din cele ale TRG a lui Einstein, deplasarea spre roşu a spectrului electromagnetic al stelelor îndepărtate, legea lui Hubble, etc.); această expansiune duce la concluzia că întrega materie a fost cândva concentrată într-o zonă spaţială foarte mică, ceea ce în TRG se înţelege prin termenul singularitate.

Criticile aduse teoriei (ca de altfel oricărei teorii ştiinţifice emise vreodată) au fost multiple, la unele dintre ele neexistând un răspuns satisfăcător la un moment dat. Dezvoltările mai recente ale TBB au dus la eliminarea unora dintre aceste critici. De ex. teoria inflaţiei a răspuns, în principal, la trei neclarităţi (sau neconcordanţe între TBB şi observaţii): lipsa monopolilor magnetici (în Univers par să existe doar bipoli magnetici cu toate că teoria afirmă posibilitatea existenţei şi a monopolilor), problema orizontului (Universul este izotrop la scară cosmică, adică arată peste tot la fel) şi problema planeităţii Universului (toate observaţiile indică că Universul e plat, iar asta se poate doar dacă densitatea sa are o valoare extrem de precisă, cea mai precisă valoare din istoria ştiinţei: dacă densitatea Universului ar fi diferit în momentul iniţial cu 1 la 1062 părţi faţă de densitatea curentă, Universul n-ar mai fi putut să existe, s-ar fi disipat sau ar fi implodat de mult).

Principalele critici actuale sunt:
- Violează prima lege a termodinamicii. 
Prima lege a termodinamicii spune că nu se poate crea sau distruge materie sau energie, ele doar se transformă. Apărătorii TBB spun că această critică este nepotrivită din două motive: prima este legată de faptul că TBB nu se referă la creaţia Universului ci la modul în care el evoluează, iar al doilea motiv este legat de faptul că nu există nici o dovadă că legile ce acţionează în interiorul Universului trebuie să se aplice şi asupra creării sale.
- Formarea stelelor şi galaxiilor violează legea entropiei: 
Legea entropiei spune că entropia (gradul de dezordine) al unui sistem izolat poate doar să crească. Pentru că în TBB Universul este un sistem izolat, entropia sa ar trebui doar să crească, deci imediat după BB când materia era mult mai uniformă ca acum ar fi trebuit să aibă loc o creştere a entropiei. Însă sistemele solare precum şi galaxiile (grupate în clustere şi superclustere) alcătuiesc un lanţ de sisteme cu o entropie totală mai mică decât entropia iniţială (materia s-a organizat în loc să se dezorganizeze). Această critică nu a fost încă combătută cu succes de apărătorii TBB, cu toate că au fost propuse mai multe soluţii, dintre care cea care are cea mai mare probabilitate de a da un răspuns se pare că provine din teoria cuantică a vidului (fluctuaţia cuantică a vacuumului are un caracter puternic negentropic, ceea ce duce la scăderea entropiei totale a Universului şi nu la creşterea ei).
- Inflaţia şi expansiunea Universului violează principiul conform căruia nimic nu poate călători mai repede decât lumina:
Atât teoria inflaţiei (care a avut loc în primele fracţiuni de secundă după momentul zero) cât şi cea a expansiunii Universului (care are loc acum) implică o creştere a distanţelor dintre unele părţi ale Universului cu o viteză mai mare decât viteza luminii. Adversarii TBB spun că acest lucru dovedeşte că teoriile inflaţiei şi expansiunii sunt incorecte. În cazul inflaţiei argumentele pro TBB spun că principiul vitezei luminii face parte din TRG care este o teorie a gravitaţiei, iar gravitaţia a apărut doar la finalul perioadei inflaţioniste, deci principiul nu se aplică. În cazul expansiunii se spune că principiul nu este încălcat pentru că obiectele materiale sunt fixe faţă de spaţiu doar distanţa dintre ele creşte cu o rată mai mare dacât viteza luminii în vid (spaţiul însuşi e cel care e "mai mult"). 
- Existenţa formaţiunilor foarte mari din Univers precum superclusterele (formaţiuni precum Marele Zid sau Marele Gol Cosmic). Se afirmă că de la momentul zero şi până azi nu a trecut suficient timp pentru ca omogenitatea iniţială a Universului să se schimbe atât de mult încât să permită apariţia unor formaţiuni precum clusterele sau superclusterele de galaxii împreună cu golurile mai mici sau mai mari dintre ele. Apărătorii TBB argumentează că cei care aduc acuzele nu ţin cont de expansiune. Orice deplasare între două structuri ale Universului, atunci când acesta era încă "tânăr" a fost puternic amplificată de expansiune. Nu viteza de îndepărtare a componentelor Universului sau neomogenitatea iniţială a contat ci viteza de expansiune. Un mare rol l-a avut deci materia întunecată, în lipsa căreia neomogenitatea iniţială ar fi trebuit să fie de 10 ori mai mare petru a rezulta Universul aşa cum este azi.
- Necesitatea de a utiliza noţiuni ca materia sau energia întunecată când nu există nici o observaţie a lor în Univers. Argumentele celor care sprijină TBB este că majoritatea celor care atacă teoria uită (sau ignoră intenţionat) modul în care s-a ajuns la ideea existenţei materiei întunecate. Pentru ca Universul să se comporte aşa cum se observă (pentru a explica observaţiile ce au dus la crearea noţiunii de materie întunecată) s-au propus iniţial patru soluţii, trei dintre ele fiind apoi invalidate de observaţiile efectuate ulterior: fie densitatea critică H0 este foarte mică, fie densitatea reală a Universului este mult mai mică decât cea critică, fie există un tip de neutrino cu o masă de 5eV sau mai mare, fie în Univers există o constantă cosmologică. Aşa cum spuneam, primele trei ipoteze au fost pe rând invalidate, singura care a rămas pentru a furniza un răspuns valabil este materia întunecată. Suplimentar susţinătorii TBB subliniază că este vorba doar de o ipoteză şi dacă această ipoteză se va dovedi invalidă se va căuta o alta.
- Radiaţia cosmică de fond (RCF) este prea omogenă. Această critică a fost invalidată atunci când a fost crescută senzitivitatea (rezoluţia) la care a fost studiată RCF şi s-a văzut că de fapt ea prezintă dipoli anizotropi. Apoi a urmat descoperirea fluctuaţiilor şi a polarizării RCF ceea ce a făcut ca această critică să nu mai fie de actualitate.

Electron raspunde uneia dintre ele:Cine compara rata de inflatie a Universului cu vitezele de deplasare fata de un sistem de referinta denota o crasa necunoastere a conceptelor despre care fabuleaza. Asa cum nu poti compara presiunea cu o lungime, nu poti nici compara viteza expansiunii cu vitezele fata de un reper de referinta.
Cine are impresia (gresita) ca expansiunea Universului implica ceva in viteza de deplasare (fata de un SR) ale obiectelor continute in Univers, isi foloseste (gresit) intuitia cum ca viteza de deplasare e ceva "absolut" care se defineste fara un sistem de referinta, adica fata de "Universul insusi", ceea ce este o mare ineptie. De la TRG incoace s-a aratat ca nici macar nu e posibil sa se defineasca un SR inertial unic pentru tot Universul, deci a vorbi despre "viteza fata de Univers" este o eroare grosolana si dovedeste o necunoastere grava a semnificatiei termenului de "viteza" in acest context.
Ca atare, aceasta a treia "critica" este irelevanta, deoarece viteza de expansiune nici macar nu e comparabila cu (e alta mancare de peste decat) viteza limita a luminii in vid.

Nota mea: Mi se pare miraculos daca este asa ca   ,,dacă densitatea Universului ar fi diferit în momentul iniţial cu 1 la 1062 părţi faţă de densitatea curentă, Universul n-ar mai fi putut să existe, s-ar fi disipat sau ar fi implodat de mult" ceea ce nu
s-a intamplat
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Martie 22, 2015, 10:29:59 PM
ANALIZA Nr 9

Forumul Scientia > Fizică, astronomie şi aerospaţiale > Cosmologie > Discutii despre Big Bang si ce a fost inainte de Big Bang
http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,1937.30.html (http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,1937.30.html)
aprilie 2010 - iunie 2010


Adi: Pai daca nu era nimic, nu exista nici vidul, nu? Caci vidul nu poate exista decat in spatiu (vidul este un spatiu gol), dar inainte de Big Bang nu exista spatiul, deci nu exista vidul. (Nota mea: incepe o discutiie despre nimic si ceace il reprezinta in fizica :vidul perfect)
Alexandru Lazar:  Universul nu se extinde în spațiul, ci spațiul este o manifestare a Universului. Nu există nici măcar un "dincolo" de cea mai îndepărtată particulă, pentru că acolo se termină spațiul, deci nu poți vorbi de "mai departe" de atât.
Ca să încerc să fiu mai clar un pic, cele trei direcții au sens atunci când sunt definite efectiv pe un spațiu. Ele reprezintă o metrică a acestuia -- altfel spus, o coordonată îți arată cam cât de mult spațiu e între ea și o origine (oarecare, dar consistent definită, adică atunci când măsori coordonatele, iei de fiecare dată aceeași origine). Dacă nu există spațiu, această metrică nu are sens.(Nota mea:"daca nu exista spatiu ,,?  dar exista oare ceva, adica nonexistenta,  care sa nu aiba un  sens natural? Ci doar conceptual in logica binara in care suntem construti?)
Știu, știu, nimicul e ceva extraordinar de greu de imaginat pentru oameni, și mie îmi este foarte greu să îmi imaginez nimicul complet, care nu e nici măcar vid
Adi: In teoria generala a relativitatii vidul este absolut gol(Nota mea: cred ca este doar un concept matematic necesar calculelor si nu o realitate fizica) Iar in teoria cuantica vidul este de fapt foarte activ cu producere si distrugere de particule elementare virtuale. Acum cand analizezi Universul per ansamblu folosesti teoria generala a relativitatii si atunci descrii vidul ca fiind absolut gol. Daca te uiti cu o lupa uriasa intr-o zona foarte mica a spatiului, o zona mai mica ca un atom, atunci vezi fluctuatii cuantice, aceste particule elementare ce apar si dispar. Cand te uiti la scara mare( Nota mea: nu te uiti la scara mare ca sa vezi ce este in vid) vezi in medie, si atunci zero, adica absolut nimic. Cam asta e cu vidul ..
Am explicat mai sus cum e cu vidul, acum sa explic mai bine cum e cu particulele virtuale. Energia vidului este in medie zero (sau foarte aproape de zero). Dar vidul poate "imprumuta" niste energie de la el pentru a crea niste particule, tot asa cum te-ai imprumuta cu bani de la banca. Cu acea energie se face o pereche de particula si antiparticula, fiecare avand nevoie de energia E=m0c^2, unde m0 este masa ei de repaus. Acum, vidul nu poate sta mult timp pe energie negativa si datoria la banca trebuie platita. Cu cat datoria este mai mare, cu atat trebuie platita mai repede. Exista o relatie E ori timpul = constant si dupa acest timp particula si antiparticula se anihileaza si vidul reprimeste energia. Relatia E ori timpul = constant este principiul de incertitudine al lui Heisenberg si este echivalent cu acelasi principiu care este mult mai cunoscut la relatia intre impuls si pozitie, cum ca variatia impulsului ori variatia pozitie = constant. Aici e vorba de variatia energiei (de la 0 la E) ori variatia timpului (deci intervalul de timp) = constant. Signura diferenta este ca in mecanica cuantica timpului nu ii corespunde un operator, adica timpul nu este vazut ca o variabila ce poate fi masurata. Nu stiu cum sa explic, dar in mecanica cuantica timpul e vazut ca ceva special ce trece independent de observator(Nota mea: asa cred ca este in realitate). Este una din diferentele fata de relativiatate, unde timpul si spatiul sunt puse pe picior de egalitate. De aceea nici nu este usor sa fie unificate teoria cuantica si teoria relativitatii intr-o singura teorie.
Mishulanu (vizitator)  Probabil ca nu vom avea vreodata un raspuns la intrebarea, ce a fost inainte de Big Bang, la fel cum nu vom putea avea informatii din viitor sau despre evenimente care au loc intr-o gaura negra. Singurele intrebari la care putem spera sa gasim raspunsuri sunt cele care privesc chestiunii continute in spatiul-timp in care suntem "inchisi". Big Bang-ul, marginea unei gauri negre, marginea Universului observabil si timpul prezent sunt orizonturile care limiteaza spatiul-timp in care suntem inchisi. Conform fizicii de azi, nici o informatie nu va ajunge la noi de dincolo de aceste limite.
123 : Daca teoria big bang este adevarata atunci trebuie sa acceptam si ca big crunch este adevarata? Nu neaparat. BB e o teorie cu privire la formarea Universului, sustinuta de cele mai multe observatii/date/experimente, in timp ce big crunch e o ipoteza ce se refera la un posibil sfarsit al Universului. Mai sunt si alte ipoteze si, in plus, big crunch-ul nu prea e sustinut experimental in momentul de fata. Din datele pe care le avem acum rezulta ca Universul se extinde in mod accelerat si, in aceste conditii, nu ar fi posibil un big crunch.
Adi: Poate exista un Big Bang si fara un Big Crunch. Big Bang inseamna ca Universul mic devine mare. Pentru ca Universul mic sa existe nu e nevoie ca un Univers mare sa devina mic
Si daca expansiunea se va produce la infinit atunci cum va arata universul sa zicem peste 100 de miliarde de ani?Daca expansiunea la nesfarsit ar fi adevarata atunci ar insemna ca toate galaxiile se departeaza intre ele si mai mult stelele dintr-o galaxie se departeaza intre ele ceea ce ar insemna ca la un moment dat pe "cerul pamantului" nu s-ar mai vedea nicio stea cu ochiul liber si ar trebui telescoape extrem de performante ca sa fie vazute acele stele.(Nota mea: de analizat aceasta presupunere)
Mishulanu: Big Bang-ul si Big Crunch-ul s-ar putea sa nu fie doua fenomene atat de diferite. Daca unele ipoteze din teoria corzilor sunt corecte atunci exita doua moduri de a masura distantele, unul usor si unul greu ale caror rezultate sunt invers proportionale. Masurand distantele prin modul usor, Universul este foarte mare si se extinde. Daca le masuram prin modul greu, Universul este foarte mic(1/R), sub lungimea Planck si se contracta. Ambele rezultate sunt corecte si fizic identice, conform teoriei corzilor. Deci expansiunea si contractia pot avea loc simultan, totul depinde de modul in care masori distantele. 
Deplasarea spre rosu a luminii galaxiilor indepartate nu cred sa contravina teoriei corzilor. Este una din teoriile care isi propune sa explice totul, deci orice observatie experimentala ar trebui sa poata fi explicata de acesta teorie.
Expansiunea si contractie simultana a Universului este o consecinta subtila a inlocuirii particulelor punctiforme cu corzi unidimensionale. Teoriile oficiale din fizica de azi se blocheaza atunci cand analizeaza fenomenele la scara foarte mica, aproape de lungimea Planck sau timpul Planck. Teoria corzilor evita aceasta problema pentru ca daca stringurile sunt elementele fundamentale atunci exista doua moduri de a masura distantele, cu rezultate simetrice fata de lungimea Planck. Detaliile sunt ceva mai complexe, poti sa citesti Universul Elegant al lui Brian Greene daca vrei sa afli mai mult dar pe scurt lucrurile stau in felul urmator. Daca o dimensiune este masurata ca avand raza R, in multipli de lungime Planck, atunci poate sa aiba si raza 1/R si Universul descris ramane fizic indentic. Daca raza Univesului este de 46.5 miliarde de ani lumina, atunci ea poate sa fie si 1/46.5 m.a.l. (transformata in multiplu de lP) si nimic nu s-ar schimba. Asa zice teoria corzilor si evita elegant problemele aparute la dimensiuni mai mici de lungimea Planck. Daca o dimensiune se contracta si ajunge sub lungimea Planck, Universul descris va fi indentic cu acela in care dimeniunea are raza 1/R, mai mare decat lungimea Planck. Astfel limita inferioara a unei dimensiuni va fi lungimea Planck.
Asa ca Universul poate fi si foarte mare si foarte mic in acelasi timp, se poate extinde sau contracta, totul depinde de modul in care se face masuratoarea.  (Nota mea: din nou problema scarii?)  Din perspectiva teoriei corzilor, înainte de BB existau branele, iar BB-ul a fost consecinţa interacţiunii dintre aceste brane?
Adi: orice am spune despre ce a fost inainte de Big Bang este doar speculatie, stiinta in prezent nu poate spune absolut nimic despre ce a fost inainte de Big Bang. Putem propune tot felul de idei, dar nu avem cum sa stim daca e vreuna din ele adevarata. 
Stim doar(nota mea: credem ca stim) ca universul a aparut acum 13.7 miliarde de ani plus sau  minus 0.2 miliarde de ani si a aparut prin fenomenul denumit Big Bang.
Ion Adrian : Discutiile despre singularitate ca atare sau despre ce a fost inaintea timpului sunt lipsite de sens chiar daca se folosesc cuvinte existente intr-o limba si propozitii corecte gramatical si aparent corecte si semantic( dar nu si pentru subiectul discutat).(Nota mea: Cred ca ar merita sa discutam undeva despre propoztiile semantic corecte adevarate sau false)

Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: 07Marius din Martie 23, 2015, 09:37:29 AM
Citat din: atanasu din Martie 22, 2015, 10:29:59 PM
ANALIZA Nr 9
Adi: In teoria generala a relativitatii vidul este absolut gol(Nota mea: cred ca este doar un concept matematic necesar calculelor si nu o realitate fizica) Iar in teoria cuantica vidul este de fapt foarte activ cu producere si distrugere de particule elementare virtuale. Acum cand analizezi Universul per ansamblu folosesti teoria generala a relativitatii si atunci descrii vidul ca fiind absolut gol. Daca te uiti cu o lupa uriasa intr-o zona foarte mica a spatiului, o zona mai mica ca un atom, atunci vezi fluctuatii cuantice, aceste particule elementare ce apar si dispar. Cand te uiti la scara mare( Nota mea: nu te uiti la scara mare ca sa vezi ce este in vid) vezi in medie, si atunci zero, adica absolut nimic. Cam asta e cu vidul ..

hmmm... Dupa mine, viata este destul de scurta. In ritmul asta, nu stiu cati vor tine pasul cu aceste analize. In sensul ca timpul este ceva limitat pentru fiecare. Poate ca ar fi mai dinamic, interesant sa te focalizezi pe o tema anume si sa o lamuresti cat mai bine. In aceasta idee, am o intrebare. Care crezi ca este sansa ca sa existe o legatura intre dark matter/energy/flow si fluctuatiile cuantice de care amintesti aici? Universul daca expansioneaza, in felul cum descrie BBT acest lucru, sugereaza ca se creeaza spatiul odata cu aceasta expansiune. Mie mi se pare ca cele doua lucruri: expansiunea universului si fluctuatiile cuantice sunt de fapt intrinsec legate. Fatete diferite ale aceluiasi fenomen.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Martie 23, 2015, 03:42:11 PM
Eu nu mi-am propus niciun termen. Dar intrucat ma ocupa aceasta problema fara sa fiu specialist si fara sa ma ocup de teoria corzilor etc incerc sa sistematizez ceva ca sa vad cu ce sunt interlocutorii de acord , ce probleme deschise au ei, sa vad daca aceleasi lucruri le regasesc si la nivelul informatiilor stiintifice disponibile si in final sa incerc sa expun si un punct propriu de vedere daca va exista.
Pana atunci nu ma voi angaja in discutii despre aspecte punctuale care sunt sau nu in legatura intrinseca cu TBB. Dar pentru tine ca si pentru dl Hodor dau doua linkuri care nu stiu cat de utile vor fi, dar nu strica sa le prezint odata gasite:

https://www.youtube.com/watch?v=P1OBL5J_n98 (https://www.youtube.com/watch?v=P1OBL5J_n98)
http://phys.org/news189792839.html (http://phys.org/news189792839.html)

Numai bine
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Martie 23, 2015, 03:48:12 PM
PS Fluctuatiile cuantice sunt invocate de fizicianul Adi si eu doar preiau cele spuse de el, caci cam asta sunt analizele facute de mine: un sinoptic al zicerilor relevante care merita retinute (desigur in viziunea mea) si eventual analizate ulterior, impanate ici colo cu cate o nota personala prin care am subliniat ceva anume sau am ridicat o indoala anume, intelegand ca acestea vor fi reluate mai tarziu.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Martie 23, 2015, 10:24:44 PM

ANALIZA Nr 10

Forumul Scientia > Fizică, astronomie şi aerospaţiale > Cosmologie > expansiunea universului ...o problema
http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,1990.0.html (http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,1990.0.html)
mai 2010- sept. 2010

Se cam repeta informatii adica se reia problema inflatiei a dimensiunii universului  si a felului in care are loc expansiunea, dar daca au fost date din nou le reiau si eu, singurul criteriu pe care l-am aplicat fiind relevanta si nu redundanta.Oricum apar si destule elemente noi fiind un fir destul de disputat
Adi: Universul s-a extins foarte mult intr-un interval de timp foarte scurt. Este vorba de inflatie. Viteza materiei este limitata fata de spatiu. Viteza de expansiune a spatiului nu este limitata de nimic.Sau altfel spus, viteza de expansiune a Universului nu are limita. Dar oricum nu s-ar masura in metri pe secunda de fapt.
Laurentiu(Vizitator) .S-a demostrat si teoretic ca viteza de expansiune a spatiului nu este limitata de c?Si daca da mai intervine o intrebare...cred ca putem presupune ca universul este ca o sfera tinand cont ca s-a pornit in expansiune dintr-un punct .Sa presupunem ca o raza de lumina a plecat in momentul big-bang-ului de la locul in care s-a produs acesta .Inseamna ca pana astazi nu a ajuns mai departe de 13,7 mld ani lumina ,nu-i asa? Pai cum materia nu depaseste viteza luminii inseamna ca acolo nu exista niciun pic de materie ,nu-i asa?Pai atunci nu putem vedea decat pana la maxim 27,4 mld de ani lumina daca presupunem ca noi ne aflam aproape de capatul universului.Deci universul in care exista materie ,lumina etc. nu are diametrul mai mare de 27,4 mld ani lumina plus ,minus ceva.Am dreptate in rationamentul meu?
Mishulanu raspunde: Raza universului observabil este de 46.5 miliarde de ani lumina conform ultimelor estimari. Big Bang-ul a aparut dintr-o singularitate sau un punct, dar nu poate fi identificat un punct in spatiu astazi in care sa zici a fost Big Bang-ul. Toate punctele din spatiu au originea in Big Bang, in singularitate. Daca alegi in punct oarecare din Univers si dai timpul inapoi in acel punct vei ajunge la Big Bang. Nu prea are sens sa vorbim depre un capat al Universului, pentru nu are asa ceva, cel putin nu de natura spatiala. Capetele Universului pot fi considerate momentul t=0 si timpul prezent. 
Lumina venita de la cele mai indepartate galaxii a avut nevoie de 13.7 miliarde a ani pentru a ajunge la noi, dar pentru ca Universul este in continua expansiune, galaxiile respective sunt deja mult mai departe de cele 13.7 miliarde de a.l. parcurse de lumina care a calatorit pana la noi.
Adi raspunde: Viteza de expansiune a spatiului nu este limitata de  caci viteza de expansiune a Universului ne se masoara in metri pe secunda, deci nu o poti compara cu nici o viteza, nici cu c, deci nu ai cum sa ii pui o limita viteza ,,c".
Ce descrii tu este o analogie, dar ca analogie este buna. Universul nostru are 3 dimensiuni spatiale, nu? Daca ar avea doua, ti-ai putea inchipui ca este o sfera. In realitatea poate nu e sferic, ci ca o minge de rugby, dar sa zicem ca e sferic si sa discutam analogia. Lumina nu s-a produs chiar in Big Bang, ci atunci cand s-au format atomii, la cam 380.000 de ani dupa Big Bang. Intre timp Universul se extinsese foarte mult. Nu inteleg la care loc te referi despre spui ca acolo nu era nici un fel de materie. Universul este mult mai mare decat cei 13.7*2 miliarde de ani lumina, pentru ca la inceput s-a extins foarte mult si foarte rapid in inflatie. Acum nu se stie exact cat e de mare, dar pare de cateva ori mai mare decat cel 13,7 miliarde de ani. Deci poate are diametru mai mare de 27,4 dar nu se stie exact cat e. Dar in final il aproba apoi pe Mishulanu.:)
http://curious.astro.cornell.edu/the-universe/cosmology-and-the-big-bang (http://curious.astro.cornell.edu/the-universe/cosmology-and-the-big-bang)
http://map.gsfc.nasa.gov/universe/ (http://map.gsfc.nasa.gov/universe/) (asta a mai fost indicat)
Rata de expansiune a Universului este data de variatia in timp a constantei lui Hubble. Da, asta se masoara. (Nota mea: dar cu ce precizie?)
Vizitator: Presupunand (ca de altfel lucram cu modele si presupuneri pana la un anumit punct) ca 1. viteza de expansiune a universului nu este limitata de c si 2. In oricare sistem de referinta ,din acest univers, c este viteza maxima posibila . Atunci exista cel putin 2 puncte in acest univers (sa le spunem extreme) care se indeparteaza unul fata de celalat cu viteza mai mare dect c.  Nu vad rezolvare logica a acestei chestiuni decat privind timpul ( a 4 a dimensiune) intr-un mod total diferit decat cel "inradacinat" in conceptiile curente, pentru ca noi , probail , ne raportam sau percepem intr un mod superficial aceasta dimensiune.
Adi: Paradoxul tau este doar aparent. Legile fizicii explica aceasta foarte bine. Teoria care explica aceasta se numeste teoria relativitatii (restranse si generalizata). Cheia este ca orice viteza se masoara fata de un sistem de referinta si acesta este legat de spatiu. Ori daca un obiect merge fata de spatiu spre stanga cu viteza c si un altul merge fata de spatiu spre dreapta cu viteza c, atunci cel din dreapta nu merge fata de cel din stanga cu viteza 2c, ci tot cu viteza c. Pare contraintuitiv, dar dupa ce studiez teoria relativitatii o sa intelegi ca este corect. Vitezele nu se aduna cu plus atunci cand vorbim de viteze mari comparabile cu viteza luminii.
Alexandru Lazar : Paradoxul consta in faptul ca tu masori viteza prin raportare la spatiu, in metri pe secunda, si la asta incerci sa aduni viteza cu care universul se extinde. Asta este gresit pentru ca cele doua marimi nu sunt compatibile -- miscarea prin spatiu este un fenomen complet diferit de extinderea spatiului, cele doua fenomene fiind cuantificate chiar prin unitati de masura diferita. Dealtfel, e unul din motivele pentru care eu unul prefer sa nu o numesc 'viteza de expansiune a universului' fiindca suna la fel ca orice viteza -- prefer sa-i zic direct constanta lui Hubble si pace . 
Pentru miscarea prin spatiu folosesti ca unitate de masura metrul pe secunda (m/s); extinderea spatiului o masuri in kilometri pe secunda per kiloparsec. Interpretarea fizica e ca marimea asta iti arata, in fiecare secunda, cu cat se extinde o distanta pe care, inainte sa treaca secunda aia, ai masurat-o ca fiind un kiloparsec. 
Teoria relativitatii limiteaza intr-adevar miscarea prin spatiu, insa nu exista nicio limita cu privire la cati kilometri se pot adauga la un kiloparsec intr-o secunda. Dar la viteze mari, intervine ceea ce a spus Adi : vitezele nu se mai aduna ca in mecanica clasica, si fenomenele devin ele insele foarte ciudate.
Adi aproba cu entuziasm aceasta explicatie si mai spune catre vizitatorul in dezacord: Alexandru a explicat foarte bine si corect mai sus. Viteza de expansiune a Universului nu se masoara in metri pe secunda. Viteza de variatie a unei distante este distanta pe timp. Dar la Univers ce anume variaza? Raza? Volumul? Cum definesti raza Universului? E o notiune nu foarte usoara, de aceea trebuie citit un pic mai mult si meditat asupra acestor cuvinte. E normal sa fie socante cand le auzi din prima. 
Alexandru L. reia:  Cel mai simplu, în mecanica newtoniană, tu definești viteza ca fiind variația unei coordonate spațiale în raport cu timpul, adică  (merge și în trei coordonate bineînțeles). Asta îți măsoară foarte bine viteza prin spațiu în metri pe secundă. Nu poți însă să definești la fel viteza de expansiune a Universului pentru că el nu se extinde în spațiu preexistent, spațiul se formează pe măsură ce Universul se extinde. Altfel zis, atunci când vorbești de expansiunea universului, nu ai niciun X din care să iei o mică variație.
Ce poți să faci este să te raportezi la spațiul din interiorul universului și să arăți cum crește el, adică să spui cu cât crește o unitate de lungime într-un timp foarte scurt.
De asta, nu are sens nici să aduni cele două viteze adica viteza unui corp fata de alt corp data in l/t  cu viteza de expansiune data in l/t/l adica 1/t( ca o frecventa dar nu este o frecventa) la  pentru că relația nu este nici măcar validă din punct de vedere dimensional!
Viteza de expansiune a universului nu am intuit-o ci au măsurat-o alții pentru mine .
Mishulanu adauga: Conform datelor furnizate de WMAP, viteza curenta de expansiune a Universului este de 71 (km/s)/Megaparsec. Asta inseamna ca un obiect situat la aproximativ 4225 Megaparseci (300.000/71), se indeparteaza de noi cu viteza luminii si dispare din raza universului observabil. 4225 de Megaparseci inseamna aproximativ 13.7 miliarde de ani lumina. Foarte interesant ca varsta Universului este proportionala cu viteza de expansiune. Poate este doar o coincidenta fara semnificatie fizica dar viteza expansiune a Universului poate fi exprimata doar din constantele fundamentale. Un metru de spatiu se extinde cu radical din (l*P/Pi) metri intr-o secunda. (l*P/Pi)* Mpc= 70 (km/s)/Mpc, se incadreaza in marja de eroare de +/- 1.6 km/s  a celor 70.8 (km/s)Mpc masurati de WMAP (Nota mea: este probabil ceva banal in consecinta legii Hubble dar trebuie sa verific)
mercur : In Journal of Cosmology in două articole se aduce o altă abordare asupra evoluţiei Universului(contrazice BB), bazată pe observaţii la mare distanţă asupra structurii acestuia.. Se pare că întradevăr, există o scurgere accelerată a unor clustere de galaxii într-o altă direcţie, ca şi cum ar fi atrase de către ceva de dincolo de Universul observabil. În cel de-al doilea articol se vorbeşte chiar de un fel de gaură în spatiu, de dimensiuni colosale (Eridanus black hole), care ar absoarbe galaxii întregi precum o gaură neagră. Cele două articole sunt aici:
 http://journalofcosmology.com/BigBang101.html şi  http://journalofcosmology.com/Cosmology4.html.
Oricum, suntem abia la începutul cartografierii Universului observabil şi doar timpul va decide dacă este corectă sau nu teoria Big Bang.
sicmar: In principiu exista doua teorii majore (cu variantele lor): Big-Bang (si implicit expansiunea universului) si univers infinit in timp (fara inceput si fara sfarsit) si spatiu. 
Exista o multime de intrebari la care fie una, fie alta, fie ambele nu pot raspunde.
Mainstreamul fizicii sustine teoria Bing-Bang. Modelul matematic constituit, cu ajustari succesive, il sustine dar el nu poate explica (fie deloc, fie o face nesatisfacator) unele date observationale. 
Nimeni nu-i fericit ca astrofizica si cosmologia au de-a face cu "dark matter" si cu "dark energy" dar datele observationale nu pot fi puse in concordanta cu modelul matematic decat prin introducerea acestor ajustari  O repertorizare (ceva mai veche) a problemelor teoriei Big-Bang, facuta de Van Flandern, se gaseste aici: http://www.metaresearch.org/cosmology/BB-top-30.asp#_edn2
Articolele citate (apartinand lui Rhawn Joseph) se inscriu intre contestarile teoriei Big-Bang si sustinerea teoriei universului infinit in timp si spatiu, cu accent pe importanta gaurilor negre. 
Raman semne de intrebare, cu conditia ca ele sa fie corect puse. 
Abordarea (mi se pare superficiala), ma determina sa am dubii. Voi lua doar doua exemple:
1. "Eridanus Supervoid" (se poate cauta pe wikipedia) devine "Eridanus black hole". 
Cica o gaura neagra ar fi inghitit galaxii de pe o raza de cca 500 mil ani lumina.
O asemenea monstruozitate ar produce efecte gravitationale in zona vizibila inconjuratoare dar ... nimic nu atesta asa ceva.
Forma golului (neregulata), asa cum este aratata de WMAP (vezi poza in articol sau pe wiki), sugereaza excluderea unei atare posibilitati.
Daca ar fi o astfel de gaura neagra atunci masa acesteia ar fi corespunzatoare masei galaxiilor inghitite ori "golul" consta tocmai in lipsa masei (mult mai mica decat media universului vizibil).
Rezultatele mai noi privind ciocnirea a doua supermasive black holes (vezi si http://www.scientia.ro/forum/index.php?topic=1489.0) aproape exclud o atare posibilitate. 
2. O gaura neagra ar fi si VIRGOHI21. Habar n-am pe ce se bazeaza aceasta asumare pentru ca nimic n-o recomanda.
Ceea ce se stie deocamdata este ca VIRGOHI21 aste o galaxie (?) in care materia este quasi-inexistenta in schimb exista black matter. 
Este drept ca black matter nu exclude existenta gaurilor negre (MACHO, vezi wikipedia) dar este vorba mai degraba de un halou de gauri negre care ar inconjura o galaxie si nu de gauri negre supermasive. 
Mainstreamul in domeniu este dat de interpretarea acestei galaxii ca fiind o coada a unei alte galaxii, ce-i drept mai indepartata de ea decat de obicei. 
Raman insa cel putin doua probleme serioase: 
- Rauri de galaxii care curg in directia gresita, adica nu se conformeaza teoriei expansiunii universului. 
- Ziduri de galaxii care, in acord cu teoria Big-Bang, ar fi avut nevoie de o mult mai lunga perioada de timp pentru a se forma decat cei 13,75 mld ani cat ar avea universul. 
Teoria expansiunii universului s-a creat pentru a explica datele observationale care atesta indepartarea galaxiilor indepartate. Fiind o teorie bazata pe statistica datelor observationale, ea admite abateri locale, adica galaxii care sa nu se indeparteze ci sa mearga intro alta directie. 
Cand insa exista zone masive in universul observabil care nu urmeaza indepartatarea prevazuta de catre teorie ci se indreapta intro alta directie ("rauri de galaxii") nu mai este vorba doar de un fenomen local, constituind o abatere acceptabila statistic, ci de o problema a teoriei.
Teoria expansiunii universului s-a creat pentru a explica datele observationale care atesta indepartarea galaxiilor indepartate. Fiind o teorie bazata pe statistica datelor observationale, ea admite abateri locale, adica galaxii care sa nu se indeparteze ci sa mearga intro alta directie. 
Cand insa exista zone masive in universul observabil care nu urmeaza indepartatarea prevazuta de catre teorie ci se indreapta intro alta directie ("rauri de galaxii") nu mai este vorba doar de un fenomen local, constituind o abatere acceptabila statistic, ci de o problema a teoriei.
(Nota mea: vezi si : http://en.wikipedia.org/wiki/Dark_flow (http://en.wikipedia.org/wiki/Dark_flow))
Adi: Materia intunecata invizibila a fost dedusa indirect din faptul ca stelele nu se misca cum ar trebui in galaxii, iar galaxiile nu se misca cum ar trebui in grupuri de galaxii. A fost observat deci efectul gravitational al materiei intunecate, iar nu interactia ei cu lumina. Existå materie care are o influenta gravitationala clara dar care nu se vede si nu stim de ce. Existå si ceva ipoteze pe tema http://en.wikipedia.org/wiki/Weakly_interacting_massive_particlesta: (http://en.wikipedia.org/wiki/Weakly_interacting_massive_particlesta:) .
Mishulanu: Daca masuratorile facute de WMAP sunt corecte si Universul se extinde in prezent cu 70 (km/s)Mpc, inseamna ca un metru de spatiu se extinde cu aproximativ 2.27 x 10^-18 (m/s)m. Distanta dintre Pamant si Soare este de aproximativ 150 milioane de kilometri. Asta inseamna ca Pamantul de departeaza de Soare datorita expansiunii spatiului cu viteza de 3.4 x 10^-7 m/s si ca intr-un an distanta dintre Soare si Pamant ar trebui sa creasca cu 10.7 m. Acum, acesta valorea pare suficient de mare pentru a putea fi detectata cu diverse intrumente astronomice dar nu am gasit nicaieri o astfel de masuratoare. Am gasit doar informatii despre faptul ca Pamantul se indeparteaza intradevar de Soare, dar cu doar 1,2 centrimetri pe an din cauza faptului ca Soarele pierde din masa si a interactiunilor gravitationale mareice. Care ar putea fi explicatia pentru acesta discrepanta? Sper ca n-am gresit la calcule.(123: expansiunea Universului nu e sesizabila in cazul sistemului solar (si nici macar la nivelul galaxiei sau a Grupului Local) din cauza faptului ca pe distante "mici" (raportat la dimensiunile Universului) atractia gravitationala e mai puternica decat forta responsabila de expansiunea Universului.)
Adi: acelerarea universului
http://map.gsfc.nasa.gov/universe/ (http://map.gsfc.nasa.gov/universe/) ( M-am uitat pe site dar nu contine date factuale despre acceleratia expansiunii, se spune doar ca este accelerata.)
Expansiunea Universului este data de constanta lui Hubble. Asta o gasesti peste tot, inclusiv aici http://curious.astro.cornell.edu/question.php?number=742 (http://curious.astro.cornell.edu/question.php?number=742)
si aici http://map.gsfc.nasa.gov/universe/uni_expansion.html (http://map.gsfc.nasa.gov/universe/uni_expansion.html)
Apoi este accelerarea exapansiunii care nu stiu exact unde se poate gasi.
Mishulanu: Am gasit in ultima carte a lui Smolin ca o buna aproximare a acceleratiei este data de raportul dintre viteza luminii si varsta universului, in jur de 10^-10 m/s^2.
Acum, se pare varsta universului este egala cu 1/H, unde H este constanta lui Hubble. Asta inseamna ca acesta constanta nu este de fapt constanta si ca trebuie sa varieze in timp, nu? Adica, atunci cand varsta universului va fi dubla fata de acum, constata lui Hubble trebuie sa fie jumatate din valorea actuala, adica viteza de expansiune scade in timp, nu accelereaza. Cum vine asta? Am atasat un grafic care arata variatia constantei lui Hubble( f(x) ) in functie de varsta Universului(x). Daca formula este corecta si varsta Universului este egala cu 1/H, atunci viteza de expansiune trebuie sa scada in timp, nu sa creasca. Nu inteleg care este rationamentul prin care s-a ajuns la concluzia ca Universul se extinde accelerat.
Ref acceleratie: http://www.spacetelescope.org/news/heic1005/ (http://www.spacetelescope.org/news/heic1005/)
Mishulanuu: Daca vreau sa calculez care este atractia gravitationala exercitata de cea mai indepartata galaxie din universul observabil, care se stie ca scade cu patratul distantei, ce distanta trebuie sa consider in calculul meu, 13.7 miliarde de ani lumina, distanta parcursa de lumina sau 46.5 miliarde, distanta marita prin expasiune? Eu inclin catre prima varianta, de 13.7 miliarde de ani lumina, dar nu sunt sigur.( Nota mea: misto! )
Puriu: Nu cunoastem viteza de propagare a gravitatiei. Daca este egala cu cea a luminii valoarea de 13,7 este corecta(Nota mea: de ce?)
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: mircea_hodor din Martie 23, 2015, 11:20:21 PM
  Ca urmare a lecturarii celor 10 recenzii,mi-am propus sa-mi reevaluez tema prin prisma informatiilor la care mi-ati oferit acces implicit domnule Atanasu;Apreciez foarte mult efortul pe care l-ati depus;pina atunci insa ,tot rasfoind diverse alte spete congruente in incercarea de a-mi completa lipsurile
,am gasit citeva dizertatii care personal mi s-au parut deosebit de interesante,si ptr. ca scopul principal al acestor dezbateri nu poate fi inopinat de numarul surselor de informare,am considerat ca nu gresesc daca va supun atentiei si aceste subiecte.Este vorba de comentariile lui Carmen Damian,caruia mi-am  permis sa-i adresez invitatia de a participa alaturi de noi cu opiniile sale. Pina la eventuala sa aparitie anexez alaturat adresa de referinta a acelor comentarii,tema respectiva se cheama "saltul Cuantic".   http://www.scientia.ro/qa/22851/saltul-cuantic (http://www.scientia.ro/qa/22851/saltul-cuantic)
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Martie 24, 2015, 10:15:58 AM
Desigur ca oricine este binevenit mai ales  daca se aproprie cu buna credinta si lasa orgoliile pe treptele acestui forum, caci ca sa glumesc, nu degeaba orgoliul este un pacat capital si chiar una din sursele celorlalte... Daca cine care vine,  este si profesionist specalist, este de doua ori bine venit. Si cred , din analizele facute pana acum ca avem cativa specialisti printre noi. Eu nu sunt decat amator. Din pacate acesti specialisti nu-si declina domeniul de competenta(nu e vorba de nume etc) si cred ca nu o fac pentru ca in caz de eroare sa nu se simta jenati.
Tine de orgoliu si este o eroare, caci un specialist are un anumit credit . Vreau sa spun ca daca un specialist in cosmologie, un astronom calificat care de ex lucreaza la Observatorul astronomic intervine, opinia lui desi nu este litera de lege trebuie primita cu mare atentie, caci sunt sanse mai mari sa aibe dreptate decat sa greseasca, in cazul meu sau al amicului student la drept, raportul fiind invers.
Imi pare rau ca fizicianul Adrian Buzatu(Adi) care a avut o contributie deosebita la acest subiect nu mai participa, probabil ca din motive obiective si poate doar temporar, dar era printre putinii care care isi declinase specialitatea fizica particulelor dstul de apropiata de ce se discuta aici. Cam odata cu mine a intrat pe forum  un alt fizician si ma refer  la Abc2010ro(cred  ca daca nu ma insel e vorba de un tanar fizician, Cosmin Visan) care a fost cam prea repede luat peste picior si vad ca in ciuda incurajarii primite de la mine nu a mai reaparut.
Asa ca sa asteptam participari si contributii cat mai valoroase.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: mircea_hodor din Martie 24, 2015, 10:38:47 PM
       Am incercat sa sintetizez printr-o recenzie toate capitolele enuntate de dumneavoastra domnule Atanasu,am realizat insa ca seamana mai mult a dezvoltare,motiv ptr. care voi incepe si eu ca si dumneavoastra prin a puncta de pe o zi pe alta aspectele care mi s-au parut contradictorii sau cel putin deosebit de interesante;Tin sa precizez faptul ca neplecind din start pe ideea mai multor aspecte distincte ale acestei teorii,s-ar putea sa va para nitel amalgamate;mai subliniez deasemeni faptul ca vor exista (ca si pina acum)unele intrebari la care astept un raspuns de care depinde in final modul in care voi incerca sa leg toate informatiile;1)Incep cu o prima intrebare(oricit de stupida ar putea parea )si anume?2 atomi de materie+1 atom de antimaterie=1 atom de materie? E important ptr. mine sa aflu raspuns la aceasta intrebare.
2)A observat cineva in preajma unei gauri negre vreo deplasare spre rosu a spectrului luminii?3)Se spune ca supa primordiala de marime echivalena unui electron(Adi spune ""energie multa intr-un spatiu mic")ar fi continut toata informatia sub forma de energie a universului?!nu pot sa nu ma impiedic totusi de un anumit ordin de marime,daca ma raportez la un ...electron,cit de mici puteau fi ceilalti...electroni,hadroni,neutroni,quarci,etc?
4)In evolutia cronologica a BB,am remarcat o racire continua in timp a componentelor acelei supe,pina la momentul "deflagratiei"intre acele componente la un moment dat existau compusi ai materiei si antimateriei care evident prin coliziune ar fi trebuit sa creeze cel putin variatii pozitive ale temperaturii,cit de certa este aceasta racire continua?
5Gravitatia se "justifica"fata de acest univers,se justifica ea si fata de celalalt univers(admitind logic din punctul meu de vedere ca-l presupune prin ceea ce ar fi dincolo de o gaura neagra)?
6)Este stiut faptul ca actuala teorie a BB,pare sa incalce legea conservarii energiei,se spune ca pina la cei 379000 de ani universul s-a comportat atipic,dupa alte legi decit cele pe care le cunoastem?!intrebarea mea este cam din ce moment incepe sa se comporte dupa legile stiute?Doar din momentul aparitiei luminii?este stiut ca fotonii au nevoie de cca 1 milion de ani pina sa reuseasca sa paraseasca soarele,exista un documentar care ne prezinta fotonul incarcat cu raze gama in centrul soarelui,si acelasi foton dupa 1 milion de ani, "spalat"de aceasta energie gama parasind soarele.
7)Ce genereaza inflatia in progresie a universului chiar cu pretul surclasarii gravitatiei,de unde plusul de energie necesar acestei dilatari,e ca si cum (ca sa reiterez un exemplu citat in exemplificarile unuia din participanti)banca ma alimenteaza cu sume din ce in ce mai mari,sume pe care eu nu mai reusesc sa le platesc decit cel mai probabil intr-unul din cazurile de sfirsit al universului?
8)Stim ca natura va face tot ce-i sta in putinta sa ma retina din  a depasi viteza luminii(exemplul calatorului din trenul care merge cu viteza luminii;oricit ar incerca acesta sa alerge din A spre B pe sensul de mers al trenului,va fi incetinit in miscarea sa suficient cit sa nu atinga aceasta viteza;n-am realizat inca ce s-ar intimpla daca si-ar fi propus sa alerge dinspre B inspre A).Pe de alta parte inflatia universului depaseste in progresie aceasta viteza cu tot ce contine el(inclusiv materie).Am retinut diferenta dintre viteza luminii si inflatia universului,ma intereseaza sa inteleg totusi daca materia aflata in punctul A este dupa o secunda in punctul B la o distanta mai mare de 300.000 km?
9)Am remarcat ca graficele cuantumului spatiu timp arata ca o impletitura care realizeaza o "adincitura"maxima la o anumita distanta sub masa unei stele(spre ex)...De vreme ce maximul de forta gravitationala este dat de centrul de masa al acelei stele,n-ar fi fost mai firesc ca acel maxim al suprafetei de curbura sa treaca fix prin centrul soarelui respectiv?Deci nu sub el ci fix prin centrul sau?E gresit din acest context sa-mi imaginez configuratia spatio-temporala a universului neliniara ci mai curind compusa din brane care se regasesc subtiate in mod diferit(functie de unitatea de masa a obiectului)si trecind toate prin centrul acelor mase?
10)Sokolov  sustine ca universul este plat lucru prevazut si de inflatia BB...Este si acum??Daca nu,cind s-a facut schimbarea?Daca nu cum admitem notiunea de plat fie si in 3 dimensiuni,caci exista lucruri in univers si sub noi si deasupra noastra?Din aceeasi perspectiva(ca sa reiterez intrebarea unuia dintre interlocutori)cum vedem quasari si in stinga si in dreapta,incotro privim catre BB,si incotro catre universul neobservabil?
11)Adi spune;""Exista doar suprafata balonului,nu exista interiorul balonului,nu exista exteriorul sau,nu exista sa sapi in grosimea lui";NOI UNDE NE AFLAM?Pe suprafata exterioara,interioara,gaura neagra unde sapa?In context...
12)Electron spune""Viteza de expansiune a universului nu este relationata cu vitezele de deplasare in interiorul universului(limitata de viteza luminii in vid) si care se afla dincolo de raza vizibilitatii noastre-deci e cert ca universul e "balon"?
13) Cine poate explica ce inseamna crearea de...spatiu-timp?
14)Se afirma ca rata de expansiune a universului este data de variatia in timp a constantei lui Hubble,constanta care se bazeaza pe fenomenul deplasarii spre rosu,deplasare spre rosu despre care am realizat ca are loc datorita pierderii energiei de catre fotoni,pierdere care la rindul ei se poate datora mai multor factori,implicit ciocnirea cu particulele care compun dark energy.Radiatia de fond care confirma chipurile aceasta teorie ,nu poate apare si in celelalte circumstante mentionate?
15)Daca universul se prezinta ca un balon,pot desprinde ca viteza de expansiune este concomitent si o viteza radiala?sau mai concret;
16) Daca universul se prezinta ca un balon,BB unde se regaseste ,ca punct pe balon,sau in centrul balonului?Din ce-am citit pina acum,impresia mea este ca e cumva driblat acest aspect?!Aici ajutorul unor schite ar fi de un real folos;intreb ptr. ca functie de raspuns poate reusim sa-l facem si pe vizitatorul Ktulu(ca si pe mine dealtfel)sa inteleaga cum de vede dinsul quasari in toate directiile?
Legat de aceasta ultima intrebare,opinia mea este ca in centru,caci daca ar fi un punct A de pe balon,noi am fi in mod cert in punctul B(cert la stinga sau la dreapta punctului A)asa cum stim ca mercur e sa zicem in stinga noastra,spre deosebire de Jupiter care e in dreapta;Nu pot lua in calcul(oricit de tentant ar parea) ca BB este in punctul diametral opus noua(spre care firesc ajungi si din stinga si din dreapta)caci raportat la expansiunea universului acolo este demult universul  neobservabil),si atunci singura varianta logica(in opinia mea) este ca in centru este BB,spre acel centru (cu iluzia ca privim spre stinga sau dreapta) la o distanta de aprox. jumatate pina la centru zarim si acei quasari.Corelar acestui punct de vedere,cit de gresit este sa consider ca de vreme ce universul a extins dinspre centru un balon (cu o margine certa desi necuantificata)acest balon nu reprezinta din start o delimitare certa a universului?mai mult, uniformitatea dpdv al lipsei entropiei,nu-mi lasa de inteles ca aceasta expandare este uniforma in spatiu timp si automat exista o curbura a universului certa(fix ca a unei sfere)?asta vizavi si de acel 0,2 unghi de curbura mentionat pe undeva?Greu (sau imposibil)de gasit raspunsul la aceasta intrebare intrucit(opinia mea) noi sintem un punct de referinta doar,ne-ar trebui acces la cel de al doilea referentiar si acela este pe centrul de curbura diametral opus,in zona universului Neobservabil.
Observatie (nota mea).Greu de conceput ca din nimic sa poti crea ceva,si aici ma refer nu la vid(nu intru in amanuntele procentului imens de materie din acest"nimic"),ci implicit la "tesatura balonului"care cedeaza doar sub imperiul gravitatiei unei gauri negre..Parerea mea este ca se pleaca gresit atunci cind este evaluat vidul din balon si nu balonul in sine;dark metter sau dark energy(aici intuiesc o alta dezvoltare interesanta aidoma pietrei filosofale-vizavi de proprietatile cuantice atit de materie cit si de energie care poate rezona functie de excitarea energetica,pe n planuri de frecventa).Am o teorie legata de acest aspect,voi ajunge sa o expun in final.
Am marea rugaminte de a primi niscaiva raspunsuri ca sa pot merge mai departe :)
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: valangjed din Martie 24, 2015, 11:59:29 PM
Un raspuns "simplist" (asemeni intrebarii) la prima intrebare ar fi:2 atomi de materie+1 atom de antimaterie=1 atom de materie+ radiatie electromagnetica(adica fotoni adica energie).
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Martie 25, 2015, 09:06:52 AM
Dle Hodor,

Nu stiu daca a pune intrebari fara a arata cum au fost ele declansate de discutiile de pe fire asa cum sunt ele efectiv la sursa adica pe respectivele fire sau in sintezele facute de mine este suficient fata de directia pe care ati adoptat-o pentru contributia dvs. As spune ca dupa intrebare ar trebui foarte scurt sa fie trecuta si ce anume din textele analizate a provocat-o sau ca est una care nu are neaparat legatura cu textele ci eventual doar cu subiectul general pe care-l abordeaza subiectul mare care este de fapt ORIGINEA UNIVERSULUI si cum este el ce este azi si de fapt cum este el azi si etc
Deasemen dati si raspunsul dvs fie unul fie variante posibile pe care le aveti in vedere cac nu cred ca nu aveti si un raspuns la intrebare care este de fapt formulata abia dupa ce exista in mitea dvs deja un raspuns oricat de incert v-ar apare.
Din acest motiv este ca la intrebarea numarul 1 aveati s dvs raspunsul simplu de dat si pe care-l da valangjed.
Voi pune intrebarea nr 1 in alti termeni
1) In textele analizate a aparut notiunea de antimaterie in legatura cu TBB . Nu ar trebui detaliat acest aspect?
Daca asa este intrebarea atunci eu spun ca ar fi demn de realizat un fir(topic) cu titlul sa zicem : Materia , antimateria si TBB

Voi ncepe acest topic cu niste lucruri simple
a) Azi stiinta nu mai pune la indoiala existenta efectiva a antimateriei , s-au obtinut chiar si experimental particule de am si in 2012 la CERN s-a obtinut atomul de antihidrogen(cel ma simplu atom de antimaterie) in cadrul experimentului ALPHA in care daca nu ma insel este participandt si Adi:
http://alpha.web.cern.ch/ (http://alpha.web.cern.ch/)
http://www.livescience.com/18898-antimatter-atom-measured-time.html (http://www.livescience.com/18898-antimatter-atom-measured-time.html)
http://www.descopera.ro/dnews/9380566-oamenii-de-stiinta-au-reusit-in-premiera-absoluta-sa-manipuleze-un-atom-de-anti-materie (http://www.descopera.ro/dnews/9380566-oamenii-de-stiinta-au-reusit-in-premiera-absoluta-sa-manipuleze-un-atom-de-anti-materie)

Citez o propozitie demna de a f sublinata din ultimul:

"Oamenii de ştiinţă cred că Universul conţinea părţi egale de materie şi anti-materie imediat după Big Bang, eveniment ce a avut loc acum 13,7 miliarde de ani. Vasta majoritate a materiei şi anti-materiei s-au distrus reciproc imediat după Big Bang, în urmă rămânând un surplus de materie, ceea ce a permis formarea stelelor, a galaxiilor şi, în cele din urmă, a noastră. Oamenii de ştiinţă nu ştiu de ce materia a ,,învins" în această luptă, ajungând să predomine în Univers"

De la aceasta propozitie e poate pleca in topicul posibil a fi deschis >
Eu as spune doar ca :
a) Scenariul TBB impune ipoteza de mai sus. In ceea ce priveste de ce materia si nu antimateria/ As putea raspunde cu De aia. Caci la probabilitati egale este singurul raspuns care se poate da in mod consistent si avem nenumarate exemple in viata de zi cu zi.
b) Problema mea este : daca erau cantitati egale cum de a ramas un univers doar din materie? De unde surplusul si de ce? Deci trebuie sa fie undeva si unul(unele) din antimaterie dar de ce sa le spun universuri si nu univers caci asa cum Ziua este si zi si noapte si Materia este si materie si antimaterie si de aici "n" intrebari pe care nu vreau sa le mai pun dar daca cineva are informatii care sa se subscrie acestui subiect poate sa ne spuna.
Eu de exemplu lasand deoparte intrebarea asta pot spune ca anihilarea partiala a materiei si antimateriei in momentul "zero" creind energia a creat, nu-i asa ?, si un impuls pentru o miscare de expansiune in universul aparut din aceasta enorma coliziune dar ce si cum a fost  inainte deocamdata este cam tacere si tacerea asta find de natura transcedentala nu stiu cum o vom sparge.
Oricum nu-mi parasesc planul si continui ce am inceput, intrucat nu doresc sa fiu roman din acest punct de vedere.Asa ca va urma analiza nr 11 care va fi ceva mai interesanta. :)
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: HarapAlb din Martie 25, 2015, 12:37:00 PM
Citat din: atanasu din Martie 25, 2015, 09:06:52 AM
b) Problema mea este : daca erau cantitati egale cum de a ramas un univers doar din materie? De unde surplusul si de ce? Deci trebuie sa fie undeva si unul(unele) din antimaterie dar de ce sa le spun universuri si nu univers caci asa cum Ziua este si zi si noapte si Materia este si materie si antimaterie si de aici "n" intrebari pe care nu vreau sa le mai pun dar daca cineva are informatii care sa se subscrie acestui subiect poate sa ne spuna.
Exista procese in urma carora materia si antimateria sunt produse in cantitati neegale, ele sunt deja incorporate in modelul standard al particulelor. Cantitati neegale se produc in fenomenele care incalca simetria sarcina-paritate (in engrleze se numeste CP violation). Pentru mai multe amanunte poti incepe cu wikipedia http://en.wikipedia.org/wiki/CP_violation (http://en.wikipedia.org/wiki/CP_violation)
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: mircea_hodor din Martie 25, 2015, 01:17:10 PM
   Realizez necesitatea "explicitarii modulului" sau mai bine zis a mobilului modului meu de a redacta aceasta tema,si sper sa reusesc sa obtin macar unele circumstante atenuante :).Pot nuanta 2 ratiuni elementare,una din ele se refera la lipsa atributului de "macar initiat" motiv ptr. care din incercarea de a nu gafa incerc sa prind "din zbor" informatiile functie de care depinde in ultima instanta abordarea logica pe care o vizez;in al doilea rind consider ca doar astfel(un soi de scopul scuza mijloacele)am posibilitatea ca la final sa pot emite o teorie( negrevata de nu stiu ce erori de abordare)de interes general.Asa cum spuneam initial pornisem pe ideea realizarii unei teme care sa cuprinda toate observatiile celor 9 capitole ale dumneavoastra,in acest sens m-am apucat sa extrag citate,si sa adnotez intrebari la ele,insa la un moment am realizat ca n-am facut decit sa "dublez" subiectele prin intrebarile care-mi veneau in minte;Exemplificare;referitor la acea prima intrebare(aparent extrem de simpla),multumesc domnului Valangjed ptr.raspunsul sau prompt,evident ca nu-mi era tocmai necunoscuta aceasta reactie si ceea ce rezulta din ea,eram interesat in special sa stiu daca exista certitudinea "luptei corp la corp"intre aceste particule,cit de cert este ca cel de-al doilea atom de materie "sta si priveste"fara sa se implice?!caci judecind empiric pina si formula prafului de pusca poate sa nu fie o combinatie exacta,insa praful tot arde in totalitate.Trebuie sa recunoasteti ca  raspunsul la aceasta "simpla"intrebare poate influenta o intreaga conceptie legata de modul in care au evoluat lucrurile cu acea supa primordiala;Am sa dezvolt putin acest subiect deoarece am sentimentul ca pina la un punct doar aceasta ratiune putea explica aparitia unui univers de materie,astfel incit reciproca se impunea de la sine;spun SE IMPUNEA caci mai nou s-a descoperit ca durata de viata a antimateriei  ulterioara unei ciocniri cu materia-este mai mica,deci ar putea fi luata in considerare ipoteza ca aceasta diferenta anticipa prevalarea existentei materiei,indiferent de
participarea totala sau doar partiala a ambelor mase la conflict.Poate reactia rezultata in urma acestei coliziuni,indiferent de "nr. participantilor ei" a consumat antimateria lasind inafara interactiunii o buna parte a materiei.
   Intr-o alta ordine de idei,intentia mea este aceea ca pe baza informatiilor acumulate sa pot veni cu o teorie coerenta completa si nu una pe bucati,frinturi care sa se piarda in noianul conversatiei.Mare parte din intrebari contin pe linga ele si punctul meu de vedere,deasemeni si ceea ce consider eu a fi inadvertente,probabil intriga faptul ca nu operez cu citate concrete,problema e ca intrebarile respective nu-mi vin doar din unele citate ci dintr-o intreaga discutie cu n citate pe acea tema.Apreciez in mod deosebit coerenta dumneavoastra domnule Atanasu,modul in care reusiti sa dezvoltati pe capitole,sintetizat si organizat diverse sectiuni ale acestei teme,se vede ca aveti o mai veche implicare si cunostinte temeinice care va ajuta in aceste dizertatii,eu unul inca nu stapinesc atit de bine aceasta"limba" :)

Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Martie 25, 2015, 01:52:32 PM
@Harap Alb,
Multmesc pentru interventie cu indicarea unei surse documentare
@ Mircea Hodor (trec de la dvs la pers doua singular si te rog sa fac la fel fiind mai natural si mai simplu),  inteleg ce spui si, infine, procedeaza cum iti este mai comod, dar te rog sa indici sursa pentru unele afirmatii care depasesc doar idei personale desi si pentru ele trebuie spus ca nu sunt surse cunoscute de tine si ca deci ideea respectiva este asumata de tine . Te intreb unde ai gasit afirmatia ca: "mai nou s-a descoperit ca durata de viata a antimateriei  ulterioara unei ciocniri cu materia-este mai mica" si daca ce urmeaza este o consecinta a celor ce au gasit acesasta variate de durata sau iti apartine si citez: " .....deci ar putea fi luata in considerare ipoteza ca aceasta diferenta anticipa prevalarea existentei materiei,indiferent de participarea totala sau doar partiala a ambelor mase la conflict.Poate reactia rezultata in urma acestei coliziuni,indiferent de "nr. participantilor ei" a consumat antimateria lasind inafara interactiunii o buna parte a materiei"?
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: mircea_hodor din Martie 25, 2015, 02:22:54 PM
      Acum citeva zile in urma am urmarit documentarul ""wormhole si Morgan Freeman",unde intre altele a descris un experiment realizat la CERN in  Geneva.Ipoteza redactata ulterior se bazeaza pe acest experiment si imi apartine...
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: mircea_hodor din Martie 25, 2015, 02:46:04 PM
    Corectie;Nu mai sint sigur daca la CERN sau intr-un centru relativ similar din america?!documentarul insa exista...
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Martie 25, 2015, 10:46:28 PM
OK. Poate il gasim(o sa-l caut si eu) dar tu il poti gasi ma usor ma refer la subiect caci vazand filmul ai si ceva cuvinte cheie.   Cred ca ai observat ca sunt in faza in care de fapt adun si arhivez texte ale celor de aici si a celor care apar in linkurile indicate.
Acum,  urmeaza un fir foarte interesant care este pacat ca s-a terminat cam abrupt si la care tot pacat , Adi nu a participat caci expertiza lui ar fi fost de mare folos.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Martie 25, 2015, 10:51:30 PM
ANALIZA Nr 11

Forumul Scientia > Diverse > Critici ale paradigmei curente in stiinta > Despre expansiunea Universului
http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,3427.0.html (http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,3427.0.html)
noiembrie 2011- martie 2012

Un vizitator, neica_nimeni (deci un anonim perfect)pune in discutie problema redshiftului si indica un articol scris de un roman dar si un film de pe Discovery la Universul - Aventura cosmologica_1  care insa azi nu mai exista si eu nu am resit sa-l gasesc prin alte parti In acest documentar  un om de stiinta prezinta o analiza a cercetarilor pe o perioada de 6 ani a vitezei unor constelatii foarte indepartate, surpriza fiind  ca acestea se miscau exact cu aceeasi viteza de 150.000 km/s desi este aparent ilogic sa se intample acest lucru, deoarece erau la distante mult diferite fata de observatorul astronomic. Se pare ca aceasta constatare va contrazice intr-un anumit fel expansiunea universului si deplasarea spre rosu. (Nota mea: Desigur ca este o invormate extrem de importanta si o sa incerc sa o urmaresc azi la patru ani dupa acest anunt)
De asemeni acelasi vizitator spune ca se  pune sub semnul intrebarii modelul Lemaitre si legea lui Hubble intr-un  articol romanesc in care se sustine dependenta ,,aparentului" efect Doppler de fizico-chimia drumului parcurs de lumina care ajunge de la o galaxie indepartata pana la noi Articolul cu un articol romanesc scris in 2007
Articolul este CHIMIA FIZICĂ ŞI COSMOGONIA Contribuţie la o nouă concepţie cosmogonică, autor Ing. Nikolić Vasilie si este publicat la un simpozion la Ediţia a XI-a a SIMPOZIONULUI cu participare Internaţională ,,PERFORMANŢE ÎN CHIMIA MILENIULUI III", organizat de către CHIMINFORM DATA şi ICECHIM, Bucureşti, 16-17 mai 2007.
http://www.nikolicivasilie.ro/lucrari-stiintifice/Chimia%20fizica%20si%20cosmogonia.pdf (http://www.nikolicivasilie.ro/lucrari-stiintifice/Chimia%20fizica%20si%20cosmogonia.pdf)
(Nota mea: Acest articol starneste discutii contradictorii si este demolat de cativa useri dintre care cativa au parasit forumul de cativa ani si care in afara de nick nu indica nimic despre ei, in schimb autorul articolului respectiv dl chimist ing Nicolic Vasilie este un autor de publicatii si este cred recunoscut in domeniul lui . Desigur asta nu da valoare de adevar spuselor sale, dar te pot obliga la anume atentie, mai ales cand contestatarii nu vin cu argumente altele decat opinii personale sau valoarea de autoritate a TBB ca teorie azi acceptata de mai multi(oare?) decat de cei care o contesta si ma refer numai la lumea specialistilor si nu a chibitilor, cum ma consider de altfel si pe mine)
neica nimeni dupa o incursiune foarte simpla in calcule de probabilitati ajunge la concluzia ca din ele rezulta ca Universul nu ar fi trebuit sa existe. Este apoi citat un foarte mare savant V. Weisskopf care ar fi spus: ,,Nici o teorie cu privire la evoluţia cosmosului nu este pe deplin satisfăcătoare şi aici se închide şi modelul standard Big Bang care ne pune în faţa unor întrebări şi probleme fundamentale"
(Nota mea: Daca cauti spuse de ale lui Weisskopf gasesti : He likened the big-bang theory of the universe to a work by Haydn and suggested that Haydn's music is in its own way as descriptive of the big-bang theory as are the words of physicists. "I do not believe in the supernatural," he said, but he insisted that there is "something divine in our lives
E frumos nu-i asa? Oricum cred ca este util de studiat articolul sau :  The Origin of the Universe in http://www.acamedia.info/sciences/sciliterature/weisskopf1989.htm (http://www.acamedia.info/sciences/sciliterature/weisskopf1989.htm))
De fapt neica_nimeni nu sustine ca TBB nu este buna de nimic ci doar ca nu este inca ceva batut in cuie si suporta discutii
(Nota mea: In opinia mea aceste teorii sunt poate precum sistemul astronomic al lui Ptolemeu care explica totul dar cum aparea un fapt nou se mai modifica putin sistemul si explica si acest nou fapt, cea ce nu s-a intamplat nicodata cu mecanica newtoniana care nu e contrazisa cu nimic la ordinul de precizie la care se aplica, ordin la care cele ce se petrec sunt predictibile si reproductibile)
Vorbind de neutrini neica -nimeni invoca argumentul negasirii lor experimentale . Ar fi trebuit sa spuna inca, caci intre timp se pare ca existenta lor este o certitudine.
Totusi atunci el ridica doua aspecte pe care va trebui sa vedem daca sunt perfect lamurite:
1) De ce trăim într-o lume asimetrică şi anume într-o lume unde nu există antimaterie, deşi legile fizicii permit formarea de materie şi antimaterie. Se fac cercetări intense pentru a se înţelege mecanismul prin care s-a format materia în Univers prin explozia iniţială (Big Bang). Ar fi trebuit să se formeze în egală măsură alături de materie şi antimaterie;
2) De ce doar 4% din materia existentă în Univers este ceea ce putem vedea -azi- cu mijloacele instrumentale existente? Restul de 23% reprezintă aşa numita materie întunecată (dark matter) şi 73% energie întunecată (dark energy) despre care nu se ştie în ce constau;
3) Care este rolul neutrinilor în formarea şi evoluţia Universului? Neutrinii sunt considerati a fi particule componente iniţiale ale materiei, rezultate ca urmare a "Big Bang-ului". Valoarea absolută a masei lor este încă o necunoscută şi interacţia acestora cu alte componente ale materiei este foarte slabă, de unde şi greutatea de a putea fi detectate. Prin corpul omenesc se "considera" ca trec cca. 100 bilioane de neutrini într-o secundă, pe care noi nu îi simţim?(nota mea: la asta cred ca s-a cam raspuns dar daca din pacate Adi nu a intervenit 
(Nota mea: Urmeaza vreo doua trei pagini de discutii sterile pe mine neconvingandu-ma nici unii nici altii considerand insa ca neica_nimeni impresioneaza printr-o anume coerenta si lipsa de fanatism adica este cel mai putin ,,taliban ,, dintre participanti. Din pacate este cam singur si omite sa raspunda la toate problemele pe care ceilalti i le ridica dar cand raspunde este destul de convingator. Sper sa revina pe acest topic cu acelasi nick sau altul. Sper sa revina daca este cazul si Autorul care evident chiar daca Sumi nu realizeaza, nu este nici-o clona ci dl Nicolici Vasile
In afara  celor scrise efectiv pe fir cred ca aici ar intra si ipoteza tired light in care pierderea energiei (fara modificarea vitezei fotonilor) s-ar datora interactiunii cu alte particule si astfel nu ar fi necesara includerea expansiunii Universului. Chestia este ca datele experimentale contrazic ipoteza tired light.
Fotonii sunt cuante asociate undei electromagnetice si au aceeasi viteza de propagare ca si unda. Scaderea vitezei undei (fotonilor) are loc intr-un mediu cu indice de refractie mai mare. La iesire viteza revine la valoarea initiala. Deplasara spectrala spre rosu indica reducerea energiei fotonilor (a frecventei undei asociate), nu a vitezei lor. Cand lumina traverseaza un mediu material absorbant unii fotoni sunt opriti, restul ajung la receptor cu energia neschimbata. Toate astea nu au legatura cu teoria relativitatii, ci cu fizica cuantica clasica.
Teoria expansiunii Universului (Hubble) se bazeaza pe observatia certa ca lumina surselor indepartate sufera o deplasare spre rosu a spectrului proportionala cu distanta pana la acele surse. Se pare ca nu pot fi decat doua explicatii stiintifice ale fenomenului. Una ar fi indepartarea cu viteza crescatoare a surselor (efect Doppler). A doua explicatie (respinsa ca fiind absurda) ar fi variatia cu distanta parcursa de lumina a constantei lui Planck, sau "obosirea luminii")
(Nota mea: Interesanta este si interventia finala ale unui user Cronin care insa s-a retras anuntat imediat dupa ce a fost contrazis(poate s-a suparat) dar eu sper sa se reintoarca la acest fir unde este nevoie de cei care au o anume cantitate de informatii despre ce se discuta)
Cronin: Cu toate ca existenta quasarilor pune serios la indoiala utilizarea efectului Doppler drept instrument de masura pentru evaluarea distantelor cosmice, chiar ignorand implicatiile prezentei unor obiecte cosmice cu mari diferente in deplasarile spectrale spre rosu si situate la aproximativ la aceeasi distanta fata de observatorul terestru, chiar in aceste conditii deci, efectul Doppler nu este corect interpretat. Presupunand existenta unei proportionalitati intre abaterea spectrala si distanta prin intermediul relatiei lui Hubble, viteza cu atat mai mare a galaxiilor cu cat sunt mai indepartate nu are sens, pentru ca pur si simplu nu putem afirma absolut nimic despre comportarea actuala (timpul observatorului terestru) a respectivelor galaxii. . Pe scurt, cum vechimea informatiei este proportionala cu distanta, interpretarea corecta a manifestarii diferite a efectului Doppler functie de distanta este ca de fapt avem de aface cu o comportare diferita IN TIMP iar constanta lui Hubble este o masura a DECELERATIEI la scara universala. (cu cat sunt mai apropiate de noi corpurile cosmice, cu atat abaterea spectrala este mai mica si acest lucru are loc fiindca observatorul terestru masoara un efect produs de un semnal luminos MAI RECENT fiind emis de un corp mai apropiat)
 Asadar, in TRECUTUL indepartat corpurile cosmice se indepartau mai rapid de noi si intre ele
iar acest fenomen este cu atat mai pronuntat cu cat informatia este mai veche.
(Nota mea: Cele spuse de el nefiind intelese exact revine cu o lamurirea suplimentara)
Cronin:  Nedumerirea mea persista: presupunand ca se efectueaza masuratori sistematice de viteza prin efect Doppler asupra unuia si acelasi obiect, sa zicem aflat la un milion de ani lumina fata de noi, si se constata o crestere a vitezei acestuia in interval de unul sau mai multi ani, ceea ce masuram ne da informatii despre comportarea obiectului in cauza acum un milion de ani (timp necesar luminii pentru a parcurge distanta pana la noi) si nu acum, in timp terestru. Iar cresterile de viteza (acceleratiile) sunt cu atat mai reduse cu cat sunt evaluate asupra unor obiecte mai apropiate, deci sunt mai recente. Dupa parerea mea, nimic nu argumenteaza un comportament diferit al corpurilor indepartate fata de cel al corpurilor mai apropiate, caomportament evaluat la acelasi moment de referinta
Electron raspunde:
Informatiile ce provin de la distante mari sunt mai vechi decat cele de la distante mici, comparand diferitele galaxii. Sa nu uitam ca distantele intre galaxii sunt distante foarte mari, in raport cu dimensiunile unei galaxii sau ale miscarilor lor in decurs de cativa ani.
Dar, in cazul propus de tine, in care una si aceeasi galaxie e urmarita intr-un interval de timp DeltaT, informatiile succesive primite, vin evident de la distante tot mai mari, pentru ca s-a stabilit ca galaxia se indeparteaza de noi. Dar, aceste informatii nu sunt "tot mai vechi" ci tot mai noi, deoarece distanta DeltaD pe care s-a deplasat galaxia in timpul DeltaT este "mica" comparata cu distantele intergalactice. Iar informatiile primite vor verifica legea lui Hubble care leaga distanta de viteza de departare.
Repet, acest fel de masuratori nu pot da indicatii despre variatia vitezei de departare in timp pentru galaxiile aflate la o distanta data, adica despre accelerarea sau incetinirea expansiunii Universului.
Sa zicem ca urmarim doua galaxii G1 si G2, G1 fiind la un milion de ani lumina fata de noi (asta vedem acum) si G2 fiind mai aproape de noi. Putem evalua viteza de departare a lui G1 fata de noi la distanta data. Cand G2 ajunge la un milion de ani lumina fata de noi (cand vedem noi asta), si G1 e deja mai departe, evaluam viteza de departare a lui G2 fata de noi, la aceeasi distanta de un milion de ani lumina. Comparand cele doua viteze putem afla de exemplu daca expansiunea este accelerata sau nu.
Nota: probabil ca aceasta metoda e greu de aplicat, asta tine de dispunerea galaxiilor si a preciziei de masurare a distantelor pana la ele. O alta metoda ar fi determinarea coeficientului din legea lui Hubble, in timp. (Coeficientul e acelasi pentru toate distantele, la un moment dat, pentru ca vorbim de o lege liniara). Daca acest coeficient creste in timp, atunci Universul este in expasiune accelerata.
Nota mea: La acest raspuns sau dupa el cronin anunta ca prefera sa se retraga fara sa incece sa mai argumenteze ceva. Voi incerca sa vad daca gasesc ce-l desparte pe Cronin de Electron si daca Cronin avea vreun motiv de suparare. :)
In final, dar in acest context, propun si linkurile:
http://qedradiation.scienceblog.com/31546/redshift-by-cosmic-dust-supports-the-death-of-the-big-bang-theory/ (http://qedradiation.scienceblog.com/31546/redshift-by-cosmic-dust-supports-the-death-of-the-big-bang-theory/)
http://cecelia.physics.indiana.edu/life/redshift.html (http://cecelia.physics.indiana.edu/life/redshift.html)

Evident ca toate astea vor intra intr-o analiza pe care voi incerca sa o fac dupa ce termin acest sinoptic.







Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Martie 27, 2015, 01:00:27 PM
PS la ANALIZA Nr 11
Dupa ce am postat cele de mai inainte, am constatat ca de fapt acest fir analizat continua prin participanti dar si prin stil  doua fire anterioare succesive si anumesi anume :
a) Forumul Scientia > Diverse > Critici ale paradigmei curente in stiinta > Teoria Big-Bang, adevarata sau falsa?
http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,2713.0.html (http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,2713.0.html)
martie 2011
b) .Forumul Scientia > Diverse > Critici ale paradigmei curente in stiinta > Ce cred eu despre big bang
http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,2948.0.html (http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,2948.0.html)
aprilie 2011 - iunie 2011

Voi rezuma cele intamplate pe aceste doua fire.
a) Teoria Big-Bang, adevarata sau falsa?
Voi da cateva citate in ciuda redundantelor cu ce s-a spus pe firele anterioare ceea ce dovedeste ori incapatanare pentru anume intrebari ori doar necitirea celor explicate anterior de cativa care stiu ceva mai mult decat cei care pun aceste intrebari si care fara sa-si piarda rabdarea repeta cele deja spuse:
Electron :In singularitatea initiala nu se poate afirma ca distributia de energie era uniforma. Ba chiar putem fii destul de siguri ca nu era uniforma, ceea ce a dus la o distributie neuniforma a materiei si energiei in Universul observat de noi azi. Conceptia actuala este ca spatiul era altadata mai restrans, pentru ca nu există spatiul absolut in care sa fii avut loc Big-Bang-ul sau in care sa se imprastie galaxiile. 
Adi:Inainte de Big Bang nu exista spatiul. Tot ce exista era un punct. Acel punct a devenit apoi tot spatiul din Univers. Asadar nu exista un centru al Universului. Iata o analogie: nici un punct de pe sfera nu este un centru al sferei; sau invers, orice punct de pe sfera este un centru al sferei. Deci poti spune si altfel: orice punct din spatiul nostru este centrul Universului.
Eugen07 :Există trei indicii majore că Big Bang-ul s-a produs cu adevărat:
1. Vârsta celor mai bătrâne stele este de 12-13,7 miliarde de ani, adică ea corespunde parţial cu vechimea Universului.
2. Analiza luminii emise de galaxii indică faptul că obiectele galactice se îndepărtează unele de altele cu o viteză cu atât mai mare cu cât sunt mai îndepărtate de Pământ, ceea ce sugerează că galaxiile erau altădată adunate într-o regiune unică a spaţiului;
3. În ziua de azi, în toate regiunile Universului există o radiaţie de fond ("radiaţie cosmică") foarte slabă, un fel de fosilă, rămăşiţă de pe urma torentelor de căldură şi lumină din primele clipe ale Universului (aproximativ 2,73 K).
Astrofizicienii nu pot (încă?) explica apariţia universului la secunda "zero" (momentul iniţial). Ei iau ca punct de plecare momentul 10^-43 secunde după explozia originară (Big Bang). La această "vârstă fragedă" tot universul era conţinut într-o sferă de mărime infimă, subnucleară, de numai 10^–33 centimetri diametru (nucleul unui atom are ordinul de mărime de 10^–13 centimetri). Temperatura la acel stadiu era însă inimaginabil de mare, de ordinul a 10^32 grade.
Teoria big bang-ului nu merge mai devreme de momentul de la 10^–43 secunde, întrucât ele se lovesc de ,,zidul lui Planck" (ştiinţa este încă incapabilă să explice comportamentul atomilor în condiţiile în care forţa de gravitaţie devine extremă, aşa cum era deja în universul de 10^–33 centimetri imediat dupa big bang).
Toata materia a fost creata la Big bang.
RaduH:profita de ocazie si ne informeaza ca: ,,Eu sunt convis ca ne inselam si cred ca am doua modele cu care se poate incalca conservarea asta a energiei.La primul model mai sunt aspecte la care poate am nevoie de ajutor si poate sa-mi scape ceva si sa gresesc.La al doilea nu vad ce mi-ar putea scapa dar nu prea vreau sa-l dau pe gratis si pe asta(Nota mea: !?  :)  )
Teodor Sarbu face cateva presupuneri  personale, anume:
Scaderea frecventei luminii care paraseste un corp oarecare este direct proportionala cu masa corpului si invers proportionala cu distanta fata de centrul de greutate al acelui corp. Deci cea mai importanta scadere se produce in imediata apropiere de acel corp. Mai departe scaderea este tot mai mica astfel ca la o distanta suficient de mare scaderea est neglijabila. Vezi si articolul "Indoieli privind teoria gaurilor negre. Aceasta ar putea să însemne că big bang-ul se produce cu o viteză mai mică decât cea calculată. Am mai putea să presupunem şi că materia din univers este concentrată în special la marginea universului, aşa ca o undă de şoc. În acest caz universul nu ar fi în expansiune şi nu ar mai fi fost niciodată un big bang.
Eugen 07 raspunde:
In modelul lui Fridemann viteza cu care se îndepărtează oricare două galaxii din Univers este proporţională cu distanţa dintre ele. El a prezis astfel că deplasarea spre roşu a spectrului lumini unei galaxii este direct proporţională cu distanţa la care se găseşte faţă de noi, întocmai cum a descoperit Hubble. http://ro.wikipedia.org/wiki/Legea_lui_Hubble
In cazul undelor electromagnetice (deci implicit a luminii) efectul Dopller se explica doar datorita vitezei de deplasare sursei, care modifica doar frecventa undei. http://ro.wikipedia.org/wiki/Deplasare_spre_ro%C8%99u
Masa sursei de lumina influenteaza intr-adevar lumina indirect prin campul gravitational (teoria relativitatii generalizata), iar in acest caz viteza sursei nu mai conteaza. acest lucru este evident in cazul gaurilor negre. cand se formeaza o gaura neagra, lumina se deplaseaza intitial spre rosu intrucat luminii ii va fi din ce in ce mai greu sa "iasa" din curbura spatio-temporala ce devinde din ce in ce mai accentuata atunci cand se formeaza o gaura neagra, iar in cele din urma cand gaura neagra s-a format, lumina nu mai poate iesi din campul gravitational al acesteia (curbura spatio-temporala este atat de mare incat nu mai permite iesirea luminii). 

b)  Ce cred eu despre big bang
Fir deschis de Teodor Sarbu in continuarea celui mai sus pomenit si in care pune in discutie opiniile dsale referitor la BB despre care crede ca a existat dar intr-un alt mod decat cel acceptat oficial azi facand trimitere la articolele dsale de pe forum "De la particule elementare la unificarea teoriei câmpurilor şi a forţelor" şi "O abordare diferită a teoriei particulelor elementare".  urmand discutii din care nu cred ca este cazul sa retin ceva pentru acest topic
Eugen 7 indica un link pentru un diametru al Universului de 93 mlrd al http://en.wikipedia.org/wiki/Observable_universe (http://en.wikipedia.org/wiki/Observable_universe)
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Martie 27, 2015, 04:47:43 PM

ANALIZA Nr 12

Forumul Scientia > Fizică, astronomie şi aerospaţiale > Cosmologie > Big Bang
http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,4648.0.html (http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,4648.0.html)
februarie 2014  -  martie 2015

Acest fir este o redeschidere dupa doi ani de pauza adica in 2014 a subiectului atat de dezbatut pe forum in perioada 2008-2011 din pacate aceasta incercare de reluare s-a blocat si ea
Nota mea(tot textul este un comentariu facut de mine cu ajutorul unor citate din textul celor la care ma refer) : Era de asteptat sa avem informatii noi la zi, dar vai nu a fost sa fie asa caci firul pornind de la o intrebare a unui user care a combatut cca o luna doar pe acest fir parasindu-l in momentul in care probabil s-a lamurit si inchizand astfel discutia pe care nici ceilalti nu au mai continuat-o
Intreaba adryan in 15 martie 2014 :
 « Daca peste tot in univers exista un Prezent si galaxia in care ne aflam se afla la 13,7 miliarde ani (Big Bang) iar o alta galaxie aflata la 5 miliarde ani(Big Bang) acum cat timp a fost  Big Bang?»
Este evident o intrebare din care se constata ca userul a auzit ceva de BB  si poate ca a dorit sa afle ceva mai sigur intrucat intrebarea sa denota necunoasterea problemei in sensul ca 13,7 mlrd este varsta Universului conform datelor actuale si nu o distanta a noastra fata de ceva decat poate ca este distanta noastra in timp fata de momentul BB, in sensul ca 5 mlrd ani nu este o distanta ci probabil durata pe care o face lumina de la acea galaxie aflata deci la 5mlrd ani lumina si desigur ca timpul scurs de la BB este deja dat s nu e deductibil dintr-o operatie care sa implice cele doua informatii prost exprimate.
Forumul asta avand in primul rand un scop educativ s-a incercat ca prin intrebari de tip socratic(maieutica lui Socrate) sa fie adus adryan sa dea singur raspunsul dar din pacate maieutica respectiva  este departe de a fi demna de un Socrate (chiar si junior) dar oricum ea poate fi imbunatatita si are destul de mult efect pozitiv caci pana la urma adryan se pare ca intelege cate ceva.
Asadar in cele din urma adryan intelege ca varsta Universului este 13,7 mlrd ani si ca anul lumina este o distanta, dar nu e sigur ca peste tot in Univers, daca ar fi observatori(explicitez eu intr-un limbaj mai adecvat zisele lui adryan), pentru toti varsta ar fi aceiasi.
Dar inainte de a trece mai departe trebuie sa semnalez o eroare a userului puriu care scrie  imediat dupa ce adryan se pare ca intelege care este varsta universului incurcandu-l total pe acesta :
« Teoria BB pleaca de la observatia ca galaxiile se indeparteaza de noi cu o viteza cu atat mai mare cu cat sunt mai indepartate. Cei mai indepartati quasari vizibili se indeparteaza de noi, conform deplasarii spre rosu a luminii lor, cu o viteza apropiata de c. Acestia se aflau in momentul emisiei luminii analizate la o distanta de cca. 13,7 mld a.l. si din acel moment au mai trecut peste 13 mld de ani. Daca se considera ca in momentul BB toate punctele din Univers erau apropiate unul de altul si ca expansiunea a avut loc cu viteza constanta intre doua puncte, varsta Universului rezulta de cel putin 27 mld de ani. Daca, conform altor observatii, expansiunea este accelerata, varsta Universului rezulta mult mai mare »
Voi lua pe rand propozitiile din acest text :
« Teoria BB pleaca de la observatia ca galaxiile se indeparteaza de noi cu o viteza cu atat mai mare cu cat sunt mai indepartate » (nota mea : afirmatie corecta)
« Cei mai indepartati quasari vizibili se indeparteaza de noi, conform deplasarii spre rosu a luminii lor, cu o viteza apropiata de c » (nota mea : nu stiu daca este asa dar nu are importanta pentru ce doresc sa arat si voi presupune ca se indeparteaza azi cu viteza v constatabila astronomic(redshift) )
« Acestia se aflau in momentul emisiei luminii analizate la o distanta de cca. 13,7 mld a.l. si din acel moment au mai trecut peste 13 mld de ani » (nota mea : nu putem sti decat la ce distanta erau ei de noi si cu ce viteza v se indepartau,distanta indicandu-ne timpul necesar luminii sa ajunga la noi.Sa zicem ca erau la 13,7 mlrd a.l.de noi adica este absolut normal ca lumina sa calatoreasca 13,7 mlrd ani de acolo pana la noi, dar ca avem un timp anterior de 13,7 mlrd ani si unul posterior tot de 13,7 mlrd ani care adunate ar da varsta universului de 27 mlrd ani cred ca este o afirmatie falsa. Ce rezulta de aici este doar ca quasarii erau in timp aproape de momentul BB odata ce de la ei si pana la noi lumina a parcurs o distanta egala cu varsta universului, puriu confundand varsta Universului cu distantele din Univers.Electron care sezizeaza neclaritati in exprimarea lui puriu nu sezizeaza eroarea iar daca a sezizat-o, dorind insa sa-l duca pe puriu sa se corecteze singur iar  acesta nefacand-o, Electron uita sa o faca el))
adryan ne explica (cu copy paste asa cum recunoaste foarte corect)cum se calculeaza distantele dintre stele si galaxii in astronomie(luminozitate aparenta, Cepheide, paralaxa fotometrica) dar esueaza in incercarea de a intelege ceva greu de inteles si anume dilatarea spatiului in timpul in care se si creaza si care este cu totul altceva decat miscarea unui corp in spatiul deja existent , dilatare la care viteza care nu are dimensiuni de spatiu/ timp nu e limitata de viteza luminii si ca BB nu este asemenea unei explozii in spatiul timp deja existent ci tocmai crearea acestui spatiu -timp. De fapt nimeni de pe aici nu poate sa explice asa ceva ci doar sa vina cu modele intuitive bazate pe o anume similaritate dar nu pe o identitate sau asemanare(in sens geometric) ca de exemplu celebrul exemplu cu balonul care se dilata dar care nu este o explicatie de tip cauza-efect. Se simte lipsa lui Adi care explica cel mai intuitiv chestia asta cu balonul :)
Si deasemeni se simte lipsa lui Adi odata ce un alt user ion adrian intervine incercand sa-i explice lui adryan cum stau lucrurile in teoria BB desigur la un nivel macro care este si nivelul intrebarilor lui adryan.
Consider ca acum se dau explicatiile cele mai simple si fara incercari maieutice (lasandu-l pe adryan sa intrebe daca nu intelege ceva )si de fapt userul se adreseaza lui doar lui adryan ceea ce este desigur o impolitete acest spatiu fiind un forum. Poate ca asta l-a enervat pe Electron care nu este un simplu user ci si un moderator cam cum este si Adi, drept care a urmant o discutie inutila si stupida incarcata de orgoliu intre cei doi
Voi trece aici doar ce este de retinut din ce spune ion adrian, ne insemnand ca sunt de acord cu tot ce spune, dar considerand ca sunt elemente pe care le voi putea folosi in cele ce urmeaza si cum vad ca si dlui ca si altii, din cei consistenti pe aceste fire au disparut, eu il invit sa revina, caci acest fir deschis de dl Hodor, nu-l consider un fir pentru incepatori desi din cele 12 sinteze ei au ce invata si pot ajunge la acelasi nivel cu cei care s-au remarcat in timpul acestor analize. De altfel  firul analizat se intrerupe cu o postare a lui ion adrian catre adryan care nu mai revine (probabil multumit de ce a inteles si invatat) si nici altii nemai intervenind ceea ce ar putea lasa impresia ca totul s-a lamurit. Dar nu este asa si tocmai titularul firului pe care scriu acum, recte dl Hodor student la drept dar autodidact pasionat, adica nu un adryan,ci o persoana  avand si teorii proprii in domeniu, a incercat sa-l redeschida de curand dand un raspuns tardiv si corect (am si subliniat acolo asta si astfel m-am implicat si eu in discutie) dar neobservand(abia acum observ si eu asta)ca el este continut in ce i-a spus ion adrian lui adryan respectiv :
« De fapt pe baza masuratorii deplasarii spre rosu noi putem afla urmatoarele: viteza de recesie intre galaxia noastra si cea de unde primim lumina, durata pe care a facut-o lumina de la momentul plecarii si pana la noi adica distanta in ani lumina de la noi si pana unde era galaxia cand a emis lumina pe care azi o primim si prin diferenta fata de 13,7 mlrd ani distanta la care se afla galaxia respectiva fata de BB daca noi ne aflam la 13,7 mlrd ani lumina »
(Nota mea: In aceste explicatii se afla implicit diferenta corecta pe care o face dl Hodor intre 13,7mlrd al si 5 mlrd a.l cu observatia ca explicatia dlui Hodor este mai directa si mai evidenta)
Din legea lui Hubble: v=H0*D unde H0 este o constanta aprox egala cu cca 71 km/sec/Mpc, rezulta ca timpul de cand cele doua galaxii adica a observatorului(a mea) erau una, adica la Big Bang, este inversul constantei H0, cam de cca 13,7 mlrd ani.
BB are la baza ipoteza ca legea de miscare spatiu timp a tuturor galaxiilor este aceaiasi de la BB si pana in prezent, adica pe oricare galaxie s-ar afla observatorul tot 13,7 mlrd de ani ar obtine.
O galaxie care se misca la 180 grade fata a noastra ar cam trebui sa fie si ea tot la o varsta de 13,7 mlrd de ani si atunci daca s-ar considera ca de la momentul zero a aparut si lumina atunci raza universului actual ar fi de 13,7 mlrd ani lumina .
De fapt pe baza masuratorii deplasarii spre rosu noi putem afla urmatoarele: viteza de recesie intre galaxia noastra si cea de unde primim lumina, durata pe care a facut-o lumina de la momentul plecarii si pana la noi adica distanta in ani lumina de la noi si pana unde era galaxia cand a emis lumina pe care azi o primim si prin diferenta fata de 13,7 mlrd ani distanta la care se afla galaxia respectiva fata de BB daca noi ne aflam la 13,7 mlrd ani lumina.
Acum insa daca consideram ca lumina nu a aparut chiar de la momentul zero si ca pana la aparitia ei nu era nici vre-o limitare de viteza pentru expansiunea spatiului anterior fotonilor, habar nu avem la ce distanta fata de BB suntem si nici cu ce viteza ne indepartam noi si toate celelalte galaxii de acel punct care nu se poate spune ca era pe peste tot, odata ce in modelul nostru inflationist cel putin in faza de inceput,acceptam ca era o singularitate infinit mica.
Deplasarea spre rosu a galaxiilor foarte indepartate indica viteze care corectate relativist(caci altfel depasesc de cateva ori viteza luminii) sunt foarte apropiate de c. Adica este vorba de redshifturi mari de peste 8 . 
Intradevar daca ne referim la legea lui Hubble si atat, adica daca ne imaginam balonul care se dilata, punctele de pe el(galaxiile) evident indepartandu-se si neacordand spatiului calitatea de reper absolut ci doar creat odata cu expansiunea universului va rezulta ca spatiul se poate dilata cu orice viteza iar redshifturile masurate indica, astfel de viteze daca nu se corecteaza, adica daca nu se impune relativist  ca viteza de recesie sa nu depaseasca viteza luminii.
Dar in acelasi timp parca uitand de acest aspect BB considera ca Universul pleaca dintr-o singularitate pe care (asta este supozitia implicita) am putea-o regasi daca am derula filmul inapoi. 
Intrebarea mea este: ce stim despre viteza (sau vitezele) cu care s-au miscat galaxiile fata de momentul initial sau poftim mai corect fata de momentul cand au aparut observabile adica producand lumina, ce stim macar despre aceasta(aceste) viteze azi? (Nota mea: intrebare neclara si mi-ar fi placut daca Electron referitor la asta ar fi intrebat)
Se indica si doua linkuri care posibil sa mai fi fost indicate dar nu strica sa le reiau :
http://en.wikipedia.org/wiki/Inflation_(cosmology) (http://en.wikipedia.org/wiki/Inflation_(cosmology))
http://en.wikipedia.org/wiki/Hubble%27s_law (http://en.wikipedia.org/wiki/Hubble%27s_law)

In final userul Atanasu anunta :Doresc sa mai adaug si o informatie interesanta in domeniul numit Big -Bang si anume niste ultime ipoteze care consuc la o idee destul de conforma cu ratiunea matematica si logica si anume ca Universul nu are nici inceput si nici sfarsit.
Acestea sunt in  linkurile:
Romana:http://playtech.ro/2015/teoria-care-ar-putea-schimba-perceptia-asupra-universului-avut-loc-sau-nu-big-bang-ul/
si cel original:
http://phys.org/news/2015-02-big-quantum-equation-universe.html (http://phys.org/news/2015-02-big-quantum-equation-universe.html)
Nota: In opinia mea acestea nu schimba ce stim azi caci pot considera ca momentul Big-Bang nu este un inceput al existentei ci doar  un inceput al primirii de catre receptor a informatiei. Adica un fel de moment t=0 si un Univers asociat egal cu 1.
Intru-un sistem natural de unitati de masura acest 1 ar putea fi unitatea de masura pentru distanta sau poate pentru volumul unei sfere initiale

Si acum ca am ajuns la sfarsit urmeaza o parte a doua destul de dificila in care voi face sinteza acestor 12 sinteze.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: mircea_hodor din Martie 27, 2015, 05:32:52 PM
     Am retinut sugestia maieutica,imi permit totusi sa fac o mica precizare(evident ca doar eu puteam face asta :) );poate fi valabila ptr. cei cu adevarat initiati,ptr. cei ca mine insa recunosc ca tare bine mi-ar prinde niste raspunsuri ca sa-mi pot continua rationamentul...
ADI spune ":Inainte de Big Bang nu exista spatiul. Tot ce exista era un punct. Acel punct a devenit apoi tot spatiul din Univers. Asadar nu exista un centru al Universului. Iata o analogie: nici un punct de pe sfera nu este un centru al sferei; sau invers, orice punct de pe sfera este un centru al sferei. Deci poti spune si altfel: orice punct din spatiul nostru este centrul Universului."
  Am pus o intrebare legata de acest aspect,caci personal am multe neclaritati legate de asta,am si dezvoltat putin acest subiect prin cele doua directii distincte(in opinia mea) dar nenuantate concret nicaieri pina acum;am sugerat deasemeni ca un desen ne-ar putea ajuta sa intelegem mai bine aceasta teorie;
   Insist respectuos in rugamintea mea de a ma ajuta cu raspunsul la acele intrebari :)
  Deasemeni intre celelalte intrebari , am evidentiat si faptul(comform studiilor)) ca lumina a aparut la cel putin 1 milion de ani dupa aparitia soarelui,adica se adauga celor 379000 de ani ,lucru care ar putea probabil influenta virsta universului.Stiu ca aceasta virsta este data de masurarea radiatiei de microunde,insa si aceasta radiatie a inceput sa fie emisa mai tirziu decit BB.Exemplificare;http://www.ziare.com/magazin/experiment/universul-este-mai-batran-decat-se-credea-996056. (http://www.ziare.com/magazin/experiment/universul-este-mai-batran-decat-se-credea-996056.) Asta se adauga sau nu celor 1 milion de ani de care spuneam?
  Alt aspect;
informatia comform careia s-au descoperit gauri negre din universul timpuriu(adica la cca un miliard de ani dupa BB)nu influenteaza aceasta teorie?Adica in mai putin de 1 miliard de ani s-a format o hiper-nova care a decedat atit de subit incit a dat nastere unei gauri negre?A ajuns atit de rapid la fuziunea atomilor de fe,in conditiile in care pare cert sa fi avut ""de mincare"" mai mult decit alti sori?http://www.ziare.com/magazin/experiment/universul-este-mai-batran-decat-se-credea-996056
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: mircea_hodor din Martie 27, 2015, 05:53:43 PM
       Insist respectuos cu rugamintea de a primi un raspuns la intrebarile mentionate :)
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: mircea_hodor din Martie 27, 2015, 06:26:51 PM
    OBSERVATIE;Controversa dintre Puriu, Adryan,Electron si dumneavoastra domnule Atanasu ,legata de calculul virstei universului are la baza(in opinia mea)neintelegerea reiterata si de mine legata de viziunea geometrica a pozitiei noastre ca si punct pe "balon" sau in centrul balonului...
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Martie 27, 2015, 08:32:45 PM
Care controversa? adryan intreaba si intelege corect ca este vorba de 13,7 mlrd ani; puriu greseste pur si simplu dubland varsta universului, iar electron nu stiu sa fi contrazis varsta acceptata azi pe baza constantei lui Hubble(inversul acesteia), exact cum spun si eu ca se considera azi de catre adeptii TBB.
Balonul este o analogie in sensul ca noi putem intuii niste fiinte in doua dimensiuni aflate pe suprafata unui balon pe care noi il vedem ca un spatiu inchis in trei dimensiuni dar cei din doua dimensiuni nu-l vad decat ca o suprafata plana cat timp nu stiu sa gaseasca existenta unei curburi. In analizele anterioare a rezultat ca se pare ca ei ar putea constata curbura suprafetei asa cum si niste fiinte monodimensionale ar putea sa intuiasca curbura unui cerc pe care s-ar afla, dar care lor le-ar apare ca o linie dreapta si atunci o fiinta in patru dimensiuni spatiale ar putea intui un volum in patru dimensiuni care pentru noi  ar fi ceva echivalent cu o suprafata in trei dimensiuni. Pe acesta suprafata in trei dimensiuni se misca indepartandu-se galaxiile datorita umflarii balonului corespunzatoare modificari acelui volum in patru dimensiuni pe care de fapt eu nu-l pot intui asa cum nici o fiinta bidimensionala nu ar avea intuitia unui volum.
Totul este extraordinar de abstract si de fapt daca vrem sa vedem cu ce ramanem constatam ca de fapt ramanem exact cu un balon care se umfla fiind el o suprafata in spatiu dar de care sunt agatate corpuri in trei dimensiuni care se departeaza exact ca si punctele pe care ele le au in comun cu acea suprafata. Acelasi lucru s-ar intampla daca am gandi ca dintr-un punct ar pleca niste raze egale in toate directiile care s-ar alungi toate cu aceiasi viteza fata de punct  in capuetele lor fiind galaxiile. Hubble, in acest caz, ar masura aceleasi efecte numai ca miscarea galaxiilor ar fi fata de acel centru avand desigur si componenta de miscare a unui corp fata de celalalt pe directia razei de lumina care ajunge de la unul la celalalt. Eu inteleg ce spun dar este posibil sa inteleg doar eu :) si daca este asa sa-mi spui.
PS. La celelalte intrebari o sa vad cum voi reusi sa-ti raspund, dar asta maine ca acum sunt destul de obosit.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: mircea_hodor din Martie 27, 2015, 10:00:30 PM
    Cred ca nu ma ajuta prea mult imaginatia,imi pare rau?!...Ar putea fi reprodusa printr-un desen?
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Martie 27, 2015, 10:21:25 PM
1.Nu stiu sa desenez la calculator dar sa aducem in plan problema si atunci ai un cerc ale carui raze inteapa circumferinta in punctele care sunt galaxiile, razele alungindu-se toate cu aceiasi viteza sau cercul umflandu-se . Cineva asezat intr-un punct nu va sti care este cauza exacta a indepartarii galaxiilor asa cum daca nu ai alte date nu poti decide daca pamantul se invarteste in jurul lui producand ziua si noaptea sau , mai aparent si mai intuitiv cum credeau in trecut oamenii ca soarele da ocol pamantului.Exista si a treia posibilitate ca toate galaxiile se misca efectiv in raport cu centrul cercului dar cu aceiasi viteza radiala creind aceleasi aparente ca si in primele doua unde avem de a face cu dilatari de spatiu.
Dar ce ar fi sa-ti expui tu neclaritatile si dezvoltarile facute dupa acele doua directii distincte
2. Ref la aparitia luminii cu un milion de ani dupa aceea a soarelui nu inteleg ce spui adica lumina a fost prima separata din intunericul Nimicului ca si in Biblie si suplimentar la linkul indicat nu exista ceva.
3. Nu cunosc informatia cu gaurile negre asa ca nu comentez.
Noaptr buna
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: mircea_hodor din Martie 27, 2015, 11:26:25 PM
https://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=2&cad=rja&uact=8&ved=0CCQQFjAB&url=http%3A%2F%2Fwww.despreochi.ro%2Fsfaturi-si-noutati%2Fce-este-lumina-2%2F&ei=EMsVVYqQE42LaM7IgMgE&usg=AFQjCNEz1Pf6RR44QTYi0BO-xj44DFxYFw (https://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=2&cad=rja&uact=8&ved=0CCQQFjAB&url=http%3A%2F%2Fwww.despreochi.ro%2Fsfaturi-si-noutati%2Fce-este-lumina-2%2F&ei=EMsVVYqQE42LaM7IgMgE&usg=AFQjCNEz1Pf6RR44QTYi0BO-xj44DFxYFw)
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Martie 28, 2015, 01:34:41 PM
Acum inteleg intrebarea ta careia i-a lipsit un cuvant ca sa fie inteligibila pentru mine, respectiv nu ai precizat ca este vorba de lumina solara  adica de timpul necesar fotonului ca odata ce este produs in nucleu sa ajunga la suprafata soarelui si eu nu m-am prins.
Este un lucru cunoscu aceasta dar durata, valoarea duratei nu este chiar asa de precisa ca in acel articol in romaneste care este probabil doar traducerea unuia in engleza . Vezi si  http://classroom.synonym.com/long-photons-emerge-suns-core-outside-10063.html (http://classroom.synonym.com/long-photons-emerge-suns-core-outside-10063.html) unde fotonului ii trebuie intre 5000-500000ani ca sa "iasa" din soare.
Acum revenind la ce intrebi  cred ca nu te mai referi la soare care este aparut la miliarde de ani dupa BB, ci la lumina primara acel fulger luminos care a inundat  nou nascutul Univers(stiinta adevarata isi poate permite si poezia ba chiar si filozofia ) la acel prim ordin : Sa fie Lumina si Lumina a fost! (o sa se gaseasca oare careva sa ma acuze de misticism ?  :))
In acest caz iti raspund ca desigur luminii i-a trebuit un timp ca sa ajunga din punctul unde a luat nastere primul foton intr-un punct unde de s-ar fi gasit un ochi uman acesta l-ar fi "vazut".Asadar milionul de care spuneai sau cat o fi realmente statistic durata medie de care vorbeam in cazul soarelui nu are nici-o legatura cu BB.Nu cred ca stim cum era acea protostea strabatuta de foton daca a fost asa ceva. Aici Adi ti-ar putea raspune mult mai exact dar in orisice caz fata de 13,7 milrd ani cu o eroare ce depaseste mult duratele dec care vorbesti ce importanta mai are?
Daca nu te-am inteles bine , atunci nici raspunsul meu nu este cel potrivit si cum eu nu fac maieutica pe aici te rog doar sa precizezi

PS. Inteleg totusi ca aceste intrebari tu le-ai mai pus pe acest forum, dar eu nu le-am gasit in timpul analizeor facute, asa ca poate spui unde le-ai posta, dar oricum ramane in continuare valabil indemnul meu  sa fii mai explicit in legatura cu opiniile tale fara sa-ti fie teama de judecata oricui, dar sub rezerva posibilelor, de fapt posibilelor cu mare probabilitate, erori.

Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: mircea_hodor din Martie 28, 2015, 04:03:04 PM
Citat ""Dar ce ar fi sa-ti expui tu neclaritatile si dezvoltarile facute dupa acele doua directii distincte"...pai asta am si facut cu o...pagina mai devreme :)
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Martie 28, 2015, 05:13:37 PM
Ma refeream si la faptul ca intr-o postare pe acest fir dupa primele 3-4 analize spui ca eu inca nu am ajuns si la interventii de ale tale. Nu am obsevat insa nimic decat in luna martie pe ultimul fir pe care ai incercat sa-l redeschizi si unde ti-am si rasuns referindu-ma la acest episod si in ultima analiza adica cea dedicata acelui fir.
Deasemeni nu ai raspuns la intrebarea mea referitoare la problema pusa de tine cu fotonu care intarzie u mlion de ani in interiorul soarelui. sa inteleg ca ti-am dat un raspuns convenabil si de aceea nu te mai referi la ea?
PS O sa iau acum legat de sinteza pe care o fac si intrebarile tale srise pe acest fir dar te rog sa le revezi si tu si sa le reformulezi in lumina celor ce s-au scris in toate sintezele mele si de asemeni si fata de ce s-a mai discutat si aici in mod direct(cum este intrebarea referitoare la soare si BB)
Daca nu este clar ce scriu te rog nu te jena si intreaba sau fa obsevatiile ce decurg.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: mircea_hodor din Martie 28, 2015, 05:49:17 PM
 Cred ca aici e cel mai bun ex. al formei universului;daca nu ma-nsel pare ca "locuim"in interiorul "balonului"si nu pe circumferinta lui...http://www.antena3.ro/thumbs/int/2013/04/04/tainele-universului-pe-cale-de-a-fi-descifrate-ce-au-aflat-savantii-despre-materia-neagra-201918.jpg. (http://www.antena3.ro/thumbs/int/2013/04/04/tainele-universului-pe-cale-de-a-fi-descifrate-ce-au-aflat-savantii-despre-materia-neagra-201918.jpg.)
  Deasemeni am tot cautat un articol care sa comfirme tema acelui documentar de care va spuneam,cu privire la durata de viata a antimateriei ulterioara ciocnirii cu materia.Am gasit unele informatii care desi nu se suprapun integral pe informatia legata de acea durata de viata,vine cu unele premize pe care am considerat ca merita sa vi le expun;https://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=1&cad=rja&uact=8&ved=0CB8QFjAA&url=http%3A%2F%2Fwww.descopera.org%2Fde-ce-exista-mai-multa-materie-decat-antimaterie%2F&ei=CNIWVZrkK8qvaYufgnA&usg=AFQjCNGK0WgAgNRWrPAAb2A9ytXeegNkxA (https://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=1&cad=rja&uact=8&ved=0CB8QFjAA&url=http%3A%2F%2Fwww.descopera.org%2Fde-ce-exista-mai-multa-materie-decat-antimaterie%2F&ei=CNIWVZrkK8qvaYufgnA&usg=AFQjCNGK0WgAgNRWrPAAb2A9ytXeegNkxA)
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: mircea_hodor din Martie 29, 2015, 05:44:20 PM
      Aveti si dumneavoastra dreptul la un weekend domnule Atanasu...dar eu sa stiti ca astept cu interes scrierile dumneavoastra :)
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Martie 29, 2015, 09:37:16 PM
Cateva cuvinte pot totusi sa scriu:
1) Nu pot sa deschid primul link referitor la forma Universului. Poate imi indici si altul , adica ala din care s-a inspirat antena 3
2) Adaug la linkul tau ref antimaterie:
http://www.descopera.org/ce-este-materia-intunecata (http://www.descopera.org/ce-este-materia-intunecata)
http://planetariubm.ro/tag/materie-neagra/ (http://planetariubm.ro/tag/materie-neagra/)   
http://stirileprotv.ro/stiri/stiinta/asa-arata-materia-neagra-un-studiu-astronomic-a-facut-primul-pas-in-dezlegarea-celui-mai-mare-mister-al-universului-foto.html (http://stirileprotv.ro/stiri/stiinta/asa-arata-materia-neagra-un-studiu-astronomic-a-facut-primul-pas-in-dezlegarea-celui-mai-mare-mister-al-universului-foto.html)
http://www.ziare.com/magazin/spatiu/se-deschide-o-noua-era-in-astronomie-descoperirea-materiei-intunecate-1338396 (http://www.ziare.com/magazin/spatiu/se-deschide-o-noua-era-in-astronomie-descoperirea-materiei-intunecate-1338396)
http://news.discovery.com/space/galaxies/mysterious-x-ray-signal-could-reveal-dark-matter-141212.htm (http://news.discovery.com/space/galaxies/mysterious-x-ray-signal-could-reveal-dark-matter-141212.htm)) si sursa stiintifica: http://arxiv.org/pdf/1402.4119v1.pdf (http://arxiv.org/pdf/1402.4119v1.pdf)
http://www.ziare.com/magazin/spatiu/exista-peste-tot-in-univers-dar-acum-e-posibil-sa-se-fi-descoperit-dovada-1328266 (http://www.ziare.com/magazin/spatiu/exista-peste-tot-in-univers-dar-acum-e-posibil-sa-se-fi-descoperit-dovada-1328266)
http://www.ziare.com/magazin/descoperire/descoperire-uluitoare-facuta-de-nasa-in-univers-s-a-gasit-materia-intunecata-1307569 (http://www.ziare.com/magazin/descoperire/descoperire-uluitoare-facuta-de-nasa-in-univers-s-a-gasit-materia-intunecata-1307569)
http://www.evz.ro/tragedie-cosmica-se-transforma-materia-intunecata-in-energie-intunecata-daca-da-cu-ce-efecte.html (http://www.evz.ro/tragedie-cosmica-se-transforma-materia-intunecata-in-energie-intunecata-daca-da-cu-ce-efecte.html)
http://www.descopera.ro/stiinta/13967361-o-galaxie-pitic-ar-putea-dezvalui-noi-informatii-despre-materia-neagra (http://www.descopera.ro/stiinta/13967361-o-galaxie-pitic-ar-putea-dezvalui-noi-informatii-despre-materia-neagra)
http://www.wallstreetotc.com/mysterious-source-of-gamma-rays-within-a-dwarf-galaxy-may-signal-dark-matter/216387/ (http://www.wallstreetotc.com/mysterious-source-of-gamma-rays-within-a-dwarf-galaxy-may-signal-dark-matter/216387/)
http://tehnocultura.ro/2014/12/02/despre-materia-intunecata-cu-andrew-pontzen/ (http://tehnocultura.ro/2014/12/02/despre-materia-intunecata-cu-andrew-pontzen/)
http://www.lovendal.ro/wp52/in-2015-oamenii-de-stiinta-vor-incerca-sa-descopere-imposibila-materie-intunecata-eu-le-urez-succes-dar-n-o-vor-face-pentru-ca-asa-zisa-materie-intunecata-nu-exista/ (http://www.lovendal.ro/wp52/in-2015-oamenii-de-stiinta-vor-incerca-sa-descopere-imposibila-materie-intunecata-eu-le-urez-succes-dar-n-o-vor-face-pentru-ca-asa-zisa-materie-intunecata-nu-exista/)
http://www.lovendal.ro/wp52/descoperire-socanta-materia-intunecata-ar-putea-fi-un-vast-camp-electric-teoria-universului-electric-are-tot-mai-multi-sustinatori/ (http://www.lovendal.ro/wp52/descoperire-socanta-materia-intunecata-ar-putea-fi-un-vast-camp-electric-teoria-universului-electric-are-tot-mai-multi-sustinatori/)
http://www.dcnews.ro/studiu-materia-neagra-inconjoara-galaxia-vizibila_454513.html (http://www.dcnews.ro/studiu-materia-neagra-inconjoara-galaxia-vizibila_454513.html)
http://www.dcnews.ro/descoperire-biazra-in-univers_447202.html (http://www.dcnews.ro/descoperire-biazra-in-univers_447202.html)
http://romanian.ruvr.ru/2013_06_21/Oamenii-de-Stiinta-ruSi-Stiu-unde-se-ascunde-materia-intunecata/ (http://romanian.ruvr.ru/2013_06_21/Oamenii-de-Stiinta-ruSi-Stiu-unde-se-ascunde-materia-intunecata/)
http://video.bzi.ro/video/show/materia-neagra-din-spatiu-ascunde-un-univers-paralel-37434 (http://video.bzi.ro/video/show/materia-neagra-din-spatiu-ascunde-un-univers-paralel-37434) 

Si mai sunt inclusiv cele pe care nu le-am putut deschide date de tine, dar cred ca pe baza lor se poate scrie un text de cateva pagini care sa prezinte cele spuse sa incerce sa conexeze ideile sau macar sa le aseze intr-o schema structurala. Poate pentru asta se poate deschide alt fir si oricum trebuie vazut si pe acest forum  daca nu sunt fire care deja au abordat subiectul, ca doar si cu BB au fost 13-14. In orice caz trebuie inceput cu o sinteza a ce se scrie mai sus (pot fi multe redundate)
si asta ar trebui sa o faci tu. Este ceva de muncit dar nu poti trata asemenea probleme ca pe niste simple teme date in clasa.
Astfel aduci informatia la zi si tii cont in viitor doar de lucrurile cu adevarat noi.

Repet indemnul ca sa-ti rescri intrebarile caci poate deja au aparut modificari si in cele gandite de tine. Ai la dispozitie si cele 12 sinteze care te pot ajuta.
Spor la treaba.
PS. Eu voi reveni pe sinteza celor 12 sinteze lucru mai dificil caci trebuie sa extrag numai ce cred eu ca merita.




Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Martie 30, 2015, 09:30:40 PM
Este ciudat ca imediat dupa postarea anterioara am scris un PS cu scuze ca am incurcat niste borcane (eram foarte obosit) adica antimateria cu materia neagra caruia de fapt ii corespund respectivele linkuri din postarea anterioara care vad ca nu este (nu oi fi apasat pe enter(Mesaj)  :)  )

Referitor la antimaterie(AM) adica la dezechilibrul M(materie)  fata de AM pe langa linkul indicat de tine si cel indicat de Harap Alb  cat si cele date s de mine ma la inceputul firului, cred ca si cu linkurile pe care le dau acum vei putea sa-ti raspunzi la intrebari mai complet si ar fi bine daca ai reusii sa faci o scurta sinteza a celor cateva certitudini care par sa se profileze din studiul respectivelor texte si eventual cu intrebarile care mai raman la acest capitol al AM fata de cele avute initial.

http://scienceline.ucsb.edu/getkey.php?key=114 (http://scienceline.ucsb.edu/getkey.php?key=114)
http://www.physics.org/article-questions.asp?id=121 (http://www.physics.org/article-questions.asp?id=121)
http://voxpublica.realitatea.net/stiinta/materie-versus-antimaterie-43802.html (http://voxpublica.realitatea.net/stiinta/materie-versus-antimaterie-43802.html)
http://home.web.cern.ch/topics/antimatter (http://home.web.cern.ch/topics/antimatter)
si probabil ca se mai pot gasi dar totusi ma intereseaza (eu nu am reusit sa gasesc) o referinta mai clara la ce spui ca ai retinut din serialul cu Morgan Freeman unde rezulta ca la CERN s-a facut un experiment care ar indica ca  durata de viata a antimateriei  ulterioara unei ciocniri cu materia-este mai mica.Adica ce vrei sa spui ca antimateria se transforma in energie ma repede decst materia si care este atunci decalajul . Si in acel decalaj de timp nu incape un Univers in care sa avem numai materie dar care intr-un viitor ne trezim cu el transformat in energie(si iata cum se ajunge la o problema interesanta legate de scara fenomenelor )

PS Cred ca in primul link am gasit aceasta afirmatia deosebit de importanta:Fundamentally, although you might expect that matter and anti-matter have opposing properties, this has also been shown to be false. For example, both protons and anti-protons seem to be attracted by gravity.

Eu mai am si maine acces la computer, dar apoi, cateva zile voi fi lipsa la apel .
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: mircea_hodor din Martie 30, 2015, 09:42:41 PM
       Am studiat cu atentie linkurile pe care mi le-ati sugerat,toate sint cu trimitere la dark si energy mater,pe ultimul l-am gasit chiar in acord cu propriul punct de vedere(vizavi de granita fata de un alt univers)...http://video.bzi.ro/video/show/materia-neagra-din-spatiu-ascunde-un-univers-paralel-37434 (http://video.bzi.ro/video/show/materia-neagra-din-spatiu-ascunde-un-univers-paralel-37434)
      Din punctul de vedere al economiei acestei teme,mi-am propus ptr. inceput sa reiterez unele din intrebarile anterioare la care solicit incontinuare un raspuns,la care voi anexa alte citeva intrebari survenite ca urmare a studiilor mai recente ,parte din ele provenind din insasi lecturarea capitolelor dumneavoastra,urmind ca la final sa-mi redactez propria teorie despre care am convingerea ca va va parea cel putin interesanta...Asadar;
      2)A observat cineva in preajma unei gauri negre vreo deplasare spre rosu a spectrului luminii?
      3)Se spune ca supa primordiala de marime echivalena unui electron(Adi spune ""energie multa intr-un spatiu mic")ar fi continut toata informatia sub forma de energie a universului?!nu pot sa nu ma impiedic totusi de un anumit ordin de marime,daca ma raportez la un ...electron,cit de mici puteau fi ceilalti...electroni,hadroni,neutroni,quarci,etc?
      4)In evolutia cronologica a BB,am remarcat o racire continua in timp a componentelor acelei supe,pina la momentul "deflagratiei"intre acele componente la un moment dat existau compusi ai materiei si antimateriei care evident prin coliziune ar fi trebuit sa creeze cel putin variatii pozitive ale temperaturii,cit de certa este aceasta racire continua?
      5Gravitatia se "justifica"fata de acest univers,se justifica ea si fata de celalalt univers(admitind logic din punctul meu de vedere ca-l presupune prin ceea ce ar fi dincolo de o gaura neagra)?
      6)Este stiut faptul ca actuala teorie a BB,pare sa incalce legea conservarii energiei,se spune ca pina la cei 379000 de ani universul s-a comportat atipic,dupa alte legi decit cele pe care le cunoastem?!intrebarea mea este cam din ce moment incepe sa se comporte dupa legile stiute?Doar din momentul aparitiei luminii?este stiut ca fotonii au nevoie de cca 1 milion de ani pina sa reuseasca sa paraseasca soarele,exista un documentar care ne prezinta fotonul incarcat cu raze gama in centrul soarelui,si acelasi foton dupa 1 milion de ani, "spalat"de aceasta energie gama parasind soarele.
     7)Ce genereaza inflatia in progresie a universului chiar cu pretul surclasarii gravitatiei,de unde plusul de energie necesar acestei dilatari,e ca si cum (ca sa reiterez un exemplu citat in exemplificarile unuia din participanti)banca ma alimenteaza cu sume din ce in ce mai mari,sume pe care eu nu mai reusesc sa le platesc decit cel mai probabil intr-unul din cazurile de sfirsit al universului?
     8)Stim ca natura va face tot ce-i sta in putinta sa ma retina din  a depasi viteza luminii(exemplul calatorului din trenul care merge cu viteza luminii;oricit ar incerca acesta sa alerge din A spre B pe sensul de mers al trenului,va fi incetinit in miscarea sa suficient cit sa nu atinga aceasta viteza;n-am realizat inca ce s-ar intimpla daca si-ar fi propus sa alerge dinspre B inspre A)
     9)Am remarcat ca graficele cuantumului spatiu timp arata ca o impletitura care realizeaza o "adincitura"maxima la o anumita distanta sub masa unei stele(spre ex)...De vreme ce maximul de forta gravitationala este dat de centrul de masa al acelei stele,n-ar fi fost mai firesc ca acel maxim al suprafetei de curbura sa treaca fix prin centrul soarelui respectiv?Deci nu sub el ci fix prin centrul sau?E gresit din acest context sa-mi imaginez configuratia spatio-temporala a universului neliniara ci mai curind compusa din brane care se regasesc subtiate in mod diferit(functie de unitatea de masa a obiectului)si trecind toate prin centrul acelor mase?
    10)Sokolov  sustine ca universul este plat lucru prevazut si de inflatia BB...Este si acum??Daca nu,cind s-a facut schimbarea?Daca nu cum admitem notiunea de plat fie si in 3 dimensiuni,caci exista lucruri in univers si sub noi si deasupra noastra?Din aceeasi perspectiva(ca sa reiterez intrebarea unuia dintre interlocutori)cum vedem quasari si in stinga si in dreapta,incotro privim catre BB,si incotro catre universul neobservabil?In context;
    11)Adi spune;""Exista doar suprafata balonului,nu exista interiorul balonului,nu exista exteriorul sau,nu exista sa sapi in grosimea lui";NOI UNDE NE AFLAM?Pe suprafata exterioara,interioara,gaura neagra unde sapa?In context...
    12)Electron spune""Viteza de expansiune a universului nu este relationata cu vitezele de deplasare in interiorul universului(limitata de viteza luminii in vid) si care se afla dincolo de raza vizibilitatii noastre-deci e cert ca universul e "balon"?
    13) Cine poate explica ce inseamna crearea de...spatiu-timp?
    14)Se afirma ca rata de expansiune a universului este data de variatia in timp a constantei lui Hubble,constanta care se bazeaza pe fenomenul deplasarii spre rosu,deplasare spre rosu despre care am realizat ca are loc datorita pierderii energiei de catre fotoni,pierdere care la rindul ei se poate datora mai multor factori,implicit ciocnirea cu particulele care compun dark energy.Radiatia de fond care confirma chipurile aceasta teorie ,nu poate apare si in celelalte circumstante mentionate?
    15)Daca universul se prezinta ca un balon,pot desprinde ca viteza de expansiune este concomitent si o viteza radiala?sau mai concret; Daca universul se prezinta ca un balon,BB unde se regaseste ,ca punct pe balon,sau in centrul balonului?Din ce-am citit pina acum,impresia mea este ca e cumva driblat acest aspect?!Aici ajutorul unor schite ar fi de un real folos;intreb ptr. ca functie de raspuns poate reusim sa-l facem si pe vizitatorul Ktulu(ca si pe mine dealtfel)sa inteleaga cum de vede dinsul quasari in toate directiile?
Legat de aceasta ultima intrebare,opinia mea este ca in centru,caci daca ar fi un punct A de pe balon,noi am fi in mod cert in punctul B(cert la stinga sau la dreapta punctului A)asa cum stim ca mercur e sa zicem in stinga noastra,spre deosebire de Jupiter care e in dreapta;Nu pot lua in calcul(oricit de tentant ar parea) ca BB este in punctul diametral opus noua(spre care firesc ajungi si din stinga si din dreapta)caci raportat la expansiunea universului acolo este demult universul  neobservabil),si atunci singura varianta logica(in opinia mea) este ca in centru este BB,spre acel centru (cu iluzia ca privim spre stinga sau dreapta) la o distanta de aprox. jumatate pina la centru zarim si acei quasari.Corelar acestui punct de vedere,cit de gresit este sa consider ca de vreme ce universul a extins dinspre centru un balon (cu o margine certa desi necuantificata)acest balon nu reprezinta din start o delimitare certa a universului?mai mult, uniformitatea dpdv al lipsei entropiei,nu-mi lasa de inteles ca aceasta expandare este uniforma in spatiu timp si automat exista o curbura a universului certa(fix ca a unei sfere)?asta vizavi si de acel 0,2 unghi de curbura mentionat pe undeva?Greu (sau imposibil)de gasit raspunsul la aceasta intrebare intrucit(opinia mea) noi sintem un punct de referinta doar,ne-ar trebui acces la cel de al doilea referentiar si acela este pe centrul de curbura diametral opus,in zona universului Neobservabil.
Observatie (nota mea).Greu de conceput ca din nimic sa poti crea ceva,si aici ma refer nu la vid(nu intru in amanuntele procentului imens de materie din acest"nimic"),ci implicit la "tesatura balonului"care cedeaza doar sub imperiul gravitatiei unei gauri negre..Parerea mea este ca se pleaca gresit atunci cind este evaluat vidul din balon si nu balonul in sine;dark metter sau dark energy(aici intuiesc o alta dezvoltare interesanta aidoma pietrei filosofale-vizavi de proprietatile cuantice atit de materie cit si de energie care poate rezona functie de excitarea energetica,pe n planuri de frecventa).
                                     Intrebari de data recenta;(sau dintr-o alta perspectiva).
      1)VIRGIL face o observatie-afirmatie;"Timpul nu se poate aprecia in afara existentei unei miscari periodice.Din momentul exploziei BB si pina la aparitia atomilor nu a existat miscare periodica,deci...nu a existat timp".Asadar cum s-au evaluat duratele indicate in analiza nr. 1 in perioada BB si chiar si dupa?!Aici completez si eu cu o intrebare;
      2)Teoria oficiala a BB nu este cumva o teorie explicata atit de precis in acele unitati Planck,doar ca necesitate de a justifica unele conditii necesare aparitiei diverselor componente materiale si energetice ale universului +explicarea inflatiei universului?
      3)Se poate face vreo paralela intre echilibrul unei stele in sensul devenirii ei ca si giganta rosie,sau pitica alba,si...expansiunea universului?
    Insist cu rugamintea de a primi un raspuns la aceste intrebari care ma obliga sa ramin ancorat pina la elucidarea lor;Pina atunci voi continua prin a emite o suma de puncte de vedere pe care deasemeni le supun criticilor dumneavoastra,puncte de vedere in baza carora la final voi sugera un punct de vedere generalist legat de acest eveniment.   ASADAR;

    A)Deflagratia universului s-a produs nu prin explozia in spatiu,ci...a spatiului insusi.
    B)Aceasta deflagratie s-a facut in progresie geometrica(reactie in lant) exact ca in exemplul unui mare numar de capcane de soareci la intilnirea cu antimateria preexistenta in interiorul granitelor extensibile ale universului actual,si cu materia si energia intunecata,de aici si izotropia radiatiei de fond.
    C)Tesatura spatiu-timp este gresit sugerata ca fiind la o oarecare distanta sub masa obiectelor,ea in realitate trece fix prin centrul de masa al acelor obiecte , si este subtiata mai mult sau mai putin(pina chiar la a fi rupta de o gaura neagra).
    D)Masele(reprezentate de diverse corpuri ceresti)sint ancorate in aceasta tesatura astfel incit la inflatia universului(care a depasit viteza luminii)nu au incalcat legea comform careia nimic ce contine masa nu poate depasi aceasta viteza.
    E)Gaurile negre au un scop sinequanon existentei unui univers prin functia lor de reciclare a materiei si energiei.In lipsa lor universul s-ar consuma si ar sfirsi rece;Ea desface materia si energia in noi componente fundamentale care in celalalt univers devin materiile prime ptr. alti sori,alte planete etc;reciproca este valabila;dar acest lucru poate fi inteles doar prin urmatorul postulat;
    F)Asa cum mai nou si teoria cuantica ne sugereaza,sintem ombilical legati de un alt univers obligatoriu de sens opus,caci noi reciclam spre ei(prin intermediul gaurilor negre)celallalt univers recicleaza spre noi(prin intermediul echivalentului de aici al acelorasi gauri negre,respectiv quasarilor sau a "gaurilor albe").Se impune sa fie de natura opusa caci doar asa ar putea fi justificata transcendenta spre si dinspre aceste universuri paralele prin intermediul principalelor cai de legatura enuntate anterior.Pe cale de consecinta(si din prisma teoriilor cuantice)nu poate fi ceva dincolo fara un echivalent aici.Ne putem imagina aceasta corespondenta cumva similar principiului vaselor comunicante,cu efecte de contractie si(sau)dilatare a universurilor,excluzind chiar notiunea de densitate,dar retinind fenomenele de ciocnire existente in ambele medii.Dealtfel pina si o diferenta de temperatura ar putea crea miscarea.
   G)Energia intunecata si materia intunecata face parte din structura spatio-temporara de delimitare a universului nostru,de universul (sau universurile) vecine ceea ce presupune ca este tesatura de separatie a acelor universuri si este conditionata de reactii atit de influenta de aici cit si de cea de dincolo,si poate fi "sparta"doar in mijlocul unei hipernove odata cu colapsul gravitational.Poate astfel se explica si incarcatura cu radiatii gamma a fotonilor din centrul soarelui(fenomen intilnit in special in urma coliziunilor dintre materie si antimaterie),caci fiind in imediata vecinatate a universului vecin,mediata de o "tesatura"subtiata,probabil print vreun  efect de rezonanta reactioneaza.Ar putea parea deplasata aceasta ultima completare,insa am retinut afirmatia unor cercetatori care sustineau ca ar putea subzista doua mase de materie,respectiv antimaterie,doar separate de o masa energetica foarte fierbinte.
      H)Nu pot exista gauri de vierme care sa ne conduca in acelasi univers,indiferent la ce distante,ele ne vor conduce intotdeauna in alt univers.Exemplul cu marul este gresit,caci noi sintem in interiorul marului,ne putem misca in interiorul sau pe aceleasi traiectorii,dar daca spargem marul iesim la suprafata altui univers.
                                             
                                                   OPINIE-TEORIE.

        Tinind cont de aspectele pe care le-am numit "hibe" (remarcate atit de dumneavoastra cit implicit de cercetatorii avizati) cu privire la teoria oficiala a BB,intre acestea enumerind inadvertenta legata de acel 0,0000001 materie din care s-ar fi format chipurile actualul univers,zidul Planck,anumite principii incalcate(termodinamicii,constantei in  timp,izotropiei,etc),si in conexiune cu imformatiile mai mult sau mai putin lapidare enuntate anterior(ma refer aici si la lipsa raspunsurilor la intrebarile mentionate),am ajuns sa concluzionez urmatorul model(SIC COGITO) :)
       BB asa cum il vad eu, a aparut ca o spartura in tesatura unui alt univers,spartura care daca dincolo a fost o gaura neagra,aici a fost ca o iesire sub forma de gaura alba.Lumina a existat de la inceput,ptr. ca doar a migrat de dincolo(subliniez in context o alta inadvertenta a teoriei oficiale,caci aici ar fi aparut practic la 500.000-1.000.000 de ani dupa aparitia primei stele).Toate acele unitati Planck le-as transfera in centrul acelei hiper nove cu foarte putin(unitati planck)inainte de spartura tesaturii';aici a intilnit un univers din antimaterie,iar universul a explodat creind spatiu ( si nu in spatiu) fulminind precum exemplul capcanelor de soareci( reactie in lant ).Singurul semn de intrebare pe care si eu mi-l pun este legat de cantitatea maselor de coliziune,chiar daca este deja stiut(de data recenta si dovedit experimental)ca materia are intotdeauna un plus de avantaj in urma acestei coliziuni,faptul ca ar fi intilnit un intreg univers de antimaterie,ar putea fi menit sa zdruncine aceasta teorie.Ma izbesc si eu evident de proprietatile masei si energiei intunecate.Totusi parca ar avea ceva mai putine hibe.Nu reusesc sa aprofundez inca anumite notiuni legate de frecventele de rezonanta care dpdv.al mecanicii cuantice ar putea (in opinia mea) sa vina cu unele completari.
 
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Martie 30, 2015, 10:44:49 PM
Mda, dar pe astea trimise acum cu referire chiar la ce intreba tu adica la antimaterie inca nu ai apucat sa le vezi caci intre postarea ta si a mea intervalul este de 12 minute, rezultand ca aceasta postare a ta era deja pregatita si cum oricum eu nu mai am cateva  zile timp de acest forum, asa ca ai tmp sa  vezi daca textul tau mai ramane la fel sau il mai modifici si atunci cand voi reveni ma ocup de ultimul nivel atins de tine.
Dar repet eu nu sunt un specialist. As vrea sa apara un Adi si mai eru cativa prin sintezele mele care stiau despre ce vorbesc. Poate ca vor fi tentati sa intervina dar cred ca daca ne urmaresc asteapta sa ajungem noi la niste concluzii de etapa.
Numai bine
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Martie 30, 2015, 10:52:26 PM
PS Urmareste-l si pe premiul Nobel, Samuel Ting de la MIT:
https://www.sciencenews.org/article/sam-ting-tries-expose-dark-matters-mysteries (https://www.sciencenews.org/article/sam-ting-tries-expose-dark-matters-mysteries) si altele gasibile pe google
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: mircea_hodor din Martie 31, 2015, 12:59:07 AM
 Am o problema cu...engleza,ma pot descurca la nivel""cazon"",dar asta e insuficient ca sa pot intelege texte integrale :)
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Martie 31, 2015, 08:15:50 AM
Exista pe google un traducator. De asemenea daca gasesti vreun nume de cercetare sau experiment exista sansa sa-l gasesti si in romana prin presa noastra de popularizare pe care vad ca o consulti. E destul de incomod . Dar in caz contrar dupa ce imi termin eu treaba adica  sa scriu eu ce am de scris si unde  voi incerca sa tin cont de toate aceste informatii o sa ai si tu o baza sa zic mai la zi(up to date). Dar eu nu ma grabesc . Dar oricum pana termin nu cred ca va apare o noua informatie "bomba" care sa schimbe cele ce le voi scrie.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Martie 31, 2015, 01:33:21 PM
PS: In linkul indicat cu referire la Samuel Ting (martie 2015) este citata o zicere a acestuia:

"You really can't get into this field without thinking this is the most important thing in your life."

Adica: Nu poti intra in acest domeniu fara sa fii convins ca este cel mai important lucru din viata ta.

Si fiindca citesc acum si intregul link adica articolul despre realizarile si opiniile sale  o sa-l rezum cat de scurt voi putea:

1. In introducere se arata ca cele doua mari probleme pe care le urmaresc din mai 2011(asadar informatii pe care nu le aveam cand se scria pe firele analizate de mine ) cercetatorii care monitorizeaza Alpha Magnetic Spectrometer sunt: 

a) Un recensământ de particule  pana acum fără precedent  efectuat cu Alpha care ar putea demasca identitatea materiei întunecate, substanța misterioasa, invizibila, care este de cinci ori mai abundenta în Univers ca materia obișnuită. Unele dintre razele cosmice captate  de instrument ar fi putut fi produse de particule de materie întunecată prin ciocirea si anihilarea lor reciproca în centrul galaxiei(nota mea: de parca ar fi si ele compuse din materie si antimaterie intunecata)

b) Spectrometrul ar putea ajuta, de asemenea, oamenii de stiinta sa afle  de ce planetele, stelele și alte structuri din univers sunt realizate din materie, mai degrabă decât din antimaterie. Particulele de antimaterie au sarcina opusa fata de omoloagele lor din materie, dar in rest sunt identice în aproape toate caracteristicile. Este incert de ce cele mai multe dintre particule de antimaterie au dispărut imediat după Big Bang în urmă 13,8 mlrd ani. Fizicienii ar dori să descopere antimaterie "primordiala" pentru a testa teoriile lor asupra a ceea ce ar fi grăbit disparitia acesteia.
Nota mea: Deci chiar cele doua probleme ridicate si de tine in context cu TBB.

c) Dupa 4 ani de la lansare in ciuda multplelor informatii livrate este inca incert daca cele doua probleme vor fi lamurite satisfacator.
Astfel intrucat razele cosmice sunt particule inconjurate  cu câmpuri magnetice, ele nu calatoresc in linie dreapta si nu pot fi determinate traiectoriile deja parcurse de la sursa lor si pana la noi. Pentru a fixa originea anumitor raze cosmice ca fiind in  materia întunecată, oamenii de stiinta vor trebui să exclude orice altă posibilă explicație. Criticii spun ca șansele de identificare a materiei întunecate din aceste motive sunt foarte scazute si ca deasemenea si găsirea de antimaterie primordiala este aproape imposibila dar Ting spera ca ele sa fie infirmate in viitor( Ting și Lederman au reușit in 1965 sa identifice primii,  perechi legate de particule de antimaterie, denumite antideuterons, într-un accelerator de particule la Brookhaven National Laboratory din Upton, NY)

2) In aprilie 2013 Ting prezinta primele rezultate consistente obtinute spune el cu mare atentie caci experimentul nu va fi posibil a fi repetat prea curand(20 ani).
Analizând proprietățile a cca 6,8 milioane de pozitroni si electroni, echipa Ting a constatat ca numarul de pozitroni creste proportional cu cresterea  energiei particulelor  Excesul evident de  pozitroni intareste ideea ca ceva relativ apropiat este responsabil de producerea lor.Acest ceva ar putea fi materia intunecata. Recunoaste insa ca nu este singura explicatie posibila.
In luna septembrie ajungand la peste 10,9 milioane pozitroni si electroni, echipa Ting constata ca odata atins un nivel de energie de aproximativ 275 miliarde de electron-volți,  concentrația de pozitroni nu mai creste indicandu-se faptul ca masa de particule ipotetice de materie întunecată  limitează energia pozitronilor care pot fi produsi. Teoreticienii ar putea folosi acest varf de energie a  pozitronilor pentru a estima masa materiei întunecate. Dar, din nou, experimentul nu dovedeste si faptul ca materia intunecata este cu certitudine producatoarea de pozitroni, explicatia asta ramanand in continuare doar una din ipotezele posibile, chiar daca azi poate cea mai plauzibila.
Sunt destui care considera ca Spectrometrul Alpha Magnetic, în ciuda capacitatii sale remarcabile in a detecta particule ,  nu poate distinge definitiv între anihilarea materiei întunecate, pulsari sau un proces cosmic încă  nedescoperit
"Un pulsar ar putea explica orice observație care AMS-ar putea-o face vreodată", spune Grigore Tarle,  astrofizician si fizician in fizica particulelor de la Universitatea de la Ann Arbor, din Michigan . Oricare ar fi datele legate de pozitroni, fizicienii nu vor fi în măsură să izoleze definitiv presupusul semnal al materiei întunecată.
Katherine Freese, astrofizician teoretic la Institutul Nordic de Fizica Teoretica din Stockholm, nu crede nici ea ca materia neagra va fi dovedita cu pozitronii captati spunand ca mai degraba pariaza pe  pulsari.
Alte experimente sugerează de asemenea că AMS are o șansă destul de mica  de a fi un caz total convingator pentru materia întunecată. Intr-un studiu publicat online, în ianuarie, la arXiv.org (http://arxiv.org/abs/1501.01618 (http://arxiv.org/abs/1501.01618)) se contesta interpretarea legaturii dintre pozitroni si materia intunecata  ca efect al materiei intunecate pentru pozitronii in exces, pe baza unor  măsurători cu telescopul Fermi pentru a căuta radiații gamma, care ar trebui să fie, de asemenea, produse atunci când particulele de materie întunecată s-ar anihila reciproc. Datele masurate exclud cele mai multe mecanisme de coliziune din materia  întunecată propuse de teoreticieni.
Și în luna decembrie, oamenii de stiinta ce monitorizeaza satelitul Planck au anunțat că analizele lor asupra celor mai vechi raze luminoase din Univers nu au relevat nici un semn de detritus din coliziunea materiei întunecate, care, dacă s-ar auto-anihila mai recent,  de asemenea ar fi facut-o si când cosmosul era mai tânăr.

Ting contrazice aceste critici spunand ca se așteaptă sa afle mai multe prin studierea pozitronilor la energii mai mari. Dacă masa unei particule de materie întunecată este de ex. un trilion de electroni volt, atunci probabil că nu va produce pozitroni decat pentru  un sfert din energia(nota mea: de unde rezulta asta?.  "So if the positron concentration falls off a cliff after the newly identified peak, Ting says, that would suggest a dark matter origin" Nu prea reusesc sa inteleg aici dar pare sa fie ca dacă concentrația de pozitroni cade de sus pe un nou varf (sau ulterior unui nou varf?), Ting spune că ar sugera o origine materie întunecată. Pulsarii, pe de altă parte, ar trebui să producă pozitroni cu un spectru de energii care nu ar scădea atât de abrupt. (Nota mea: deci de fapt este vorba de panta abrupta a scaderii de energie)
Oricum Ting crede ca aceste aspecte se vor lamuri si ca deci se va sti cu precizie daca acesti pozitroni au drept sursa materia intunecata sau altceva.

3) In ceea ce priveste antimateria, există posibilitatea ca AMS va detecta antimaterie primordiala.
Una dintre cele mai mari mistere ale fizicii este cauza castigului de catre materie a compettiei cu antimateria in momentele de inceput ale Universului care a început probabil cu părți egale de materie și antimaterie(nota mea: de ce suntem atat de siguri de asta?). Ting spera sa gaseasca antimaterie complexa - poate antihelium (două antiprotoni și două antineutroni) sau antideuterons - care a fost falsificat? imediat după Big Bang. Tarle si alti oameni de stiinta spun ca sansele de detectare ale acestor antinuclei sunt extrem de scăzute, deoarece antimateria ar trebui sa  circule prin galaxii bogate in materie și prin sistemul solar fără a fi distrusă.

In concluzie un articol foarte la zi, din care este clar lucrurile in acest domeniu nu sunt lamurite si nu putem decat sa urmarim cu atentie ce ne vine din Univers, ceea ce face Samuel Ting si alti cercetatori cosmologi si sa aflam cat mai multe despre fizica materiei si a antimateriei in laboratoarele noastre de pe Terra. Impreuna, ei trebuie sa junga la teorii consistente dar care inca eu cred ca vor fi cam tot ce a fost sistemul ptolemeic pentru astronomia antichitatii pana la savantii renasterii adica un sistem vesnic in schimbare pe ici pe colo, pentru a incadra mereu noi fapte astronomice de necombatut(in prima faza acestea erau combatute in apararea sistemului ) pana cand teoria moderna a mecanicii a eliminat toate aceste carpaceli, o planeta pe atunci inca invizibila , putand fi descoperita numai prin calcul si masuratori((Le Verrier si planeta Neptun)

Ne revedem la computer peste cateva zile.











































































































































Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: mircea_hodor din Martie 31, 2015, 04:31:20 PM
                                        Va astept cu nerabdare :)
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Martie 31, 2015, 04:46:28 PM
Ma bucur, dar fiindca inca am mai intrat pe aici  si am vazut acestea iti mai spun ceva frumos: Pentru materia intunecata,  similar cu Le Verrier pentru planeta Neptun (in 1846) a fost Fritz Zwiky(1898-1974) care in anul 1933 introduce termenul de ,,materie întunecată" (în engleză dark matter, iar în germană dunkle Materie) pentru a explica anomalia observată de el în roiul din Coma Berenices: luând în considerare legile mecanicii cerești și calculând masa galaxiilor din acest roi (care se deplasează cu viteze extrem de mari), ar fi trebuit ca aceste galaxii ,,să se rupă din roi" și să ,,scape" în spațiul cosmic. Faptul că nu se întâmpla așa a fost interpretat de el ca demonstrând existența unei materii invizibile, pe lângă cea observată (deci ,,vizibilă") și a cărei masă totală fusese calculată. Ideile lui aveau să mai aștepte însă aproape 40 de ani până când să înceapă să fie luate serios în considerație, adica cam pana in anii 60  cand si Samuel Ting a reluat subiectul.
Acum chiar ca am terminat.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Martie 31, 2015, 04:59:17 PM
PS Si la urma urmei de unde stim noi foarte sigur ca materia intunecata nu este antimaterie, ca inca nu am creat in laborator substante si corpuri din antematerie ca sa vedem cum se vad ele??  :)

Se pare ca mi-e greu sa parasesc acest subiect, cam cum spune si dl Ting....
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: mircea_hodor din Martie 31, 2015, 08:08:00 PM
    Antimaterie a fost creata in laborator,intr-un ""climat""extrem de rece,insa are o durata de viata extrem de scurt;intr-un astfel de context s-ar fi remarcat o forma nu tocmai identica materiei in sensul ca atomii de antimaterie se prezinta ca forma usor alungita,fapt care in opinia mea ar putea fi responsabil de ""rezistenta""in timp mai slaba(ulterior ciocnirii cu materia),sau corelar(comform altor experimente)al faptului ca apar mai multi pozitroni contrar asteptarilor.
    Abia astept sa va "ascult"opiniile vizavi de "elucubratiile"mele :)
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: mircea_hodor din Aprilie 02, 2015, 05:52:31 PM
              http://www.sciencedaily.com/releases/2015/03/150326152238.htm (http://www.sciencedaily.com/releases/2015/03/150326152238.htm)
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Aprilie 03, 2015, 06:11:19 PM
Asadar:

Desi conform programului pe care l-am propus  trebuia in acest moment sa ma ocup de sinteza finala a celor  12 sinteze de fire dedicate teoriei Big-Bang, care este o teorie cosmologica(cosmogonica de asemenea) a Universului exact in masura in care teoria geocentrica-ptolemeica a fost si in care teoria heliocentrica este o teorie cosmogonica a sistemului nostru solar. Desigur ca cea care s-a dovedit a fi si adevarata a fost, asa cum stim cu totii, cea heliocentrica bazata pe observatiile astronomice ale lui Tycho Brahe(1546-1601) care totusi nu a indraznit sa accepte heliocentrismul sustinut principial si filozofic de Copernic(1543) dar nici teoria ptolemeica si s-a situat pe o poziție de compromis (probabil de teama bisericii care nu accepta ca pamantul s-ar misca , vezi si celebrul ,,si totusi se misca" al lui Galilei) după care Pământul rămâne nemișcat în timp ce planetele se învârtesc în jurul Soarelui, care, la rândul lui - împreună cu globul ceresc - înconjoară Pământul în timpul unei zile.Cel care a afirmat-o teoretic si experimental fara rest a fost elevul lui Tycho Brahe, Johannes Kepler(1571-1630) care da si legile cinematice ale miscarii pamantului in jurul soarelui(prima si cea care defineste de fapt heliocentrismul fiind data in 1596).
In aceasta situatie teoria a precedat intr-un anume fel experimentul caci
Copernic(1473-1543),preluand vechea idee heliocentica a lui Aristarh din Samos(avand la baza totusi si elemente experimentale) publicand teoria sa heliocentrca la aproape 13 ani dupa ce o elaborase , adica in anul mortii 1543 (fata de 1530) de teama represiunii bisericii.
Ulterior Newton stabileste legile mecanicii care explica cauzal aceasta miscare. Dar Newton, in opinia mea, poate ca nu ar fi existat  asa de repede in afara unui antecesor precum GALILEI(are perfecta dreptate Hawking cand spune despre el ca: ,,poate mai mult decât orice altă persoană, a fost responsabil pentru nașterea științei moderne" sau Einstein cand il numeste : ,,parintele stiintei moderne") care da o lege imposibil de gandit pe atunci, o lege care contrazicea orice intuitie, orice experiment si ma refer la legea inertiei exprimata de Galilei astfel: ,,Un corp care se mișcă pe o suprafață netedă va continua în aceeași direcție cu viteză constantă dacă nu este perturbat." caci corpurile nu continua in lumea nostra se sa se miste indefinit ci se opresc. Asa ca imi permit sa spun ca asa cum a fost Pitagora pentru antici asa este si Gallei pentru moderni, caci principiul inertiei  este de fapt un principiu al principiilor pentru fizica caci contine si conservarea, si i se pune astfel pe tava lui Newton prima lege a dinamicii iar  notiunea de acceleratie pe care tot Galilei o introduce (miscarea uniform accelerata, caderea corpurilor in vid,traiectoria dupa parabola in vid) si care prima notiune noua introdusa cu sens in mecanica de la notiunile total intuitive ca spatiu , timp si viteza dar care odata introdusa permite existenta din punct de vedere semantic corect a unei propozitii de forma:forta este proportionala cu acceleratia ramanand numai de determinat si valoarea de adevar a acesteia, lucru pe care Newton nu a ratat ocazia sa-l faca. Ma intreb de ce nu a facut chiar Galilei acest pas avand tot ce-i trebuia la dispozitie.
In acelasi sens doresc sa arat ca heliocentrismul este o idee mult mai intuitiva decat legea inertiei, motiv pentru care inca din antichitate a existat si ideea acestei posibilitati astronomice caci daca geocentrismul este mai aproape de mintea unui copil sau primitiv totusi si invartirea pamantului in jurul soarelui este inteligibila imediat intuitiv ca o a doua posibilitate de a avea zi si noapte, lucru cu atat mai clar daca intelegem si relativitatea miscarii intuite deasemenea Galilei.

Asadar trebuie sa acceptam ca azi TBB este una din teoriile cele mai credibile in astrofizica si cosmogologie dar nu singura si deci trebuie sa o discutam in raport de propria ei structura si consistenta dar si in raport de alte teorii.
Este evident ca in cadrul ei trebuie sa poata fi prevazute observatii si masuratori viitoare sau macar sa se poata explica cele noi ce apar fara a o contorsiona prea tare, lucru valabil si pentru teoriile concurente.
Pentru a realiza acestea imi propusesem sa parcurg TBB in succesiunea cronologiei sale de la Hubble incoace si desigur ca astfel as fi ajuns si la antimaterie si la materia neagra.
Dar pe dl Hodor il interesaza mai mult aceste doua aspecte si eu personal pot sa ma abat cat de cat de la planul initial si sa discut intai problema antimateriei lucru ce il voi incerca in cele ce vor urma:
a) Antimateria in cele 12 sinteze adica in spusele retinute de la interlocutori sau in linkurile indicate acolo:
   1) ,, Cea mai mare parte din Univers este formata din materie intunecata (un tip de materie despre care se presupune ca nu ar interactiona cu fotonii in nici un fel – ci interactioneaza numai gravitational)"
Adi explica: Materia intunecata invizibila a fost dedusa indirect din faptul ca stelele nu se misca cum ar trebui in galaxii, iar galaxiile nu se misca cum ar trebui in grupuri de galaxii. A fost observat deci efectul gravitational al materiei intunecate, iar nu interactia ei cu lumina. Existå materie care are o influenta gravitationala clara dar care nu se vede si nu stim de ce. Existå si ceva ipoteze pe tema http://en.wikipedia.org/wiki/Weakly_interacting_massive_particles (Nota mea: voi analiza acest text in partea a doua alaturi de alte multe linkuri, cand voi arata ce se considera azi cunoscut despre matera intunecata)
   2)Din critici ale TBB:
Existenţa formaţiunilor foarte mari din Univers precum superclusterele (formaţiuni precum Marele Zid sau Marele Gol Cosmic) fac pe criticii TBB sa observe ca de la momentul zero şi până azi nu a trecut suficient timp pentru ca omogenitatea iniţială  a Universului(nota mea: de unde rezulta aceasta omogenitate initiala? să se schimbe atât de mult încât să permită apariţia unor formaţiuni precum clusterele sau superclusterele de galaxii împreună cu golurile mai mici sau mai mari dintre ele. Apărătorii TBB argumentează că cei care aduc acuzele nu ţin cont de expansiunea produsa de inflatie.Orice deplasare între două structuri ale Universului, atunci când acesta era încă "tânăr" a fost puternic amplificată de expansiune. Nu viteza de îndepărtare a componentelor Universului sau neomogenitatea iniţială a contat ci viteza de expansiune. Un mare rol l-a avut deci materia întunecată, în lipsa căreia neomogenitatea iniţială ar fi trebuit să fie de 10 ori mai mare petru a rezulta Universul aşa cum este azi.
Necesitatea de a utiliza noţiuni ca materia sau energia întunecată când nu există nici o observaţie a lor în Univers este o slabiciune a TBB dar argumentele celor care sprijină TBB este că majoritatea celor care atacă teoria, uită (sau ignoră intenţionat) modul în care s-a ajuns la ideea existenţei materiei întunecate. Pentru ca Universul să se comporte aşa cum se observă (pentru a explica observaţiile ce au dus la crearea noţiunii de materie întunecată) s-au propus iniţial patru soluţii, trei dintre ele fiind apoi invalidate de observaţiile efectuate ulterior: fie densitatea critică H0 este foarte mică, fie densitatea reală a Universului este mult mai mică decât cea critică, fie există un tip de neutrino cu o masă de 5eV sau mai mare, fie în Univers există o constantă cosmologică.Primele trei ipoteze au fost pe rând invalidate, singura care a rămas pentru a furniza un răspuns valabil este materia întunecată care are acelasi efect ca admiterea unei constante cosmologice. Suplimentar susţinătorii TBB subliniază că este vorba doar de o ipoteză şi dacă această ipoteză se va dovedi invalidă se va căuta o alta.
3)neica_nimeni: De ce doar 4% din materia existentă în Univers este ceea ce putem vedea -azi- cu mijloacele instrumentale existente? Restul de 23% reprezintă aşa numita materie întunecată (dark matter) şi 73% energie întunecată (dark energy) despre care nu se ştie în ce constau?
b) Materia intunecata in literatura gasita:
Vom urmarii notiunea de materie intunecata in evolutia continutului ei in timp de la aparitie si pana in prezent
Nota: aici este mult de lucru asa ca va fi un capitol aparte probabil ca mult mai lung si care nu stiu cand va fi gata, intrucat nu vreau sa ma grabesc si in care voi avea in vedere si putinele gasite si prezentate mai sus.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Aprilie 03, 2015, 06:37:16 PM
Erata:
a) Matria intunecata din cele 12 sinteze....

Cu scuze pentru neatentie
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: mircea_hodor din Aprilie 03, 2015, 06:40:56 PM
                  Evrika :)

  Va supun atentiei acest link;personal l-am gasit foarte interesant,iar coincidenta face ca intr-o buna masura argumenteaza(cu agumente care-mi depasesc cunostintele)propria-mi teorie;
https://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=2&cad=rja&uact=8&ved=0CCcQFjAB&url=http%3A%2F%2Fwww.scientia.ro%2Fforum%2Findex.php%3Faction%3Ddlattach%3Btopic%3D3196.0%3Battach%3D2839&ei=1rMeVeOHGoPsaJqWgLgP&usg=AFQjCNE9j8s8kQ_UuxZ_HHPTMCBnveKIWw. (https://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=2&cad=rja&uact=8&ved=0CCcQFjAB&url=http%3A%2F%2Fwww.scientia.ro%2Fforum%2Findex.php%3Faction%3Ddlattach%3Btopic%3D3196.0%3Battach%3D2839&ei=1rMeVeOHGoPsaJqWgLgP&usg=AFQjCNE9j8s8kQ_UuxZ_HHPTMCBnveKIWw.)
    Voi incerca sa contactez aceasta persoana,mi-as dori sa participe la aceasta dezvoltare...
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Aprilie 04, 2015, 08:38:59 PM
Pai pot sa-ti mai dau niste linkuri:

http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,3196.0.html (http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,3196.0.html)
http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,3541.0.html (http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,3541.0.html)
http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,3282.0.html (http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,3282.0.html)

si mai sunt destule daca dai o cautare dupa vortex pe acest forum
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Aprilie 05, 2015, 09:19:29 PM
PS
Si cum dl Vasile Tudor este cel cu nickul protelisav ca user pe acest forum iti mai indic cateva linkuri :
https://www.facebook.com/notes/930653890279749/?pnref=story (https://www.facebook.com/notes/930653890279749/?pnref=story)
http://forum.portal.edu.ro/index.php?act=Attach&type=post&id=2405339 (http://forum.portal.edu.ro/index.php?act=Attach&type=post&id=2405339) 

Urmarind pe forum postarile li protelisav ele incep din sept 2011 si merg pana de curand pe firul deja indicat ieri:
http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,3196.0.html (http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,3196.0.html) unde ni se indica in ultima postare si un blog personal care insa nu se deschide: http://iteach.ro/pg/blog/vasile.tudor. (http://iteach.ro/pg/blog/vasile.tudor.)
Pps ar trebui sa corectez postarea caci am observat ca protelisav a indicat eronat adresa bloguljui sau care corectata este :
http://iteach.ro/pg/blog/vasile.tudor (http://iteach.ro/pg/blog/vasile.tudor)    :)
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Aprilie 05, 2015, 09:36:42 PM
Din nou PS : intrand pe adrsele indicate de dl Vasile Tudor am mai gasit niste forumuri stiintifice (si or mai fi) . Sunt novice caci pana azi nu stiam decat de aceasta platforma remarcabla scientia.ro dar este bine ca sunt mai multe si sper sa nu e considera in concurenta sau careva de pe aici in concurenta cu careva de pe acolo.\
Oricum datorita dtale dle Hodor le-am descoperit .
Despre semnalarea Teoriei Vortex (stiam ca exista niste preocupari in care apare cuvantul torsiune legat si de excrocherii patente cum este un dispozitiv numit Torser despre care am auzit prin vecini si vad ca si pe aici a fost abordat subiectul) ma voi pronunta doar dupa ce voi vedea cele 24 de pagini ale firului cuprinzand discutii de pe aici din 2011 si pana azi cu profesorul Vasile Tudor.Asta pentru ca sa ma aplec direct asupra celor 47 de pagini ale dezvoltarii dsale este dificil si doar in urma analizarii discutiilor voi vedea daca merita sa ma supun unui asemenea efort. Mai ales ca si tu recunosti ca dezvoltarile dale te depasesc dar sper ca dintre cei care vor fi discutat incercarea teoretica a dlui Tudor sa fie si niste specialisti chiar si autodidacti ca de amatori ca mine sau ca tine ...deh... :)
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Aprilie 06, 2015, 02:27:57 PM
Dle Hodor,
Mi-ai semnalat o lucrare care dtale ti s-a parut de mare importanta si anume Teoria Vortex a materiei, autor prof. Vasile Tudor , teorie pentru care pe acest forum in sept 2011 s-a deschis un fir de discutii cu 24 de pagini si care a avut contributii in 2011 in 2014 si pana la zi.
Asa cum ti-am spus, am citit foarte in diagonala lucrarea dlui Tudor dar am urmarit cu oarecare atentie firul de discutii indicat si din pacate am avut o mare dezamagire:
Un autor, protelisav care evita sa raspunda exact la intrebari exacte si inlocuieste raspunsurile cu elemente filozofice , de etcia stiintifica sui de etc si niste interlocutori care fie se distreaza mancand timpul celor ca mine care incearca sa nteleaga ceva fie ca Electron care in loc sa puna punct unei discutii inutile, o continua parca sperand ceva ce nici dlui nu ne spune. Oare niste adevaruri privind o cercetare pe care autorul incearca sa o mentina la secret ? :)  ) Oare asta este acel adevar asteptat si-l citez pe VT: ,,În prezent sunt preocupat de studiul organizării infinitului prin finit, având ca reper  cele două tipuri de vortex - convergent respectiv divergent. Analiza configurării mulţimilor poate conduce la rezultate interesante  despre structurarea realităţii obiective pe diverse  nivele de organizare. Deşi abstract, acest mod de abordare a realităţii obiective  reflectă "unitatea în diversitate" a existenţei la graniţa dintre actual şi potenţial, necesitate şi întâmplare. Primele rezultate ale demersului cognitiv le voi posta pe forum.edu.ro"

Regret ca Adi care este specialist in domeniu si care era pe forum in acea perioada(luna septembrie 2011) nu a intervenit deloc si oricum din 14 martie 2013 si pana acum el nu a mai intrat pe forum asa ca azi nu ne poate sprijini.

Voi prezenta in cateva randuri ce retin din toate astea:

V.Tudor scrie: Particula universala este o particula primordiala cu masa de repaus nula, care se deplaseaza intre doua ciocniri aleatoare cosecutive cu viteza luminii in vid.  (in lumea duala in care traim nu se poate unu fara doi sau zero fara 1-cum doriti dvs  :)  )
Idem: Consider ca forumul scientia este un cadru de emulatie intelactuala in care "criticile creatoare pertinente" sunt benefice pentru aflarea adevarului. Va propun sa reflactati la urmatoarele afirmatii:
- teoria vortex a materiei este o teorie dialectica  de tip configurational, avand orice structura, de la particule elementare, atomi si molecule, pana la sisteme planetare si galaxii, conceputa ca o  cofiguratie de vortex-uri, mai mult sau mai putin complexa, in care particulele universale se schimba permanent, prin tranzitia - intr-un sens sau celalalt - intre Universul nostru(format din materie) si Universul complementer(format din antimaterie).
- particulele universale sunt "particule ultime" ale existentei, deosebit de stabile, avand un timp de viata infinit. Espansiunea Universului in care traim se explica prin schimbul de particule universale cu Universul complementar format din antimaterie.
- in prezent, chiar si marele accelerator de particule de la CERN nu poate asigura energia necesara punerii in evidenta a particulelor universale.

Electron:La ce nivel de energie vor fi "vizibile" aceste particule universale? Ai calculat o valoare care, daca e atinsa, sa poata decide existenta acestor particule?

VT: In teoria propusa, valoarea de prag a energiei necesare pentru inchiderea sau deschiderea unui vortex asociat unei particule elementare cu masa de repaus nenula se calculeaza cu celebra relatie a lui Einstein dintre masa si energie. Centrul European pentru Cercetari Nucleare(CERN) are ca obictiv de baza cunoasterea structurii materiei cu ajutorul celui mai mare accelerator din lume "Large Hadron Collider"(LHC) echipat cu patru detectori principali – Atlas, Compact Muon Solenoid(CMS), Alice si LHCb. Acceleratorul de particule a fost pus in functiune pe 10 septembrie 2008 si este amplasat sub granita franco-elvetiana, la 100 m adancime, intr-un tunel circular cu circumferinta de 27 km, avand 1200 de magneti superconductori pentru  a dirija fluxurile de particule electrice, care sunt accelerate pana la viteze apropiate de viteza luminii in vid. 
In interiorul acceleratorului au loc diverse reactii nucleare la energii inalte prin coliziuni intre particulele electrice accelerate. Asfel, apar noi particule, care sunt evidentiate cu cei patru detectori mentionati. Cu cat viteza particulelor accelerate este mai apropiata de viteza luminii in vid, cu atat sunt sanse mai mari sa fie puse in evidenta particulele universale. Poate ca esti frapat de faptul ca energia relativista de repaus corespunzatoare unitatii atomice de masa este de 931,478 MeV iar LHC-ul de la CERN accelereaza protonii in faza finala pana la energii de 7 TeV. Insa, lucrurile sunt mai complicate decat par la prima vedere. Procesele de ciocnire sunt procese aleatoare, care se desfasoara dupa diverse scheme, fiecare cu o anumita probabilitate - in functie de parametrul de ciocnire, masa, sarcina electrica si energia particulelor implicate. Analiza cuantica a proceselor de ciocnire inca mai prezinta destule necunoscute. Este o mare provocare pentru tinerii cercetatori sa descifreze tainele existentei (nota mea: de ce dle Tudor nu raspunzi cinstit ca, poftim, din cauza celor mentionate nu poti azi sa raspunzi la intrebare?)
A.L: Încă o dată: cât este valoarea de prag a energiei necesare pentru închiderea sau deschiderea acelui vortex? Nu cu ce se calculează, ci cât dă, în J, eV sau orice altă unitate de măsură pentru energiei.
VT: Inca o data, "energia de legatura" a unui vortex asociat unei particule elementare se calculeaza cu relatia lui Einstein dintre masa si energie. Insa, aceasta valoare de prag a energiei este doar una din conditiile care trebuie respectate  pentru inchiderea sau deschiderea unui vortex prin reactii nucleare, asa cum se intampla in generarea sau anihilarea de particule si antiparticule. Verificarea teoriei vortex va fi posibila atunci cand vor fi generate simultan cel putin doua antiparticule, pentru a studia interactiunea dintre ele. In acest caz vom avea un argument incontestabil in validarea ipotezelor de baza ale teoriei vortex.  Conform teoriei propuse, vortex-ul unei particule elementare din Universul nostru este asociat cu  un vortex de tip opus pentru antiparticula din Universul complementar. Altfel spus, un vortex convergent corespunde unui vortex divergent si reciproc, un vortex divergent  corespunde unui vortex convergent. Este suficient sa amintim ca vortex-urile convergente se atrag iar cele divergente se resping, pentru  a concluziona că fortele de interactiune dintre antiparticule identice au acelasi modul, dar sunt de sens contrar fata de fortele de interactiune dintre particulele asociate. Un astfel de experiment se poate realiza in perspectiva la CERN sau in alte centre de cercetare. Rezultatul va fi un verdict decisiv pentru teoria configuratională a existentei. 
Electron : Ai facut aici niste afirmatii pe care vad ca nu ai nici un suport sa le sustii. Vorbesti de energia de la LHC, cum ca nu ar fi suficienta actualmente pentru a detecta fabuloasele particule universale. Ca sa poti spune asa ceva, trebuie sa se intample 2 lucruri:
- sa stii la ce nivel de energie se lucreaza la LHC
- sa fi calculat o valoare necesara detectarii fabuloaselor particule, valoare care sa fie mai mare decat cea disponibila la LHC.

Teodor Sarbu (are si el o teorie personala adica la concurenta cu VT):
Sunt de acord că sunt anumite reticenţe privind teoria Big-Bangului. Unele dintre ele le-am formulat şi eu. Particulele universale ar putea fi, deşi mai repede nu aş folosi termenul de particulă, cuantinele pe care le-am numit aşa în articolele mele de pe acest site. 
Dacă universul este închis ar trebui ca orice cuantă de lumină care se apropie de marginea universului să piardă energie astfel ca la marginea universului să aibă o energie nulă. Energia pierdută ar fi cedată tot universului. Cu cit cuanta de lumina ar parcurge o distanta mai mare ar pierde tot mai multa energie. Sigur că aceasta ar putea fi o altă explicaţie pentru deplasarea spre roşu a luminii care vine de la galaxiile îndepărtate, deplasare cu atât mai mare cu cât sunt mai îndepărtate. Dar aceasta ar putea să însemne şi că universul nu este în expansiune. Poate

Electron : Desi nu primeste raspuns, largeste gama intrebarilor :"In plus, nu am inteles cum e treaba cu vortexurile astea convergente si divergente. Ce fel de vortexuri au "atasate" particulele neutre din punct de vedere electric? Vino cu exemple, cu niste figuri explicative, cu ceva concret." 

VT nu mai raspunde in 2011,(deschide un alt fir in 2012) si firul acesta se opreste  prin neparticipare, ca sa fie redeschis de VT in ianuarie 2014 si continua tot anul 2014  ajungand pana in martie  2015 cu diverse linkuri cuprinzand texte date de VT.

PS Pe acest forum este si un domn Abel Cavasi care este matematician si care l-a contrat pe dl VT desi putea sa-i urmareasca si din punct de vedere matematic sustinerile dar le ignora. O fi simtind concurenta suflandu-i in ceafa cac si dl cavasi are o teorie personala care schimba fizica din radacini si anume:
Vezi: https://abelcavasi.wiki.zoho.com/Abel-Cava%C5%9Fi.html
inlocuind legea inertiei pe linia dreapta in echivalenta acesteia in spatiul Cavasi si anume pe linia helicoidala.

PS. Cred ca la noi sunt pe putin zece persoane cu licente in stiinte in spate care sustin o teorie sau alta personala si daca le inmultim cu 50(tari in care ar mai fi similar si alti creatori ajungem pe putin la 500 si daca eliminam rdundantele tot raman 50( asta e un soi de calcul de tipul ecuatiei lui Drake, aia cu planetele care pot fi locuite de o inteligenta :) ) si doar nu o sa ma apuc sa studiez 50 de asemenea teorii.
Daca insa unele din ele vor avea elemente valoroase, macar si furate de vor fi acelea si tot vor sparge zidul unei ignorari dealtfel destul de asteptate si de normale.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Aprilie 06, 2015, 04:03:09 PM
ERATA la Aprilie 03, 2015, 05:11:19: Facui o mare greseala intr-o postare anterioara: ziua si noaptea este rezultat al rotatiei pamantului in jurul axei proprii si nu in jurul soarelui care produce anul. Bine ca am observat-o eu primul si nu vreun elev de clasa doua. :)
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: mircea_hodor din Aprilie 06, 2015, 04:40:05 PM
    Abia astept sa aflu cum va suna ultima "compozitie" :).Inca sint interesat de raspunsul acelor intrebari;
    Am constatat si eu interesul unora de a-si pastra un eventual "drept de autor",eu m-am manifestat deja direct interesat de adevarul acestei evolutii,invitind chiar persoane care ar fi putut sa contribuie la structurarea unei astfel de teorii.Personal mi se pare mult mai apropiata de adevar aceasta idee a "vortexului gravitational" prin abordarea lui ambivalenta(convergent sau divergent),fie si judecind din prisma inadvertentelor dinapoia "zidului lui Planck",inadvertente care dispar in aceasta teorie.De ce ar trebui sa retin ca "mai aproape de adevar"o teorie care-si recunoaste siesi imposibilitatea oferirii unor raspunsuri ,bazata doar pe necesitatea existentei acelor conditii care sa duca la formarea "materiei prime"a acestui univers,si n-as admite din start ca acele materii prime ne-au fost furnizate din start prin deschiderea unui vortex din alt univers?!
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Aprilie 07, 2015, 03:49:26 PM
Deocamdata ultima 'compozitie" se va referi la altceva si nu as fi "compus-o " daca nu incheiai postarea anterioara cu propozitia:

De  ce ...si n-as admite din start ca acele materii prime ne-au fost furnizate prin deschiderea unui vortex din alt univers?!

Raspund: In principiu nimic nu te impiedeca sa admiti ce vrei tu . Problema apare abia la utilitatea practica a unei teorii oarecare .
Adica de exemplu nimic in afara utilitatii practice pentru geometria euclidiana, nu te obliga sa admiti postulatul paralelor ca fiind adevarat, intrucat el fiind un postulat nu este demonstrabil(desi pe mine ma framanta intrebarea daca in spatiul euclidian e vorba cu adevarat de un postulat-atatia au incercat sa-l demonstreze adica sa-l transforme in teorema si nu au reusit si asa au aparut geometriile neeuclidiene care si ele isi au aplicabilitatea si deci utilitatea lor)- si nu  o teorema decurgand din regula care face ca o linie de lungime minima intre doua puncte sa fie cea numita linia dreapta  in acel spatiu, adica poate ca insasi regula este acest postulat, dar poate ca nu . Desigur(eu asa cred)  ca o astfel de discutie este doar pentru frumusete si nu pentru aplicatie practica.
Asa  ca aceasa teorie a vortexurilor nu este infirmata de felul in care au decurs discutiile adica de faptul ca autorul a refuzat cu obstinatie sa explice mai mult, sa raspunda la intrebari ca si cum ar fi protejat(dar fara sa recunoasca asta) un secret , o prioritate anume. Dar felul respectiv de comportament iti taie pofta de a mai incerca sa urmaresti ce sustine dl VT. Dar celor carora le place ideea a doua Universuri care comunica printr-o gaura de vierme, structura care determina existenta Universului nostru de la un inceput relativ ce ar inlocui Big Bangul si pana azi nu are decat sa creada asta si cine stie, poate ca in viitor aceasta dorinta intuitiva va fi confirmata. Dar azi aceasta teorie muta inceputul de aici intr-un alt Univers si pot fi si teorii care sa joace biliard cu multiversul etc etc. Dar care este utilitatea? Aceasta teorie a BB nu stiu daca are prea mare utilitate, caci legea lui Hubble este observabila si cu ea si fara ea si la fel si radiatia remanenta, dar structureaza cat de cat coerent o devenire . Desigur eu pot sa o compar cu o alta teorie posibil infirmabila, dar cat timp fara a-i schimba paradigmele pot explica  sau chiar prevedea fenomene macriocosmice, nu am nici-un motiv sa o dau peste bord.

Am constatat ca pe aici se utilizeaza des termenul de pseudostiinta si voi analiza acest aspect. Este cert ca cuvantul pseudo inseamna fals dar si aparent pentru ca cunosti  la ce se refera falsul respectiv , se refera la stiinta adevarata care se poate indica fara termenul de adevarat. Adica exista stiinta si pseudostiinta.
Stiinta este suma conostintelor structurate in evoluta lor in timp si considerate de cei care se ocupa de ele ca fiind adevarate sau macar cu un mare grad de probabilitate a fi adevarate. Ce inseamna aici sa fie adevarate? Sa fie confimabile experimental intr-o maniera repetabila indefinit, falsificabile si sa poata si prevedea teoretic lucruri care azi inca nu sunt observabile de catre noi cu mijloacele existente.

Pe acest sit gasoti cateva caracteristici ale pseudostiintei http://www.charlatans.info/pseudoscience.shtml (http://www.charlatans.info/pseudoscience.shtml) iar eu voi da cateva exemple ;
1) Teoria intermediara a lui Tycho Brahe despre care am vorbit deja tot asa intr-un demers anterior si care am constatat(ici pe forum)  ca are si azi adepti, cu pamant plat etc.
Nu voi intra in discutii absurde ci ii intreb pe toti adeptii ei daca pot cu instrumentele oferite (nu dupa ce le modifica convenabil cum se facea cu geocentrismul ptolemeic modificabil dupa aparitia oricarui element de noutate astronomica) sa prezica existenta planetei Neptun asa cum a calculat existenta ei Leverrier fara sa o vada.
Un alt exemplu este situatia lui Hubble dupa ce in 1929 a publicat articolul in care a anuntat existenta acelei constante fara sa-si permita sa faca vreo presupozitie privind o varsta posibila a Universului, dar alti nu s-au ferit sa o faca mai ales ca astfel creau ca ii dau in cap acestuia, respectiv cu valoarea constantei masurata cu instrumentele si cu precizia de atunci interpretand indepartarea galaxiilor ca un proces prin care daca dai filmul inapoi ajunci intr-un moment si loc unde galaxiile erau foarte apropiate moment care indica un Univers mai tanar decat pamantul(in 1936 Hubble a ajuns la concluzia că Universul are vârsta de două miliarde de ani, o cifră care venea în contradicţie cu metodele de datare pentru pamant folosite la vremea aceea). Ulterior masuratorile imbunatatindu-se s-a ajuns la valorile de azi care nu mai sunt imposibile din punct de vedere a cunostintelor noastre despre pamant , sistem solar etc.

Deasemni chiar daca consideram legea inertiei ca un postulat fundamental al mecanicii verificat si rasverificat pana azi, putem totusi spune ca dl Cavasi nu este oprit de nimic sa propuna un altul in cadrul fizicii elicoidale create de dsa si care suna astfel:  -un corp liber se mișcă pe o elice circulară (deci, nu pe o dreaptă).
Astfel, principiul elicoidal al inerției poate fi formulat mai precis  în modul următor:

Un corp liber care se mișcă într-un mediu omogen descrie o elice circulară, al cărei lancretian este dictat de mediu, iar al cărei darbuzian este dictat de corp. Lancretianul depinde de indicele de refracție al mediului, iar darbuzianul depinde de masa corpului.

Evident ca o asemenea premiza ca sa fie interesanta trebuie sa imbunatateasca ce stim si putem noi azi, pe baza mecanicii newtoniene dar nu este treaba mea sa ma ocup de asa ceva si dl Cavasi trebuie dlui sa calculeze ceva, sa faca ceva care sa se dovedeasca mai fertil decat ce era pana la el si atunci jos palaria si se va bucura de toata atentia cuvenita.  :)

Asadar voi continua sa ma ocup de TBB in comparatie si cu altele dar firul va fi aceasta asa cum este azi si acest cum este azi voi incerca sa-l aflu mai exact decat au dat socoteala discutiile de aici,  pana acum.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Aprilie 16, 2015, 10:44:05 PM
In fine a trecut si sarbatoarea Pastelui asa ca si eu pot reveni cu cele promise adica cu tratarea subiectului peivind Materia cenusie(Dark matter)
Dar mai inainte voi semnala un sit descoperit cu ocazia cautarilor facute (mai sunt si altele pe care le voi anunta) al unui specialist in domeniul pe care-l discutam , respectiv al dlui Sonka Adrian cu linkul
https://sonkab.wordpress.com/misterele-universul (https://sonkab.wordpress.com/misterele-universul) ui/
Dl Sonka  conform propriei prezentari lucreaza laObservatorul Astronomic ,,Amiral Vasile Urseanu" din București și are experiență de lucru cu publicul  de peste 10 ani. Este membru în Astroclubul București, iar activitatea sa în domeniul astronomiei constă în observații astronomice, prezentări pentru public si în școli, cat si articole de astronomie în diverse reviste si câteva site-uri.
Nu stiu daca a intrat si pe acest forum dar nu ar fi rau sa colaboreze la un fir ca acesta
Il voi cita cu o afirmatie destul de banala dar pe care este bine sa nu o uitam :
"Câteva lucruri fundamentale despre Univers care inca sunt un mister
-energia întunecată;
-materia întunecată;
-ce a produs Big-Bang-ul?
-vârsta Universului;
-mărimea Universului;
-Teoria Big Bang;                                                                                                     
Nota mea : asa este caci exista ipoteze dar nici-o certitudine
Revenind la problema materiei intunecate semnalez ca de fapt doua linkuri ne cam dau cam tot ce se cunoaste azi (am verificat cat am putut acest aspect)  si anume:
http://en.wikipedia.org/wiki/Dark_matter (http://en.wikipedia.org/wiki/Dark_matter)
http://en.wikipedia.org/wiki/Weakly_interacting_massive_particles (http://en.wikipedia.org/wiki/Weakly_interacting_massive_particles)
In primul se prezinta up to date ce se cunoaste sau se crede despre materia intunecata si in al doilea(dar si in primul) ce se stie sau se banuieste referitor la componenta acesteia (WIMPs)
Nu este cazul sa reiau in extenso ci sa subliniez cateva aspecte si anume mentionand ca foloseac si alte surse iar pe parcurs voi indica toate linkurile utilizate sau macar deschise la acest subiect:

a) Termenul de materie intunecata  a aparut in anii 1932-1933 pe baza observatiilor privind comportarea gravitationala a marilor corpuri ceresti, galaxii si roiuri de galaxii. Chiar am facut o comparatie intre felul in care Le Verrier a descoperit planeta Neptun ulterior vazuta si de astronomi(respectiv de Johann Gottfried Galle in 1846) , dupa ce el a indicat pozitia unde sa se uite, adica am facut remarca ca materia intunecata este in situatia planetei Neptun intre momentul descoperiirii ei indirecte si cel al descoperirii directe, vizuale. Ulterior multi alti observatori au indicat presenta materiei intunecate in Univers nu numai pe baza efectelor gravitationale ale acesteia ci si, mai recent , pe baza anizotropiei in radiatia cosmica de fond, compusa din alte tipuri de particule subatomice decat materia obisnuita astfel ca descoperirea unor astfel de particule constituie efortul principal in domeniu.
In anul 2007 s-a realizat prima harta tridimensionala a materiei intunecate, publicata si in revista Nature. Acest studiu aduce dovezi importante ca raspandirea galaxiilor corespunde in mare masura cu distributia materiei intunecate.
Particulele materiei intunecate nu au fost inca detectate experimental. Cu siguranta aceste particule nu pot fi protoni, nici neutroni, electroni sau neutrini obisnuiti. Cosmologii le numesc de exemplu axioni si neutrini sterili.
Nu se stie exact ce este defapt aceasta materie, ce a generat-o si daca are vreo legatura cu supersimetria.
Hubert Reeves spunea ca ,,nu este imposibil ca neutrinii sa dirijeze expansiunea universului".
Fara a intra in alte amanunte specificam doar ca materia întunecată este crucială pentru modelul cosmologig Big Bang  ca o componentă care corespunde direct la măsurători ale parameterilor asociati cu soluții cosmologic de tip Friedmann pentru teoria relativității generale(TRG).
Materia întunecată acționează ca un compactor de structură. Acest model corespunde nu numai cu topografia statistică a structurii vizibile în univers, dar, de asemenea, corespunde exact previziunilor pentru  radiația cosmică de fond. Modelele de calcul si simularile computerizate sunt consistente cu observatiile astronomice. Raman insa destule aspecte contradictorii care ne impiedica sa spunem ca aceste teorii sunt confirmate pe deplin si oricand surprize sunt posibile
Deasemeni metodele de detectie, cu cat se imbunatateste precizia lor, cu atat mai nesigure raman concluziile mai ferme indicate de masuratorile mai vechi, fie in situ, fie in laborator.
Masuratorile de labotrator se bazeaza pe cautarea unor particule de materie intunecata cu ajutorul unor detectori din ce in ce mai precisi si cele indirecte bazate pe ciocnirile ipoteticelor particule WIMP.(vezi linkul al doilea indicat mai sus) cat si articolul lui din 2014 al lui Adi(Adrian Buzatu) de la  http://www.smartnation.ro/progres-la-experimentul-atlas-in-cautarea-materiei-intunecate/ (http://www.smartnation.ro/progres-la-experimentul-atlas-in-cautarea-materiei-intunecate/) cu sursa acestuia de la   http://physics.aps.org/synopsis-for/10.1103/PhysRevLett.112.041802
A se vedea si:
http://phys.org/news/2014-02-glimmer-dark.html (http://phys.org/news/2014-02-glimmer-dark.html)
http://www.9am.ro/stiri/Incredibil/264343/particule-de-materie-intunecata-detectate-in-premiera.html (http://www.9am.ro/stiri/Incredibil/264343/particule-de-materie-intunecata-detectate-in-premiera.html)  (oct. 2014)
http://www.ziare.com/magazin/spatiu/se-deschide-o-noua-era-in-astronomie-descoperirea-materiei-intunecate-1338396 (http://www.ziare.com/magazin/spatiu/se-deschide-o-noua-era-in-astronomie-descoperirea-materiei-intunecate-1338396) din 17 februarie 2014 in  http://arxiv.org/pdf/1402.4119v1.pdf (http://arxiv.org/pdf/1402.4119v1.pdf)
http://debarbati.ro/divertisment/misterul-din-jurul-materiei-negre-din-univers-ar-putea-fi-descifrat.html (http://debarbati.ro/divertisment/misterul-din-jurul-materiei-negre-din-univers-ar-putea-fi-descifrat.html)
http://www.ziare.com/magazin/descoperire/descoperire-uluitoare-facuta-de-nasa-in-univers-s-a-gasit-materia-intunecata-1307569 (http://www.ziare.com/magazin/descoperire/descoperire-uluitoare-facuta-de-nasa-in-univers-s-a-gasit-materia-intunecata-1307569)
In http://news.sciencemag.org/physics/2013/10/new-experiment-torpedoes-lightweight-dark-matter-particles (http://news.sciencemag.org/physics/2013/10/new-experiment-torpedoes-lightweight-dark-matter-particles)
cat si in http://newscenter.lbl.gov/2013/10/30/lux-first-results/ (http://newscenter.lbl.gov/2013/10/30/lux-first-results/)
ambele din octombrie 2013 si avand drept concluzie ca  cercetarile facute cu detectorul cel mai precis pentru WIMPs numit LUX, neaga semnele asa zis observate in experimente anterioare mai putin precise.(vezi si linkul de baza  http://en.wikipedia.org/wiki/Weakly_interacting_massive_particles (http://en.wikipedia.org/wiki/Weakly_interacting_massive_particles) )

De exemplu in situl centrului astronomic din Baia Mare   intr-un articol din 27 ianuarie 2013 la http://planetariubm.ro/tag/materie-neagra/ (http://planetariubm.ro/tag/materie-neagra/) se prezinta un model al fizicianului Are Raklev care porneste de la ideea ca particulele materiei întunecate ar trebui să aibă ori foarte multă masă ori să fie extraordinar de multe. Neutrinii îndeplinesc toate cerințele materiei întunecate. Dar există doar o mică problemă: ei au mult prea puțină masă.
Are Raklev încearcă acum să demonstreze că materia intunecata constă din gravitinos.  Gravitinos ar fi partenerul supersimetric al gravitonilor.  Supersimetria înseamnă că există o simetrie între materie si forte. Pentru fiecare tip de electron si quarc există un partener supersimetric corespunzător în greutate. Particulele supersimetrice au fost create în momentul instant de după Big-Bang. Dacă unele dintre acestea au supraviețuit până astăzi, ele pot fi constituentii  materiei intunecate.
Asadar "un graviton este particula care credem că mediază forța gravitațională, precum fotonul, particula de lumină care mediază forța electromagnetică. Desi gravitonii nu au greutate, gravitinos ar putea avea o greutate foarte mare. Dacă natura sa este supersimetrică și gravitonii există, atunci există și gravitinos. Si vice versa. ".
La foarte scurt timp după Big-Bang exista o supă de particule în coliziune. Gluonii, care sunt purtătorii de forță ai particulelor în forța nucleară puternică s-au ciocnit cu alți gluoni și au emis gravitinos. Mulți gravitinos s-au format după Big-Bang, în timp ce universul era încă în stare de plasmă. Deci avem o explicație pentru existența gravitinos Dar fizicienii nu pot demonstra relația dintre gravitoni și gravitinos înainte de a fi reușit să unifice toate forțele naturii deci inainte de creerea Teoriei asupra Totului.
Descoperirea gravitonului ar fi un pas enorm în această direcție.
Fizicienii au considerat până acum gravitinos ca o problemă. Ei au considerat că teoria supersimetriei nu se aplică aici pentru că sunt prea mulți gravitinos. "Fizicienii au încercat, prin urmare, să înlăture gravitinos din modele lor. Pe de altă parte noi am identificat o nouă explicație care unifică modelul supersimetriei cu materia întunecată care constă din gravitinos. Dacă materia întunecată nu este stabilă, dar ci s-a menținut doar foarte mult timp, este posibil să explicăm cu materia întunecată constă din gravitinos."
În vechile modele, materia întunecată era considerată vesnică. Asta însemna că gravitinos au fost o parte deranjantă pentru modelul supersimetriei. În noul model al lui Raklev, durata existenței gravitinos nu mai este vesnică. Cu toate acestea, durata de viată a gravitinos este foarte lungă, de fapt mai lungă decât durata de viață a universului. Totuși, este o mare diferentă între proiectarea vesniciei si cea a unei durate de viață de peste 15 miliarde de ani. Cu o durată de viață limitată, gravitinos trebuie să fie convertite în alte particule. Este exact efectul de conversie care poate fi măsurat. Și conversia explică modelul.
"Noi credem că aproape întrega materie neagră este formată din gravitinos. Explicația rezidă în matematică. Noi dezvoltăm modele speciale ce calculează consecințele acestor teorii și prezic comportamentul particulelor ce pot fi observate în experimente."
Măsurătorile sunt în curs de desfășurare
Cercetătorii încearcă acum să testeze această teorie experimental și să explice de ce aceste particule nu au fost încă văzute în experimentele CERN "Pe de altă parte, este teoretic posibil să le observi dintr-o sondă spațială".
Cea mai simplă cale de a observa gravitinos este studierea a ceea ce se întâmplă dacă două particule se ciocnesc în univers și sunt convertite în alte particule, cum ar fi fotonii sau antimateria.
Chiar dacă aceste coliziuni survin foarte rar, există destul de multă materie intunecata în univers încât un număr semnificativ de fotoni să poată fi produsi. Marea problemă este că gravitinos nu se ciocnesc. "Sau se întâmplă atât de rar încât nu am putea spera să observăm vreodată acest lucru".
"Din fericire pentru noi, gravitinos nu sunt stabili 100%. Ei sunt convertiți în altceva la un anumit moment. Noi putem anticipa cum ar arăta semnalul unei asemenea conversiuni gravitinos. Conversia va trimite un val electromagnetic mic. Acesta este de asemenea numit val de raze gama."
Sonda spațială NASA Fermi-LAB măsoară actualmente razele gama, iar mai multe grupuri de cercetare studiază datele obținute. "Până acum am văzut doar zgomot. Dar unul dintre grupurile de cercetare pretinde că a observat un surplus mic dar suspect de raze gama provenind din centrul galaxiei noastre. Observațiile lor s-ar putea încadra modelului nostru", a spus omul din spatele acestui model matematic dificil al materiei întunecate, profesor asociat în teoreia particulelor elementare, Are Raklev.
O echipa de profesori de la Institutul National de Cercetare Fermi, din Batavia, Illinois(http://stirileprotv.ro/stiri/stiinta/asa-arata-materia-neagra-un-studiu-astronomic-a-facut-primul-pas-in-dezlegarea-celui-mai-mare-mister-al-universului-foto.html (http://stirileprotv.ro/stiri/stiinta/asa-arata-materia-neagra-un-studiu-astronomic-a-facut-primul-pas-in-dezlegarea-celui-mai-mare-mister-al-universului-foto.html)) a studiat de-a lungul timpului un semnal care pare ca vine din inima galaxiei Calea Lactee. Telescopul spatial al institutului din cadrul NASA a obtinut suficiente date pentru ca specialistii sa formuleze o ipoteza, scrie New Scientist.(8 aprilie 2014)
Conform acestor date, astronomii au suficiente motive sa creada ca semnalul identificat in centrul galaxiei este de natura unor raze gama, care emit radiatii puternice. De asemenea, aceste raze gama sunt produse de ciocnirea mai multor particule de materie intunecata.
Dupa 5 ani de studiu constant, fizicienii de la Institutul Fermi au reusit sa identifice si motivul pentru care in centrul galaxiei exista o zona puternic luminata. Conform teoriilor acestora, ciocnirea particulelor de materie intunecata produce radiatii puternice, care la randul lor formeaza o "pata" de lumina in mijlocul Caii Lactee. Mai mult, teoriile anterioare referitoare la acelasi proces de ciocnire din alte galaxii "pitice" invecinate, par sa confirme descoperirea facuta recent. "Acesta este cel mai consistent semnal de existenta a materiei negre avut vreodata", a declarat profesorul Dan Hooper, conducatorul cercetarii.
Calculele lor au indicat o sfera de culoare cu o dimensiune de 10.000 de ani lumina in jurul centrului galaxiei, produsa de razele gama, ceea ce automat exclude posibilitatea unui pulsar. "Asta nu exclude alte surse la care sa nu se fi gandit nimeni pana acum", a adaugat Hooper. "Cu toate acestea, am incercat sa ne dam seama ce altceva ar putea fi, dar fara succes", a concluzionat Dan Hooper.
Daca aceeasi materie intunecata ar putea fi detectata si in centrul altor galaxii invecinate, atunci descoperirea echipei lui Dan Hooper ar putea fi inca o data confirmata
In http://tehnocultura.ro/2014/12/02/despre-materia-intunecata-cu-andrew-pontzen/ (http://tehnocultura.ro/2014/12/02/despre-materia-intunecata-cu-andrew-pontzen/)
Andrew Pontzen raspunde unor intrebari din care redam cateva:
- Cât de multă materie întunecată intră într-o gaură neagră?
Dat fiind că găurile negre ocupă destul de puțin spațiu într-o galaxie, cea mai mare parte a materiei întunecate trece pe lângă acele găuri negre.
- Care este diferența dintre materia întunecată și energie întunecată?
Materia întunecată este compusă din particule, iar energia întunecată are semnele unei anumite forme de energie. Dacă ai o anumită cantitate de energie întunecată într-o cutie și apoi dublezi volumul cutiei respective, atunci materia întunecată se dublează și ea.
Doar așa se poate explica expansiunea accelerată a Universului.
- De ce nu sunt neutrino parte a materiei întunecate?
Noi am reușit să detectăm neutrino și nu are comportamentul prezis de modelele ce prevăd existența materiei întunecate.
- Cum de materia întunecată poate trece prin întreaga planetă?
Dat fiind că este foarte mică, o particulă de materie întunecată poate trece liniștit printre atomi.
- Care este diferența dintre antimaterie și materia întunecată?
Antimateria este oglina materiei și noi am putut crea așa ceva în laboratoare. Materia întunecată este o particulă cu totul și cu totul nouă, diferită.
- Despre ce energii ar fi vorba în aceste particule de materie întunecată?
Dacă este să ne luăm după teoria stringurilor, materia întunecată ar trebui să aibă energii de aproximativ 100 GeV sau de cel puțin 200 de ori  (0.5 MeV).
- Dacă nu interacționează cu forțele electromagnetice, este obligată materia întunecată să respecte legile fizicii?
Da, materia întunecată este materie si, chiar dacă are particularitățile sale, ea trebuie să respecte legile fizicii.

Asadar deocamdata exista inca destule incertitudini cu privire la natura si rolul materiei intunecate.Ce este sigur, este ca in afara de materia vizibila exista ceva care poseda capacitatea de a interveni gravitational in miscarea galaxiilor si a roiurilor de galaxii.
Deasemeni Teoria Big Bang va depinde in mod esential de natura si orignea materiei intunecate, inca, asa cum spune dl.Sonka, unul din misterele Universului.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: HarapAlb din Aprilie 16, 2015, 11:51:47 PM
Uite o pagina cu o schema asemenatoare cu ce vreti voi sa faceti aici:

http://www.talkorigins.org/faqs/astronomy/bigbang.html (http://www.talkorigins.org/faqs/astronomy/bigbang.html)

La sfarsit ai si referinte de specialitate.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Aprilie 17, 2015, 12:06:13 AM
Multumesc si vazand aceasta carte, caci este o carte, doar ca este la nivel de 2006, cred ca va trebui sa-mi revizuiesc abordarea sau in fine sa o fac tinand cont de acest text.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: HarapAlb din Aprilie 17, 2015, 02:50:33 AM
Cred ca materialul respectiv acopera destul de bine problemele principale pentru nespecialisti. Daca vrei sa fi la zi trebuie cautat periodic in revistele de specialitate, trebuie sa apara rezumate sau recenzii: ceva de genul advances in <dark matter> research sau special issue on <dark matter>. Pe forumul asta nu cred ca avem cosmologi printre membri, iti recomand sa intrebi pe forumul forumul www.physicsforums.com (http://www.physicsforums.com)
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Aprilie 17, 2015, 04:52:44 PM
Daca ai citit ce am scris ai vazut ca am surse destul de recente. Oricum nu intentionez sa realizez o monografie a temei TBB dar am si eu unele probleme pe care acest efort pe care-l faca sper sa ma ajute sa le inteleg mai bine. In fine o sa vedem si oricum sper ca acest gen de efort sa nu fie cu totul inutil.
Multumesc pe ntru participare. Ii simt lipsa lui Adi care chiar in 2014 a avut un text despre dark matter si ma mir ca un tanar fizician luat cam tare de doi participanti de baza pe acest forum si ma refer la cel care cred ca este  Cosmin Visan ( student in fizica/astrofizica si actual sau probabil cercetator la CERN - http://alicematters.web.cern.ch/?q=CosminVisan (http://alicematters.web.cern.ch/?q=CosminVisan)). A se vedea firul
http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,4908.0.html. (http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,4908.0.html.)
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Aprilie 17, 2015, 05:04:52 PM
Erata: ma mir adica mai degraba regret ca dl Visan nu ne mai onoreaza cu prezenta mai degraba ca fizician dar si ca filozof .
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: HarapAlb din Aprilie 17, 2015, 08:02:38 PM
Citat din: atanasu din Aprilie 17, 2015, 05:04:52 PM
Erata: ma mir adica mai degraba regret ca dl Visan nu ne mai onoreaza cu prezenta mai degraba ca fizician dar si ca filozof .

Il gasesti aici:

http://forum.softpedia.com/topic/1014965-sunt-programatorii-de-aici-chiar-atat-de-pasionati/#entry17049957 (http://forum.softpedia.com/topic/1014965-sunt-programatorii-de-aici-chiar-atat-de-pasionati/#entry17049957)
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Aprilie 17, 2015, 11:36:43 PM
Nu pare a fi acelasi. Asta de aici are alte preocupari si-si spune: Abc2010ro. Desi diferenta este doar de un bit si asta la un nic mai putin uzual. Si oricum nu am eu a-l cauta.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: mircea_hodor din Aprilie 18, 2015, 03:30:15 PM
     Hristos a inviat...Credeam ca a "apus" si topicul asta,acum respir usurat :)Mi-am permis sa mai fac unele invitatii,sper ca macar acestea sa nu ramina fara raspuns,caci n-am putut sa nu remarc interesul stirnit de acest subiect,dar  totodata si multimea de forumuri pe care este "spart"...idei foarte interesante,persoane in mod vadit abilitate,insa...nu stiu unii de altii.Am lecturat si eu link-ul domnului Sonka,iar in finalul paginii sale,am gasit dizertatiile unui oarecare domn Marius,cit se poate de elaborate din punctul meu de vedere.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: Marius din Aprilie 18, 2015, 05:03:55 PM
Scurte consideratii asupra Teoriei Big Bang!
1.   Teoria Big Bang spune ca, Universul actual a evoluat dintr-un singur punct numit singularitate, un punct ce continea intreaga materie existenta acum in Univers! Daca este asa, adica toata materia era concentrata intr-un singur punct de o infinita masa si densitate atunci de ce savantii spun ca de abia dupa Big Bang a inceput sa apara materia, mai exact heliul si hidrogenul si mai apoi restul materiei, din moment ce intreaga materie se afla concentrata intr-un singur punct? Atunci, ce tip de materie se afla anterior momentului Big Bang in acel punct?
2.   Viteza maxima de deplasare a materiei in Univers este cea a luminii conform Teoriei Relativitatii a lui Einstein.
3.   Cercetatorii s-au pus de comun acord ca varsta maxima a Universului este de 13,7 miliarde de ani.
4.   Conform celor de mai sus daca varsta e de 13,78 miliarde de ani, daca totul a plecat dintr-un singur punct iar daca viteza maxima de deplasare a materiei e de 300.000 de km / secunda, de unde atatea miliarde de galaxii care fiecare are in medie 100.000 de ani lumina in dimensiune, intr-un spatiu desfasurat de 93 de miliarde de ani lumina diametru (?!?!?!), cat e aproximata dimensiunea acestei sfere pe care noi o numim Univers? In acest caz fie materia se poate deplasa prin spatiu cu o viteza mai mare decat cea a luminii, fie Universul e mai mic, fie el nu a plecat de la un singur punct. Teoria Inflatiei din Big Bang nu poate fi sustinuta pt ca si acolo nu se stie ce anume s-a inflationat... Ce tip de materie e cea care a facut obiectul inflatiei? Cercetatorii spun ca la momentul inflatiei Universul era in epoca nucleosintezei in care materia inca nu se formase. Atunci ce anume s-a inflationat? Energia? Plasma? Energia nu e totuna cu materia iar plasma exista in masa stelelor si e a 4-a stare de agregare a materiei iar pana acum nu s-a observat nici o singura bucatica sau particula de plasma care sa se deplaseze prin Univers cu o viteza mai mare decat cea a luminii. Pe cale de consecinta, ca sa umpli un spatiu atat de vast de 93 de miliarde de ani lumina intr-un timp de doar 13,7 miliarde de ani lumina cat e varsta Universului, fie Universul e mai mic in dimensiuni fie e mai mare de varsta. Insa Teoria Inflatiei nu are acoperire stiintifica. Nu face nimic altceva decat sa forteze teoria Big Bangului sustinand ca un anumit tip de materie se poate deplasa prin Univers cu o viteza mult mai mare decat cea a luminii. Ori conform Teoriei Relativitatii a lui Einstein, viteza maxima de deplasare a materiei prin acest Univers e cea a luminii. In acest caz singura explicatie ce poate acoperi perioada nucleosintezei pentru a aduce Universul la actuala dimensiune e existenta tahionilor, particule ce in perioada nucleosintezei inca mai existau si se miscau al naibii de repede pentru a putea aduce acest Univers la actualele dimensiuni, dupa care s-au transformat in particulele ce compun azi Universul, adica moartea lor a insemnat nasterea celor ce compun azi material in Universul nostru, ceea ce ar confirma existenta unui Univers paralel cu al nostrum, de tip Yin si Yang.
5.   In cazul in care teoria Big Bangului e valabila ramane al naibii de greu de explicat cum toata masa ce reprezinta toata materia din Univers a fost posibil sa incapa intr-un singur punct. In cazul acestei teorii daca toata materia a fost concentrata intr-un singur punct atunci materia nu are masa fiind doar energie concentrata sub un anumit tipar informational. Particula ipotetica numita bosonul Higgs neexistand si fiind cautata degeaba! O alta varianta ar fi ca toata aceasta materie de inceput exista sub o alta forma de agregare si in alte coordonate de dimensiune. Desi experimentele de la LHC au confirmat că masa bosonului Higgs este undeva în jurul valorii de 126 de miliarde de electron-volţi, aceasta nu reprezinta nimic altceva decat un număr cheie pentru stabilirea sorţii universului asa cum il vedem noi in acest moment. Maine se poate sa se descopere o particula de 125 de miliarde de electronvolti, poimaine una de 100 si apoi una de 75, de 50, 25, pana la 0. Cand se va descoperi cea de 0 electronvolti ce credeti ca o sa se intample? Probabil ca dupa ce se va opri si ultima farama de rumoare se va descoperi ca e gresita scala de numerotare si vom incepe sa descoperim particula de (minus) – 25 de miliarde de electronvolti, – 50, -75, etc., etc., etc., ceea ce ar confirma existenta Universului pereche cu al nostru....
6.   Un alt paradox al acestui Univers, ce nu poate fi explicat, este viteza sa de expansiune. In cazul Big Bangului adica al exploziei primordiale, viteza cu care este expulzata materia de la locul exploziei scade de la momentul initial, cel al exploziei si tinde catre 0 la final, adica in momentul in care energia generata in urma exploziei se consuma. In schimb in acest moment pe baza masuratorilor si a observatiilor se constata o crestere a vitezei de expansiune a Universului. Acest lucru poate avea mai multe explicatii. Daca avem un sistem adiabat asa cum e considerat Universul nostru in acest moment, el se va extinde cu o viteza din ce in ce mai mare doar prin dilatare adica prin cresterea temperaturii interne. Acest lucru face ca sistemul sa-si mareasca dimensiunile iar moleculele ce-l compun, adica galaxiile in cazul nostru, sa se deplaseze si sa se indeparteze unele de altele din ce in ce mai repede. O incalzire insa este marcata si de o miscare haotica a moleculelor materiei ce face obiectul incalzirii si o ciocnire a lor. Asa cum se observa si in acest Univers prin ciocnirea continua a diferitelor galaxii in diferite puncte ale Universului si nu doar la limitele sale. Daca insa Universul nu e un sistem adiabat atunci el isi va continua expansiunea si isi va creste viteza de expansiune doar printr-o energie sporita ce provine din afara lui. Acest lucru se poate intampla in cazul unui alt Univers pereche ce genereaza suficienta energie pentru cresterea acestuia si scaderea celuilalt, pe principiul vaselor comunicante. Daca insa ambele Universuri se comporta in acelasi fel, crescand simultan amandoua atunci cantitatea de energie necesara cresterii continue si accelerate a amandurora este data de un alt sistem exterior celor doua, ce nu poate confirma decat existenta Multiversului.
7.   Daca insa Universul nostru nu e un sistem adiabat ci e unul integrat intr-o retea de mai multe Universuri atunci e posibil ca el sa fi fost creat pe baza principiului vaselor comunicante prin transferul de energie, materie si informatie dintr-un sistem paralel sau vecin cu Universul nostru. In acest caz ar trebui sa existe un punct de mari dimensiuni (sau mai multe) prin care sa se poate face sau sa se fi facut deja acest transfer de energie, materie si informatie din celalalt Univers. Iar acest lucru se pare ca a fost deja confirmat prin gasirea unui loc in Universul noastru prin care se pare ca materia este trasa afara din el de un alt Univers paralel sau vecin cu al nostru. Daca se gaseste un punct in Universul nostru prin care materia este trasa afara din el la fel de bine se va gasi si unul prin care materia intra in el. Adica este asemenea unui balon care singur nu se poate umfla pt ca nu exista energia necesara acestui lucru. Dar daca exista o energie necesara umflarii balonului atunci ea provine din exteriorul acestuia si energia ce umfla balonul intra in acesta printr-un singur loc. Iar daca intepam balonul energia cu care a fost acesta umflat va iesi din el prin locul in care a fost intepat. Cat timp cantitatea de energie ce intra in balon este egala cu cantitatea ce iese din balon, acesta isi va pastra forma si dimensiunile. Forma si dimensiunile sistemului depind de cantitatea de energie ce intra sau iese din acest sistem. La fel si-n cazul Universului nostru...
8.   Particula lui DUMNEZEU fie exista intr-un condens de tip Bose-Einstein fie a aparut la momentul Big Bangului prin condensarea energiei existente in acel moment sub un anumit tipar informational. Astfel am putea avea 3 particule de baza ale lui DUMNEZEU si nu una singura, mai exact o particula energetica, una informationala si o alta materiala. Asa cum toate elementele din Tabelul Periodic al lui Mendeleev isi pot schimba starea de agregare prin influenta anumitor stimuli asupra lor la fel si Universul isi poate schimba starea de agregare si pe cale de consecinta forma si dimensiunile.
9.   E posibil ca Universul de inceput sa fi fost in aceleasi tipare de dimensiune dar in alta stare de agregare. Mai exact idea de singularitate e buna dar nu trebuie inteleasa strict in sens fizic de un anume loc in spatiu ci ea trebuie inteleasa ca notiune de stare, adica Universul se afla intr-o singura stare de agregare, ceva gen condens Bose – Einstein, stare in care materia se afla la o temperature de 0 grade absolut, nu exista gravitatie iar atomii se aflau intr-o stare de interconectare nefiind posibil a fie identificati individual ci doar creand o retea vasta de interconectare. Spre sfarsitul erei nucleosintezei sustinatorii Big Bangului spun ca au aparut primele elemente adica atomii de hidrogen si heliu alaturi de cantitati infime de deuterium si litiu. Asa este, insa e posibil ca aceste elemente sa fi aparut nu ca urmare a unei explozii ci ca urmare a incalzirii Universului primordial de tip Bose – Einstein. Asa este daca ne uitam la cursa pt obtinerea lui 0 grade absolut unde pentru a obtine temperaturi cat mai joase si mai apropiate de 0 grade unde se formeaza condensul de tip Bose – Einstein, se adauga rand pe rand diferite elemente pt racire penultimul fiind Hidrogenul iar ultimul Heliul. Daca inversam procesul ne putem inchipui aparitia materiei in Universul timpuriu prin incalzirea sa. Daca vom continua sa sustinem ca Universul e un sistem adiabat va fi destul de greu sa demonstram asta, insa daca il consideram ca pe o parte componenta a unui Multivers atunci e posibil ca prin ciocnirea sau interactiunea cu un alt Univers sa apara energia necesara incalzirii lui.
10.   In cazul unei explozii particulele ce compun materia ce a explodat se ciocnesc intre ele doar la inceputul exploziei iar mai apoi particulele rezultate se departeaza unele de altele fara sa se mai ciocneasca. In cazul unei dilatari prin incalzire a materiei se observa in acelasi timp atat o indepartare a particulelor ce compun materia incalzita si dilatata cat si o permanenta ciocnire a particulelor in toata structura sa, a materiei supusa incalzirii. Avand in vedere ca galaxia noastra urmeaza sa se ciocneasca cu galaxia Andromeda si nicidecum nu se indeparteaza de ea, acest fapt ar confirma dilatarea Universului prin incalzire si nu explozia sa plecand de la un singur punct. Altfel Calea Lactee si Andromeda ar trebui sa se departeze si nu sa se apropie una de cealalta.
11.   Fondul cosmic de microunde reprezinta prima lumina emisa de Univers la 380.000 de ani de la formarea sa, sustin savantii pe baza actualelor modele cosmologice. Daca este asa atunci cand ne uitam la limita Universului ar trebui sa vedem o explozie de lumina (cea captata de la momentul Big bangului) si nu infinitatea culorii negre ce se observa in spatial cosmic ca inconjoara fiecare corp ceresc. Dar aparitia luminii e mutata la 380.000 de ani de la marea explozie. Insa e foarte greu de inteles si explicat cum poate o explozie sa nu produca lumina si de ce au fost necesari 380000 de ani ca sa apara lumina si ce s-a intamplat in acesti 380000 de ani de la marea explozie si pana la aparitia luminii... Mai degraba cred ca Universul a existat dintotdeauna insa intr-o alta forma de agregare si sub un alt tipar informational. Ceva gen un spectacol de teatru unde dupa ce se joaca un act, se stinge lumina, se rearanjeaza scena si apoi cand se aprinde lumina spectatorii vad aceeasi piesa de teatru dar cu un cu totul alt decor. La fel si-n cazul acestui Univers, regizorul si producatorul piesei au stins lumina si au rearanjat scena timp de 380000 de ani iar apoi cand au reaprins lumina, scena si spectacolul arata total diferit. Personal cred ca e mult mai important de aflat cine sunt regizorul, scenaristul si producatorul acestei piese numita Univers decat sa aflam orice altceva. Pentru ca ei ne pot da raspunsurile la toate intrebarile noastre despre trecutul, prezentul si viitorul acestei piese de teatru numita Universul nostru.
12.   Dimensiunea sferei Universului nostru este estimata la 93 de miliarde de ani lumina?!?!?!
13.   Cea mai mare stea observata in acest Univers e Canis Majoris aflata in Galaxia noastra la aproximativ 7000 de ani lumina distanta fata de noi. Conform principiului proportiilor daca Andromeda e de 2,5 ori mai mare ca galaxia noastra atunci cu siguranta ca in ea se afla o stea de 2,5 ori mai mare decat cea mai mare stea din galaxia noastra. Acest fapt e confirmat si de dimensiunea gaurilor negre din centrul celor 2 galaxii, cea din Andromeda fiind estimata ca fiind mult mai mare decat cea din centru galaxiei noastre, probabil de vreo 2,5 ori...
14.   Cea mai varstnica stea observata pana acum este HE 1523 – 0901 si se afla la 7500 de ani lumina distanta de noi adica in galaxia noastra avand varsta estimata la 13,4 miliarde de ani. Insa paradoxal galaxia noastra are doar 12 miliarde de ani, unanim recunoscuti. Adica galaxia noastra s-a format acum 12 miliarde de ani insa cea mai batrana stea din Universul nostru (sa fim sinceri e vorba doar de cel observabil la momentul actual) s-a format acum 13,4 miliarde de ani adica cu 1,4 miliarde de ani inaintea formarii galaxiei noastre!!! Cam ciudat si foarte greu de explicat diferentele astea... Iar daca in galaxia noastra se afla cel mai batran corp cosmic din tot Universul alaturi de cel mai mare, atunci e posibil ca aici a fost singularitatea de la care a pornit totul! Ok? Pe cale de consecinta ar trebui ca noi sa fim centrul Universului!!! O stire de ultima ora spune ca cea mai noua varstnica stea e SMSS J031300.362670839.3. aflata la 6000 al de noi. Din nou foarte aproape de noi!!! Asta in timp ce cele mai varstnice galaxii se afla la marginea Universului...
15.   Forta care face ca Universul sa se mareasca este "Energia intunecata". Insa ea a aparut acum 6 miliarde de ani au concluzionat cercetatorii. Pana atunci cu ce viteza a crescut si pe baza care-i energii sau forte? Asta pt ca viteza cu care a crescut pana acum 6 miliarde de ani si viteza cu care creste de atunci si pana acum nu justifica dimensiunile actuale ale Universului de 93 de miliarde de ani lumina in diametru.
16.   Daca Universul are varsta de 13.7 miliarde de ani iar luminii de la marginea sa i-a luat 13 miliarde de ani ca sa ajunga la noi, avand in vedere ca totul a plecat dintr-un punct, fie ceea ce vedem a fi limita Universului este nasterea sa, fie varsta lui este de 13 + 13 = 26 de miliarde de ani. Daca, insa varsta e de doar 13 miliarde de ani atunci ceea ce vedem a fi marginea lui nu se afla la 13 miliarde de ani lumina de noi ci la alte miliarde de ani lumina de noi pe baza unui calcul simplu dat de principiul indepartarii galaxiilor una de cealalta si in functie de viteza cu care o fac.
17.   In cazul in care dimensiunea Universului e de 93 de miliarde de ani lumina in diametru fiind o sfera, atunci viteza de deplasare a materiei in Univers e mai mare decat viteza luminii pt a sustine varsta sa de doar 13 miliarde de ani, conform Big Bang. Altfel fie varsta sa e mult mai mare, fie Universul nu a evoluat dintr-un singur punct ci din ceva mult mai mare. Asta pentru ca teoria inflatiei explica dilatarea Universului insa nu ofera nici un fel de repere, adica coordonatele de dimensiune si limitele de timp ale expansiunii, ca sa nu mai vorbim de energia necesara acestui lucru, cine a generat-o sau de unde a provenit si-n ce cantitate... Se zice ca Vidul Cuantic a generat energia necesara Marii Inflatii. Asta inseamna ca daca exista vid exista si o limita de spatiu. Ce fel de spatiu?
18.   Daca in perioada nucleosintezei, care e o perioada de timp de ordinul milisecundelor, Universul si-a marit considerabil volumul conform teoriei inflatiei a lui Alan Guth, iar acest Univers este un sistem adiabat, cei care sustin acest lucru sa explice de unde a aparut energia necesara acestui lucru, ce valoare are aceasta energie, din ce tip de materie era format Universul in acel timp si cu ce viteza s-a extins respectiva materie pt a ajunge la dimensiunile ce le are azi Universul de 93 de miliarde de ani lumina diametru, tinand totusi cont de varsta sa de doar 13,7 miliarde de ani...
19.   Daca luam in calcul teoria Multiversurilor atunci e posibil ca Universul nostru sa se fi nascut aidoma oricarei finite vi de pe planeta noastra prin ciocnirea sau interactiunea a doua Universuri mai mari. Daca apelam insa la teoria Universului unic si infinit atunci mai mult ca sigur ca Universul a existat dintotdeauna, insa intr-o alta forma de organizare a materiei, una gen condens Bose – Einstein, iar radiatia de fond ce noi o asimilam Big Bangului e momentul in care el si-a schimbat starea. Cercetatorii deja au descoperit faptul ca schimbarea vibratiei poate produce structurarea diferita a aceleiasi materii. E posibil ca ceea ce noi percepem ca fiind Big Bangul, adica nasterea Universului sa fie de fapt momentul in care el si-a schimbat starea iar ceea ce percepem noi a fi radiatia cosmica de fond sa fie modelul de vibratie sub care se structureaza in materie energie ce a dat nastere acestui Univers sau pur si simplu AND-ul lui. Cea noua pe care noi o percepem ca fiind Universul actual sa fie una ce se poate schimba oricand daca luam in calcul timpul ca masura de baza a acestui Univers. Daca insa excludem timpul e posibil ca toate starile Universului atat cele trecute, cat si cea prezenta plus cele viitoare sa coexiste simultan in acelsi spatiu dar in dimensiuni diferite conform cu Dialectica Informationala. Condensul Bose – Einstein fiind de fapt o poarta de trecere de la un Univers la altul. Se stie ca in starea de condens Bose – Einstein, atomii ce compun materia nu se mai comporta asa zis normal ci isi schimba starea si comportamentul devenind inseparabili si nemaiputand fi individualizati, netinand cont de gravitatie si comportandu-se ca un tot unitar fara posibilitatea de a-i individualiza sau separa de restul. Adica un Univers la 0 drade absolut. Cercetari noi au dus la descoperirea faptului ca o particula poate exista simultan in 2 locuri diferite iar doua particule aflate la distanta una fata de cealalta raspund la fel in conditiile in care doar asupra uneia se actioneaza cu anumiti stimuli. Ori un Condens Bose – Einstein tocmai asta face si explica! Personal cred ca ar trebui cercetat mult mai intens Condensul de tip Bose – Einstein pt ca el ofera cheia portii catre Universul pereche cu al nostru fiind in acelasi timp si o poarta in timp atat catre trecut cat si catre viitor, plecand de la inceputul si mergand pana la sfarsitul acestui Univers.
20.   Conform teoriilor acceptate la momentul actual, radiatia cosmica de fond este o forma de radie electromagnetica care se gaseste peste tot in Univers. Are temperatura de 2,725 grade Kelvin si 160,4 GHz, frecventa ce corespunde unei lungimi de unda de 1,9 mm (microunda). Conform Big Bang, Universul, materie + energie + informatie, a explodat dintr-o singularitate, temperatura ajungand la miliarde de miliarde de grade Celsius. Apoi Universul s-a racit adiabat iar o mare parte din energie s-a transformat in materie iar restul a ramas in fotoni ceea ce se traduce prin radiatia cosmica de fond. Deci, daca energia de inceput s-a transformat in materie rezulta ca nu exista particula de baza a materiei, asa zis-ul Boson Higgs. Pe cale de consecinta materia nu este decat energie condensata sub un anumit tipar informational. Este efectul invers a ceea ce se intampla cand arunci in aer o bucata de explozibil, moment in care materia care reprezinta explozibilul dispare transformandu-se in energia obtinuta prin explozie. Ceea ce inseamna ca particula de baza a materiei este aceeasi ca si particula de baza a energiei, adica fotonul. Condensarea fotonului sub un anumit tipar informational duce la aparitia materiei. Este ceea ce se incearca in momentul de fata in marile laboratoare cu laserele de foarte mare putere care vor duce la creatia sau aparitia materiei din lumina, din fotoni.
21.   In perioada nucleosintezei cand Universul era mai mic decat un atom, acesta avea o temperatura de 10 miliarde de miliarde de grade. Dupa care a explodat prin Big Bang iar apoi s-a racit! Nu exista nici o dovada a acelei temperaturi uriase fiind doar o presupunere, mai ales ca nu pot fi explicate mecanismele si energia necesara ce au dus la acea temperatura uriasa la fel de bine cum nu poate fi explicata racirea sa de la acea temperatura uriasa la temperatura actuala in conditiile in care se considera ca Universul actual este un sistem adiabat. Mai degraba la acea temperatura, daca ea a existat sau mai exista, avem parte de un alt Univers paralel din care s-au scurs atat energia cat si materia necesara aparitiei sau existentei Universului nostru. Este vorba de acel Univers pereche unde lucrurile se intampla exact invers ca-n Universul nostru, unde particular de baza, tahionul, intai moare, apoi traieste iar la sfarsit se naste si unde calatoreste cu o viteza mai mare decat viteza luminii iar in acest Univers temperaturile sunt negative, adica sub 0 grade absolute si tind catre infinit.
22.   E interesant de aflat cand au aparut primele particule si cand s-au separat cele 4 forte existente in acest moment in Univers, dupa cum spune Teoria Big Bang. Adica, daca exista o concordanta intre momentul aparitiei particulelor si momentul aparitiei celor 4 forte, pentru ca, daca fortele slujesc particulelor atunci nu se putea ca fortele sa se separe inainte de aparitia particulelor asa cum sustine teoria actuala a Big Bangului.
23.   O explozie este de obicei insotita de lumina. Daca acum 13,7 miliarde de ani Universul a explodat atunci ar trebui sa vedem acea lumina in toate colturile Universului. Insa tot ceea ce vedem si este prezent peste tot in Universul este radiatia cosmica de fond care nu are nici un pic de lumina in ea. Parca ne-am afla in interiorul unei imense gauri negre. Insa este interesant de aflat daca Universul la inceput a avut dimensiunea unui atom, in ce tip de spatiu s-a marit el!?!? Cum arata spatiul acela si din ce era compus el inainte ca Big Bangul sa dea nastere actualului Univers??? Care este notiunea corecta pt denumirea de spatiu: cea actuala a Universului sau cea anterioara aparitiei Universului? Nu cred ca putem spune ca inainte de Big Bang exista doar vid! Insasi idea de vid presupune notiunea de spatiu finit. Nu cred ca poti avea parte de vid intr-un spatiu infinit. Si atunci daca vorbim de vid cuantic, ce se afla dincolo de spatiul in care exista vidul cuantic? Probabil ca un alt Univers de tip 4 D, adica unul cu cel putin o dimensiune in plus fata de cele 3 ale actualului Univers.
24.   Obtinerea de temperaturi negative de catre Laboratorul Universitatii de fizica din Munchen, adica sub O grade absolut, ne poate demonstra existenta unui Univers paralel cu al nostru pe care l-am putea accesa trecand cu succes de bariera lui 0 grade absolut. Stim cu totii ca materia, in special cea organica nu poate rezista acestui prag. Realizarea unor materiale din care sa se construiasca o camera ce va putea filma la 0 grade absolut ne-ar putea arata imagini in premiera din Universul pereche sau din timpul trecut ori din viitor.
25.   Cursa pt obtinerea lui 0 grade absolut ar putea sa ne arate cum s-a format Universul nostru insa in sens invers. Adica, daca pt atingerea acestei temperaturi a fost nevoie sa se adauge peste azot, oxigen, ca sa se coboare temperatura, apoi peste oxigen, hidrogen, ca sa se coboare si mai mult iar apoi peste hidrogen s-a turnat heliul care a dus temperatura foarte aproape de 0 grade absolut si unde a aparut condensul Bose – Einstein, unde materia obtinuta sfideaza fizica actuala, atunci putem presupune ca daca inversam exerimentul putem explica aparitia Universului, de fapt a starii sale de agregare prin trecerea de la 0 grade absolut la o temperatura pozitiva, lucru ce a dus la aparitia materiei, mai intai a heliului, apoi a hidrogenului si tot asa pana la compozitia si temperatura actuale.
26.   Daca excludem si timpul din aceasta ecuatie rezulta ca Universul temperaturilor pozitive poate coexista simultan ca timp si spatiu cu Universul temperaturilor negative cu unul sau chiar mai multe puncte de trecere intre cele doua care ar putea fi Gaurile Negre sau Supernovele.Altfel spus ce intra intr-o Gaura Neagra in Universul nostru iese printr-o Supernova in celalalt Univers si invers. Si e posibil ca si conectivitate intre cele 2 Universuri, ca in timp ce Universul nostru se dilata celalt se contracta si invers, notiunile de timp si spatiu nemaiavand nici un sens in acest caz. Acest fapt ar fi confirmat si de Principiul Conservarii Energiei al lui Antoaine Lavoisier: "In natura nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma!"
27.   Daca Universul se extinde asta nu inseamna ca o va face la nesfarsit. Oricand e posibil ca el sa se opreasca din extindere si sa inceapa sa se contracte. Aceasta se poate intampla maine, peste 1 milion de ani sau peste 10 miliarde de ani. Extinderea sau contractia Universului mai depinde si de "Spatiul" in care el se extinde, despre care noi nu stim absolut nimic...
28.   Ce spune Teoria Inflatiei: la momentul 10 la puterea – 35 de secunde Universul a cunoscut o faza scurta de dilatare exponentiala atingand intr-o fractiune infintezimala de timp dimensiuni astronomice dupa care si-a reluat expansiunea cu o viteza rezonabila (ce-i aia??? stiinta umbla cu valori rezonabile ca religiile???). Mai departe se spune ca toata aceasta inflatie e datorata vidului cuantic, deoarece vidul exercita o presiune negativa proportionala cu opusul densitatii sale rezultand expansiunea. Vis a vis de toate acestea am doua intrebari: prima se refera la ce tip de materie continea acest Univers care s-a dilatat exponential pt ca daca facem un simplu calcul de la ce dimensiuni a pornit si la ce dimensiuni a ajuns la sfarsitul dilatarii constatam ca aceasta materie s-a deplasat prin Spatiu cu o viteza mai mare decat cea a luminii ceea ce contracie Teoria relativitatii a lui Einstein, iar a doua intrebare e legata de acest vid cuantic. Pentru a functiona acest vid cuantic e nevoie de un spatiu finit altfel daca spatiul e infinit presiunea necesara aparitiei Inflatiei nu se poate manifesta. Daca spatiul era deja finit pentru a se crea vidul cuantic atunci Universul deja exista insa intr-o alta forma de agregare a materiei...
29.   Conform cercetarilor facute de Sabyndranth Bose la temperaturi apropiate de 0 grade absolut majoritatea atomilor ajung in aceeasi stare cuantica cu nivele de energie foarte mici. Atomii ajung la o noua stare de agregare care ii face sa se comporte la unison parand a-si pierde individualitatea, ocupand acelasi spatiu comun, devenind indivizibili ori dupa unii fizicieni un superatom. Ceea ce poate fi materia neagra sau poarta catre o alta dimensiune, cea a temperaturilor negative. Potrivit distributiei Boltzmann a temperaturilor pozitive si negative, daca consideram ca temperatura Universului determina entropia sa, cand corpurile ceresti cu temperaturi pozitive elibereaza energie ele cresc entropia tuturor corpurilor din jurul lor facandu-le sa se comporte mai haotic. In schimb atunci cand corpurile ceresti cu temperaturi negative dintr-un Univers paralel elibereaza energie ele absorb entropie. Energia va circula de la Universul cu temperatura negativa la cel cu temperatura pozitiva iar entropia invers. La zero absolut atomii ocupa cea mai scazuta stare de energie iar la o temperatura infinita atomii ocupa toate starile de energie. La 0 grade absolut heliul devine un superfluid putand sa roteasca la infinit un vas ca si cum ar fi intr-un aspirator, un aspirator gol de spatiu, asemeni unei gauri negre. In spatiu cea mai scazuta temperatura observata pana acum este de doar 1 grad Kelvin in Boomerang Nebula aflata la 5000 de ani lumina de Pamant. Probabil ca-n apropierea ei ar trebui sa fie o gaura neagra ce ar avea 0 grade absolut...
30.   Cea mai mica temperatura s-a observat la 5000 de ani lumina de noi, cea mai mare stea e la 7000 de ani lumina de noi, cea mai batrana stea e la 6000 de ani lumina de noi. Nu vi se pare suspect faptul ca "cele mai" si "cei mai" se afla atat de aproape de noi? Asta inseamna ca fie nu putem vedea inca mai departe de atat adica la maxim 10.000 de ani lumina, fie chiar suntem centrul Universului... Parerea mea e ca e valabila prima varianta!
31.   De altfel acest Univers ar putea fi unul dual de tip Yin si Yang, in care Yin reprezinta partea Universului cu temperatura negativa iar Yang cea cu temperatura pozitiva in care ne aflam si noi sau invers, fara a avea insa posibilitatea pana acum, cum sa vedem ce se afla in cealalta parte, cea a temperaturilor negative. Acest lucru ar explica materia neagra si energia neagra ale caror efecte le simtim fara insa a le vedea. Astfel Universul ar fi aidoma unei instalatii pentru Pomul de Craciun, unde galaxiile din acest Univers sunt beculetele din instalatie care se vad aprinse pe intuneric fara a vedea insa si reteaua de fire care leaga beculetele intre ele si care face parte din cealalta parte a Universului dual. Iar acest Univers dual sau BiUnivers in 3 dimensiuni ar putea sa faca parte dintr-un Univers mult mai mare cu 4 dimensiuni, unul 4D care la randul sau sa faca parte din unul si mai mare cu 5 dimensiuni, adica unul 5 D si tot asa conform Teoriei Fractalilor la infinit...
32.   Daca galaxiile de la marginea Universului se departeaza cu o viteza mai mare de 73.8 kilometri pe secundă la fiecare 3.26 ani lumină distanta fata de galaxiile din centrul Universului, inseamna ca fie densitatea materiei negre de la marginea Universului e mai mica decat cea de la centrul sau, fie exista o forta de atractie gravitationala crescuta la marginea Universului si care se manifesta din exteriorul sau. Sau pur si simplu e viteza pe care acele galaxii de la marginea Universului o aveau acum 13.7 miliarde de ani, cand lumina emisa de ele a plecat de acolo. Acum poate ca viteza lor s-a modificat iar noi vom fi capabili sa observam aceste modificari abia peste alte multe miliarde de ani cand vom mai primi un nou val de lumina de la ele.
33.   Georges Lemaitre a spus in 1927 ca Universul se extinde insa chiar marele Einstein, adept al Teoriei Universului stationar, i-a raspuns la conferinta Solvay din Bruxelles: "calculele d-stra sunt corecte insa fizica d-stra este abominabila", ceea ce demonstreaza 2 lucruri: primul e ca si marile minti iluminate pot gresi la un moment dat si al doilea, ceea ce azi e pura utopie maine poate deveni lege de baza.
34.   Concluzii:
–   Universul actual nu a aparut de nicaieri ci a existat dintotdeauna, ceea ce noi spunem ca a fost Big Bang sau nasterea sa, fiind de fapt doar momentul in care si-a schimbat starea si s-a transformat in altceva.
–   Universul actual este unul dual, de tip Yin si Yang, in Universul nostru manifestandu-se materia si temperaturile pozitive in timp ce in celalalt Univers fiind prezente si omnipotente, antimateria si temperaturile negative.
–   Condensul Bose – Einstein este poarta de trecere dintre cele 2 Universuri, un fel de punct 0, punct in care timpul si spatiul isi pierd notiunile deja consacrate si in care poti accesa orice moment din timp si spatiu din trecutul, prezentul sau viitorul acestor 2 Universuri. Noua stiinta "Dialectica Informationala" confirma faptul ca toata informatia trecuta, prezenta si viitoare din tot Universul exista deja!!!
–   Cele 2 Universuri pereche sunt guvernate de 3 dimensiuni spatiale si una temporala.
–   Ambele Universuri fac parte dintr-un spatiu mult mai vast un Univers ce e guvernat de 4 dimensiuni care la randul sau e incadrat intr-un spatiu, Univers guvernat de 5 dimensiuni si tot asa la infinit pe baza principiului fractalilor.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Aprilie 18, 2015, 05:53:06 PM
PS la postarea nr 76 in care am dat elemente legate de Materia intunecata caci am uitat sa introduc si o informatie interesanta si foarte recenta:

La http://www.descopera.ro/stiinta/13967361-o-galaxie-pitic-ar-putea-dezvalui-noi-informatii-despre-materia-neagra (http://www.descopera.ro/stiinta/13967361-o-galaxie-pitic-ar-putea-dezvalui-noi-informatii-despre-materia-neagra)   (martie 2015) care are la baza susa :http://www.wallstreetotc.com/mysterious-source-of-gamma-rays-within-a-dwarf-galaxy-may-signal-dark-matter/216387/ se scrie:
Astronomii au descoperit o sursă misterioasă de unde gama în centrul unei galaxii pitic. Aceasta ar putea indica prezenţa controversatei materii negre. Descoperirea ar fi una de proporţie, fiind pentru prima dată când materie neagră ar fi detectată fără a se lua în considerare teoria atracţiei gravitaţionale.
Oamenii de ştiinţă spun că materia neagră, care ar reprezenta în jur de 80 la sută din materia cosmică, este prezentă acolo unde există efecte gravitaţionale inexplicabile, dar vizibile în contrast cu materia cosmică observabilă.Spre exemplu, astrofizicienii susţin că materia neagră determină rotaţia galaxiilor şi variaţiile radiaţiilor cosmice de fond.Această descoperire ar sugera prezenţa acestei materii misterioase într-o altă manieră - prin radiaţia pe care o emite.
"Ceva din direcţia acestei galaxii pitic emite unde gama. Nu există un motiv convenţional pentru acest fenomen, prin urmare ar putea fi un semn al prezenţei materiei negre", spune Alex Geringer-Sameth, unul dintre autorii lucrării ştiinţifice pe acest subiect.Galaxia în cauză se numeşte Reticulum 2 şi este situată relativ aproape de planeta noastră, respectiv la 98.000 de ani-lumină distanţă.In galaxiile mai mari, radiaţiile gama indică, în general, prezenţa unor găuri negre, pulsari sau quasari, însă, o galaxie pitic este "un sistem foarte curat şi liniştit", aşa încât, singura sursă a acestor radiaţii ar putea fi materia neagră, argumentează oamenii de ştiinţă care isi publica lucrarea in Physical Review Letters cerand insa studii in continuare.

Nota mea: Desigur ca sunt necesare studii in continuare, ca altfel riscam sa patim ca si cu asa zisa depasire a vitezei luminii in experimentul OPERA  :)
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Aprilie 18, 2015, 06:01:54 PM
Adevarat a inviat!
Evident ca se spune Marius care a intrat aici banuiesc ca anuntat(invitat) de tine, va fi avut in vedere la textul final (final este un fel de a spune) referitor la cele discutate pana acum pe acest forum.
Dar repet : problema ma intereseaza si deci nu ma grabesc de loc sa o inchei cu un text facut ca sa scap din ce vad ca am intrat.Ca de vazut, vad asta foarte bine  ???
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: HarapAlb din Aprilie 18, 2015, 11:12:55 PM
Mai ai si asta:

http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,4844.0.html (http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,4844.0.html)

si asta

http://phys.org/news/2015-04-potential-interacting-dark.html (http://phys.org/news/2015-04-potential-interacting-dark.html)


Vad ca se acumuleaza mesaje cu intrebari si opinii personale, cred ca locul lor nu este la stiri si noutati. Ar fi bine ca fiecare membru sa initieze cate o discutie separata unde sa-si prezinte nedumeririle.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: valangjed din Aprilie 18, 2015, 11:59:49 PM
@Marius La BigBang s-a "creat" spatiul si timpul.Daca dumneata vezi Big Bang doar ca o explozie a materiei condensate, te afli intr-o mare eroare.Parerea mea.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: mircea_hodor din Aprilie 20, 2015, 12:34:01 AM
   Domnule Marius; am lecturat cu atentie opinia dumneavoastra legata de BB,si pot spune ca o oarecare parte din intrebarile pe care le-ati subliniat,isi gasesc raspuns(mai mult sau mai putin adecvat)"printre rindurile"blogului;as fi interesat chiar sa aflu si parerea dumneavoastra vizavi de celelalte sugestii,cu atit mai mult a celor apropiate punctului dumneavoastra de vedere.
   Domnule Atanasu,am retinut si apreciat masura cel putin de bun augur dpdv.organizatoric a prevalentei pe care o acordati "argumentelor"(in ghilimele doar ptr. ca nu sint nici char concret argumente) stiintifice in detrimentul celor pseudostiintifice;nu pot sa nu mentionez totusi ,in context-ca tot ce-i in spatele zidului Planck e mai mult decit pseudostiinta,aduce perfect cu o contrastiinta,de vreme ce contrazice atitea legi stiintifice cunoscute.Indraznesc sa spun ca macar in privinta acestui punct,sugestiile mele par cel putin cu mult mai "ortodoxe"...:)Sper sa va gasiti putin timp si ptr. intrebarile ,caci tare ma mai rod :)
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: Marius din Aprilie 21, 2015, 08:46:47 AM
Multumesc frumos pt feedback d-le Valangjed! Insa doar atat ati inteles?
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Aprilie 21, 2015, 11:03:15 AM
Mircea,
O intrebare oarecum personala. De ce te doracele intrebari? Crezi ca vei avea raspunsuri certe in aceasta viata? Si daca le-ai avea cum ti-ar scimba acest lucru conditia?
PS.Precizez ca nu ma refer la stiinta si pseudostiinta asa cum se refera multi pe acest forum si credeam ca asta se observa . De exemplu o sa am in vedere si teoria opusa BB si emisa de un foarte respectabil savant si ma refer la Fred Hoyle care desi a plecat dintre noi in 2001 cand lucrurile evoluasera destul de mult nu a ajuns sa fie convins de argumentele TBB. Dar este evident ca in combaterea TBB o sa acord in primul rand o atentie mai mare unui Hoyle decat autorului teoriei vortexurilor sau a legii inertiei pe o linie helicoidala. Daca astfel de teorii au un sambure de adevar ele se vor accepta doar prin efortul eroic si rabdator al autorilor dar poate ca prematur sau redescoperi in viitor cand vor apare instrumente capabile cu care sa fie verificate sau cand cele in voga la un moment dat vor fi date brutal cu capul de pereti. Trebuie sa recunosti ca pana la Tycho Brahe ipoteza ptolemeica statea bine in picioare si deci in conceptia de azi heliocentrismul ar fi fost denumit pseudostiinta daca chiar si Tycho nu a vrut sa-l accepte .
Problema este de prioritati in canalizarea resurselor mintale care Dumnezeu stie, nu sunt  nelimitate la un moment dat, chiar daca in infinitul timpului si ele conform lui Abel(glumesc) se insumeaza  la infinit, dar tot atunci putem afirma fara sa gresim ca suprafata de contact cu necunoscutul creste pe masura ce sfera cunoasterii se mareste desigur ca una in raport cubic cu raza in timp ce cealalta doar intr-unul patratic. :)
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: mircea_hodor din Aprilie 21, 2015, 05:54:36 PM
   Domnule Atanasu, ratiunea insisentelor mele legate de acele intrebari deriva din insasi natura lor,parte din ele incearca doar sa-mi surclaseze unele lipsuri inerente novicelui care ma recunosc,adica pot obtine un raspuns coerent din partea cuiva mai abilitat decit mine,si ma pot ajuta implicit sa-mi revizuiesc sau sa-mi dezvolt propria viziune,cealalta parte sint intrebari menite sa scoata in evidenta anumite aspecte care(in opinia mea) contravin evolutiei firesti a teoriei conventionale;trebuie sa recunoasteti totusi ca insasi formula oficiala a BB nu pare dezvoltata pina in prasele,se "simt"multe amanunte lasate in aer;admitind ca imaginatia mea e lipsita de suportul pragmatic al calculelor matematice,aceste intrebari se vor rupte de contextul acestei imaginatii,sint intrebari care pot beneficia de un raspuns fara sa abordez domenii metafizice...cit priveste masura in care catalogam drept postulate ori categorice anumite legi ale fizicii care au condus la aceasta teorie,reiterez exemplul renumitului "zid Planck"inapoia caruia nimic nu sta in picioare ca rezultat al vreunei legitati recunoscute,dimpotriva,iar asta e jumatate din intreaga teorie...sint indreptatit sa consider fabulatie evolutia universului pina la acest zid?!Tocmai aceasta fabulatie(poate e prea mult spus)imi da mie posibilitatea ,chiar si ca neinitiat,sa prospectez asa cum imi dicteaza mie propria-mi logica si imaginatie,caci in cel mai rau caz voi inlocui o speculatie cu alta; scopul meu nu este acela de a fi primul care spune Evrika,nimic nu ma recomanda ptr. asta,si nu intimplator am adresat "n"invitatii unora dintre cei ce speculeaza pe aceeasi tema dar pe alte forumuri nestiind unii de altii,scopul meu este acela de a furniza impreuna cel mult unele directii imaginare care ulterior ar putea fi dezvoltate de cei cu adevarat abilitati sa o faca,adica cei ce pot infirma sau confirma pe baze stiintifice aceste teorii;in ceea ce ma priveste nu pot sa nu remarc cu o anumita satisfactie(probabil Akasha chiar functioneaza)ca propria-mi teorie a mai fost si in mintea altora,caci dupa cum stiti acea teorie a vortexurilor(mult mai bine elaborata si argumentata)a profesorului la care faceati referire in textele anterioare,seamana izbitor de bine cu propriul punct de vedere,iar asta n-a facut decit sa ma incurajeze in a gindi ca totusi si imaginatia isi are propriul ei rol in rezolvarea acestor ecuatii.Altfel spus daca reducem toate aceste directii la o singura cheie,aceea doar a teoriilor argumentate cu pagini intregi de calcule si formule matematice care sa demonstreze fara echivoc un anumit adevar,ma tem ca voi reveni la jena initiala spunind ca"bu hu hu si eu pe aici"scuze ptr. intrerupere :)
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: mircea_hodor din Aprilie 21, 2015, 06:07:37 PM
   Domnule Marius,intentia abordarii mele ulterior lecturarii teoriei dumneavoastra,a fost intre altele si introducerea dumneavoastra in dialog vizavi de celelalte puncte de vedere,cu pareri pro sau contra si eventual argumentari;am constatat spre exemplu unele puncte din dezvoltarea dumneavoastra care(in opinia mea) ar putea fi chiar mai elaborate tinind cont de unele din aprecierile celorlalti participanti la forum(ex.expansiunea universului cu viteze superioare vitezei luminii,explozia de lumina din primele secunde ale BB, care cel putin din punctul meu de vedere nu-si aveau inca sursa de provenienta)...Departe de mine gindul de a ma erija in ceea ce nu sint,sugestia mea evidentiaza dimpotriva interesul pe care il acord punctului dumneavoastra de vedere.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: valangjed din Aprilie 21, 2015, 09:41:54 PM
Citat din: Marius din Aprilie 21, 2015, 08:46:47 AM
Multumesc frumos pt feedback d-le Valangjed! Insa doar atat ati inteles?
Domnule Marius, eu inteleg mai multe dar pentru ca , din cate inteleg eu, dumneavoastra plecati de la ideea unui spatiu si timp deja existente in "momentul" Big Bang-ului m-am simtit dator sa va atrag atentia.Plecand de la o prezumtie posibil gresita se poate ajunge la contradictii.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: HarapAlb din Aprilie 22, 2015, 12:09:27 AM
Citat din: Marius din Aprilie 18, 2015, 05:03:55 PM
...
11.   Fondul cosmic de microunde reprezinta prima lumina emisa de Univers la 380.000 de ani de la formarea sa, sustin savantii pe baza actualelor modele cosmologice. Daca este asa atunci cand ne uitam la limita Universului ar trebui sa vedem o explozie de lumina (cea captata de la momentul Big bangului) si nu infinitatea culorii negre ce se observa in spatial cosmic ca inconjoara fiecare corp ceresc. Dar aparitia luminii e mutata la 380.000 de ani de la marea explozie. Insa e foarte greu de inteles si explicat cum poate o explozie sa nu produca lumina si de ce au fost necesari 380000 de ani ca sa apara lumina si ce s-a intamplat in acesti 380000 de ani de la marea explozie si pana la aparitia luminii...

Vezi aici ce e cu "prima lumina" si de ce au fost nevoie de atatia ani:

http://en.wikipedia.org/wiki/Cosmic_microwave_background_radiation#Features (http://en.wikipedia.org/wiki/Cosmic_microwave_background_radiation#Features)
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Aprilie 22, 2015, 09:18:31 AM
mircea,
un raspuns foarte ok dar simt mai ales in ce-i spui dlui Marius un fel de teama de a nu supara pe cineva. Nu e cazul sa ai vreo retinere sau teama ca ceilalti nu ar intelege caci si asa lucrurile ,daca nu intervine micul dracusor al micului orgoliu personal sunt imediat rezolvabile. Cred ca macar pe acest fir sa nu apara astfel de situati si nimeni sa nu fie obligt sa se justifice in exces. Apreciez in mod deosebit felul in care intervine Harap Alb scurt si la obiect
Desigur sper  ca tot ce este nelamurit va fi  lamurit daca este posibil sau calificat ca atare.
Referitor la problema ridicata de tine in legstura cu TBB tocmai asta cred ca vom reusi sa circumscriem pe acest fir, adica  ce nu este clar si bine stabilit in TBB in genere si chiar in raport de propria coerenta a teoriei (care este obligatorie).
Dar cand spui : "cat priveste masura in care catalogam drept postulate ori categorice anumite legi ale fizicii care au condus la aceasta teorie,reiterez exemplul renumitului "zid Planck"inapoia caruia nimic nu sta in picioare ca rezultat al vreunei legitati recunoscute,dimpotriva,iar asta e jumatate din intreaga teorie...sint indreptatit sa consider fabulatie evolutia universului pina la acest zid?" eu iti raspund cu poate da, dar poate si nu.
Si iti voi raspunde cu o intrebare la care rog sa nu intervina inaintea ta altii si anume:

Chiar daca nu stii matematica presupun ca stii care este legea miscarii in cazul mscarii rectilinii si uniforme adica cea care are viteza constanta "v". Daca nu mai stii iti amintesc eu: s=v*t  unde s este spatiul parcurs de mobil in tmpul t in care se misca cu viteza uniforma v .
In algebra, aceasta lege se scrie ca o functiel y=v*x, daca cunoastem constanta v stim in orice moment(pentru orice x)  unde se afla corpul(y) fata de originea miscarii (de fapt a urmaririi ei la momentul x=0) si  putem spune pe baza functiei existente daca se misca uniform sau accelerat, raspunsul fiind ca uniform, derivata lui y in raport de x fiind o constanta v.
In geometrie analitica miscarea este descrisa de o dreapta care trece prin origina si are o inclinatie fata de orizontala cu un unghi a carei tangenta este v
De asemenea miscarea uniform accelerata are relatia: s=(a*t^2)/2 unde a este acceleratia constanta in miscarea uniform accelerata  mobilul plecand din repaos la momentul zero.
Nota : in ambele situatii consider ca la momentul zero incepem si urmarirea spatiului deci nu avem un spatiu initial(so).
Daca derivam in raport cu t (cu x daca  scriem sub forma functiei y de argument x, vom obtine viteza momentana v=at .Asadar viteza nu mai ete o constanta ci o functie liniara (linie dreapta) de t in timp ce spatiul este o parabola in raport de t(y in raport de x in exprimarea algebrica sau analitica canonica  )

Acum te rog, presupunand ca miscarea ar fi guvernata de ecuatia s= e^t(y=e^x) care este functia eponentiala in baza e(o constanta, numar transcedental si baza logaritmilor Neperieni), sa-mi comunici ce poti afla despre aceasta miscare.
Daca nu vei putea instrumentul matematic fiind deficitar in cazul tau(spun asta pentru ca asa pare din ce spui tu si din faptul ca esti student la drept) oricine altcineva poate sa raspunda la intrebare , dar mai intai tu ai dreptul celui intrebat
Astept
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: mircea_hodor din Aprilie 22, 2015, 04:53:28 PM
       Marturisesc ca ma depaseste intrebarea dumneavoastra,singurul lucru pe care l-am putut face( dupa ce am cautat prin n forumuri sa inteleg unde bateti cu acesti logaritmi neperieni)a fost sa corelez textul meu cu intrebarea dumneavoastra,eu aduceam in discutie inadvertentele dinapoia zidului Planck,iar dumneavoastra imi raspundea-ti prin aceasta intrebare matematica;am putut doar sa constat ca in ecuatia dumneavoastra exista notiunea de timp si notiunea de spatiu-ori exact astea nu existau inaintea acestui zid-(timpul era zero,spatiul deasemeni).https://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=3&cad=rja&uact=8&ved=0CCoQFjAC&url=http%3A%2F%2Fwww.ziare.com%2Fmagazin%2Fcercetare%2Fdincolo-de-zidul-lui-planck-de-la-cititori-1123861&ei=t6A3VbzFKomrsgGwtYGYBQ&usg=AFQjCNF9UomVVun3WR6GyCAp6PCRJIOmfQ (https://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=3&cad=rja&uact=8&ved=0CCoQFjAC&url=http%3A%2F%2Fwww.ziare.com%2Fmagazin%2Fcercetare%2Fdincolo-de-zidul-lui-planck-de-la-cititori-1123861&ei=t6A3VbzFKomrsgGwtYGYBQ&usg=AFQjCNF9UomVVun3WR6GyCAp6PCRJIOmfQ)
  Opinia mea este ca ecuatia la care faceti referire incepe sa fie valabila dupa acel "zid"cind spatiul si timpul erau deja formate, cind principiul cauza-efect isi produsese deja primul efect(cu incalcarea principiului ca nimic nu se produce fara o cauza,in decursul unui timp dat)iar in acest moment am depasit de mult "supa primordiala",adica perioada in care toata masa si energia universului erau integrate intr-o particula mai mica decit orice particula cunoscuta-acea singularitate(alt concept extrem de greu de digerat cita vreme exista totusi relevate marimi relativ standard),ca sa nu mai vorbesc de suprapunerea fizicii cuantice cu fizica macro care se razboiesc taman aici pe lipsa unei teorii universale a tuturor cimpurilor.
    Am sa mai completez cu o intrebare poate chiar nitel puerila?! microundele pot fi vizibile?asta in legatura cu textul anterior al lui Marius..
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: Marius din Aprilie 24, 2015, 09:14:56 AM
D-la Valangjed, eu studiez Teoria Big Bang de cativa ani si desi am intors-o pe toate partile, ceva nu "se sustine" pt mine, drept pt care am pus acele intrebari din asa zisa mea "dizertatie", cum spune d-l Mircea Hodor. Eu nu am facut nimic altceva decat sa reiau bucata cu bucata acest puzzle care este Teoria Big Bang si s-o rearanjez intr-un alt mod respectand legile stiintei, cele ale astronomiei, fizicii, mecanice cuantice si chimiei, etc. Nu pretind ca am descoperit ceva nou, nu pretind de fapt nimic. Decat am ridicat niste intrebari legate de aceasta teorie (care are cateva parti ce nu se potrivesc) si ma bucur sincer ca cineva a citit ce am scris si mi-a dat un raspuns. In asta consta progresul si evolutia societatii omenesti. In discutii sincere si dezinteresate, lipsite de orice urma de ego dar pline de profesionalism. Sa ne aducem aminte ca acum 100 de ani insusi marele Einstein sustine o teorie gresita, cea a Universului stationar. E posibil ca peste 100 de ani la fel de bine si aceasta teorie, pe care noi incercam s-o sustinem azi, ce a a Big Bangului, sa nu mai fie valabila. Oricum, pe masura ce trece timpul, descoperim noi si noi lucruri la care nici macar nu indraznim sa visam acum.
Vis a vis de ceea ce ne intereseaza pe noi doi, Universul inca se extinde! UNDE? IN CE fel de spatiu? Ultimul model computerizat care rezista tuturor legilor stiintifice din acest moment spune ca acest Univers s-a creat atunci cand o super nova 4D s-a prabusit intr-o gaura neagra 3D. Deci vorbim deja de un alt tip de spatiu in care Universul nostru s-a nascut si se extinde. D-stra spuneti ca la Big Bang s-au creat spatiul si timpul! De acord! Atunci explicati-mi de ce nu se coreleaza varsta cu dimensiunea? Si discutiile pot continua la nesfarsit cu argumente atat pro cat si contra. Ce placut...
D-la Harap Alb, stiam deja ceea ce vreti sa-mi sugerati cu linkul pe care mi l-ati trimis. De acord cu ceea ce scrie acolo! Insa intre timp s-a schimbat perioada in care "lumina s-a aprins". Vedeti asta in linkul urmator: http://www.mediafax.ro/stiinta-sanatate/descoperire-cu-ajutorul-satelitului-planck-stelele-au-aparut-cu-140-de-milioane-de-ani-mai-tarziu-decat-se-credea-13808216 (http://www.mediafax.ro/stiinta-sanatate/descoperire-cu-ajutorul-satelitului-planck-stelele-au-aparut-cu-140-de-milioane-de-ani-mai-tarziu-decat-se-credea-13808216)
Intre timp un documentar de pe Discovery Science, din seria prezentata de Morgan Freeman, prezinta parerile unor cercetatori celebri de la NASA, ca Michelle Thaller, Hakeem Oluseyi, Brian Green, Michio Kaku, etc., care spun ca e posibil ca la Big Bang (sau in momentul "aprinderii luminii"), Universul sa-si fi schimbat doar starea si nu sa se fi nascut atunci, ci cu mult inainte si ca e posibil ca oricand sa se repete acest lucru intr-o fractiune de secunda in tot Universul, ceea ce ar reprezenta disparitia noastra si a tot ceea ce stim despre Univers asa cum arata el acum. Oricum, va multumesc frumos pt atentie! S-auzim numai de bine!

Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Aprilie 24, 2015, 11:41:07 AM
Multumesc Marius pentru interventie si update-uri.
De asemeni  sper ca raspnsul la mica problema cinematica pusa de mine sa mai lumineze cat de cat unele virgule din ce se discuta aici si daca nu pate Mircea poate o lamureste altcineva   macar asa.... de frumusete.
Marius, desigur ca fiindca am starnit aceasta dezbatere ca raspuns la dorinta lui Mircea voi raspunde la cele puse de tine si ma bucur ca nu sunt simple copy paste-uri ci rezultatul unor meditatii personale. Atat doar ca nu ma grabesc foarte caci  ma gandesc cand si cand, de peste 25 de ani la subiect, nesistematic si printre picaturi si fata de atata timp am rabdare si nu ma roade chestiunea,  mai ales ca stiu ca inca mult timp nu vom avea raspunsuri certe si ca starea noastra de azi nu depinde de ce am putea noi raspunde, dar asa cum am spus intr-o postare anterioara sper ca la un final (doar de moment, de etapa) sa cadem de acord asupra celor ce cum scriam mai inainte stim sigur, presupunem , banuim sau asteptam
Mircea referitor la decalajul in timp intre producerea fizica a luminii si posibilitatea de a fi vazute de ar intalni ele un "ochi capabil" nu stiu daca este asta ca nu am citit inca linkurile indicate , dar daca si fotonilor le trebuie pana la 500000ani ca sa razbeasca la suprafata soarelui ceva de acelasi fel s-o fi intamplat in punctul fara coordonate(neexistand spatiul  :)  )
al acellui moment "zero".
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: HarapAlb din Aprilie 24, 2015, 12:44:51 PM
Citat din: Marius din Aprilie 24, 2015, 09:14:56 AM
D-la Harap Alb, stiam deja ceea ce vreti sa-mi sugerati cu linkul pe care mi l-ati trimis. De acord cu ceea ce scrie acolo! Insa intre timp s-a schimbat perioada in care "lumina s-a aprins". Vedeti asta in linkul urmator: http://www.mediafax.ro/stiinta-sanatate/descoperire-cu-ajutorul-satelitului-planck-stelele-au-aparut-cu-140-de-milioane-de-ani-mai-tarziu-decat-se-credea-13808216 (http://www.mediafax.ro/stiinta-sanatate/descoperire-cu-ajutorul-satelitului-planck-stelele-au-aparut-cu-140-de-milioane-de-ani-mai-tarziu-decat-se-credea-13808216)
Sunt doua lucruri distincte:

1) Radiatia de microunde de fond (CMBR) a a aparut la 380.000 de ani de la Big Bang, cand au inceput se sa formeze atomii (structuri neutre din punct de vedere electric) si astfel campul electromagnetic a putut sa se propage fara a interactiona puternic cu materia.

2) Radiatia (lumina) produsa de primele stele, din articolul mentionat de tine rezulta ca s-ar fi format la  560 de milioane de ani de la Bing Bang.

Nu vad nici o contradictie intre cele doua date. In cosmologie termenul first light se refera la lumina produsa de primele stele, nu la radiatia cosmica de fond (cum am crezut eu initial).
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Aprilie 28, 2015, 10:36:28 PM
Mircea,
Postez ca sa nu crezi ca s-a inchis firul. Dar asa cum am spus deja,  inainte de orice studiez textul indicat de Harap Alb
http://www.talkorigins.org/faqs/astronomy/bigbang.html#CMBR (http://www.talkorigins.org/faqs/astronomy/bigbang.html#CMBR) care are si el trimiteri destule,
si eu nu am tot timpul din lume asa ca va mai dura caci nu ma joc. Te sfatuiesc sa faci si tu acelasi lucru ca sa nu trebuiasca sa ma crez pe cuvant. Daca ai nelamurir noteaza-le si cand voi termina le putem discuta dar nu acum caci nu vreau sa fragmentez ce fac. Este de fapt o cercetare ce fac eu(de fapt asta am facut toata viata) si chiar daca sunt un amator in problema BB , metodologia aplicata este profesionista.
Planul din acest moment este:
a) Textul este la nivel de 2006 adica anterior tuturor postarilor analizate de mine in cele 12 extrase asa ca dupa ce-l parcurg incerc sa-l updatez tinand cont si de cele scrise pe acest forum;
b) Daca voi avea nelamuriri, atentie nelamuriri si nu dezacorduri, voi vedea cum le pot lamuri
c) Daca voi avea dezacorduri le voi comunica motivandu-le odata cu concluziile

PS Poate ca ai un prieten care a facut liceul la real sau este student la mate sau politehnica si te ajuta sa rezolvi problema pe care ti-am propus-o .Desigur ca oricine a vazut-o poate sa o faca.Daca nu se va intampla asta o voi face eu la momentul potrivit.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: Marius din Mai 06, 2015, 07:55:00 AM
Fratilor, ce ziceti sa ne organizam un pic si sa ne intalnim cu totii (ma refer la cei cu adevarat interesati) intr-o locatie convenabila pt cei mai multi dintre noi? Eu unul m-am cam plictisit de acest stil in care cineva face o afirmatie iar altcineva vine cu un contra argument, apoi apare unul pro si tot asa de parca am juca ping pong la nesfarsit... In felul asta fiecare poate sa-si sustina propria versiune si sa o prezinte spre dezbatere celorlalti, ceea ce mi se pare extrem de constructiv si de bun simt cata vreme se va desfasura intr-un mod civilizat. Cine se ofera sa se ocupe de organizare?
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: mircea_hodor din Mai 06, 2015, 01:43:36 PM
     Foarte buna idee,imi doresc sa poata fi pusa in practica macar in ceea ce va priveste,caci eu (din pacate) sint mult prea prins ca sa mi-o pot insusi;dar sint convins ca ulterior as beneficia si eu de unele concluzii :)
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Mai 07, 2015, 02:53:40 PM
nu cred ca pentru mine azi ar fi utila o discutie face to face cata vreme nu mi-am terminat analizele si oricum scripta menent.dar nu este ceva ce in viitor nu s-ar putea face.
PS Scuze caci avand altele pe cao am lasat acest subiect sa ma astepte. dar cum v-am spus dupa destui ani nu mai conteza saptamani sau chiar luni.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Mai 07, 2015, 02:55:56 PM
PS Dar cele spuse mai inainte se refereau doar  la mine, asa ca pentru altii cum este mircea si marius, o discutie directa ar putea fi foarte utila si ar putea posta apoi concluziile lor. numai bine
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: Marius din Mai 14, 2015, 08:34:34 AM
Chiar nu mai inteleg nimic! De ce va e teama sau de cine va e frica? Stiu ca la acest tip de intalnire cu dezbateri pe subiecte cu tema stiintifica nu vine nimeni cu google search-ul dupa el ci doar cu creierul din dotare. Insa am propus doar o simpla intalnire in care sa ne cunoastem mai bine, sa ne apropiem in gandire si sa dezbatem prieteneste acest subiect comun care "ne freaca" pe toti cei care "ne dam de-a dura" pe aici. Nicidecum nu vad asta ca pe un sfarsit ci dimpotriva, ca pe un inceput, putem chiar sa ne facem un club in care sa ne intalnim lunar sau bilunar ori trimestrial, depinde fiecare cum poate si in care vom putea dezbate ultimele descoperiri in domeniu. Poate ca impreuna vom reusi sa descoperim noi ceva ce altora le scapa si astfel vom avea sansa ca impreuna sa facem ceva ce altii nici macar nu indraznesc sa viseze. Ma oboseste sincer acest ping pong in care cineva vine cu o idee iar altii sar imediat cu trimiteri la link-uri in diferite limbi si domenii. Fata in fata lucrurile stau cu totul altfel si mi-ar face sincer mare placere sa-i cunosc pe cei care au curajul sa gandeasca altfel si-si pun intrebari care pentru marea masa nu doar ca nu-si au rostul dar nici macar nu le inteleg... 
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: valangjed din Mai 14, 2015, 10:20:58 AM
@Marius, te-ai gandit si la partea practica a propunerii tale?Sunt cel putin cateva zeci de useri raspanditi pe cel putin 3 continente, ar fi nevoie de o "coincindenta" prea mare ca sa ne putem intalni.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: Marius din Mai 14, 2015, 06:16:47 PM
E limpede ca m-am referit la cei care sunt aproape de Bucuresti si care ar putea veni.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: mircea_hodor din Mai 15, 2015, 11:22:42 AM
        Sugestia ta Marius este cit se poate de tentanta,imi aminteste de placerea unor dialoguri foarte captivante intre prieteni,dialoguri care parca se dezvoltau de la sine si in care uneori ne dadeam si "teme ptr. acasa" :) Ar fi cu siguranta un adevarat upgrade fata de "monologurile"de pe un forum,iar comparatia ce-mi vine acum in minte vizavi  de tema pe care o "procesam"ar fi ca cea dintr-un computer "normal"si unul cuantic,caci ar putea fi puse pe tapet simultan "n" aspecte. Din pacate  eu nici macar nu sint in apropierea Bucurestiului,dar cu siguranta as beneficia la rindu-mi de rezultatele unor astfel de intilniri.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Mai 15, 2015, 06:26:20 PM
Pe forum nu sunt monologuri ci schimb de informatii. Vine un moment cand intradevr discutia directa este mai eficienta dar din punctul meu de vedere nu ma aflu deocamdata in aceasta faza.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: mircea_hodor din Mai 15, 2015, 06:50:40 PM
Evident ca nu sint monologuri stricto-senso,in realitate insa au mai mult decit aceasta aparenta,prin comparatie cu o "sedinta deschisa"
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Mai 16, 2015, 08:45:04 AM
PS. Cred ca exageram cand vorbim de zeci de useri care or fi sau nu raspanditi pe tot globul. Cert este ca aici pe acest fir nu s-au manifestat decat cativa, desi pe cele 12 fire sintetizate de mine au aparut mai multi unii insa fiind sa zicem participanti permanenti.
Consider ca daca au vazut ce facem si au tacut au facut foarte bine asteptand sa vada ce iese ei probabil considerand ca si-au spus la vremea respectiva opiniile, singurul aparut din cei "vechi" fiind Harap Alb cu informatii foarte interesante.
CEi doi care au pornit firul respectiv dl Hodor si cu mine la care s-a adaugat si Marius sunt implicati in problema putin inainte sau odata cu deschiderea acestui fir.
Asa ca de fapt vorbim de patru persoane care poate ca sunt in Bucuresti eu unul si Mrius fiind aici dar  nu stiu de unde sunt Mircea si HP . Asa ca evident ca este prematur sa vorbim despre un fel de simpoziom pe care sa-l organizam in Romania si probabil ca in Bucuresti unde deja sunt sigur 50% din potentialii Ila acest moment ) participanti>
Poate ca dupa ce voi termina cele propuse sa intervina si cei care pana acum s-au abtinut nevrand sa intervina prematur. Atunci vom vedea si poate ca ne intalnim dar mai degraba sub forma unui simpozion care poate fi organizar chiar si la Academie la sectia de stiinte prin CRISFT .DEsigur ca asa ceva nu se organizeaza de pe o zi pe alta si participantii dintre noi trebuie sa vina cu lectia invatata ca sa nu se faca de ras si  pentru asta avem forumul sau putem avea si discutii directe informale face to face despre al caror rezultat cu un soi de Proces Verbal sa-i informam si pe ceilalti dinn grupul de initiativa.
Personal nu cred ca termin ce am de facut decat pe la sfarsitul verii si poate ca sunt optimist.
Rog pe cei care s-au abtinut pana acum sa nu intervina decat daca au ceva relevant adica surse documentare recente si care nu au fost deja indicate desigur fiind binevenit un scurt rezumat sau ideea care se degaja din acea sursa si desigur pe scurt si opinia fata de acestea a celui care ni le pune in fata. Adica ceva in maniera deosebit de utila a lui Harap Alb si a lui Marius care a venit cu un eseu pe puncte, dar atat nu incepe sa polemiseze in baza lor. Personal voi incerca ca tot ce aspus Marius si Mircea sa aibe in final un raspuns sau le voi cere lor sa-l dea.
In rest ii salut pe toti cei care se ostenesc sa ne ajute sau doar sa ia act de ce se petrece pe aici :)
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Mai 19, 2015, 10:24:01 PM
PPS Am recitit cele 12 sinteze si ultima propozitie cu care inchei aceasta activitate in 27 martie este:
"Si acum ca am ajuns la sfarsit urmeaza o parte a doua destul de dificila in care voi face sinteza acestor 12 sinteze"

Doresc doar sa precizez ca partea a doua nu va fi sinteza sintezelor ci va fi un text final  in care voi aduna tot ce este relevant in acele 12 texte precum si tot ce s-a mai adaugat la zi, prin linkurile urmarite propunand si o contributie teoretica personala nu la TBB ci doar la cinematica BB, teorie care cu ocazia acestei documentari am vazut ca a  propus-o si un redutabil astronom si cosmolog.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Mai 21, 2015, 08:28:35 AM
PPPS Teorie personala este cam mult spus . Ipoteza de lucru este mai potrivit.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Mai 31, 2015, 10:37:00 AM
Am lipsit din fata ecranului o saptamana dar odata revenit imi dau seama ca inaintea textului final mai am cateva lucruri de facut.
Astfel, pot apare intrebari care ar putea lumina si textul final.
O prima intrebare este, dupa mine,  tinand cont ca totul porneste de la legea lui Hubble, urmatoarea :

Considerand ca se cunoaste legea lui Hubble(vezi si sugestvukl filmulet https://www.khanacademy.org/science/cosmology-and-astronomy/universe-scale-topic/big-bang-expansion-topic/v/hubble-s-law (https://www.khanacademy.org/science/cosmology-and-astronomy/universe-scale-topic/big-bang-expansion-topic/v/hubble-s-law)) intreb:
De ce oare ar fi mai OK sa-mi imginez o suprafata tridimensionala intr-un spatiu cu patru dimensiuni care se dilata omogen si uniform decat o miscare intr-un spatiu tridimensional , miscare pe care o executa orice sistem realizat din corpuri(materie) interconectate gravitational conf problemei celor n corpuri (adica in sistem corpurile miscandu-se unele fata de altele conform legilor gravitatiei) si care se indeparteaza radial de un punct central in care se aflau toate (sau materia tuturor)in trecut la momentul BB considerat ca fiind cel ,,initial"?

Astept cu interes opinii referitor la aceasta intrebare.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: mircea_hodor din Iunie 03, 2015, 11:16:54 AM
 Ati eliminat dimensiunea temporala?!...
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Iunie 04, 2015, 09:07:12 PM
Nu, de ce sa-l elimin? Miscarea respectivelor sisteme se produce in timp adica dupa ce stim azi, in perioada de 13,5 mlrd ani.
Asadar?
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Iunie 09, 2015, 10:03:53 AM
PS. Mai adaug ceva la intrebare si anume ca nu e nevoie sa mi se replice ca la inceput nu era spatiu si timp, intrucat nu este relevant daca el, spatiul si tmpul nostru  au fost create prin dilatarea in patru dimensiuni spatiale, inimaginabila pentru noi, caci a rosti cuvinte si a pune indici la formule nu inseamna a intui, a imagina ceva, cand la fel de bine imi pot imagina ca el, spatiul, nefiind ceva separat de timp adica nici unul din cele doua categorii filozofice (desigur ca si fizice)  neexistand in sine ci doar impreuna prin miscare(asa cum nu exista da fara nu) apar odata si cu un timp in trecut egal cu cel asociat miscarii respective. Recunosc , ceea ce spun nu este chiar asa de simplu dar cred ca este redat in mod cartezian si fara sa trimit pe nimeni sa inteleaga ceva cu ajutorul analogiilor unde numarul de dimensiuni se scde de la trei la doua sau de la doua la una, proces de abstractizare permis de intuitia noastra spatial tridimensonala, o scadere de la ceva inimaginabil (patru sau mai multe ) la cele trei rationabile.
Asa ca, personal, daca nu exista un motiv suficient si necesar foarte limpede prezentat, nu doresc sa ies din cadrul bunului simt dictat de intuitia cu care am venit aprioric pe lume caci si eu cred la fel ca si Kant ca spatiul si timpul sunt aprioric date ratiunii noastre.Spun cred, caci aici la limita nu putem fi decat in zona credintei intuitive.
Acum presupun ca va fi mai usor sa mi se raspunda la intrebare in mod direct si fara a se aplica sistemul talmudic(rabinic) de a raspunde la o intrebare cu o alta intrebare, ceea ce daca nu se urmareste un proces nesfarsit, nu este neaparat de condamnat.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Iunie 09, 2015, 03:44:40 PM
Erata: Recunosc , ceea ce spun nu este chiar asa de simplu, dar cred ca este redat in mod cartezian si fara sa trimit pe nimeni sa inteleaga ceva cu ajutorul analogiilor unde numarul de dimensiuni se scde de la trei la doua sau de la doua la una, proces de abstractizare permis de intuitia noastra spatial tridimensonala, o scadere de la ceva inimaginabil (patru sau mai multe ) la cele trei rationabile fiind de fapt ininteligibil.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: mircea_hodor din Iunie 10, 2015, 04:24:22 PM
   Si totusi...timpul si spatiul comform concluziilor de bun simt rezultate din analiza teoriei oficiale...nu existau?!Si fiindca intr-adevar orice rezultanta fireasca a speculatiilor pe aceasta tema se impune sa fie in spiritul viziunii lui Kant,adica existenta unui timp si spatiu aprioric,rezulta ca o teorie alternativa ar trebui sa retina in chip logic si acest aspect;altfel spus,nu ar suna tocmai logica o teorie care sa excluda din capul locului acest adevar pe considerentul ca existenta acestor dimensiuni ar fi presupusa de ""bunul simt generic"",spre exemplu in abordarea mea am tinut cont de acest aspect si i-am dat o asa zisa ""preexistenta"" intr-un alt plan(sau alt univers).
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Iunie 10, 2015, 11:52:10 PM
Kant nu spune ca ele exista in mod obiectiv ci ca sunt concepte aprioric date ratiunii noastre care astfel integreaza asa si nu altfel ceea ce noi numim realitate. Dar asta este altceva. Experienta nu ma trimete in nici-un fel in zone unde spatiu-timp sa nu existe. Iar energia intunecata cred ca poate fi inteleasa mai bine daca ne gandim la ce spuneau scolasticii cu acel dicton cum ca naturii ii este teama de vid si ca deci totul nu este decat un avans permanent al naturii in interiorul vidului cae astfel devine natura.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Iunie 11, 2015, 10:04:54 AM
PS Si din punctul meu de vedere din spatiul-timp in care intri odata cu nasterea nu iesi decat odata cu moartea.  :)
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Iunie 15, 2015, 08:11:24 AM
Mircea,
Cred ca deja intuiesti ca modul in care voi aborda eu sinteza pe care o realizez va fi in primul rand de la experiment la teorie .
Asadar ma voi ocupa de legea Hubble de la care a pornit totul desi si fara ea ramaneau ecuatiile TRG care ar fi putut prezice si ele asa cum azi explica , o lege de tip Hubble.
Desigur ca eu am facut deja si mai fac inca o analiza a acestei legi dar te rog pe tine si pe oricine poate sa faca, sa faci o analiza a cazurilor in care legea lui Hubble este incalcata adica cazuri particulare in care raportul viteza distanta este mult diferit de cel dat azi de cca 73 km/s/mpc(domeniul acceptat este inscris intr-o eroare de 10-15%) si deasemeni poate gasesti calculul oricat de simplist(simplu) care duce la acea "raza" de 46 mlrd al  sau 92-93 mlrd al diametru caci este eident ca o galaxie aflata in clipa in care a emis lumina primita acum de noi, sa zicem la o distanta 12 mlrd al, azi este la o distanta mult mai mare caci ea cat si Universul nu au stat pe loc in acest timp.
Multumesc oricui poate sa ne ajute.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Iunie 20, 2015, 11:35:56 AM
Mircea,
Constat ca acest fir se bucura de un succes deosebit caci in aproape 4 luni de existenta are peste 11000 vizitatori , ceea ce inseamna ca ori noi doi am intrat cum spuneam in medie de cca 100 de ori pe zi ceea ce ar fi aberant ori foarte multi au intrat si au vazut ce se discuta(poate ca cineva care asteapta un raspuns intra de cateva ori pe zi sau cineva care doreste sa citeasca ce s-a scris pe aici sa intre de cateva zeci de ori pana citeste tot ce vrea).Apreciez ca cel putin o suta de vizitatori au fost pentru acest fir de discutie, caz in care rezulta ca au fost foarte interesati si poate la final se vor exprima si ei,  iar daca au fost doar vizitatori ocazionali numarul lor insa ar creste foarte mult dar fara prea mare folos pentru subiectul in discutie.
Desigur ca si discutii inutile intre noi sporesc acest numar dar cu foarte putin.

Discutie inutile sunt cele in care nu stiu din ce motive daca ti se pune o intrebare fugi de raspuns in alta intrebare, dar poate ca nu sunt eu suficient de explicit asa ca repet intrebarea de la Mai 31, 2015, 09:37:00  in alta formulare:
De ce sa prefer cinematica dilatarii in spatiul cu patru dimensiuni in locul cinematicii in spatiul cu trei dimensiuni (spatiul - timp cu patru dimensiuni)? Sau mai direct? Pe care o preferi tu si de ce?
Repet:  intrebarea poate fi preluata de oricine intra aici si doreste sa raspunda
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: mircea_hodor din Iunie 20, 2015, 01:33:46 PM
""Teoria"" mea implica existenta unei alte dimensiuni,presupun c-ati lecturat-o(e o teorie a vortexului)...exprimarea ar putea parea empirica ,mie personal insa imi pare mult mai logica in masura in care ""sare"" peste ""imposibilitatile oficiale""ale zidului Planck.Cea mai plastica definitie ar fi de genul comparatiei cu ""s-a spart o teava intr-un balon"" :) Admit sineguanon existenta multiversului prin expresia""s-au spart mai multe tevi in mai multe baloane,toate conectate intre ele"",prin gauri negre si quasari.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Iunie 20, 2015, 10:18:37 PM
Ce se masoara azi in spatiul cosmic se masoara in acea alta dimensiune? Lege lui Hubble se observa in alta dmensiune?
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: mircea_hodor din Iunie 21, 2015, 07:37:13 PM
 Asa cum suna motoul serialului lui Morgan Freeman-""adevarul este intr-o gaura de vierme"",ceea ce a insemnat fenomenul Big Bangului nu cred ca este interesat de posibilitatile noastre de masura;iar daca noi nu dispunem inca de toate aceste posibilitati,nu rezulta ca trebuie sa-mi adaptez convingerile la doar ceea ce putem masura?! Deocamdata stim cu titlu de certitudine limitarile acestor instrumente,stiinta capituleaza pe fata in fata acestui asa zis zid Planck.Tot ceea ce s-a petrecut inapoia sa(a zidului) este descris cit se poate de fantastic,in masura in care nimic nu este argumentat de vreo lege cunoscuta,as putea spune chiar dimpotriva(caci evenimentele descrise sint clar impotriva anumitor legi certe).
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Iunie 21, 2015, 10:44:01 PM
Este dreptul tau sa ai orice convingere acceptata sau nu, impartasita si de altl sau nu, verificata sau nu, verificabila sau nu, falsificabila sau nu. Dar care este aia, ca eu nu am inteles clar din multele intrebari si indoieli exprimate de tine?
O sa fac efortul sa mai citesc ce ai scris si poate o sa ireusesc sa inteleg . Dar se pare ca dupa tine Universul asta este ca o  minge de tenis iesita mai repede sau mai incet din ceea ce ar fi sa fie o gaura de vierme, adica un soi de tunel de legatura cu un alt plan de existenta al materiei, caci unii vorbesc si de planuri spirituale care desigur ca sunt altceva si ies total din domeniul fizicii desi cu cuantica azi te poti juca orcum . :)
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Iunie 22, 2015, 04:07:53 PM
PS Dar oricum ca sa cred ca vorbim despre acelasi lucru si ca sa explic de ce am spus ca sper ca pana la toamna sa termin cu documentarea pe care ca cercetator stiintific o cred minimal necesara, prezint alaturi de textul general prezentat mai demult de Harap Alb si pe acesta in franceza si mi recent adica din 2014:

http://physique.merici.ca/astro/chap17.pdf (http://physique.merici.ca/astro/chap17.pdf)

Asta nu inseamna ca am renuntat sa astept raspuns la intrebarile puse. :)
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Iunie 22, 2015, 04:15:35 PM
PS Am uitat sa specific ca acest text este sub 1% din documentarea pe care o fac si care inca nu s-a terminat. Desigur este multa redundanta, dar asta nu poti sti decat dupa ce parcurgi textele caci niciodata nu stii de unde sare iepurele :)
De fapt imi doream sa fac asta si daca nu era Mircea cu problemele si se pare si cu propria lui teorie despre Univers nu aveam motivatia necesara sa fac asta in calitate de amator steptand insa ca la un moment dat sa intervina si profesionistul specialist care cred ca au aflat de ce se incearca pe aici.Ma refer atat la fizicieni precum Adi Buzatu sau altii din cei ce colaboreaza cu acest mare portal cat si la astronomi-cosmologi care lucreaza la oservatoarele din tara sau din strainatate.Desigur ca pentru ei este prea devreme ca sa intervina.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Iulie 16, 2015, 06:09:19 PM
Desi nu am nimic ceva special de spus inafara de faptul ca astept inca niste opinii vis-a-vis la niste intrebari-probleme ridicate care pot fi utile dezbaterii care poate va urma doresc sa readuc in prim plan acest fir care a depasit 12000 de vizite ceea ce cum am mai spus nu este de colo. Sper sa reusesc sa vin cu ceva suplimentar fata de ce am spus dar sa vedem....
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Iulie 20, 2015, 07:23:14 AM
@ Mircea Hodor dar si pentru cei ,se pare ca foarte multi, care au vizitat acest fir ca sa nu se plictiseasca prea tare dar si pentru o oarecare omogenizare a bazei de discutii asa cum am gandit si alte cateva trimiter anterioare va sugerez sa urmariti un filmulet de cca  4 ore(adica in patru episoade de 50 minute care vor aduce eventual la zi elemente de baza pentru ce discutam aici:

Filmul in patru parti : Textura Cosmosului(Universului) realizat de fiziceanul Brian Greene dupa  carte scrisa tot de el si cu participarea altor fizicieni si cosmologi luata de pe un sit descoperit de mine si pe care-l recomand celor interesati:

a) Ce este spatiul?
http://adinaamironesei.blogspot.ro/2013/07/informatii-care-mi-au-schimbat-viata-12.html (http://adinaamironesei.blogspot.ro/2013/07/informatii-care-mi-au-schimbat-viata-12.html)

b) Iluzia timpului
http://adinaamironesei.blogspot.ro/2015/07/descoperire-iluzia-timpului-implicatii.html (http://adinaamironesei.blogspot.ro/2015/07/descoperire-iluzia-timpului-implicatii.html)

c) Saltul cuantic
http://adinaamironesei.blogspot.ro/2013/08/informatii-care-mi-au-schimbat-viata-14.html (http://adinaamironesei.blogspot.ro/2013/08/informatii-care-mi-au-schimbat-viata-14.html)

d)Univesrs sau Multivers
http://adinaamironesei.blogspot.ro/2013/08/informatii-care-mi-au-schimbat-viata-15.html (http://adinaamironesei.blogspot.ro/2013/08/informatii-care-mi-au-schimbat-viata-15.html)

Numai bine tuturor
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Iulie 23, 2015, 07:37:18 AM
PS.Si fiindca am dat aici conferintele foarte interesante ale lui Brian Greene ma gandesc ca pe tine tevor interesa si cele ale unui fizician aflat la granita sau chiar in cea ce azi se considera pseudostiinta si ma refer la Nassim Haramein  care are la baza teoriei sale un echilibru intre diltarea materiei si energiei Universului (big bangul si ce urmeaza) cu contractia din vidul de sub dimensiunea lui Planck, cum crede el ca este sigularitatea respectiva, creatoare a universului nostru cat si elemente apeland la teoria fractalilor care eu cred ca are anumite elemente comune cu vortexurile lui protelislav dar pe care se pare ca pe acesta nu l-au interesat .

https://www.youtube.com/watch?v=KKd8rOFp_5o (https://www.youtube.com/watch?v=KKd8rOFp_5o)
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Iulie 25, 2015, 06:46:11 PM
Mircea, vad ca de o luna si mai bine nu ai mai intervenit. Ai citit linkurile pe care ti le-am indicat?
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din August 02, 2015, 12:35:11 PM
Revin pentru moment doar ca acest fir sa nu para parasit si sa nu treaca in spate recomandand in acelasi timp celor interesati sa citeasca in ordine:

http://physique.merici.ca/astro/chap17.pdf (http://physique.merici.ca/astro/chap17.pdf)

http://www.talkorigins.org/faqs/astronomy/bigbang.html (http://www.talkorigins.org/faqs/astronomy/bigbang.html)
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din August 12, 2015, 07:29:20 AM
Admin,
Vad ca mai tot timpul apare o relama cu IISUS HRISTOS desi acest blog nu se ocupa de religie. Mai nou vad ca apare si un text chinez. Asta tot la IISUS HRISTOS se refera?
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din August 13, 2015, 08:13:35 AM
In continuare pentru ca cei care intra sa nu se plictiseasca si sa mai revina indic un link al unui blog facut in 2008 de niste elevi(trei) din Franta, ajutati dupa cum spun ei si de profesorul lor. Daca cei care scriu la acest topic vor avea cunostintele lor cred ca vom putea discuta cu ceva folos:

http://chao94.free.fr/index.html (http://chao94.free.fr/index.html)

PS. Sunt de parcurs toate cele 5 capitole cat si excelentele filmulete postate.

Bonne appetit!
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din August 13, 2015, 12:57:40 PM
PS Dar daca nu toti veti avea acel "bonne appetit" ca sa deschideti linkul, dau in semn de pretuire pentru cei trei elevi francezi cele ce in finalul sitului spun ei despre ei:

"Ce TPE a été réalisé par Samy, Corentin et Gabriel de la classe de 1ère S1 du lycée Guillaume Apollinaire. Ce projet nous a demandé environ six mois de travail sans compter que nous ne pouvions travailler que chez nous en dehors des heures de cours! Le début a été laborieux à mettre en route mais une fois notre site Internet prenant forme, nous étions lancés. Mais comme nous ne savions pas comment créer un site nous avons cherché et trouvé un site expliquant ceci. Pour cela nous remercions le Site du Zér0 qui nous a été grandement utile.

Nous espèrons que le résultat vous a plu et vous remerçions encore pour cette visite."

Desigur dragi elevi din Franta, ce ati reusit voi in 2008 cand si pe acest forum incepeau dicutii ample despre Univers si TBB si mi-a placut mult si sper ca si celor care intra pe aici cu diverse probleme de scoala sa le placa daca vor fi curiosi sa vada.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: mircea_hodor din August 20, 2015, 08:39:34 PM
  Buna seara;imi cer scuze ptr. intirziere,insa o buna perioada de timp am avut impresia ca am cam disparut de pe ""firmament"",caci nu mai figuram pe pagina.Am citeva idei complementare in raport de ""teza""mea,insa prefer sa le mai ""rumeg""putin;pina atunci am atasat si eu un link ce mi s-a parut ca vorbeste si in numele teoriei mele;
http://www.rufon.org/forum/astronomie/teoria-vortex-a-materiei/msg67614/?PHPSESSID=c8mmefq05b41j7eku6k9i9i3u0#msg67614 (http://www.rufon.org/forum/astronomie/teoria-vortex-a-materiei/msg67614/?PHPSESSID=c8mmefq05b41j7eku6k9i9i3u0#msg67614)
 
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din August 21, 2015, 09:13:48 AM
Tradu propozitia: "o buna perioada de timp am avut impresia ca am cam disparut de pe ""firmament"",caci nu mai figuram pe pagina"
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: mircea_hodor din August 21, 2015, 05:54:36 PM
 Pur si simplu nu mai gaseam tema acolo unde era si unde vad ca a revenit ...
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: mircea_hodor din August 21, 2015, 07:29:25 PM
 Intrebare de la un profan ; Cit de gresit ar fi sa-mi imaginez ca o gaura neagra (macroscopica) ,pe linga masa-i enorma,ar mai avea si un foarte puternic cimp electromagnetic,cimp alimentat cu energie de la tot ceea ce absoarbe ,acelasi cimp care sa-i dea si miscarea de rotatie a materiei din interiorul ei exact cam cum este alimentat cu energie un motor?!.In imaginatia mea,daca acest cimp exista,ar putea fi factorul care creeaza miscarea de vortex a acelei gauri negre,si as putea merge mai departe gindind ca daca respectiva gaura neagra ar ajunge intr-o zona unde nu ar mai avea ce inghiti,automat miscarea de vortex ar incetini pina la inchiderea cu totul a acelei gauri.
2) Intrebare sf;Limita vitezei luminii se poate regasi intr-o gaura neagra,daca insa ea inregistreaza fie si o infinitezimala depasire,ar fi firesc sa-mi imaginez ca ma conduce in trecut?daca da e cert ca m-ar duce in trecutul universului catre care se revarsa nu-i asa?Corelar,daca aceasta viteza (prin absurd) ar scade cu mult sub aceste valori,ce s-ar intimpla cu aceasta gaura neagra?
3)Ce parere aveti despre graficul care ilustreaza prezenta anumitor corpuri ceresti in raport de tesatura spatio-temporara,oare reprezentarea unei gauri negre n-ar fi trebuit sa fie facuta astfel incit maximul de curba al tesaturii sa treaca prin centrul acelei gauri?!caci e clar ca acest fenomen face legatura dintre 2 universuri?!Cumva gindesc si in privinta celorlalte corpuri ceresti intelegind ca ar trebui ca maximul curbei sa treaca prin centrul de masa,insa stiu ca oricit de grele ar fi devreme ce nu rup tesatura spatiotemporala,nu au cum sa fie ilustrate altfel?!
4)Cit de gresit ar fi sa-mi imaginez ca tesatura spatio-temporala ar contine in fapt acele stringuri intr-o valoare care sa compenseze ca masa materia neagra?!Am plecat de la premiza ca in orice punct din spatiu-timp ptr. a-l perfora(aidoma unei gauri negre) ,as avea nevoie de o masa imensa,una mai mare decit chiar a unei stele neutronice.
5)In toate reprezentarile,o gaura neagra pare sa semene cu un tunel cit se poate de lung(sau adinc),in realitate nu cred ca grosimea "tesaturii"" ar avea motive sa fie atit de mare?!...
  6) Folosim regulat termenul de singularitate in incercarea de a intelege masura in care o densitate de masa enorma ajunge sa treaca prin ""gamalia unui ac""...daca insa am realiza ipotetic ca toata aceasta masa s-ar revarsa intr-un alt univers reprezentata de o ""gaura alba"",cum ar putea influenta acest aspect conceptul de singularitate?
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din August 22, 2015, 12:20:39 PM
Este gresita doar cea imaginatie care isi inchipuie lucruri imposibile dupa cunostintele noastre de azi de exemplu ca un corp de masa m poate fi simultan dar absolut simultan in doua locuri diferite , in rest poti sa-ti imaginezi comportamentul uneori de unda si alteori de corpuscul al electronului si desi ar putea parea gresit adica imposibl iata ca nu este.
Pentru gauri negre daca nu ai citit macar https://ro.wikipedia.org/wiki/Gaur%C4%83_neagr%C4%83 si sumedenie de alte articole care se pot gasi poti faca mai usor astfel de presupuneri .
De ce crezi ca are cineva timp sa analizeze profesionist intrebarile tale?
De exemplu eu nu stiu daca este o certitudine ca o gaura neagra perforeaza si nu doar deformeaza ceea ce denumim spatiu-timp
Eu iti raspund sincer ca nu stiu cat de gresit ar fi sa iti pui intrebarile sau problemele respective caci nu stiu daca un raspuns sau opusul sau, la intrebarile tale ar avea grad de certitudine 100%.
Oricum astfel de intrebari pot fi puse cu nemiluita si nu stiu cu ce ne avanseaza odata ce si continutul lor dar si raspunsul ar intra in zona in care caracterul de indecidabil dupa Godel ar putea sa primeze.

PS. Dar poti sa-mi indici unde gasesc graficul despre care vorbesti la intrebarea nr 3)
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: mircea_hodor din August 22, 2015, 06:40:46 PM
 Mi-ati facut o surpriza deosebit de placuta domnule Atanasu,prin sugestia cu privire la linkul cu prezentarea lui Nassim https://www.youtube.com/watch?v=KKd8rOFp_5o.Trebuie (https://www.youtube.com/watch?v=KKd8rOFp_5o.Trebuie) sa recunosc ca a fost(si inca mai este caci nu l-am vizualizat pina la capat)o adevarata desfatare sa-i urmaresc argumentatiile.As fi incintat sa va aflu punctul de vedere in ceea ce-l priveste.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din August 22, 2015, 10:28:37 PM
Nassim este placut si simpatic ba chiar carismatic adica are o mare putere de sugestie  dar ce spune el nu este o teorie in adevaratul sens al cuvantului (ci doar un set de ipoteze) caci nu este falsificabila.Asta nu inseamna ca in mod obligatoriu ar fi si gresit sau fals.
Vezi: https://ro.wikipedia.org/wiki/Metod%C4%83_%C8%99tiin%C8%9Bific%C4%83
https://ro.wikipedia.org/wiki/Falsificabilitate
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: mircea_hodor din August 29, 2015, 06:17:29 PM
http://www.aktual24.ro/steven-hawking-a-descifrat-misterul-gaurilor-negre-sunt-porti-spre-un-alt-univers/ (http://www.aktual24.ro/steven-hawking-a-descifrat-misterul-gaurilor-negre-sunt-porti-spre-un-alt-univers/)
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: cris din August 31, 2015, 11:36:11 AM
Punct de vedere personal asupra teoriei.
Universul este format dintr-o multitudine de gauri negre supermasive ce colecteaza datorita gravitatiei universale materia si radiatia universului.Singura scapare a unei parti din energia inmagazinata in aceste GN este doar ciocnirea la viteze aproape de cea a luminii.Prin aceasta ciocnire o parte din masa lor ramane pentru scurt timp intr-o zona Lagrange suficient pentru a evada.Acest fenomen se produce foarte rar iar produsul lui in care traim in prezent are o durata de viata extrem de scurta raportat la probabilitatea unui nou eveniment de acest tip.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: HarapAlb din August 31, 2015, 06:16:10 PM
Citat din: mircea_hodor din August 29, 2015, 06:17:29 PM
http://www.aktual24.ro/steven-hawking-a-descifrat-misterul-gaurilor-negre-sunt-porti-spre-un-alt-univers/ (http://www.aktual24.ro/steven-hawking-a-descifrat-misterul-gaurilor-negre-sunt-porti-spre-un-alt-univers/)

A fost ceva valva zilele astea legat de afirmatiile lui Hawking, din cate am inteles inca nu este pe depin inteles cum a reusit sa evite paradoxul. Lumea asteapta varianta preliminara a articolului. Eu am urmarit discutia de pe PhysicsForums (https://www.physicsforums.com/threads/stephen-hawking-offers-new-resolution-of-black-hole-paradox.829394/).
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Septembrie 06, 2015, 03:20:09 PM
Cred ca in contextul "porti spre alt univers" gaurile negre trebuie corelate cu gaurile de vierme.
Sunt de parerea lui Harap Alb si adaug ca Hawking se joaca cu matematica , in sensul pozitiv in care prin matematica TRG cu ipoteze convenbile gasim mai toate universurile imaginabile.
Comunicarile intre Universuri si problema multversului o las pe seama filmelor  de popularizare a stiintei de granita . Nu ma ocup aici de ele dar as vrea sa stiu unde isi au locul in subiectul acestui topic respectiv Teoria Big-Bang.
Adaug ca aici s-au dus in trecut 2008-2010 discutii interesante care nu stiu daca mai sunt actuale dar poate ca si de acolo cei interesati pot gasi ceva ce merita adus aici in paranteza multiversului.

http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,270.0.html (http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,270.0.html) Oare chiar exista gauri negre?
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Septembrie 27, 2015, 09:33:27 AM
Din 6 septembrie nu a mai fost nicio postare . Poate ca cei interesati de acest fir asteapta respectarea promisiunii mele. Nu am uitat-o dar inca nu am terminat ce imi propusesem sa fac. Constat ca la unele chestiuni colaterale care intre timp puteau starni poate o replica aceasta nu s-a produs cum ar fi raspunsul  la una sau doua intrebari punctuale si directe puse de mine in context pe care chiar si dl Hodor le-a fentat dar si altii care au dat un sprijin firului ca de vizitat l-au vizitat foare multi.
Am recomandat si niste linkuri care vad ca nu au produs niciun efect dar pote ca e bine ca opinia despre ele sa vina in replicile de la finalul acestei incercari cand ma voi referi explicit la ele fiind destul de exhaustiv importante.
Oricum aduc din nou mai in fata acest fir motivul principal al al acestei interventii.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Octombrie 15, 2015, 12:26:57 PM
Desi pe fir nu prea se mai posteaza adica vreau sa sper ca toata multimea asta de vizitatori peste 17000 asteapta cu sufletul la gura ce voi scrie intrun final .
Am promis asadar voi scrie si voi posta ce am scris .Am inceput dar merge greu si cand va fi gata  va fi gata.  :)
Dar pentruca macar motto-ul mi l-am stabilit il voi posta in semn ca sub umbrela sa foarte cuprinzatoare dar nu atotcuprinzatoare (intrucat este compus din propozitii universal negative) imi voi desfasura textul :

Motto
Sa nu apelezi la inimaginabil cat timp poti folosi imaginabilul
Sa nu incerci solutii in afara rationabilului numai pentru ca nu le poti gasi in cadrul rationabil  intrucat  nu muti decat arbitrar granite ale cunoscutului
"The effort to understand the universe is one of the very
few things that lifts human life a little above the level of farce,
and gives it some of the grace of tragedy."
—Steven Weinberg
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Octombrie 16, 2015, 04:01:32 PM
Si fiindca ieri am postat motto-ul azi voi posta finalul ca sa fie clar intre ce coordonate spatio-temporale ma misc in discutia mea ipotetica la o masa cu Carl Sagan si Stephen Hawking.

Asadar in cartea lui Stephen Hawking din 1987 care este citata si in textul articolului pe care-l scriu si este intitulata "Scurta istorie a timpului ", in finalul introducerii scrise de Carl Sagan si in finalul concluziilor lui Stephen Hawking se scriu urmatoarele:

CARL SAGAN: Aceasta este o carte despre Dumnezeu sau poate despre absenta lui Dumnezeu.Cuvantul Dumnezeu umple aceste pagini. Hawking incearca, asa cum afirma explicit, sa inteleaga gandirea lui Dumnezeu si gaseste un univers nemarginit in spatiu si timp adica fara inceput si sfarsit si nimic de facut pentru creator .

STEPHEN HAWKING: Daca gasim raspunsul la intrebarea de ce existam noi si Universul, aceasta ar reprezenta triumful final al ratiunii umane-pentruca atunci am cunoaste ratiunea lui Dumnezeu.

Eu: Dar aceasta descriere a Universului corespunde doar formulei matematice S=e^T si atunci cum putem spune ca o asemenea forma matematica ar putea fi fara creator sau dovedind o inutilitate a acestuia!?
Deasemenea daca vedem cum se desfasoara aceasta functie la nesfarsit si de la neinceput cu infinitatea ei de derivate identice  spunandu-ne mereu si mereu tautologia divina : Ego sum qui sum, putem intelege ca Divinitatea ne comunica in acelasi timp ca si speranta cu care termina  Hawking,  ca orice speranta finala Luciferica, este in van.
Asadar DA pentru cunoastere la infinit, NU  cunoasterii absolute.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: mircea_hodor din Octombrie 16, 2015, 10:32:36 PM
  Domnule Atanasu,va ramin sincer recunoscator ptr. linkul cu Nassim ;https://www.youtube.com/watch?v=KKd8rOFp_5o.Am (https://www.youtube.com/watch?v=KKd8rOFp_5o.Am) remarcat faptul ca-l apreciati( in opinia mea)oarecum superficial,mie insa personal mi-a raspuns la intrebari la care nu ma asteptam sa gasesc raspuns,sincer sa fiu imi imaginez ca poate doar l-ati frunzarit si-n acest caz va sugerez calduros sa-l vizionati in integralitate.E drept ca cel putin aparent abordarea dinsului pare oarecum empirica,insa reuseste sa integreze foarte legat teoriile sale.Cel putin in privinta anumitor interpretari critice la adresa pozitivismului marii mase a cercetatorilor,mi s-a parut cit se poate de  logic si coerent.Am si eu anumite obiectii vizavi de teoriile sale,unora le-am dat curs in scris la adresa sa de facebook,insa recunosc ca m-a convins in foarte multe privinte.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Octombrie 17, 2015, 12:33:40 PM
Mircea,

1) Cele spuse au vreo legatura si care anume cu ce am scris eu zilele astea? Ca vad ca totusi pare ca din cauza acestora ai interveniot
2)  De ce crezi ca nu am vazut integral filmul facut de dl Haramein odata ce ti l-am indicat si am si raspuns atunci la intrebarile tale. De ce asadar faci presupuneri de acestea fara sa indici motivele lor. Nu cred ca esti rabin  :), am inteles ca studiezi dreptul dar daca ai fi nu m-ar deranja stilul rabinic in care eviti raspunsul sau chiar si o opinie, caci eu nu am cerut nicio opinie privind motto-ul sau finalul care va fi pentru textul ce-l pregatesc. Asadar te rog sa motivezi convingerea ta ca nu l-am citit pe Nassim cum ai fi vrut tu si ma trimiti la "biblioteca"  :),  caci convingerea ta ca el are interpretari critice coerente si logice cu privire la pozitivismul marii mase a cercetatorilor nu reprezinta de loc o motivare pentru opinia ta despre opinia mea despre el .
In acelasi timp poate comunici opinia critica pe care i-ai transmis-o si aici caci filmul lui este public si deci si opiniile despre el sunt la fel.
3) Te rog sa incerci sa raspunzi cum poti si cum vrei la cele cateva intrebari puse de mine cu adresa directa si la care nu ai raspuns.  Orice intrebare fara adresa directa este pentru toti dar in primul rand pentru tine, titularul acestui fir
Iar la unele poate ca merita sa faci efortul (ajutat poate si de altii sa incerci sa le intelegi). De ex  cea din 22 aprilie 2015... sau cea din 31 mai reformulata in 20 iunie. Raspunsuri care incep cu "Teoria mea implica..." dar in care nu se raspunde la intrebare ci se face o mica explicare a unei teorii proprii si care la punctul explicat nu prea are legatura cu intrebarea nu prea se pot numi raspunsuri.
4) Cred ca eu am raspuns la toate intrebarile tale sau am spus ca aman raspunsul garantandu-l astfel. Poate eu sunt de moda veche si asa inteleg eu respectul fata de interlocutor:  raspund cu ce stiu, daca este cazul spun explicit ca nu stiu pentru ca nu ma intereseaza sau pentruca nu am studiat inca si daca voi studia sau nu si daca nu, de ce nu o voi face, dar nu ma voi feri de raspuns.





Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: mircea_hodor din Octombrie 18, 2015, 12:57:34 AM
Citat din: atanasu din August 22, 2015, 10:28:37 PM
Nassim este placut si simpatic ba chiar carismatic adica are o mare putere de sugestie  dar ce spune el nu este o teorie in adevaratul sens al cuvantului (ci doar un set de ipoteze) caci nu este falsificabila.Asta nu inseamna ca in mod obligatoriu ar fi si gresit sau fals.
Vezi: https://ro.wikipedia.org/wiki/Metod%C4%83_%C8%99tiin%C8%9Bific%C4%83
https://ro.wikipedia.org/wiki/Falsificabilitate
Un personaj placut,carismatic,foarte convingator(inteleg din fraza ca are o mare putere de convingere),doar ca ce spune el nu este o teorie ci un set de ipoteze...de aici am tras concluzia pe care am expus-o anterior,iar impresia mea este ca nu a fost tocmai deplasata.Mie personal mi s-a parut de fapt tocmai o teorie cit se poate de bine argumentata,pragmatica si la obiect.Iar observatiile indreptate impotriva bazelor fizicii contemporane,deasemeni mi s-au parut cit se poate de pertinente.
 Cit despre criticile de care spuneam...este intrebat la un moment dat despre marimea unei presupuse gauri negre din interiorul pamintului-la care dinsul face o estimare(nefundamentata inca pe calcule dupa cum recunoaste)cum ca ar fi cam cit o minge...ori anterior lasa de inteles ca ar putea fi niscaiva nave extraterestre interesate de poarta de comunicatie pe care o presupunea acea gaura neagra.""cam mica poarta asta""in opinia mea,este si observatia pe care i-am trimis-o...
  Cit despre ""vestita mea teorie""sau mai ales intrebarile pe care le-am tot pus de ceva vreme in urma...probabil au fost gasite prea deplasate caci dupa toate insistentele ,am renuntat sa mai astept raspuns la ele si am concluzionat(relativ tardiv recunosc)ca genul asta de teme ramin un dat al oamenilor de stiinta,si ca e mai bine sa-mi pastrez ptr. mine propriile opinii.Oricum (ca-n viata)lumea pare mai interesata sa fie ascultata decit sa si asculte(mai ales cind cineva ca mine se baga ca musca-n lapte intr-un domeniu ptr. care nu dispune de cunostinte de specialitate).Va doresc succes tuturor.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Octombrie 18, 2015, 10:46:26 AM
Mircea:
1) In continuare nu raspunzi decat la ce vrei tu. Asteptam un raspuns exact la intrebarea mea de la 1)
2) Raspunsul la intrebarea nr 2 indica faptul ca cine nu vede lucrurile cum le vezi tu inseamna ca nu s-a documentat suficient si de aceea il trimiti la "biblioteca". Pasul al doilea ar fi sa-i spui ca nu pricepe sau ca te considera fara ca sa-ti spuna  direct  "bagat ca musca  in lapte" cu reactia copilaroasa de a te simti frustrat si suparat.
3) Nu stiu daca o opinie diferita este bine sa o numim critica teoretica ci doar critica de opinie si desgur ca daca suntemin zna navelor extraterestre nici nu poti avea altceva.
4) "Vestita ta teorie" este o referire facuta printrun joc de cuvinte adica "vestita" este folosit in sensul de anuntata caci  nu cred ca o consideri altfel. Suplimentar cred, din cate am inteles eu,  ca nu este o teorie ci doar tot un set de ipoteze facut de un profan in domeniu(tu te consideri asa si imposibilitatea de a raspunde la intrebarea mea din 22 aprilie care nu tinea de nicio teorie cosmologica cum sa zicem ca putea fi considerata cea din mai sau din iunie confirma ca aici ai dreptate) care nu stiu daca nu pregateste in mod ironic un repros la modul in care au fost tratate spusele tale. Cred ca gresesti caci uite tu ai deschis un fir care cred ca are un succes maxim adunand in cateva luni peste 17000 de vizite si gresesti intrucat in general ti s-a raspuns la ntrebari cel putin in relatia cu mine unde daca am putut ti-am spus parerea mea iar daca nu o puteam inca formula ti-am spus si asta urmand ca ulterior sa pot sa raspund. Dar faptul ca primesti un raspuns care nu-ti convine sau care contrazice opiniile tale nu este un motiv de suparare decat daca nu e motivat sau sustinut cu argumente de tip atac la persoana cum singur ca este si opinia ta "ca te bagi ca musca in lapte".
5) Si Schliemann s-a bagat ca musca in lapte in arheologie cat si printre arheologi si cu adevarat a fost tratat de acestia probabil ca si invidiosi pe averea lui si din spirit imbecil de casta profesionala. Din aceste motive el neavand cunostinte tehnice profesioniste in domeniu a distrus exact ce cauta dar a gasit fara sa inteleaga sau mai degraba in final sa accepte, poate ceva mai important decat comoara lui Priam adca un sit cu o mie de ani mai vechi decat Troia. Increderea sa intrun text precum Iliada s-a gasit confirmata dar putea sa fie si infirmata asa cum si increderea in istoria pe care o descrie Vechiul Testament (scris tot de oameni ca si Homer) a fost de multe ori confirmata . Deci nu e nicio interdictie sau rusine pentru un profan sa intervina si daca isi dezvolta cunostintele cum a facut Einstein cu matematica sa-si poata dezvolta corect si stiintific o teorie . Tu nu ai incercat sa raspunzi la o intrebare simpla ca cea de la 31 mai care poate mai tarziu se va intelege ca este foarte importanta la nivelul lansarii de ipoteze asa ca ... ce sa spun eu decat ca lasa deoparte frustrarile inchipuite si continua ce ai inceput sau doar asteapta sa vezi ce iese in final din toate acestea.
6) Dar se pare ca daca sustii ca Haramein are o "teorie" nu ai retinut ce am spus eu cand am vorbit despre asa ceva si anume ca pentru ca niste ipoteze sa se constituie intro teorie in afara de legarea lor intro structura logica, adica in care considerand adevarate niste premize, rationamentul logic care conduce la concluzii sa fie corect adica sa nu contina paralogismeI(si asta pentru un lucrator in domeniul dreptului trebuie sa fie un ghid esential caci daca pentru fizician matematica este instrumentul fundamental, desigur experimentul fiind si ramanand ceea ce defineste stiinta naturala, pentru inginer fizica si matematica iar pentru jurist ca si pentru matematician este logica  ) este necesar sa poata fi si falsificabila. Ai urmarit acest aspect?

Oricum nu ai niciun motiv de suparare.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Octombrie 22, 2015, 08:42:30 AM
Nota: am completat motto-ul postat mai sus si modificat foarte putin frazele concluzive deasemeni anuntate mai sus.
Nu voi mai posta nimic decat doar daca voi modifica ca si acum ceva anume pana cand voi incepe prezentarea textului final .
PS SI TOTUSI MAI POSTEZ AICI ELEMENTE DOCUMENTARE UNELE INDICATE DE CATRE ALTI PARTICIPANTI SI ALTELE GASITE DE MINE SI DACA VOI MAI GASI PRIN MULTIMEA DE TITLURI RETINUTE LE VOI ADAUGA AICI TOT ASA CUM VOR APAREA CU TOATE SI IN BIBLIOGRAFIA ARTICOLULUI FINAL.
Aceasta o fac pentru ca cei dornici sa se lamureasca mai amplu referitor la problema abordata sa o faca pana cand va aparea si contributia mea si imi permit sa parafrzez textul scris pe frontispiciul academiei lui Platon: Mηδεις αγεωμετρητος εισιτω (Să nu intre cine nu este geometru):  Sa nu intre aici cei care nu stiu chiar si la un nivel minimal ce este scris in aceste referinte bibliografice  :)

The Evolution of the Universe
edited by David L.
Alles Western Washington University
Last Updated 2013-7-14
http://fire.biol.wwu.edu/trent/alles/Cosmic_Evolution.pdf (http://fire.biol.wwu.edu/trent/alles/Cosmic_Evolution.pdf)

Evidence for the Big Bang
by Björn Feuerbacher and Ryan Scranton
Copyright © 2006
http://www.talkorigins.org/faqs/astronomy/bigbang.html (http://www.talkorigins.org/faqs/astronomy/bigbang.html)

Univers
http://physique.merici.ca/astro/chap16.pdf (http://physique.merici.ca/astro/chap16.pdf)

Expansiunea Universului
http://physique.merici.ca/astro/chap17.pdf (http://physique.merici.ca/astro/chap17.pdf)

Big-Bang
http://physique.merici.ca/astro/chap18.pdf (http://physique.merici.ca/astro/chap18.pdf)

Nasterea si evolutia stelelor. Moartea stelelor
http://physique.merici.ca/astro/chap9.pdf (http://physique.merici.ca/astro/chap9.pdf)
http://physique.merici.ca/astro/chap10.pdf (http://physique.merici.ca/astro/chap10.pdf)

Big Bang? A Critical Review
Ashwini Kumar Lal, Ph.D and Rhawn Joseph, Ph.D
http://journalofcosmology.com/BigBang101.html (http://journalofcosmology.com/BigBang101.html)
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Noiembrie 19, 2015, 01:08:29 PM
O postare macar odata pe luna ca amicul nostru dl  Mircea Hodor sa nu se simta parsit,  poate valabil si pentru cei foarte multi care intra sa citeasca si al caror numar creste constant si cred ca azi va trece de 20000, ceea ce pentru tine Mircea este un motiv de mare satisfactie. Nu-i asa?  :)
Eu nu cred ca sunt insa 20000 de cititori distincti ceea ce arata ca sunt cativa care urmaresc continuarea acestui serial stiintific. :)
Dar sa postez linkul care sper sa va placa, fiind un filmulet foarte sugestiv si care desigur ca ne va ajuta sa ne unificam limbajul:

https://www.youtube.com/watch?v=zqb1lSdqRZY#t=92 (https://www.youtube.com/watch?v=zqb1lSdqRZY#t=92)
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Decembrie 13, 2015, 05:24:15 PM
PS. Acum ca suntem in decembrie (macar luna si postarea :) ) iar eu am mai umblat prin multele fire ale acestui forum, trebuie sa adaug ca problema abordata in filmuletul din postarea anterioara a mai fost recomandat odata si anume pe firul :"Cum demonstram ca Universul e plat"(mai 2011)  la http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,2980.0.html (http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,2980.0.html) , de catre morpheus unul din oderatorii acestui forum, un fir, subliniez in mod special, de un nivel excelent, la care contribuie decisiv eugen7
Pe acel fir se mai recomanda si articolul stiintific referitor la forma universului dupa interpretarea observatiilor WAMP(2013) , de la http://map.gsfc.nasa.gov/universe/uni_shape.html (http://map.gsfc.nasa.gov/universe/uni_shape.html)

Nota: Morpheus mai existi pe aici ca nu am mai observat postari de ale tale?
Daca da, as dori sa intri si aici si mai ales sa-l aduci pe eugen7 care a facut ca firul deschis de tine sa fie atat de remarcabil caci cred ca si ce vom discuta aici(deocamdata este doar pregatirea de 'artilerie"  :)  ) este important si pentru el.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Decembrie 25, 2015, 10:50:13 AM
Pe acest fir drag mie cu ocazia Craciunului, celor care il serbeza le urez Craciun fericit! Celor care au alte sarbatori le urez sa se bucure alaturi de mine si cu ocazia sarbatorii mele!
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Decembrie 29, 2015, 05:51:08 PM
Poate ca ma poate ajuta careva, respectiv raspunzand la intrebarile conexe cu preocuparea mea de pe acest fir si anume:
a) care este masa universului?
b) care este densitatea maxima posibila, dar cea masurata sau determinata teoretic si unde anume?
Multumesc
PS. Rog sprijin caci zilele astea nu prea mai am timp sa caut singur   :)
S-au  depasit 22000 de vizite
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Ianuarie 02, 2016, 07:17:22 PM
La Multi Ani 2016!
Pacat caci se vede de la o posta ca Adi nu mai intra pe aici si la intrebari din domeniul fizicii sau astrofizicii nu mai are cine sa raspunda . O sa ma lamuresc si singur ce-i cu masa universului (am gasit mai demult  pe aici un articol despre numarul atomilor din Univers asa ca daca se stiu acestia probabil ca se cunoaste cat de cat ca ordin de marime si masa universului cunoscut(asta de care ne ocupam aici pornind de la Big Bangul sau propriu).la fel cu o problema care cred ca tine de cuantica referitor la densitatea maxima care presupun ca este cea data de fluctuatiile cuantice ale vidului.

Dar daca LHC cauta gauri negre microscopice din 2008 (e un fir deschis de Adi pe atunci si redeschis tot de el in 2011) ma intreb daca s-a gasit ceva dar cred ca inca nu, desi pe seama protonului unii fizicieni spera asa ceva din coliziunea proton contra proton. Stie careva ceva in plus?
Oricum protonul indeplineste cu supra masura conditia Schwarzschild privind masa iar Nassim Haramein il denumeste proton Schwarzschild. Viitorul ne va arata mai exact despre ce este vorba.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Ianuarie 06, 2016, 06:06:03 PM
S-a trecut de 23000 de vizite. Probabil ca numarul de vizitatori este mult mai mic dar tot cred ca depaseste cateva sute, in timp ce numarul celor care au avut ceva de comentat (nu-i numar aici pe cei care au comentat in trecut pe cele 12 fire recenzate de mine) este redus, dar nici nu trebuia sa fie deocamdata mai mare cat inca nu sunt in stare nici eu sa prezint niste concluzii adica un text inchegat pe care sa-l asum si sa consider aceasta etapa incheiata.
Adevarul este ca eu ma simt depasit nu din cauza acestui numar mare ci mai deegraba de multitudinea materialelor documentare gasite care fara sa-mi schimbe radical convingerile ma obligala o munca de evaluare si sistematizare care simt ca incepe nu atat sa ma depaseasca dar sa ma oboseasca daca nu plictiseasca (roman sunt si eu :) ).
Ma bucur totusi ca am redactat mottoul cat si finalul in 15 si 16 oct.2015
Cred ca cele ce s-au facut bine pe aici sunt urmatoarele:
a) Cele 12 sinteze
b) Linkuri noi indicate si care sunt cu advarat relevante si aduc aproape la zi subiectul evolutie universului
b) Cateva raspunsuri la unele intrebari punctuale

Acum ca sa mai fac un pas inainte voi incerca sa dau propriile mele raspunsuri la unele intrebari puse de mine si <b>la care nimeni nu a raspuns</b> si ma refer mai ales la titularul firului, Mircea Hodor, care pare ca s-a retras suparat, aiurea cred eu nestiind   de ce sau pe ce anume, doar daca nu  avea nevoie de un motiv (oricare ar fi), sa paraseasca un subiect atat de disputabil.  :)

Asadar in data de 22 aprilie 2015 am scris: "Dar cand spui : "cat priveste masura in care catalogam drept postulate ori categorice anumite legi ale fizicii care au condus la aceasta teorie,reiterez exemplul renumitului "zid Planck"inapoia caruia nimic nu sta in picioare ca rezultat al vreunei legitati recunoscute,dimpotriva,iar asta e jumatate din intreaga teorie...sint indreptatit sa consider fabulatie evolutia universului pina la acest zid?" eu iti raspund cu poate da, dar poate si nu.
Si iti voi raspunde cu o intrebare la care rog sa nu intervina inaintea ta altii si anume:
Chiar daca nu stii matematica, presupun ca stii care este legea miscarii in cazul miscarii rectilinii si uniforme adica cea care are viteza constanta "v". Daca nu mai stii iti amintesc eu: s=v*t  unde s este spatiul parcurs de mobil in tmpul t in care se misca cu viteza uniforma v .
In algebra, aceasta lege se scrie ca o functie, y=v*x, daca cunoastem constanta v stim in orice moment(pentru orice x)  unde se afla corpul(y) fata de originea miscarii (de fapt a inceperii urmaririi ei la momentul x=0) si  putem spune pe baza functiei existente daca se misca uniform sau accelerat, raspunsul fiind ca uniform, derivata lui y in raport de x fiind o constanta v.
In geometrie analitica miscarea este descrisa de o dreapta care trece prin origine si are o inclinatie fata de orizontala cu un unghi a carui tangenta este v
De asemenea miscarea uniform accelerata are relatia: s=(a*t^2)/2 unde a este acceleratia constanta in miscarea uniform accelerata,  mobilul plecand din repaos la momentul zero.
Nota : in ambele situatii consider ca la momentul zero incepem si urmarirea spatiului deci nu avem un spatiu initial(so).
Daca derivam in raport cu t(cu x daca  scriem sub forma functiei y de argument x), vom obtine viteza momentana v=a*t .Asadar viteza nu mai ete o constanta ci o functie liniara (linie dreapta) de t in timp ce spatiul este o parabola in raport de t(y in raport de x in exprimarea algebrica sau analitica canonica)

Acum te rog, presupunand ca miscarea ar fi guvernata de ecuatia s= e^t(y=e^x) care este functia eponentiala in baza e(o constanta, numar transcedental si baza logaritmilor Neperieni), sa-mi comunici ce poti afla despre aceasta miscare.
Daca nu vei putea, instrumentul matematic fiind deficitar in cazul tau(spun asta pentru ca asa pare din ce spui tu si din faptul ca esti student la drept) oricine altcineva poate sa raspunda la intrebare , dar mai intai tu ai dreptul celui intrebat

Raspunsul meu dat azi 5 ianuarie 2016: derivand spatiul in raport cu timpul obtinem ca viteza v= e^t si derivand viteza ca sa aflam acceleratia miscarii gasim aceiasi functie e^t samd . Cu alte cuvinte oricat am sapa in adancimea acestei functii(a sapa in analiza matematica inseamna a deriva) nu vom gasi nimic altceva decat pe ea insasi , mereu si  mereu o nuca tare de nespart care este ea insasi . Adica functia ne comunica despre fenomenul pe care l-ar descrie ca nu este cognoscibil dincolo de prima sa lege cea exponentiala.
Te rog sa observi draga Mircea ca aceasta forma a vitezei v=e^t este identica cu exprimarea v=s si desigur ca daca avem introdusa si o consanta rezultata din vre-o masuratoare cum este cea determinata de Hublle a spune ca v=ks este totuna cu a spune ca s=e^kt.
Interesant nu?
Si mai observam ca o asemenea relatie presupune si existenta unei acceleratii care nu doar ca exista si observata experimental(s-a dat pentru asta un Nobel :) ) ci poate fi si calculata desigur tot atat de impenetrabil ca si functia in sine , ba mai mult, miscarea este nedeterminabila cinematic in caracteristicile ei de aceasta natura, fiind, sa spun metaforic, demna de o "divinitate" care ar gandi Universul dupa o astfel de regula simpla dar impenetrabila.
Cred ca oricine citeste acestea este de acord ca este ceva la indemana unui absolvent de liceu sectia reala desi derivatele se fac cred eu si la cea umana(daca mai exista asa ceva) :)

Dar pentru azi ajunge aceasta prim raspuns, maine poate gasind timp sa mai raspund cat de cat si la o a doua pusa in 31 mai 2015 si reformulata ulterior:
"De ce oare ar fi mai OK sa-mi imginez o suprafata tridimensionala intr-un spatiu cu patru dimensiuni care se dilata omogen si uniform decat o miscare intr-un spatiu tridimensional , miscare pe care o executa orice sistem realizat din corpuri(materie) interconectate gravitational conform problemei celor n corpuri (adica in sistem corpurile miscandu-se unele fata de altele conform legilor gravitatiei) si care se indeparteaza radial de un punct central in care se aflau toate (sau materia tuturor)in trecut la momentul BB, considerat ca fiind cel ,,initial"?

si reformulata astfel:

"De ce sa prefer cinematica dilatarii in spatiul cu patru dimensiuni spatiale(inimaginabil) in locul cinematicii in spatiul cu trei dimensiuni spatiale(perfect imaginabil)? Sau mai direct?  Pe care o preferi tu(adica Mircea)  si de ce?"

Numai bine Mircea si La Multi Ani!  si poate revii in aceasta ograda.  :)
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Ianuarie 11, 2016, 11:50:02 AM
Un raspuns foarte superficial, dar despre care cred este conform realitatii si sper ca ulterior sa si argumentez acest lucru cat pot eu de consistent, este ca personal nu vad nici un motiv ca plecand de la "momentul Big-Bang" sau  poate mai corect este sa scriu de la "zidul lui Planck" sa am nevoie de un spatiu cu mai mult de trei dimensiuni spatiale (deci de volume, care includ suprafete , linii si puncte si care toate pot fi considerate ca dezvoltari spatiale ale punctului - aici cred ca ma intalnesc filozofic cu dl. Nassim Haramein, sper ca spre multumirea lui Mircea Hodor :) )  si de timpul unidimensional si cu un singur sens, adica ce curge de la minus infinit la plus infinit , momentul zero putand fi oriunde doresc sa stabilesc in mod conventional o origine pentru acea functie exponentiala mai sus prezentata.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Ianuarie 16, 2016, 06:29:55 PM
PS. Am redescoperit un fir vechi redeschis zilele astea(asa l-am si vazut) inceput in 2007 de Electron cu  titlul incitant "Teorii despre nasterea Univesului" care s-a inchis si redeschis in timp ajungand astfel pana azi la 18 pg. cu 265 comentarii si aproape 57000 de vizite(un posibil record).
Dar nu numai din aceasta cauza , intrucat in analiza nr 1 care urmareste tocmai acel fir se arata ca acolo are loc discutia cea mai aprofundata privitoare la analogia cu balonul care se umfla, care este un corp in spatiul nostru tridimensional dar cu o suprafata privita de noi aflati in spatiul tridimensional, ca o entitate existenta in spatiul cu doua dimensiuni cum este  orice suprafata gandita numai in raport de ea insasi  si care este astfel spatiul realitatii observatorilor care sunt  fiinte in doua dimensiuni care ar trai inclusi in acesta, in timp ce noi fiinte tridimensionale am avea nevoie pentru analiza expansiunii universului nostru de o realitate similara noua, adica in trei dimensiuni
Complez cele observate atunci cand cred ca am neglijat unele aspecte revenind aupra acestora

La inceputul acestui fir  singurul lucru pe care-l retin este latura filozofica prin care se a aduce in discutie principiul antropic mai ales cel tare care sintetic spune ca Universul este asa cum este, fiindca altfel fiind el, noi nu am fi existat.
Este o explicatie mistica in opinia mea caci este evident ca atunci cand se realizeaza un fenomen creditat cu o probabilitate minima cum este si aparitia vietii pe pamant chiar si cu toate conditiile prealabile satisfacute, poti spune ca aceste conditii trebuiau sa fie ca altfel nu aparea fenomenul.Principiul se poate aplica si pentru o probabilitate de 50% adica sa spui ca  fiindca a cazut stema, inseamna ca trebuiau sa fie indeplinite in Univers (legea cauzalitatii) toate conditiile caderii asa si nu invers. :) Desigur ca la evenimentele majore si cu probabilitate mica aparitia Univesrsului fiind ultimul in lantul cauzal, acest principiu pare mai necesar dar nu este asa pentruca  pana la urma problema tine de credinta si nu de stiinta.  
Ma cam contrazice dar foarte frumos acest text: http://resetyourreligion.blogspot.ro/2011/04/principiul-antropic-teoria-unificata.html (http://resetyourreligion.blogspot.ro/2011/04/principiul-antropic-teoria-unificata.html) scris de un bloger Martin Luther
In acelasi timp textul se incadreaza perfect in discutia din 2007 dar din pacate atunci nu era publicat fiind aparut in 2011 si este instructiv cum in 2007 atatea interventii nu reusesc sa sintetizeze problema la nivelul acestuia.
Deasemeni este de acord cu mine (sau eu cu el) in privinta necesitatii a mai mult decat cele 3 dimensiuni spatiale plus cea temporala, chiar daca pe baze diferite, eu neinvocand principiul antropic ci mai degraba principiul lui Occam formulat in sensul  lipsei  unei necesitati evidente fata de datele experimentale si masuratorile existente pentru  a parasi spatiul euclidian

Remarc ca pe blogul dlui Luther printre utimele postari(nu l-am conspectat mai mult) se ocupa rezumativ de TBB:
http://resetyourreligion.blogspot.ro/2015/10/teoria-big-bang-explicata-pe-intelesul.html#more (http://resetyourreligion.blogspot.ro/2015/10/teoria-big-bang-explicata-pe-intelesul.html#more) fara sa spuna ceva in plus de cele spuse si aici.

Revenind la principiul antropic, Adi spune ceva ce este reluat in articolul dlui Luther si anume ca din acest principiu se poate fundamenta o consecinta stiintifica,  anume  ca  fizicienii interpreteaza principiul antropic (dupa cate intelege Adi) ca fiind MUSAI sa existe multe multe universe (ori succesiv in timp, ori paralel in spatiu, ori amandoua). Adica actuala teorie a multiversului.

Adi, asadar fizicianul ii multumeste lui Electron (un personaj misterios cu valente multiple in opinia mea si care ma uimeste cu o anume rabdare fenomenala, ceea ce aproape m-ar face sa cred, daca nu as recunoste stilul inconfundabil ca sunt doi Electroni, unul fiind cel care ma uimeste cu rabdarea-el stie la ce ma refer si nu vreau sa creez un subiect din asta).
Spune Adi in 22 noiembrie 2007:
"Asadar, de ce traim in un Univers ce permite existenta vietii inteligente? Trei posibilitati? Existenta vietii inteligente este:
1. O sansa rara (aleatorie, cu crearea unui singur Univers)
2. O decizie aleasa (de Dumnezeu, cu creearea unui singur Univers, varianta Biblica)
3. O necesitate (principiul antropic, creezi toate universurile posibile, inclusiv cel ce va putea dezvolta viata inteligenta)"

oprindu-se, desigur, ateu fiind, la cea de a treia posibilitate care in opinia mea este doar o mutare de frontiera care nu rezolva cu nimic problema raportarii la Dumnezeu altfel decat prin sau fara credinta, pentru ca multimea "tuturor" inclusa de cuvantul "toate" este perversa si te pacaleste daca nu esti atent si cred ca pe Adi l-a pacalit.

Pe paginile urmatoare discutia se muta cu aspecte care tin de problema vietii inteligente sarindu-se,  nu stiu de ce, peste nivelul vietii ca atare . Gasesc o singura propozitie demna de a fi citata general si aplicabila si aici ca si peste tot, spusa de Electron: "a dezbate proprietatile a ceva care poate fi studiat are sens, pentru ca in final se poate lua o decizie in urma experimentelor. A dezbate pe tema existentei unor entitati indetectabile e futil" . Adica parafrazare referitoare la celebra discutie scolastica referitoare la sexul ingerilor.:)

Se atinge in trecere problema informatiei la care daca eram pe atunci pe forum as fi raspuns doar atat: Aristotel spune ca existentele sunt doar in materia si forma lor  . Eu spun ca in realitate materia si forma sunt de nedespartit, ca sunt in lumea binara in care suntem, indestructibil legate dar si nedeductibil una din alta. Dar in stiinta, materia( fiinta in potenta)  poate fi analizata , pana la ce limita in sus si in jos nu stiu , iar forma( fiinta in act ce determina energia) este  descrisa cu precizie oricat de mare prin instrumentul matematic. De fapt materie in afara formei, adica doar in stare de potenta, nu exista ca atare fiind doar un concept al dualismului nostru orice forma fiind ca orice  existent, materie formatata.
De fapt fizica descrie legile acestor formatari.
Nu intamplator, adica probabil cu gandul la Aristotel si la "forma" acestuia, s-a denumit stiinta teoriei informatiei chiar cu  acest nume sau macar asa imi place mie sa cred si sa vreau sa fi fost.
Dupa o trecere, asa se intampla intr-o discutie libera, si prin "lumea drogurilor, a drogarii si a drogatilor" :) se ajunge la Dl Cavasi care are propiile sale teorii personale ,avand insa o propozitie pe care o mai repeta si prin alte parti si am discutat mai pe larg despre, in sinteza referita, si pe care nu o pot filozofic combate este ca "Singura teorie care poate explica modul în care a apărut Universul este o teorie care ne arată cum poate apărea ceva din nimic. Nicio altă teorie nu este corectă deoarece pentru a explica apariţia Universului trebuie să explicăm apariţia tuturor lucrurilor...."
Aici eu nu pot adauga decat ca intradevar orice teorie explicativa are pana la urma un caracter regresiv cu care va fi si ea potential demolata. Va mai trebui sa revin la dl Nassim Haramein care sustine ca a iesit din acest paradox adica nu spune el asta si nici nu stiu ca asa ceva ar implica teoria lui, dar mie mi se pare o consecinta a celor ce le spune el daca ar avea si dreptate. Mai spune Haramein  si ca  a unificat si cele doua teorii, a gravitatia(TRG ) cu cuantica, Asta da pretentie de Prix Nobel  :)
Se continua cu acea discutie aprofundata referitoare la necesitatea sa ne consideram intr-un spatiu cu patru diimensiuni pentru ca univesul nostru observabil sa fie similar unei suprafete tridimensionale geometric ce se dilata in universul cu patru dimensiuni geometrice, adica din care sa privim fenomenul

Dar problema pe care o ridic este ca in opinia mea nu rezulta din nimic cerinta ca sa se indeplineasca o astfel de conditie eu putand sa ma multumesc cu un model al universului in expansiune construit in spatiul cu trei dimensiuni geometrice peste care se suprapune acest univers in care ma aflu.  Problema asa cum o pun eu nu se ridica pe firul analizat de  parca ar fi de la sine inteles ca nu-si are rostul, dar fara vre-o lamurire referitor la asa ceva. Adi spune ca justificarea se afla in constatarea masurata ca raza de curbura a spatiu- timpului se tot mareste in timp. De ce este asta o justificare? In ce spatiu facem masuratorile care determina aceasta marime a razei de curbura. In cel cu patru dimensiuni geometrice? :)
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Ianuarie 16, 2016, 07:14:44 PM
PS Am uitat sa adaug niste observatii care mie mi se par judicioase ale unui user Virgil aflate la pg 15 ale firului referit mai sus si pe care nu le-am retinut cand am facut sinteza acestui fir desi ele merg cam in acelasi fel cu opiniile mele.
Si el sustine ca nu este nevoie de plimbarile analogice prin diverse dimensiuni pentru a construi o teorie consistenta cu masuratorile si nici personal nu vad ca in interpretarea acestora s-ar face asa ceva. WAMP vorbeste de curbura pentru cele trei posibile formea ale zonei in care se afla universul dar nu introduce necesitatea celei de a patra dimensiuni . Faptul ca in spatiul meu tridimensional niste fenomene se organizeaza fie dupa un plan , fie dupa o suprafata sferica, fie dupa o sha, atunci cand acesta organizare de tip bidemiensional ar fi impusa de masuratori nu inseamna ca trebuie sa cred ca ma aflu cufundat in patru dimensiuni.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Ianuarie 17, 2016, 04:36:23 PM
Trebuie sa mai adug ceva preluat de pe blogul unui astronom roman care ma mir ca nu a fost invitat sa-si exprime opiniile aici. Probabil ca diversi "nickusori"s-au dat in timp mari pe aici preluand informatii de la el, evident fara sa citeze, ca nu este asta o caracteristica romaneasca intrucat  suntem in tara plagiatului si a hotiei  de orice fel, inclusiv cea stiintifica.
Dar sa las asta si sa spun ce am de spus, respectiv, ca la dl Sonkab am gasit foarte sintetic elemente spuse si pe aici si probabil ca ele sunt marcate si in cele 12 sinteze prezentate la inceputul acestui fir dar cum dl Sonkab nu a fost citat pana acum o fac eu fiindu-mi si necesara citarea .
Asadar scrie dsa pe firul sau:     https://sonkab.wordpress.com/2011/04/18/mistere-ale-universului-ce-a-produs-big-bang-ul/
urmoarele:
"Ştim că Universul a apărut în urma unui eveniment cosmic ce a primit numele de Big-Bang. O explozie a spaţiului şi a timpului a făcut ca materia să apară şi să se extindă odată cu spaţiul însuşi.
Dovezile că a existat un Big-Bang sunt pretutindeni: în teoria relativităţii a lui Einstein, în detecţia radiaţiei relicvă a Big-Bang-ului şi în descoperirea că spaţiul primodial nu era omogen (existau zone cu densitate mai mare sau mai mică decât media)."
Personal in locul cuvantului stim as fi scris fie consideram fie stim ca azi se considera.
Dar nu la asta ma refer ci la faptul ca asa este, dovezile esentiale care ar confirma TBB sunt cele trei de mai sus si voi mai adauga si altele cateva in plus, cand ma voi ocupa mai in detaliu de problema in studiul, cum sa-l numesc documentar sau monografic -cred ca este mai modest termenul de documentar, si ca niciuna din aceste dovezi nu implica necesitatea de a considera spatiul nostru tridimensional ca fiind cufundat in unul cu patru dimensiuni cum, analogic speculam noi, ca ar putea face niste fiinte plate bidimensionale gandind la necesitatea unui spatiu tridimensional pentru ele, imposibil de intuit ci introdus doar conventional matematic, fara ca matematica sa mai constituie, cum spunea un matematician, haina fenomenelor fizice.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Ianuarie 24, 2016, 11:09:56 AM
Si acum o scurta discutie despre spatiul-timp cu mai mult de 4 dimensiuni sau despre spatiul cu mai mult de trei dimensiuni pentruca referitor la timp nu stiu sa fi aparut si ideea timpului cu mai multe dimensiuni adica mai multe decat inainte si inapoi :)
In http://www.scientia.ro/fizica/fizica/219-univers-patru-dimensiuni.html (http://www.scientia.ro/fizica/fizica/219-univers-patru-dimensiuni.html) gasim ca:
"Matematicianul Theodor Kaluza a fost primul care a propus, încă din al treilea deceniu al secolului trecut, existenţa unei a cincea dimensiuni.  Omul de ştiinţă german, care este cunoscut şi pentru abilitatea sa deosebită în asimilarea limbilor străine (putea vorbi sau scrie în 17 limbi), a fost primul care a introdus ideea de a unifica forţele fundamentale prin folosirea unor dimensiuni suplimentare ale Universului, ascunse percepţiei omului.  Kaluza a formulat în 1921 modelul Kaluza-Klein, cu ajutorul căruia încerca unificarea forţelor fundamentale ale gravitaţiei şi electromagnetismului, singurele cunoscute la acea vreme, extinzând astfel relativitatea generalizată a lui Einstein în 5 dimensiuni. Einstein a acceptat cu greu ideea unei a cincea dimensiuni, fapt pentru care nu a folosit-o în cadrul încercărilor proprii de unificare a forţelor fundamentale.
Azi, "există modele teoretice care se folosesc de mai mult de 5 dimensiuni, ajungându-se chiar la 10 sau 11 dimensiuni, pentru a pune la dispoziţia fizicienilor un aparat matematic îndeajuns de complex, capabil a explica anumite comportamente bizare ale Universului, la nivel macroscopic şi microscopic. Modelul Kaluza-Klein poate fi privit deci ca un precursor de început de secol XX al teoriei stringurilor, în prezent cel mai cunoscut şi promiţător exemplu de teorie a totului"

Din http://www.efemeride.ro/univers-unidimensional-iata-cum-au-evoluat-dimensiunile-din-spatiul-cosmic (http://www.efemeride.ro/univers-unidimensional-iata-cum-au-evoluat-dimensiunile-din-spatiul-cosmic) aflam ca exista o teorie  publicată în Physical Review Letter, aparține fizicienilor Dejan Stojkovic și Jonas Mureika (2011)  și afirmă că, în primele momente de după Big Bang, Universul avea o singură dimensiune spațială. Pe măsură ce volumul Universului timpuriu a crescut, acesta a trecut la două dimensiuni spațiale (cum este cazul planului) după care a evoluat la trei dimenisiuni (cele cu care suntem obuișnuiți). Cu alte cuvinte, cei doi afirmă că numărul de dimensiuni spațiale depinde de volumul spațiului pe care îl putem observa. Cu cât această volum este mai mic, cu atât numărul de dimensiuni este mai scăzut. Pe măsură ce Universul își va continua expansiunea va apărea o a patra dimenisiune spațială (dacă ea nu există deja).
Interferometrul LISA cauta undele gravitationale exisenta acestora fiind un sprijin pentru aceasta teorie.
Vezi http://arxiv.org/abs/1304.6444 (http://arxiv.org/abs/1304.6444)  cu titlul Vanishing dimensions: theory and phenomenology
Nota mea: si de ce exisenta undelor gravitationale prezise si de Einstein ar duce la o astfel de teorie?
Ca fapt divers uite cum suna titlul tezei de doctorat(PhD) a lui Dejan Stojkovic din 2001: "Neutrino Mass and its Implications for the Zero Mode and VacuumStructures of the Standard Model and its Extensions"
De altfel si in experimentul LIGO se pare ca s-ar fi detectat unde gravitationale respectiv  fizicieni bine informati (cum ar fi teoreticianul Lawrence Krauss) baga mainile in foc ca la LIGO s-a detectat, pentru prima oara, coliziunea a doua gauri negre stelare. Un semnal cu frecventa potrivita (de ordinul sutelor de Hertzi) ar fi fost detectat din indepartarile stelare.Acest lucu ar permite detectarea undelor gravitationale."
Update: Intre timp s-a confirmat aceasta detectare in mod destul de cert
Asadar problema esentiala care ar ramane ar fi daca intradevar existenta acestor unde gravitationale ar fi o dovada absoluta privind  necesitatea celei de a patra dimensiuni spatiale. Personal nu cred ca nu ne putem lipsi de aceasta a patra dimensiune pe care oricum nu o putem intui si deci nu o putem decat infera teoretic , iar teoriile... :)

Si fiindca vorbesc de teorii, daca unele pornesc de la ideea unui numar minim de dimensiuni la inceput, pentru altele, teoria corzilor,   prezice un spaţiu cu 9 dimensiuni, faţă de cele 3 dimensiuni în lumea în care trăim.(http://www.lovendal.ro/wp52/daca-cele-3-dimensiuni-nu-s-ar-fi-extins-mai-repede-astazi-am-fi-putut-trai-intr-o-lume-cu-9-dimensiuni/ (http://www.lovendal.ro/wp52/daca-cele-3-dimensiuni-nu-s-ar-fi-extins-mai-repede-astazi-am-fi-putut-trai-intr-o-lume-cu-9-dimensiuni/))
Astfel un grup de 3 cercetători japonezi, Jun Nishimura (profesor asociat la KEK), Asato Tsuchiya (profesor asociat la Universitatea din Shizuoka) şi Sang-Woo Kim (cercetător de proiect de la Universitatea din Osaka), a reuşit totuşi să simuleze naşterea Universului, folosind un supercomputer (Hitachi SR16000) pentru calcule bazate pe teoria corzilor. Simularea a arătat că Universul a avut 9 dimensiuni la început, dar numai 3 dintre acestea s-au expansionat la un moment dat.
Asadar daca cineva s-ar întoarce în timp, la începuturile Universului, ar observa  un Univers format din 9 dimensiuni, dar, dintre acestea, doar 3 ar începe să se extindă rapid. Acest rezultat pare ca demonstrează, pentru prima dată, faptul că spaţiul tridimensional în care trăim îşi are originea în spatiul 9-dimensional, care-l prezice teoria corzilor.(nota mea: asadar cam invers decat la Dejan Stojkovic adaugand si ca un calcul teoretic nu demonstreaza nimic cert daca nu este validat de experiment)
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Februarie 27, 2016, 04:51:14 PM
A trecut o luna de a ultima postare pe acest fir pe care combat singur si asa cum am promis eu unul nu-l voi parasi .
Pentruca in continuarea discutiei ridicate de intrebarea pusa si la care s-au referit si ultimele postari din aceste luni si anume :

" De ce sa preferam cinematica dilatarii in spatiul cu patru dimensiuni spatiale(inimaginabil) in locul cinematicii in spatiul cu trei dimensiuni spatiale(perfect imaginabil)?"

voi cita niste spuse ale unor fizicieni profesionisti si cercetatori asemeni lui Adi care nu mai este pe aici, dar  ma voi referi mai intai la pozitia mea fata de argumentul apelului la  autoritate atestata, ca sa spun asa.
Personal consider ca decizia privitoare la o problema  nu trebuie luata doar pe baza acestui apel la autoritate,  dar gradul de probabilitate privind consistenta unei opinii este diferit pentru opinia unei autoritati oficial recunoscute decat al unui profan. Exemplu :la o intrebare de fizica pusa intr-o sala cu diverse specialitati dar si cu amatori, raspunsul specialistilor are ab initio un grad de probabilitate de a fi corect mai mare decat al celorlalti, ceea ce nu exclude ca adevarul sa poata fi si de parte unui amator. Astfel, Adi fiind o autoritate, din start se bucura de o credibilitate mai mare si deci comparatia trebuie  facuta intre Adi si alta autoritate in acelasi domeniu.etc.

Asadar la intrebarea de mai sus am primit urmatorul raspuns:

Fizica actuala nu presupune in mod necesar pentru TBB un spatiu cu patru dimensiuni. Spatiul tri-dimensional este curb "in el insusi", Gauss a aratat ca noi putem sa ne dam seama de curbura unui spatiu "din el insusi" iar imaginea cu balonul este doar o analogie. Daca putem face diferenta intre un spatiu trei dimesnional curb, si unul trei dimensional curb cufundat intr-unul patru dimensional? In principiu nu se poate diferentia, desi exista teorii care zic ca gravitatia va simti mereu toate dimensiunile, si atunci putem discrimina in cele doua situatii. (nota mea: cu cat numarul de dimensiuni ar creste cu atat forta de gravitatie ar scadea)
Spatiu nostru tridimensional curb nu trebuie sa fie scufundat intr-altul patru-dimensional euclidian, precum suprfata bidimensionala a balonului e scufundata in spatiul tridimensional obisnuit.

Nu cred ca exista dovezi in sensul altor dimensiuni. Astfel nu cred ca undele gravitationale sunt o dovada a unei noi dimensiuni (spatiale). Ele sunt prezise de teoria actuala. Este insa adevarat ca, in teoria Kaluza-Klein (sau imbunatariri ale ei) natura acestor unde poate scoate la lumina o noua fizica, inclusiv cea a unor dimensiuni suplimentare. Totusi, mai intai trebuie sa verificam undele in teoria actuala, apoi, prin masuratori si mai precise, trebuie sa cautam deviatii de la predictiile teoriei actuale. Deci, cred ca e mai e cale lunga...

Analogia cu balonul scoate doar in evidenta ca nu exista un  punct al Big Bangului in spatiu si  cred ca de asta e folosita des.

Nota: la intrebarea mea de ce nu ar fi posibil ca totul sa porneasca totusi dintr-un punct initial si sa se propage dupa niste raze punctele acestora deplasandu-se evident unele fata de altele conform legii lui Hubble am primit rasunsul pe care nu l-am inteles si anume: "Daca exista un astfel de punct, in imginea simpla in care materia e aruncata in spatiu, atunci ar fi o directie preferentiala in distributia de viteze a galaxiilor ce se indeparteaza de noi. In toate directiile insa, galaxiile se indeparteaza la fel (izotropic). Cred ca asta este argumentul."

Discutia nu a mai continuat dar cred ca intrebarea mea si ce spun eu nu i-a fost clar interlocutorului si cum oamenii atestati in profesie se feresc sa calce pe nispuri miscatoare a evitat sa mai extinda discutia.

Intr-o postare viitoare poate ca voi fi capabil sa-i raspund.

Oricum am primit confirmarea ca nu avem nevoie de mai multe dimensiuni si masutatorile astronomice si fizice efectuate nu ne obliga la asa ceva.


Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Martie 16, 2016, 07:55:06 AM
Ceva interesant si care are legatura desigur si cu TBB:


http://science.hotnews.ro/stiri-spatiul-20842535-hubble-depaseste-recordul-distanta-pana-cea-mai-indepartata-galaxie-observata.htm (http://science.hotnews.ro/stiri-spatiul-20842535-hubble-depaseste-recordul-distanta-pana-cea-mai-indepartata-galaxie-observata.htm)
03.03.2016
Impingand capacitatea Telescopulului Spatial Hubble pana la limita, astronomii au depasit recordul de distanta cosmica, masurand distanta pana la cea mai indepartata galaxie vazuta vreodata in univers. Galaxia exista la doar 400 de milioane de ani dupa Big Bang, oferind noi perspective asupra primei generatii de galaxii. Este pentru prima oara cand distanta unui obiect atat de indepartat de Pamant a fost masurata din spectrul sau, acest lucru facand masuratoarea extrem de solida, scrieSpacetelescope.org.
...
Inainte de a determina distanta pana la GN-z11, cea mai mare distanta masurata era pana la galaxia EGSY8p7, valoarea redshift fiind de 8.68. Acum, astronautii au confirmat ca distanta pana la GN-z11 se gaseste la valoarea redshift de 11.1, ce corespunde perioadei cu 400 de milioane de ani dupa Big Bang. 

"Detinatorul decordului anterior a fost surprins la mijlocul epocii in care lumina galaxiilor primordiale incepea sa se incalzeasca si sa ridice o ceata de gaz rece de hidrogen", explica Rychard Bouwens co-autor al studiului, profesor la Universitatea din Leiden, Olanda. "Aceasta perioada tranzitorie este cunoscuta si ca era reionizarii. GN-z11 a fost surprins cu 150 de milioane de ani mai devreme, aproape de inceputul tranzitiei sale in evolutia universului."

Observatiile combinate de pe urma folosirii telescoapelor Hubble si Sitzer concluzioneaza ca tanara galaxie este de 25 de ori mai mica decat Calea Lactee si are 1% din masa stelara a galaxiei noastre. Totusi, numarul stelelor in noua GN-z11 creste rapid: Galaxia formeaza stele la o rata de 20 de ori ami mare decat o face astazi Calea Lactee. Rata mare de formare a stelelor face ca galaxia indepartata sa straluceasca indeajuns de puternic pentru a fi surprinsa de Hubble.

Totusi, descoperirea ridica alte noi intrebari, deoarece existenta unei galaxii atat de mari si stralucitoare nu este prevazuta de teorie. "Este extraordinar faptul ca o galaxie asa masiva a existat cu doar 200 - 300 de milioane de ani dupa formarea primei stele. Este nevoie o crestere foarte rapida, producand stele la o rata foarte mare, pentru formarea atat de timpurie a unei intregi galaxii de un miliard de mase solare", explica Garth Illinworth, profesor la Universitatea din California, Santa Cruz.

Nota:bolduirea imi apartine
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Aprilie 02, 2016, 10:30:17 PM
A inceput si aprilie si drept dovada ca nu am uitat acest fir postez ceva interesant in filozofia stiintei si pe care ca poate il voi folosi in analiza finala privind TBB si anume o recenzie a unei carti sa pare ca remarcabile facute de dl prof. C. Cranganu in

http://lbhn-1602388572.eu-west-1.elb.amazonaws.com/stire/20876905 (http://lbhn-1602388572.eu-west-1.elb.amazonaws.com/stire/20876905)

Cartea respectiva fiind:
The Singular Universe and the Reality of Time : A Proposal in Natural Philosophy, Cambridge University Press, 2014[1] . Scrisă de un filosof (Unger, profesor la Harvard Law School, printre ai cărui studenți s-a numărat și Barack Obama) și un fizician (Smolin, profesor la The Perimeter Institute for Theoretical Physics din Canada), cartea provoacă,spune dl Cranganu ,în primul rând, prin ideile sale radicale și iconoclaste, obligând-ne să o folosim ,,temeinic" pentru a sparge gheața convențiilor deja acceptate.

Recunosc ca si mie mi se par ideile si conceptiile  pe care le au acesti autori, deosebit de interesante si meritand a fi discutate.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Aprilie 23, 2016, 11:50:24 AM
Astept cu interes lansarea satelitului francez Microscope

http://www.agerpres.ro/sci-tech/2016/04/22/franta-lanseaza-vineri-un-satelit-microscope-care-vrea-sa-verifice-daca-teoria-lui-einstein-nu-e-gresita-21-15-27 (http://www.agerpres.ro/sci-tech/2016/04/22/franta-lanseaza-vineri-un-satelit-microscope-care-vrea-sa-verifice-daca-teoria-lui-einstein-nu-e-gresita-21-15-27)

amanata cu 24 de ore adica pentru azi care daca reuseste fara probleme va incerca sa verifice TRL a lui Einstein, importanta si pentru acest topic  intrucat va verifica principiul de echivalenta intre masa grea(ca factor de proportionalitate in legea gravitatiei universale si de care se leaga constanta gravitationala universala ) si masa inerta(măsura inerţiei unui corp sau particulă care intra in legea inertiei in sensul legii lui Newton de factor de proportionaltate intre forta si acceleratia imprimata de forta corpului cu acea masa inertiala).
Vezi: https://fr.wikipedia.org/wiki/Masse (https://fr.wikipedia.org/wiki/Masse)

Echivaleta intre aceste doua mase care nu sunt aprioric (adica prin definitie) echivalente se constata experimental pana la aceasta masuratoare care va urma cu acest satelit Microscope, este de 10^-12
Principiul de echivalenta a fost postulat de Einstein si pentru detalii privind forma slaba si cea tare a acestui principiu vezi
https://fr.wikipedia.org/wiki/Principe_d%27%C3%A9quivalence (https://fr.wikipedia.org/wiki/Principe_d%27%C3%A9quivalence)

In orisice caz  experimentul Microscope va verifca aceasta echivalenta la o preczie mult mai mare decat cea de pana acum adca la 10^-15( raportul dintre o muscă minusculă și un 'pod de 500.000 de tone) precizie care consdera fizicienii ca ar da o lovitura in caz
ca se confirma in continuare echivalenta teoriei corzilor si posibilitatii ca sa fim cufundati de fapt intr-un spatiu cu mai multe dimensiuni sau invers daca este infirmat ar fi un argument de intarire a acestor ipoteze stiintifice actuale.
Nu stiu daca aceasta determinare verifica experimentala  prezinta un nivel de incredere de minim 5 sigma (5σ).
Nota: "Sigma sau ,,deviatia standard" reprezinta o masura a imprastierii datelor experimentale in jurul valorii medii. Deviatia standard arata cat de ,,larga" este distributia rezultatelor unei masurari in jurul valorii medii. Un set de date cu σ mare prezinta o distributie mai larga, adica au o mai mare variabilitate, pe cand un σ mic arata o distributie a datelor mai stransa in jurul valorii medii.
Spre exemplu, probabilitatea ca un rezultat aflat dincolo de 5σ sa apartina procesului masurat, are o sansa de 1 la 1,74 milioane ca sa fie adevarat si aflat aici doar datorita fluctuatiei statistice. Mult mai probabil acesta apartine altui proces decat cel urmarit"
O eroare de acest tip s-a intamplat si in cazul experimentului BICEP care a descoperit(confirmat) undele gravitationale unde in modelul de calcul al erorii a existat o eroare prin neglijarea influentei prafului stelar.

In fine este de urmarit ce se intampla cu acest experiment deosebit de interesant pentru fizica si astrofizica actuala.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: HarapAlb din Aprilie 25, 2016, 01:52:50 PM
Citat din: atanasu din Aprilie 23, 2016, 11:50:24 AM
In orisice caz  experimentul Microscope va verifca aceasta echivalenta la o preczie mult mai mare decat cea de pana acum adca la 10^-15( raportul dintre o muscă minusculă și un 'pod de 500.000 de tone)
(...)
Nu stiu daca aceasta determinare verifica experimentala  prezinta un nivel de incredere de minim 5 sigma (5σ).
Nivelul de incredere nu are de-a face cu raportul mentionat mai sus, are de-a face cu numarul de evenimente (experimente) utile. In functie de rata evenimentelor vor trebui sa astepte mai mult sau mai putin timp pana ajung la 5-6 sigma.

Ar fi interesant de stiut cum se desfasoara experimentul (lasa corpuri sa cada, au resorturi etc) in interiorul satelitului.

Citat
O eroare de acest tip s-a intamplat si in cazul experimentului BICEP care a descoperit(confirmat) undele gravitationale unde in modelul de calcul al erorii a existat o eroare prin neglijarea influentei prafului stelar.
Nu a fost o eroare, au folosit datele (estimarile) disponibile in momentul respectiv. In general, prelucrarea datelor experimentale dureaza mult timp (sa zicem un an de zile), ulterior au fost disponibile datele de la satelitul Planck cu estimari mai precise ale distributiei prafului cosmic. Luand in considerare ultimele estimari sansele ca semnalul sa aiba ca origine expansiunea erau de aproximativ 50-50%, departe de 5-6 sigma.

Un nou experiment BICEP3 este in derulare care evita problemele ridicate de praful cosmic.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Aprilie 26, 2016, 12:25:50 PM
Ma bucur ca citesti in contnuare acest fir la care de altfel ai fost de mare ajutor.
1) Lansarea a avut loc cu succes ieri seara si  in comunicatul de presa de mai jos sunt si cateva date privind instrumentul de masura:
http://www.onera.fr/sites/default/files/actualites/breves/CP20160426b-Lancement_Microscope.pdf (http://www.onera.fr/sites/default/files/actualites/breves/CP20160426b-Lancement_Microscope.pdf)
Personal nu m-am preocupat de acest aspect pentruca nu sunt de specialtate si nu urmaresc decat rezultatele care daca sunt creditate si omologate  de lumea stiintifica, eu le consider bune caci nici nu as putea faca altceva( doar un experiment de tip OPERA nu m-ar putea convinge asa cum nici atunci nu m-a convins deloc intrucat  personal si independent de Einstein sau orce experiment consider ca c este o constanta si ca este viteza maxima in universul material, ca de cel spiritual nu ma pot apropia prin intermediul fizicii si experimentului)
Ma intereseaza doar in ce masura se verifica posibilitatea sau se pastreaza rezerva asupra teoriei corzilor care se pare ca implica cufundarea spatiului- timp cu 4 dimensiuni intr-un spatiu cu mai multe, lucru discutate foarte mult la acest topic si la toate cele referite  in sintezele facute, despre care am scris cate ceva chiar in cateva comentarii anterioare;

2) Nu  leg raportul musca/pod de precizia efectuarii masuratorii  desi asa apare din text si multumesc ca mi-ai atras atentia, este vorba de nivelul pana la care cele doua mase se constata a fi egale(10^-15  cu o precizie a experimentului statistic acceptabila(5 sigma)  
Desigur ca mentinerea echivalentei pentru 10^-15 nu inseamna ca ea va fi dovedita si pentru 10^-20, dar deocamdata la nivelul preciziei masuratorilor noastre ne aflam "inca" in spatiul-timp  cu patru dimensiuni si curand voi reveni la aceasta, caci deocamdata caut sa vad ce anume in TBB m-ar obliga sa ies din acesta si nu prea gasesc. Dar mai este timp pentru aceasta si daca cei care citesc ar putea interveni la acest punct dar nu cu povestea cu balonul ca fiind unica explicatie posibila, caci daca era asa s-ar fi stiut ca acele puncte de pe balon se misca si accelerat unele fata de altele si doar s-ar fi cerut masuratorilor sa verifice aceasta ipoteza bazata pe o lege acceptata (Hubble) dar se pare ca nu prea era nici ca ipoteza aceasta idee a acceleraii expansiunii Universului daca rezultatle au fost o surpriza(nu si pentru mine, desi poate ca in mod gresit :)  )
Deasemeni este adevarat  ca imprecizii asupra unor estimari ale unor valori care intra in datele de baza ale modelului nu inseamna eroare(de calcul sau de model) si multumesc pentru precizare.
Pot insa conduce daca nu sunt observate la erori uneori chiar si esentiale privind interpretarea rezultatelor.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: HarapAlb din Aprilie 26, 2016, 09:41:56 PM
De acord cu tot ce ai scris. Vreau sa comentez putin utlima afirmatie:
Citat din: atanasu din Aprilie 26, 2016, 12:25:50 PM
Pot insa conduce daca nu sunt observate la erori uneori chiar si esentiale privind interpretarea rezultatelor.
Interpretarea rezultatelor se face intotdeauna plecand de la datele experimentale disponibile, mai mult sau mai putin prescise. In incheierea oricarui articol stiintific se discuta influenta influenta ipotezelor/estimarilor folosite, nu este o acceptare oarba a interpretarilor. Cercetatorii stiu ca modificari in estimarile folosite sunt esentiale si asta ajuta la indentificarea posibilitatilor de a imbunatatii estimarile folosite (de exemplu, dupa datele primite de la satelitul Planck s-a propus folosirea unui filtru suplimentar care sa discrimineze cele doua semnale, sau folosirea unei benzi de frecvente distincte, neafectata de praful cosmic). Chiar si dupa incheierea experimentului BICEP3 cu succes sunt necesare confirmarii ale expansiunii prin alte experimente (date experimentale). Sunt arii in care progresele experimentale se fac lent, daca am vorbi de un experiment de laborator nu ar fi o problema mare - se repeta experimentul sau se modifica pana se elimina incertitudinile initiale.
De obicei in articolele de popularizare nu se preiau toate concluziile articolului stiintific, unele parti pot fi destul de tehnice si neinteresante pentru cititorul de rand.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Aprilie 26, 2016, 10:20:43 PM
Asa este si poate ca am exagerat cu posibilitatea de a nu fi observate. Toti cei care lucram in domeniul cercetarii si in general cu computerul stim ca oricat de grozav ar fi un program ce bagam aia scoatem.Asa ca ne verifcam cat putem de mult. De altfel si cand cu Opera daca mai tin minte, tot cei care au facut experimentul au descoperit eroarea.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Iunie 02, 2016, 03:57:19 PM
In drumul meu spre o redactare finala la aceasta tema,  dupa care sa pun stiloul jos si sa spun: ei de acum fratilor mingea este la voi in teren,  am inceput de ceva timp sa revad cam tot ce am adunat si va rog sa ma credeti ca sunt sute daca nu mii de pagini ,  si multe  linkuri inca necitite. Desigur ca nu am pretentia ca am parcurs exhaustiv domeniul, dar cine stie, daca voi fi in stare voi face o adenda a linkurilor vazute, caci cele utilizate  vor fi desigur indicate, dar nu si toate cele fisate dar din care nu voi avea(in opinia mea) ce lua sau adauga sau altele din cele retinute  vor fi exprimat mai bine aceleasi idei. Asta o voi face ca sa fiu cat mai transparent si poate  si pentru ca cineva eventual sa  ma oblige sa revin spre unul din cele lasate pe dinafara tratarii propriu zise...:)
Si am gasit un articol excelent pe care acum incerc sa-l rezum. El apare la pg 3 din acest topic, acolo  unde fac analiza nr 11, adica cea dedicata firului deschis pe Forum in 2001-2012

"Forumul Scientia > Diverse > Critici ale paradigmei curente in stiinta > Despre expansiunea Universului
http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,3427.0.html (http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,3427.0.html)
noiembrie 2011- martie 2012 "

Ei bine am remarcat un vizitator  mai deosebit cu nikul neica_nimeni si care apoi nu a mai aparut dar pe langa opinii consistente a lasat si un link deosebit: The Origin of the Universe in http://www.acamedia.info/sciences/sciliterature/weisskopf1989.htm (http://www.acamedia.info/sciences/sciliterature/weisskopf1989.htm))

Probabil ca articolul publicat in 1989 al acestui mare, foarte mare fizician care a fost Victor Weisskopf, va fi unul din cele cu care imi voi incepe contributia finala la acest topic pentru care mottoul  dar si finalul au fost deja postate(vezi comentariul 152 si 153 din 15 -16 oct.2015), el putandu-se constitui intr-o coloana vertebrala a studiului realizat de mine.
Il anunt acum pentru ca abia acum l-am citit mai atent si pentru ca nu fac nici-un secret din sursele pe care le am, majoritatea fiind indicate de vizitatori sau useri, cat si gasite de mine in timpul acestui peste un an de preocupare mai sustinuta in domeniu.

PS. Desi postez rar si mai mult eu, cel care ma provocat(Mircea Hodor)  parasind demult terenul, vad ca aceasta tema a ajuns la aproape 33000 de vizite(in octombrie 2015 erau cca 17000). Se pare deci ca in ciuda titlului sau poate tocmai din cauza lui,  cei care intra, intra  crezand ca vor afla noi teorii miraculoase depre Big Bang si Univers. :) :) :)
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Iunie 04, 2016, 09:31:52 AM
@Harap Alb,
Scuza-ma ca te abordez dar esti singurul care m-ai ajutat aici si singurul cu care constat  ca pot discuta aceste probleme, adica care pare ca doreste sa le discute.
Asadar ce spui de aceasta stire foarte recenta:

https://www.theguardian.com/science/2016/jun/03/universe-is-expanding-up-to-9-faster-than-we-thought-say-scientists (https://www.theguardian.com/science/2016/jun/03/universe-is-expanding-up-to-9-faster-than-we-thought-say-scientists)

Oare o asemenea variatie a constantei Hubble nu pune sub semnul intrebarii preciziile masuratorilor pe care s-au bazat cei care au dedus accelerarea sau poate ca tocmai o confirma stralucit.
Oare constanta nu se schimba chiar sub ochii nostri sau doar precizia masuratorii se schimba ?


Se pare ca aici sunt si raspunsuri sau ipoteze la TRG cat si la compozitia Universului si structura sa ?
Are ocazia si Mircea si altii sa-si perfectioneze  ipotezele cu gauri de vierme si multispatii continute in gauri de vierme circuland prin porti stelare ce leaga universuri de antimaterie de unele din materie si de ce nu de unele continand doar materie neagra care ea creaza o atraxctie care noua ni se pare o acceleratie si lui Onicescu i se parea(o deducea teoretic din ecuatiile dsale) ca fiind o antigravitatie careia i s-ar fi puut atribui o constanta Cavendisch pe invers pe care desigur ca ar trebui s-o numim constanta Onicescu? etc ? :)

PS Am uitat sa adaug esentalul: Asadar ultima valoare data experimental constaneti Hubble este de  73.2 kilometrii/ secunda/ megaparsec.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Iunie 05, 2016, 12:05:05 PM
PS Si sa adaug esentialul din consideratia totusi de presa facuta in articol:

The rate of expansion did not match predictions based on measurements of radiation left over from the Big Bang that gave rise to the known universe 13.8bn years ago(nota mea adica H=67,2).
Physicist and lead author Adam Riess said: "You start at two ends, and you expect to meet in the middle if all of your drawings are right and your measurements are right.
"But now the ends are not quite meeting in the middle and we want to know why."

Aceasta opinie abia azi aflata,  ca nu se mai intalnesc rezultatele obtinute pornind de la cele doua capete, ma face sa consider ca trebuie sa-mi incep analiza finala asa cum am mai spus adica cu Legea lui Hubble in detaliile evolutiei constantei H si cu detaliile certificarilor teoretice ale existentei acesteia , asadar mai putine baloane care se umfla cu gandaci pe ele, cu  planuri, sfere si shei sau multiversuri, gauri negre, gauri de vierme, de coropisnite, urme de limax etc si mai multe date experimentale si contributii teoretice consistente si nu SF.
Asadar, daca nu totul de la inceput, totul sub o alta paradigma, care marturisesc ca imi place mai mult decat ceea ce se prefigura pana acum.

PPS De fapt aceasta stire a dat-o si scientia.ro mi inainte de a observa-o eu asa ca o indic si aici: http://scientia.ro/blogurile-scientia/7005-care-este-viteza-de-expansiune-a-universului.html (http://scientia.ro/blogurile-scientia/7005-care-este-viteza-de-expansiune-a-universului.html)

UPDATE: Revenind la articolul indicat mai sus, al dnei Catalina Cruceanu trebuie sa retinem urmatoarele : la momentul 2016  cand am scris si eu acest comentariu cat si cel anterior cu intrebarea catre Harap Alb, erau doua metode distincte si independente pentru determinat constanta Hubble, una la momentul masuratorii si alta pentru deducerea ei din radiatia cosmica de microunde bazata pe modelul TBB.

Primele masuratori facute de Hubble masurau direct viteza de deplasare la momentul observatiei si distanta , metoda corectata permanent si a carei precizie s-a marit prin folosirea asa numitelor "lumanari standard" adică stele care au o structură şi o luminozitate bine-cunoscută cum sunt Cefeidele care a fost efectuată în mod extrem de precis cu ajutorul telescopului spaţial Hubble si care la nivelul anului 2016 mai sus referit a fost folosita de un grup de cercetători coordonat de către Adam Reiss, cel care a avansat ipoteza energiei întunecate în 1998, echipa care a folosit  două tipuri de ,,lumânări standard", respectiv  cefeide si supernovele din  18 galaxii cu  sute de ore de observaţii efectuate de către telescopul spaţial Hubble si obtinand valoarea indicata in 2016, de H= 73.2 kilometrii/ secunda/ megaparsec.
Acum la nivel de 2017 s-a raportat o alta valoare folosind o alta metoda independenta  bazata pe utilizarea galaxiilor ca niste lentile gigantice , care ca si cele folosind lumanari standard masoara  tot   viteza actuala de deplasare.
Valoarea raportata in aceasta luna a fost de 71,9 km/sec/Mpc  https://www.sciencedaily.com/releases/2017/01/170126132624.htm (https://www.sciencedaily.com/releases/2017/01/170126132624.htm)

O altă metodă este observarea radiaţiei cosmice de fond, radiaţie care a luat naştere când Universul avea circa 380.000 de ani, când radiaţia s-a decuplat de materie. Observarea acestei radiaţii, efectuate cu ajutorul observatorului Planck al Agenţiei Spaţiale Europene, ne permite determinarea vitezei de expansiune a Universului în mod independent de măsurătoarea efectuată cu telescopul Hubble metoda cu care s-a determinat in 2015 valoarea de  66.9 km/sec/Mpc, dar si pe cale teoretica o valoare de 67,3 km/sec/Mpc.
Se constata ca masuratorile independente care dau viteza actuala de recesiune a galaxiilorconduc la rezultate destul de apropiate adica cca 72-73 km/sec/Mpc, in timp ce metoda care determina viteza de expansiune la inceputul universului (375000 ani) bazata pe fondul cosmic de microunde(radiatia cosmica de fond)  ne conduce la o valoare mai mica destul de semnificativ respectiv la cca 67 km/sec/Mpc.
Dar de ce este atat de importanta aceasta valoare a constantei H si deci si a vitezei de expansiune universala la momentul existentei ei.
In primul rand pentru ca ne confirma ca de la inceput si pana azi viteza a fost intr-un domeniu destul de restrans ca marja adica nu a evoluat foarte mult in cele 13 mlrd de ani dacr ca in acelasi timp universul  are azi si probabil ca a avut si in trecut o anume accelerare lucru care pe mine care pun la baza expansiunii universale  exponentiala transcedentala ca relatie spatiu timp nu ma mira deloc asta, caci insasi acea relatie arata ca universul nu numai ca accelereaza cu acceleratii de ord I dar si cu acceleratii de orice ordin dorim (derivatele lui S=e^kt)

In plus Constanta lui Hubble este cruciala pentru astronomie caci poate confirma sau modifica imaginea noastra despre Univers privind componentele acestuia materia barionica(normala) ca si cea  doar prespusa teoretic astazi formata din materie si energie intunecata, in sensul corectitudiniii evaluarilor de azi sau in sensul confirmarii faptului ca nu avem incane lipseste ceva esential..

In linkul urmator se afla o diagrama a valorilor mai recente a constantei Hubble:
http://www.forbes.com/sites/briankoberlein/2017/01/26/the-universe-is-expanding-faster-than-expected-but-new-results-raise-more-questions/#733e5d79123b (http://www.forbes.com/sites/briankoberlein/2017/01/26/the-universe-is-expanding-faster-than-expected-but-new-results-raise-more-questions/#733e5d79123b)

Mai multe in textul final
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: HarapAlb din Iunie 08, 2016, 01:23:51 AM
Citat din: atanasu din Iunie 04, 2016, 09:31:52 AM
@Harap Alb,
Scuza-ma ca te abordez dar esti singurul care m-ai ajutat aici si singurul cu care constat  ca pot discuta aceste probleme, adica care pare ca doreste sa le discute.
Asadar ce spui de aceasta stire foarte recenta:

https://www.theguardian.com/science/2016/jun/03/universe-is-expanding-up-to-9-faster-than-we-thought-say-scientists (https://www.theguardian.com/science/2016/jun/03/universe-is-expanding-up-to-9-faster-than-we-thought-say-scientists)
Din cat inteleg din articol se pare ca nu avem o imagine completa a mecanismului expansiunii Universului, se poate ca adauagand elemente noi sau modificand parametrii sa se ajunga la rezultatele experimentale. Ar fi bine o referinta la articolul stiintific original.


Eu am renuntat sa mai raspund la mesaje pe scientia.ro, daca vrei putem continua discutia pe alt forum, de exemplu:

http://www.astronomy.ro/forum (http://www.astronomy.ro/forum)
http://cunoastere.wikiforum.ro (http://cunoastere.wikiforum.ro)

Vezi care ti se potriveste mai bine :) Poti face o copie a mesajelor publicate pana acum ca sa nu pierzi firul, nu se stie cand o sa dispara forumul Scientia.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Iunie 08, 2016, 11:48:20 PM
Multumesc. Am intrat in viteza pe cele doua forumuri. Dar eu sunt obisnuit cu asta si cat mai este voi continua sa postez aici. Am salvat ce merita din acest fir. Sa vad cum il pot finaliza ca ci vad ca savanti adevarati au opinii divergennte . O sa incerc sa vad ce gasesc ca fiind convergent daca exista asa ceva in toata aceasta TBB .
Vad ca si Electron a disparut. Nu inteleg. Cineva care se ocupa de forum l-a parasit sau forumul moare singur  prin lipsa de combatanti?
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Iunie 10, 2016, 11:28:14 AM
 Am ajuns la un moment in care trebuie sa spun cateva lucruri care poate ca nu au o legatura de tip cauza efect cu tema de care ma ocup, dar care imi schimba mult perspectiva chiar privind ce am de facut ulterior (daca nu dispare forumul cum se teme  Harap Alb).
Am aflat de curand doua stiri din fizica-cosmologie :
a) Referitor la paradoxul informational al gaurii negre dat  de Stephen Hawking in anii 1970,  care a sustinut  ca găurile negre nu sunt în totalitate ,,negre" şi emit foarte lent o radiaţie ce ar provoca evaporarea lor treptată până la dispariţie. Dacă ar dispărea o gaură neagră, atunci întreaga informaţie despre steaua al cărui colaps a dus la formarea găurii negre ar dispărea odată cu ea; acest concept contrazice principiul conform căreia informaţia nu poate fi distrusă. Acest paradox .a fost rezolvat de  acesta  intr-o noua teorie
http://www.mediafax.ro/stiinta-sanatate/stephen-hawking-a-gasit-in-sfarsit-explicatia-la-paradoxul-informational-al-gaurii-negre-15452002 (http://www.mediafax.ro/stiinta-sanatate/stephen-hawking-a-gasit-in-sfarsit-explicatia-la-paradoxul-informational-al-gaurii-negre-15452002)
prin care, conform acestei teorii, găurile negre pot, în mod simultan, să distrugă materie şi să o reţină.
b) Despre legatura gravitatiei cu entropia, ipoteza propusa de fizicianul olandez Erik Verlinde care propune ca ipoteza fizica consistenta, o legatura intre entropie si gravitatie https://en.wikipedia.org/wiki/Entropic_gravity (https://en.wikipedia.org/wiki/Entropic_gravity) utilizand si un exemplu privind fenomenul de inaltare in aer al unui balon umplut cu aer cald cauzat de entropia moleculelor care formeaza aerul(mediafax)

Fara sa intru in amanunte trebuie sa recunosc ca daca aceste stiri erau prezentate  de comentatori anonimi de pe aici, ca fiind opinii personale sau ipoteze personale, ridicand eventual si pretenta ca ar constitui o teorie personala, un Electron dar si alti cativa, si eu spun ca cu multa buna dreptate, l-ar acuza de incercarea de a comite « pseudostiinta ».

Am explicat foarte aproximativ intr-un comentariu anterior dedicat lui Mircea Hodor (vezi comentariul cu nr 75 din  Aprilie 07, 2015) ce inteleg eu prin pseudostiinta si cum o teorie considerata adevarata  la vremea ei cum ar fi teoria lui Ptolemeu azi este desigur nestiintifica si a o sustine ar insemna sa faci pseudostiinta, dar acum simt nevoia sa discut putin mai in detaliu acest subiect.

Asadar despre :
                                                    STIINTA si PSEUDOSTIINTA

Cateva elemente de lingvistica, personale, in sensul ca poate nu folosesc termenii chiar cum sunt ei definiti, dar fac asta doar pentru acest eseu , ca sa nu introduc termeni noi, insa ii voi folosi cu sensul dat de mine.
Asdar o limba oarecare are un vacabular si un set de reguli care permit formularea propozitiilor.
Vocabularul(lexicul)  este format din totalitatea cuvintelor existente in limba la un moment dat si cu care se pot emite propzitii si fraze conform regulilor gramaticii, care nu sunt altceva decat setul de reguli dupa care in mod rational se pot construi aceste propozitii si fraze.
Consider ca asemenea sahului sau gooului unde numarul de pozitii este enorm, dar totusi finit prin regulile jocului si vocabularul este format dintr-un numar finit de cuvinte care au sens, tocmai sensul acestora limitand infinitatea de cuvinte ce se pot creea cu lungime nesfarsita, cu compuneri etc din setul de semne cu care se realizeaza scrierea sau de foneme cu care se realizeaza vorbirea
Nu sunt sigur daca numarul propozitiilor semantic corecte, <b>adica in care se intelege ce se exprima</b> este finit sau nu, dar el este drastic redus de numarul de propozitii care desi inteligibile sunt imposibile datorita lipsei de corespondenta semantica intre cuvintele vocabularului adica propozitii care nu sunt adevarate, desi in limbajul literar-poetic ele se pot folosi. De exemplu "muntele transpira" este incorecta semantic stricto sensu dar este foarte posibila in literatura ca imagine literara.
Constatam deci ca aceasta legatura de sens, o face valoarea de adevar, in sensul in care definim adevarul ca corespontdenta intre lucru si intelect. Astfel  notiunea de "munte care alearga" nu stabileste o corespondenta posibila in mod real bazat pe sensul subiectului si al predicatului adica intre munte(lucru) si actiunea de alergare(inteleasa ca atare de intelect) si deci este falsa.
Stiinta este cea care se construieste cu propozitii adevarate sau considerate adevarate de cei care o fac in acel moment de constructie.
Se va observa ca stabilesc un criteriu de autoritate cand spun "cei care o fac" si recunosc ca nu ma pot lipsi de el dat fiind ca nici matematica nu este clar daca este stiinta sau doar o creatie a mintii umane.
Cunosc o butada cum ca matematica este ce vorbesc matematicienii intre ei intarita si de faptul ca are un limbaj specific dar nu numai, iar Albert Einstein spunea că ,,atunci când legile matematicii se referă la realitate, ele nu sunt sigure iar când sunt sigure, ele nu se referă la realitate"
Se pot gasi elemente de detaliu daca se cauta ce se scrie despre matematica in mediul electronic(Wiki si etc)
Eu as separa matematica si logica de stiintele naturii asa cum separam si artele frumoase chiar daca ele toate au elemente de contact si de interpatrundere, dar in esenta lor rationala ele sunt separabile.
Ajungem deci ca doar valoarea de adevar si structurarea propozitiilor adevarate intr-un sistem coerent din care putem nu numai explica ce vedem dar si ce vom vedea in viitor adica integra in corpul ei unele vazute ulterior.Dar depinde cum se face aceasta integrare.
Spre exemplu  teoria lui Ptolemeu nu era stiinta propriu zisa  nerespectand deloc principiul lui Occam in sensul ca orice fenomen astronomic nou observat modifica insasi stiinta respectiva, in timp ce fizica newtoniana si heliocentrismul au permis descoperirea prin calcul a unei planete anterior observarii directe a acesteia, asa cum este azi si cu materia cenusie(dark matter) dar si atunci ca si acum pana la descoperirea efectiva, probabilitatea de a fi adevarata descoperirea nu era de suta la suta. Asadar experimentul sau observarea da certitudine absoluta asupra faptului descoperit(studiat) si pana la o proba contrarie confirma prin inductie incompleta respectiva teoie stiintifica si asta este deosebirea fundamentala intre stiintele naturii si matematica-logica , faptul ca primele opereaza cu inductie incompleta, desi foloseste doar expeimentul si deductia logica iar a doua doar cu inductie completa si desigur deductie logica(reducerea la absurd).
Este de adaugat ca se pot forma multimi de propozitii corecte gramatical si semantic posibile dar care nu sunt adevarate si abia cand valoarea lor de adevar se stabileste prin observatie si experiment , in cadrul stiintelor naturii abia atunci apare p noua cunostinta certa .
De exemplu pana la Galilei si Newton , grecii cautau o legatura intre forta si viteza . Intrucat notiunea de acceleratie chiar si ca variatie a vitezei cu timpul adica fara a se introduce cuvantul, numele de acceleratie nu era inca cuprinsa in dictionarul fizici iar fara acestea legile lui Newton  nu puteau fi concepute si de aceeea am spus odata ca cel care a introdus notiunea de acceleratie si de inertie in limba fizicii este fundametul este "postulatul", adica Galilei iar Newton ori cat de mare il vedem, este doar teorema decurgand din acest postulat.

Acestea fiind  zise, in fata unor critici consistente privind teoria privind nasterea univesului pornind de la Big Bang, critici care il fac pe Harap Alb sa scrie pe buna dreptate  ca "nu avem o imagine completa a mecanismului expansiunii Universului, se poate ca adauagand elemente noi sau modificand parametrii sa se ajunga la rezultatele experimentale" adica cam ce se facea si cu teoria ptolemeica a geocentrismului, aceasta nu poate fi luata decat cu probabilitate de adevar, poate cu una mai mare azi fata de altele concurente, dar conform briciului lui Occam umband mereu la parametrii pentru a fi pusa de acord cu observatia faptica, seamana inca in mare masura mai degraba cu teoria ptolemeica decat cu cea heliocentric-newtoniana, motiv pentru care ma voi rezuma sa prezint faptele certe si modul in care ele sunt interpretate la fel sau dferit in diferitele teorii, toate beneficiind si de criteriul autoritatii care face ca cele doua exemple de mai sus sa nu fie catalogate drept pseudostiinta, odata ce au fost propuse de profesonisti, de mari specialisti in domeniile lor stiintifice desi poate ca nu sunt si adevarate.

Aceasta ultima conceptie la care am ajuns nu schimba o iota din mottoul si finalul aceste analize asa cum sunt ele prezentate la postarile cu nr 152 /15 oct.2015 si 153/16 oct.2015.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Iunie 10, 2016, 06:26:17 PM
Observatie ref la discutia cu Harap Alb de la 04 -08 iunie in care eu aratam niste discrepante privind constanta lui Hubble si in consecinta si varsta Universului care scade odata ce H0 creste, fiind cam de 13,4 mlrd ani , ceea ce mareste diferenta fata  varsta stelelor cele mai batrane din galaxia noastra(13,6 mlrd an)i  sau  a clusterelor globulare(si peste 14 mlrd ani) Personal nu consider ca sub acest aspect TBB trebuie data peste bord intrucat aceste evaluari sunt destul de departe de a fi foarte precise si consider ca toate se gasesc in zona ordinului de vechime a Universului care a tot evoluat in ultimii zeci de ani. Asa ca...
Pentru  aceste varste se poate consulta:

http://www2.astro.psu.edu/~caryl/a480/lecture27.pdf (http://www2.astro.psu.edu/~caryl/a480/lecture27.pdf)  si http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC34182 (http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC34182)
https://books.google.ro/books?id=Nq_1CAAAQBAJ&pg=PA99&lpg=PA99&dq=sandage+and+the+age+of+globular+clusters&source=bl&ots=JHFLb7ezjA&sig=8Zw8k3wmIuu8pjQDteLl3jRPkgk&hl=ro&sa=X&ved=0ahUKEwiQl4uN4J3NAhUFuBoKHXKFABEQ6AEIVzAH#v=onepage&q=sandage%20and%20the%20age%20of%20globular%20clusters&f=false (https://books.google.ro/books?id=Nq_1CAAAQBAJ&pg=PA99&lpg=PA99&dq=sandage+and+the+age+of+globular+clusters&source=bl&ots=JHFLb7ezjA&sig=8Zw8k3wmIuu8pjQDteLl3jRPkgk&hl=ro&sa=X&ved=0ahUKEwiQl4uN4J3NAhUFuBoKHXKFABEQ6AEIVzAH#v=onepage&q=sandage%20and%20the%20age%20of%20globular%20clusters&f=false)
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Iunie 11, 2016, 08:48:52 PM

Am spus ca ma voi ocupa in primul rand de cele determinate experimental, masurate in laboratoare sau prin observatii ale cosmosului, de gradul lor de certitudine si de gradul lor de adecvare cu teoriile care pretind ca se revendica din ele si care astfel le-ar explica.
Desigur ca primul dat experimental pentru TBB este legea lui Hubble cum vazuram si in postarile imediat anterioare, dar deasemeni trebuie sa recunoastem ca de acelasi mare interes este si orice confirmare a TRG (Einstein) si a inflatiei (dupa Alan Guth cel care a introdus-o in 1980, produsa de fapt inaintea a ceea ce noi numim Big Bang, http://www.scientia.ro/stiri-stiinta/80-fizica/6093-alan-guth-i-noile-perspective-asupra-big-bangului.html (http://www.scientia.ro/stiri-stiinta/80-fizica/6093-alan-guth-i-noile-perspective-asupra-big-bangului.html)) .
Fata de  aceste doua probleme, existenta si apoi identificarea efectiva a undelor gravitationale ca atare si apoi a celor primordiale, eventual produse la Big Bang este esentiala. Asadar despre:

                                          Undele gravitationale, Inflatie si TBB

În anul 1916, Albert Einstein propunea, pentru prima dată, existenţa undelor gravitaţionale. Acum ele au fost detectate.

În urmă cu circa 100 de ani, Albert Einstein emite ipoteza conform căreia în Univers ar exista unde gravitaţionale ca efect al fluctuaţiei produse de masele  in miscare în curbura spaţiu-timp(in metrica spatiu -timpului) care se propagă cu viteza luminii, ca o undă strabatand spatiul-timp de la un capăt la celălalt.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Teoria_relativit%C4%83%C8%9Bii_generale (https://ro.wikipedia.org/wiki/Teoria_relativit%C4%83%C8%9Bii_generale)
Dar abia in 1950 cativa teoreticieni relativisti , mai ales  H. Bondi , au demonstrat riguros ca radiatia gravitationala, este de fapt un fenomen fizic observabil, ca undele gravittionale poarta  energie si ca de acea un sistem care emite unde gravitationale pierde energie.
Până de curând, oamenii de ştiinţă nu au putut demonstra  prin masuratoari directe existenţa undelor gravitaţionale,  desi o dovada indirectă a existenţei acestora  a fost produsă prin descoperirea în 1974, a unui pulsar şi a unei stele neutronice, de către Russel Hulse şi Joseph Taylor, descoperire care le-a adus premiul Nobel în 1993.
Recent (14 septembrie 2015) o echipă de cercetători americani in cadrul experimentului LIGO((Laser Interferometer Gravitational-wave Observatory) au dovedit ca undele gravitaţionale există. Au realizat aceasta, detectand undele produse intr-o fractiune infinitezimala de timp la ciocnirea a doua gauri negre acum cca 1 miliard de ani..
Nu voi intra in amanunte caci problema a fost destul de detaliata pe un alt fir de pe acest forum deschis initial in relatie cu experimentul BICEP care isi propune sa detecteze undele gravitationale primordiale pe care Teoria Big Bang prin Teoria Inflatiei(Alan Guth ,1980) care o insoteste, le prezice ca efect al  fluctuaţiilor cuantice detectabile prin masurarea polarizarii  CMB(cosmic microwave background ).
Respectivul fir este :
Telescopul BICEP2 observa unde gravitationale generate de Big Bang, la http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,4675 (http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,4675)
Acolo aflam ca undele gravitationale prevazute a fi de catre Einstein in 1916 au fost detectate de experimentul LIGO si ca experimentul BICEP2 la care s-a crezut initial ca in martie 2014 s-ar fi detectat undele gravitationale primordiale nu este fiabil, urmand insa in prezent, din 2015, continuarea in cadrul programului BICEP de  masuratori facute cu instrumente mai precise in cadrul modulului BICEP3( https://en.wikipedia.org/wiki/BICEP_and_Keck_Array (https://en.wikipedia.org/wiki/BICEP_and_Keck_Array))
Deasemeni din 2010 se planifica experimentul fundamental efectuat din spatiul cosmic pentru detectarea de unde gravitationale denumit LISA-Laser Interferometer Space Antenna. Iar in acest an prima etapa numita Lisa Pathfinder care a avut drept scop testarea si punerea la punct a metodologiilor s-a finalizat cu succes astfel ca in viitorii ani adica incepand cu 2024 si terminandu-se in 2034, odata cu lansarea in spatiu a satelitilor care constituie triunghiul spatial de masura , vom afla multe despre Universul in care traim.
http://www.liberation.fr/debats/2016/06/09/une-baie-vitree-sur-l-univers_145842 (http://www.liberation.fr/debats/2016/06/09/une-baie-vitree-sur-l-univers_145842)

De altfel tehnica de principiu este cea folosita si n programul Ligo dar fiind amplasat in spatiu dimensiunile bazei de masura vor depasi cu mult cele terestre putand astfel observa unde gravitationale de ferecventa joasa un domeniu complementar celui accesibil masuratorilor LIGO. Se va putea ocupa de surse variate cum ar fi colizunia gaurilor negre cu 10000 - 10 milioane mase solare , de sisteme foarte asimetrice ca masa, respectiv o gaura neagra mica cat o masa solara si una uriasa cu o masa de 1 million de mase solare cat si de miliarde de sisteme binare de stele neutronice si de pitice albe aflate in galaxia noastra.
Esential pentru topicul nostru este ca va putea oferi date pentru studiul scenaruiilor de evolutie ale Universului din primele sale momente desi poate ca pana atunci vom mai avea niste certitudini fata de TBB pozitive sau cine stie poate negative:)

Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Iunie 19, 2016, 05:48:47 PM
UPDATE la postarea cu nr 180/ 5 iunie 2016

In http://www.astro.ucla.edu/~wright/cosmolog.htm#News (http://www.astro.ucla.edu/~wright/cosmolog.htm#News) respectiv la topicul Ned Wright's Cosmology Tutorial unde se dau ultime stiri din domeniu gasesc informatia contrazisa de cele spuse la postarea 179 :
"06 June 2014 - Bennett et al. give a concordance value for the Hubble constant with a precision of one percent: Ho = 69.6 ± 0.7 km/sec/Mpc. This is based on CMB data, BAO data, and direct measurements of the Hubble constant. They also find the matter density ΩM = 0.286 ± 0.008. The Cosmology Calculator has been updated to use these as default values."
Asadar inca o valoare si anume de 69.6+/-0.7 km/sec/Mpc pentru constanta Hubble . Precizez ca cea indicata la 179 este de 67.2km/sec/Mpc iar cea indicata de ultimele evaluari ale modelului  Λ CDM este de  H0 = 67.80 ± 0.9 km/sec/Mpc .
Adica sunt inca variatii destul de mari de la autor la autor, dar repet ca nu consider un motiv suficient sa renuntam la TBB si la modelul  Λ CDM , asa cum daca as fi trait contemporan cu Hubble nu as fi fost impresionat de faptul ca  valoarea de cca 500 data de Hubble constantei sale SI CARE CONDUCEA LA O VALOARE PENTRU VARSTA UNIVERSULUI DE CCA 2 MLRD ANI ADICA CU 1 MLRD DE ANI MAI MICA DECAT VARSTA PAMANTULUI EVALUATA PE ATUNCI DE GEOLOGI LA CCA 3 MLRD ANI putea sa para neserioasa. As fi spus ca trebuie doar sa mai asteptam dezvoltarea instrumentarului astronomic avand niste motive mai speciale sa cred in aceasta lege de evolutie in timp  a Universului
Nota: pentru evolutia constantei Hubble, constanta azi, adica peste tot aceiasi in Univeres, dar poate ca  evoluand cu timpul ?-desigur ca aceste variatii in valoare nu sunt legate de o astfel de evolutie, ci de evolutia preciziei masuratorilor( vezi si istoria acestei evolutii la https://www.cfa.harvard.edu/~dfabricant/huchra/hubble/ (https://www.cfa.harvard.edu/~dfabricant/huchra/hubble/)
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Iulie 28, 2016, 03:19:15 PM
Am ajuns la 37000 de vizite dar am pierdut o postare unde va dadeam niste linkuri interesante. Acum sunt prea suparat asa ca voi mai reveni dar oricum macar primul linck il voi repeta:

http://www.ens-lyon.fr/asso/groupe-seminaire/seminaires/gcohentan/ConstFond_gCohenTan_301105.pdf (http://www.ens-lyon.fr/asso/groupe-seminaire/seminaires/gcohentan/ConstFond_gCohenTan_301105.pdf)

cu trimitere spre:

The Weight of the Vacuum: A Scientific History of Dark Energy De Helge S. Kragh,James Overduin
https://books.google.ro/books?id=sroqBAAAQBAJ&pg=PA40&lpg=PA40&dq=%CE%BA%3D8%CF%80G/c2&source=bl&ots=bB8lZGUihl&sig=eFOk-e4GVjyxki6aloxL7xNbYdM&hl=ro&sa=X&ved=0ahUKEwjkkNPBvZXOAhWHCsAKHZY7AeUQ6AEIKDAC#v=onepage&q=%CE%BA%3D8%CF%80G%2Fc2&f=false (https://books.google.ro/books?id=sroqBAAAQBAJ&pg=PA40&lpg=PA40&dq=%CE%BA%3D8%CF%80G/c2&source=bl&ots=bB8lZGUihl&sig=eFOk-e4GVjyxki6aloxL7xNbYdM&hl=ro&sa=X&ved=0ahUKEwjkkNPBvZXOAhWHCsAKHZY7AeUQ6AEIKDAC#v=onepage&q=%CE%BA%3D8%CF%80G%2Fc2&f=false)
https://en.wikipedia.org/wiki/Planck_units (https://en.wikipedia.org/wiki/Planck_units)
https://fr.wikiversity.org/wiki/Mur_de_Planck (https://fr.wikiversity.org/wiki/Mur_de_Planck)

si ca ceva instructiv :
http://www.phys.soton.ac.uk/sites/www.phys.soton.ac.uk/files/PHYS6005-paper1415.pdf (http://www.phys.soton.ac.uk/sites/www.phys.soton.ac.uk/files/PHYS6005-paper1415.pdf)
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din August 02, 2016, 09:04:52 AM
 :) Circa 100 de vizite pe zi . Asadar lumea nu s-a plictisit cel putin de acest fir. Daca am timp o sa urmaresc si alte cateva fire de succes din categoria ineptiilor sau a perpetuumurilor mobile sa vad cum stau in raport cu ele firul acesta fiind totusi, cat pot eu de serios sa-l elaborez. De altfel ma bucur ca la postarea anterioara din 28 iulie am pierdut un text caci anuntam niste linkuri in plus de cele deja indicate dar pe care acum nu le voi prezenta decat urmate de o analiza personala daca voi fi in stare sa o fac. Oricum pentru Mircea Hodor daca mai arunca si el o privire, printre cei 100 care intra zilnic, anunt ca ma voi referi la lucrarile "stiintifice" publicate de dl Nassim Haramein. Cred ca si motivul unei neexplicabile suparari pe mine sau pe tematica, intrucat a parasit firul dupa ce eu care totusi i-l rlevasem cu un link, pe acest domn Haramein, recunosc foarte interesant si plin de culoare in niste fimulete (conferinte ale acestuia) spunand ca desi imi este simpatic, nu stiu daca revendicarile sale stiintifice au acoperire(eram pe atunci doar la nivelul filmuletelor cam exotice si de popularizare) , caci fata de ce pretinde ca a facut, comunitatea cosmologilor si fizicienilor care urmaresc o teorie unificata ar fi trebuit sa se agite putin, eu unul necrezand in teorii conspirationiste care ar ascunde descoperiri marete, cum este Turbina lui Sabau.
Dau linkul de baza la care ma voi referi( o lucrare "stiintifica") pentru ca cei intersati sa stie la ce sa se astepte, alaturi de cel imagistic, un film, pe care cred ca i l-am dat si lui Mircea.

Lucrarile lui Nassim: http://hiup.org/publications/ (http://hiup.org/publications/)

Lucrarea urmarita de mine in mod special:

http://hiup.org/wp-content/uploads/2013/05/scalinglaw_paper.pdf (http://hiup.org/wp-content/uploads/2013/05/scalinglaw_paper.pdf)
SCALE UNIFICATION – A UNIVERSAL SCALING LAW FOR ORGANIZED MATTER Nassim Haramein, † Michael Hyson,‡ E. A. Rauscher§

Si filmuletul(de fapt filmul ca are 4 ore) cu o conferinta a lui Nassim (subtitrat) -a se vedea cele de dupa min 39:
https://www.youtube.com/watch?v=5v76kxUEYyU (https://www.youtube.com/watch?v=5v76kxUEYyU)
(vizionare placuta  :) )

Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din August 07, 2016, 06:14:35 PM
PS. Adaug inca doua titluri care de si se gasesc in lista publicata de dl Haramein in  http://hiup.org/publications/ (http://hiup.org/publications/) vor fi referite in analiza pe care intentionez sa o fac lucrarilor acestuia dar mai ales celei deja citate


http://hiup.org/wp-content/uploads/2013/05/scalinglaw_paper.pdf (http://hiup.org/wp-content/uploads/2013/05/scalinglaw_paper.pdf)
SCALE UNIFICATION – A UNIVERSAL SCALING LAW FOR ORGANIZED MATTER, Nassim Haramein, † Michael Hyson,‡ E. A. Rauscher§

Acestea sunt:

Quantum Gravity and the Holographic Mass,  Nassim Haramein in  Physical Review & Research International 3(4): 270-292, 2013   la
http://hiup.org/wp-content/uploads/2013/01/1367405491-Haramein342013PRRI3363.pdf (http://hiup.org/wp-content/uploads/2013/01/1367405491-Haramein342013PRRI3363.pdf)

si

COLLECTIVE COHERENT OSCILLATION PLASMA MODES IN SURROUNDINGMEDIA OF BLACK HOLES AND VACUUM STRUCTURE - QUANTUM PROCESSESWITH CONSIDERATIONS OF SPACETIME TORQUE AND CORIOLIS FORCES
N. Haramein and E.A. Rauscher,  in  R. L. Amoroso, B. Lehnert & J-P Vigier, Beyond The Standard Model
Searching For Unity In Physics, 279-331.© 2005 The Noetic Press,
https://www.scribd.com/document/17119770/2005-Collective-Coherent-Oscillation-Plasma-Modes-in-Surrounding-Media-of-Black-Holes-and-Vacuum-Structure-Quantum-Processes-With-Considerations-of-S (https://www.scribd.com/document/17119770/2005-Collective-Coherent-Oscillation-Plasma-Modes-in-Surrounding-Media-of-Black-Holes-and-Vacuum-Structure-Quantum-Processes-With-Considerations-of-S)

Lucrarile sunt deosebit de dificile desi calculele sunt de fapt algebrice dar se ridica la nivelul de dificultate al celor citate in Bibliografiile lor unde la loc de frunte pe langa Einstein sau Schwarzschild, se afla si un enorm fizician al lumii si ma refer la
John Archibald Wheeler (n. 9 iulie1911, Jacksonville, Florida, SUA - d. 13 aprilie 2008 Hightstown, New Jersey, SUA ) a fost un remarcabil fizician polivalent american cu contribuţii în fizica nucleară, electrodinamică şi optică, teoria relativităţii generale şi gravitaţie. A fost unul dintre colaboratorii lui Niels Bohr şi ultimii colaboratori ai lui Albert Einstein. A introdus şi dezvoltat noţiuni fundamentale în fizică, precum gaură neagră, spumă spaţial temporală, gaură de vierme şi altele. Wheeler este unul dintre creatorii armei nucleare americane.


Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: mircea_hodor din August 09, 2016, 02:57:40 PM

Citat din: atanasu din Noiembrie 19, 2015, 01:08:29 PM
O postare macar odata pe luna ca amicul nostru dl  Mircea Hodor sa nu se simta parsit,  poate valabil si pentru cei foarte multi care intra sa citeasca si al caror numar creste constant si cred ca azi va trece de 20000, ceea ce pentru tine Mircea este un motiv de mare satisfactie. Nu-i asa?  :)
Eu nu cred ca sunt insa 20000 de cititori distincti ceea ce arata ca sunt cativa care urmaresc continuarea acestui serial stiintific. :)
Dar sa postez linkul care sper sa va placa, fiind un filmulet foarte sugestiv si care desigur ca ne va ajuta sa ne unificam limbajul:

https://www.youtube.com/watch?v=zqb1lSdqRZY#t=92 (https://www.youtube.com/watch?v=zqb1lSdqRZY#t=92)

    Salutare tuturor,e ceva vreme de cind nu v-am mai abordat.Intimplarea face sa-mi fi sarit in ochi exact acest text si linkul cu trimitere la teoria comform careia universul ar fi plat,e o teorie care pe mine personal ma incita intr-un mod deosebit deoarece am o intrebare mai veche care ma framinta si care s-ar broda perfect  pe aceasta teorie.Este si motivul ptr. care v-am abordat domnule Atanasu,caci am reale regrete ca nu am studiat fizica si matematica la nivel profesionist(intre noi fie vorba-nici macar la nivel profan).E un mare handicap sa ai imaginatie dar sa nu dispui de instrumentele care sa te ajute sa-ti raspunzi la sumedenia de intrebari care apar indubitabil :) Concret;Evident cunoasteti reprezentarea spatiala a obiectelor din spatiu pe "tesatura" care ilustreaza modul in care gravitatia influenteaza marimea "pliului" de sub acel obiect ?!intrebarea mea este... nu cumva este o reprezentare gresita?!Adica in opinia mea profana,gindesc ca acea tesatura ar trebui sa treaca prin centrul maselor respective,caci (spre ex.)o hipernova care devine gaura neagra,rupe aceasta tesatura in centrul ei,nu la o oarecare distanta...sub ea. Din dorinta de a ramine impartial ,anexez si urmatorul link.http://www.descopera.ro/stiinta/15297236-cum-au-dovedit-fizicienii-spanioli-ca-universul-putea-fi-structurat-numai-sub-forma-tridimensionala (http://www.descopera.ro/stiinta/15297236-cum-au-dovedit-fizicienii-spanioli-ca-universul-putea-fi-structurat-numai-sub-forma-tridimensionala) .
     In acelasi context (dar  pe care din motive de economie a subiectului, voi incerca sa-l destainui ulterior)o alta observatie  care provine dintr-o cu totul alta directie ,are ca sursa un documentar bazat pe observatiile telescopului Hubble si in special pe concluziile acestor observatii (imi pare rau ca nu am mai gasit documentarul sa-i dau adresa de linkvoi reda intre ghilimele parte din textul acestor observatii);"Fotografiile obtinute cu ajutorul telescopului spatial Hubble sunt delicate si clare, indiferent de distanta pana la galaxia respectiva. In timp ce aceste lucruri suna ideale, noi calcule sugereaza ca acestea ar trebui sa fie de fapt neclare, ceea ce ii determina pe oamenii de stiinta sa isi puna intrebari si sa emita ipoteze In privinta timpului, spatiului si gravitatiei. Un aspect fundamental al fizicii cuantice (care descrie comportamentul materiei la nivelul atomilor, si relativitatea general, care creaza o relatie intre spatiu, timp si gravitate la scala mai larga) este ca in modul in care lumina calatoreste prin timp si spatiu, ar trebui sa fie putin intrerupta.
In acest fel, Hubble ar trebui ca creeze doar imagini neclare. Cu toate acestea, odata ce imaginile Hubble sunt clare, oamenii de stiinta concluzioneaza ca sunt lipsuri si erori in teoria fizicii cuantice. Oamenii de stiinta au studiat fotografiile unei galaxii aflate la o distanta de 5 miliarde de ani lumina, in comparatie cu cele ale unei stele explodand, aflata la 42 milioane de ani lumina. Toate imaginile erau exacte, ceea ce sugereaza ca lumina nu a fost distorsionata in spatiu de la sursa la observatory. Un studiu separat in care cercetatorii au analizat galaxii aflate la 5 miliarde de ani lumina a adus aceleasi rezultate. Rezultatele au introdus semne de intrebare asupra a doua cantitati fizice, lungimea Planck si timpul Planck, care sunt cele mai mici unitati spatiale si temporare masurabile. Lungimea Planck (6,626x10-34 Js sau 4,135x10-15 eVs) este distanta pe care un foton o strabate cu viteza luminii in timpul Planck (5x10-44s).>
Sub aceste praguri, lucrurile ar trebui sa devina neclare si, teoretic, lumina este sub limita Planck. Conform unor teoreticieni, daca timpul nu devine <neclar> sun intervalul Planck, unele modele astrofizice si cosmice, incluzand teoria Big Bang, trec sub semnul Intrebarii. Alti teoreticieni spun ca prea putine lucruri se cunosc despre comportamentul luminii sub intervalul Planck pentru a putea trage o concluzie cu privire la noile descoperiri ce trebuie explorate"".
       Un alt articol care mi-a atras atentia in acelasi context este urmatorul:https://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=1&cad=rja&uact=8&ved=0ahUKEwjGsPu3v7TOAhVFWBQKHTlRDW8QFggaMAA&url=http%3A%2F%2Fwww.descopera.ro%2Fstiinta%2F13734989-universul-oglinda-lumea-in-care-timpul-curge-invers&usg=AFQjCNHtWi5ZXwyXcNZhhOiHjqDzH7p5SA&sig2=zcQeoG-Aw9EHP3fS4CcHTw.Acum voi incerca sa rezum in citeva cuvinte dilemele care ma framinta si care au conexiune cu articolele enumerate anterior;credeti ca ar putea reprezenta o ipoteza,ideea ca acea tesatura sa delimiteze (in termenii pe care mi i-am imaginat mai sus)2 universuri paralele,universuri care par evidente in cazul aparitiei unei gauri negre?!n-ar putea aceasta ipoteza sa explice intrebari de genul misterului barionic (in sensul in care comform unuia dintre linkuri,Big-Bangul ar fi putut reverbera in doua planuri distincte astfel incit materia sa ramina de o parte iar antimateria de cealalta?!N-ar fi posibil ca ceea ce a "vazut"hubble intr-un mod "prea clar"in raport de asteptari-sa fie posibil tocmai datorita unui sa-i zicem acces observational "prin oglinda" ?!Nu s-ar putea explica in acest fel si acea bivalenta a componentelor cuantice?1Pun aceste intrebari cu specifica jena a unui profan care dupa cum mentionam anterior,nu are instrumentele de a se putea feri de ridicolul evidentelor unui specialist :)
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: mircea_hodor din August 09, 2016, 06:39:12 PM
   Raspuns la ultima intrebare de la pagina 11 ...
Un raspuns "glumet" ca provenind de la un adept al creationismului ar putea fi de genul :"ptr. ca Dumnezeu trebuie sa "vada" dintr-o dimensiune superioara"? :)Cam in genul in care putem noi privi musca din planul nostru?
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din August 10, 2016, 09:51:26 AM
Mircea,
1) Bine ai revenit!
2) Se pare ca nu ai citit tot ce am scris de atunci, dat fiind ca te rezumi a incepe comentariul cu propozitia  "Intimplarea face sa-mi fi sarit in ochi exact acest text si linkul cu trimitere la teoria comform careia universul ar fi plat..." ceea ce inseamna ca ai mai intrat intamplator in trecut sau abia acum, pe acest fir unde pe pg 11 adica acolo unde tu in octombrie 17  ai ultima postare, asta la care te referi din 19 noiembrie, fiind cu doar trei postari ale mele mai jos si unde intradevar filmuletul dat se refera la intelesul notiunii de univers plat care insa se bazeaza pe o intelegere tridimensionala(clasica) a spatiului, dar din pacate nu e clar daca acele harti ale fluctuatiilor radiatiei primordiale reprezinta puncte care toate aratau  ca pe harta respectiva toate in acelasi moment de timp(in simultaneitate) si cu asta este o mare problema in TRG, sa zicem de la inceputul Universului, adica sa zicem la un numar N de ani de la momentul de care noi consideam ca sntem indepartati cu 13,7 mlrd ani . Spun asta pentru ca noi cand ne uitam noaptea la cer vedem stele care insa nu sunt asa cum erau ele acum un timp N fata de noi ci exact fiecare la un timp Ni coerespunzator duratei pe care o face lumina ca sa ajunga in ochiul nostru(Eminescu :La steaua...) Adica asa cum am mai  spus, noi nu vedem o simultaneitate ci o infasuratoare a spatiilor pe axa timpului. Daca cineva stie ceva mai mult despre asta poate ne spune si ma gandesc ca poate la asemenea aspecte se gandea fara sa marturiseasca(sa nu-i fure cineva ideile) dl ILASUS si poate ca simtind tocmai asa ceva, s-a chinuit Electron cu el atat de mult, incat se pare ca de efort a fost scos din circulatie :)
3) La problemele ridicate de tine nu voi raspunde azi si nici maine, caci plec pentru doua saptamani din Bucuresti, asa ca pana joi seara sper sa pot posta doar (daca termin) analiza lucrarilor stiintifice ale lui Nassim Haramein, ca sa vedem daca ce face el este chiar stiinta sau nu si nu ma refer la toate lucrurile interesante pe care le spune in filmele sale ci strict la cele pe care le scrie in comunicarile publicate.
4) Gluma prin care imi raspunzi la intrebarea mea privind necestitatea stiintifica absoluta a unui spatiu cu 4 dimensiuni de tip metric, timpul fiind o a cincea ramane o gluma ireverentiaoasa la adresa Divinitatii si in acelasi timp si  inutila pentru noi caci ce vede Dumnezeu nu trebuie sa vedem neaparat si noi. Daca citeai atent cele scrise in 6 ianuarie referitor la prima intrebare, la care tot eu am raspuns atunci si pe care le puteai intelege si tu cu cata matematica poate ca stii si daca nu, poti sa intrebi caci nu vad a fi retinut in a intreba despre ce te interseaza, observai cam care este matematica Divina. Exponentiala in baza e.  :) Deasemeni la intrebarea prin care raspunzi cu aceasta gluma daca citeai si pg 12 a firului, vedeai cam ce am scris pentru a raspunde cat de cat la ea. Daca ignoram total argumentele si punem doar intrebari ca si cum toate aceste discutii nu au existat nu prea apreciem cred eu si munca celor care s-au ostenit cat de cat sa raspunda sau poate doar nu ne intereseaza.
5) Referitor la lipsa ta de cunostinte de mate-fizica, te anunt ca nu sunt profesionist in domeniu fiind doar inginer, chiar daca in liceu am fost olimpic la ambele discipline si daca rasfoiesti multele indicatii bibliografice, vei gasi la cele de uz mai larg o matematica elementara:algebra si geometrie, dar la unele si cunostinte speciale de matematci superioare pe care cred ca si profesorii de matematica dupa niste ani de doar predare la liceu, probabil ca le-au cam uitat, asa ca trebuie respectati toti acestia care se ostenesc pe acest camp al cercetarii si nu trebuie considerati ca lor nu le-ar trece prin cap ideile din filmulete , filmulete facute chiar cu ajutorul si a consultantei lor. Trebuie doar ca colegii lor care au cunostinte similare sa confirme ca matematca lor este si corecta dar mai ales utila adica in legatura cu subiectul fizic si nu pe langa, cum mi se pare mie ca este posibil sa fie dl Haramein, dar o spun cu toate rezervele celui care nu poate intra in detaliile calculelor dlui.
6. M-as bucura ca pe aici sa mai fie si absolventi adevarati de mate sau fizica dar cum poate ca ai observat acestia au parasit blogul sau s-au plictisit de noi.

Numai bine  :)
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din August 10, 2016, 11:00:39 PM
Comentariu la lucrarea lui Nassim Haramein(coautor) publicata in 2013: SCALE UNIFICATION – A UNIVERSAL SCALING LAW FOR ORGANIZED MATTER,  Nassim Haramein, † Michael Hyson,‡ E. A. Rauscher
http://hiup.org/wp-content/uploads/2013/05/scalinglaw_paper.pdf (http://hiup.org/wp-content/uploads/2013/05/scalinglaw_paper.pdf)

1) Introducere
Toate articolele stiintifice scrise de Nassim Haramein singur sau in colaborare au ca element central Gaura neagra(Black hole) mai ales in viziunea cea mai simpla, cea din 1916 data de  Schwarzschild care integreza primul ecuatiile relativitatii generale date de Einstein in 1915 cu anumite conditii initiale si de frontiera.
De aceea in cateva note documentare citand sursele, vom prezenta ideile din domeniu care credem ca sunt si la baza celor prezentate de Nassim Haramein, unele fiind discutate in trecut si pe acest forum asa cum s-a  prezentat in cele 12 sinteze facute de noi la inceputul acestui fir, mentionand ca tot ce prezentam in aceste note documentare sunt elemente cunoscute si care se gasesc in literatura de specialitate .
Vom preciza explicit si care sunt revendicarile lui Nassim Haramein:

Nota documentara :
Vom prezenta elementele minimale necesare de retinut pentru a putea urmarii articolul lui Nassim Haramein preluate din https://ro.wikipedia.org/wiki/Gaur%C4%83_neagr%C4%83 (https://ro.wikipedia.org/wiki/Gaur%C4%83_neagr%C4%83) si altele si pe care le utilizeaza si Nassim folosind insa unitatile de masura si notatiile acestuia :
Gaura neagra este un obiect astronomic limitat de o suprafaţă în interiorul căreia câmpul gravitaţional este atât de puternic, încât nimic nu poate scăpa din interiorul aceastei suprafaţe, cunoscută şi sub denumirea de ,,orizontul evenimentului". Nici măcar radiaţia electromagnetică (de ex.lumina) nu poate scăpa dintr-o gaură neagră, astfel încât interiorul unei găuri negre nu este vizibil, de aici provenind şi numele. Gaura neagră are în centrul ei o regiune cunoscută şi drept ,,singularitate".
Viteza de scăpare gravitaţională este la suprafaţa limită egală cu viteza luminii, aşa încât raza suprafeţei limită este egală cu raza traiectoriei circulare, numită ,,raza Schwarzschild".
În 1915 Einstein publică Teoria relativităţii generalizate, în prealabil demonstrând faptul că lumina este influenţată de forţa gravitaţională si  introducand( in paralel cu David Hilbert)  un sistem de ecuaţii diferenţiale neliniare de gradul 2 din care fac parte tensorul metric, tensorul Ricci, scalarul Ricci şi tensorul energie-impuls al sursei. Tensorul Ricci se obţine din tensorului Riemann, care se obţine din simbolurile Christoffel, definite de derivate ale componentelor tensorului metric.
Aceste ecuaţii ( https://ro.wikipedia.org/wiki/Ecua%C8%9Biile_lui_Einstein (https://ro.wikipedia.org/wiki/Ecua%C8%9Biile_lui_Einstein)) fiind rezolvate, cu anumite condiţii de frontieră,  permit să se obţină soluţii particulare, care reprezintă câmpul gravitaţional pentru o simetrie concretă. Există soluţii statice, staţionare, nestaţionare în funcţie de dependenţa sau independenţa de timp şi de forma acestei dependenţe, soluţii de simetrie plană, sferică, cilindrică, etc. Numărul soluţiilor cunoscute până în prezent întrece miile, dar cele mai importante sunt soluţia Schwarzschild, soluţia Reissner-Nordström, soluţia ce prezintă undele gravitaţionale şi soluţia cosmologică Fridman-Robertson-Walker, care prezintă Universul.
În relativitatea generală, gravitaţia este o manifestare a curburii spaţiu-timp. Obiectele masive distorsionează spaţiul şi timpul, astfel încât regulile uzuale ale geometriei nu se mai aplică. Lângă o gaură neagră, distorsiunea spaţiu-timpului este foarte severă şi din această cauză găurile negre au nişte proprietăţi foarte ciudate. O gaură neagră are ceva ce se cheama orizontul evenimentului sau raza Schwarzschild. Aceasta este o suprafaţă sferică ce marchează graniţa găurii negre. Poţi "intra" în gaură prin acest orizont, dar nu mai poţi ieşi niciodată. De fapt, odată ce ai trecut de orizontul evenimentului, eşti condamnat să te apropii din ce in ce mai mult de punctul de singularitate din centrul găurii negre. S-a estimat că punctul de singularitate este ,,traducerea" unei forţe gravitaţionale care tinde, ca valoare, spre infinit.
Revenind, câteva luni mai târziu Karl Schwarzschild este primul care găseşte o soluţie a ecuaţiilor de câmp ale lui Einstein si care ce descrie cîmpul gravitaţional al unui corp sferic, simetric, nerotativ determinand ceea ce se numeste Raza Schwarzschild  (denumită uneori şi raza gravitaţională). Aceasta  este o rază caracteristică fiecărei mase.  Este un termen folosit în fizică şi astronomie în domeniile teoriei gravitaţiei respectiv cel al relativităţii. Raza Schwarzschild reprezintă numeric abilitatea masei de a curba spaţiul şi timpul.
Valoarea ei este : Rs=(2xG/c2) x M unde :
Rs[cm] este raza Schwarzschild
G este constanta gravitationala si c este viteza luminii, rezultand pentru termenul din paranteza numit si constanta Schwarzschild valoarea de 1,48 10-28cm/gr
M[gr] este masa obiectului al carui orizont al evenimentului (Rs) se calculeaza
Daca Rs>R obiect, atunci obiectul este o gaura neagra fiind in sfera singularitatii create in centrul sau de raportul practic infinit dintre masa enorma si volumul obiectului care tinde la zero
Daca aplicam aceasta relatie la cateva obiecte cosmice avem :
a) Soarele cu o masa de cca 2x1033 gr are Rs =2,96x105cm =2,96 km
Rezultand ca este departe de a stisface conditia pentru a deveni o gaura neagra. Aceasta ar fi satisfacuta daca intrega masa a soarelui s-ar concentra intro sfera cu raza mai mica decat 2,96km, ceea ce nu este cazul.
b) La fel Terra, ar trebui sa aibe o raza de cca 1cm pentru a indeplini aceasta conditie.
c) Este interesant ca daca discutam  conditia si  pentru Univers caruia azi i se aloca o masa de cca 1056gr ar rezulta  Rs de cca 1,48x 1028cm in timp ce raza fizica alocata tot in prezent, fiind mai exact, cum vom arata mai jos de cca 4,4 x 1028 cm si atunci acesta raza ar fi in zona de satisfacere cu ceva  aproximatie a conditiei Schwarzschild, dar in sensul nerespectari ei
d) In principiu o gaura neagra poate avea orice masa mai mare ca cea minim posibila si care este masa Planck (2,176x10-5 gr).
In fizica cuantica se preaupune ca se pot defini gauri negre cuantice adica microgauri negre avand dimensiuni cuantice (https://fr.wikipedia.org/wiki/Micro_trou_noir#Masse_minimale_d.27un_trou_noir (https://fr.wikipedia.org/wiki/Micro_trou_noir#Masse_minimale_d.27un_trou_noir))
Dar in https://en.wikipedia.org/wiki/Micro_black_hole (https://en.wikipedia.org/wiki/Micro_black_hole) se precizeaza ca este posibil ca tinand cont de gravitatea cu torsiune(ceva ce spune si Nassim ca ia in consideratie) adica de teoria Einstein-Cartan , din cauza torsiunii care modifica ecuatia Dirac este posibil sa apara in campul gravitational particole numite fermioni care extind spatiul. Acest comportament cuantic ar duce la limitarea masei de la care pot apare gaurile negre la o valoare mult mai mare si anume la 1019 gr ceea ce inseamna ca minigauri negre nu exista, dar totusi Haramein are in vedere si analizeaza si atomul.
Daca totusi ne referim si la atom, respectiv la cel de hidrogen a carui masa este de 1,6x10-24 gr(https://ro.wikipedia.org/wiki/Hidrogen (https://ro.wikipedia.org/wiki/Hidrogen)), raza de cca 2,5x10-9cm,
valori pentru care raza Schwarzschild , Rs a atomului de hidrogen ar fi de 2,4x10-52cm  adica o marime mult sub cea mai mica dimensiune considerata in Univers si anume lungimea Planck de  1,6 x10-33cm si foaete departe de a satisface conditiei unei gauri negre.
e) Mergand in continuare in microunivers ajungem la cele mai mici dimnsiuni si anume cele numite ale lui Planck cum este masa Planck, mp care ar trebui sa aiba 2,176x10-5gr,.
cat si lungimea cea mia mica posibil, numita lungimea Planck, lp, de cca 10-33cm
https://en.wikipedia.org/wiki/Planck_length (https://en.wikipedia.org/wiki/Planck_length) si https://en.wikipedia.org/wiki/Planck_mass (https://en.wikipedia.org/wiki/Planck_mass)
Daca se calculeaza Rs pentru aceasta masa Planck se obtine aproximativ 2,4x 10-33 care este de ordinul de marime al lungimii Planck, ceea ce inseamna ca si cea mai mica entitate din Univers cu dimensiunile lui Planck ar putea fi o gaura neagra.
Credem ca pentru acest domeniu rezultatul ar putea fi o consecinta( se poate verifca prin calcul ) al valorilor numerice a parametrilor de care depind aceste marimi si care,  toate cele trei marimi determina constanta Schwarzschild, anume G, h,c care vedem ca leaga microuniversul adica teoria cuantica de macrouniversul dominat de gravitatie viteza luminii fiind elementul de legatura spatiu -timp fara de care nu exista lumea fizica.
Nimic insa nu explica cum pare ca si Universul in totalitate ar putea fi privit ca o gaura neagra si recunosc ca aceasta observatie a lui Nassim merita tot respectul si atentia.
Finalul Notei documentare

2. Analiza lucrarii lui Nassim Haramein si a revendicarilor sale
De la bun inceput voi afirma constarea mea la o analiza nu foarte docta dar pe concluziile dlui ca revendicarile lucrarii nu sunt foarte clare cat si  calculele folosite nu par a le motiva
In lucrare autorii afirma ca au dezvoltat o o lege de corelare (scaling law) pentru intreaga gama de obiecte fizice dela Univers, grupuri de galaxii si galaxii, sisteme stelare, atomul si la limita inferioara, domeniul cuantic al unitatilor Planck obtinand o variatie liniare intre o anume modalitate de a prezenta o marime de tip frecventa caracteristica a acestor obiecte(Hz), numita omega si raza Schwarzschild, determinata din conditia gaurii negre.
Ma voi rezuma sa analizez aceasta dependenta liniara care ar lega frecventa caracteristica de vibratie a unor obiecte fizice pornind de la macrocosmos si ajungand la microcosmos, de raza gravitationala.
Desi acesta dependenta este prezentata la pg 5 fig 2a si tabelul 1, voi da cateva explicatii care ne vor ajuta pentru intelegerea celor ce vor urma.
Astfel pe abscisa ox razele de valoare egala cu 10xx cm se reprezinta prin exponentii xx de la valoarea -33 in origine si 30 in capatul axei iar pe ordonata se reprezinta frecventa caracteristica (ne vom ocupa de calculul si semnificatia ei ulterior) in Hz(1/sec) tot in sistemul reprezentarii marimii prin exponentul yy fata de baza 10 , in origine fiind valoarea -17 si in finalul axei valoarea 50.
Evident ca asta este o scara logaritmica caci daca realizam reprezentarea pe una in valori reale ar fi fost o altfel de curba si nu o dreapta
Marimile care intra in aceasta diagrama sunt
-M, masa obiectului(gr) -data din literatura
-Rs, raza Schwarzschild a obiectului(cm) calculata din conditia gaurii negre
-Frecventa,omega (Hz)  -vom analiza ulterior modul de calcul
-c,  o viteza egala aproximativ cu viteza luminii intrucat este fie de 1010 cm/s fie de 1011 cm/sec( doar pentru obiectul Soare)adica este fie de cca 3 ori mai mica decat viteza luminii care este de 3x1010 cm/sec, fie de 3 ori mai mare ceea ce credem ca este imposibil, dar asa apare in tabelul 1 dat de Haramein !?
Este momentul sa spun ca din textul articolului este  evident ca Nassim Haramein considera obiectele fizice analizate ca fiind niste gauri negre care satisfac conditia lui Schwarzschild mai sus indicata  si care deci formeaza o gaura neagra daca raza lor fizica ,R, este mai mica decat Rs(R<Rs)
Obiectele fizice-gaurile negre analizate sunt de la cel mai mare la cel mai mic:
-Universul(U) cu masa cunoscuta din literatura de aproximativ 1056gr si raza evaluata azi la cca 1028 ceeea ce insemna ca conditia  Schwarzschild este satisfacuta, dar atentie consider  ca aceasta valoare atat a masei cat si a razei Universului nu are un grad mare de certitudine si mai mult filozofic am putea gandi Universul ca fiind o gaura neagra, el fiind totul si deci din tot neputand iesi ceva in exterorul sau, adica ar trebui sa credem ca toate valorile pe care le vom gasi pentru aceste doua dimensiuni fundamentale ale Universului,  spatiala si cantitate de materie, sa fie de asa natura incat sa satureze conditiilor de orice fel pentru ca universul sa fie o gaura neagra. Este totusi foarte interesant daca modul in care s-a calculat diametrul Universului de 93 mlrd ani lumina corespunzator varstei de 13,8mlrd ani are vreo legatura cu implicatii relatviste care ar putea corela dimensiunile acestuia.
De fapt datele din https://en.wikipedia.org/wiki/Observable_universe (https://en.wikipedia.org/wiki/Observable_universe) sunt pentru masa valoarea de 1056 gr dar penntru diametrul universului se indica valoarea de 93 mlrd ani lumina corespunzatoare unei varste de 13,799 mlrd ani.care inseamna pentru raza cca 4,4 1028cm care daca le luam ca atare nu respecta exact conditia  Schwarzschild care ar pretinde o raza mai mica decat Rs= 1,48 x1028cm find de cca 3 ori mai mare ceea ce nu indica Universul ca find in interiorul unei gauri negre cum sustine dl Nassim.
Desigur ca aici datele sunt asa de aproximative incat cred ca  primeaza aspectul filozofico -rational mentionat de mine mai sus, cum ca intr-un anume fel trebuie ca din acest univers sa nu poata iesi nimic, caci orice obiect existent trebuie sa fie doar in interiorul sau , ceea ce ne conduce logico-filozofic pentru aceasta limita a ratiunii, la idea unei gauri negre.
Se poate adaga si observatia  daca numai conditia lui  Schwarzschild este suficienta a fi luata in considerare intrucat mai sunt altele 3(Reisner-Nordstrom, Kerr si Kerr-Newman)  plus una revendicata de Nassim care ar introduce torsiunea si forta Coriolis, dar nu intram in astfel de amanunte pe care nici nu le cunoastem si care oricum ar depasi ce dorim sa facem aici.
-Gaurile negre identificate in astrofizica sunt de la cele mai mici asa numitele gauri negre mai mici,  de nivel stelar, cu mase de ordinul catorva mase ale soarelui , la cele medii cu mase de la 200-500x104 mase solare si infine la cele supermasive de 106-109 mase solare aflate in centrul galaxiilor si incluzand si  quasarii care azi sunt considerati a fi astfel de gauri negre. Astfel apar obiectele S cu masa sistemului solar adica cca 1033 gr, obiectele de tip G1 de marime medie cu o masa propusa de 103 masa sistemului solar adica 1036gr si de tip G2(supermasive)  cu masa de 107 ori cat cea a sistemului solar adica 1040 gr.
Pentru aceste valori rezulta cum se constata din tabelul 2 razele Schwarzschild de 108cm(1000km)  si 1012cm(10milioane km) care satisfac dependentei liniare prezentat de dl Haramein
Soarele insa ca cu toata bunavointa  nu este o gaura neagra, raza sa fizica fiind mult peste raza pe care ar trebui sa o aiba o gaura neagra de masa corespunzatoare, respectiv 10km si daca in centrul sau ar exista o aaemenea gaura neagra el ar fi absorbit de aceasta si nu ar mai exista si deci ar trebui exclus din lista obiectelor folosite.
-Atomul  are in tabelul 2 datele fizice corecte daca este vorba de cel de hidrogen si anume o masa de 10-24 gr si o raza de cca 10-8cm cu observatia ca aceasta raza este cea fizica si nu cea care este data de conditia Schwarzschild  care in cazul atomului este infima si anume de cca 10-52 cm adica mai mica decat lungimea Planck. Deasemenea dupa criteriile gaurii negre atomul nu rezulta a fi o gaura neagra. Ce este ciudat este ca raza sa fizica privita ca o raza  Schwarzschild intra in liniartatea gasita de Nassim .
Comentariu : Nassim nu prezinta in mod clar si pe fata aceste discrepante ignorand faptul ca sistemul solar iese astfel din cadrul pe care si l-a propus, respectiv sa stabileasca o corelatie pentru gaurile negre reale si nu pentru unele de principiu si referitor la atom, spune ca de fapt masa atomului ar trebui sa fie mult mai mare conform energiei vidului continuta in volumul unui atom, energie evaluata prin masa (relatia Einstein) pe care o are vacuumul, dar nu indica care ar fi aceasta masa, eu putand-o presupune ca fiind cea care inmultita cu 10-28 ar da raza gravitationala de 10-8cm ceea ce ar transforma cu adevarat atomul intr-o gaura neagra, adica o masa de  cca 1020gr putand astfel conchide ca in lumea atomica si subatomica se va lucra conform Nassim cu alte mase date de masa vidului. !?
In acest moment trebuie sa spun ca Nassim calculeazamasa unui centimetru cub de vid ca fiind de cca 5x1093gr multiplicand numarul de puncte Planck care formeaza un cm3 cu masa Planck, mult mai mare decat masa universului de cca 1056 g.
De fapt el da si masa  protonului in rel.4 si 5 de la pg 6, calculata pornind de la volumul protonului cu care aproximeaza si masa atomului de hidrogen cu un singur proton, pornind de la densitatea vidului mai sus evaluata, ajungand la o valoare de cca 5x1055gr care depaseste cu mult necesarul de 1020 care conduce la o raza fizica egala cu raza  Schwarzschild.
Relatiile de la 5-18 sunt complicate si nu este clar ce vrea cu ele Nassim si pentru cele discutate, respectiv legea liniara frecventa-raza  Schwarzschild nu sunt necesare ci probabil pentru ce numeste el fundamentarea protonului Schwarzschild ca fiind o gaura neagra si poate ca vom reveni la aceste aspecte.
Dar pana acum constatam ca in tabelul dsale doua gauri negre sunt una ireala caci soarele nu satisface conditia iar a doua tot asa, atomul nesatisfacand cu masa clasica conditia si doar apelul la un alt tip de evaluare pentru masa de tipul celei care conduce ca un cm cub de vid sa fie de 1037 ori mai mare decat masa pamantului !!!!????
Retinand aceste inadvertente sa trecem la frecventa caracteristica pe care aici nu o prezinta ca mod de calcul, ci doar trimitand fara nici-o referire suplimentara la o alta lucrare/4 /  
Haramein, N. and Rauscher, E.A., "Collective coherent oscillation plasma modes in surrounding media of black holes and vacuum structure - quantum processes with considerations of spacetime torque and Coreolis Forces," in Beyond the Standard Model: Searching for Unity in Physics, Eds. R.L. Amoroso. B. Lehnert & J-P Vigier, Oakland: The Noetic Press July (2005)  pe care am gasit-o la https://www.scribd.com/document/17119770/2005-Collective-Coherent-Oscillation-Plasma-Modes-in-Surrounding-Media-of-Black-Holes-and-Vacuum-Structure-Quantum-Processes-With-Considerations-of-S (https://www.scribd.com/document/17119770/2005-Collective-Coherent-Oscillation-Plasma-Modes-in-Surrounding-Media-of-Black-Holes-and-Vacuum-Structure-Quantum-Processes-With-Considerations-of-S)
o lucrare foarte complicata si fizic si matematic, accesibila doar specialistilor de varf din domeniu si nici acestora fara un efort sustinut de intelegere.
Sugerez ca poate sa se fi folosit relatia lungimii de unda din mecanica cuantica : http://www.scientia.ro/fizica/atomul/334-modelul-atomic-cuantic-schrodinger-heisenberg-dirac.html (http://www.scientia.ro/fizica/atomul/334-modelul-atomic-cuantic-schrodinger-heisenberg-dirac.html)
λ = h/(m x v)
unde  h este constanta lui Planck cu valoarea 6,63x10-34 Js personal neverificand aceasta ipoteza pentruca din fericire, ca sa judec problema acestei frecvente cum o fi ea si ce o fi insemnand ea(in paranteza spus, in mecanica, un sistem cu un grad de libertate adica un resort cu o elasticitate k si o masa m in capat, eventual si cu un amortizor pe resort, vibreaza la infinit daca amortizarea este zero si finit un anume timp in functie de amortizare, pana se opreste cu o periada caracteristica T(sec)  careia ii corespunde o freventa caracteristica omega(in radiani) sau f in Hz)
Daca urmarim valorile frecventei din tabel in functie de raza si de viteza c si daca viteza impartita la lungime are dimensiunea unei frecvente atunci putem face conjectura ca frecventa din tabel se obtine impartind viteza c(a luminii) la raza ceea ce inseamna de fapt ca am aflat de cate ori parcurge lumina intr-o secunda respectiva lungime (raza)
Constatam ca intradevar conjectura noastra se confirma,valorile din tabel pentru frecventa fiind cele obtinute impartind viteza luminii c la raza obiectului
Acum putem discuta aceasta lege liniara : pe abscisa cum am spus mai sus sunt xx exponentii puterii numarului 10 in puterea caruia se exprima razele si pe ordonata yy exponentii de aceiasi forma pentru frecvente.
Asadar intrucat omega=c/Rs  si Rs=10-28M
Omega=c/Rs adica OmegaxRs=c(constant =1010)
Dar Omega =10yy si Rs=10xx
Logaritmand avem : xx+yy=10 ceea ce intradevar reprezinta o dreapta dar rezultatul este ceva banal caci asa am construit diagrama si deci este normal ca sa obtinem asta. Daca marimile din grafic erau independente si obtineam variatia liniara asta da era ceva dar asa... ?:)
In plus are si o eroare grava de calcul pe care  nu stiu cum o reuseste, dar el da ca linie dreapta ecuatia Omega + R  =8 in loc de 10 (un 8 pe care nu stiu cum il scoate :)  )
Legea liniara a lui Hubble este cu totul altceva, nimeni nu se astepta la rezultatele respective in conceptiile de atunci si intre distanta si viteza de deplasare nu parea a fi vreo legatura, una nu decurgea din cealalta ca aici,  unde ne invartim circular si oricine primeste formulele utilizate poate sa constate existenta liniei x+y=10
Fata de aceste aspecte marturisesc ca daca careva capabil sa inteleaga bine ce face matematic si fizic Haramein si care sa poata explica si inadvetentele gasite de mine nu face asta, eu nu-l mai bag in seama pe acest domn care totusi spre uimirea mea face un calcul al dimensiunilor protonului se pare mai exact, dar mi-e teama ca si acolo este o circularitate si o coincidenta la zecimale privind asa zisul calcul mai exact, dar asta tot un specialist poate sa o verifice si cum astia nu au sarit in sus cum era cazul sa o faca ....

PS. Nu doresc sa comentez apariatia in fig 2b la pg 6 a unor  rapoarte corelabile cu proportia de aur(Phi=1.618) intre niste segmente neclar cum alese de Haramein daca nu ca sa conduca la acest rapoart dorit' Eu am ales punctele certe folosite anterior respectiv BB , Atom, Soare, punctul, bitul Planck(cum numeste Haramein lungimea Planck) care determna trei segmente pe dreapta BB-U de lungimile  BB-A,3.536 ;A-S,1.90 si S-U, 3.12, si am gasit doua perechi, prima pentru dreapta BB,A,S de 1.53 si 1.86(desigur ca daca facem media avem aprox 1.7) si a doua pentru A, S, Pk de 1.64 si 1.60 mai aproape de Phi cu o medie de 1.62
Nu imi dau seama ce semnificatie esoterica ar putea avea asta, dar seamana cu rapoartele pe care le gasesti in piramide pentru mai toate marimile din Univers sau cum spunea la misto Umberto Eco in Pendului lui Foucault si intr-un chiosc de ziare din Paris sau de oriunde.:)

Dupa aceasta incursiune in opera lui Nassim Haramein cred ca voi reveni cu niste explicatii pentru dl Hodor pote si cu update-uri  si cu textul final.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din August 26, 2016, 11:52:22 PM
Au trecut doua saptamani si Mircea Hodor nu a avut nici-o reactie . Ce sa fac, daca nu m-am referit la nici-o gaura de vierme si la nici-un canal de trecere de la un Univers material care ar putea fi al nostru dar nu n mod obligatoriu la unul antimaterial care cu siguranta nu este al nostru, ci doar la texte revendicate la a fi stiintifice de autorul lor, dl Haramein. :)
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Septembrie 04, 2016, 10:51:11 AM
Mircea ne apropiem de 40000 vizite si tu dai iar bir cu fugitii:)
Oricum postez aceasta stire aici ca sa nu uit de ea: http://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7018-detectarea-materiei-intunecate-se-lasa-inca-asteptata.html (http://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7018-detectarea-materiei-intunecate-se-lasa-inca-asteptata.html)

Cu un comentaiu final al dnei Cruceanu:

"După 20 de luni însă de măsurători LUX nu a detectat nici un semnal care ar putea să fie atribuit materiei întunecate. Ce înseamnă aceasta? Că materia întunecată nu există? Nicidecum – materia întunecată ar putea să fie altfel decât cea pe care o caută LUX – ori să aibă o masă diferită (deci nu WIMP) ori să interacţioneze cu materia normală mai slab decât se aştepta.

La ora actuală alte echipamente, mai sensibile că LUX, sunt în faza de instalare în alte laboratoare subterane, precum cel de la Gran Sasso (Italia). În paralel la marele accelerator de la Geneva (LHC) ar putea să fie generate particule de materie întunecată în urmă coliziunilor fasciculelor de protoni cu energii foarte mari."
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Septembrie 11, 2016, 02:46:59 PM
PS La stirea de mai sus trebuie sa adaug o alta care are cred legatura si cu materia intunecata(nedetectabila cu mijloacele azi existente) si citez din feisbucul "Fizica povestita" al dlui fizician Cristian Presura adica din postarea sa din 7 septembrie:
https://www.facebook.com/stiintaclub/ (https://www.facebook.com/stiintaclub/) care citeaza http://www.symmetrymagazine.org/article/sterile-neutrinos-in-trouble (http://www.symmetrymagazine.org/article/sterile-neutrinos-in-trouble) articol in care se anunta ca experimentul efectuat la Polul Sud intitulat Ice Cube nu a detectat ce spera sa detecteze, adica "neurtrini  sterili"(care nu interactioneaza cu materia cunoscuta) care desigur ca daca ar exista ar putea fi corelati cu materia intunecata. Mentionam ca existenta lor a devenit ipoteza acum 10 ani in urma  experimentului LSND (Liquid Scintillator Neutrino Detector) de la Los Alamos in care constatarea unei anomali a fost pusa in principal pe seama unei influențe ascunse a unui nou tip de particula, neutrino steril.
( https://lanl.gov/org/padste/adeps/physics/_assets/docs/nuclear-physics-LA-UR-14-22445.pdf (https://lanl.gov/org/padste/adeps/physics/_assets/docs/nuclear-physics-LA-UR-14-22445.pdf))
Totusi desi probabilitatea ca acesti neutrino sa existe este cea mai mica de cand se vorbeste despre ei, totusi ea ramane inca deschisa si cautarea lor isi va continua aventura.

Nota: Adaug pentru postarea anterioara, referitoare la experimentul LUX si linkul http://scientia.ro/stiri-stiinta/stiri-fizica/5717-materia-intunecata-experimentul-lux-nu-a-detectat-nimic.html, (http://scientia.ro/stiri-stiinta/stiri-fizica/5717-materia-intunecata-experimentul-lux-nu-a-detectat-nimic.html,) in care se pomeneste si experimentul mai sus referit adica IceCube.
De fapt rezultatul negativ a lui LUX nu anuleaza posibilitatea teoretica de a detecta materia intunecata ci ne spune ceva despre nivelul de precizie pe care trebuie sa-l atinga masuratorile noastre: "Rezultatele LUX spun efectiv că este mai greu să vezi o particulă de materie întunecată de 33GeV, o unitate de măsură a masei, decât să localizezi ceva de mărimea unui bob de mazăre .
aflat în centrul Căii Lactee. (Masa unui proton este de 0.938 GeV, iar LUX este cel mai sensibil în gama de la 20 până la 100 GeV)."
Există insa scenarii referitoare la particule alternative de materie întunecată care ar putea rămâne nedectate de experimentul LUX, ca de exemplu axionii. Axionii sunt bosoni, o varietate diferită de cea prezisă de Peter Higgs, cu o masă mică şi o secţiune eficace foarte mică pentru cele două forţe nucleare. Se prezice că axionii se schimbă în şi din fotoni, în prezenţa unui câmp magnetic puternic şi această proprietate permite conceperea unor experimente capabile să-i detecteze.

PPS Si daca se confirma ca neutrino sterili nu exista atunci ramane o mare intrebare: anomalia de la Los Alamos de ce a fost ea provocata?
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Septembrie 20, 2016, 09:24:28 PM
Din 5 septembrie si pana azi au mai fost 1000 de vizite ceea ce indica o medie de cca 2000 pe luna, medie care s-a pastrat constanta de la infiintarea acestui fir in martie 2015 de catre Mircea Hodor, dar tinut in viata de mine si ca sa nu fac doar acest anunt placut voi mai posta ceva ce are stransa legatura cu tema firului mai ales ca materia intunecata a fost destul de mult pomenita in articolele si comentariile ce au aparut pe aici.
Daca la postarile anterioare anuntam niste esecuri in incercarile de a detecta materia neagra, acum pot anunta o constatare deosebita si anume:
"La 300 de milioane ani-lumină distanţă de Pământ a fost descoperită in 2015 o galaxie foarte asemănătoare (ca dimensiuni) cu a noastră, însă alcătuită din 99.99% materie întunecată. Bizara galaxie ar putea să fie doar una dintre multele galaxii care conţin materie întunecată în cantitate mult mai mare decât materia obişnuită. Studiul acestora ne-ar putea ajuta să înţelegem din ce anume este alcătuită această misterioasă formă de materie şi să înţelegem mai bine Universul.
Există deci în Univers galaxii compuse din mult mai multă materie întunecată decât materia vizibilă. Există poate si galaxii compuse doar din materie întunecată, fără stele? Nu avem încă un răspuns la această întrebare.
Multe experimente, atât la acceleratoarele de particule, cât şi în laboratoarele subterane, încearcă să producă sau să detecteze particule de materie întunecată. În ciuda eforturilor mari în această direcţie până în prezent particule de materie întunecată nu au fost observate. Se speră ca în următorii ani să reuşim să ,,punem mâna" pe o astfel de particulă "
http://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7028-dragonfly-44-galaxia-formata-din-99-9-materie-intunecata.htm (http://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7028-dragonfly-44-galaxia-formata-din-99-9-materie-intunecata.htm)
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Octombrie 02, 2016, 09:08:57 AM
Aproape 42000 vizite adica ritmul se mentine, dar promit ca cel tarziu pana la sfarsitul acestui an daca forumul nu dispare in lipsa de combatanti ca cititori vad ca inca sunt zilnic destul de multi si deci o noua postare , eu cel putin fata de dl Mircea care l-a deschis cu numele sau la vedere(presupun ca nu este un pseudonim) dar tot la vedere l-a cam parasit , de ex nu stiu daca a citit textul pe care i l-am dedicat cu ocazia unei  scurte reveniri insa oricum eu am mai continuat studiul gandirii Harameinice si vin cu un UPDATE la cele scrise in 10 august:


UPDATE:

Mircea,
1) Revin la postarea anterioara nr 193 din 10 august 2016 de pe pg 13 a acestui fir dedicata discutarii ideilor lui Nassim Haramein pentruca am vrut sa-ti fac o placere dar recunosc ca am simtit si eu nevoia sa intru mai adanc in modul de gandire al acestuia, -care este un tip foarte simpatic si plin de farmec- mai ales cu referire la  cele prezentate in lucrarea acestuia
http://hiup.org/wp-content/uploads/2013/05/scalinglaw_paper.pdf (http://hiup.org/wp-content/uploads/2013/05/scalinglaw_paper.pdf) :

In textul anterior am aratat ca marimile omega(Hz)  si raza Schwarzschild(cm) nu sunt independente ci asa cum rezulta din datele tabelului 1 (pg 5) sunt in corelatia : omega=c/Rs adica omega x Rs= c(constant =10^10, aproape de viteza luminii) unde doar la Univers valoarea produsului este mai mare, 10^11, rezultand astfel in mod necesar relatia liniara pentru toate gaurile negre cat timp omega se calculeaza ca mai sus si cat timp si nucleul atomului pentru care se considera alta masa decat cea din tabel este fortat astfele sa se inscrie in acea relatie liniara.

Insa este interesant cum se gaseste aceasta relatie constanta intre omega si Rs, adica de ce raportul omega/Rs este tocmai 10^10, dar cred ca si aceasta este tot in consecinta relatiei Schwarzschild si deci nimic uimitor ci mai degraba un rationament circular aici la dl Haramein. Ce este insa si mai interesant daca este adevarat, este faptul ca dlui inainte ca sa se descopere gauri negre in centrul galaxiilor a postulat acest fapt si ulterior postulatul sau a fost confirmat, intrucat in momentul de faţă se înregistrează o puternică tendinţă spre consens asupra acceptării ideii că în centul majorităţii galaxiilor se află o gaură neagră super-masivă. Suplimentar  in prezent Nassim Haramein pretinde ca galaxiile se formeaza in jurul unei gauri negre si nu invers cum se presupune azi, adica gaura neagra ar preceda aparitia si formarea galaxiilor, aparand  in zona centrala a viitoarei galaxii pe care ar produce-o prin crearea de masa in interiorul ei, pe care apoi o expulzeaza formand galaxia.
In viitor se va vedea daca si aceasta supozitie va fi confirmata si daca va fi astfel  adica daca in Univers se creaza mereu materie in multitudini de mini Big Bang-uri cu fiecare gaura neagra creatoare de materie care apare si trimitand astfel la teoria universului cvasi-stationar(quasi-steady state) a lui Hoyle.
Asta este singurul lucru care ma determina sa-l remarc aceste intuitii(ipoteze) care daca s-ar dovedi adevarate ar fi geniale cum ar fi aceea ca vidul(energia acestuia)  este tipul care sufla in balonul  metaforei expansiunii universului din cartea Gravitatia a marelui fizician Archibald Wheeler si mai ales ideea  ca de fapt nu exista decat doua forte fundamentale(acest doi dialectic imi place si mie) ireductibile si anume cea electromagnetica si cea gravitationala eliminand necesitatea existentei celor doua forte nucleare din campul fizicii .
Deci sa fie revendicarle lui Nassim Haramein niste revendicari fantastice sau fantasmagorice ???......

Dar trebuie sa fiu corect si sa reunosc ca-l gasesc fermecator in prezentarile sale publice si desi cred ca am dat linkurile unora dintre acestora dau,poate din nou, o conferinta subtitrata in franceza intrucat personal imi place combinatia dintre franceza si engleza care imi ofera o muzicalitate cu totul speciala : https://vimeo.com/141980138 (https://vimeo.com/141980138)

Asa ca urmarind acest filmulet voi incerca sa identific mai precis principalele revendicari ale lui Nassim Haramein
Asadar:
1) Constatand ca diviziunea poate merge la infinit intr-un volum spatial finit (fractalii) si ca stiinta continua sa caute atomul in sensul lui Democrit adica cea mai mica particula care nu se mai poate divide si ca pentru asta se ajunge la energii din ce in ce mai mari, ramanand insa destul spatiu si niveluri de marime pana la acea limita Planck de care am vorbit in textul anterior si care nici ea nu ne-ar garanta formal un final fizic, el propune sa renuntam la o coborare de acest soi in infinitul mic(care nu este unul rau asa cum este cel mare de care incercam sa scapam prin renormalizare) si sa schimbam paradigma, urmarind cautarea nu a unei particule fundamentale ci a unui model fundamental de diviziune a spatiului ( a Universului), ceea ce ne-ar da cheia creatiei
2) Actualul model bazat pe Big Bang considera expansiunea ca o dilatare, ca o umflare izotropa dar nu explica ce anume produce respectiva umflare(lucru cu care si eu sunt de acord) . Nassim considera pe baza legii fundamentale a actiunii si reactiunii ca daca ceva se umfla in compensare in acest Univers ceva ar trebui sa se contracte si ca elementul comun care ar cuprinde si corela toate acestea este SPATIUL (aici imi amintesc ca si pentru filozofie doua sunt categoriile fundamentale date noua dupa Kant aprioric si acestea sunt Spatiul si Timpul si daca ar fi sa filozofez si eu, le-as  inlocui cu una singura care este miscarea,schimbarea care le creaza pe amandoua sau daca vreti le implica, implicarea fiind reciproca) in sensul ca poate nu obiectele determina, definesc  spatiul ci este invers spatiul determina, defineste  obiectele (asta ar insemna ca spatiul este o matrice formala, un fel de eter primordial?), iar acest eter are doar miscarea in potenta in lipsa ei ramanand nimic, ceea ce rational, adica tot filozofic este imposibil.
Nota mea: aici eu as reveni la Aristotel care spune ca obiectul exista in materie si in forma(de fapt azi am spune informatie) si ca aceasta forma determina obiectul si nu invers, ceea ce s-ar lega cu propzitia:"la inceput a fost cuvantul" cat si cu teoria ideilor a lui Platon, mai ales ca stiinta nu cunoaste materie in sine adica o materie primordiala neformatata ci doar forme de existenta a acestei potente de a  fi nu numai ideal ci si in mod material.
3) Consecinta lui 2 este ca  nu ne putem imagina un spatiu vid ci doar, unul infinit plin cu o infinitate de potententialitati carora am putea sa le spunem (nota mea: "fluctuatii" de formatare), iar teoria cuantica ajunge la rezultatul teoretic al unei densitati energetice infinite a vidului ceea ce se corecteaza? prin trunchiere, prin asa numita renormalizare, impunand de fapt un soi de atom Democrit de marime Planck, ajungandu-se de la o densitate de energie infinita la una finita chiar daca foarte mare, de cca 10^93gr /cm3 in timp ce azi se considera ca masa intregului Univers este de cca 10^56 gr.
Haramein considerea ca aceasta energie este sursa intregii realitati;
4) Urmareste o corelatie intre cantitatea de energie(frecventa proprie ) prin care ar vibra  liber(fara interventie exterioara) orice obiect din Univers si raza Schwarzschild a acestora (de fapt intre logaritmii acestor marimi ) si o gaseste liniara asa cum am aratat mai sus analizand articolul dlui referitor la acest aspect, dar deasemeni noi aratand ca din datele puse intrun tabel, aceasta corelatie liniara este obligatorie si normala in consecinta constructiei tabelului pe baza relatiei Schwarzschild si a formulei de calcul a respectivei frecvente, omega.
Voi detalia acest aspct aici pornind de la faptul ca masei care da raza Schwarzschild i se poate asocia o anume cantitate de energie cu relatia E=m*c^2  iar Rs=( 2G/c^2)*m, cele doua ducand la relatia E=(c^4/2G)*Rs, adica o relatie liniara intre energia gaurii negre si raza Schwarzschild a acesteia pe care si Haramein o gaseste fiind uimit!? de aceasta variatie liniara care este cu totul si cu totul banala (aici este buba in ce face dlui :) ) Deasemeni gaseste si raprtul PHI=1,618 care se regaseste peste tot in natura ceea ce il va conduce la concluzia 5 de mai jos care insa este slabita (nu si anulata) ca structura de demostratie logica, de observatiile noastre 
5) Alaturand 2 cu 3 si 4 isi pune problema sa gandeasca realitatea nu ca un obiect(obiecte) in spatiu ci ca diviziuni ale acestuia si sa caute modele pentru aceste diviziuni(obiecte) care se aliniaza atat de pefect pe o linie dreapta(ceea ce este dat prin ipoteza cum am aratat noi mai inainte-adica un rationament circular) si deci problema care si-o pune este sa gaseasca care este acea structura fractala fndamentala  in care se divide vidul(spatiul) si o gaseste dupa o incursiune si in istoria cunoasterii umane;
6) Preocupandu-se de atom (care am vazut ca nu se aseaza pe diagrama sa cu datele clasice pe care le posedam) doreste sa vada ce este cu vidul din atom si ajunge rapid la concluzia ca un proton are o masa energetica a vacumului pe care-l contine (in fluctuatii energetice) de 10^55 gr adica cat masa gravitationala a intregului  Univers ceea ce desigur ca este ceva foarte interesant, el concluzionand ca asta este o dovada a Unitatii Universale: TOTUL este UNUL!
Asadar cu aceasta masa si protonul si atomul pot fi foarte bine o gaura neagra cand si Universul la aceasta masa considerata azi si la dimensiunile sale enorme poate fi o gaura neagra.
Apare asfel protonul gaura neagra, protonul Schwarzschild cum il numeste Haramein, cu alte proprietati masice decat cele clasice, adica cum este si normal ca pentru a deveni o gaura neagra sa fie mult mai greu(10^14 gr)  decat cel standard(10^-24gr) dar lucru uimitor, caracteristicile protonului deduse de el la acest proton Schwarzschid in care nu au intrat calcule de mecanica cuantica, corespund foarte bine cu cele masurate experimental.
Intr-o diagrama a raportului log masa / log raza Schwarzschild care facuta pentru obiecte de la Univers la masa Plank, trecand prin galaxii , stele, soare si chiar pamantul aceasta relatie este evident lineara (nimic miraculos ci cf formulei lui Schwarzschild)  si desigur ca pe aceasta dreapta nu se pozitioneaza  protonul(atomul)  clasic care nu indeplineste conditia de gaura neagra ci cel denumit de Nassim proton Schwarzschild, care asa este construit si deci nici aceasta aliniere nu are nimic deosebit in ea, dar deosebit este faptul ca folosind aceasta masa de 10^14 gr si legea gravitatiei nu mai este nevoie pentru ca protonii sa invinga forta Coulomb si sa ramana lipiti, de asa zisa forta tare si asa mai departe de forta de culoare etc la nivelul quarcilor,  pentru a face consistent modelul atomic si mai ales fara a introduce la ultimul nivel actual al qurcilor  o forta infinita pe care nu prea avem cum sa o renormalizam .
Asta este cu adevarat uimitor si aici recunosc cu smerenie ca  nu prea vad care ar fi rationamentul circular. :)
Nota mea: Si sa ma scuze fizicienii dar incep sa cred ca modelul actual seamana cu modelul Ptolemeic care era mereu completat ca sa fie pus in acord cu observatiile astronomice ceea ce modelul keplerian-newtonian nu mai impunea si asta il si valideaza pana cand anume observaii ne cer si pentru acesta o anume extindee adica ce a facut Einstein. :)
Cu calcule simple de mecanica elementara,Nassim deduce viteza cu care se misca un proton lipit tangent la alt proton in spatiul nuclear in care se afla, si,  surprinzator(poate ca nu ci doar in consecinta relatiei Schwarzschild ) care este exact viteza luminii adica acea valoare pe care am gasit-o si la calculul freventei de vibrare a acelor gauri negre analizate in tabelul 1 din articolul completat  dar  care nu stim cum a aparut acolo, Nassim neexplicand clar acest aspect important.Asadar gaurile negre au viteza de vibrare cea a luminii si de aici si frecventa corespunzatoare. Foarte interesant!
Deasemeni calculand pe aceasta baza perioada de vibratie adica timpul in care doi protoni se rotesc unul in jurul celuilalt se regaseste aceiasi valoare, 5.5 *10^-23 sec(frecventa de 1.8*10^22 Hz)  in acord cu masuratorile de laborator si desigur si cu calculul modelului standard care insa ca si la cel Ptolemeic este pus de acord mereu si mereu cu experimentul :) )

De la minutul 60 la 85  se prezinta ideile geometriei vidului cu toate acele forme tetraedrice inscrise in volum sferic, eu neintelegand relatia geometrie/energie a vidului iar apoi si pana la sfarsit regasirea unor forme geometrice ca cele deduse anterior si codificate in traditiile si constructiile antice.. 
Este interesant deasemeni ca Haramein obtine forma fractala fundamentala folosind 64 de tetraedre exact cat foloseste si inmultirea sexuata a omului de la prima celula ou si pana cand incep sa se diferentieze celulele diverselor organe dupa acea diviziune primara in 4,16,64 celule identice.
Daca voi mai afla ceva semnificativ din revendicarile stiintifice ale lui Nassim Haramein va voi tine la curent.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Octombrie 18, 2016, 07:11:06 PM
Hm...In doua saptamani cca 1500 vizite, este un ritm mai mare decat speram si ca sa nu-mi dezamagesc spectatorii incep sa ma apropii in cerc de expozeul final.
Asa ca pentru a omogeniza limbajul, voi posta un scurt text care daca era in acei ani romantici cand Adi et co combateau pe cele 12-13 fire sintetizate de mine anul trecut la inceputul acestuia(vezi pag 1-3), ar fi lamurit multe si ar fi eliminat multe discutii...
Considerand ca totul a inceput cu Hubble adica cu observatiile si masuratorile astronomice pentru distantele si vitezele de recesiune ale galaxiilor fata de observator, care au confirmat ce a gandit abatele  Lemaitre, sa urmarim mai atent ce a decurs din acele prime masurartori si din ce a urmat apoi, elemente asupra carora voi reveni in cursul materialului final:

http://atunivers.free.fr/universe/redshift.html (http://atunivers.free.fr/universe/redshift.html)
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Octombrie 23, 2016, 07:59:45 PM
Revenire cu referire la postarile 179 si 180 din 4-5 iunie ac
Ca sa constatam cat de departe de adevar suntem daca ne bazam pe stiri de presa chiar daca sunt date de ziare serioase :

In textul recent(2015): Astronomy 275 Lecture Notes, Spring 2015 autor  Edward L. Wright, 2015 de 140 pg ce se poate urmari la

    http://www.astro.ucla.edu/~wright/A275.pdf (http://www.astro.ucla.edu/~wright/A275.pdf)

text redactat de un specialist, prof Ned Wright de la UCLA, la zi si deosebit de interesant pentru problema care ne preocupa aici (si pe care vazandu-l asemeni multor alte texte deja indicate ma face sa ma intreb de ce ma ostenesc si eu, daca  nu  probabil doar pentru a intelege mai bine decat  intelegeam anul trecut problemele teoriei Big Bang si ale evolutiei universului) la cap 1 pct 1.1 si 1.2 referitoare la vitezele de recesiune si deci la constanta Hubble si in conexiune la varsta universului, obsrvam  variabilitatea metodelor de masura  si a rezultatelor, chiar si in cazul aceleasi metode ceea ce trebuie sa ne faca sa nu ne mai miram cand vedem modifcarea minimala a constantei Hubble si sa retinem doar ordinul de marime certificat prin toate metodele .
Asadar cum nu pun la indoiala aceste rezultate ale masuratorilor(interpretarile se pot discuta) eventual va trebui sa dau o mai mare atentie teoriilor similare care si ele inglobeaza ca date de baza aceleasi masuratori.   

Indic si setul de lucrari unde se afla si cea referita ma sus la : http://www.astro.ucla.edu/~wright/intro.html (http://www.astro.ucla.edu/~wright/intro.html) si recomand suplimentar o alta lucrare a dlui prof.  Ned Wright respectiv:

Frequently Asked Questions in Cosmology in http://www.astro.ucla.edu/~wright/cosmology_faq.html#TD (http://www.astro.ucla.edu/~wright/cosmology_faq.html#TD)

(a se vedea si Tutorialul)
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Noiembrie 02, 2016, 11:17:12 AM
Incep sa ma apropii de final si constat ca una din problemele esentiale cu care trebuie sa incep tratarea subiectului este problema ridicata de mine in 11 ianuarie 2016 in postarea nr 165(cred ca reluata ), de fapt raspunsul la problema necesitatii discutiei despre BB intr-un cadru spatial cu mai mult de 3 domensiuni indiferent de tipul euclidian sau noneuclidian al spatiului la care desigur ca se adauga obligatoriu  dimensiunea temporala.
De fap intrebarea reluata dupa una mai veche la postarea 164 era astfel: " De ce sa preferam cinematica dilatarii in spatiul cu patru dimensiuni spatiale(inimaginabil) in locul cinematicii in spatiul cu trei dimensiuni spatiale(perfect imaginabil)?"
Asadar un spatiu cu patru dimensiuni spatiu -timp sau cu ma multe?
Am raspuns  atunci in mod succint astfel:  
"Un raspuns foarte superficial, dar despre care cred este conform realitatii si sper ca ulterior sa si argumentez acest lucru cat pot eu de consistent, este ca personal nu vad nici un motiv ca plecand de la "momentul Big-Bang" sau  poate mai corect este sa scriu de la "zidul lui Planck" sa am nevoie de un spatiu cu mai mult de trei dimensiuni spatiale (deci de volume, care includ suprafete , linii si puncte si care toate pot fi considerate ca dezvoltari spatiale ale punctului - aici cred ca ma intalnesc filozofic cu dl. Nassim Haramein, sper ca spre multumirea lui Mircea Hodor Zâmbet )  si de timpul unidimensional si cu un singur sens, adica ce curge de la minus infinit la plus infinit , momentul zero putand fi oriunde doresc sa stabilesc in mod conventional o origine pentru acea functie exponentiala mai sus prezentata."
Nota :voi reveni mai tarziu la respectiva functie exponentiala spatiu-timp la care m-am referit si in postarea nr 164.
In continuare voi updata acest text cu ce cred ca este necesar raspunsului maximal pe care-l pot oferi eu astazi, desigur bazat pe ce am vazut ca spun si altii si in acest sens voi relua discutia de la sintezele facute la inceputul firului si chiar mai detaliat de la firele respective sintetizate.
Sper sa nu va plictisesc si din acest moment chiar va rog ca cei care doresc  sa intervena la acest subiect, dar strict la acesta de ca si cum aici as deschide un fir nou cu titlul: Spatiu tridimensional sau multidiensional?, sa o faca.Multumesc.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Noiembrie 20, 2016, 05:41:21 PM
Nota explicativa:
Am scris in postarea anterioara ca voi completa cele prezentate foarte succint acolo, prin UPDATE-uri, dar trecand destul timp am hotarat sa structurez lucrarea pe fire succesive care vor aborda capitolele ei , fiecare fir(capitol) fiind postat treptat de la inceput si pana la finalizare prin adaugiri succesive ,  mai intai fiindca acum le scriu, apoi pentruca daca vor fi observatii este bine sa fie facute la cald si nu la final, putand astfel sa tin cont de ele pe masura elaborarii textului.
Elaborarea nu este usoara fiindca pentru fiecare capitol si chiar pentru notiunile diferite tratate intrun capitol a trebuit sa trec  in revista enorma documentare efectuata din care cateva titluri le-am anuntat in textele anterioare pentru a usura intelegerea tematicii  discutate . O sa dau un singur exemplu cu o lucrare despre teoria relativitatii in care cam jumate din pagini constituie bibliografia cu peste 550 titluri. Nu pretind ca am consultat acestea(unele erau deja fisate de mine din alte surse) dar nu se stie daca pe parcursul redactarii nu ma voi intoarce la ea. In paranteza spus nici respectiva lucrare nu am consultat-o integral ci urmarind cateva aspecte cum ar fi problema dimensiunilor spatiale. Oricum la TRG ma voi referi si in cele ce vor urma.
Respectiva lucrare  despre TRG, pe care nu cred ca am mai indicat-o anterior fiind foarte recent publicata, este:
General Relativity and Cosmology: Unsolved Questions and Future Directions, autori Ivan Debono   si George F. Smoot,  Universe 2016, 2(4), 23; doi:10.3390/universe2040023
http://www.mdpi.com/2218-1997/2/4/23/htm (http://www.mdpi.com/2218-1997/2/4/23/htm)

Asadar sa pornim la drum :

Motto

Sa nu incerci solutii in afara rationabilului numai pentru ca nu le poti gasi in cadrul rationabil  intrucat  nu muti decat arbitrar granite ale cunoscutului
"The effort to understand the universe is one of the very
few things that lifts human life a little above the level of farce,
and gives it some of the grace of tragedy."—Steven Weinberg

Cuvant inainte

Aceasta lucrare este intro mare masura o monografie in care am incercat sa prezint in evolutia lor istorica ideile si teoriile care azi la un loc descriu aparitia, compozitia si evolutia Universului, fiind totusi centrata pe teoria de baza azi pentru acest subiect, care este Teoria Big Bang(TBB).
Din acest motiv am folosit o multitudine de surse care vor fi mentionate pe parcurs.. Deasemenea cand preiau(citez) ca atare portiuni de text dintro sursa anume, se indica explicit acest lucru.
In ceea ce priveste amprenta personala aceasta va aparea sub forma unor note ale autorului amplasate in cadrul textului acolo unde am considerat ca este potrivit sa fie amplasate sau mentionat in text ca se preznta o viziune a autorului asupra celor prezentate anterior in firele de discutii de pe acest forum din care 13 au fost chiar sintetizate pe acest  topic sau in bibliografia citata.

1. Despre Spatiu , despre Timp

Voi incepe aceasta discutie invocand ce a spus Kant despre acestea(spatiu si timp) si anume ca sunt notiuni intuitive , aprioric date omului.
Aceasta ar putea sa insemne ca nu doar cu experienta putem mobila sensul acestor doua marimi fundamentale pentru orice filozofie si desigur ca si pentru stiinta, ci ca ne nastem cu posibilitatea implicita de a decripta semantic datele experimentale concrete oferite de simturi existand asadar un acord, o consonanta intre elementul aprioric dat si elementele concrete  care ne vin prin simturi.
Suntem fiinte rationale, functionand deci pe baza celor doua legi fundamentale ale ratiunii si anume identitatea si noncontradictia si a celei de a treia pe care o consider fiind a ratiunii practice, anume cauzalitatea.
Identitatea si noncontradictia se refera la un anume moment de timp, iar cauzalitatea leaga fenomenele in timp de la cauza la efect.
Nu doresc sa insist mai mult, acestea nefiind de folos pentru tema noastra stiintifica si nu filozofica
Spatiul care ne este dat intuitiei noastre dar si ratiunii este tridimensional, nemarginit si infinit iar timpul este monodimensional nemarginit si infinit.
Desigur ca in mod rational putem face speculatii si restrictii asupra acestora si despre asta vom incerca sa discutam in continuare.

Despre fiinte mono, bi si tridimensionale aflate in spatii similare sau in cel imediat superior
Vom discuta diversele analogii care s-au facut si pe acest forum acestea  fiind preluate din literatura si deci vom vorbi despre spatiul cu o singura dimensiune geometrica adica linia, cel cu doua dimensiuni adica suprafata si cel cu trei adica spatiul in care existam, cu lungime, latime si inaltime adica formand un volum nemarginit si infinit.

a) Pentru o fiinta monodimensionala nu exista decat punctul si spatiul in care exista ea si caruia noi ii spunem linie.
Acea fiinta rationala, unidimensionala nu stie daca este pe o linie dreapta sau de orice forma ar fi ea si nici macar nu are notiunea de linie ci eventual de succesiune de puncte. Pentru ea spatiul are o singura dimensiune pe care o s-o numeasca , convenim ca asemeni noua , lungime si o s-o masoare , o sa aiba un ,,inainte" si un ,,inapoi". Va intelege si obseva punctul ca ceva fara dimensiune(matematic vorbind) dar ca un infinit mic, fizic vorbind. Daca va fi pe o linie nemarginita inainte si inapoi,adica infinita, va considera spatiul ei ca ceva infinit si daca va fi pe o curba inchisa, ca pe ceva finit de lungime masurabila putand reveni de unde a plecat.
Timpul va fi similar cu al nostru, adica  continuu, venind din trecut si mergand spre  viitor. Ori pe ce linie va fi, inchisa(finita)  sau deschisa(infinita), nu va putea concepe spatiul celeilalte linii, cele doua spatii fiind fara comunicare si fiintele moniodimensionale din ele vor considera universul lor ca ceva unic nestiind ca ar putea avea o curbura sau ca ar putea exista un altul, nicio experienta nepermitandu-le o astfel de supoztie. Asadar aceste fiinte neavand nimic sub nivelul lor de complexitate decat punctul care matematic este nimic, nu vor putea sa faca analogii, sa intuiasca ceva inafara celor direct date prin simturile lor monodimensionale.
b) Pentru o fiinta bidimensionala adica existand pe o suprafata vor exista doua dimensiuni spatiale desigur alaturi de una temporala. Aceste fiinte vor putea vedea liniile drepte sau curbe ca niste elemente incluse in spatiul lor dar abstractizate pana la a considera ca nu au decat lungime iar figurile(corpurile la nivelul lor) avand si latime adica suprafata. Punctul pentru ele va fi intersectia a doua asemenea linii si deci tot fara dimensiune, dar aceasta lipsa de dimensiune va fi de domeniul evidentei sezizabila imediat  pe cand in cazul fiintelor monodimensionale intuirea punctului nu se poate face decat apeland la limita infnit mic a lungimii. Desigur ca si pentru fiinta bidimensionala va fi accesibil rationamentul in care punctul va fi un infinit mic al suprafetei mereu descrescatoare prin descresterea dimensiunlor geometrice liniare .Linia in schimb va putea fi data si intuitiv prin scaderea spre zero a uneia din dimensiunile liniare, sa spunem a latimii ramanand doar lungimea.
Putand insa vedea elementele  monodimensionale pe care le cuprinde spatiul lor, acestea fiind o infinitate ca pozitie si forme, una singura insa fiind unica ca forma, adica linia dreapta, vor seziza direct existenta curburii nule pentru linia dreapta si diferita de zero  pentru lina curba cat si faptul ca vor exista linii care vor delimita contururi inchise si deci finite  cat si linii care nu vor crea contururi inchise si finite, ci deschise adica infinite cum creaza liniile  paralele. Vor intui asadar curbura universului inferior, monodimensional, prin faptul ca toate razele unui cerc(perpendiculare pe cerc in punctul comun cu acesta, concura intr-un punct si ca tote perpendicularele pe o dreapta sunt paralele, dar si  faptul foarte important ca ar putea metaforic vorbind, exista mai mult de un singur univers monodimensional  asa cum sunt conditionate aproric sa creada fiintele monodimensionale, dar si ca odata ce fiintele monodimensionale pot fi cuprinse intr-un univers bidimensional desi lor acesta le pare unic logic ar putea sa faca ipoteza ca ar exista mai multe universuri bidimensionale si ca si acestea asemeni liniilor pot fi plane sau curbe si cuprinse toate intrun univers de nivel superior tridimensional. Ar putea atunci sa presupuna ca o suprafata bidimensionala poate fi cu curbura zero sau diferita de zero , ca in cea cu curbura zero functioneaza geometria euclidana si noneuclidiana in celelalte, ca dreapta este intersectia dintre doua supragfete plane si ca linia curba este intersectia dintre doua suprafete curbe si asa cum exista in plan cercul, tot asa ar putea exista in spatiul superior tridimensional sfera cu o suprafata de curbura pozitiva constanta, toate perpendicularele pe punctul din suprafata pe care-l intersecteaza fiind concurente in ce ar numi ele a fi centrul respectivei suprafete sferice. Toate acestea fara sa sezizeze intuitiv existenta volumului dar putandu-l totusi deduce ca posiblitate teorectica, adica prin analogie cu suprafata care este formata dintro infinitate de linii asezate una langa cealala, astfel si  volumul putand fi gandit ca marimea obtinuta prin asezarea una in contact cu cealalt a unei infinitati de planuri, asa cum linia se obtine prin asezarea una langa altul a unei infinitati de puncte si planul a unei infinitati de linii drepte. Ar putea sa se intrebe pe ce tip de suprafata se afla si ar avea la dispozitie experientele cu perpendicularele pe o linie dreapta care sunt fie paralele, fie convergente fie divergente, cu suma unghiurilor intrun triunghi sau cu circumferinta cercului construit si astfel ar afla in ce univers se afla dar nu ar putea elimina existenta unei infinitati de universuri asemenea cu care nu pot comunica in niciun fel, dar care pentru cei din lumea tridimensionala ar fi la fel de accesibile ca pentru ele cele monodimensionale din lumea lor bidimensonala
c) Asadar fiintele din lumea bidmensonala se deosebesc radical de cele din lumea monodimensonala putand concepe analogic si lumi de rang inferior cat si de rang imediat superior pe care insa nu le pot descrie decat matematic iar  experimental neputand decat sa afle in ce tip de lume bidmensionala ca curbura se afla. Pot insa matematic sa conceapa si lumi cu patru sau mai multe dimensiuni spatiale in care fiintele existente s-ar putea raporta exact ca si ele la  universurile inferioare ca rang sau imediat superioare.
Astfel referitor la universul lor bidimensional pot realiza ca asa cum punctul poate fi privit ca o intersectie a doua linii, la fel cum o linie poate fi privita ca o intersectie a doua suprafete si o suprafata poate fi privita nu numai ca o componenta a unui spatiu tridmensional ci posibl si ca o intersectie a doua lumi tridimensionale, chiar daca asa ceva nu se poate concepe altfel decat matematic.
Asadar daca asa ar sta lucrurile in realitate atunci poate ca aceste lumi ar putea comunica intre ele in punctele lor de contact(de intersectie)  dar pana acum din nicio directie nu a aparut nimic decat doar ce ne permite imaginatia noastra matematica si rationala sa concepem si sa idealizam.

d) Si ajungem acum la universul nostru tridimensional care fie este unic si fara un nivel superior din care sa poata fi privit asa cum privim noi pe cele inferioare ca rang noua, fie  am accepta ca face parte dintr-unul cvadridimensional care ar putea fi si el unic dar si multiplu si atunci am putea fi chiar o intersectie a unor astfel de spatii superioare noua.
Repet ca asa ceva este doar o speculatie filozofico-matematica mult mai hazardata decat acceptarea extraterestrilor in vizita pe aici.
Spun matematica fiindca oricand putem defini o suprafata tridimensonala in cadrul unui spatiu cvadridimensional cu ecuatia : w=f(x,y,z) asa cum in spatiul tridimensional z=f(x,y) este o suprafata bidimensionala, etc.
Se poate largi discutia si in zona marimii durata(timp) dar nu doresc sa fac asta, insa oricine doreste este invitat sa o faca
Este evident ca din spatiul cvadridimensional, cel tridimensional poate fi urmarit cu usurinta motiv pentru care pe unele din frele de discuti de pe acest forum unii din comentatori au simtit nevoia sa invoce acest spatiu cu privire la definirea comportamentului Universului nostru in cadrul TBB, in realitate nimic impunand acest lucru, pentru ca la fel cum se pot determina tipul curbura a unui spatiu   prin masuratori  asa cum se poate poate face pentru spatiul bidimensional , la fel se poate face si pentru cel tridimensional si anume daca s-ar face masuratori astronomice exacte (asa cum Gauss a si facut pentru cea a pamantului intelegand ca curbura este o proprietate intrinseca (de la el porneste imaginea cu fintele bidimensionale  continute intr-o suprafata), exact asa cum si eu sustin ca si curbura nula a liniei drepte este o proprietate intrinseca a acesteia botezata de mine rectitudine si care fiind aceiasi pentru orice line de curbura nula din univers,adica dreapta, face ca toate liniile (ca dealtfel si toate planurile sa fie  identice, diferind doar prin pozitie si deci nedistincte prin nimic intrinsec , adca din interiorul lor.
Astfel putem considera ca orice linie dreapta (sau plan) si daca generalizez orice obiect de curbura nula indiferent din ce spatiu matematic face parte  este unic din punct de vedere intrisec al geometriei sale, deosebirea prin pozitie fiind valabila numai in cadrul sistemului spatiu-timp.
Adica de fapt exista o sngura dreapta, un singur plan,un singur spatiu euclidian (de curbura nula) si in genere o singura varietate de curbura nula.
Adica curbura spatiului tridimensional care ar fi evidenta pentru cineva din spatiul de rang superior este masurabila intrinsec adica prin masuratori spatiale chiar in cadrul spatiului a carei curbura vrem sa o determinam si deci masuratori cosmologice la scara universului ne-ar da aceasta valoare si vom anticipa ca ele deja se si fac prin interpretarea relativista a celor facute azi asa cum vom vedea mai exact mai tarziu.
Ce doresc sa retinem acum, este faptul ca nu avem nevoie de a fi in patru dimensiuni care sunt de neimaginat intuitiv pentru noi si cu care nu avem cale de comunicare, pentru a ne explica corect fenomenele din spatiul nostru tridimensional careia i se adauga si timpul.
Asadar nici legea Hubble si nici alte masuratori nu confirma in vreun fel existenta unui spatiu de ordin superior.
Nici nu ar avea cum, iar faptul ca spatiul nostru este plat adica are o curbura nula il face in opinia mea sa aiba sanse maxime la a fi unic fiind identic cu orice alt spatiu plat cate sa zicem ar fi in alt univers decat asta al nostru, ele fiind intrinsec indiscernabile unul fata de celalat, curbura sa nula ne indicandu-l ca fiind obligatoriu apartinator unui spatiu superior in 4 dimensiuni spatiale de neimaginat intuitiv ci preferabil ca fiind doar un spatiu pur si simplu euclidian cum ar fi si planul in spatiul cu trei dimensiuni
e) Timpul
In mecanica newtoniana este independent de spatiu dar in mecanica aplicabila universului la scara mare este intrinsec entitatii fizice, varietatii numita spatiu timp(asadar cu patru dimensiuni matematice) cu care se lucreaza in teoria relativtatii (TRG) in care masa curbeaza acest continuum spatiu -timp.
De fapt eu am definit spatiul macrocosmic ca o taietura a univesului cvadridimensional pe axa timpului  adica daca Univesul asculta de functia F(x,y,z,t) vom avea o infinitate de astfel de taieturi adica spatii ale momentului gandible in simultaneitatea lor teoretica  pe care noi din cauza vitezei finite a luminii nu o putem constata si experimenta decat aproximativ si in zone restranse de spatiu si imi permit sa fac ipoteza ca probabil  reversul acestei situatii la scara lui Planck(in microcosmos)  ne duce la incertitudine, adica la existenta potentiala a unui fenomen intrun anume moment de timp. sub mai multe aspecte diferite si imposibl de discernat care din ele ar urma sa se  produca.
Asadar cand vorbim de curbura, vorbim de curbura spatiu timp intrinseca Universului nostru cu aceasta distributie a materiei si enegiei in spatiu care este azi si pe baza caruia  se rezolva ecuatiile TRG.
Este asemeni vitezei lumiii o proprietate universala si care in mod miraculos se cam mentine in zona lui zero si trimitandu-ne la un Univers plat(raza de curbura infinita) in spatiu-timp si deci si infinit asemeni razi de curbura.

In concluzie, constatam din discutiile de pe forum, o conceptie destul de raspandita prntre cei care discuta despre Big Bang, cum  ca Universul ar fi un obiect tridimensional curbat scufundat intrun spatiu cu mai multe dimensiuni si care s-ar dilata in acest spatiu. Aceasta conceptie eronata a fost favorizata de analogia care se refera la un model de suprafata sferica in doua dimensiuni care s-ar extinde in spatiul tridimensional. Desi desigur teoretic este posiibil (am aratat mai sus acestea) sa fie gandit Universul si in acest fel, nu este necesar si nimic din ce am masurat nu poate sa ne trimita la acel spatiu de ordin superior caci toate masuratorile noastre se fac in acest cadru spatiu-timp in care ne aflam si din care nu putem iesi decat in mod utopic -imaginar chiar daca matematic corect. Masuratorile indicand ca suntem intrun univers plat(cu raza de curbura infinita) nu putem vorbi nci de un centru al acestei expansiuni care daca ar fi intradevar nu s-ar putea determina in spatiul nostru asa cum nici un asemenea centru nu l-ar putea determina cei dintro suprafata sferica care s-ar extinde si care daca ar avea o raza enorma de curbura si crescand neintrerupt ar apare in masuratori cu precizie imperfecta ca una plata.
Mentionez ca in niciunul din cartile sau articolele  consultate nu am gasit o afirmatie privind caracterul cvadridimensional al spatiului ci doar remarci de felul celei pe care am facut-o mai sus , vezi Frequently Asked Questions in Cosmology http://www.astro.ucla.edu/~wright/cosmology_faq.html#top (http://www.astro.ucla.edu/~wright/cosmology_faq.html#top) , intrebarea cu pricina fiind: What is the Universe expanding into?.
Deasemeni intro discutie cu un fizician roman de top, acesta a confirmat acest aspect (vezi comentariul de pe acest fir: #170 : Februarie 27, 2016, 04:51:14)

In concluzie trebuie lasata deoparte orice speculatie privind alte dimensiuni spatiu timp decat cele eisteiniene nefiindu-ne in niciun fel necesare.

PS. Cu scuze ca am omis in textul de mai sus sa citez si lucrarea indicata de dl  Mircea Hodor la scurta lui revenire pe acest fir(vezi postarea dlui din data de 09.08 2016 cu nr.190 unde referitor la problema numarului de dimensiuni spatiale indica un articol recent de la http://www.descopera.ro/stiinta/15297236-cum-au-dovedit-fizicienii-spanioli-ca-universul-putea-fi-structurat-numai-sub-forma-tridimensionala,care (http://www.descopera.ro/stiinta/15297236-cum-au-dovedit-fizicienii-spanioli-ca-universul-putea-fi-structurat-numai-sub-forma-tridimensionala,care) este preluarea unei informatii de presa de informare stiintifica din http://www.sciencealert.com/new-paper-explains-why-the-universe-is-in-three-dimensions, (http://www.sciencealert.com/new-paper-explains-why-the-universe-is-in-three-dimensions,) de fapt articolul original fiind scris de cativa fizicieni universitari din Spania si confirmand pe o alta cale decat cea folosita de mine mai sus, necesitatea ca Universul nostru sa fie spatial tridimensional in consecinta legilor termodinamicii.
Articolul original este recent, adica din martie 2016, este intitulat ,,Is the (3 + 1)-d nature of the universe a thermodynamic necessity?" si este  indicat la http://iopscience.iop.org/article/10.1209/0295-5075/113/40006/meta (http://iopscience.iop.org/article/10.1209/0295-5075/113/40006/meta)   sau  http://iopscience.iop.org/article/10.1209/0295-5075/113/40006 (http://iopscience.iop.org/article/10.1209/0295-5075/113/40006)
În mod concret, specialiştii din cadrul Universităţii din Salamanca (Spania) şi cei ai Institutului Politehnic din Mexic au folosit primul şi cel de-al doilea principiu al termodinamicii, pentru a explica de ce Universul este structurat sub forma celor trei dimensiuni, ei explicand că în timpul formării Universului, datorită cantităţii enorme de energie eliberate, el se putea structura sub orice formă dimensională. Însă, atunci când nivelul de temperatură din cosmos s-a diminuat, singura formă sub care sistemul se putea organiza s-a dovedit a fi cea tridimensională.
Nu voi intra in amanuntele acestui studiu  caci nu o sa contrazic eu niste universitari specialisti in fizica si cercetatori in domeniul acestor  teorii cosmologice si care in plus imi si confirma opinia, ci voi reda doar concluzia lor: daca la inceputul varietatii spatiu-timp adica in zona lui 10^-43 sec, in infinitul mic , in singulaitatea spatiala avand dimensiunea  Plank de 10^-33 cm materia neformatata(expresia imi apartine) cu o temparatura si energie cvasiinfinita ar fi putut exista in oricate dimensiuni nefiind nici-o posibilitate dea deosebi universurile posibile dupa numarul lor de dimensiuni , pentru ca apoi imediat ce temperatura si energia corespunzatoare au scazut dramatic Universul a fost prins ca intrun fel de sant (a kind of rut)neavand suficienta energie pentru a mai scapa de acolo iar acest ,, sant" a fost, sustin autorii, in mod necesar tridimensional.
Asadar atunci am iesit din imperiul initial al tuturor posibilitatilor trecand  in imperiul cauzal al necesitatii.

Nota: azi 19 februarie 2017 am facut cateva modificari in acest text publicat in 20 noiembrie, dupa ce au mai fost facute si altele de la publicare in 27 noiembrie 2016.

UPDATE(12 ianuarie 2018)
Cred ca s-a observat ca acest prim capitol se bazeaza in mare maura pe contributia personala a autorului fiind desigur si cateva indicatii bibliografice.
Acum ajuns la afarsitul documentarii si la sfarsitul acestei cercetari si  mai pot adauga cu bucurie faptul ca si in literatura am mai gasit argumente consistente pentru nonnecesitatea unui spatiu diferit de spatul -timp utilizat de TRG adica pentru exact cele ce le-am prezentat mai sus.
Astfel se precizeaza foarte limpede ca nici-o masuratoare si deci nimic nu ne arata ceva despre un Univers dincolo de ce puem vedea  si masura sau evalua prin calcul teoretic pornind de la modelul cosmologic folosit si deci este lipsit de sens sa il gandim ca fiind scufundat in ceva sau avand un centru sau o margine.
In analogia folosita,nu cea a balonului care se umfla ci cea a cozonacului cu stafide  care isi mareste volumul cand se coace, stafidele ramanand nemiscate in raport cu aluatul acestuia dar indepartandu-se unele fata de celelalte odata cu expandarea aluatului  există două modalități de a vedea fenomenul:
a) Distanțele dintre stafide sunt toate în creștere, astfel încât distanța dintre orice pereche de stafide crește  proporțional cu distanța(cinematica care nu ne permite sa determinam un centru al miscarii dar nici nu ne impiedica sa-l presupunem) fenomen observabil din interiorul cozonacului
b) Marginea cozonacului  se extinde în spațiul neocupat anterior. Rețineți că distanța dintre orice pereche de puncte de pe contur crește tot proporțional cu distanța, fenomen observabil din exteriorul cozonacului ceea ce presupune existeta unui exterior.
Primul punct de vedere  implică geometria internă a obiectului, care poate fi măsurată de un observator care stă în obiect. A doua declarație implică geometria exterioară a obiectului, care poate fi măsurată doar de către un observator din  afara obiectului.
Insa din moment ce noi suntem fizic blocați în timpul nostru spațial, nu putem decat  să studiem geometria internă a spațiului-timp și asta face relativitatea generală. În ceea ce privește geometria internă, orice obiect cu prima proprietate de mai sus se extinde. În plus, Universul este omogen, astfel încât nu are nici o margine intrucat existenta acesteia ar intrerupe omogenitatea desi daca este infinit in sensul ca nu putem atinge vreodata marginea el poate fi omogen, iar omogenitatea impune ca curbura sa fie peste tot aceiasi  Astfel nu poate avea a doua proprietate de mai sus. Dar are prima proprietate, așa că spunem că universul se extinde in spatiul timp al TRG.
reamintim ca in multele discutii din diferite fire de pe acest portal s-a reluat destul de des si insistent si analogia cu balonul pe care sunt lipite niste semne(reperi) care cand balonul se umfla ca si stafidele din cozonac  nu se misca in raport cu materia acestuia sau pe suprafata acestuia dar prin cresterea suprafetei balonului acesti reperi se indeparteaza dupa legea lui Hubble.S-ar putea deduce
că expansiunea spațiului nostru tridimensional necesită  neaparat prezența unei a patra dimensiuni. Dar in teoria generala a relativității, temelie a cosmologiei moderne, spațiul este dinamic. Se poate extinde, se poate micșora și se poate curba nefiind încorporat într-un spațiu de dimensiuni mai mari.
În acest sens, universul este autonom si se autocontine . Nu are nevoie de niciun centru pentru a se extinde si nu solicita pentru extindere
spațiu neocupat anterior in vecinatatea sa, care nici nu exista.
Unele teorii mai noi, cum ar fi teoria corzilor, postuleazădimensiuni suplimentare, dar extinderea  universului  nostru tridimensional nu are nevoie de aceste dimensiuni suplimentare ca sa se extinda in el insusi.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Noiembrie 28, 2016, 11:53:36 AM
2. Fundamente cosmologice

Cosmologia este stiinta care studiaza Cosmosul. Termenul este de data recenta fiind pentru prima data folosit de Cristian Wolff in lucrarea sa "Cosmologie generala" aparuta in anul 1730.
Cosmosul reprezinta Universul structurat si ordonat. Termenul a fost introdus inca din secolul V B.C. de catre Pitagora  (in greaca κόσμος). El este opus termenului de "haos", termen care in mitologia greaca reprezenta faza primordiala din care a luat nastere Universul structurat.
Sistemul Solar(lumea in reprezentarea antica) a reprezentat primul tip de univers cunoscut: universul accesibil observatiilor cu ochiul liber, adica cele 6 planete (azi se stie ca sunt opt)observabile direct plus luna(avem cateva sute de sateliti ai planetelor mari si nu doar Luna) plus soarele, la care se adauga bolta cereasca. Acesta a reprezentat Universul antichitatii si al Evului mediu. De la Thales si Anaximandru si pana la Galileo Galilei, dainuind peste 2000 de ani.De fapt azi se cunoaste ca sistemul Solar contine cateva mii de miliarde de obiecte cosmice de dimensiuni semificative, si nu doar 8.
Calea Lactee  de forma unui braul luminos vizibil pe cerul noptii a fost foarte putin studiat in acea epoca. Doar Democrit, in secolul V B.C. a afirmat ca acesta este format din stele mici. Incepand insa cu Aristotel, Calea Lactee a fost privita ca un fenomen atmosferic (meteorologic).
Galaxia noastra (Calea Lactee) a reprezentat universul accesibil observatiilor cu instrumente astronomice mici de la Galileo Galilei si pana in anul 1922
Galileo a fost primul savant care a observat Calea Lactee ca fiind o formatiune alcatuita din stele. Herschel in secolul al XVIII-le a aratat ca Galaxia-Caleea Lactee alcatuieste un nou tip de sistem cosmic. Asa numitul Univers insula de tip Galactic. Acest tip de univers a dainuit aproape 300 de ani.
În 1917, un astronom american pe nume Harold Shapley   a determinat ca discul stelar în care trăim are un diametru de aproximativ 100.000 ani lumină și că Soarele se află la 26.000 de ani lumină de centru.Gosimea acestui disc este de 1000 ani-lumina.
In Galaxia nostra se observa  200 de miliarde de stele, roiuri stelare.cat si o serie de obiecte cosmice non-stelare – asa numitele nebuloase., deasemenea am vazut ca in galaxia noastra exista stele vechi de aproape varsta unuiversului, asa dar aceasta este formata de la inceputul universului. Facem parte asadar dintr-o galaxie veche cu o varsta aproape cat cea a universului(13,7 Ga) si cu o dimensiune azi de cca 100000al, distanta fata de galaxia vecina, Andromeda, fiind de cca 2,9 mil ani lumina
Roiuri stelare.Încă de la apariția telescopului, astronomii au observat că în anumite regiuni de pe cer se aflau grupuri de stele. La o primă vedere părea că aceste grupuri există într-adevar în spațiu, dar fără a determina distanța până la stelele respective nu se putea spune cu siguranță. Grupurile au primit numele de roiuri stelare. Ele graviteaza in jurul Galaxiei si sunt de mai mult feluri:deschise, asociatii de stele tinere si globulare.
Acum se știe că roiurile stelare deschise sunt grupuri de stele legate gravitațional, formate din stele tinere, cu mișcare proprie comună care se rotesc în jurul centrului galaxiei nostre. Se află în planul galactic, în principal în brațele spirale. În unele regiuni se observă încă procesul de formare a stelelor, proces ce dă naștere unor noi roiuri stelare. Majoritatea au o viață scurtă. Pe măsură ce se rotesc în jurul centrului galactic, stelele din roi scapă de atracția gravitaționala a celorlalte. Astfel, pe masură ce trece timpul, roiul se disipeaza în galaxie. Un roi deschis are o durată de viață medie de 100 milioane de ani.
Grupurile de stele tinere sau de stele în formare  din cauza numărului mic de stele,  se numesc ,,asociații stelare". Asociațiile de tip O și B sunt compuse din stele cu origine comună si viteze cu acelasi sens si valoare. Însă compoenentele nu se atrag reciproc precum în cazul roiurilor deschise si globulare.Varsta lor variaza de la cateva milioane de ani la cateva zeci sau sute de milioane de ani
Roiurile globulare sunt roiuri de stele de formă sferică, ce conțin între 10.000 și 1.000.000 de stele, sunt dispuse în jurul galaxiei noastre, într-un halou, fiind concentrate in jurul centrului galactic. Pana in prezent sunt descoperite cca 160. Studiile spectroscopice arată ca stelele din roiurile globulare contin multe elemente chimice grele, având o vârstă înaintată. Estimarile de vârstă arată că roiurile globulare au între 12 si 13 miliarde de ani vechime. 
Nebuloasele. Inca din  secolul X A.C. invatatii persani au alcatuit un prim catalog de nebuloase observabile cu ochiul liber. Printre aceastea se numara Marea Nebuloasa din Andromeda, Marea Nebuloasa din Triunghiul, o serie de nebuloase satelite a acestora precum si cei doi Nori ai lui Magellan.
Unele nebuloase sunt compuse din praf cosmic. Există mai multe tipuri de astfel de nebuloase, unele emițând, altele reflectând lumină. Unele sunt asociate cu moartea stelelor, altele cu nașterea lor. Există si nori opaci de gaze si praf, numiți ,,nebuloase obscure". Regiunile în care se întâlnesc cantități mari de gaze si praf cosmic se numesc nebuloase difuze. Gazul, rămas de la formarea Galaxiei, poate forma stele dar numai dacă este pus în mișcare, în urma căreia se formează mici aglomerări de molecule care încep să le atragă pe altele. Aceste regiuni se pot ,,aprinde" adică pot emite lumină dacă au în vecinătate stele care emit puternic în ultraviolet (stele foarte fierbinți).Există mii de nebuloase de emisie, majoritatea aflate în planul galactic (în Calea Lactee), cele mai cunoscute fiind ,,Marea Nebuloasă din Orion" și ,,Nebuloasa Eta Carinae". Un alt nume pentru nebuloasele de emisie este de ,,nebuloase de hidrogen dublu ionizat ". Dacă procesul de formare a stelelor a început, după câteva milioane de ani în locul nebuloasei va rămâne un roi stelar (sau un grup de stele), materialul care nu a fost înglobat în stele fiind împrăștiat în spațiu de vântul solar. 
Exista si asa numitele  nebuloase de reflexie care sunt nori de praf interstelar care reflectă lumina stelelor înconjurătoare, ce apar albaștri la culoare. Din toată lumina emisă de stea, cea cu lungimea de undă ce dă culoarea albastră este prima imprăștiată de particulele microscopice de praf. Materia din nebuloase de reflexie este compusă din apă înghețată, silicați și grafit, mici particule de praf cosmic (mai mici de un micrometru) formate în atmosfera stelei și în spațiul cosmic. Aceste nebuloase se văd mai ales în jurul stelelor strălucitoare pentru că acestea emit îndeajuns de multă energie încât să se producă fenomenul de împrăștiere a luminii. Pentru că nebuloasele de reflexie nu se văd fără a avea o stea în preajmă, distanța până la ele este de fapt distanța până la stea.
Deasemeni exista si resturi de supernovă – aparute în urma exploziei unei stele, cand materia se împrăștie prin galaxie cu viteze de 10.000 - 20.000 km/s Gazul se ciocnește de mediul interstelar pe care-l face să emită lumină . Astfel vedem nebuloase cu structură filamentară ce înconjoară locul unde a colapsat/explodat steaua.
Pe langa acestea mai exista si nebuloasele obscure care sunt nebuloase ce nu sunt iluminate și pot fi observate pentru că se proiectează în fața norilor luminați sau a regiunilor bogate în stele cat si nebuloasele planetare care apar în urma ejectării lente (și uneori periodice) a straturilor atmpsferice de gaz ale unei stele. Materia se împrăștie radial față de stea și este forțată să emită lumină de către radiața ultravioletă emisă de nucleul stelei.
Alte nebuloase au fost dovedite ca fiind galaxii indepartate dovedindu-se ca Galaxia noastra - Caleea Lactee nu este unica, primul care a intuit acest adevar fiind Immanuell Kant care in 1755 a propus ca ipoteza faptul ca unele din nebuloasele vizible  ar putea fi galaxii iar in 1922 Edwin Hubble a gasit prin masuratori astronomice de distante pana la unele nebuloase ca acestea contin stele care nu fac parte din Galaxia noastra adica formeaza alte galaxii
Astfel s-a  trecut la Universul extragalactic format din galaxii – si care reprezinta doar o mica portiune, cea posibil de observat cauzal din cadrul Universului real, in prezent imposibil de observat cauzal in raport cu noi.

Galaxiile sunt grupate în clustere(ciorchini)  în loc să fie dispersate în mod aleatoriu.
Un cluster de galaxii, este o structură care constă din galaxii in numar de la ordinul sutelor si pana la ordinul miilor care sunt legate între ele prin gravitație , cu mase tipice variind de la 1014-1015 mase solare. Ele sunt cele mai mari structuri legate gravitational din în univers si au fost considerate a fi cele mai mari structuri cunoscute din univers până în anii 1980, când au fost descoperite superclusterele(superciorchini).
Una dintre caracteristicile cheie ale clusterelor este mediul intracluster (ICM). ICM este format din plasma supraîncălzita prezent în centrul unui cluster de galaxii. Acest gaz este încălzit la temperaturi varf care depind de masa totala a clusterului, de ordinul a 10 până la 100 megakelvin si este compus în principal din hidrogen si heliu ionizat, care conține cea mai mare parte a materialului barionic din cluster.
Masa galaxiilor ce le fotmeaza atinge 1% din masa totala si este vizibila optic, ICM reprezentand 9% si emitand raze X  si restul de 90% fiind  materia intunecata sezizabila doar prin influentele gravitationale adica deductiv si nu prin masuratoare directa aceasta presupunand ca si legea gravitatiei are aceiasi forma oriunde in Univers atat ca forma cat si ca valoare a constantei gravitationale.
Clustere de galaxii nu trebuie confundate cu clustere de stele, cum ar fi clustere deschise, structuri de stele din cadrul galaxii, sau cu clustere globulare(roiuri globularede stele ) care de obicei orbiteaza galaxii. Deasemenea exista agregate mici de galaxii care sunt numite grupuri de galaxii, mai degraba decat clustere de galaxii.

Grupurile si clusterele de galaxii sunt grupate împreună pentru a forma superciorchini(superclustere) care constituie cele mai mari structuri cosmice cunoscute actual. De obicei, superciorchinii contin zeci de clustere individuale de-a lungul unei zone de spațiu de aproximativ 150 de milioane de ani lumină si peste. Spre deosebire de clustere, superciorchini nu sunt legate între ele prin gravitație. Ele se indeparteaza intre ele datorită legii Hubble odata cu galaxiile care le formeaza.
Existenta lor a fost anticipata de  George Abell in catalogul sau galactic din  1958 in care el  catalogheaza clustere de galaxy introducand notiunea de cluster de ordin doi adica de cluster de clustere.

Calea Lactee este în cluster-ul Grupului Local (care conține mai mult de 54 de galaxii), care, la rândul său, se află în superclusterul Laniakea care se întinde peste 500 de milioane de ani lumina, in timp ce Grupul Local se întinde doar peste 10 milioane de ani lumina . Numărul superciorchinilor în universul observabil este estimat la 10 milioane.In partea opusa a cerului fata de galaxia noastra care este intr-o extremitate a Laniakeei, se afla la cca 300 milioane de a.l un alt supeclaster enorm conparabil cu Laniakea numit Perseus-Pisces.(vezi Laniakea:Our home supercluster:https://www.youtube.com/watch?v=rENyyRwxpHo). Asa cum se observa si in filmuletul recomandat aceste super clustere sunt echivalentul astronomic al bazinelor fluviilor in care se varsa rauri(clustere ) si paraie (roiuri mai mici de galaxii)
Cel mai mare cluster din universul observabil este numit Marele Atractor care pare a fi centrul de gravitatie al Laniakeei. Gravitatea acestuia este atât de puternică încât superciorchinele local, inclusiv Calea Lactee, se miscă într-o direcție față de el, la o rată de câteva sute de kilometri pe secundă mai exact cca 491 ± 200 km/s si se afla  la o distanţă de aproximativ 65 de Megaparseci sau 250 de milioane de ani-lumină, în constelaţia Echerul, super-roiul de galaxii Centaurul. cu roiul ABELL 3627 langa centrul sau, avand o masa totala necesara de cca 5x1016 mase solare, dar masa materiei vizibile în zonă este de cel puţin de 10 ori mai mica, din această cauză se consideră că Marele Atractor  în cea mai mare parte este format din materie întunecată.
"Marele Atractor" a fost studiat de cercetători în urmă cu câţiva ani, ei observând că masa acestuia nu este suficient de puternică pentru a atrage totul spre ea, şi, de aceea, alte clustere de galaxii, dar şi inclusiv "Marele Atractor" sunt atrase la rândul lor de un alt "Mare Atractor" şi mai puternic. Studiind configuraţia Universului cu ajutorul razelor X, cercetătorii au determinat că cel de-al doilea "Mare Atractor" se află situat în apropierea superclusterului Shapley, la aproximativ 500 de milioane de ani-lumină distanță.
Şi, probabil, că nici acesta nu este cea mai puternică forţă din Univers, şi, în spatele ei, trebuie să se afle probabil un alt "Mare Atractor"
Actualmente ce se cunoaste, este ca Atractorul Shapley este o zonă cosmologică atractivă situată în Super-roiul lui Shapley .
O altă zonă care coincide cu vidul de densitate galactică dintre superclusterul Laniakea superclusterul Shapley  este asa numitul Împingătorul dipol  care este o zonă a Universului care exercită o forţă de repulsie faţă de Marele Atractor Shapley.
Acest ansamblu, format din Atractorul Shapley şi Împingătorul dipol, acoperă aproape 1,7 miliarde de ani-lumină şi constituie, în 2017, cea mai vastă zonă cartografiată a Universului observabil.
Aceste zone, atractivă şi de respingere, fiecare localizată, sunt principalii contributori ai anizotropiei dipolare a radiaţiei cosmice de fond. Conjugate, aceste două fenomene sunt la originea deplasării Căii Lactee cu 630 de km/sec. spre Marele Atractor.

In articolul indicat se prezinta foarte bine structura universului  cu Calea  Lactee in cadrul lui : http://sboisse.free.fr/science/astronomie/galaxie.php

Cercetările efectuate au urmarit intelegerea pozitionarii acestor superclustere in spatiul universal. S-au obtinut hărți tridimensionale care afiseaza pozițiile a cca 1,6 milioane de galaxii. Pentru aceasta, pentru calcul se folosesc pozițiile cat si redshiftul galaxiilor impreuna cu legea lui Hubble
Redshiftul este decalajul in frecventa/lungime de unda pe care-l suporta radiatiiile luminoase pe tot spectrul lor de emisie datorita indepartarii lor unele de celelalte fiind  un efect Doppler, respectiv in cazul in care galaxiile se indeparteaza asa cum a observat si calculat Hubble redshiftul notat cu z se numeste si deplasare spre rosu a luminii receptionate si are expresia z=(λr-λe)/λe unde λr inseamna lungimea de unda la receptie si λe lungimea de unda la emisie)  care impreuna satisfac legea lui Hubble, care exprima relatia de proportionalitate liniara descoperita experimental de Hubble in 1929, relatie care afirma faptul ca viteza de indepartare a galaxiilor (v=zc) este proportionala cu distanta dintre acestea(v proportional cu D) factorul de proportionalitate fiind H constanta lui Hubble, adica v=HxD
Superciorchinii formeaza structuri masive de galaxii, numite "filamente", "ziduri" sau "foi", care se pot intinde pe distante de la  cateva sute de milioane de ani lumină până la 10 miliarde de ani lumină si care acoperă mai mult de 5% din universul observabil.Acestea sunt cele mai mari structuri cunoscute pana in prezent. Observațiile superciorchinilor probabil ne vor spune ceva despre starea inițială a universului, atunci când au fost creati acesti superciorchini. Direcțiile axelor de rotație ale galaxilor din cadrul superciorchinilor  pot, de asemenea, să ne dea înțelegere și informații drespre procesul de formare galaxiilor in istoria Universului.
Superciorchinii sunt frecvent divizati în grupuri de clustere numite nori de galaxii.
Intercalate printre superciorchini sunt goluri uriase de spațiu în care există puține galaxii sau nori de hidrogen , dar cele mai multe galaxii se găsesc în structurile de tip filament, zid, foaie care delimiteaza golurile. Golurile  sunt adesea sferice, dar superciorchinii nu sunt. Acestea  pot varia de la a 100 milioane la 400 milioane ani lumina in diametru. Modelul foi și golurile conține informații despre modul în care clusterele de galaxii s-au format în universul timpuriu si de multe ori  modelul de super clustere de galaxii din univers se compară cu un burete
Fata de aceasta structura se fac azi speculatii discutabile (http://cosmology.com/GalacticWalls.html (http://cosmology.com/GalacticWalls.html)) observandu-se o forma similara cu a structurii creierului unde rețele neuronale  legate prin  axoni, sinapse, si dendritel. Este oare posibil  ca organizarea, neuronala stratificata  a creierului, ar putea fi repetata pe o scară cosmică. ? Se considera ca omogenitatea cosmologica pretinsa de teoria Big Bang este incalcata prin acest tip de structura si deasemeni ca durata pentru formarea ei depaseste cu mult varsta considerata azi pentru Univers aiungandu-se a evaluari de ordinul a 250 miliarde ani si mai mult, poate ca orcat de mari  odata ce un « zid » de mai mici dimensiuni ar pretinde cca 100 mlrd ani ca sa se structureze astfel

Epoca actuala a inceput odata cu descoperirea existentei si a altor galaxii dar mai ales in 1929 cand Hubble a observat ca o serie dintre aceste galaxii se aproprie de noi, dar majoritatea se indeparteaza de noi. In general galaxiile (nebuloasele) observabile cu ochiul liber se aproprie de noi. Ele alcatuiesc un obiect cosmic distinct care incorporeaza trei galaxii masive (Calea Lactee, Marea Nebuloasa din Andromeda, Marea Nebuloasa din Triunghiul) precum si cateva sute de galaxii satelite acestora. Acestea formeaza asa numitul Grup Local de galaxii –obiect cosmic supergalactic distinct inchegat din punct de vedere gravitational si care nu se afla in centrul universului actual, fiind doar o iluzie observationala a noastra ca totul in univers  pare ca evolueaza si se raporteaza la noi.
Restul galaxiilor se indeparteaza in raport cu noi, ceea ce numim fenomenul general de expansiune continua a Universului extragalactic. Acest tip de univers a inceput a fi studiat incepand din anul 1922, in urma celebrei confruntari stiintifice din America acelor ani dintre sustinatorii existentei nebuloaselor doar in cadrul Galaxiei noastre si aceia care considerau ca si Edwin Hubble, ca mare parte dintre aceste nebuloase reprezinta galaxii de sine statatoare. Au avut castig de cauza ultimii dintre acestia, bazandu-se pe folosirea unor noi si precisi indicatori astronomici pentru distantele  la aceste nebuloase (stele pulsante din cadrul acestor nebuloase).
Azi stim ca sub efectul gravitatiei galaxiile s-au organizat in sisteme cosmice mai mari de tipul: grupurilor de galaxii, roiurilor si superroiurilor de galaxii si ca in Universul extragalactic pe care il observam actual exista aproximativ o suta de miliarde de galaxii. Fiecare avand cateva sute de miliarde de stele. Varsta Galaxiei noastre este ce cca 13,6 miliarde ani adica foarte aproape de varsta Universului(această vârstă s-a estimat prin studiul abundenței elementului chimic berilium în stelele din roiul globular NGC 6397). insa stim ca in cadrul Grupului local de galaxii din care face parte si galaxia noastra,  Calea Lactee, peste aproximatiov 7 miliarde de ani Calea Lactee si Marea Nebuloasa din Andromeda vor interactiona gravitational printr-un fenomen de ciocnire. Peste ale cateva de zeci de miliarde de ani toate galaxiile din Grupul Local se vor contopi si inchega, prin fenomene de ciocniri succesive, intr-un obiect unic – un supersistem de galaxii.
Referitor la ponderea raporturilor gravitationale fata de cele conduse de expansiunea universala putem sublinia ca chiar si la scara mult mai mare a grupurilor de galaxii(clustere), efectul expansiunii universale este de 10 milioane de ori mai mic decat legatura gravitationala din interiorul ciorchinilor de galaxii.
Asadar in general, azi se cunoaste cum se formeaza si evolueaza materia din cadrul Universului de la  inceputuri incoace.
Principala caracteristica observationala a Universului extragalactic – amintita mai sus - o reprezinta starea sa dinamica de expansiune. Care este in deplin acord cu modelarea sa teoretica - printr-un continuum spatiu-timp caruia i se aplica teoria relativitatii generalizate reprezentata prin celebra ecuatie a lui Einstein care leaga distorsionarea gravitationala locala a spatiului-timp de cantitatea de materie existenta. Apare si o constanta de integrare – asa numita constanta de univers a lui Einstein. De fapt este vorba de o ecuatie de bilant intre materie, vid (termenul constant) si distorsiunile gravitationale induse. Rescrisa termodinamic, ecuatia lui Einstein nu reprezinta altceva decat prima lege a termodinamicii.
Dupa cum unul sau altul dintre termenii ecuatiei lui Einstein predomina, putem imagina o multitudine de tipuri de univers: universul gol de tip Milne (in care termenul materie si constanta lui Einstein sunt neglijabile), universul creat din nimic de tip Hawking-Turok (in care termenul materie si constanta lui Einstein sunt neglijabile, iar spatiul-timp se afla in tranzitie de la un univers Euclidian plat de tip Milne la unul ne-Euclidian curb) , universul de vid de tip de Sitter (in care predomina constanta lui Einstein cu semn pozitiv), universul static stationar si de vid al lui Einstein- Sitter (in care predomina constanta lui Einstein cu semn negativ),  universul material omogen si izotrop  de tip Robertson-Walker (in care predomina materia cosmica raspandita omogen si izotrop in spatiu), universuri neomogene si/sau anizotrope de tip Bianchi (in care predomina materia cosmica raspandita omogen si izotrop in spatiu), modelul de univers material si aflat in rotatie al lui Godel.
Dintre aceste modele de univers, starea dinamica de expansiune generala a Universului extragalactic actual, ca data de observatie, exclude modelul de univers de tip Milne, modelul de univers de tip Einstein precum si o serie de modele de tip Bianchi.
Extrapoland inapoi in timp aceasta expansiune continua si generala constatata prin masuratori de Hubble in 1929,  se ajunge la un moment in care materia din univers s-a gasit intr-o stare initiala extrem de densa si avand o raza foarte mica :  starea de colapsare a Universului primar. Teoria acestei stari initiale a Universului a fost propusa anticipat inca din anul 1927 de catre abatele belgian George Lemaitre,(anticipat la randul lui de fizicianul rus Friedman in 1922) iar in anul 1949 astronomul Fred Hoyle a propus, ironic, chiar un nume pentru aceasta stare - Big Bang nume devenit de atunci celebru si definitoriu pentru Univers.
Starea initiala colapsata a universului este o stare de tip cuantic  si poarta in fizica numele de stare de  degenerare cuantic relativista.  Starea de degenerare cuantic relativista este o stare a materiei care se intalneste frecvent in interiorul Universului extragalactic, in cazul obiectelor de tip gauri negre (black holes).Aceasta stare extrema a materiei reprezinta o stare singulara si discontinua local a spatiului-timp. Din punct de vedere matematic ea reprezinta o singularitate (stare avand o curbura extrema), iar din punct de vedere fizic reprezinta o stare termodinamica de maxima concentrare de energie (echivalent de temperatura ridicata) intro regiune extrem de redusa de spatiu-timp.Starea de colapsare extrema mai este cunoscuta si sub denumirea de stare singulara de tip Planck. Avand o raza de 1.6x10-33cm si temperatura 1.4x1032K. Aceasta reprezinta scara la care fizica face legatura dintre starea microscopica cuantica si starea macroscopica relativista, scara la care gravitatia intra in actiune, ca o forta separata.Astfel privit, momentul Big Bang-ului (5x10-44 s) reprezinta momentul de formare al Universului actual – momentul de formare a spatiului-timp dintr-o singularitate cuantica de tip Planck initiala.
Universul primar fiind un sistem fizic cuantic colapsat, era insa cauzal legat/inchegat (toate procesele sale se puteau raporta reciproc in mod cauzal). Si reprezenta in fapt un obiect - cosmosul ca obiect astronomic. Din care a derivat spatiulul-timp  ca obiect matematic. Acest obiect cuantic prezinta si o serie de fluctuatii cuantice asociate. Aceste fluctuatii dand nastere ulterior galaxiilor pe care le observam in prezent.
Modul in care ia nastere Universul si structura fizica a obiectului cuantic initial, la dimensiuni reduse de tip Planck, reprezinta inca un subiect de lucru intens in fizica si cosmologie.
Se considera  ca starea din care ia nastere Universul extragalactic (stare de degenerare extrema fizica de tip cuantic gravitational) se intalneste si in diverse obiecte de acest tip din cadrul sau – gaurile negre. Aceste reprezinta obiecte colapsate avand mase de peste 15 mase solare.
Unele dintre gaurile negre se formeza in stadiile finale de existenta a stelelor masive. Astfel de stele isi incheie ciclul de viata (de ardere a combustibilului termonucelar in nucleele lor) prin explozii gigantice de tip supernove. Explozii in care paturile externe ale stelelor sunt violent ejectate in spatiu, iar miezul lor, alcatuit din fier, colapseaza sub propria greutatea intr-o stare de singularitate - gaura neagra. In Galaxia noastra (Calea Lactee) se estimeaza a exista cam 100 de milioane de astfel de obiecte stelare colapsate cuantic gravitational – gauri negre stelare cu mase 15-200 de mase solare. In universul nostru observational numarul lor este estimat a fi de aproximativ 1019 gauri negre stelare.
Dar mai exista un tip de gauri negre, cele care se formeaza in centrele fiecarei galaxii. Gauri negre supermasive avand mase intre 106 – 1015 mase solare. Acestea apar in procesele initiale de acretie gravitationala si de inchegare a galaxiilor. In universul nostru observational se estimeaza a exista aproximativ 100 de miliarde de gauri negre masive – in centrul a tot atator galaxii observate.
Universul nostru, ca obiect astronomic, este estimat a avea o masa de peste 1056 grame(apoximativ 1023 mase solare) Si acesta se considera ca provine tot dintr-o stare fizica initiala colapsata cuantic gravitational, asemanatoare celei de gaura neagra, adica Universul trebuie sa fie doar un un alt obiect cosmic (astronomic) obisnuit/generic.
Dar daca avem mai multe gauri negre de ce nu am avea si mai multe Universuri adica un Multivers?
Cred ca aici se ajunge la paradoxul multimii tuturor multimilor.
Desi este clar că nu stim foarte multe despre Univers din cele prezentate mai inainte putem considera ca in ultimul secol s-au adunat suficiente date bazate pe observatii astronomice si pe experiente de laborator astfel ca sa poata fi emise ipoteze urmate de teorii bazate pe acestea si care au permis introducerea altor ipoteze dintre care unele isi asteapta inca confirmarea experimentala astfel incat putem aborda destul de amplu discutia despre Univers in sensul aparitiei, compozitie si  comportarii in timp a acestuia.

Parafrazandu-l pe abatele Georges Lemaître spunem ca azi suntem asemenea unora care dupa desfasurarea unui urias joc de artificii din care au ramas inca manuchiuri de scantei, cenusa si fum privesc la stingerea treptata a acestor scantei si incearca sa aduca in lumina intelegerii acea stralucire disparuta a originii lumilor.

In prezent teoria cosmologica cea mai larg acreditata ne spune ca conform modelului cosmologic standard Universul a inceput acum cca 14 mlrd ani prin fenomenul denumit azi Bing Bang. Dar noi nu putem vedea ce era in timp in spatele plasmei opace la radiatii , plasma formata din electroni si protoni.
Aceasta este epoca denumita inflatie cand are loc o expansiune accelerata la viteze superluminice cand o regiune de dimensiuni infim de mici s-a extins la o scara mai mare decat a intregului Univers vizibil si geometria noastra spatiala a devenit plata.In acelasi moment fluctuatiile de natura cuantica ale vacuumului initial au generat fluctuatiile primordiale de densitate in distributia materiei, gravitatia reducand neomogenitatile ceeace a condus la structura actuala a Univesului. Materia ordinara(baryonica) reprezentand sub 1/5 din cantitatea totala de materie, a creat structura actuala a Universului. Restul este sub forma materei intunecate necunoscuta in mod efectiv. Recent Universul a intrat intro noua faza de accelerare de care este considerata responsabila energia intunecata care ocupa mai mult de 70% din masa-energia Universului( Adam Riess end all, Observational Evidence from Supernovae for an Accelerating Universe and a Cosmological Constant, http://adsabs.harvard.edu/abs/1998AJ....116.1009R)


In cuprinsul lucrarii urmarim dovezile si consecintele acestei teorii cat si elementele pe care  se sustine experimental si teoretic
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: proffiz din Noiembrie 29, 2016, 11:04:13 AM
Intai ca fizica nu se discuta, nu inainte de o abordare matematica, limbajul specific realitatii fizice, asa ar fi corect. Apoi, faptul ca unele teorii fizce incomplete, din astrofizica de ex., lasa loc interpretarii si mai ales neintelegerilor. Cum am putea sistematiza atatea idei ale fizicii moderne, numai mecanica cuantica fiind in masura singura sa ne blocheze mintea? Dar e adevarat, mintea nu poate fi oprita sa gandeasca si sa caute.
Un punct de densitate infinita: nu de materie, caci ar fi reprezentat o gaura neagra, ci de energie, cine stie de ce tip... Apoi e teoria ca universul sa fi aparut din ciocnirea a doua universuri - brane in balans cu teoria ca universul ar fi aparut din nimic: energie pozitiva (materia) si energia negativa (spatiul), in total egal zero.
Expansiunea din perioada inflatiei este o expansiune a spatiului deci nu incalca teoria relativitatii care interzice viteze superluminice. Si daca ar contrazice-o, atunci nici ceea ce stim despre univers (provenind in mare parte din teoria relativitatii generalizate) nu ar mai fi corect.
Cum s-a transformat supa de radiatie in materie? De ce n-a interactionat materia cu antimateria? Cum de universul este atat de mare si masiv?  Pot fi puse multe intrebari, intr-un domeniu inca neelucidat.
In fizica moderna există tentatia de a cadea in judecata de bun simt, ori primul "postulat" al fizicii cuantice zice: nu contează ce gandesti tu, nici nu ai voie sa judeci ca un om, si nici sa pui orice intrebare ai vrea tu, nici raspunsurile tale nu contează, conteaza doar ce realitatea microscopica vrea sa ne spune si in modul in care ea vrea sa ne-o spuna (bineînțeles in limbajul matematic specific).
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Decembrie 02, 2016, 03:20:48 PM
3. Evolutia Univesului in timp si spatiu
Nota: Ne bazam pe un text excelent scris in 1989 de V.F Weiskopf, The Origin of the Universe, http://www.acamedia.info/sciences/sciliterature/weisskopf1989.htm, (http://www.acamedia.info/sciences/sciliterature/weisskopf1989.htm,)  la care am adus la zi  unele valori numerice cum este de exemplu cantitatea de materie barionica vizibila care in 1989 se considera a fi cca 10 la suta si azi dupa Planck este de cca 4,9%.(vezi http://www.astrosurf.com/luxorion/cosmos-cobe-wmap-planck2.htm (http://www.astrosurf.com/luxorion/cosmos-cobe-wmap-planck2.htm))

Cum a început universul în urmă cu aproximativ 13-14  miliarde de ani? Întrebarea se referă la macrocosmos(stele, galaxi, roiuri de galaxii) la scara acestuia, cat si la microcosmos, la structura cea mai intimă a materiei. Motivul este că universul timpuriu a fost foarte cald, astfel încât materia a fost descompusa în elementele sale constitutive la scara cuantica, evoluand apoi spre ce vedem azi.

Sa urmarim mai intai ce se intampla la scara cuantica pornind de la nivelul cel mai putin adanc pana la cel mai adanc si astfel prima forta pe care o intalnim este cea chimica de ordinul unei energii de cativa  electroni-volti(1eV=1.60218x10^-19 joules), care tine la un loc atomii formand moleculele din care este constituita orice subtanta, indiferent de starea ei de agregare.Intrand apoi in interiorul atomului ,electronii sunt legati de nucleu cu o forta echivalenta catorva zeci de eV. Nucleonii(protonii și neutronii) sunt legați în interiorul nucleului de milioane de electron-volți, iar forțele dintre cuarcii dintr-un nucleu sunt de miliarde de electron-volți. Acest lucru ne conduce la conceptul de elementaritate condiționată adica atunci când aplicăm cantități mici de energie, nu putem depăsi forțele care mențin constituenții împreună. De exemplu, în cazul în care energiile disponibile nu depasesc  câtiva electron-volți, atomii nu pot fi descompusi în electroni si nuclee. Ei par să fie elementari, ceea ce înseamnă stabili sau de neschimbat(in sensul atomului lui Democrit) .Daca insa energiile puse in opera, depasesc câteva sute,dar raman sub un milion de eV , atomii pot fi descompusi, insa nucleele si electronii par a fi elementari. Pentru energii de peste un milion de electron-volți, nucleele se descompun, dar nucleonii sunt elementari. La un miliard de electron-volți, nucleonii par a fi compusi din quarci. Electronul, până în prezent, nu a fost niciodată dovedit a fi compozit si adica  nu a putut fi descompus.
Temperatura unei substante reprezinta o masura a vitezei de miscare a atomilor care   formeaza acea substanta dar mai precis este echivalentă cu cresterea energiei de mișcare a elementelor constitutive ale substantei respectve , fie ele atomi sau electroni sau alte particule. Într-un material cald, atomii sau electronii executa tot felul de mișcări, oscilații, miscari rectilinii, etc. Cu cât este mai mare temperatura, cu atât este mai mare energia mișcărilor. Astfel, temperatura este echivalenta cu energie. De exemplu, un electron volt corespunde la aproximativ 12.000 de grade Celsius. Un milion  de electron-volți ar fi de aproximativ 12  miliarde  de grade Celsius. Rezulta ca temperatura la care nucleele atomice se descompun este de peste 12 de miliarde de grade Celsius.
Aceasta zona a scarii cuantice la care nuclele sunt descompuse in componenti se numeste zona subnucleara
Update in 28.01.2018 Vom adauga cateva elemente privind starea materiei cat timp inca unificarea intre cele trei forțe fundamentale de la scara particulelor este in functie adica acestea sunt una. Aceasta este premisa de bază a marilor teorii de unificare. Venind dinspre viitor se unesc interactiunile electromagnetice cu cele nucleare puternice si slabe. Ideea este simplă cuantificarea ei este mult mai dificila si a fost incercata de Andrei Saharov din 1967.
   Poetic spus quarcii vorbesc cu electronii in cadrul celei mai populare teorii de unificare(azi sunt sumedenie) deoarece combina electronul, neutrinul si cele trei culori ale antiquarcului intrun  același grup numit quintuplet. În interiorul acestuia, particulele isi corespund. Această idee a fost inițial propusă în 1973 de Sheldon Lee Glashow și Howard Georgi de la Universitatea Harvard, Cambridge, Massachusetts. Anterior, Glashow, colegul său Steven Weinberg și pakistanezul Abdus Salam au reușit deja să reunească forța electromagnetice și nucleara  slaba. Acest tur de forță, modelul interacțiunilor electroweak, primeste Nobel in 1979. Dar marea unificare, care este de interes aici, merge mai departe. Ea vizează fenomene presupuse a apărea la energii de 1015 miliarde de electronvolți și temperaturi de 1027 de grade. În aceste condiții, se presupune că quark-urile, electronii și neutrinii se transformă cu bucurie unul într-altull. Acest lucru este reprezentat de faptul că natura rămâne invariantă în timpul unei permutații arbitrare a quark-urilor și a leptonilor (neutroni-electroni).
Această simetrie este posibilă datorita unui  nou tip de particule, leptoquarcii  numiti si  X bosoni, poartă o încărcătură și o culoare cuantică fracționată. Schimbă rolurile antiquarcilor și electronilor. Aceasta explică un fapt tulburator: încărcarea negativă a unui electron este opusa celei a protonului (trei cuarci).
Epoca marii unificari  se termină la aproximativ 1015 miliarde de electronvolți și o temperatură de 1027 de grade. Cu aceste valori chiar si fata de cele ce se pot atinge azi la LHC de la CERN Geneva suntem încă în domeniul speculațiilor științifice și al ideilor avansate. in acea epoca se pregateste era inflatiei deasemenea foarte scurta in care spațiul-timp se răsucește șe întinde si  se umflă într-un mod incredibil. Se extinde cu o viteză mult mai mare decât cea a luminii! ... Deci dimensiunile existente in acei timpi de nastere sunt înmulțite cu 1030, 1050, 10100 ... De fapt nu știm ci doar presupunem. Episodul durează doar 10-32 secunde. O bataie de aripi a fluturelui cosmi  de 1040 de ori mai scurta  decât cei 14 miliarde de ani ai vârstei actuale a Universului.

Antimateria joacă un rol important în această etapă. Ce este aceasta?
În ultimii cincizeci de ani, s-a descoperit că există o antiparticulă pentru fiecare particulă; antielectron numit pozitron,  antiproton si antineutron, deasemeni anticuarc. Ei poartă încărcătura opusă particulei actuale. Astfel, ar trebui să existe antiatomi, antimolecule, antimaterie(antisubstanta  de tot felul) realizate din antielectroni si antinuclei. De ce nu găsim antimaterie în mediul nostru? Din cauza unui fapt important:  atunci când o antiparticulă loveste o particulă ele se anihileaza reciproc adica are loc o mică explozie , iar cele două entități dispar într-o emisie de energie luminoasă sau a altei forme de energie. Acest lucru este în acord cu celebra formula E = mc^2, care spune că masa,-în acest caz, masele particulei si antiparticulei, este o formă de energie. Si in mod invers o concentrație mare de energie poate da nastere la nasterea unei particule si a antiparticulei corespunzatoare. Aceasta se numeste creație pereche.
Newton a anticipat cu geniu aceasta compunre a materiei de la parti infinitezimale pana la constituentii sai care sa fie la scara simturilor noastre, adica sa fie percepute prin forme, culori, mirosuri , miscare, intuind insa ca atractiile cele mai puternice (in termenii moderni-energiile cele mai mari carora le vor corespunde fortele cele mai mari)se vor produce din ce in ce mai slab de la infinitezimal la nivelul nostru uman.
Adica  el a prevăzut ideile structurii materiei, care au fost dezvoltate doar la  secole după vremea sa.
Comentariul meu : Acest text care se poate sustine fara nici-o implicare a vreunei teorii privind nasterea si evolutia in timp si spatiu a Universului si care are la baza doar legile fizicii actuale nu da asadar seama despre nici-un proces evolutiv ca atare, dar permite ca din energie pura sa se ajunga la universul actual daca se lamureste asimetria materie-antimaterie.
Nota: Date de ultima ora preluate din facebookul Fizica Povestita a dui Cristian Presura din February 3 at 11:03am  adauga niste elemente noi la problema simetriei materie -antimaterie.
In conformitate cu Modelul Standard, exista o simetrie intre materie si antimaterie. Totusi, inca din anul 1964 a fost observata experimental o violare a simetriei particula-antiparticula (paritatea CP) in dezintegrarea mezonilor (structuri quark-antiquark). Descoperirea a fost incununata cu premiul Nobel in 1980 lui James Cronin si Val Fitch.
De curand, dupa mai bine de 50 de ani, in experimentul LHCb de la LHC (CERN) http://www.nature.com/ (http://www.nature.com/).../j.../vaop/ncurrent/full/nphys4021.html au aparut semnale de violare a paritatii CP si in cazul dezintegrarii barionilor (structuri de trei quarci). Experimentul LHCb a evidentiat o asimetrie in distributiile unghiulare ale dezintegrarii barionului Lambda-b0 --> proton pi- pi+ pi-, deocamdata cu o semnificatie statistica de 3.3 abateri standard. Acest rezultat constituie prima evidentiere a violarii simetriei CP in cazul barionilor.
Se mai poate aduga aici si  un element privind stabilitatea materiei și a antimateriei in sensul unei alte predictii a lui Andrei Saharov nenegata dar nici confirmata in LHC unde probabil ca este necesar un nivel energetic si mai mare Este vorba de ipoteza ca 
materia (electroni și cuarci) are un avantaj subtil față de antimaterie (pozitroni si anticuarci) Fractia de materie ramasa in urma anihilarii reciproce este de o miliardime. Dar ce este remarcabil  ca ipoteza, este ca armonia unificării existente pentru varsta universului între 10-43 și 10-35  de secunde, a făcut ca quarcii și electronii să comunice în mod natural. Acest lucru trebuie să se traducă astăzi într-un fel de zbor lent din lumea quaricilor către electroni(un fel de memorie a periadei de unificare) . Cu alte cuvinte, cuarcii- protonii trebuie să fie imperceptibil de instabili. Catastrofă! Materialul din care suntem constituiti s-ar dezintegra la scara de 1030-1032 de ani. Din fericire, experiența nu a confirmat încă aceast ipoteza ... Cu toate acestea, alte experimente  vor încerca să depășească limita actuală de 1032 de ani.


Desigur ca orice teorie de tip BB sau alta trebuie sa fie in acord cu cele spuse adica sa fie o haina care sa poata imbraca cele de mai sus si cea mai bine croita, desi azi-maine ar putea fi alta, azi este insa cea care ar trebui sa fie tratata ca cea mai probabila. Desigur lasam deoparte intrebara fara raspuns  astazi, de tipul : si inainte de BB ce era? Intrebare care se pune oricariu produs al gandirii si experientei noastre.
De aceea cand vom discuta despre diferitele teorii vom vedea daca sunt conforme sau contradictorii in vreun fel cu cele de mai sus

II) Sa ne intoarcem la Univers asa cum poate fi el observat azi
Vom urmari 6 aspecte esentiale:
a) În primul rând, cele mai multe dintre stelele pe care le vedem în univers au in compozite 93% hidrogen, 6 % heliu, si doar 1% toate celelalte elemente. Acest lucru a fost determinat prin analiza luminii stelare. Aici, pe pământ, lucrurile-inclusiv corpurile noastre - constau în principal din alte elemente în afară de hidrogen. Dar acesta este un caz special; stelele sunt realizate în mare parte din hidrogen. Trebuie să menționam desemenea ceva foarte important si anume ca s-a dovedit că materia vizibilă, cea care trimite lumina pentru noi, este de doar cca 5 % din totalul materiei.Desi stim ca aceasta este realitatea( https://en.wikipedia.org/wiki/Dark_matter (https://en.wikipedia.org/wiki/Dark_matter)), noi nu avem nici cea mai mică idee de ce cca 95% din Univers este alcătuit din altceva.
b) In al doilea rand constatam distributia foarte inegala a materiei vizibile in spatiu iar pe medie la scara intregului spatiu vizibil constatam ca densitatea este foarte redusa adica de cca 1 atom de hidrogen /metru cub, la care desigur ca adaugam procentul de 95% de materie si energie intunecata.
c) Al treilea fapt este expansiunea universului observata prin masuratori cosmologice in al treilea deceniu al secolului XX, de către astronomul american E.P. Hubble dar care este prevazuta si de TRG.  Hubble a descoperit prin  masurarea deplasarii spre rosu (redshift) a luminii sosite de la galaxii indepartate, ca acestea se îndepărtează de noi cu o viteza care creste cu distanta, masuratorile sale indicand un factor de proportionalitate, asa numita constata Hubble adica o varatie liniara viteza/distanta. De exemplu, o galaxie care este la momentul plecarii luminii spre noi la o distanta de un milion de ani lumina se indeparteaza de noi cu o viteză de aproximativ douăzeci de kilometri pe secundă. O altă galaxie, la o distanță de două milioane de ani lumină, se indeparteaza cu  patruzeci de kilometri pe secundă; o alta, la trei milioane de ani lumină, se indeparteza cu saizeci de kilometri pe secundă; si asa mai departe. Ca o consecință, distanțele dintre obiectele spatiale, in speta galaxiile, cresc pe masura  trecerii timpului ca si cum  Universul devine mai diluat(dilatat) cu timpul. Este un fel de decompresie a materiei la scara cosmica.
In ipoteza ca acest fenomen a fost constant in timp putem deduce parcurgand drumul invers ca de cand galaxiile erau una langa alta, sau mai bine spus o singura cantitate de materie intr-o anume stare  a trecut 12-14 mlrd ani.
Acesta stare pe baza celor specificate la pct 1 era o stare extraordinar de densa adica extraordinar de comprimata  si la o temperatura extraordinar de inalta, adica cu o densitate de energie enorma, neexistand inca atomii si elementele ci doar componentele lor principale adica particulele elementare( În modelul standard, particulele elementare sunt fermionii fundamentali (incluzând quarcurile, leptonii şi antiparticulele lor) şi bosonii fundamentali (incluzând bosonii intermediari şi bosonul Higgs)
Determinarea cat mai precisa a constantei lui Hubble este de mare importanta caci marimea ei intervine in teoriile despre originea si evolutia Universului. (https://en.wikipedia.org/wiki/Hubble%27s_law (https://en.wikipedia.org/wiki/Hubble%27s_law))
d) A patra chestiune importanta este sa intelegem cat de departe putem vedea noi in univers si este destul de evident ca daca varsta universului este T ani (aproximativ inversul constantei Hubble) atunci lumina care ar fi plecat in spatiu, atunci la inceputul universului,  nu poate sa fi ajunsa azi la o distanta de peste T ani lumina. Asadar cand noi vedem azi un obect cosmic  "i", si acesta a emis lumina pe care o observam in prezent cand  era la o distanta de noi de  Di a.l., inseamna ca lumina a plecat de la el spre noi cand obiectul avea o varsta Ti , data de  T minus timpul in care lumina a parcurs distanta pana la noi si noi il vedem azi asa cum arata atunci la acea varsta, Ti=T-Di/c, motiv pentru care cu cat sunt mai departate de noi obiectele cosmice, cu atat mai tinere le vedem noi,  adica asa cum erau ele atunci cand lumina ce ne ajunge azi a plecat spre noi, lucru intuit magistral de Eminescu in vremea lui. Astfel odata cu imbunatatirea instrumentelor pentru observatiile cosmosului vom cunoaste mai bine evolutia acestuia de la origini si pana in prezent (Nota mea: Spatiul observat de noi poate fi considerat astfel ca o infasuratoare a spatiilor in simultaneitatea lor pe axa timpului)
In teoria Big Bang una din dificultăţile acestei teorii este explicarea genezei galaxiilor, fenomen pentru care timpul rezultat din modelul teoretic al Big Bangului nu era suficient Universului pentru a ajunge ca astazi conform legilor fizico-chimice de evolutie a materiei  Galaxiile apar din grupări de praf cosmic sub efectul gravitaţiei. Aşadar au ca origine mici neomogenităţi ca nişte cocoloaşe ale gazului originar, care au crescut puţin câte puţin. Potrivit modelului Big-Bangului, neomogenităţile originare nu au putut creşte suficient de repede astfel încât să se poată forma galaxiile. Pentru a rezolva această enigmă, astrofizicianul american Alan Guth a propus în 1980 termenul de ,,inflaţie cosmică" facand urmatoarea supozitie si anume ca la începutul vieţii sale (în momentul 10-35 s) Universul a cunoscut o fază scurtă de dilatare exponenţială, atingând întro fracţiune infinitezimală de timp dimensiuni astronomice, după care şi-a reluat expansiunea cu o viteză mai rezonabilă. Numai vidul cuantic are toate proprietăţile necesare declanşării unui astfel de fenomen deoarece vidul exercită o presiune negativă proporţională cu opusul densităţii sale (aşa cum rezultă din ecuaţiile teoriei cuantice). Această presiune negativă este interpretată ca fiind o sursă de atracţie gravitaţională negativă, deci expansiune si astfel se considera ca la inceput a existat o epoca infinitezimala numita inflatie in care spatiul s-a dilatat cu o viteza mult mai mare decat viteza luminii(atunci nu exista inca lumina, asa ca nici nu se poate vorbi de viteza luminii ca limita a vitezelor cosmice) asa ca azi in spatiu materia acopera distante mai mari decat spatiul parcurs de lumina cu viteza c in timpul T si deci noi nu putem vedea inca unele obiecte cosmice pe care poate le vom vedea in viitor.
Desigur se accepta prezumtia ca vidul exista in jurul nucleului Big-Bangului, singularitatii Big Bangului ? Sau mai degraba ca spatiul se creaza atunci in procesul inflatiei fiind absurd desi rational !? sa presupui ca era ceva inafara sa inclusiv vid.!!

Aceasta distanta c*T pana la care teoretic vedem obiectul care a emis lumna se numeste orizontul cosmic a momentului actual.
Asa cum se vede in linkul dat mai jos sunt niste probleme complexe legate de orizontul cosmologic  pe care le vom relua mai tarziu.
https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_cosmological_horizons (https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_cosmological_horizons) 
e) Corelarea temperaturii cu transparenta/opacitate adica cu vizibilitatea.
Un corp a carui temperatura creste, radiaza mai intai in infrarosu(invizibil) radiatii pe care le simtim termic.apoi devine rosu, galben si alb, apoi radiaza ultraviolete iar la milioane de grade va radia raze X.
Astăzi, în imediata vecinătate a noastra, în termeni de câteva milioane de ani lumina, temperatura este foarte scăzută în spațiu. Aceasta a fost măsurata în urmă cu câteva decenii, când doi fizicieni de la Princeton, A. Penzias si R. Wilson, au găsit in spatiu o radiație de microunde foarte rece.O măsură adecvată a temperaturilor foarte scăzute este scara Kelvin. Zero grade Kelvin este zero absolut. Astfel, temperatura spațiului în vecinătatea noastră este de 3 ° K. Aceasta este temperatura în spațiul dintre stele. Stelele sunt mult mai fierbinte în interior, dar există atât de mult spațiu între ele încât temperatura lor mai mare nu contează.
A fost întotdeauna temperatura de 3 ° K? Nu, a fost mult mai cald , un fapt care este legat de expansiunea universului. Imaginați-vă un cuptor făcut în asa fel încât să putem extinde sau contracta volumul său dupa voie. Legile fizicii ne spun că temperatura unui cuptor scade atunci cand se dilata  si creste atunci cand se contracta. Astfel, trebuie să tragem concluzia că expansiunea universului scade temperatura. Trebuie să fi fost mai cald mai devreme. De exemplu, în urmă cu aproximativ sase milioane de ani, temperatura a fost de aproximativ două ori mai mare, care este, aproape de 6 ° K. Dar la început, în urmă cu aproximativ 12 miliarde de ani, atunci când spațiul a fost extrem de contractat, temperatura trebuie să fi fost extrem de mare. Acest lucru are consecințe interesante.
Stim din fizica ca la temperaturi peste 1000 ° C chiar si materia foarte diluată devine opaca. Astfel, lumina din regiunile exterioare de lângă orizontul cosmic, care sunt atât de tinere cand lumina pleaca spre noi,daca  temperatura este de peste 1000 ° C aceasta lumina nu poate penetra spațiul din jur si nu  va ajunge la noi. Trebuie să subliniem faptul că aceste regiuni sunt foarte aproape de orizontul cosmic.O temperatură de 1000°C, a fost atinsa atunci când universul era de aproximativ 300.000 de ani, o vârstă  foarte tanara, comparativ cu 12-13  miliarde de ani. Noi vedem doar cele ce sunt  mai vechi de 300.000 de ani. Cele ce sunt mai tinere sunt  ascunse de spațiul opac.
f) Dar de ce să nu vedem acea parte din universul alb strălucitor alb de la1000 ° C? Motivul este celebrul efect Doppler. Acea parte a universului se îndepărtează de noi, cu o viteză enorma  în conformitate cu legea de expansiune a lui Hubble. Efectul Doppler reduce frecvența luminii dacă obiectul care emite se îndepărtează de noi. Reducerea frecvenței este echivalentă cu scăderea temperaturii. Frecventa culorii rosie  este mai mică decât cea a culorii galben galben si mult mai mică decât a celei violet. Prin urmare, radiația termică din acea regiune îndepărtată are o temperatura la primire mult mai mica fiind racita la 3 ° K. Astfel, radiația rece, pe care Penzias si Wilson au observat-o este într-adevăr, radiația emisă de universul fierbinte la 300.000 de ani dupa Big Bang.Astfel aceasta radiatie la 3 ° K poate fi considerată reverberatia optică a Big Bang-ului. Acest lucru nu este total corect, pentru că a fost emisa un pic mai târziu dar aceasta este explicația radiației rece de astăzi. (Nota de update: de fapt in cap 6 vom vedea ca temperatura la care se separa lumina(fotonii)  de materie  si se formeaza atomii este de 3000K si cand universul are 373000 ani iar densitatea particulelor incarcate a scazut suficient astfel ca  gazul sa devina transparent iar  fotonii nu mai au suficienta energie pentru a ioniza atomii asa ca electronii si nucleele atomice se pot regrupa pentru a forma atomii)
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Decembrie 18, 2016, 07:22:08 PM
3. Evolutia Univesului in timp si spatiu (continuare)
III)Daca pana acum am analizat ce se poate deduce din trecutul universului utilizand observatile starii sale actuale acum vom porni din trecut, de la Big Bang si pana in prezent, uneori incercand sa speculam si asupra a ce putea fi inainte. De regula fizica nu este istorie si studiaza proprietatile actuale ale materiei dar atunci cand se ocupa de istorie atunci este vorba de istoria materiei, respectiv a Universului si devine cosmologie. In aceasta stiinta faptele sunt putine si nu sunt cunoscute cu precizie maxima, de aceea ceea ce azi pare adevarat maine poate fi infirmat.(nota mea: Intru-un fel suntem intr-o situatie de tipul celei in care se afla stiinta inainte de Galilei, Kepler si Newton, cand domina geocentrismul care azi ni se pare ceva ridicol, dar pe atunci nici chiar Tycho Brahe ale carui observatii le-a folosit urmasul sau Johannes Kepler, nu a indraznit sa-l detroneze total, desi observatiile sale l-ar fi indreptatit la asa ceva.Asta nu este insa un motiv  sa imbratisam neaparat tot felul de teorii care daca nu sunt imposibile, nu au totusi un grad mai mare de confirmare pentru trecut sau de anticipare in viitor, decat cele existente.

a) Sa numim perioada de timp de la 300000 ani si pana in prezent perioada istoriei observabile a Universului, care insa desigur ca nu poate fi constatata  decat numai în principiu. De fapt, instrumentele noastre inca nu sunt suficient de bune pentru a obține informații detaliate cu privire la obiectele foarte indepartate dar performantele lor cresc odata cu trecerea timpului, adica cele de azi sunt mult mai performante decat cele care erau pana la momentul redactarii textului, in 1989, de catre fizicianul V.F.Weisskopf
Astfel la inceputul acestei istorii observabile, temperatura era de cca 1000°K, adica suficient de scazuta pentru ca atomii sa nu fie distrusi si astfel sa-si piarda electronii.Prin urmare spatiul era umplut cu atomi de hidrogen si heliu formand un gaz fierbinte Densitatea spatiului nu era complet uniforma avand zone cu acumulari de gaz mai insemnate si zone mai diluate. Acumularile au crescut din cauza gravitatiei, crescand  concentrarile mai mari de masă si, prin urmare si atractia exercitata fata de gazul inconjurator, creindu-se astfel un proces care s-a autointretinut si autoamplificat din cauza gravitatiei care devine din ce in ce mai puternica pe masura cresterii masei.Astfel de acumulări formeaza în cele din urmă "protostele" avand o densitate mult mai mare decât în ​​zonele inconjuratoare si deasemeni fiind din ce in ce mai calde din cauza compresiei produsa de gravitatie, astfel incat ajungandu-se la anumite temperaturi ridicate incep reactiile nucleare producandu-se in consecinta si mai multa energie. In urma acestui proces protosteaua devine o stea de prima generatie, a carui radiatie de energie provine din reactiile nucleare din centrul sau. Deasemeni si foarte important, neuniformitatile initiale fac ca si stelele sa nu fie distribuite uniform formand aglomerarile pe care le vedem azi ca fiind galaxiile.
Reactiile nucleare din interiorul stelelor produc heliu si hidrogen iar cand o stea isi consuma acest combustibil nuclear primar, alte procese nucleare conduc la formarea elementelor mai grele cum sunt carbonul, oxgienul si pana la fier . La sfarsit steaua explodeaza si devine o supernova, multe din elementele formate fiind expulzate in spatiu.
Noile acumulari de materie formeaza alte protstele care se compun din gaze dar contin si elemente grele. Soarele este un exemplu de asemenea stea din a doua generatie. Stelele pot fi inconjurate de planete care contin in proportie mult mai mare elemente grele care pot fi retinute de planetele cu o gravitatie mult mai mica decat o stea. Hidrogenul care se afla pe Pamant este legat in molecule cu atomi mai grei si astfel se poate ajunge si la viata.
b) Sa ne intoarcem la perioada primilor 300000 ani pe care o denumim perioada istoriei preobservabile intrucat nimic din aceasta perioada nu poate fi observat universul fiind opac avand o temperatura de peste 1000°C. Totusi putem deduce pe baza cunostintelor de fizica ce s-a intamplat si in aceasta perioada, cel putin pentru epoca nu chiar atat de apropiata de Big Bang.
Urmarind imaginea unui Univers in dilatare si racire ajungem la concluzia ca la o microsecunda dupa Big Bang temperatura era de cca 10 trilioane de  grade, echivalenta unei energii de cca un miliard eV.Dupa aceasta microsecunda si pana la cei 300000 ani cunostintele noastre sunt suficient de bune. Dar concluziile privind perioada de sub o microsecunda cand concentratia de energie era mai mare sunt foarte nesigure.
Daca ne intoarcem in timp de la momentul 300000 ani inspre microsecunda adica daca parcurgem timpul in sens invers putem observa universul contracatandu-se si marindu-si temperatura. Cand aceasta a depasit 10.000°K, atomii se descompun si formeaza o ,,plasma" -un gaz dens din nuclei si electroni.Plasma era scaldata in lumina vizibila cat timp temperatura a fost intre 1000 si mai multe zeci de mii de grade, lumina care tindea din ce in ce mai mult spre ultraviolet odata cu cresterea temperaturii. Radiatia trebuie sa fie considerata aceiasi cu cea care azi este gasita la 3°K. In momentul de dupa o secunda  se ating temperaturi de cca 10 miliarde de grade corespunzand unei energii de mai multe milione de eV.In acest moment energia ese suficient de mare pentru a se creea electroni si antielectroni(pozitroni). Astfel la o secunda si mai devreme, spatiul era plin cu plasma compusa nu numai din nuclei de hidrogen si helium si electronii lor, dar si dintr-un gaz dens din electroni si pozitroni. La o fractiune de secunda dupa Big Bang temperatura era suficient de ridicata pentru a separa si nucleii in protoni si neutroni . Final, cand suntem la varsta de o microsecunda nucleonii se desompun in quarci dar si in antiquarci. In acel moment univesul est plin cu un gaz fierbinte si dens de cuarci si anticuarci , de electroni si pozitroni si cu o foarte intensa si de inalta frecventa radiatie termica luminoasa.
Era deasemeni si un gaz fierbinte si dens de neutrini care au supravietuit si ar trebui sa fie si azi chiar daca mai putin dens si fierbinte impreuna cu radiatia luminoasa de trei grade.Suntem la o milionime de secunda dupa BB

Aceasta descriere facuta mai sus se bazeaza pe cunoasterea destul de precisa a proprietatilor materiei si concentratiei de energie la miliarde de eV odata cu aparitia acceleratoarelor capabile sa produca fascicule de particule cu aceasta energie. Cele mai mari, de la Geneva si din Batavia-Ilinois, au ajuns la energii de câteva sute de miliarde de electron-volți. Ar fi greu de ghicit ce sa întâmplat cu mult mai devreme decât o microsecundă, deoarece concentrațiile de energie au fost mult mai mari decât cele la care sa ajuns cu acceleratoarele noastre, si nu avem nici o modalitate de a sti cum se comporta materia la aceste compresii si temperaturi enorme.

va continua
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Decembrie 28, 2016, 10:48:00 PM
3. Evolutia Univesului in timp si spatiu (final)

IV) Acum am ajuns la punctul în care ar trebui să ne punem întrebările mari: Ce a fost Big Bang-ul? Ce l-a cauzat? Si ce a existat înainte?
Nota mea : Subliniez dificultatea intelegerii cu adevarat a celor ce urmeaza si care necesita cunostinte de fizica pe care poate ca Ady fizician sau Electron sau Harap Alb sa le aiba. Dar ele fiind scrise de un mare fizician nu pot spune despre ele decat ce spune si autorul  in incheierea acestui capitol si anume ca pot fi speculatii sau ipoteze neprobate. Dar cred ca au o caracteristica si anume ca ar putea fi posibile asa cum in fizica o relatie corecta dimensional doar prin proba contrara poate fi infirmata. As putea da un exemplu nostim:sa ne imaginam un mobil care merge de la A la B cu viteza uniforma v si se intoarce de la B la A cu aceiasi viteza unforma.Desigur ca ne asteptam ca timpul acestui parcurs sa fie de doua ori distanta AB impartia la viteza v. Masurand timpul constatam ca avem alta valoare . Desigur ca ar putea apare o formula in care timpul sa nu se mai calculeze cu relatia cunoscuta ci cu o relarie in care la intoarcere viteza mobilului desi vitezometrul arata tot v sa fie de fapt o viteza in care sa intervina si istoria miscarii de la dus adica influenta vitezei in sensul AB . Daca relatia ar fi valida dimensional(omogena) si daca rezultatul ar fi comfirmat de masuratoare ar trebui sa acceptam ca ne aflam intro regiune a spatiului unde din motive inca necunoscute legile cinematicii sunt modificate.QED
Atunci când ne confruntăm cu aceste întrebări, trebuie spus că nu avem răspunsuri certe. Există speculatii, presupuneri intuitive si imaginative, care s-ar putea dovedi a fi gresite în urmatorii ani. Cu toate acestea, răspunsurile care sunt discutate în aceasta epoca sunt atât de neobisnuite si de impresionante că este util să le descriem în termeni simpli. Ideile care stau la baza lor in cea mai mare parte au venit de la  patru persoane, care s-ar putea numi cei patru apostoli ai noii povesti de Geneza: Alan Guth de la MIT, Alexander Vilenkin de la Universitatea Tufts, Andrei Linde în Rusia si Stephen Hawking în Anglia. Paul Steinhardt de la Universitatea din Pennsylvania, de asemenea, a contribuit la aceasta.
Pentru a putea înțelege ideile de bază, trebuie să introducem un concept care este sugerat de unele dintre cele mai recente evoluții din fizica particulelor. Este asa-numitul vid fals. În conformitate cu aceste idei, există două tipuri de vid: vidul adevărat si vidul fals. (Nota mea : Si dl Haramein un fizician neconventional este preocupat de aceste aspecte). Vidul  adevarat este exact ce ne si putem imagina : un spatiu gol , gol de materie si gol de energie.
Vidul fals(vezi https://en.wikipedia.org/wiki/False_vacuum), cu toate acestea, este de asemenea lipsit de materie, dar nu si de energie. Energia vidului fals nu ar trebui să fie nici una dintre formele de energie cunoscute, cum ar fi câmpuri electrice sau câmpuri de gravitație.Este imaginat a fi un nou tip de câmp, de tipul celui intalnit in teoriile curente ale proceselor radioactive. Cea mai caracteristică proprietate a vidului fals rezultă direct din teoria relativității generale a lui Einstein. O regiune plină de energie, dar nu si cu materie este obligată să se extindă brusc si exploziv, umpland  din ce in ce mai mult mai mult spațiu cu vid fals. Alan Guth a numit acest proces, pe scurt, o expansiune inflaționistă, cu o viteză  mult mai mare decât expansiunea universului nostru, considerată anterior pentru orice moment al acestuia. În conformitate cu cei « patru apostoli », această explozie bruscă nu este nimic altceva decât Big Bang. 
Cum se declanseaza aceasta expansiune bruscă inflaționistă a unui vid fals? Înainte de eveniment, tot spatiul a fost într-o  stare de vid adevărat. "Lumea era fără formă si goala, si întuneric era peste fața adâncului", asa cum spune Biblia(nota mea: fara forma inseamna lipsita de informatie). Acum trebuie să introducem un concept care este tipic pentru mecanica cuantică. În conformitate cu principiile fundamentale bine stabilite ale acestei teorii, nu există nimic în natură care rămâne nemiscat.Totul, inclusiv vidul adevărat, este supus fluctuațiilor, în special fluctuațiilor energiei. Câmpul care asigură energia vidului fals este absent în vidul adevărat, dar nu complet. Trebuie să existe fluctuații ale câmpului. Astfel, la un moment dat o mică regiune undeva în spațiu poate sa  fluctueze într-un vid fals. S-ar întâmpla foarte rar, dar nu poate fi exclusă o asemenea fluctuatie. Acea regiune se extinde aproape instantaneu foarte mult si creează un spațiu mare, plin de energie în conformitate cu proprietățile unui vid fals. Care se presupune a fi Big Bang!
Ne putem întreba de unde vine energia care umple vidul fals în expansiune. Nu e nevoie sa ne ingrijoram cu privire la conservarea energiei. Potrivit lui Einstein, energia este supusă gravitației. Energiile nou create interacționează prin gravitație, un efect care produce energie negativă, astfel încât energia netă rămâne în esență constantă.(nota mea : recunosc ca nu inteleg aceasta afirmatie)
Atunci când se atinge o  dimensiune suficient de mare, explozia inflaționistă se oprește si apare un vid adevărat. Dar cantitatea mare de energie conținută în vidul fals trebuie să fi fost într-o anumită formă. A umplut vidul adevărat cu lumina fierbinte, perechile de cuarc-anticuarc, perechi electron-antielectron, neutrini, etc, cu alte cuvinte, cu toate lucrurile pe care le-am descris ca umplere a spațiului la o microsecundă după Big Bang. Universul nostru este nascut, expansiunea lentă incepe , temperatura scade, iar istoria preobservabila se dezvoltă asa cum a fost descrisa, fiind urmata de istoria observabila.
Pe scurt, istoria universului nostru a început cu o fluctuație a vidului adevărat gol,  într-o mică regiune de vid fals, care s-a expandat, aproape imediat, într-o regiune mult mai mare de vid fals. Acesta a fost Bangul primordial. Apoi s-a trecut la un vid adevărat, dar energia vidului fals a creat toata lumina, toate particulele si antiparticulele, care au dezvoltat ceea ce a existat la aproximativ o microsecundă după explozie. Apoi expansiunea obisnuită a universului a preluat actiunea; l-a răcit, cuarci si anticuarcii precum electronii si antielectronii au fost anihilati, dar câtiva quarci si electroni supranumerar au rămas. Quarcii au format protoni si neutroni. Apoi, unii dintre acesti nucleoni au format nuclee de heliu. Dupa cca 300.000 de ani, a fost suficient de rece ca protonii si nucleele de heliu sa  poata capta si reține electroni devenind astfel atomi. Un gaz fierbinte de hidrogen si heliu a apărut. Gazul atomic se condenseaza in protostele, care au devenit fierbinti în interior, permițând proceselor nucleare să înceapă. Stele s-au născut, grupandu-se în galaxii. Reacțiile nucleare din centrul stelelor si din supernove ce explodeaza au produs elemente mai grele. Gazele expulzate de catre  stelele care explodează se condeneaza in protostele si apoi stele care conțin urme ale tuturor elementelor, nu numai hidrogen si heliu. Soarele este una dintre aceste stele de a doua generație. Este înconjurat de planete, dintre care unele, cum ar fi pământul, sunt concentrații speciale de elemente mai grele,  alimentate cu energie de la soarele din apropiere, astfel încât viața poate începe si dezvolta "animalul uman" ciudat care pretinde să înțeleagă întregul proces.
O concluzie interesantă rezultă din acest punct de vedere asupra nasterii universului nostru ca o consecință a unei fluctuații de energie în vid adevărat. Adica astfel de fluctuații intense care creează o picatura  de vid fals sunt foarte rare, dar poate să se fi întâmplat si în alte locuri în spațiul infinit, în alte momente si este posibil să fi dezvoltat  alte universuri. Astfel, putem concluziona că universul nostru poate ca nu este singurul. Nu este centrul si scena a  tot ceea ce este în această lume. Pot exista si alte universuri mult mai mari sau mult mai mici sau chiar care nu au fost încă născute în altă parte. Amintiți-vă că universul nostru astăzi este foarte  probabil, considerabil mai mare decât prezentul nostru orizont cosmic de aproximativ 12 miliarde de ani lumina, dar este loc si timp suficient pentru multe alte universuri. Poate că, în câteva miliarde de ani, un alt univers il va penetra pe al nostru. Până atunci nu putem verifica această ipoteză, dar universul nostru  din care noi vedem doar o mică parte astăzi, poate să nu fie unic si începutul sau  nu este primul inceput.Alte universuri pot exista într-un stadiu mai tanar sau mai batran
Dar ajunsi aici trebuie sa repetam ca acestea sunt doar niste ipoteze neprobate. Pot ramane pure fantezii dar ideile lor sunt impresionant de grandioase.
De fapt originea universului nu este numai de un interes stiintific ci si subiectul religiilor, mitologiilor, artelor care toate sunt doar complementare stiintelor.
Felul in care Vechiul Testament descrie Geneza cu creerea luminii in prima zi si a soarelui ulterior in ziua a patra, este o contradictie rationala inexplicabila pentru omul acelor epoci si totusi...astazi stiinta confirma o asemenea posibilitate intrun univers plin inaintea aparitiei sorilor, de diferite feluri de radiatii.
Voi reda finalul acestui studiu in original pentru frumusetea sa mistico -poetica  deosebita
Those first days have been depicted in various forms, in pictures and poetry, but to me, Franz Josef Haydn's oratorio The Creation is the most remarkable rendition of the Big Bang. At the beginning we hear a choir of angels singing mysteriously and softly, "And God Said Let There Be Light." And at the words "And There Was Light" the entire choir and the orchestra explode into a blazing C major chord. There is no more beautiful and impressive presentation of the beginning of everything.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: sumalan dorin din Decembrie 30, 2016, 03:15:37 PM

Atanasu,cu tot respectul pt munca depusa in acest topic,poti te rog sa faci o sinteza a celor 14 pagini ,deoarece iti spun cu toata sinceritatea ca imi este greu sa inteleg tot iar pe deasupra parca si literele sunt mici si greu de citit.

Cred ,ca ai depus un munca fantastica ca atare m-ai facut curios sa inteleg si eu ceea ce ai vrut sa spui in acest topic.

Poti te rog frumos cand ai timp sa povestesti tot si pe intelesul celor care nu sunt familiarizati cu limbajul fizicii,ce ai vrut sa spui.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Ianuarie 02, 2017, 07:21:07 PM
Sumi, multumesc pentru interventie chiar daca poate nu vei primi raspunsul pe care-l astepti si vei vedea de ce. Imi da insa un moment de respiro si ocazia sa anunt stadiul in care sunt cu lucrarea prezentata.
Dar mai intai ma simt obligat sa-ti explic odata ce ai evaluat munca depusa de mine la un nivel deosebit(fantastic ai spus tu) care totusi s-a desfasurat din 1 martie 2015, asadar aceste 14 pagini s-au produs pe o distanta destul de mare, care, ai dreptate, in ceea mai mare masura sunt pline cu comentariile mele, desi au fost si cateva interventii foarte utile, motivele pentru care am preluat manusa zvarlita in ring in 1 martie 2015 de dl Mircea Hodor, care a dat un titlu incitant acestui fir desi nu cred ca cele acum aproape 50000 vizite s-ar datora doar titlului, ci mai degraba cred ca cei care au intrat din poate motivul titlului incitat, s-au convins ca merita sa revina si sa urmareasca evolutia temei si cred ca sunt multi cei care au urmarit cele petrecute aici si nu au intervenit pana acum intelegand sensul rugamintii mele din perioada de inceput,cand  am cerut ca inafara de indicatii documentare si scurte comentarii precizatoare daca este cazul, sa  nu fie facute alte discutii care pot deveni polemici, ne fiind inca ajunsi in etapa in care se pot  produce si acestea.
Autorul firului ,Mircea Hodor, l-a cam parasit vazand ca nu sunt dispus sa fac discutii, premature dupa mine, despre nenumaratele idei posibile pentru a mobila un-topic  atat de generos cum este acesta, intitulat de Mircea cu un vadit caracter polemic si iconoclast.
Asadar urmeaza o scurta  povestire in raport cu tema  " Teoria aparitiei universului prin  fenomenul Big-Bangului" cum o defineste foarte corect dl Mircea Hodor in interventia dsale deschizatoare de fir din 1 martie 2015  si care v-a lamuri motivul acestui mare interes pe care l-ai remarcat si tu:
Acum cca 30 ani, prin anii `80 cand s-a intamplat sa-mi pun intrebarea fundamentala daca Universul ar putea sa aibe si care ar putea fi sau nu necesar sa fie legea sa stabila de evolutie, mi-am raspuns pornind de la ideea fundamentala ca o asemenea lege nu ar putea fi decat de forma unei relatii spatiu-timp, aceste doua marimi fiind nu numai fundamentale pentru fizica dar si pentru filozofie, Kant spunand ca ne sunt date aprioric. Adica o asemenea lege globala pentru intreg Universul ar trebui sa ne spuna cum evolueaza acesta in spatiu si in timp iar eu din motive metafizce am fost convins de asta si deci credeam ca relatia ar trebui sa aiba o exprimare tot metafizica adica transcedentala, ori singura functie transcedentala pe care o cunosc este y=e^x unde « e » este numarul transcendent e , baza a logaritmilor naturali, numiti si neperieni de la numele matematicianului John Neper inventatorul logaritmilor. De ce o consider astfel( a se vedea si intrebarea mea pusa lui Hodor la postarea nr #97 : Aprilie 22, 2015, 08:18:31, pg 7, unde introduc in cinematica miscarii si ipoteza unei miscari dupa relatia spatiu - timp de forma functiei exponentiale  S=e^t, eu intrebandu-l pe Mircea ce ar putea spune despre acea miscare, iar el nedandu-mi niciun raspuns si nici altcineva, m-am hotarat sa raspund eu in cadrul comentariului  #164 : Ianuarie 06, 2016, 06:06:03 », pg 11
Astfel in acel rapuns dupa ce constatam ca rezumativ(atentie Sumi) pana atunci realizasem ca lucruri pozitive urmatoarele:
a) Cele 12 sinteze(sintezele/analizele facute de la pg 1 la pg 3, pentru  cele 13 fire gasite pe mine ca au evoluat pe aceast forum intre anii 2008-2012 cu o redeschidere in februarie 2014 -martie 2015 a unui fir anterior acestuia
b) Linkuri noi indicate si care sunt cu adevarat relevante si aduc aproape la zi subiectul evolutie universului, foarte utile si la care poate ca voi reveni odata cu partea a doua a acestui text
c) Cateva raspunsuri la unele intrebari punctuale , unde explicam care este raspunsul la intrebarea pusa lui Mircea in sensul ca subliniam  ca derivand spatiul in raport cu timpul obtinem  viteza cu aceiasi expresie matematica precum spatiul. adica v= e^t si derivand in continuare viteza ca sa aflam acceleratia miscarii gasim aceiasi functie e^t samd, adica oricate derivate am face.  Cu alte cuvinte orcat am sapa in adancimea acestei functii(a sapa in analiza matematica inseamna a deriva) nu vom gasi nimic altceva decat pe ea insasi , mereu si  mereu o nuca tare de nespart, care este ea insasi . Adica functia ne comunica despre fenomenul pe care l-ar descrie ca nu este cognoscibil dincolo de prima sa lege, cea exponentiala.
Se observa si ca  aceasta forma a vitezei, v=e^t este identica cu exprimarea v=s si desigur ca daca avem introdusa si o consanta rezultata din vreo masuratoare cum este cea determinata de Hubble a spune ca v=ks este totuna cu a spune ca s=e^kt.Si ramane sa spunem ca k=H constanta lui Hubble. Interesant nu?
Si mai observam ca o asemenea relatie presupune si existenta unei acceleratii care nu doar ca exista si observata experimental(s-a dat pentru asta un Nobel  ) ci poate fi si calculata desigur tot atat de impenetrabil ca si functia in sine , ba mai mult, miscarea este nedeterminabila cinematic in caracteristicile ei de aceasta natura, fiind, sa spun metaforic, demna de o "divinitate" care ar gandi Universul dupa o astfel de regula simpla dar impenetrabila.
Cred ca oricine citeste acestea este de acord ca este ceva la indemana unui absolvent de liceu sectia reala desi derivatele se fac cred eu si la cea umana(daca mai exista asa ceva) 
Asadar prin acest rationament matematico-filozofic am ajuns la legea lui Hubble si de aceea spun ca daca as fi trait in anii 20 ai secolului trecut cand Hubble a descoperit aceasta relatie liniara intre viteza de recesiune a galaxiilor (deci dilatare a spatiului) si spatiul in sine, iar din legea lui facand apoi drumul inapoi in timp se parea ca ajungem la momentul zero, cand toata materia era ingramadita intrun punct si spatiul avea chiar dimensiunea unui punct(singulartatea inceputurilor) iar  inversa lui H devine T, adica varsta universului care pe atunci cu o valoare a lui H de cca 500-600 km/sec/Mpc(megaparsec)  conducea la o varsta a Universului mai mica decat a Pamantului ceea ce desigur ca era imposibil si atunci lumea stiintifica a cam ras de Hubble. Ei bine eu as fi spus pe baza celor gandite mai sus si gandibile si pe atunci ca este cazul ca astronomii sa-si perfectioneze precizia cu care masoara constanta lui Hubble ceea ce in cele din urma s-a intamplat ajungandu-se la valorile acceptabile de azi de cca 72 km/sec/Mpc, la care corespunde pentru varsta Universului cca 13-14 mlrd ani conforma si cu modelele fizico-chimice de evolutie ale acestuia asa cum am vazut in cele prezentate.

Acestea au constituit motivul pentru care eu m-am aplecat cu atata acribie asupra acestui subiect

Revenind la intrebarea ta precizez ca in textele incepand cu cel de pe pg 14 de la nr 202 din 20 noiembrie 2016 si pana la cel cu nr 207 din 28 dec 2016, exceptand comentariul nenecesar al lui genulasus, este exact ce doresti tu adica rezumatul si prezentarea problemelor esentiale, mai intai problema numarului de dimensiuni spatiale care nu este strict legata de evolutia Universului dar a suscitat multe discutii in trecut pe acest forum  si trebuia sa stabilesc in mod precis spatiul-timp in care lucrez si care este cel einsteinian-minkowskian cu trei coordonate spatiale si una temporala, urmand apoi o prezentare a obiectelor care populeaza Universul pornind de la sistemul solar pana la marginile cunoscute azi ale acestuia si in fine in ultimul capitol evolutia in timp si spatiu a Universului de la scara cuantica pana la macrocossmos in varianta ei denumita Teoria Big Bang.
Aceasta a fost prima parte a lucrarii pe care o elaborez si va fi urmata de una ceva mai dificila in care se va pleca din nou de la Legea lui Hubble prezantand si teorii si opinii care o contrazic.
Sper ca pana la implinirea a doi ani de la inceperea acestui fir sa-l pot incheia .
Mai sintetic nu stiu cum sa explic, asa ca, Sumi te rog  sa pui intrebari privind cele ce nu sunt clare din cele prezentate de mine intre nr 202-207 si voi incerca sa raspund .
Numai bine si LA MULTI ANI ! tuturor care citesc acest text

UPDATE 12 ianuarie

Poate ca este bine ca in sprijinul ideii expuse in finalul acestor prezentari cum ca unele din cele ce azi se considera a fi intrun anume fel maine s-ar putea sa nu mai fie considerate astfel sa arat ca exista o teorie a fenomenelor emergente care se dezvolta azi si pe care a aplicat-o in problema gravitatiei fizicianul olandez Erik Verlinde care a încercat explicarea gravitației din punct de vedere microscopic considerând-o un fenomen emergent.
Fenomenele emergente sunt proprietăți ale sistemelor care apar din interacțiunea colectivă a componentelor acestora, proprietăți care nu pot fi prezise analizând doar structura sau comportamentul un număr redus de constituenți supuși legilor fundamentale. Cu toate că fenomenele emergente sunt omniprezente în știința contemporană și că o parte seminificativă a cercetării de astăzi este axată pe înțelegerea lor, acceptarea și înglobarea lor în structura modului nostru de gandire evolueaza destul de greu.
Principiul pe care se bazeaza fenomenul emergent este faprtul  ca întregul nu este numai o sumă a parților, o sumă a consituenților elementari ai sistemului, ci și ceva diferit de această sumă a lor .
Referindu-ne la fizică, exemplele cele mai familiare de sisteme care prezintă fenomene emergente includ stolurile de păsari (mai ales cele de grauri), dunele de nisip sau vârtejurile de orice tip. Ele sunt ori rezultatul unei dinamici a sistemului departe de echilibru (dunele de nisip după o furtuna) sau se formeaza chiar în timpul acestei dinamici (stolurile de grauri). Intuitiv, un fenomen emergent apare ca un comportament surprinzător, spontan, limitat în timp și ca răspuns la un stimul extern introdus în dinamica sistemului. În acest context, "surprinzător" înseamnă că existența sa nu poate fi prezisă din analiza constituenților sistemului; structura vălurită a dunelor de nisip nu poate fi prezisă din analiza formei sau a mișcării firelor de nisip individuale.

Recent, s-a pus întrebarea dacă nu cumva chiar gravitația este un fenomen emergent. Descrisă, pentru moment, de Teoria Generală a Relativității, gravitația este vazută ca una dintre cele patru forțe fundamentale în Natura: electromagnetică, nucleară slabă, nucleară tare și gravitațională. Istoria gravitației începe cu Physica lui Aristotel, capată un aspect experimental important cu Galilei, și este fundamentată odată cu apariția Philosophiae Naturalis Principia Mathematica a lui Newton. Cu toate că formalismul lui Newton a reușit să dea o expresie legii gravitației, această forță este "dată" în formularea newtoniană, i.e., nu apare drept consecință a unui fenomen fizic; este pur și simplu impusă în formalism. Pasul următor a fost făcut de Einstein care a dat un motiv apariției atracției gravitaționale. Astfel,  în Teoria Generală a Relativității, atracția gravitațională este rezultatul curburii spațiu-timp în prezența masei. Dar chiar și această teorie nu explică apariția gravitației. Teoria Generală a Relativității tratează gravitația ca pe o consecință a prezenței unei mase, fară a explica procesul prin care atracția gravitațională apare.
Fizicianul olandez Erik Verlinde a încercat explicarea gravitației din punct de vedere microscopic considerând-o un fenomen emergent. Teoria sa dă o explicație câmpului gravitațional ca fiind rezultatul schimbului de informație între diversele regiuni microscopice de spatiu-timp. Practic, atunci când apare o masa într-un volum de spatiu timp, conținutul informațional al diferitelor regiuni se schimbă dând naștere câmpului gravitațional. Departe de a înlocui, pentru moment, Teoria Generală a Relativității, teoria lui Verlinde a trecut deocamdată primul test experiemntal explicând cu success de ce, pentru distanțe mult mai mari decăt diametrul unei galaxii medii, câmpul gravitațional este mult mai puternic decât prezice teoria generală a relativității a lui Einstein. Practic, pentru moment, considerând gravitația ca fenomen emergent, Verlinde a reușit să calculeze corect câmpul gravitațional la distante foarte mari, lucru care în teoria lui Einstein dă un raspuns greșit și necesită introducerea așa numitei materii întunecate pentru a explica deviația luminii la distanțe mari de masa observabilă a galaxiilor. Desigur, alte teste și rafinări ale teoriei sunt necesare , dar această revoluționară schimbare de perspectivă, în care gravitația este privită ca un fenomen emergent, este poate, pentru moment, cea mai promițătoare cale de progres.
Desigur ca daca s-ar dovedi ca nu mai este necesara prezenta materiei intunecate pentru a explica anumite fenomene gravitationale acest lucru ar insemna un pas important pentru intelegerea structurii Universului dar nu stim daca ar da o lovitura si Teoriei Big Bangului.
Vezi: Fascinația fenomenelor emergente și nașterea comportamentului colectiv in platforma :
http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-21518033-fascinatia-fenomenelor-emergente-nasterea-comportamentului-colectiv.htm (http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-21518033-fascinatia-fenomenelor-emergente-nasterea-comportamentului-colectiv.htm)
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Ianuarie 29, 2017, 10:48:15 AM
Pauza de respiratie si automultumire  :)
Vad ca am trecut de 50000 de vizitatori in mai putin de doi ani. Desigur nu sper sa depasesc ceva ce se afla la polul opus, respectiv Turbina dlui Sabau care este, nu-i asa un aport important la stiinta :)
PS. Am competat cu niste informatii de ultim moment postarea nr.180 la pg 13 sus,  informatii la care ma refer in capitolul ce urmeaza la acest opus cu care ma ostenesc.
PPS: Am completat cu o nota referitoare la simetria materie-antimaterie finalul pct I de la cap 3 pe care-l redau si aici:

Nota: Din facebookul Fizica Povestita a dui Cristian Presura :  Fizica Povestita - Editura Humanitas,
February 3 at 11:03am ·

In conformitate cu Modelul Standard, exista o simetrie intre materie si antimaterie. Totusi, inca din anul 1964 a fost observata experimental o violare a simetriei particula-antiparticula (paritatea CP) in dezintegrarea mezonilor (structuri quark-antiquark). Descoperirea a fost incununata cu premiul Nobel in 1980 lui James Cronin si Val Fitch.
De curand, dupa mai bine de 50 de ani, in experimentul LHCb de la LHC (CERN) http://www.nature.com/ (http://www.nature.com/).../j.../vaop/ncurrent/full/nphys4021.html au aparut semnale de violare a paritatii CP si in cazul dezintegrarii barionilor (structuri de trei quarci). Experimentul LHCb a evidentiat o asimetrie in distributiile unghiulare ale dezintegrarii barionului Lambda-b0 --> proton pi- pi+ pi-, deocamdata cu o semnificatie statistica de 3.3 abateri standard. Acest rezultat constituie prima evidentiere a violarii simetriei CP in cazul barionilor.
Desigur ca orice teorie de tip BB sau alta trebuie sa fie in acord cu cele spuse adica sa adica sa fie o haina care sa poata imbraca cele de mai sus si cea mai bine croita, desi azi-maine ar putea fi alta, azi este insa cea care ar trebui sa fie tratata ca cea mai probabila. Desigur lasand deoparte intrebara fara raspuns  astazi cu sens de tipul : si inainte de BB ce era? Intrebare care se pune oricariu produs al gandirii si experientei noastre.
De aceea cand vom discuta despre diferitele teorii vom vedea daca sunt conforme sau contradictorii in vreun fel cu cele de mai sus.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Martie 01, 2017, 08:34:29 PM
 4.Legea si constanta lui Hubble

Intrucat in firele pe care le-am sintetizat in primele pagini ale acestei analize, problema cinematicii expansiunii Universului dupa legea lui Hubble, respectiv a miscarii galaxiilor in Univers, s-a abordat prin prisma modelului balonului gonflabil ale carui puncte se departeaza unele de celalalte cu o viteza cu atat mai mare cu cat este mai mare distanta, dar proportionala cu aceasta, constanta de proportionalitate purtand numele de constata lui Hubble, relatia numerica fiind : v=HxD unde v este viteza de recesiune(de indepartarea a galaxiilor unele fata de celelalte) in km/sec, D este distanta in Mpc(mega parseci) iar H este constanta lui Hubble in km/sec/Mpc, constanta care a evoluat ca valoare, de la valorea gasita de Hubble in 1929, de ordinul a 500 km/sec/Mpc, la valorile de azi de cca 70km/sec/Mpc .
Viteza este data de redshiftul(deplasarea spre rosu) z, calculat din masuratorile lungimilor(frecventelor) cu relatia  z=(λr-λe)/λe unde λr inseamna lungimea de unda la receptie si λe lungimea de unda la emisie)folosind relatia V=zxc
Daca am privi miscarea in sensul invers al curgerii timpului, adica spre trecut, am vedea cum galaxiile se apropie cu o viteza din ce in ce mai mica cu cat ele sunt mai apropiate astfel ca vor ajunge odata intr-un sigur punct cand viteza lor va fi nula, in acel moment din trecut cand s-a produs Big Bangul(BB) , adica in acel moment din trecut in care toate au pornit in calatoria lor cosmica. Aceasta  este  interpretarea conforma cu legea dedusa prin masuratori astronomice de Hubble in anul 1929 si care de fapt a condus la aparitia teoriei cosmologice a expansiunii universului , a Teoriei  Big Bangului(TBB), denumire data in gluma in anii `50 de marele astronom Fred Hoyle care se opunea acestei teorii promovand teoria universului stationar, infinit in timp si in spatiu.
Azi TBB, a devenit teoria larg acceptata de stiinta si care a primit multe confirmari experimentale si teoretice pe care le vom trece in revista in continuare, dar care are in continuare adversari chiar unii savanti care propun alte teorii compatibile dupa ei cu aceleasi date experimentale ca si TBB. Vom analiza ulterior si aceste aspecte.
Nota : O alta imagine analogica similara ar fi cea a unui cozonac care avand stafide in aluatul care  creste ca orice aluat de cozonac, distanta si viteza stafidelor urmand deasemenea aceiasi lege a lui Hubble, dar si aceea a unei  foi dintrun material elastic  care se dilata uniform si omogen adica in mod egal in toate directiile, model de tip elastic in care revenirea-contractia, ar fi similara  fata de dilatare dar in sens invers si pentru o revenire-contractie  perfect elastica adica perfect simetrica dilatarii, realizeaza pentru niste puncte marcate pe ea(galaxiile)  aceiasi tip de deplasare in care punctele se indeparteaza fata de punctul din care se observa fenomenul, in cazul nostru Pamantul(galaxia noastra). Este de mentionat ca printr-o simpla demonstratie de geometrie, vezi  http://physique.merici.ca/astro/chap17ast.pdf, (http://physique.merici.ca/astro/chap17ast.pdf,) rezulta ca  din oricare din galaxii(puncte) s-ar face observatia, s-ar obtine acelasi rezultat, adica daca punctul din care se fac masuratorile se considera ca sta pe loc atunci celelalte se indeparteaza cu o viteza de recesiune proportionala cu distanta, factorul de proportionalitate H ramanand acelasi oricare ar fi galaxia din Univers de unde s-ar observa aceast fenomen descris de aceasta lege, lucru ce ne permite sa consideram ca nu avem o situatie privilegiata din acest punct de vedere.
Trebuie sa mai mentionez ca in firele anterioare aceste analogii au fost discutate impreuna cu problema tipului de spatiu in care se dezvolta Universul, desi nu cred ca era necesar acest lucru (decat poate doar pentru a justifica ipoteza inexistentiei unui punct in spatiul tridimensional  unde s-ar fi produs big bangul, acest spatiu fiind doar unul continut intrun spatiu cu patru dimensiuni geometrice in care  desigur ca ar putea exista un punct de la care ar porni BB asa cum suprafata bidimesionala a unui balon care se dilata in spatiul tridimensional pare a-si autocrea spatiul bidimensional al suprafetei sale exterioare din punctul bine precizat in spatiul tridimensional  , noi reluand acest aspect si epuizandu-l la nivelul acestei analize monografic-documentare, cu concluzia ca nimic nu ne impune sa parasim spatiul einsteinean cu trei dimensiuni spatiale si una temporala, in care in campul gravitational se accepta curbarea razei de lumina si se aplica geometrii de tip riemanian.
In cele ce urmeaza ne vom baza pe modul de prezentare foarte didactic si simplu din lucrarea deja citata, http://physique.merici.ca/astro/chap17ast.pdf. (http://physique.merici.ca/astro/chap17ast.pdf.)
Doresc sa precizez ca pentru cele care rezulta logico-matematic corect din ipotezele folosite in demonstratiile prezentate in orice documentare  nu voi prezenta rationamentele ci doar ipoteza de pornire si concluzia, pentru ca nu doresc sa insist decat pe concluziile diferitelor premize care evident ca demonstratia fiind corecta si concluzia va fi corecta in aceisi masura cu corectitudinea sau adevarul premizelor.
Cu alte cuvinte schema logica a rationamentelor intalnite fiind : « daca A atunci B »  unde ipoteza este A , concluzia este B si demonstratia este continutul logico-matematic care i se da lui « atunci », pe noi ne vor interesa doar A si B considerand ca nu preluam demonstratii incorecte si deci garantam pentru corectitudinea demonstratiei dar  desigur ca nu si pentru adevarul premizelor.
Asadar din ipoteza analogiei expansiunii Universului cu umflarea unui balon vom avea ca rezultat faptul ca este modelata o miscare dupa  legea lui Hubble sau altfel spus ipoteza ca legea lui Hubble este o lege universala adevarata si azi ca si in trecut, aceasta premiza conducandu-ne atat la ipoteza existentei unui moment initial cand tot Universul era continut intro singularitate cat si la faptul ca nu exista punct privilegiat respectiv ca in orice punct al Universului ne-am afla am descoperi tot aceiasi lege a lui Hubble cu aceiasi valoare a constantei Hubble si cu impresia neadevarata ca noi am fi in centru..
Se considera ca in acel moment initial nu exista spatiu-timp ci ca acesta de atunci incepe sa existe, adica TBB nu este o teoria a Totului, ci doar una care incepe la BB fara a putea urmari ceva care ar fi fost inainte de acest moment.
Teoria lui Hoyle este insa o teorie a Totului considerand ca Universul exista fara inceput si sfarsit si se creaza permanent din nimic.
Edwin Hubble s-a bazat pentru a masura vitezele de recesiune pe ipoteza ca viteza de recesiune produce un efect Doppler(lumina calatorind spre noi dinspre o galaxie care are o anume viteza de recesiune sufera o deplasare  in frecvente spre unele mai mici adica spre lungimi de unda mai mari, spre  rosu(redshift) tocmai fie datorita acestei miscari prin spatiu sau datorita tocmai acestei dilatari spatiale, rezultatele find similare si tinand de relativitatea miscarii uniforme, aplicarea acesteia conducand insa la rezultate mai exacte pentru galaxiile mai apropiate si mai aproximative pentru cele mai departate datorita dificultatilor de a masura suficient de exact distantele. De altfel linia dreapta care determina factorul de proportionalitate viteza versus distanta reflecta o tendinta,  fiecare galaxie introdusa in calcul fiind mai mult sau mai putin indepartata de acest factor determinat prin procedee numerice(de exemplu in textul bibliografic indicat se da exemplul galaxiei Sombrero care daca este aflata la 29,3 milioane de ani lumina, dupa legea lui Hubble(cu H = 67,8km/sec/Mpc) are o viteza de recesiune de 609 km/sec in timp ce viteza reala de indepartare masurata cu o precizie buna prin masurarea deplasarii spre rosu este de 1024 km/s ceea ce arata ca pentru aceasta galaxie constanta H bazata pe legea liniara, are o abatere de cca 60% in minus fata de  raportul V/D =114 ce rezulta . Adica, cazul Sombrero s-ar gasi pe dreapta lui Hubble daca constanta H a acesteia ar fi 114 km/sec /Mpc sau daca distanta ar fi mai mare(de mentionat ca precizia in masurarea distantelor este mai redusa fata de cea obtinuta la masurarea vitezelor, motiv pentru care in anii 30 constanta a rezultat de cca 500 km/sec/Mpc si doar prin imbunatatirea metodologiilor astronomice  s-a ajuns  la constanta existenta de 67,8 km/sec/Mpc folosita in acest exemplu.
Nota mea :de altfel eroarea probabila este la aprecierea distantei pentruca in catalogul NED, https://ned.ipac.caltech.edu/, (https://ned.ipac.caltech.edu/,) pentru aceasta galaxie se gasesc valori ale distantei intre 6-20 Mpc, asadar cu o marja enorma de variabilitate  in timp ce vitezele pe baza de redshift sunt in zona 1000km/sec,  adica cu o variabilitate mult mai redusa.
Mentionam in trecere ca modelul cosmologic utilizat in respectivul catalog are parametrii  H=73 km/sec/Mpc, Ωmatter=.27 si Ωvacuum=.73  (Ωmatter + Ωvacuum=1) , unde Ωmatter  si Ωvacuum  , sunt densitatea de materie respectiv densitatea de energie din Univers si vom  explica ulterior semnificatia acestor parametri.
Asemenea abateri in plus sau in minus se pot gasi in numeroase cazuri particulare si personal am verificat aceasta in cazul galaxiilor utilizate de Hubble in 1929, desigur cu distantele corectate fata de cele utilizate de el (afectate pe atunci de o eroare sistematica care le-a redus de mai multe ori, pe atunci intre 5 si 10 ori marind astfel spre 500 valoarea calculata pentru constanta, eroare descoperita si corectata in 1952, moment dupa care nu au mai existat argumente geologice/cosmologice impotriva ideii de expansiune si de varsta a Universului, respectiv a determinarii pe baza valorii ei mari din 1929, a unei varste prea mici a Universului, la care conduceau aceste valoril initiale ) si am gasit deasemeni abateri insemnate pentru valorile raportului v/D  care in cazurile analizate a variat intre 55-95 km/sec/Mpc.

De ce totusi este atat de importanta constanta lui Hubble si deci si cunoasterea valorii ei cat mai exacte ?

Răspunsul constă în faptul că expansiunea Universului este, de fapt, o măsură a evoluţiei sale în timp, de la Big Bang încoace, iar o cunoastere cat mai corecta a constantei Hubble permite masurarea dimensiunilor si varstei Universului, ceea ce in modelul BB este esential. Am aratat intro postare anterioara, la un capitol de inceput, respectiv  la postarea cu nr 203 din 28/11/2016 ca cele mai mari obiecte cosmice sunt superciorchinile (superclusterele) galactice compuse din zeci de ciorchini(clustere) galactici fiecare cu un numar de galaxii care merge de la sute la cateva mii si ca cercetările efectuate au urmarit intelegerea pozitionarii acestor superclustere in spatiul universal. S-au obtinut astfel hărți tridimensionale care afiseaza pozițiile a cca 1,6 milioane de galaxii. Pentru aceasta, pentru calcule se folosesc pozițiile cat si redshiftul galaxiilor impreuna cu legea lui Hubble
În funcţie de modul în care Universul evoluează şi de distribuţia de materie şi energie din cadrul său, am putea răspunde la trei întrebări esenţiale ale ştiinţei: cât de vechi e Universul, care este soarta lui si care este forma lui ?
De varsta Universului se lega precizia si conformitatea fizica a perioadelor prin care a trecut Universul in timpul expansiunii sale de la BB si pana azi. Astfel atunci cand s-a modificat evaluarea duratei de la BB si pana la formarea protogalaxiilor, noile valori obtinute au fost mai concordante cu timpul fizico-chimic necesar proceselor de creare a primelor stele si galaxii pe care le-am descris pe scurt in prima parte fiind astfel in conformitate cu modelul cosmologic propus.
De asemenea constanta lui Hubble este cruciala pentru cosmologie intrucat poate confirma sau modifica imaginea noastra despre Univers privind componentele acestuia, respectiv materia barionica(normala) ca si cea  doar prespusa teoretic astazi ca fiind formata din materie si energie intunecata, in sensul corectitudinii evaluarilor de azi sau in sensul confirmarii faptului ca inca poate ca ne lipseste ceva esential.
De fapt pentru a răspunde la aceste întrebări, este în principiu nevoie să măsurăm variaţia constantei lui Hubble în trecut, iar pe baza acestei variaţii să extrapolăm evoluţia ei viitoare.

Variatia in timp a lui H
Măsurătorile recente indică faptul că constanta lui Hubble a crescut în timp, semn că Universul se află într-o expansiune accelerată. O expansiune accelerată indică faptul că, cel puţin pentru moment, nu există în Univers suficientă materie pentru a stopa efectele expansiunii. Cunoaşterea acestui aspect nu este suficientă, fiindcă nu ne indică nimic despre evoluţia viitoare a Universului, dar este o piesă esenţială a unui puzzle în care mai intră densitatea de materie şi densitatea de energie si distributia acestora,  pe care le-am mentionat mai sus in modelul cosmologic utilzat in NED.
Deasemeni daca aceasta lege este cu adevarat universala si de forma indicata ea ar permite determinarea fie a vitezei, fie a distantei cand se cunoaste mai precis una dintre ele.
De exemplu o galaxie pentru care s-a masurat cu ajutorul deplasarii spre rosu viteza de recesie de 20000km/sec care este o viteza foarte mare de cca 0,07c (c fiind viteza luminii de 300000km/sec) este, calculand distanta cu ajutorul legii Hubble si cu constanta mai sus utilizata, la cca 1 mlrd. a.l. departare de noi.
De regula distantele foarte mari, de ordinul miliardelor de ani lumina nu se determinau  cu o precizie prea mare nici in anii `60, asa cum in anii `30, cum am mentinat anterior, nu erau corecte nici determinarile pentru cele mai apropiate galaxii folosite de Hubble in determinarea legii liniare care-i poarta numele.
O verificare a realitatii acestei relatii liniare intre viteza si distanta in macrocosmos (pe care eu in mod personal am asociat-o cu o constatare filozofico esoterica care recunoaste Universului o lege exponentiala transcendenta de forma S=e^t unde e este numarul transcedental care este baza a logartmilor Neperieni dar care odata acceptata permite miscarea accelerata fara a mai apela la cresterea constantei adica permitand ca aceasta chiar sa fie o constanta universala, dar nu explica epoca inflatiei de dupa BB desi poate legea exponentiala nu are sens decat atunci cand spatiul S si timpul t au luat fiinta) este cea realizata in 1963 cand dupa ce intre 1950-1960 descoperindu-se obiectele cosmice numite quasari si care azi se stie ca sunt galaxii cuprinzand regiuni cosmice compacte inconjurand o gaura neagra super masiva, cu masa de sute de mii pana la milioane de mase solare si aflata in centrul unei galaxii, https://en.wikipedia.org/wiki/Quasar (https://en.wikipedia.org/wiki/Quasar) , Maarten Schmidt a pus pe seama unui decalaj mare spre rosu anomaliile spectrale din lumina acestor corpuri ceresti, anomalii care depasesc 10-15% si astfel spre exemplu pentru qusarul 3C 273 decalajul determinat a fost de 16% adica  un redshift, z=0,16,ceea ce a condus la o viteza de recesie de cca 47.000 km/sec, quasarul fiind la o distanta de cca 500-600 Mpc, lumina plecand de la el acum cca 1,9 mlrd ani adica la cca 11,4 mlrd de ani de la B.B.  Se cunoaste din 2011, obiectul cosmic ULAS J1120+0641 care aflat la o distanta de peste 12 mlrd a.l. si cu o viteza apropiata de cea a luminii(redshift z=7.085)este  considerat quasarul cel mai indepartat de noi
https://www.eso.org/public/news/eso1122/ (https://www.eso.org/public/news/eso1122/)
https://www.eso.org/public/archives/releases/sciencepapers/eso1122/eso1122.pdf (https://www.eso.org/public/archives/releases/sciencepapers/eso1122/eso1122.pdf)
https://en.wikipedia.org/wiki/ULAS_J1120%2B0641 (https://en.wikipedia.org/wiki/ULAS_J1120%2B0641)
Lumina de la acest quasar deplasata spre rosu cu  redshiftul de mai sus a calatorit cca 12,55 mlrd a.l. si daca conform modelului cosmologic folosit in NED varsta universului este de cca 13,3 mlrd ani, rezulta o varsta a quasarului la momentul plecarii spre noi (de fapt in toate directiile din Univers)a luminii pe care o vedem azi, de cca 0,75 mlrd ani. Quasarul s-a format asadar la circa 750 de milioane de ani după Big Bang, în perioada critică a Universului, în care stelele au început să se formeze.
Desi in 2011 erau cunoscute cateva obiecte cosmice si mai departate, totusi acest quasar este de sute de ori mai luminos decat acestea permitand un studiu mai detaliat care permite obţinerea de informaţii extrem de interesante şi utile despre Universul nostru pe când acesta era foarte tânăr cat şi despre evoluţia acestuia, spre sfarsitul epocii reionizarii care marcheaza sfarsitul perioadei cosmologice de la inceput, denumita si era intunecata
Astfel descoperirea acestui quasar atat de luminos, impinge cu inca o suta de milioane de ani spre Big Bang  partea de istorie cunoscuta a Universului si făcând o comparaţie între vârsta actuală a Universului şi a unui bătrân de 80 de ani, quasarul record observat  ne prezinta copilul de cca patru ani şi jumătate cu care asemanam Universul prin aceasta analogie.
Se ajunge astfel efectiv pana la momentul final al asa numitei ere a reionizarii.
De mentionat cu aceasta ocazie ca aceste ere timpuri si de durate mici  in care insa se intampla lucruri absolut esentiale pentru devenirea in continuare a Universului sunt descrise in  analiza facuta de mine firelor anterioare  de pe acest forum dedicate TBB , respectiv de la postarea cu nr 8/11.03.2015
Astfel la cca 300000 ani dupa Big Bang, Universul se racise suficient pentu ca electronii si protonii sa se combine in hidrogen neutru(un gaz fara sarcina electrica) care umple Universul pana cand se formeaza primele stele la cca 100-150 milioane ani dupa Big Bang. Radiatiile ultraviolete de mare intensitate descompun din nou atomii de hidrogen in protoni si electroni facand universul sa fie transparent la ultraviolete proces denumit reionizare. Se considera ca acest lucu s-a intamplat intre 150 milioane-800 milioane dupa Big Bang. Aceasta este epoca formarii stelelor si galaxiilor de prima generatie.
Asadar precizia acestor masuratori facute cu ajutorul quasarilor impinge domeniul masurarii distantelor in Univers, constituind si ei niste "lumanari standard" cum constituiau anterior pentru distante mai mici  Cepheidele si supernovele de tip Ia care au jucat un rol important în astronomie.
Intr-adevar, descoperirea expansiunii accelerate a Universului(contrara convingerii ca in timp costanta Hubble trebuie sa scada adica, expansiunea trebuie sa se incetineasca) a fost facuta prin observarea supernovelor distantate, de catre Saul Perlmutter, Adam Riess si Brian Schmidt, ei castigand  in  2011 Premiul Nobel pentru Fizica, Adam Riess end all, Observational Evidence from Supernovae for an Accelerating Universe and a Cosmological Constant, http://adsabs.harvard.edu/abs/1998AJ....116.1009R
Dar acest mod de masurare a distantelor extreme ale universului  are limitele sale intrucat cea mai indepartata supernova cunoscuta se afla la o deplasare spre rosu( redshift, z) de aproximativ 1,7 si deci peste astfel de distante masuratori fiabile nu s-ar putea face. In 2012 s-a dovedit ca si quasarii indepartati cu redshift-uri mari cum este si ULAS J1120+0641 care are aproximativ z=7,1 pot conduce la masuratori precise ceea ce constituie o confirmare si pentru valabilitatea legii Hubble in Universul maxim de indepartat.
http://physicsworld.com/cws/article/news/2012/may/04/quasars-shine-a-new-light-on-cosmic-distances (http://physicsworld.com/cws/article/news/2012/may/04/quasars-shine-a-new-light-on-cosmic-distances)
Despre acest redshift vom mai adauga doar cateva lucruri pe langa faptul esential ca cel clasic datort efectului Doppler deja pomenit in capitolele anterioare,este determinat de deplasarea spre rosu a lungimii de unda din razele luminoase emise de diversele elemente chimice din compoztia obiectului cosmic care se indeparteaza de noi  si este indicat prin simbolul  z care are expresia z=(λr-λe)/λe unde λr inseamna lungimea de unda la receptie si λe lungimea de unda la emisie, anume ca exista mai multe tipuri de redshift in cosmologie(https://en.wikipedia.org/wiki/Redshift (https://en.wikipedia.org/wiki/Redshift) si http://www.space.com/25732-redshift-blueshift.html (http://www.space.com/25732-redshift-blueshift.html)):
- redschiftul Doppler relativistic, corespunzator propagarii luminii in spatiului plan euclidian plus timp numit spatiu Minkowski care de fapt este o consecinta a relativitatii restranse, care corecteaza aproximatia nerelativista a efectului Doppler clasic deja data in relatia de mai sus z=(λr-λe)/λe=v/c, si a carui formula de baza este cea indicata si in http://hyperphysics.phy-astr.gsu.edu/hbase/Astro/redshf.html (http://hyperphysics.phy-astr.gsu.edu/hbase/Astro/redshf.html)
respectiv: z=(λr-λe)/λe=Radical((1+v/c)/(1-v/c)) -1 cand v este viteza de recesiune radiala care prin aceasta relatie nu poate depasii viteza luminii c.
Evident ca daca v  este foarte mic in raport cu c ceea ce este in general situatia galaxiilor nu foarte indepartate atunci z este si el foarte mic si din ce in ce mai apropiat de v/c cu cat  este mai mic asa cum se vede in exemplul de mai jos putand sa  sa spunem  ca pentru valori mici(sub 0,1) el aproximeaza bine raportul dintre viteza de recesiune v care intra in legea lui Hubble si  viteza luminii, dar ca relatia asta nu este liniara, asa ca incepand cu un z>=.1 valoarea vitezei de recesiune  creste mai incet neputand sa depaseasca viteza luminii. De exemplu pentru:
z=0,01, v/c=0,00995 adica v=2985km/sec fata  de 3000km/sec cat ar fi aceasta  daca v/c=z=0,01 ,
z=0,1,  v/c=0,095 adica  v= 28500km/sec fata de 30000km/sec cat ar fi aceasta daca v/c=z =0,1
daca z=1 atunci v/c= 0,6 adica v=180000km/sec fata de 300000km/sec cat ar fi aceasta daca v/c=z=1,0 
De aceea in cazul ULAS J1120+0641 pentru care z=7.085 conduce la  v/c= 0.97,adica o viteza de recesiune apropiata de c dar nu de 7 ori mai mare cat ar da o interpretare simplista a acestui redshift.
-redschiftul cosmologic care conform Teoriei Relativitatii General(TRG) este pus in directa legatura cu dilatarea spatiului in universul in expansiune al TBB si care are relatia logica in care in locul raportului lungimilor de unda apare raportul factorilor de scara, pentruca se gaseste din dezvoltarea formulelor relativitatii generalizate egalitatea cat se poate de logica si de asteptat intre raportul lungimilor de unda si ale factorului de scara(λr/λe= ar/ae) atfel ca 1+z= ar/ae.
De exemplu daca z este masurat a fi 3 si scara universului la receptie este cea actuala adica ar =1, atunci universul are la emisie ae  =ar /(1+z) =1/4. si deci s-a expandat de 4 ori in timpul in care lumina a ajuns la noi.
La asemenea valori mari ale lui z acesta indica  mai degraba o masura a modificarii factorului de scara decat o masura a unei viteze reale de miscare . Astfel in exemplul dat dupa formula relativista, pentru z=7,085 se obtine v/c=0,97 adica o viteza de recesie enorma de cca 291.000km/sec, dar in schimb o valoare "a" a factorului de scara la emisie  caracterizand modelele relativiste de expansiune, de cca 1/8.
-redschiftul gravitational care este legat de efectul campului gravitational asupra luminii care daca este puternic o decaleaza spre rosu datorita efectului masei mari a unei galaxii fata de cea a galaxiei emitente   si care este mai degraba un fenomen local observat prima oara in 1959, dar in 2011 cosmologii l-au putut identifica chiar la scara universului si producandu-se exact conform tepriei TRG care astfel a mai primit o confirmare. 
Nota: Toate aceste redshifturi la care se poate adauga si un blueshift Doppler asa cum am vazut ca este in cazul galaxiei Andromeda se pot compune in redshiftul Hubble desigur cu precizarea ca pentru obiectele cosmice foarte indepartate de la care lumina aplecat spre noi cand universul era foarte tanar redshiftul Doppler relativist poate fi inlocuit de cel cosmologic care intrun fel este acelasi cu cel relativist de tip Doppler daca raspundem la intrebarea la care ne-am mai referit mai mult sau mai putin direct si anume: Care sunt cauzele" redshiftului Hubble"? Sunt undele luminoase ,,întinse"pentruca universul se extinde, sau lumina pe care o primim din univers este supusa efectului Doppler, deoarece galaxii îndepărtate se deplasează fata  de noi?
Paradoxal raspunsul este da la ambele intrebari pentruca pe scurt explicatia deplasarii spre rosu prin efectul Doppler echivaleaza cu o aproximare liniară a explicației ,,întinsă de lumină". Trecerea de la un punct de vedere la altul presupune o schimbare a sistemelor de coordonate în spațiu-timp (curbat).
O explicație detaliată necesită considerarea modelelor de spatiu timp de care vom vorbi : Friedmann-Robertson-Walker (FRW). Faimosul ,,balon in expansiune placat  cu galaxii" sau aluatul cu stafide care creste oferă o analogie vizuală pentru ,,intindere", dar ca orice analogie va induce in eroare daca va fi luata prea literal  permitand totusi o intuire a fenomenului. Astfel daca gandim un sistem de coordonate de tip geografic adica latitudine si longitudine pe balonul care se umfla punctele sale pastreaza fiecare aceiasi latitudine si longitudine dar distanta dintre ele creste si viteza aparenta cu care se indeparteaza unul de celalalt este evident proportionala cu distanta. (nota mea:Acest model se poate inlocuii si cu unul in care materia balonului sau a aluatului dar nu si punctele sale fara dimensiune in raport cu spatiul adica  suprafata curba sau plana sau volumul spatial de aluat, se deformeaza omogen si izotrop cu un acelasi coeficient de deformatie care ar reprezenta constanta Hubble, iar mecanica acetei deformatii s-ar supune legilor teoriei elasticitatii). Desigur ca odata cu dilatarea spatiului se dilata corespunzator si lungimile de unda care poarta lumina prin acest spatiu si astfel apare fenomenul de redschift.daca insa introducem un sistem local de coordonate in care un punct(noi) este originea si se considera fix si celalalt punct se deplaseaza fata de noi datorita intinderii suprafetei de care este atasat dar noi nu stim asta atunci vom considera ca acel punct se misca fata de noi si fenomenul luminos observat il vom considera ca unul Doppler si atunci regasim legea lui Hubble ca atare.

Revenind la masuratorile de distanta si ale constantei Hubble vedem cum in timp metodele de determinare a constantei lui Hubble au crescut in precizie mai ales in ceea ce priveste masura distantei pana la galaxile din Univers, astazi putand rezuma evolutia lor dupa cum urmeaza:

a)Masurarea distantei pornind de la variatia luminozitatii cu distanta cu ajutorul  asa numitelor lumanari standard care sunt cefeidele, unele supernove respectiv cele de tip Ia si azi chiar si quasari, bazate pe observatii si masuratori facute de pe telescoape spatiale sau terestre, ultimele determinari facute chiar in 2016 fiind realizate folosind o metoda mai recenta folosind asa numitele lentile cosmice gravitationale utilizate in interpretarea datelor furnizate atat de telescopul spatial Hubble cat si de alte telescoape spatiale sau terestre, https://www.spacetelescope.org/news/heic1702/, (https://www.spacetelescope.org/news/heic1702/,) 

b) Masurarea constantei lui Hubble  prin observarea radiaţiei cosmice de fond, radiaţie care a luat naştere când Universul avea circa 380.000 de ani, când radiaţia s-a decuplat de materie. Observarea acestei radiaţii, efectuate cu ajutorul satelitului  Planck al Agenţiei Spaţiale Europene(https://en.wikipedia.org/wiki/Planck_(spacecraft)) (https://en.wikipedia.org/wiki/Planck_(spacecraft))) , ne permite determinarea vitezei de expansiune a Universului în mod independent de măsurătoarea efectuată cu telescopul Hubble. Acelasi lucru se poate spune si despre programul denumit Wilkinson Microwave Anisotropy Probe (WMAP), cunoscut initial ca Microwave Anisotropy Probe (MAP) https://en.wikipedia.org/wiki/Wilkinson_Microwave_Anisotropy_Probe, (https://en.wikipedia.org/wiki/Wilkinson_Microwave_Anisotropy_Probe,) care opereaza intre 2001 si  2010 masurand diferentele de temperatura in radiatia cosmica a fondului de microunde tinand cont si de modelul cosmologic actual ΛCDM despre care vom vorbi in capitolul urmator destinat acestor modele cosmologice cat si criticilor celor actuale.
In tabelul din https://en.wikipedia.org/wiki/Hubble's_law (https://en.wikipedia.org/wiki/Hubble's_law) se indica o evolutie a valorilor artribuite in timp acestui extraordinar de important parametru care coreleaza viteza de expandare a spatiului in univers sau altfel spus viteza cu care galaxiile se indeparteaza una de cealalta evidentiindu-se evolutia ei din 1929 cand Hubble a dat valoarea mult prea mare(500km/sec/Mpc) si care ducea la o varsta imposibil de mica pentru Univers dupa rationamentul recursiv privind evolutia acestuia din trecut spre prezent. Putem considera aceasta epoca inceputa in 1929 ca o prima perioada a cosmologiei moderne reflectata prin TBB si tinand pana in 1956 cand Sandage a redus mult valorile constantei, respectiv conform tabelului citat la 180 km/sec/Mpc si apoi in 1958 la 75km/sec/Mpc, valoare care este aproape in domeniul de variabilitate al celor de azi , valori care au avut insa o marja mai mare de variabilitate decat cele din prezent, astfel ca pana in 1996(dupa Denis Overbye ) se considera o aproximatie satisfacatoare gasirea acestei constante intre 50-90 km/sec/Mpc ceea ce conducea la o variabilitate a varstei universului de la simplu la aproape dublu adica de la cca 11mlrd ani la cca 20mlrd ani,
Dupa 1996 prin noile instrumente de masura purtate de satelitul european Planck(2009-2013) sau telescopul spatial Hubble(1993-2020) cat si cel instalat pe pamant Sloan Digital Sky Survey or SDSS care masoara redshifturi incepand din anul 2000 in patru campanii,  SDSS IV incepand in 2014 si terminandu-se in 2020, cat si alte cateva, intram in epoca care se continua si in prezent si incepe mai amplu dupa 2000 cand s-au obtinut primele date cosmologice de la sistemele de masura sofisticate si deja mentionate cu efect de restrangere a zonei variatiei constante intre 67-73km/sec/Mpc adica in jurul valoriii de 70 km/sec/Mpc desi a existat chiar si in august 2006 o referinta la o valoare mai mare a constantei, respectiv de cca 77,6 Km/sec/Mpc si cu o variabilitate de +/- de peste 13 km/sec/Mpc ceea ce ne-ar readuce in zona epocii anterioare lui 1996, si ne referim la observatorul spatial Chandra X-ray Observatory (CXO),  lansat de NASA in 1999 completand masurtorile facute cu observatorul spatial Hubble si utilizand o metoda distincta de cele prezentate la pct a)  si b) pentru determinarea constantei Hubble constand in combinarea lor http://chandra.harvard.edu/press/06_releases/press_080806.html. (http://chandra.harvard.edu/press/06_releases/press_080806.html.) Vom elimina pentru moment aceasta valoare pe motiv ca iese din domeniul deja stabilit cu celelalte. 

Asadar daca se urmaresc rezultatele  publicate in diverese articole de specialitate se constata ca desi valorile lui H se restrang intro banda mai ingusta, cu un ecart de plus minus 3-4 km/se/Mpc,  in jurul valorii medii de 70-71 km.sec/Mpc (aceasta evaluare imi apartine), constatam ca exista inca o destul de mare variabilitate intre diferitele metodologii utilizate de aceste importante programe de urmarit Universul, fiecare in sine avand o marja de eroare mica, mai mica decat aceasta variabilitate de ansamblu si este de presupus ca in viitor valorile se vor mai preciza si ca discrepantele dintre metodologia de tip masuratori ale  fondului  de microunde din epoca timpurie a Universului  si cele bazate pe masurarea redshiftului si a distantei se vor explica si ele.

In final mentionam faptul ca masuratorile  conduc la valori incepand din 2000(vezi tabelul  referit la bibliografie) aflate in domeniul:
-valorilor mai mari de peste 70km/sec/mpc(tipul a)  cu ultima valoare determinata in decembrie 2016 cu ajutorul telescopului Hubble find de 71,9 km/sec/Mpc(cu abatere plus/minus de pana la cca 2-3 km/sec/Mpc) dupa ce in iunie 2016 s-a indicat o valoare tot pornind de la datele obtinute cu telecopul Hubble de cca 73km/sec/Mpc insa cu o abatere mai mica de ccca plus /minus 1,75Km/sec/Mpc
-valorile mai mici de 70 km/sec/Mpc, respectiv cca 67km/sec/Mpc (tipul b) discrepanta fiind totusi destul de mare , pana la cca 8%, ceea ce depaseste cu mult marjele de eroare in diferitele metode de masura, motiv de nedumerire pentru cosmologi.

Dacă într-adevăr acest rezultat va fi confirmat - va trebui găsită o explicaţie: care este adevărata viteză de expansiune a Universului şi ce anume o determină? La ora actuală se crede că expansiunea Universului este determinată de relaţia dintre materie (în mare parte materie întunecată) şi energia întunecată.

Este deci posibil ca materia şi energia întunecată să evolueze în timp şi raportul dintre ele să se schimbe de-a lungul evoluţiei Universului. La ora actuală însă nu ştim din ce sunt compuse acestea şi este greu de găsit o explicaţie care să convingă toată comunitatea ştiinţifică.

O explicaţie oarecum mai simplă ar fi cum că aşa-numitele ,,lumânări standard" nu sunt chiar aşa de... standard pe cum credem. Adică stelele folosite ca etalon pentru măsurarea vitezei de expansiune a Universului ar putea genera erori de care nu suntem conştienţi. Din acest motiv grupul de cercetători de la Universitatea din Chicago condus de Wendy Freedman încearcă să găsească alte metode pentru a măsură expansiunea Universului – bazate pe diverse tipologii de stele, tocmai pentru a avea o comparaţie între mai multe metode.

O altă posibilă explicaţie este legată de energia întunecată – aceasta ar putea evolua şi, dacă cu trecerea timpului ar fi devenit mai ,,puternică", acest fapt ar fi în acord cu rezultatele măsurate de către telescopul Hubble.

Evoluţia Universului nostru este fascinantă; faptul că în prezent avem posibilitatea de a efectua mai multe măsurători care să ne spună cum a evoluat Universul de-a lungul timpului ne va ajuta să înţelegem compoziţia acestuia şi, într-un viitor sperăm cu toţii nu prea îndepărtat, să identificăm sursele materiei şi energiei întunecate. Atunci vom avea inclusiv o idee nu doar despre cum am ajuns de la Big Bang aici, ci şi despre cum va evolua Universul nostru.

In capitolul urmator legat de modelele cosmologice si teoria relativitatii generalizate vom mai reveni la aceasta constanta primordiala in cosmologie.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Martie 20, 2017, 10:37:06 AM
 In urma continuarii la cap 5 si cap 6 al acestui referat am considerat necesar sa mai adaug in plus de cateva corectii si unele elemente legate de redshift si de masuratori ale constantei Hubble la cap 2 si cap 4 pe care le transcriu si aici:

a) Ref redshift:
-la cap 2: Redshiftul este decalajul in frecventa/lungime de unda pe care-l suporta radiatiiile luminoase pe tot spectrul lor de emisie datorita indepartarii lor unele de celelalte fiind  un efect Doppler, respectiv in cazul in care galaxiile se indeparteaza asa cum a observat si calculat Hubble redshiftul notat cu z se numeste si deplasare spre rosu a luminii receptionate si are expresia z=(λr-λe)/λe unde λr inseamna lungimea de unda la receptie si λe lungimea de unda la emisie)  care impreuna satisfac legea lui Hubble, care exprima relatia de proportionalitate liniara descoperita experimental de Hubble in 1929, relatie care afirma faptul ca viteza de indepartare a galaxiilor (v=zc) este proportionala cu distanta dintre acestea(v proportional cu D) factorul de proportionalitate fiind H constanta lui Hubble, adica v=HxD
-la cap 4: Viteza este data de redshiftul(deplasarea spre rosu) z, calculat din masuratorile lungimilor(frecventelor) cu relatia  z=(λr-λe)/λe unde λr inseamna lungimea de unda la receptie si λe lungimea de unda la emisie)folosind relatia V=zxc
                        Despre acest redshift vom mai adauga doar cateva lucruri pe langa faptul esential ca cel clasic datort efectului Doppler deja pomenit in capitolele anterioare,este determinat de deplasarea spre rosu a lungimii de unda din razele luminoase emise de diversele elemente chimice din compoztia obiectului cosmic care se indeparteaza de noi  si este indicat prin simbolul  z care are expresia z=λr-λe)/λe unde λr inseamna lungimea de unda la receptie si λe lungimea de unda la emisie, anume ca exista mai multe tipuri de redshift in cosmologie(https://en.wikipedia.org/wiki/Redshift (https://en.wikipedia.org/wiki/Redshift) si http://www.space.com/25732-redshift-blueshift.html (http://www.space.com/25732-redshift-blueshift.html)):
  - redschiftul Doppler relativistic, corespunzator propagarii luminii in spatiului plan euclidian plus timp numit spatiu Minkowski care de fapt este o consecinta a relativitatii restranse, care corecteaza aproximatia nerelativista a efectului Doppler clasic deja data in relatia de la inceputul capitolului z=λr-λe)/λe=v/c, si a carui formula de baza este cea indicata si in http://hyperphysics.phy-astr.gsu.edu/hbase/Astro/redshf.html (http://hyperphysics.phy-astr.gsu.edu/hbase/Astro/redshf.html)
respectiv: z=(λr-λe)/λe=Radical((1+v/c)/(1-v/c)) -1 cand v este viteza de recesiune radiala care prin aceasta relatienu poate depasii viteza luminii c.
Evident ca daca v  este foarte mic in raport cu c ceea ce este in general situatia galaxiilor nu foarte indepartate atunci z este si el foarte mic si din ce in ce mai apropiat de v/c cu cat  este mai mic asa cum se vede in exemplul de mai jos putand sa  sa spunem  ca pentru valori mici(sub 0,1) el aproximeaza bine raportul dintre viteza de recesiune v care intra in legea lui Hubble si  viteza luminii, dar ca relatia asta nu este liniara, asa ca incepand cu un z>=.1 valoarea vitezei de recesiune  creste mai incet neputand sa depaseasca viteza luminii. De exemplu pentru:
z=0,01, v/c=0,00995 adica v=2985km/sec fata  de 3000km/sec cat ar fi aceasta  daca v/c=z=0,01 ,
z=0,1,  v/c=0,095 adica  v= 28500km/sec fata de 30000km/sec cat ar fi aceasta daca v/c=z =0,1
daca z=1 atunci v/c= 0,6 adica v=180000km/sec fata de 300000km/sec cat ar fi aceasta daca v/c=z=1,0 
De aceea in cazul ULAS J1120+0641 pentru care z=7.085 conduce la  v/c= 0.97,adica o viteza de recesiune apropiata de c dar nu de 7 ori mai mare cat ar da o interpretare simplista a acestui redshift.
-redschiftul cosmologic care conform TRG este pus in directa legatura cu dilatarea spatiului in universul in expansiune al TBB si care are relatia logica in care in locul raportului lungimilor de unda apare raportul factorilor de scara, pentruca se gaseste din dezvoltarea formulelor relativitatii generalizate egalitatea cat se poate de logica si de asteptat intre raportul lungimilor de unda si ale factorului de scara(λr/λe= ar/ae) atfel ca 1+z= ar/ae.
De exemplu daca z este masurat a fi 3 si scara universului la receptie este cea actuala adica ar =1, atunci universul are la emisie ae  =ar /(1+z) =1/4. si deci s-a expandat de 4 ori in timpul in care lumina a ajuns la noiatunci la momentul si care conduce la rezultate asemanatoare
La asemenea valori mari ale lui z indica  mai degraba ca o masura a modificarii factorului de scara decat o masura a unei viteze reale de miscare .Astfel in exemplul dat dupa formula relativista pentru z=7,085 se obtine v/c=0,97 adica o viteza de recesie enorma de cca 291.000km/sec dar o valoare a a factorului de scara la emisie  caracterizand modelele relativiste de expansiune, de cca 1/8
-redschiftul gravitational care este legat de efectul campului gravitational asupra luminii care daca este puternic o decaleaza spre rosudatorita efectului masei mari a unei galaxii fata de cea a galaxiei emitente   si care este mai degraba un fenome local .

Nota: Toate aceste redshifturi la care se poate adauga si un blueshift Doppler asa cum m vazut ca este in cazul galaxiei Andromeda se pot compune in redshiftul Hubble desigur cu precizarea ca pentru obiectele cosmice foarte indepartate de la care lumina aplecat spre noi cand universul era foarte tanar redshiftul Doppler relativist poate fi inlocuit de cel cosmologic care intrun fel este acelasi cu cel relativist de tip Doppler daca raspundem la intrebarea la care ne-am mai referit mai mult sau mai putin direct si anume: Care sunt cauzele" redshiftului Hubble"? Sunt undele luminoase ,,întinse"pentruca universul se extinde, sau lumina pe care o primim din univers este supusa efectului Doppler, deoarece galaxii îndepărtate se deplasează fata  de noi?
Paradoxal raspunsul este da la ambele ntrebari pentruca pe scurt explicatia deplasarii spre rosu prin efectul Doppler echivaleaza cu o aproximare liniară a explicației ,,întinsă de lumină". Trecerea de la un punct de vedere la altul presupune o schimbare a sistemelor de coordonate în spațiu-timp (curbat).
O explicație detaliată necesită considerarea modelelor de spatiu timp de care vom vorbi  Friedmann-Robertson-Walker (FRW). Faimosul ,,balon in expansiune placat  cu galaxii" sau aluatul cu stafide care creste oferă o analogie vizuală pentru ,,intindere", ca orice analogie va induce in eroare daca va fi luata prea literal dar totusi permite o intuire a fenomenului. Astfel daca gandim un sistem de coordonate de tip geografic adica latitudine si longitudine pe balonul care se umfla punctele sale pastreaza fiecare aceiasi latitudine si longitudine dar distanta dintre ele creste si viteza aparenta cu care se indeparteaza unul de celalalt este evident proportionala cu distanta. (nota mea:Acest model se poate inlocuii si cu unul in care materia balonului sau a aluatului dar nu si punctele sale fara dimensiune in raport cu spatiul adica  suprafata curba sau plana sau volumul spatial de aluat, se deformeaza omogen si izotrop cu un acelasi coeficient de deformatie care ar reprezenta constanta Hubble, iar mecanica acetei deformatii s-ar supune legilor teoriei elasticitatii). Desigur ca odata cu dilatarea spaiului se dilata corespunzator si lungimile de unda care poarta lumina prin acest spatiu si astfel apare fenomenu de redschift.daca ins introducem un sistem local de coordonate in care un punct(noi) este originea si se considera fix si celalalt punct se deplaseaza fata de noi datorita intinderii suprafetei de care este atasat dar noi nu stim asta atunci vom considera ca acel punct se misca fata de noi si fenomenul luminos bservat il vom considera ca unul Doppler si atunci regasim legea lui Hubble ca atare.

b) Despre masuratori ale constantei lui hubble, H, la cap 4 in final:
   In final mentionam faptul ca masuratorile  conduc la valori incepand din 2000(vezi tabelul referit in bibliografie) aflate in domeniul:
-valorilor mai mari de peste 70km/sec/mpc(tipul a)  cu ultima valoare determinata in decembrie 2016 cu ajutorul telescopului Hubble find de 71,9 km/sec/Mpc(cu abatere plus/minus de pana la cca 2-3 km/sec/Mpc) dupa ce in iunie 2016 s-a indicat o valoare tot pornind de la datele obtinute cu telecopul Hubble de cca 73km/sec/Mpc insa cu o abatere mai mica de ccca plus /minus 1,75Km/sec/Mpc
-valorile mai mici de 70 km/sec/Mpc (tipul b) discrepanta fiind totusi destul de mare , pana la cca 8%, ceea ce depaseste cu mult marjele de eroare in diferitele metode de masura, motiv de nedumerire pentru cosmologi.

Dacă într-adevăr acest rezultat va fi confirmat - va trebui găsită o explicaţie: care este adevărata viteză de expansiune a Universului şi ce anume o determină? La ora actuală se crede că expansiunea Universului este determinată de relaţia dintre materie (în mare parte materie întunecată) şi energia întunecată.

Este deci posibil ca materia şi energia întunecată să evolueze în timp şi raportul dintre ele să se schimbe de-a lungul evoluţiei Universului. La ora actuală însă nu ştim din ce sunt compuse acestea şi este greu de găsit o explicaţie care să convingă toată comunitatea ştiinţifică.

O explicaţie oarecum mai simplă ar fi cum că aşa-numitele ,,lumânări standard" nu sunt chiar aşa de... standard pe cum credem. Adică stelele folosite ca etalon pentru măsurarea vitezei de expansiune a Universului ar putea genera erori de care nu suntem conştienţi. Din acest motiv grupul de cercetători de la Universitatea din Chicago condus de Wendy Freedman încearcă să găsească alte metode pentru a măsură expansiunea Universului – bazate pe diverse tipologii de stele, tocmai pentru a avea o comparaţie între mai multe metode.

O altă posibilă explicaţie este legată de energia întunecată – aceasta ar putea evolua şi, dacă cu trecerea timpului ar fi devenit mai ,,puternică", acest fapt ar fi în acord cu rezultatele măsurate de către telescopul Hubble.

Evoluţia Universului nostru este fascinantă; faptul că în prezent avem posibilitatea de a efectua mai multe măsurători care să ne spună cum a evoluat Universul de-a lungul timpului ne va ajuta să înţelegem compoziţia acestuia şi, într-un viitor sperăm cu toţii nu prea îndepărtat, să identificăm sursele materiei şi energiei întunecate. Atunci vom avea inclusiv o idee nu doar despre cum am ajuns de la Big Bang aici, ci şi despre cum va evolua Universul nostru.

Nota: in curand vor urma capitolele 5 si 6 intitulate:

  5. Teoria relativitatii generalizate  si modelele cosmologice


      6.  Universul si factorul de scara sau Universul vazut prin factorul de scara.Evolutia sa conform modelului  ΛCDM . Dovezi experimentale ale TBB

             
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Martie 25, 2017, 07:25:06 PM
5.Teoria relativitatii generalizate si modelele cosmologice

I. Introducere.
Vom folosi pentru prezentarea acestui subiect lucrarea deja citata, respectiv capitolele 17 (deja utilizat) intitulat Expansiunea universului  si 18 intitulat Big Bangul adica 
http://physique.merici.ca/astro/chap17ast.pdf (http://physique.merici.ca/astro/chap17ast.pdf)    si
http://physique.merici.ca/astro/chap18ast.pdf (http://physique.merici.ca/astro/chap18ast.pdf)
Prezentarea nu va urmari in permanenta succesiunea din textul sursa si desigur ca in conformitate cu cele spuse la inceputul cap 4: ,,Pentru cele care rezulta logico-matematic corect din ipotezele folosite in demonstratii, nu voi prezenta rationamentele matematice  ci doar ipoteza de pornire si concluzia, pentru ca nu doresc sa insist decat pe concluziile diferitelor premize la care evident ca demonstratia fiind corecta si concluzia va fi corecta in aceisi masura cu corectitudinea sau adevarul premizelor.
Cu alte cuvinte schema logica a rationamentelor intalnite fiind : « daca A atunci B »  unde ipoteza este A , concluzia este B si demonstratia este continutul logico-matematic care i se da lui « atunci », pe noi ne vor interesa doar A si B considerand ca nu preluam demonstratii incorecte si deci garantam pentru corectitudinea demonstratiei, desigur ca nu si pentru adevarul premizelor."

Elemente de teoria relativitatii generalizate
In teoria newtoniana a gravitatiei efectele acesteia se propaga instantaneu in spatiu dar din 1905 Einstein a pstulat ca nimic in univers nu se poate propaga cu o viteza mai mare decat cea a undelor electromagnetice (viteza c a luminii in vid). Din aceasta cauza Einstein a incercat si a rezolvat aceasta contradictie creind Teoria relativitatii generalizate pe care a publicat-o in 1916 ajutat in 1915 pentru a da forma matematica ideilor sale fundamentale de catre David Hilbert.
Aceasta teorie este bazata pe concepte radical diferite fata de cele ale gravitatiei newtoniene postuland faptul ca gravitatia nu este o forta ci manifestarea curburii spatiului, de fapt a spatiu-timpului (celebrul exemplu  a unei suprafete plane curbate de o masa mare care se reazema pe ea si care creiaza astfel o palnie pe care corpurile din vecinatate aluneca spre corpul central de masa mare), curbura ea insasi produsa mai general de distributia spatiala de energie sub forma de masa sau de energie cinetica care difera in functie de referentialul observatorului. Prin aceasta teorie se  pot explica si prevedea efecte inaccesibile teoriei newtoniene dar verificabile si verificate cum sunt expansiunea universului, undele gravitationale si gaurile negre.
In acelasi timp e bine sa precizam ca TRG cuprind si teoria gravitatiei ca relatii matematice asa cum a formulat-o Newton ( https://www.quora.com/How-can-we-derive-Newtons-law-of-gravitation-from-Einsteins-theory-of-relativity)
Deasemenea prin introducerea unor constante corecte, obtinute prin observatii cosmologice, se pot alege din modelele permise de matematica teoriei, cele mai conforme unei realitati observabile. Sunt inca probleme aflate  in suspensie cum este relatia intre relativitatea generalizata valabila in Universul la scara mare si teoria cuantica valabila in univesul infinitezimal cautandu-se o teorie completa si coerenta care sa le inglobeze pe amandoua si care astfel s-ar putea numi gravitate cuantica si care sa concilieze anume masuratori cu previziunea teoretica cu referire la materia si energia intunecata
Ecuatia lui Einstein este expresia matematica a Relativitatii Generale si cea mai generala  relatie a fizicii gravitatiei fiind expresia unei formule fundamentale postulabile pe baza unor fundamente acceptate ca atare si apoi verificabile, asadar nedeductibile din ceva mai fundamental si exprima matematic ideile einsteiniene principale care guverneaza aceasta teorie si anume : principiul echivalentei care afirma ca gravitatia nefiind o veritabila forta, atunci devierea traiectoriei sau modificarea vitezei obiectelor este datorata  insasi modificarii prin deformare a structurii spatiu-timp care conduce la aparitia unei curburi spatio-temporale. In acest spatiu obiectele se deplaseaza pe geodezice(geodezica este drumul cel mai scurt intre doua puncte intrun spatiu cu o anume metrica, in metrica euclidiana geodezica fiind linia dreapta), principiul caracterului local al actiunii efectute de curbura spatiu-timpului care se curbeaza intrun punct al entitatii cvadridimensionale in functie de densitatea materiei in acel punct dar si reciproc dispunerea cat si evolutia materiei intrun punct este functie de curbura din acel punct adica spatiul timp actioneaza asupra materiei exact in aceiasi masura in care aceasta actioneaza asupra spatiu-timpului ceea ce matematic se traduce prin introducerea calculului tensorial si prin nelinearitatea ecuatiilor lui Einstein care devin foarte dificil de rezolvat analitic exact. Acest aspect are drept consecinta ca, caracterul local al ecuatiilor nu permite o actiune instantanee ci materia curbeaza local spatiu-timpul, care perturba spatiu-timpul din imediata vecinatate aparand astfel un fenomen de propagare a acestei actiuni-reactiuni cu o anume viteza de propagare care insa nu poate depasi viteza luminii.
Metaforic un mare fizician a exprimat acest aspect fundamental prin fraza : Materia spune spatiului cum sa se curbeze si spatiul spune materei cum sa se miste sau inlocuind materia cu energia s-ar putea spune mai general si : Enegia determina geometria si schimbarile acesteia in univers si reciproc geometria determina miscarea energiei ajungandu-se astfel la aceasta determinare iterativa reciproca.Mai trebuie sa spunem ca acest proces se desfasoara fata de observator acesta fiind centrul universului care de fapt poate fi oriunde, dar observatorul este doar undeva anume si ne referim la spatiul din jurul sau deformandu-se si/sau expandand.
Solutiile acestei ecuatii sunt metrici de spatiu-timp permitand cum vom vedea definirea de diverse modele cosmologice descriind universul la scara mare
Ipoteza omogentatii si izotropiei la scara mare a Universului care constituie principiul cosmologic verificat prin observatiile astronomice la scara mare implica faptul ca se poate alege un timp universal astfel ca metrica spatiului sa fie aceiasi in orice moment si peste tot, ceea ce este compatibil cu TBB actuala.
Plecand de la ecuatiile lui Einstein-Hilbert(imi permit sa le denumesc astfel, TRG apartinand lui Einstein dar la haina matematica a acesteia contribuind decisiv David Hilbert) sunt posibile mai multe modele de Univers. Astfel in 1915 Einstein concepea universul ca fiind stationar, lucru contrazis de observatiile astronomice ulterioare(Hubble, 1929). Fizicianul rus Alexandru Friedmann a fost primul care in 1922 a tratat spatiul cu curbura pozitva si mai tarziu in 1924 l-a introdus in ecuatii si pe cel cu curbura negativa fiind urmat in mod independent de abatele matematician Georges Lemaître care regasi aceleasi ecuatii in 1927 astfel ca si cu alte contributii apare metrica unor modele nestationare fata de cel initial propus de Einstein, respectiv metrica Friedmann-Lemaître-Robertson-Walker , aratand ca sunt posibile trei modele pentru un univers omogen si izotrop si anume in functie de curbura medie a spatiului : modelul universului plat si deschis, de volum infinit pentru curbura nula, inchis si de volum finit pentru curbura pozitiva si deschis de volum infinit pentru curbura negativa

Ce ne da TRG ?
Teoria relativitatii generalizate aplicata Universului si plecand de la densitatea de energie (sau de materie pentruca  conform relatiei einsteiniene intre masa si energie,  E = mc², acestea sunt una si aceiasi realitate materiala mai profunda) si de presiune, obtinem valorile evolutiei in timp a urmatorilor parametrii ce definesc evolutia acestuia :
a) Rata de expansiune reprezentata de constanta Hubble ;
b) Factorul de scara ;
c) Curbura universului ;

a) Rata de expansiune reprezentata de constanta Hubble
Ne-am referit  deja in capitolul anterior la legea si constanta Hubble precizand acum ca si aici vom lucra cu o aceiasi valoare a lui H=67,8km/sec/Mpc conform celei utilizate in sursa documentara folosita si indicata,http://physique.merici.ca/astro/chap17ast.pdf
ceea ce inseamna ca lungimile dintre galaxii cresc azi dand constantei lui Hubble valoarea de mai sus cu un ritm de 2,20x10^-18/sec adica cu 6,93x 10^-11 per an sau cu 6,93x10^-2 per mlrd ani. Ca sa ne dam seama mai intuitiv de ce reprezinta aceasta rata de expansiune Hubble, vom aplica valorile anterioare la cazul galaxiei apropiate de noi Andromeda aflata la o distanta de cca 2.5 milioane  a.l. Aceasta distanta de dilatare spatiala,daca nu ar interveni si alte miscari asa cum vom vedea si mai jos cat si in ultimele capitole, ar creste intr-o secunda cu 2,20x10^-18 x 2.5x10^6 = 5.5x10^-12 a.l., adica un an lumina fiind cca 10^16 m ar creste cu 5.5x 10^4 m adica cu 55km.La fel  vom vedea ca distanta intr-un an creste cu cca  1.735x10^-4 a.l respectiv 1.735 x10^12m adica cca 1,735 mlrd. km  iar intr-un miliard de ani (sub o zecime din varsta universului) cu cca 7% din distanta actuala. In realitate datorita atractiei gravitationale intre galaxia noastra si Andromeda unde din cauza distantei mici la scara cosmologica aceasta predomina fata de dilatarea de tip Hubble galaxiile se vor intalni intr-un viitor dar care pentru omenire este foarte indepartat.

b)Factorul de scara
Am constatat in cap 4 cand am vorbit despre legea lui Hubble ca ea este aceiasi pentru orice observator din Univers daca este valabila, adica constatata experimental pentru cel putin unul, oriunde s-ar afla acesta, bazandu-ne pe regulile de compunere a vitezelor si pe relativitatea miscarii
Putem in acest caz sa ne punem problema daca nu cumva toate distantele dintre galaxiile din univers carora li se aplica legea lui Hubble evolueaza in timp cu un anume factor  , a,  pe care il vom denumi factor de scara, expansiunea Universului fiind astfel caracterizata in timp, de acest factor de scara.
Daca vom considera ca in acest moment de referinta, prezentul, factorul de scara a este unitar , a=1, atunci  acesta conform legii lui Hubble va fi supraunitar in viitor si  subunitar in trecut iar distanta la un moment dat va fi D=axd , unde d este distanta azi iar D=axd este distanta in viitor sau in trecut, functie de factorul de scara a din acel moment.
Intrucat schimbarea lungimii de unda (deplasarea spre rosu ) cauzata de dilatarea univesului conform legii lui Hubble, depinde dupa cum vom vedea de factorul de scara, atunci daca se cunoaste decalajul spre rosu a unei radiatii luminoase se poate calcula factorul de scara pentru momentul cand a fost emisa lumina pe care o vedem azi cu decalajul respectiv, desigur subunitar caci emisia s-a petrecut in trecut.
De exemplu intrun trecut anume cand galaxiile erau la jumatate din distantele la care sunt astazi factorul de scara era 0,5 adica distanta de atunci intre doua galaxii intre care azi distanta este d=100 mil.a.l. era D=axd=50mil a.l, iar in viitor cand distanta dintre galaxii se va dubla inseamna ca  a =2 si deci D=200 mil.a.l.
Este o relatie foarte simpla dar aplicatiile ei sunt importante.
In teoria relativitatii spatiul este cel care se dilata fara dilatarea si a  corpurilor din interior(galaxiile) si fara ca acestea sa-si schimbe pozitiile relative adica este doar ca o  schimbare in factorul de scara. Exista insa si miscari care nu sunt deformari ale spatiului ci miscari efective in raport cu acesta ca referential si care schimba structura universului local cum este de exemplu faptul ca galaxia Andromeda(d=0,767Mpc) se apropie de galaxia noastra cu 300km/sec(viteza masurata cu bluesthift , respectiv un efect Doppler real,de apropiere) viteza compusa din doua viteze respectiv viteza de expansiune conform legii lui Hubble, de 51 km /sec(calculata conform legii Hubble si nu masurata) si viteza de apropiere gravitationala datorita atractiei dintre cele doua galaxii conform legii lui Newton, care s-ar produce daca spatiul nu s-ar dilata ar fi de 351km/sec.Rezulta ca cele doua viteze se compun conducand la un redshift Doppler clasic compus din cel clasic mai mare si datorat miscarii cauzate de atractia dintre cele doua galaxii suficient de apropiate ca si gravitatia newtoniana sa aiba o importanta, la care se adauga (se scade)   dilatarea relativista a spatiului asadar efectul redshiftului cosmologic Asadar  acesta este un bun exemplu in care legea lui Hubble se foloseste pentru a determina o viteza reala de apropiere gravitationala intre doua galaxii , respectiv din legea Hubble cunoscand distanta dintre galaxii se determina viteza de indepartare datorita expansiunii , care cum am specificat este de 51km/sec si cu ajutorul masuratorii astronomice cu efectul Doppler se determina viteza aparenta de apropiere de 300km/sec, viteza efectiva cu care s-ar apropia cele doua galaxii numai datorita gravitatei rezultand astfel de 351km/sec.
In acelasi timp este un exemplu de cat sunt de aproximative datele observate si masurate pentru o singura galaxie chiar si cea mai apropiata,  motiv pentru care numai un studiu statistic pe multe obiecte cosmice da valori posibil mai reale. Astfel in cazul acestei cea mai apropiata de noi galaxie, distanta masurata independent de deplasarea spre violet(blueshift) adica in mod direct, variaza intre 0,6-1,0 Mpc, in timp ce viteza calculata cu ajutorul deplasarii spre violet(apropiere) este intre 219km/sec-349km/sec, datele initial prezentate fiind cele oficiale de 0,767 Mpc si v=300km/sec
Sa vedem ce spune teoria relativitatii in care spatiul se dilata omogen si izotrop despre efectul acestei dilatari asupra decalajului spectral interpretat de Hubble in mod clasic, ca fiind efectul unei deplasari efective intrun spatiu absolut, preexistent si imobil unde lumina sufera un efect Doppler cand emitatorul se deplaseaza fata de receptor, efect numit deplasare spectrala(deplasare spre rosu-redshift) care este cu atat mai mare cu cat este mai mare viteza de recesie(de indepartare) .
In aceasta situatie undele par ca se dilata si ele adica lungimea lor de unda, λ  creste scazand in aceiasi proportie freventa. Daca la momentul plecarii unei unde spre noi universul are un factor de scara a1 si lungimea de unda este λ1 la sosirea luminii la noi adica dupa timpul cat a durat drumul luminii, lungimea de unda va fi λ2 si desigur mai mare decat λ1,iar factorul de scara va fi si el mai mare devenind a2  astfel ca raportul λ2 /λ1 =a2/a1. Considerand ca momentul primirii undei este momentul actual cand factorul de scara este 1  vom avea ca raportul dintre lungimea de unda primita si modificata de dilatarea spatiului la primire si lungimea de unda la emisie este inversul factorului de scara al universului la emisie adica  λ2 /λ1 =1/a1
Vom exemplifica aceast decalaj spectral cu cazul quasarului 3C 273 deja mentionat in capitolul 4, in spectrul luminii caruia, raza spectrala a hidrogenului a fost decalata(deplasata spre rosu) de la valoarea normala la emisie, λ1=656,1 nm la o valoare  λ2=761,1nm pentru care decalajul spectral, redshift z (z=(λ2-λ1)/λ1sau z=λ2/λ1 - 1) ) este de 0,16  deja indicat si in cap 4.  Astfel a rezultat ca factorul de scara  al universului la momentul emiterii luminii a fost  a1= λ1 /λ2=0,862, adica distanta pana la resprectivul qusar si galaxia noastra era la momentul emisiei luminii de 86,2% din cea de astazi.
Daca luam o valoare mult mai mare a declajului spectral cum este cel pentru galaxia GN-z11 care avea cel mai mare decalaj spectral cunoscut respectiv de z = 11,09 respectiv un raport  λ2 /λ1= 1+z =12,09, calculam ca factorul de scara cand a pornit lumina spre noi era de 0,0827(1/12,09) distanta dintre galaxii fiind de 12,09 mai mica decat cea de azi
Mai trebuie sa adaugam un aspect important si anume care este legatura dintre constanta lui Hubble si fatorul de scara, mai exact spus si variatia acestuia in timp, caz in care stiind ca viteza este derivata distantei(spatiului ) in raport cu timpul, legea lui Hubble se poate scrie : dD/dt=HD si intrucat D=ad, unde d este distanta actuala adica o valoare constanta fata de care se determina distanta in orice moment de timp multiplicad-o cu factorul de scara a(t) vom avea da/dt=Ha(t).
Aceasta inseamna ca si parametrul de expansiune universala care azi este dat de valoarea actuala a constantei lui Hubble variaza cu timpul  si deci cel mai simplu mod de a gandi acest parametru Hubble este ca ne spune in orice moment cat de repede se expandeaza Universul.
Daca de exemplu legea de variatie a factorului de scara cu timpul ar fi cea mai simpla si anume cea liniara cu panta egala cu unu adica a=t ar rezulta ca factorul de expansiune universala este H=1/t adica in orice moment al istoriei universului este inverul varstei acestui si de acea constanta lui Hubble de astazi inversata da o prima si grosiera aproximatie a varstei universului si daca H=67,8 km/sec/Mpc care inseamna 0.0693Ga^-1 rezulta inversand acest numar ca T , varsta actuala a universului este de 1/.0693 adica cca 14,4 mlrd ani[Ga] iar daca se ia H=71km/sec/Mpc T=13.8 Ga


c)Curbura universului
Am mai discutat acest aspect in primul capitol. Daca este pozitiva rezulta ca suntem intrun univers sferic (geometrie riemaniana), daca este negativa suntem intrun univers de forma unei shei(geometrie Lobacevski) si daca este nula suntem intrun univers cu o metrica euclidiana. Nu vom mai insista acum pe acest aspect mentionand doar ca diveresele modele de univers pot conduce la curburi diferite in functie de parametrii de baza ai modelului ceea ce se va discuta in detaliu mai departe
De fapt exista observatii care considera raza universului mai mare decat 70 miliarde ani lumina insa aceste observatii nu disting intre o raza de curbura pozitiva sau negativa sau un univers plat adica cu o raza de curbura oricat de mare(ca efect al inflatiei cosmice de la nasterea sa) . Deasemeni nici curbura negativa nu limiteaza extinderea spatiala a Universului.Sunt concluzii empirice care considera universul mai mare de  mai mult de 20 de ori decat universul observabil care la raze de curbura foarte mari apare ca fiind plat modelul euclidian de geometrie putand a fi utiliza cu suficienta precizie.De fapt nu există dovezi care să arate că limita universului observabil constituie o limită a universului în ansamblul său și nici unul dintre modelele clasice cosmologice nu propune ca universul să aibă o limită fizică, în primul rând, deși unele modele propun ca aceasta să fie finită, dar nu limitată, ca un analog dimensional superior al suprafeței 2D a unei sfere de suprafață finită fără margini. Este plauzibil ca galaxiile din universul nostru observabil să reprezinte doar o mică parte din galaxiile Universului

Ecuatiile TRG
Avand definite si explicate elementele de mai sus putem discuta ecuatia si foarte succint solutiile ce ne interseaza pentru evolutia Universului
Pentru ca nu vom intra deloc in aparatul matematic ce insoteste aceasta ecuatie vom urmari calitativ elementele sale care sunt luate in consideratie (vezi si https://fr.wikipedia.org/wiki/Relativit%C3%A9_g%C3%A9n%C3%A9rale (https://fr.wikipedia.org/wiki/Relativit%C3%A9_g%C3%A9n%C3%A9rale))
Astfel in membrul stang al ecuatiei diferentiale care este o masura a curburii medii a spatiu-timpului sunt doi  termeni amandoi depinzand de curbura spatiului iar in cel drept unul care depinde de densitatea de energie si presiunea pe care daca o cunoastem  putem determina curbura spatiului.
Presupunand ca universul este omogen, ipoteza de baza acceptata in TBB, se ajunge dupa dezvoltari matematice la doua ecuatii(ecuatiile lui Friedman-vezi si https://fr.wikipedia.org/wiki/%C3%89quations_de_Friedmann (https://fr.wikipedia.org/wiki/%C3%89quations_de_Friedmann)) in care apar cateva marimi si anume: factorul de scara a, ρm, densitatea medie a materiei in univers, H, constanta Hubble care poate varia in timp, P, presiunea din Univers care intra numai in ecuatia a doua,  precum si constanta gravitationala G, viteza luminii in vid, c ,dar si o marime k care depinde de curbura universului, curbura avand  expresia: R=kc^2/a^2 si evident daca k este zero avem curbura nula si spatiu euclidian ,daca k>0 avem curbura pozitiva si daca k este negativ avem curbura negativa. In acelasi timp valoarea curburii depinde de factorul de scara astfel ca acesta crescand factorul de scara scade. Nota mea: Daca la BB am avut o curbura enorma azi prin cresterea factorului de scara, este foarte posibil sa avem o curbura in apropierea lui zero.
Astfel am scris ecuatiile unui univers omogen pe care le folosim pentru a construi modelul unui univers conform TRG, ramanand doar sa alegem felul in care dorim sa mobilam acest univers.

II.)Modele simplificate de univers
Vom vorbi mai intai despre universuri compuse din materie rece in care se considera ca materia este repartizata uniform si ca este rece,suficient de rece ca sa avem de fapt o presiune cvasinula, neglijabila, presiunea fiind dependenta de caldura si valoarea ei fiind asadar o masura a starii energetice calorice a universului.Termenul din ecuatiile Friedman, care contine P, fiind nul, ramane de rezolvat o singura ecuatie  de forma
kc^2/a^2=8πGρm/3 -H^2
pentru care trebuie sa cunoastem modul in care variaza densitatea de materie in timp si facand calculele ce decurg se obtine o relatie generica descrind  variatia densitatii de materie in timp odata cu expansiunea universului adica cu factorul de scara , de forma
ρm= ρm0/a^3( ρm0  densitatea mteriei in acest moment cand a=1)si utilizand aceasta relatie se obtine variatia in timp (derivata in raport cu timpul) a factorului de scara adica valoarea lui da/dt data de o expresie cu radical patrat care foloseste valorile lui G,  ρm0, a, c si k respectiv: da/dt=Radical((8πGρm0/(3a))-kc^2)
Astfel solutia acestei ecuatii diferentiale foarte simple depinde de semnul lui k, adica de curbura universului care la randul ei asa cum vom vedea ulterior depinde de densitatea de materie, ρm

In continuare vom analiza cateva modele simple din aceasta categorie si anume:

II.1. Universul Einstein -De Sitter(EDS)
Este cel mai simplu model, respectiv un univers plat(R=0 si deci  k=0) dominat de materie rece descris de relatia deja data mai sus: kc^2/a^2=8πGρm/3 -H^2, care conduce impunand k=0 si facand calculele de rigoare la un univers cu o densitate de materie depinzand de constanta Hubble, printr-o relatie simpla in care intra si G si avand expresia: ρm0 =3H^2/(8πG) si valoarea ρm0=8,635 10-27 kg/m^3  pentru constanta actuala a lui Hubble(H=67,8 km/sec/Mpc)
Asadar daca densitatea actuala a universului are aceasta valoare denumita densitate critica adica corespunzand curburii nule(k=0) a universului rece la care din ecuatia Friedman lipseste termenul de presiune
Sau altfel spus daca densitatea medie a universului este de valoarea de mai sus factorul k este nul si universul este plat , euclidian.
Daca densitatea medie a universului nu este strict egala cu aceasta densitate critica ne vom afla in alte tipuri de universuri. Cu alte cuvinte situatia de a fi intrun univers cu R=0 este o situatie privilegiata printre atatea posibilitati. Asadar daca densitatea medie a Universului este exact aceasta densitate critica adica daca raportul dintre aceasta si cea critica, omega,  Ω=1, atunci suntem in universul Eistein -De Siter de curbura nula si deci in spatiu euclidian.
In acest univers avem cateva marimi calculabile:
-Variatia factorului de scara cu timpul se obtine plecand de la egalitatea data mai sus pentru da/dt considerand k=0 si  ca conditie initiala factorul de scara, a, la Big Bang, adica la momentul zero, ca avand  valoarea zero, pe care integrand-o rezulta o expresie algebrica crescatoare cu timpul la infinit, cu o variatie parabolica spre liniara avand forma: a=((3/2)xHXt)^(2/3)si daca azi universul are factorul de scara de valoare 1 iar timpul actual este chiar varsta universului, timpul la momentul initial fiind zero, se obtine varsta universului cu expresia T=(2/3)/H, rezultand in cadrul acestui model ca fiind T= 9,61 miliarde ani(Ga). De exemplu cand a va fi 6 varsta universului va fi 150mlrd.
-Deasemenea se obtine si variatia constantei Hubble cu timpul respectiv H=(2/3)/t), unde daca t=T  se obtine H=67,8km/sec/Mpc constatandu-se ca o constanta H de cca 500km/sec/Mpc  a fost pe cand universul avea o varsta intre 1 si 2 miliarde de ani, cam cum a rezultat varsta acestuia in epoca lui Hubble, din cauza evaluarii eronate mult in plus a constantei H la cca 500km/sec/Mpc. Se constata ceva foarte important si anume ca H scade continuu desi foarte lent cu timpul asa ca tinde la zero.
-In acest model se poate calcula care era  distanta fata de noi a unui obiect cosmic luminos cand acesta a emis lumina pe care o vedem azi dar si care este distanta de la obiect fata de noi astazi si din diferenta dintre ele putem deduce cu cat a crescut distanta de la sursa si pana la noi in acest timp, cat si timpul de sosire(dupa cat timp)a luminii plecata azi spre noi, factorul de scara la primirea in viitor a luminii si distanta la care ne vom afla fata de respectivul obiect luminos.
Astfel quasarul 3C 273 deja analizat era la momentul emiterii luminii pe care o vedem azi la o distanta de 1,78 mlrd ani lumina, iar azi se afla la o distanta de 2,06 mlrd a.l., indepartandu-se de noi cat timp lumina emisa ne-a ajuns, cu inca 280 milioane a.l.
Tot pentru acest quasar lumina emisa in prezent ne va ajunge cand universul va atinge varsta de 11,82 mlrd ani respectiv dupa un timp de 2,21 mlrd ani (diferenta dintre 11,82 mlrd ani si varsta acuala de 9,61mlrd ani) cand factorul de scara va fi a=1,148 si deci distanta pana la quasar va fi de 2,06mlrd a.l.x1,148=2,36mlrd.a.l.
-Putem determina si evolutia  razei a universului observabil care este data de relelatia: D =3ctv unde tv este varsta universului in momentul in care evaluam aceasta distanta.Daca tv este dat in mlrd a.l. atunci distanta d va fi 3tv mlrd a.l.
De ex daca tv este T respectiv varsta actuala a universului(9,61mlrd ani)atunci D=3T=28,83mlrd al distanta care reprezinta raza universului observabil azi dar cand universul va avea 12 mlrd ani  atunci  raza universului observabil dupa acest model cosmologic va fi de 36 mlrda.l. Aceasta inseamna ca de exemplu azi nu putem vedea un obiect cosmic aflat la o distanta de 30 mlrd a.l. pentruca lumina nu poate sa ajunga pana la noi chiar daca a fost emisa la BB
-Putem raspunde si la o problema de tipul cand vom vedea un obiect cosmic aflat azi in afara razei observabile, de ex la 40mlrd al, raspunsul fiind ca atunci cand universul va avea varsta T de 25,67 mlrd ani adica dupa inca 16,06 mlrd de ani desigur doar conform acestui model cosmologic.
-Si ce este cel mai interesant aspect al acestui model este ca in principiu este doar o problema de timp pentru a avea in raza universului observabil tot ce exista in Univers aceasta raza crescand mai repede decat timpul si deci in cele din urma vom vedea toate galaxiile indiferent de distanta care este azi pana la ele
Din cele de mai sus vedem care sunt datele ce se pot obtine cu acest model cosmologic daca se cunoaste redshiftul z al unui obiect cosmic si constanta lui Hubble.

  -- Legea lui Hubble si modelul Einstein -De Siter
Stim ca legea lui Hubble a fost dedusa de acesta observand proportionalitatea dintre  deplasarea spre rosu(decalajul spectral, z=(λ2-λ1)/λ1) si distanta dintre galaxiile exterioare galaxiei noastre iar deplasarea spre rosu fiind interpretata ca un efect Doppler adica efectul deplasarii relative reale a unei galaxii fata de cealalta fiind deci proportionala cu viteza miscarii relative, de recesie a galaxiilor observate(z=v/c)  ajungandu-se astfel la o expresie de proportionalitate intre viteza si distanta adica la legea lui Hubble scrisa ca fiind v=HD, adica o relatie liniara intre viteza si deplasare, panta dreptei respective fiind denumita constanta lui Hubble. Relatia lui Hubble se poate scrie si sub forma  v/c=(H/c)D adica z=(H/c)D, redshiftul fiind proportional cu distanta iar factorul de proportie fiind H/c.
Sa vedem ce obtinem daca interpretam acest decalaj plecand  de la presupunerea relativista cum ca decalajul spectral este un efect al expansiunii spatiului universal galaxiile neschimbandu-si pozitia unele fata de celelalte ci doar spatiul in care se afla amplasate dilatandu-se permanent aceasta insemnand ca utilizam relatia indicata la analiza relativista a factorului de scara si care dadea  redshiftul, z= λ2 /λ1-1=1/a1- 1 adica a1=1/(1+z) si folosind si relatia pentru modelul acesta intre distanta actuala pana la obiectul de la care primim lumina si factorul de scara la momentul emisei , in urma calculelor matematice facute pentru ipoteza unor valori mici pentru z, adica inferioare destul de mult lui 0,1 asa cum erau redshifturile masurate de Hubble pentru galaxiile apropiate la care aveau acces instrumentele din epoca sa, se ajunge, cu o buna aproximatie, la o relatie de forma z=(H/c)D care este tocmai legea lui Hubble mai inainte scrisa sub aceasta forma.
Nota: Aceasta este o constatare interesanta intrucat constatam ca relatia liniara intre decalajul spectral si distanta asa cum a dat-o Hubble nu este valida decat pentru valori foarte mici ale lui z.Daca in epoca, Hubble ar fi avut acces si la galaxii cu redshifturi mai mari, legea sa liniara nu ar mai fi fost chiar asa liniara si totusi desi relatia lui Hubble nu este valabila decat pentru valori z mici si  decalajul a fost interpretat in mod eronat ca fiind un efect Doppler efectiv produs de miscarea in spatiul universal preexistent, totusi legea privita relativist ramane  valida intrucat de fapt  miscarea  de indepartare a galaxiilor cu o viteza relativa v si deformarea spatiilor dintre ele cu acelas factor de scara a satisfac legea lui Hubble in  ambele interpretari.

II.2. Modelele Friedman
Vom trece succint in revista aceste doua modele care au ca ipoteza de baza faptul ca universul nu are curbura nula ca in cel anterior si deci ca spatiul nu mai este euclidian ci ca are o curbura fie pozitiva (k>0) fie negativa(k,0)

a) Curbura negativa, k<0, univers Friedman deschis
Forma universului in analogia noastra cu o suprafata bidimensionala a unui corp in spatiul cu trei dimensiuni, este o sea,adica un Univers deschis,  densittea universului fiind mai mica decat cea critica calculata anterior pentru curbura nula(k=0) iar valorile obtinute prin calculele analitice mai laborioase in aceasta situatie, depind de raportul subunitar, omega, Ω  dintre densitatea medie efectiva a universului si cea critica , desigur ca toate marimile calculate tinzand odata cu apropierea acestui raport de valoarea unitara la cele din modelui anterior, Einstein-De Siter.
Vom trece in revista cateva astfel de valori ale unor marimi cosmologice calculate si cu modelul anterior, mentionand ca valoarea lui Hubble in acest moment este aceiasi cu cea considerata si pana acum.
-Factorul de scara, a in functie de timp(t) este tot crescator nemarginit si aproape de cel al modelului Einstein-De Siter pana la o varsta de cca  30 mlrd ani, devenind apoi  mai mare in universul Friedman deschis decat in cel al lui Einstein-De Siter si cu atat mai mare cu cat omega este mai mic, pentru omega 1 suprapunanduse peste modelui EDS
-Varsta T a universului este pentru un raport omega de 0,8 de 10,87mlrd ani  si de 10,04 mlrd ani pentru omega 0,5. Desigur ca pentru omega tinzand la 1, T va tinde la 9,61 mlrd ani (cat are Univesul cu k=0)

b) Curbura pozitiva, k>0, univers Friedman inchis
-factorul de scara a are o variatie inchisa, finita  fiind mai intai crescator si apoi descrescator la zero,  cu o valoare maxima la o varsta functie de raportul supraunitar Ω si apoi scazand simetric fata de felul in care a crescut ajungand in final la valoarea zero ca la inceput, la BB. Astfel pentru Ω =1,4 valoarea maxma de cca 3,5  se atinge la o varsta de cca 125 mlrd ani pentru ca la varsta de 250 mlrd ani sa devina zero iar pentru Ω=2 , valoarea maxima este atinsa mai repede, respectiv valoarea 2 la cca 45 mlrd ani pentruca la 90 mlrd ani a sa devina zero si universul sa-si inceteze existenta intrun big crunch
-varsta T a Universului in prezent dupa acest model ar fi de cca 8,9 respectiv cca 8,2 mlrd ani pentru Ω de 1,4 si respectiv de 2.
Putem limita o valoarea posibla pentru acest raport Ω gandindu-ne ce ar fi dupa acest model daca omega ar fi de 10 ceea ce ar conduce la o varsta a Universului actual de abia 5 miliarde de ani ceea ce ar duce la o contradictie de tipul celei care a fost si in anii 30 din cauza valorii prea mari a constantei Hubble care in interpretarea simplista a inversei varstei universului ducea la o valoare de cateva miliarde de ani pentru varsta acestuia ceea cea ce era ceva geologic imposibil, chiar si pamantul fiind mai batran decat un asemenea univers(cu o vechime intre 1-2 mlrd ani pentru H aproximativ 500)
Evident ca un univers inchis ne permite ipoteza universurilor ciclice adica se ajunge la un Big Crunch care sa devina un Big Bang pentru un nou univers si asa la infinit, desigur intrun astfel de Univers neavand niciun element care sa permita sa stii in al catelea ciclu esti si daca a existat si in trecut o infinitate de cicluri.

II.3. Dar oare in ce univers ne aflam? Cum am putea sa raspundem la aceasta intrebare?
Desigur ca vazand ca totul depinde de valoarea lui k (curbura) si de densitatea de materie din Univers pentru a putea determina raportul acesteia cu densitatea critica  cunoasterea acestor doi parametrii ar rezolva problema.
Asadar ce stim azi despre aceste aspecte cosmologice esentiale?
Densitatea medie a Universului s-a masurat pe baza observatiilor astronomice dar si pe baza modelului cosmologic pe care chiar aceasta densitate vrea sa-l evalueze acesta fiind un cerc vicios din care nu prea putem iesi si fara sa intram amanunte, afirmam ca la nivelul actual al cunostintelor pentru care masa universului cunoscut este determinata aproximativ, pe baza observatiilor astronomice, fiind evaluata in domeniul 1052-1053kg,   iar volumul  tocmai pe baza unui diametru determinat plecand de la teoria cosmologica curenta(am vazut ca universul Einstein De Siter are azi o raza de cca 28,83 mlrd a.l.) dar pentru universul  cosmologic azi acceptat conform modelului  Lamda CDM si cu valoarea lui H utilizata in materialul sursa de 67,8km/sec/Mpc raza rezulta de 47,2 mlrd a.l. valoarea lui H influentand intr-o anume masura aceasta valoare, densitatea medie astfel calculata fiind in domeniul lui 10-27kg/m^3-5x10-27 kg/m^3 si astfel ca raportul  Ω rezulta ca fiind in domeniul 0,1-0,6, insa  dupa datele cele mai recente aceasta densitate observata incluzand si materia neagra fiind de cca 0,308 din cea critica.
Daca ne raportam la aceasta valoare subunitara ar trebui sa credem ca am putea fi intrun model Friedman deschis si destul de apropiat inca vreo 20 miliarde de ani de modelul cel mai simplu al unui spatiu euclidian, modelul Einstein -De Siter (EDS) si care cu aceste date ar avea azi o varsta de cca 11,6 miliarde de ani.
Si totusi pana in 2000 lumea cosmologilor au considerat ca modelul spatiului euclidian cu curbura zero(Einstein -De Siter) ar fi mai convenabil avand  o curbura nula constanta in timp,  pentruca daca se crede ca ar trebui sa fii foarte ,,norocos" ca sa ai un univers care azi sa aiba densitatea medie egala cu cea critica(Einstein -De Siter) se constata facand calculul evolutiei in trecut a raportului Ω pentru universul Feiedman cu Ω in prezent de 0,308 ca acesta la momentul inceputului universului adica pentru un factor de scara a foarte mic(a=10^-5) este apropiat de 1 asa cum este azi acest raport in cazul modelului cu curbura zero , fiecare modele avand asadar  probabilitati cam egale de a exista, adica niciunul nefiind mai ,,norocos" decat celalalt .
Si in cazul universului Friedman inchis la diferite valori actuale ale lui  Ω <10 se ajunge la acelasi rezultat adica la inceput toate aceste universuri trebuiau sa aibe raportul Ω =1.
Rezulta indubitabil ca daca densitatea actuala a universului are valoarea calculata in prezent, universurile posibile vor porni cu o densitate aproape de cea critica ceea ce este un aspect interesant dar care face ca modelul EDS sa fie preferabil parand ca ar exista un mecanism care aduce densitatea medie in zona densitatii critice.
Asadar este un fapt deosebit care decurge din ecuatiile TRG dezvoltate de Friedman  ca la BB adica cand factorul de scara tinde la o marime infinitezimala si densitatea materiei creste foarte mult crescand in  acelasi timp odata cu cresterea constantei Hubble si densitatea critica limita evolutiei raportului Ω cu timpul este pentru momentul initial 1. Nota: Acest lucru ne face sa credem ca universul evolueaza astfel incat sa se pastreze in permanenta raportul  Ω =1 ca si in universul EDS.
Atunci probabil ca din aproape in aproape nu este niciun motiv ca densitatea universului sa se modifice in timp adica dilatarea sa sa se faca cu scaderea raportului  Ω.
Exista insa doua probleme majore cu Universul EDS si anume faptul ca varsta universului dupa acest model (T=9,61mlrd ani ) este prea mica fata de varstele unor obiecte cosmice calculate din structura chimica a acestora si pe baza modelului de evolutie stelara care ating varste chiar si de 12 mlrd ani si deasemeni faptul ca densitatea reala calculata azi din materia barionica si materia cenusie adica gravitational, este doar cca aroape 1/3(0,308) din cea critica si atunci daca modelul EDS este corect unde este restul de peste 2/3 din masa universului si astfel  ajungem la energia intunecata si la modelul Lamda CDM.

III. Modelul ΛCDM

III.1.Constanta cosmologica si presiunea negativa
In fata modelelor la care se ajunsese in anii 20 ai secolului trecut prin integrarea ecuatiilor Friedman in cazuri particulare respectiv cele trei modele analizate anterior, aparea necesitatea ca acceptand astfel de evolutii ale universului sa-i recunoastem un caracter nestationar de dilatare sau de contractie continua, idee care ii repugna lui Einstein si cum nici legea lui Hubble care confirma aceasta expansiune universala inca nu aparuse, acesta pentru a rezolva matematic problema a introdus in ecuatiile sale o noua constanta care bloca aceste variatii de volum ale spatului universal, constanta ceruta de altfel si de observatia ca ecuatiile asa cum le dezvoltase Friedman sau Lemaitre nu respectau toate principiile de simetrie decat daca se introducea si aceasta constanta Λ in membrul stang al ecuatiei in care se scriau elementele depinzand de geometria spatiala, respectiv de curbura acestuia.
Aceasta constanta numita constanta cosmologica are un efect mic asupra gravitatiei pe distante mici fata de scara universului cum este sistemul solar unde este aplicabila mecanica newtoniana, dar are efecte insemnate asupra evolutiei universului, datorita ei acesta putand fi stationar adica nici in expansiune si nici in contractie
Aceasta constanta are efecte chiar si intr-un univers cu densitatea de materie nula adica intrun univers vid in sensul ca este ca si cum vidul ar avea o anume cantitate de energie care ramne constanta odata cu expansinea universului. Aceasta energie a vidului s-a numit energie intunecata(dark energy)
Aceasta energie a vidului se poate calcula pruin densitatea sa de energie pornind de la constanta cosmologica cu relatia: Λ= 8πGρv unde  ρv este densitatea de energie a vidului si care, desi pare ciudat, creaza o presiune negativa p= -ρv C^2
In prezet nu se stie nimic despre originea acestei energii ci doar ca este teoretic posibila existenta ei datorita simetriilor cerute de relativitatea generala. In fizica particulelor pot exista tot teoretic asa numite particulele scalare care pot imita energia vidului, dar astfel de particule nu au fost descoperite totul ramanand in faza unei ipoteze.
Se poate insa spune ca materia si energia sunt numai pe fata pozitiva a realitatii(energia si materia de la filozofii vedici, Pracelsus si altii carora sa le spunem "initiati" sunt una:e=mc^2) dar exista si cealalta fata sa-i spunem negativa in care se afla campurile gravitationale  Suma celor doua fete da zero dar nu zro infinitul mic ci zeroul absolut -nimicul si putem astfel afirma alaturi de alti mari savanti si filozofi ca Universul vine din Nimic
Apropo de aceasta totala potentiala anihilare ea se regaseste si pe fata pozitiva in anihilarea antimaterlei de catre materie exact la inceputul Big Bangului, cu acel rest infinitezimal care este Universul actual ca noi sa putem spune poetic astazi ca fiecare proton si electron din corpul nostru a supravietuit acelei rulete rusesti de la inceputuri cu un miliard  de gloante trase(anihilari) la un singur rateu proportie datorita careia existam.
Dark energy are proprietatea cruciala ca face ca universul sa cada in exterior in loc sa cada in sine(gravitational) lucru regasit in expansiunea accelerata azi evidentiata prin masuratori cosmologice si cu un Nobel dupa ea.


III.2. Modelul Einstein
Intr-o proportie convenabila intre materie(densitatea de materie)  care tinde sa dilate universul si energia vidului introdusa prin densitatea sa de energie care tinde sa-l contracte se poate realiza un echilibru astfel ca universul sa fie static, constanta de expansiune fiind nula, ceea ce inseamna ca in ecuatiile TRG, H si dH/dt vor fi nule.
In urma calculelor corespunzatoare va rezulta indeplinirea acestei conditii daca densitatea vidului va fi jumatate din densitatea materiei: ρv=ρm/2 universul rezultand fiind stationar si cu curbura pozitiva  R=4πGρm
In curand acest model cade intrucat Hubble descopera ca universul nu este stationar si deci constanta cosmologica pare ca devine inutila si totusi...

III.3. Modelul actual ΛCDM

La sfarsitul secolului trecut observatii astronomice mai precise masurand distanta pana la supernove de tip Ia foarte indepartate s-a constatat un dezacord fata de masuratorile acelorasi distante facute cu ajutortul decalajului spectral(redshift) si aplicand legea Hubble
Aceste probleme cat si cele deja ridicate fata de modelul EDS (varsta prea mica a universului si problema densitatii medii a universului fata de cea critica a facut ca un nou model sa fie necesar si aceasta s-a realizat prin reintroducerea constantei cosmologice Λ adica a densitatii vidului, a energiei cenusii cat si a materiei cenusii reci(cold dark matter)
In concordanta cu observatiile actuale toate aceste contradictii se rezolva daca :
a) Densitatea totala a universului raportata le cea critica este unitara adica  Ωtot=1 +/- 0,017, ceea ce ne conduce la un univers cu curbura practic nula, cu o metrica euclidiana.
b) Densitatea de energie a materiei reprezinta o valoare deja prezentata: Ωm=0,308 +/- 0,012
c) Densitatea de energie a vidului reprezinta diferenta pana la 1 adica Ωv = 0,692 +/-0,012

Ajunsi aici putem sa abordam problema materiei cenusii dupa ce am vorbit despre aceasta energie a vidului, numita tot cenusie care dupa ultimele date cosmologice consistente cu acest model ar fi de 69.2% din densitatea totala din univers care pentru ca acesta sa ramana plat trebuie sa fie asa cum am calculat deja egala cu 8.635x10-27 cat ese cea critica pentru ca universul sa ramana plat si masuratorile au arata ca chiar asta este valoarea acestei enetgii totale.
In acest caz tinand cont care este densitatea barionica de cca 16% din acei 30.8% ce revine materiei in ecuatia relativista rezulta ca diferenta de materie de cca 84% nu este barionica adica nu pote forma stele si galaxii dar intervine prin forta sa gravitationala produsa de aceasta masa de 84% din acei 30.8% , adica cca 26% din materia universului despre care credem ca trebuie sa existe dar nu am evidentiat-o decat prin efecte gravitationale si am denumit-o materie cenusie sau materie exotica.
Cu aceste date, ca si in modelele anterioare se pot calcula marimile caracteristice ale modelului pe care doar le enumeram indicand valorile ce se obtin in urma acestor calcule:

Revenind la modelul  ΛCDM:

-Evolutia crescatoare cu timpul a factorului de scara dupa o relatie in sinus hiperbolic,
a=[0,667 sinh(t/11,56 mlrd a) ]^(2/3) unde sinh(x) =(e^x-e^x)/ 2
rezultand pentru a=1 varsta universului T=13,80 mlrd ani. Din aceasta curba hiperbolica se observa ca in prima perioada de existenta a universului adica pana la varsta de cca 8 miliarde ani graficul are o usoara convexitate in sus desnsitatea de materie fiind mai mare decat cea a vidului, materia provocand o incetinire a expansiunii dar pe masura ce universul se dilata densitatea materiei scade fiind la un moment dat egalata de cea a vidului (acea varsta de 8 mlrd ani)apoi sensul inversandu-se, densitatea vidului depasind-o pe cea a materiei si deci si rata de expansiune a universului creste cu timpul mai repede graficul devenind concav si fata de modelul EDS unde constanta Hubble tindea foarte lent spre zero aici constanta lui Hubble desi scade in timp, nu mai tinde la 0 ci spre o limita egala cu 56,4 km/sec/Mpc asta insemnand ca dupa acest moment galaxiile vor continua sa se indeparteze cu o viteza crescatoare conform legii lui Hubble disparand in timp din raza noastra de observatie astfel ca universul observabil s-ar reduce doar la propria noastra galaxie unde legaturile intre stele sunt realizate in baza gravitatiei  newtoniene.
-Limita universului observabil azi este de 47,2 mlrd a.l. asadar Universul observabil are un diamtru de cca 95,4 mlrd a.l., sursele aflate la limita acestuia au emis primele raze de lumina la inceputul universului.
-Daca in unversurile EDS si Friedmann deschise un corp ceresc sfarsea prin a intra in raza noastra vizuala constanta Hubble scazand catre zero si deci viteza de indepartare scazand si ea corespunzator si putand fi deci intrecuta in final de viteza luminii, in acest univers din calcule rezulta ca pentru corpurile aflate azi la o distanta de peste 17,34 mlrd a.l. lumina emisa azi  nu va ajunge niciodata la noi la fel cum daca inoti contra curentulu cu o viteza mai mica decat a acestuia nu vei ajunge niciodata mai departe de punctul de plecare ci din contra. Daca lumina a fost emisa la BB adica la momentul zero si aceasta este asteptata indefinit(t este infinit) rezulta ca daca azi este la peste 63.68mlrd a.l.niciodata nu va putea fi vazuta de noi.

IV.Universul stationar. Modelul Hoyle

La intrebarea daca ar putea exista si alta teorie care sa accepte TRG cat si expansiunea universului adica legea lui Hubble, dar sa nu porneasca de la un Big Bang si sa conduca la un univers de o anume varsta finita, raspunsul este afirmativ si a fost propus de Fred Hoyle, Hermann Biondi si Tomas Gold en 1948, dupa ce chiar in anii 20 ai secolului trecut ideea acesteia a fost atinsa pe scurt si de James Jeans.
Hoyle propune in 1948 o teorie alternativa la TBB, care  permite ca universul sa fie de o varsta infinita adica sa nu aiba nici inceput si nici sfarsit, conditia de baza fiind ca densitatea universului sa fie constanta in timp de unde provine si denumirea de stare stationara. Aceasta stare presupune o continua creare de materie si respecta in totalitate principiul cosmologic perfect care atribuie universului o omogenitate si o izotropie atat spatiala cat si temporala.
De altfel de curand s-a descoperit un manuscris din 1931 al lui Einstein in care acesta  dupa ce astronomii au pus clar in evidenta expansiunea cosmica a abandonat convingerea sa privind un univers static si totusi ce i s-a parut cel mai indicat mai intai a fost tocmai universul starii stationare. In respectiva lucrare a scris textual ,,pentru ca densitatea sa ramana constanta ar trebui ca in permanenta noi particole sa fie create"
(A new perspective on steady-state cosmology: from Einstein to Hoyle
https://arxiv.org/abs/1506.01651 (https://arxiv.org/abs/1506.01651) cat si http://www.nature.com/news/einstein-s-lost-theory-uncovered-1.14767 (http://www.nature.com/news/einstein-s-lost-theory-uncovered-1.14767))
Plecandu-se tot de la ecuatia Friedman din TRG, cu densitate constanta(ρm=ρmo) adica de la kc^2/a^2=8πGρmo/3 -H^2 si facand curbura sa fie zero adica k=0 atunci densitatea constanta va fi tocmai cea critica adica ρmo=ρco si va rezulta:
  H^2=8πGρco/3 avem ca Ho=Radical(8πGρco/3) si reamintindu-ne ca da/dt=Ha sau ca H=(1/a)da/dt vom avea:Radical(8πGρco/3)= (1/a)da/dt sau
da/a =(Radical(8πGρco/3)) dt  adica da/a=Hoxdt si integrand lna=Hot +K
unde K este constanta de integrare care pentru a=1 la momentul t=0 se anuleaza si deci variatia factorului de scara a este dat de functia exponentiala a=e^(Hot) care pentru
t=-infinit  tinde la zero dar nu este niciodata zero ca in TBB si are valoare infinita pentru t=infinit, taind ordonata la valoarea a=1.
Daca consideram un moment conventional de inceput pentru universul actual vom spune ca acesta este atunci cand factorul de scara este 1, acest 1 putand fi dat in orice moment de timp. Oricum se ajunge la un univers etern intr-o eterna expansiune
Aceasta teorie a fost infirmata de rezultate experimentale importante cum ar fi descoperirea de surse luminoase puternice (qusari) in galaxii indepartate adica intrun trecut indepartat in timp ce in galaxiile apropiate nu s-au gsit asemenea obiecte ceea ce dovedeste ca uniformitatea in timp a universului este pusa in discutie ramanand mai probabila o evolutie in timp, dar mai ales de existenta radiatiei cosmice de fond care dovedeste ca universul era altfel acum multe miliarde de ani, moment considerat ca o perioada de inceput (dupa TBB) ceea ce nu era previzibil in teoria lui Hoyle, fiind insa o proba pentru TBB (https://en.wikipedia.org/wiki/Steady_State_theory (https://en.wikipedia.org/wiki/Steady_State_theory))
Doresc totusi sa remarc un lucru interesant observat de mine acum multi ani si anume ca la aceiasi relatie dar pentru spatiul universal se ajunge daca se integreaza legea lui Hubble v=HoD, adica dD/dt=HoD sau dD/D=Hodt, in raport cu timpul, cu constanta Ho considerata constanta adica la valoarea de azi (desigur ca acelasi rationament fiind facut in alt moment de timp vom avea  o alta valoare a lui Ho ,cea gasita atunci).
Aceasta integrala am prezentat-o si la comentariul nr .164 din 6 ianuarie 2016 rezultatul final fiind ln D=Hot adica scrisa sub forma exponentiala D=e^(Hot) ceea ce exprima aceiasi lege de evolutie a spatiului in timp, care este o exponentiala transcedentala ale carei derivate in mod indefinit sunt formulate cu o aceiasi lege ca si legea fundamentala spatiu/timp.
Constatam ca pentru universul Hoyle nu avem nevoie de nici-o materie si energie inunecata, el fiind in consecinta matematicii sale permanent accelerat in timp , derivata spatiului fiind egala cu cea a vitezei , apoi cu cea a acceleratiei s.a.m.d. ceea ce este un aspect filozofic foarte interesant.
Validarea unui astfel de model depinde de cat de exact poate explica rezultatul unor masuratori si daca evolutia din punct de vedere fizico-chimic a universului este posibila in cadrul temporal oferit de respectivul model. Asa ceva nu inseamna ca se realizeaza o demonstratie dar inseamna un grad de probabilitate mai ridicat pentru un model decat pentru altul.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: cristina85cristina din Aprilie 02, 2017, 11:39:05 PM
    Va salut domnule "Atanasu" :) Sint Mircea Hodor doar ca am fost nevoit sa-mi creez cont pe numele sotiei deoarece din motive inca neintelese de mine-nu mai "exist" pe acest site.Am dorit sa va felicit ptr.munca uriasa pe care am constatat ca ati depus-o pe aceasta tema;totodata am realizat in sfirsit si intrebarea dumneavoastra cu aspect de"nuca tare" :) si mi-am amintit ca am mai pierdut cindva un examen la facultate ptr. simplul motiv ca raspunsul la o intrebare mi-a parut mult prea pueril ptr. a fi cel solicitat,si de fapt tocmai ala era raspunsul :) Nu vreau sub nici o forma sa ma dau mai rotund decit sint,nu am pretentia ca a fost fix acelasi gen de caz,doar ca ulterior cind v-am citit raspunsul-implicit rationamentul,am realizat simplicitatea si concomitent logica acelui raspuns.Pe de alta parte ma vad nevoit sa subscriu (tocmai datorita uriasei cantitati de informatie pe care ati procesat-o)solicitarii unuia dintre participanti ,aceea de a incerca (daca este posibil) o simplificare si concentrare concluziva a acestei teme,fie ca e vorba de certitudini ,fie ca e vorba de ipoteze.Nu-mi ramine decit sa va felicit inca odata ptr. munca imensa pe care ati depus-o si sa va salut :)
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Aprilie 05, 2017, 12:17:07 AM
Multumesc Mircea, dar inca nu am terminat .Mai urmeaza un capitol in care voi prezenta cele din  cap 3 in viziunea lui Weiskopf in viziunea stricta a TBB, respectiv a modelului Lamda CDM si apoi un capitol de critici aduse de alti cosmologi recunoscuti acestei teorii si probabil ca acolo voi face un scurt rezumat al ideilor principale care s-ar putea extrage din acest text.
Semnalare Exista un articol foarte interesant si pentru continut dar mai ales pentru felul in care prezinta evolutia unei cercetari  stiintifice pentru a o putea dosebii de una mai degraba pseudostiintifica. Articolul este semnalat de Adi(respectiv fizicianul Adrian Buzatu) si este intitulat "Undele gravitationale primordiale-cronica unei mari erori" autor Cristian Roman in
http://stiintasitehnica.com/undele-gravitationale-primordiale-cronica-unei-mari-erori/ (http://stiintasitehnica.com/undele-gravitationale-primordiale-cronica-unei-mari-erori/)
in care se discuta despre detectarea undelor gravitaționale primordiale care s-a crezut ca au fost descoperite in 2014 cu ajutorul experimentului realizat cu instrumentul BICEP2(despre care am discutat chiar si aici la comentariile 173-176 si 185) pentru ca ulterior ca si in cazul asa zisei depasiri a vitezei luminii in experimentul OPERA(cred ca in 2011) descoperirea care era extraordinar de importanta ptr TBB si Multivers sa fie infirmata.
Si pe acest forum s-a discutat despre experiment la firul http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,4675.0.html (http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,4675.0.html) unde am intervenit si eu si Harap Alb care a si creat firul respectiv.
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Aprilie 15, 2017, 10:25:57 PM
Acum la cca 1,5 ore de momentul crestin al Invierii postez si acest ultim text dar nu cel din urma odata cu urarile mele de bine si sanatate colegilor care sarbatoresc si ei acest moment cat si celor care il ignora, urarile de bine nefiind niciodata transmise cu supramasura.

Asadar urmeaza cap 6 care cuprinde:

6. Universul vazut prin factorul de scara. Evolutia sa conform modelului  ΛCDM . Dovezi experimentale ale TBB.

Asa cum am vazut in capitolul anterior pentru toate modelele de univers din cadrul teoriei Big Bang exista un moment cand factorul ,,a ,, de scara, este zero(singularitatea initiala)  adica universul nu are dimensiune sau dimensiunea sa este nula. De fapt asta este o limita pentruca se poate considera permanent oricat de mult ne-am intoarce in timp, un timp infinitezimal dupa acea limita de timp nul abia de la care putem incepe a vorbi despre expansiune. Acel moment la care factorul de scara tinde sa fie zero s-a numit inceputul Universului sau Big Bang(dupa Hoyle). In acel moment densitatea este enorma si temperatura la fel iar odata cu BB universul incepe sa se dilate conform legii Hubble dar puternic accelerat in primele fractiuni de secunda(inflatia initiala) dupa Alan Guth si volumul sau sa creasca cu cubul factorului de scara respectiv densitatea de materie sa scada si la fel si temperatura. Aceasta evolutie este cea admisa in TBB si in modelele relativiste analizate, cel considerat valabil azi fiind cel denumit ΛCDM iar in cap 3 am urmarit evolutia universului de la BB si pana in prezent pe baza articolului lui  V.F Weiskopf, The Origin of the Universe,
http://www.acamedia.info/sciences/sciliterature/weisskopf1989.htm (http://www.acamedia.info/sciences/sciliterature/weisskopf1989.htm)
Acum vom trece in revista aceiasi evolutie in corelare cu dilatarea relativista a universului tinand cont de evolutia factorului de scara aflat in apropiere de zero in primele momente de dupa BB, cu fenomene cosmologice petrecute la scara lui Planck si in continuare pana in prezent cand factorul de scara este 1 si urmarind aceleasi fenomene ca si in cap 3 dar tinand cont de factorul de scara.In finalul acestui capitol vom compara elementele date aici cu cele date in 1989 de catre V.F Weiskopf,

6.1. Radiatia cosmica de fond

Indiferent de ce model cosmologic folosim trebuie acceptata ideea ca noi vedem un obiect luminos azi asa cum era el cand a emis lumina ajunsa la noi. Daca de exemplu i-au trebuit luminii 10 mlrd ani ca sa ajunga la noi vedem emitentul asa cum era acum 10 mlrd ani.
Cu alte cuvinte privind foarte departe putem vedea cum era universul cand era mult mai tanar decat azi.
Stim ca universul tanar era mult mai cald decat cel de azi si mai stim ca exista un prag termic, adica o temperatura limita si anume  cea de peste 3000K, moment cand universul era foarte mic si factorul de scara de asemenea foarte mic. La aceasta temperatura ionizarea hidrogenului devine importanta si densitatea particuleor cu sarcina electrica este suficient de mare pentruca gazul sa devina opac ascuzand tot ce se afla intrun timp anterior, adica dincolo de aceasta raza. Asadar trebuie spus ca nu putem vedea pana la limita universului observabil acesta devenind opac inainte de a ajunge la aceasta limita. Actualmente limita universului observabil  am precizat anterior ca este 47,2 milrd a.l. insa universul a devenit opac la o distanta de 45,7 mlrd a.l., aceasta fiind distanta actuala a acestei limite de opacitate, trebuind insa mentionat ca atunci cand a fost emisa lumina care ne permite sa-l vedem aceasta limita era mult mai aproape fiind cea corespunzatoare la o varsta a universului de cca 373000 ani, adica atunci cand diametrul universului era de cca 100 mil.a.l. corespunzator factorului de scara de a=1/1090,9  respectiv factorul existent atunci cand s-au format atomii de hidrogen si heliu, densitatea a scazut si fotonii deja formati  odata cu separarea celor patru forte fundamentale circulau liber in orice directie,fiind deci lumina
Dar ce temperatura are azi acest fond de microunde? Temperatura azi este mult mai scazuta datorita scaderii frecventei prin dilatarea undelor in spatiul in expansiune. Se poate determina temperatura de azi in functie de facorul de scara a cand universul avea o temperatura t si care este data de relatia tazi=t/a. In cazul de fata: tazi=3000/1090,9=2,75K, valoare apropiata de cea gasita prin masutratorile facute in 1964 de Arno Penzias et Robert Wilson. Dar ce este important este ca aceasta radiatie cosmologica de fond a fost prezisa din 1948 de fizicianul George Gamov ca o consecinta necesara a evolutiei universului dupa Big Bang in conditiile aratate si in acest capitol pentru factorul de scara, care univers trebuia sa treaca necesarmente in procesul sau de racire si prin bariera celor 3000K mai sus prezentata care trebuia sa fie masurata in intreg universul si constituind o amprenta a starii universului dupa 350000-400000 de la BB cand inca acesta era in primele sale faze de formare descrisa de noi in cap 3.
Aceasta descoperire a constituit prima proba experimentala directa si de mare greutate pentru TBB dovedind ca universul a avut odata o temperatura de 3000K asadar ca era mult mai cald in trecut si racindu-se , expansiunea explicand foarte bine aceasta racire si ajungandu-se si prin calcul teoreic la valoarea in jurul de 3 K gasita azi pentr acest fond cosmologic de microunde.
De atunci Teoria starii stationare a lui Hoyle incapabila sa explice prezenta acestei radiatii a fost puternic infirmata.

TBB prevede deasemnea ca aceasta radiatie nu trebuie sa fie perfect uniforma in sensul ca trebuie sa existe mici variatii datorita unor mici variatii ale densitatii de materie in univers cand acesta era mult mai mic si avea temperatura de 3000K. De fapt asa cum am vazut si in cap.3 aceste variatii usoare de densitate ulterior se vor amplifica datorita fortei gravitationale formandu-se astfel galaxiile. A trebuit mai mult timp si cresterea preciziei aparatelor de masura dar si aceste variatii aseptate si deci cautate au fost gasite, fiind foarte mici respectiv de cca 6 parti la un milion  si ele sunt reprezentate in hartile care reprezinta variatiile in intensitate a radiatiei de fond cosmologice in universul observat de aparatele actuale in misiunile de cercetare spatiala(telescopul Hubble, satelitul  Planck  misiunea COBE, programul WMAP) sau de pe Terra
Foarte multe informatii se obtin tinand cont de aceste variatii ale radiatiei de fond cosmologic care pot fi corelate teoretic cu curbura universului si prin comparare cu masuratorile efectuate s-a ajuns la concluzia experimentala ca suntem intr-un univers euclidian cu curbura nula sau cvasinula in care  Ωtot=1,005 +/- 0,016
Si varsta universului a fost mai exact precizata pornind tot de la aceste masuratori cosmologice.

6.2. Evolutia in timp a universului

In cap 3 am prezentat o astfel de evolutie pornind atat de la BB catre prezent cat si invers urmarind un text considerat de noi remarcabil, scris in 1989 de marele fizician V.F Weiskopf, The Origin of the Universe,
http://www.acamedia.info/sciences/sciliterature/weisskopf1989.htm (http://www.acamedia.info/sciences/sciliterature/weisskopf1989.htm) dar scris cu destula vreme inaintea celor folosite in aceste ultime doua capitole, care sunt la nivel actual (se updateaza din cand in cand) http://physique.merici.ca/astro/chap18ast.pdf (http://physique.merici.ca/astro/chap18ast.pdf)
si care este dedicat Big Bangului vazut in lumina teoriilor actuale relativiste privind expansiunea universului desigur ajungand in final la cel adoptat  in prezent , respectiv  ΛCDM prezentat in http://physique.merici.ca/astro/chap17ast.pdf (http://physique.merici.ca/astro/chap17ast.pdf)
Acum vom relua cele prezentate si acolo dar strict prin prisma TBB, de fapt a modelului  ΛCDM urmarind evolutia universului in timp, de fapt prin evolutia factorului de scara care pleaca la BB de la un aproape zero si ajunge azi la valoarea 1. Desigur ca datele numerice se calculeaza folosind ecuatiile modelului ΛCDM  si valoarea pentru  H si varsta universului T, rezultate tot din modelul ΛCDM, fara insa a prezeta demonstratii si nici considernte fizice altele decat cele absolut strict necesare ,cei interesati avand imediat acces la bibliografie. In final daca vor fi discrepante intre cele spuse acum la nivel de 2016 si cele scrise in 1989(desi unele corectii la cateva date numerice mai nou updatate am adus si acolo), discrepante care pot fi  datorate si faptului ca rezultatele prezentate acum sunt strict derivate din modelul ΛCDM , model care in 1989 nu exista inca, ci mai degraba se lucra cum am aratat in cap anterior mai degraba  cu modelul Einstein-De Siter(EDS)

Scuze pentru redundante dar voi retranscrie aici o fraza importanta din textul prezentat in cap 3:
,,Pe scurt, istoria universului nostru a început cu o fluctuație a vidului adevărat gol,  într-o mică regiune de vid fals, care s-a expandat aproape imediat, într-o regiune mult mai mare de vid fals. Acesta a fost Bangul primordial. Apoi s-a trecut la un vid adevărat, dar energia vidului fals a creat toata lumina, toate particulele si antiparticulele, care au dezvoltat ceea ce a existat la aproximativ o microsecundă după ,,explozie". Apoi expansiunea obisnuită a universului a preluat actiunea; l-a răcit, cuarci si anticuarcii precum electronii si antielectronii au fost anihilati, dar câtiva quarci si electroni supranumerar au rămas. Quarcii au format protoni si neutroni. Apoi, unii dintre acesti nucleoni au format nuclee de heliu. Dupa cca 300.000 de ani, a fost suficient de rece ca protonii si nucleele de heliu sa  poata capta si reține electroni devenind astfel atomi. Un gaz fierbinte de hidrogen si heliu a apărut. Gazul atomic se condenseaza in protostele, care au devenit fierbinti în interior, permițând proceselor nucleare să înceapă. Stele s-au născut, grupandu-se în galaxii. Reacțiile nucleare din centrul stelelor si din supernove ce explodeaza au produs elemente mai grele. Gazele expulzate de catre  stelele care explodează se condeneaza in protostele si apoi stele care conțin urme ale tuturor elementelor, nu numai hidrogen si heliu. Soarele este una dintre aceste stele de a doua generație. Este înconjurat de planete, dintre care unele, cum ar fi pământul, sunt concentrații speciale de elemente mai grele,  alimentate cu energie de la soarele din apropiere, astfel încât viața poate începe si dezvolta animalul uman ciudat care pretinde să înțeleagă întregul proces
O concluzie interesantă rezultă din acest punct de vedere asupra nasterii universului nostru ca o consecință a unei fluctuații de energie în vid adevărat si anume ca astfel de fluctuații intense care creează o picatura  de vid fals sunt foarte rare, dar poate să se fi întâmplat în alte locuri în spațiul infinit, în alte momente si este posibil să fi dezvoltat  alte universuri. Astfel, putem concluziona că universul nostru poate ca nu este singurul. Nu este centrul si scena a  tot ceea ce este în această lume. Pot exista si alte universuri mult mai mari sau mult mai mici sau chiar care nu au fost încă născute în altă parte. Amintiți-vă că universul nostru astăzi este foarte  probabil, considerabil mai mare decât prezentul nostru orizont cosmic de aproximativ 12 miliarde de ani lumina, dar este loc si timp suficient pentru multe alte universuri. Poate că, în câteva miliarde de ani, un alt univers il va penetra pe al nostru. Până atunci nu putem verifica această ipoteză, dar universul nostru  din care noi vedem doar o mică parte astăzi, poate să nu fie unic si începutul sau  nu este primul inceput.Alte universuri pot exista într-un stadiu mai tanar sau mai batran
Dar ajunsi aici trebuie sa repetam ca acestea sunt doar niste ipoteze neprobate. Pot ramane pure fantezii dar ideile lor sunt impresionant de grandioase. ,,

Si acum sa urmarim succesiunea in timp a tuturor acestor fenomene(vezi si schita din clipul de 2min 53 sec in care Alan Guth explica pe scurt ideea inflatiei in intervalul de 10-32 sec : https://www.youtube.com/watch?v=rEXDgpttmyc (https://www.youtube.com/watch?v=rEXDgpttmyc))


a) Primele 4 secunde ale Universului

Singularitatea initiala: De fapt matematic singularitatea universului la momentul zero inseamna o temperatura infinita si o dimensiune zero dar fizic adica după timpul Planck (10-43 sec), putem urmări evoluția acestuia  folosind conceptele de fizica termică si teoria particulelor si aceasta epoca pana incepe inflatia se va numi epoca Planck.Daca lungimea Planck  este de 1,62 ×10−35m rezulta ca diametrul universului la acel moment este de cca 100/1.62 adica cca 55 unitati Planck


  1) Inflatia primordiala -La momentul initial, a=10-60 si diametrul universului observabil la acest factor de scara este de 10-33m.
Consideram ca intregul univers este compactat intr-o sfera cu un diametru de o miliardime dintr-o miliardime din diametrul unui proton. Desi densitatea acestui univers este totusi mai mica decat densitatea Planck(1088 t/cm3).  nu prea stim nimic despre legile fizicii in acest domeniu de dimensiuni niciodata inca testat experimental
Nota : se vede usor ca daca se trece la momentul actual cu a=1 atunci diametrul universului este de aproximativ 1027 m adica cat este considerat diametrul actual de 93 mlrd a.l.  pentru ca 1060x10-33=1027. Ar fi interesant de stiut cum s-au determinat valorile de mai sus mai bine zis factorul de scara la acel moment initial
Se crede ca densitatea de energie tinand cont de relatia dintre energie si masa a TRR, este de cca 1076 kg/m^3, deci mult superioara  densitatii de energie a vidului actual care este de 7,1x10-27 kg/m^3..  Aceasta densitate enorma de energie a vidului accelereaza expansiunea universului multiplicand cu 1034 raza universului initial, facandu-l sa ajunga de la un factor de scara de 10-60 la unul de 10-26 intrun timp infim de 10-32 sec
Este ca si cum in acest timp un proton s-ar dilata la o raza de 1000 ani lumina.
Sau altfel spus: O comparație oferă o idee despre magnitudinea fenomenului. Atomii formați și radiațiile fosile au fost emise la cca 400 000 de ani după Big Bang(mai jos veti gasi 373000ani). Până acum, de autunci adica dupa aproximativ 14 miliarde de ani , Universul s-a văzut marindu-sedoar de 1000 (103) ori.. Doar! Nimic nu are legătură cu numerele cu zeci, milioane sau miliarde de zerouri considerate in primea secunda Inflația rastoarna  totul. Chiar și micile fluctuații de densitate primordială rezulta ca in timpul fulgurant al inflatiei ar fi fost dilatate la dimensiuni mai mari decât superclusterii galaxiilor. Satelitul Wmap a detectat variații ale radiațiilor cosmologice fosile care conectează regiuni care nu au avut timp să comunice între ele(problema orizontului cosmologic). O posibilă semnătură a inflației? În timpul expansiunii accelerate, punctele materiale s-au indeparta  mai repede una de cealaltă decât lumina, adica cu o viteza superluminica Cu toate acestea, este evidentă contradicția cu principiul de bază al relativității - celeritatea luminiiva ca viteza de ndepasit.Insa intr-adevăr, nici un obiect nu s-a mișcat mai repede decât radiația. Este țesătura cosmosului însuși care sa umflat într-un ritm frenetic, trăgând cu ea particulele.
Nota: Totusi acest timp infim de 10-32 sec este enorm fata de timpul Planck de 5.39121 × 10−44 s care este cuanta de timp , unitatea minima de timp.
Aceasta expansiune enorma si foarte rapida s-a denumit inflatie. Ea este necesara pentru a se aduce rapid universul la densitatea critica si indiferent de la ce densitate ar porni fenomenul el nu s-ar opri pana nu s-ar atinge densitatea critica intrucat relatiile matematice existente demonstreaza ca nu conteaza de fapt conditiile initiale intrucat un univers continand energie a vidului care este constanta, in timp ce densitatea materiei scade cu cubul cresterii factorului de scara tinde cu timpul sa ajunga la densitatea critica adica la acel  Ω =1 si ca deci cu atat mai repede atinge aceasta valoare cu cat expansiunea este mai rapida .
Fara o energie a vidului densitatea s-ar fi indepartat de cea critica asa insa se apropie. Aceasta de fapt explica de ce universul nostru are exact densitatea critica desi aceasta parea atat de putin probabila!!! Astfel o predictie majora a teoriei inflatiei este ca universul este la Ω =1.
In acelasi timp universul observabil si in care facem noi masuratorile astronomice este foarte mic in raport cu restul universului asa ca poate doar sa ne para plat  raza de curbura fiind enorma, la fel cum si noua pe pamant acesta ne pare a avea o suprafata plana.
La sfarsitul perioadei de inflatie materia este atat de diluata ca se poate spune ca de fapt in univers exista numai energie a vidului. Densitatea materiei scade cu cubul factorului de scara adica de 10102 ori, cand factorul de scara creste de 1034 ori. O scadere enorma. Si deci este inevitabil ca vidul sa domine in mod absolut aceasta perioada.
O explicatie fizico-matematica a teorie inflatiei se gaseste la http://ned.ipac.caltech.edu/level5/Watson/Watson_contents.html 
,,An exposition on inflationary cosmology", dar trebuie sa precizam ca pentru a înțelege pe deplin inflația, avem nevoie de o teorie cuantică a gravitației. Din aceste motive, se poate pune intrebarea : Inflația este un tip particular de model cosmologic sau  este un constituent arbitrar al oricărei teorii de succes a cosmosului?
Inflația cosmică a fost o eră de expansiune accelerată produsă de un câmp ipotetic numit inflaton, care avea proprietăți similare cu câmpul Higgs si energia întunecată. În timp ce expansiunea de decelerare ar mări deviațiile de la omogenitate, făcând universul mai haotic, accelerarea expansiunii ar face universul mai omogen. O perioadă suficient de lungă de expansiune inflaționistă în trecut ar putea explica gradul ridicat de omogenitate observat astăzi în univers la scară largă, chiar dacă starea universului înainte de inflație a fost extrem de dezordonată.
De fapt ca model putem gandi urmatoarea analogie: Evoluția cosmosului se reduce la o succesiune de schimbări de stare cum vom vedea in continuare . Trecem dintr-o simetrie într-o situație mai puțin armonioasă. Este analogul apei. În stare lichidă, proprietățile sale sunt identice in toate punctele si din toate punctele de vedere. Apoi daca ingheata această formă solidă are axe privilegiate de cristalizare definite de molecule. În același mod, la sfârșitul marii unificări, cosmosul ar putea trece printr-un fel de palier  instabil. Un pic ca apa  superlichida care poate sa ramana lichida a temperaturi negative(chiar pana la -48 grade Celsius)   dar care la cea mai mică perturbare, se solidifică. În cazul universului, acest lucru corespunde unui spațiu-timp umplut cu un "vid fals". Este mai simetric, mai puțin stabil decât în ​​mod normal. Energia asociată are o proprietate semnificativă: este negativă. Se comportă ca o presiune de  respingere. Relativitatea generalizata spune că spațiul se îndoaie și că toate punctele sale fug unele de altele Inflația brutăcare in cele din urmă se va opri când Universul "îngheață" parțial. Se va stabili într-o simetrie ruptă între forțele puternice și cele electrice
AStfel inflația sa încheiat atunci când câmpul inflaton a decazut la  particule obisnuite într-un proces numit "reîncălzire", moment în care a început expansiunea obisnuită a Big Bang-ului. Timpul de reîncălzire este de obicei citat ca un timp "după Big Bang". Aceasta se referă la timpul care ar fi trecut în cosmologia tradițională (neinflaționistă) între singularitatea Big Bang si universul care coboara  la aceeași temperatură care a fost produsă prin reîncălzire la sfarsitul inflatiei, chiar dacă în cosmologia inflaționistă, Big Bang-ul tradițional nu a avut loc

Insa este sigur ca universul nu poate ramane in aceasta stare si de aceea se considera ca la sfarsitul celor 10-32 secunde primordiale in care universul creste exponential, se produce o tranzitie de faza in univers si ca energia vidului se transforma in materie. De fapt este doar o consideraratie teoretica pentru ca nu se cunoaste nimic din acest proces, dar el este necesar penruca universul sa iasa din faza sa inflationista si sa treaca in faza de creatie a materiei pe seama energiei vidului care la sfarsitul acestei transformari ramane putina  si egala cu cea de astazi. Se trece astfel de la o energie a vidului de  1073 kg/m³ la o densitate de 10-26 kg/m³,adica o scadere cu un factor de 1099.
Este de subliniat ca inflatia nu este absolut obligatorie existand si alte teorii cum ar fi cea a universului ciclic eludandu-se astfel dificultatea principala a teoriei si anume cum se iese din aceasta faza.
Dar inflatia a rezolvat cateva probleme esentiale ale TBB chiar in cadrul modelului Lambda CDM si care sunt :
-planeitatea geometriei universului pentruca inflatia intinde orice curbura a universului facand-o sa fie practic plana desi TRG pretinde ca forma universului sa fie mai degraba curba si nu plata. Inflatia a rezovat in mod natural aceasta problema. La big bang particulele primordiale nu aveau inca masa  cand acel vid fals cu proprietati antigravitationale declanseaza inflatiata care se produce cu o viteza oricat de mare depasind-o pe cea a luminii care inca nici nu exista. Inlaia se prezinta ca un fenomen autointretinut si care se creaza odata cu spatiul .
-problema orizontului care apare pentruca coform teoriei standard Lambda CDM regiunile îndepărtate ale spațiului în direcții opuse ale cerului sunt atât de departe încât, presupunând o expansiune standard Big Bang, nu ar fi putut fi niciodată în contact cauzal unul cu celălalt. https://en.wikipedia.org/wiki/Horizon_problem
Acest lucru se datorează faptului că timpul  călătoriei luminii  depăseste vârsta universului. Totusi, uniformitatea temperaturii cosmice a fundalului cu microunde ne spune că aceste regiuni trebuie să fi fost în contact între ele în trecut.
Deoarece Inflația presupune  o expansiune fulgeratoare  în universul timpuriu, rezultă că regiunile îndepărtate au fost de fapt mult mai apropiate împreună înainte de Inflație decât ar fi fost doar cu extinderea standard Big Bang. Astfel, astfel de regiuni ar fi putut fi în contact cauzal înainte de inflație si ar fi putut atinge o temperatură uniformă. Asta inseamna ca la momentul t=10-32sec expansiunea exponentiala care a avut loc marind dimensiunile universului de 1022 ori (sau 1026 ori dupa https://map.gsfc.nasa.gov/universe/bb_cosmo_infl.html sau dupa Alan Guth de 2^100(se dubleaza de o suta de ori)  adica de cca 1033 dupa altii chiar 10100(de o suta de ori o inzecire )  in http://www.cnrs.fr/cw/dossiers/dosbig/decouv/xchrono/inflat/niv1_1.htm ) intr-o regiune mica si cauzal conectata, a condus la separarea unor parti din acea regiune mica(partile cele mai indepartate adica aflate in pozitie diametral opuse) separandu-le de contactul cauzal de pana atunci .
-  problema monopolurilor
Cosmologia Big Bang prezice ca in universul timpuriu ar fi trebuit sa apara un numar mare de asa numiti monopoli magnetici stabili si grei de cca  0,00001 miligrame, de 1016 mai grei decat un proton . Aceste superparticule relicve s-ar fi nasut in numar mare odata cu Universul care ar fi trebuit din acest motiv sa fi fost de un milion de miliarde de ori mai dens ceea ce desigur ar fi dus la o cadere in sine a acestuia la un "big crunch" dar inflatia a elimina acest pericol salvand metrica spatio-temporala creata si existenta pe mai depaete a UniversuluiL'inflation est arrivée, à cette époque, comme une rustine. Cum monopolii nu au fost observati  rezulta ca daca ar fi existat ar fi fost foarte rari fata de predictia teoretica a modelului B.B. Inflația permite existența monopolurilor magnetice atât timp cât au fost produse înainte de perioada inflației, in timpul acesteia densitatea monopolurilor scade exponențial, astfel încât abundența lor scade la niveluri nedetectabile
Pe langa aceste explicatii, mai recent, inflația a fost cuprinsa intro teorie mult mai generală. Aceasta continuă să rezolve problemele inițiale de valoare, dar oferă, de asemenea, o explicație a structurii observate pe scară largă a universului si a originii si devenirii acesteia. Astfel ea poate prezice un spectru de putere a undelor gravitationale  cat si anizotropii de temperatură în fundalul cosmic, ambele fiind detectabile în experimentele viitoare si poate ajunge cu evaluarile pana la momentul timpilor Planck(epoca cosmologica primara numita epoca Planck).
În prezent, puterea inflației poate fi văzută din predicțiile structurii pe scară largă. Diferitele modele prezic structura diferită si acest lucru poate fi utilizat pentru a reduce numărul de modele posibile.

  2) Un univers compus din materie si antimaterie, t=10-32sec, a=10-26, T=1026K, densitatea = 1073 kg/m³
In acest moment si la acest factor de scara inflatia s-a terminat iar diametrul universului observabil este de 10 m.
In acest moment energia vidului se transforma in energie de materie si se trece de la un univers dominat de energia vidului la unul dominat de materie, desi mai exista inca o mica cantitate de energie a vidului dar care devine neglijabila. Surprinzator este insa ca in toate procesele cunoscute pana azi in fizica particulelor creatia de materie plecand de la energie produce mereu aceiasi cantitate de materie si antimaterie si ne-am astepta sa gasim si una si cealalta in cantitati egale in univers.
Nota :Referitor la aceasta simetrie de paritate(CP) si la o posibila violare a ei care ar putea explica disparitia antimateriei in favoarea materiei in universul nostru, trimit la nota de la cap 3 I, din postarea cu nr 205/02.12.2016 si de la postarea 210/29.01.2017 unde se arata ca au aparut unele indicatii experimentale privind o astfel de violare CP.
Asadar ar trebui sa avem galaxii compuse din antimaterie si altele din materie dar atunci coliziunea dintre galaxii fiind destul de frecventa ar trebui sa avem si coliziuni intre materie si antimaterie care ar fi ceva absolut remarcabil, cantitatea de energie degajata fiind imposibil sa nu se observe oriunde s-ar produce in univers. ori asa ceva pana acum nu s-a observat.
Deocamdata nu se stie de ce materia s-a conservat in exces fata de antimaterie dar se crede ca procesul s-a intamplat la un factor de scara intre 10-26 si 10-18, intrucat 10-18 este o valoare ce corespunde limitei testelor facute in acceleratoare, in sensul ca daca s-ar fi produs la valori superioare lui 10-18 s-ar fi observat in testele realizate pana acum.
In acel moment universul nu era inca compus din protoni si neutroni temperatura fiind  atat de mare incat nicio structura atomica nu putea  rezista , radiatia emisa la acea temperatura avand o asemenea energie incat distrugea orice forma de structura.
De aceea atunci protonii si neutronii erau descompusi in constituientii lor, respectiv in quarci.Quarcii detectati in acceleratoarele de particule sunt incadrati in trei familii care mai tarziu cand conditiile o vor permite se vor regrupa formand materia barionica.
  3) t = 10-4 s, a = 10-12, temperatura = 1012 K, densitatea = 1017 kg/m³
La acest factor de scara universul observabil atinge diametrul de 0,1 a.l. si incep sa se formeze barionii.
Cand universul se raceste odata cu expansiunea, antimateria dispare eliminand o parte din materie, in final ramanand o cantitate de materie datorita dezechilibrului initial la care ne-am referit. Dezechilibrul necesar nu a trebuit sa fie prea mare, fiind de circa o particula de materie in plus la fiecare 3 miliarde de particule de materie si respectiv de antimaterie. Acest mic excedent de 1 la 6 miliarde de particule a fost suficient pentru a da nastere universului nostru actual. Trebuie spus si ca materia si antimateria nu se anihileaza imediat caci in paralel la aceste mari energii are loc si reactia inversa, adica dintr-un foton rezulta o particula si antiparticula sa
Este probabil ca tot atunci sa fi aparut si  materia intunecata.
4)Decuplarea neutrinilor, t = 1 s , a = 10-10,  T= 1010 K,  Densitate = 109 kg/m³
La acest factor de scara dupa o secunda diametrul universului atinge 10 a.l.
Daca temperatura scade sub 1010K neutrinii nu mai interactioneaza cu quarcii separandu-se de restul materiei si avand o existenta total independenta, realizandu-se astfel asa numitul fenomen de decuplare, ei fiind si azi in univers cu o densitate de 450 neutrini/cm³  si o energie medie de 2,4 x 10-4 eV, materia barionica fiind permanent traversata de acestia fara niciun efect asupra ei.
  5) Anihilarea electronilor cu antielectronii , t = 4 s, a = 2 x10-10 , T = 5 x109 K Densitate = 108 kg/m³
La acest factor de scara diametrul universului observabil era de cca 20 a.l.
La temperaturi peste 5 miliarde kelvin fotonii aveau suficienta energie pentru a creia perechi de electroni si antielectroni dar sub aceasta temperatura nu se mai creaza ci doar se anihileaza cei existenti si in final nu mai raman decat electroni in exces unul fata de 3 miliarde de electoroni si 3 miliarde de antielectroni care s-au anihilat.
Nota mea: in permanenta se constata un usor avantaj pentru materie
La sfarsitul acestei faze se afla barionii, fotonii, neutrinii decuplati si cu certitudine materia intunecata(daca nu este acum nu are cum sa mai apara in viitor)
Asadar materia primordiala adica protoni, neutroni si electroni sunt in univers si singura schimbare care se mai produce este lenta dezintegrare a a neutronilor in protoni care scade numarul neutronilor fata de protoni

b) Nucleosinteza, t = 100 s a =10-9 Temperatura = 109 K , Densitate = 105 kg/m³ si un diametu al universului de cca 100 a.l.
Si pana la secunda 100 densitatea si temperatura erau suficiente pentru reactia de fuziune nucleara intre protoni, numai ca fotonii existenti aveau suficienta energie pentru a distruge nucleele ce ar fi aparut , dar dupa secunda 100 energia in scadere a fotonilor  nu mai poate bloca nucleosinteza unor nuclee a unor elemente usoare respectiv hidrogen, heliu si ceva litiu si beriliu fuziunea oprindu-se repede din cauza scaderii de energie si deci procesul nucleosintezei oprindu-se aici neputand apare si nucleele unor elemente mai grele.
Intrucat in reactiile de fuziune din stele unii din izotopii aparuti in aceasta perioada numai apar, existenta lor chiar si in proportia destul de mica in care exista sunt una din probele importante ale evolutiei universului de dupa big bang si deci o confirmare a acestei teorii.
Primele protostele se vor forma din aceste elemente usoare  si de atunci de fapt nici nu s-a schimbat compozitia lor foarte mult, decat doar ca au aparut in timp si elemente mai grele cum sunt carbonul si oxigenul care nu existau inca, atunci cand perioada fuziunii nucleosintetice s-a terminat. Ele se formeaza in timp, in stele si apoi se raspandesc in univers odata cu explozia supernovelor. Dar inca suntem departe de aceasta etapa.
Trebuie sa subliniem ca modelul actual spune ca universul are exact densitatea critica ceea ce conduce la o structura cu  69,2 % din aceasta, formata din energie a vidului si 30,8% din densitate a materiei, calculele aratand ca materia barionica adica protoni neutroni si suplimentar electroni reprezinta doar 16% din materia totala rezultand ca mai exista in procent de  84% o alta materie, adica care nu este nici energie a vidului si nici barionica si care desigur nu poate fi decat materie intunecata care se evidentiaza doar gravitational in univers.
Sa facem un inventar al materiei din univers :
   84% materie intunecata
...1,3% materia stelara
   14,7% materie ordinara alta decat stelele ce nu poate fi decat gazul interstelar care poate avea o masa egala cu cea a galaxiilor, deasemeni stele neutronice, pitice brune , planete invizibile
Cat despre materia intunecata in proportie de 84% aceasta ar putea fi formata din neutrini si antineutrini si/sau fotoni dar masele tuturor acestora de cateva procente din materia ordinara nu pot acoperi cantitatea enorma din univers, ar putea fi formata si din bosoni Higgs, dar acestia se desintegreaza repede in materie ordinara.
Exista teorii care au introdus niste particule din care ar fi facuta aceasta materie intunecata -wimps(neutralino, axioni etc) care precum neutrino nu interactioneaza sezizabil cu materia dar experienta nu le-a confirmat existenta asa ca este o teorie inca pur speculativa, desi cea care introduce particula numita neutralino pare cea mai promitatoare.
Si gaurile negre intra intr-o contabilitate a materiei intunecate, dar ele pot fi formate din orice tip de materie intrucat odata intrata in interiorul lor materia isi pierde identitatea si in plus chiar daca ar fi formate majoritatea din materie intunecata nu se considera ca ar avea o contributie insemnata in ponderea acesteia.
Se ajunge astfel ca dupa cateva minute de existenta universul sa fie compus din nuclee de H si He(si alti cativa izotopi in cantitate mica), din electroni si fotoni, din neutrini si antineutrini precum si din materia intunecata. Pentru moment nucleele si electronii neformand inca atomii, dar cand temperatura mai scade dupa o perioada mult mai indelungata decat cea de pana acum, se va intampla si aceasta.

c) Formarea atomilor, t = 373 000 ani, a =1/1090,9, Temperatura = 3000 K Densitatea= 10-17 kg/m³
La acest factor de scara diamètrul universului  observabil este de cca  100 milioane a.l.

Cand universul are 373000 ani densitatea particulelor incarcate a scazut suficient pentruca gazul sa devina transparent si deasemenea fotonii nu mai au suficienta energie pentru a ioniza atomii asa ca electronii si nucleele atomice se pot regrupa pentru a forma atomii.
Aceasta schimbare de situatie se numeste decuplarea fotonilor din radiatia cosmologica de fond . Gazul devine transparent fotonii proveninti din radiatia termica a universului numai interactioneaza cu atomii adica se realizeaza decuplajul materiei de fotoni(lumina) care coexista din acest moment fara sa mai interactioneze marcat una  cu cealalta. Acesti fotoni sunt si azi aici si au o densitate de 411 fotoni/ cm³. Acestia sunt fotonii pe care-i observam cand detectam radiatia de fond cosmica si au o densitate de energie de zece ori mai mare decat cea medie a fotonilor proveniti din toate stelele ce au existat de la nasterea universului.
Asadar de acum incolo universul a devenit transparent putand vedea pana la momentul cand el avea varsta de 373000 ani, dar atat caci inainte dupa cum am aratat era opac.
Atunci universul era foarte uniform variatiile de intensitate ale radiatiei ce se observa fiind extrem de slabe adica de cca 0,0006 %

d) Formarea steleor si a galaxiilor
Nu erau stele cand universul avea 373 000 ani.Era un univers foarte uniform in care marea temperatura a gazului impiedeca gravitatia sa formeze stelele.Dar temperatura continuand sa scada gravitatia si-a intrat in drepturi incepand sa formeze stelele si galaxiile
Odata cu simularea formarii stelelor si galaxiilor conform cu regulile fizicii si chimiei plecandu-se de la datele de varsta, respextiv 373000 ani si variatii de densitate atat de slabe, respectiv de 0.0006%, se ajunge la situatia ca timpul necesar pentru formarea acestora ar trebui sa fie mai multe miliarde de ani in timp ce s-au detectat galaxii cu o deplasare spre rosu(redshift), z=11 ceea ce inseamna ca acestea erau formate cand factorul de scara era de 1/12 (conform relatiei aratate cap 4 referitor la redshiftul cosmologic), ceea ce corespunde unei varste a universului de 0.416 mlrd ani.
Trebuie deci ca stelele sa se formeze mult mai repede decat ne spune teoria fizico-chimica referitoare la materia ordinara.
Daca insa se adauga in aceste calcule si materia intunecata(exotica) durata se reduce in mod insemnat.
Pentru a se ajunge la asa ceva se porneste de la adevarul asociat acestui tip de materii ca este o materie care neinteractionand cu fotonii si restul materiei nu poate fi incalzita de acestia si deci ramane ca o materie rece si intunecata care se poate concentra prin gravitatia sa proprie inainte ca materia barionica sa o faca, motiv pentru care la varsta de 373000 ani materia barionica este uniforma in timp ce cea intunecata este mult mai putin uniform distribuita in univers  existand zone de mai mare densitate ceea ce evident ca va accelera considerabil formarea stelelor  pentru ca imediat ce materia ordinara se va mai raci ea va fi rapid antrenata spre zonele mai dense de materie intunecata.
Astfel intr-o simulare numerica atunci cand universul are o secunda temperatura este asa mare incat si materia intunecata si cea ordinara sunt raspandite uniform in univers , la varsta de 1000 de ani interactiunea dintre lumina si materia ordinara o mentine inca pe aceata uniform repartizata in timp ce cea intunecata care nu interactiomeaza cu fotonii incepe sa se neomogenizeze ca densitate, pentru ca la 100 milioane ani, universul sa fie format din concentrari de materie ordinara in care incep sa se  formeze stele si galaxii  inconjurate de concentrari de materie intunecata.
Cu proportiile dintre materia ordinara si cea intunecata prezentate mai sus se ajunge la simulari numerice care arata ca stelele si galaxiile se pot forma in mai putin de 400 milioane ani.

Din acest motiv actualul model al big Bangului se numeste ΛCDM unde CDM inseamna cold dark matter(materie rece intunecata) si aici se gaseste o poza sugestiva a acestei evolutii a Universului: https://en.wikipedia.org/wiki/Inflation_(cosmology)#/media/File:History_of_the_Universe.svg
Nota : cred ca aici se afla fie o proba irefutabila a TBB, fie cheia de bolta a TBB sub aceasta forma, adica este corecta daca CDM chiar exista, intrucat  daca nu ar exista atunci tot ce am spus pana aici nu s-ar mai sustine.

6.3. O speculatie cosmologica  Multiversul

Se poate imagina  ca exista un univers anterior BB si ca in acest univers o fluctuatie oarecare ar face sa apara intro regiune minuscula de milioane de miliarde de ori mai mica decat un proton energia a vidului si aceasta ar fi putut produce un Big Bang ca cel descris inainte si acest lucru sa apara in mai multe locuri din acel supra univers si astfel sa apara mai multe universuri care sa nu aiba nicio legatura unul cu altul si poate si alte legi fizice si limite ale acestora. Acest supra univers s-ar numi multivers.

PS.Si una numerologica : Daca acesti 13,8 mlrd ani se considera a fi un singur an, atunci la aceasta scara de timp : 
  - atomii se formeaza dupa primul sfert de ora ,
  - in ianuarie se formeaza primele stele si galaxii
  - in septembrie la inceput se formeaza sistemul solar si planetele
  - la 25 septembrie apare viata pe Terra
  - la 1 decembrie se formeaza atmosfera cu oxigen
  - la 30 decembrie ora 12 extinctia dinozaurilor
..- la 31 decembrie ora 12 primele primate
  - la 31 decembrie ora 18:00 primele hominide
  - la 31 decembrie ora 22:30 primii oameni
..- la 31 decembrie ora 23:50 focul
..-.la 31 decembrie ora 23:56 homo sapiens sapiens
  - la 31 decembrie ora 23:59:51 scrisul
..-.la 31 decembrie ora 23:59:55 era noastra(Isus Hristos)
..-.la 31 decembrie ora 23:59:59 era noastra(ultimii 500 de ani)
Titlu: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Aprilie 30, 2017, 05:03:27 PM
Mircea,
Fiindca maine este 1 mai si azi acest fir atinge acum un numar rotund si respectabil de vizite, dar mai ales  pentru a si raspunde celor ce se intreaba ce mai urmeaza pot spune ca este vorba de ultimul capitol ,poate insa sa fie si penultimul (inca nu m-am hotarat) dar cred ca stii ca postfata am scris-o demult odata cu prefata si asa va ramane, asa ca poate va fi si un capitol 8 poate nu dar cu siguranta destul de curand va aparea si cap 7 , cand nu stiu caci imi cam da de furca dar tot asa pot prezenta titlul si o nota introductiva  mai ales pentru tine:

7. Argumente si teorii contrare sau critice fata de modelul TBB
Nota mea: In acest capitol care raspunde  necesitatii obiective in economia acestei sinteze documentare, cat de vasta am putut eu sa o fac, incerc sa raspund si titlului acestui fir initiat de colegul de forum Mircea Hodor, care a introdus in denumire sintagma ,,hiba " de origine maghiara si care inseamna defect, cusur, adica pentru aceasta lucrare, din punctul meu de vedere, elementele discutabile sau disputabile referitoare la TBB . M-am rezumat la opinii ale unor specialisti recunoscuti in domeniul lor de activitate adica astronomi(cosmologi)  sau fizicieni(astrofizicieni) si in acest sens adaug ca am folosit cu precadere structura si informatiiile la nivel de 2006, dar la nevoie updatate in cazul in care au aparut niste modificari semnificative, din lucrarea " Evidence for the Big Bang, http://www.talkorigins.org/faqs/astronomy/bigbang.html (http://www.talkorigins.org/faqs/astronomy/bigbang.html) "
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Mai 09, 2017, 01:32:38 PM
Motto: TRAIASCA ROMANIA! TRAIASCA EUROPA!

7. Argumente si teorii diferite sau critice fata de modelul TBB

Nota mea: In acest capitol care raspunde necesitatii obiective in economia acestei sinteze documentare, cat de vaste am putut eu sa o fac, incerc sa raspund si titlului acestui fir initiat de colegul de forum Mircea Hodor care a introdus in denumire sintagma ,,hiba " de origine maghiara si care inseamna defect, cusur adica pentru aceasta lucrare elementele discutabile sau disputabile referitoare la TBB . M-am rezumat la opinii ale unor specialisti recunoscuti in domeniul lor de activitate adica astronomi(cosmologi)  sau fizicieni(astrofizicieni) si in acest sens adaug ca am folosit cu precadere structura si informatiiile la nivel de 2006 dar la nevoie updatate in cazul in care au aparut niste modificari semnificative, din lucrarea  Evidence for the Big Bang, http://www.talkorigins.org/faqs/astronomy/bigbang.html
Dar inainte sa prezentam aceste teorii care critica sau chiar contrazic TBB, vom reaminti elementele pe care se bazeaza aceasta asa cum rezulta din cele deja prezentate si din textul invocat mai sus, pentruca acestea sunt cele mai mult sau mai putin negate de adversarii acesteia, adaugand daca este cazul chiar si in aceasta faza si unele opinii contrare.

7.1. Asadar elementele cosmologice care sunt in acord si pe care se si bazeaza  TBB sunt:

a) Structura si omogenitatea universului la scara mare confirma evolutia universului de dupa BB.

Desigur aceasta omogenitate este destul de aproximativa fiind in mod evident valabila doar la scara mare la care poate fi considerat statistic omogen si izotropasa cum arata un camp simulat de galaxii dupa eliminarea elementelor de detaliu. Astfel Peacock si  Dodds (1994) au examinat proporia de fluctuatii in densitate pentru Universul apropiat gasind ca pentru regiuni de 100 Mpc, universul este omogen la nivel de cateva procente. Deasemenea studii privind decalajul spectral a regiunilor mai intinse au confirmat aceasta tendinta de a creste omogenitatea odata cu cresterea scarii, chiar daca galaxiile apropiatenu sunt prea omogene. Deasemenea si descoperirea in 1965 a radiatiei cosmologice de fond( Penzias et Wilson) provenind din toate directiile Universului cu aceiasi valoarede 7,35 cm lungime de unda de tip ,,corp negru" corespunzand unei temperaturi de 3,5+- 1 grad Kelvin atunci (2,735 K azi dupa WAMP), a intarit aceasta ipoteza de baza pentru TBB.
Referitor la aceste date trebuie sa mentinam ca ultima misiune care nu a fost mentionata in textul citat fiind ulterioara elaborarii acestuia respectiv misiunea plank a ESA care a urmarit  tocmai elementele de anisotropie a radiatiei cosmice de fond pe intreg cerul cu o mare sensibilitate incepand cu mai 2009 si pana in 21 martie 2013 aducand elemente noi fata de observatiile efectuate cu WAMP si anume  faptul că fluctuaţiile de temperatură în CMB la scară mare nu se potrivesc cu cele prezise de modelul standard - semnalele lor nu sunt la fel de puternice cum era de aşteptat din structurile la scara mai mică observate de Planck.constatarea unei anizotropii neasteptate constand din asimetria temperaturilor medii pe emisferele opuse ale cerului cu valori usor mai ridicate in emisfera ecliptica sudica precum si existenta unui punct rece care se extinde pe un cerc de cer si care este mult mai mare decât se astepta. Insa dincolo de aceste anomalii, datele obţinute de Planck se conformează spectaculos de bine aşteptărilor unui model relativ simplu al Universului, permiţând oamenilor de ştiinţă să extragă valorile cele mai precise până la ora actuală referitor la ingredientele Universului.
"Cu cele mai exacte şi detaliate hărţi ale cerului prezentănd microundele făcute vreodată, Planck zugrăveşte o nouă imagine a Universului care ne împinge la limitele înţelegerii teoriilor cosmologice actuale,"  a declarat Jan Tauber, ESA Planck Project Scientist.
"Observăm o potrivire aproape perfectă cu modelul cosmologic standard, dar cu caracteristici interesante, care ne forţează să regândim unele dintre ipotezele noastre de bază."
"Acesta este începutul unei noi călătorii şi ne aşteptăm ca analizănd în continuare datete de la Planck vom putea elucida această enigmă."
Vezi .http://www.esa.int/ron/ESA_in_your_country/Romania/Planck_dezvaluie_un_Univers_aproape_perfect
iar pentru mai multe detalii despre aceasta misiune un articol scris in 2015: http://bouillonsdecultures.blogspot.ro/2015/02/planck-renforce-la-theorie-du-big-bang.html
Adaugam faptul ca totusi existenta superclusterelor si a marilor ziduri(great walls), mari atractori de dimensiuni enorme de pana la un miliard de ani lumina, pun sub semnul intrebarii aceasta ipoteza fundamentala dar mai ales varsta universului care in cazul acestora conform chiar TBB, dupa unii astronomi ar trebui sa ajunga la 80-250 miliarde ani !?(http://journalofcosmology.com/BigBang101.html)

b) Expansiunea Universului de la aparitie si pana in prezent ca si in viitor, asa cum o indica in prezent legea lui Hubble si cum o confirma si o evolutie a universului cu expansiune obligata, pentruca  lipsa acesteia ar fi impiedecat racirea si deci formarea materiei. Expansiune care se realizeaza cu lege de variatie viteza /spatiu de forma liniar, in caz contrar orice alta lege conducand la faptul inadmisibil ca noi suntem privilegiatii aflati intrun fel de buric al Universului.

c) Abundenta elementelor usoare
Atunci cand urmarind evolutia materiei in conformitate cu TBB adica cu evolutia in timp a factorului de scara si a temperaturii in univers in perioada nucleosintezei am mentionat ca pe langa hidrogen si heliu apar si nuclee care vor forma deuteriu, litiu si beriliu iar proportia acestora in materia din univers este in concordanta cu previziunile teoriei incepand cu previziunile inca din 1948 ale lui George Gamow si ale studentului sau Ralph Alpher care au evaluat corect raportul dintre heliu si hidrogen de cca 1/10, lucru confirmat ulterior prin masuratori in universul modern
Teoria nucleosintezei din cadrul TBB prezice ca cca 1/4 din masa barionica a universului ar trebui sa fie constituita din helium lucru care se si confirma prin observatii si deasemenea abundenta observata pentru deuterium corespunde la un nucleu la 4 metri cubi de spatiu universal (http://www-cosmosaf.iap.fr/Cours_cosmo.pdf)
Si aici apar unele probleme caci dupa unii autori(Joseph 2010) la temperaturile din acea epoca cosmica aceste elemente trebuiau sa se transforme in metale grele (fier si altele) in asa fel incat universul ar fi trebuit sa devina un univers din metale grele, Joseph sustinand ca aceste elemente usoare si-ar datora existenta gaurilor negre de la cele infinitezimale (sub lungimea Planck) pana la cele supermasive din inima qusarilor(vezi si sustinerile lui Nasim Haramein) . Vezi si http://www.plasmacosmology.net/bb.html#

d) Existenta radiatiei cosmice primordiale si a neomogenitatilor acesteia de care deasemenea am vorbit , o dovada esentiala pentru evolutia universului in perioada de formare a atomilor si odata cu observarea primei lumini care a strabatut universul acum cca 373000 ani, constituind de fapt dovada trecerii universului dintr-o stare initiala de dimensiuni infime, masa si temperatura uriase spre cele in care s-au format stelele si galaxiile, neuniformitatile din aceasta radiatie fiind elementele de coagulare a acestor formatiuni mai dense din universul atunci deja foarte rarefiat, desi si la aceasta dovada exista preopineti care o contrazic cu argumente destul de consistente 

e) Varsta stelelor si evolutia galaxiilor, masurate cu ajutorul redshiftului dar confirmata prin analizele spectroscopice privind continutul de beriliu si despre care deasemeni am vorbit mai sus la momentul aparitiei acestora la cca 400 milioane de ani ceea ce confirma si existenta materiei cenusii reci.Varsta celor mai batrane stele este compatibila cu varsta universului determinata pe baza modelului  ΛCDM.

f) Testul Tolman
În plus față de prezicerea faptului că lungimea de undă a luminii ar trebui să se schimbe în timp ce universul se extinde (unde lungimea de undă observată este întinsă de un factor de (1 + z) față de lungimea de undă inițială), TBB presupune de asemenea scăderea luminozității suprafeței care rezulta a fi cu (1 + z)^4. O consecință importantă a acestui efect este că emisia termică de la un corp negru la o anumită temperatură la un moment dat în istoria universului va apărea în continuare ca un spectru termic mai târziu, dar la o temperatură care este un factor de (1 + z ) mai mică. Astfel, prin măsurarea deviației spectrului  observat fata de cel al unui corp negru perfect, obtinem o dovada semnificativa pentru ideea că expansiunea universului urmează imaginea de bază a TBB standard. Această măsurătoare a fost efectuată cu satelitul COBE în anii 1990 si spectrul a fost găsit a se potrivi cu un corp negru la o parte din 10.000 (Mather 1990, Fixsen 1996).
Au fost făcute mai multe încercări de a aplica acest test la alte obiecte din univers, deoarece Tolman a elaborat scalarea luminozității suprafeței în 1930. Dificultatea majoră de a aplica acest test pentru orice obiect special este că, pentru a testa luminozitatea suprafeței observate  trebuie să cunoaștem în primul rând strălucirea absolută în primul rând insa lipsa unei astfel de "lumânări standard" face lucrurile dificile

În 2001, o serie de lucrări ale lui Lubin au încercat să aplice acest test la galaxiile îndepărtate. Aceasta este o sarcină dificilă, deoarece galaxiile sunt entități dinamice pe scara temporală a universului. Ele se supun perioadelor de explozie a stelelor (formarea rapidă a stelelor, de obicei în discuri galactice), ele se îmbină între ele, opacitatea prafului interstelar se modifică pe măsura creșterii continutului de metal, iar stelele lor constitutive isi  schimbă lumina în timp ce îmbătrânesc. Lucrarea lui Lubin încearcă să tină cont de toate acestea si in final se obtin rezultate care sunt în concordanță cu ceea ce asteaptă de la modelele de evoluție ale galaxiilor. Acest lucru nu este un indiciu atât de puternic ca relatia Tolman privind temperatura radiatiei de fond, dar este un semn pozitiv si intr-adevăr, rezultatele au fost destul de consistente astfel  încât modelele "lumină obosită"sa poata fi excluse prin această metodă.

g) Efectul termic Sunyaev-Zeldovich
Am vazut in capitolul anterior ca la o varsta de aproape 400000 ani gazul din care era format universul se racise suficent pentru a deveni transparent fotonii decuplandu-se de nucleoni si electroni care vor forma atomii iar lumina putand sa circule liber prin univers
fără a interactiona cu nimic de-a lungul drumului. Desi  acest lucru este în mare măsură adevărat, nu este valabil pentru toti fotonii. Regiunile din jurul grupărilor masive de galaxii sunt pline de gaze foarte ionizate si foarte calde. Atât de fierbinte, ca de fapt electronii liberi se mișcă la viteze relativiste. Deoarece gazele sunt formate din  ioni liberi, ei pot interacționa mult mai liber cu fotoni (ca în timpul fazei plasmatice a universului). Când fotonii radiatiei cosmice de fond  trec prin acest gaz, aproximativ 1% dintre ei vor interacționa cu gazul. Deoarece fotonii au o energie mult mai scăzută decât electronii, energia este transmisa fotonilor prin efectul invers Compton. Rezultatul este că spectrul radiatiei de fond  este distorsionat, cu unii dintre fotoni pozitionati  la energii mai mari decât ne-am aștepta de la un spectru termic pur. Acesta este efectul termic Sunyaev-Zel'dovich si atunci când ne uităm la radiata cosmologica de fond în direcția acestor grupuri de galaxii, ar trebui să ne asteptăm să vedem efectele acestei denaturări.

După cum se constata din datele observaționale, acest efect este observat în mod clar. Deoarece acest lucru indică faptul că fotonii trebuie să fi trecut prin gruparile de galaxii pentru a ajunge la noi, aceasta este o dovadă puternică că radiatia de fond  este într-adevăr un fenomen cosmologic si nu este produs local. Aceste observații pot fi, de asemenea, folosite pentru a măsura valoarea parametrului Hubble. Precizia măsurării este oarecum limitată, deoarece depinde de detaliile distribuirii gazului fierbinte în interiorul clusterului,  dar rezultatele sunt în concordanță cu ceea ce vedem si prin  alte metode.

h) Efectul integrat  Sachs-Wolfe
Adaugandu-se efectului  Sunyaev-Zeldovich , fotonii din radiatia cosmologica de fond pot fi deasemenea afectati de efectul integrat Sachs-Wolfe care are la baza redshiftul gravitational, una din cele mai de baza predictii ale TRG confirmat experimental in 1960 de Pound si Rebka si pe cae nu-l mai descriem aici retinandu-l pe baza studiilor din 2003 a lui Scranton si Nolta(2004) doar ca inca o dovada a evolutiei cosmice de dupa BB in conformitate cu TBB si anume modelul standard Lambda CDM.

k) Consistenta acestor dovezi care sunt intro anume interdependenta creind o imagine cu o consistenta proprie pentru TBB dar care nu trebuie interpretata ca un esafodaj in care
daca o singura proba ar fi infirmata intregul esafodaj s-ar prabusi, teoria fiiind asemenea unei structuri in care liniile pe care se fundamenteaza au diferite intersectii(noduri) intre ele astfel ca o linie disparand se slabesc eventual niste astfel de noduri fara ca intreaga tructura sa colapseze. Dar pana acum dovezile obtinute prin masuratori mai degraba au intarit aceasta retea decat sa o slabeasca asa cum vom vedea in continuare

7.2.  Alternative si obiectii la TBB
Acestea sunt de doua feluri in sensul ca sunt obiectii la dovezile pe care se bazeaza TBB si care deci scad credibilitatea si consistenta acestei teorii cosmologice despre Univers sau este vorba de alte  teorii care incearca sa raspunda pe alte baze la problemele ridicate de originea si evolutia universului.

Intrucat scopul acestei lucrari nu este sa ne ocupam de teorii concurente cu TBB ci doar de TBB in sensul consistentei si credibilitatii sale ca teorie stiintifica  vom trece  in revista teorii paralele urmarind doar cum ar explica ele fapte cosmologice indubitabile pe care deja le-am mentionat si care fundamenteaza TBB.

7.2.1. Alternative la TBB:

a) Teoria denumita MOND  ca prescurtare a sintagmei "Modification Of Newtonian Dynamics"(https://en.wikipedia.org/wiki/Modified_Newtonian_dynamics

Nerecunoscand existenta materiei intunecate aceasta teorie pentru a elimina necesitatea acceptarii existentei acestei misterioase materii modifica legea lui Newton pentru distante mari, numai ca aceasta ipoteza este fertila in unele cazuri cum este cel al galaxiilor spirale si nu in toate fenomenele cosmice neputand sa elimine necesitatea introducerii materiei intunecate in toate fenomenele cosmice in care prezenta ei este de ajutor in explicarea lor. semanand astfel cu teoria modelului Ptolemeic unde o anume explicatie a unui fenomen  nu era aplicabila la toate celelalte la care ar fi fost normal sa se aplice asa cum mai tarziu a fost mecanica newtoniana bazata pe legile lui Keppler
Deocamdata nu putem elimina astrofizica actuala in favoarea unei astfel de teorii(de fapt ipoteze) si oricum in aceasta faza evaluarea acesteia depaseste nivelul atat al autorului acestui studiu cat cred eu si al majoritatii cititorilor potentiali ai acestei postari.

b) Lumina obosita(Tired light)
Acesta nu este un singur model, ci un termen colectiv pentru diverse idei care încearcă să explice prin alte mecanisme decat expansiunea cosmologica deplasarea spre rosu(redshift) observată prin alte mecanisme decât expansiunea cosmologică proprie TBB.Există o varietate de abordări, dar toate incearcă să arate că lumina pierde în mod natural energie într-un fel sau altul, pe măsură ce călătorește pe distanțe lungi.
Spre deosebire de MOND, care inca mai provoaca ocazional discutii si confruntari in lumea cosmologilor, modelele obosite de lumină nu au, în esență, niciun sprijin între cosmologii profesionisti. Acest lucru se datorează în principal motivului pentru care avem foarte multe dovezi care arată că universul se extinde într-adevăr, urmând predicțiile GR, făcând in mare masura irelevanta o explicație alternativă a redshiftului cosmologic. Peebles abordează multe dintre observațiile care contrazic lumina obosită în textul cosmologiei sale, inclusiv, de exemplu, testul Tolman. Dovezile colectate de la scrierea acelui text, cum ar fi dilatarea în timp a curbelor de lumină a supernovelor(vezi si http://www.astro.ucla.edu/~wright/cosmology_faq.html) dar si schimbarea temperaturii radiatiei cosmice primordiale odata cu deplasarea spre rosu, mareste lista argumentelor contrarii acestei ipoteze
Nota : despre aceasta teorie s-a pomenit si in firele de discutii create pe acest forum in trecut si pe care le-am sintetizat cat de cat la inceputul acestui fir concluziile de acolo fiind aceleasi.
c) Alte cateva teorii pe linie creationista si care sunt considerate de majoritatea cosmologilor eronate sunt
- teoria bazata pe fizica plasmei care considera ca universul este infinit in timp si evolueaza ciclic similar cu teoria lui Hoyle, dar are la baza cosmologia plasmei unde fortele constitutive nu sunt cele de natura gravitationala ci electromagnetica. Eric Lerner in 1991 in cartea The Big Bang Never Happened  scrie ca  datele actuale ar arata ca T.B.B. introdus pentru a explica expansinea descoperita de Hubble, in prezent nu mai face predictii fiabile intrand in contradictie cu observatiile lui Tully asupra superclusterelor complexe si cu si mai recentele observatii privind structurile de foarte mari dimensiuni, ceea ce ne reintoarce la problema initiala si anume :ce a cauzat expansiunea observata de Hubble si ulterior mereu confirmata?
- teoria lui  Humphreys abandoneza principiul cosmologic si considerand acest univers neuniform de forma sferica si provenind din centrul sferei care ar fi fost o gaura alba(obiect cosmic ipotetic,teoretic)  de unde este emisa materia(invers decat in cazul gaurii negre recunoscuta de astronomie ca existantd in realitate) preluand de fapt conceptii eronate ale celor care inteleg in mod superficil BB si fiind incapabil sa explice elemente factuale de baza in TBB;
- modelul Gentry  care similar lui  Humphreys postuleaza un univers sferic cu pamantul in centru (un geocentrism universal) . Potrivit lui Gentry, universul nu se extinde, dar energia întunecată din univers duce la o miscare fizică reală a galaxiilor departe de centrul universului (si, prin urmare, relația Hubble este valabila din acest motiv) Pentru a genera radiatia cosmica primordiala universul ar fi inconjurat cu o carcasa subtire opaca de hidrogen. La fel ca Humphreys, modelul lui Gentry este de tip ptolemeic(acest calificativ imi apartine si se potriveste acestor teorii cvasi pseudostiintifice asa cum era si modelul ptolemeic cu ,,epiciclurile" sale care rezolvau mai toate contradictiile), inconsistent la nivel intern, si in plus este în conflict serios cu GR și o mare parte din dovezile observaționale

d) Modelul universului stationar sau cvasistationar al lui Hoyle
Desi ne-am mai referit la el in contextul modelelor cosmologice prezentate in cap. 5 vom reveni la el fiindca a fost mult timp un model concurent de pe pozitii aproape de egalitate cu modelul TBB.
Asa cum am mai spus, la intrebarea daca ar putea exista si alta teorie care sa accepte TRG cat si expansiunea universului adica legea lui Hubble, dar sa nu porneasca de la un Big Bang si sa conduca la un univers de o anume varsta finita, raspunsul este afirmativ si a fost propus de Fred Hoyle, Hermann Biondi si Tomas Gold en 1948, dupa ce chiar in anii 20 ai secolului trecut ideea acesteia a fost atinsa pe scurt si de James Jeans.
Hoyle et co propune in 1948 o teorie alternativa la TBB asa cum era aceasta  in forma de atunci respectiv conform lui Lemaitre-Friedman  sau Einstein de Sitter(EDS), teorie care  permite ca universul sa fie de o varsta infinita adica sa nu aiba nici inceput si nici sfarsit, conditia de baza fiind ca densitatea universului sa fie constanta in timp, de unde provine si denumirea de stare stationara. Aceasta stare presupune ca unele regiuni ale universului sunt in expansiune  si ca se produce in acelasi timp o continua creare de materie astfel ca densitatea universului sa nu se schimbe, adica se respecta in totalitate principiul cosmologic perfect care atribuie universului o omogenitate si o izotropie atat spatiala cat si temporala(adica universul arăta întotdeauna si va arăta întotdeauna la fel ca în prezent).
Acest model asadar a acceptat noțiunea de spațiu expansiv (într-adevăr expansiunea a fost exponențială!), dar densitatea materiei a fost menținută la un nivel constant prin crearea sa continuă. Mai mult, densitatea materiei a fost egală cu valoarea critică necesară pentru a menține geometria spațiului plat.
In acel moment, acest model era o alternativă viabilă față de standardul BBT. A fost în concordantă cu datele disponibile la acea dată si a explicat unele probleme cu care imaginea standard părea a fi problematică. Cu toate acestea, observațiile ulterioare, cum ar fi abundența elementelor usoare si descoperirea radiatiei cosmice de fond l-au pus serios sub semnul intrebarii astfel ca in acest moment, majoritatea cosmologilor au abandonat acest model în favoarea BBT.
Daca teoria starii stationare ar fi cea adevarata atunci universul de azi nu ar trebui sa se deosebeasca semnificativ de cel din trecut, galaxiile de azi trebuind sa semene cu cele din  trecut  si deci aceasta teorie ar fi infirmata daca s-ar gasi urme semnificative ale unor schimbari desfasurate in cateva miliarde de ani. In 1960 s-au descoperit quasarii care aveau o mare energie si generau redshifturi foarte mari parand deci ca sunt foarte departe, in zona lor spatiul dilatandu-se cu mare viteza.Adica quasarii sunt foarte batrani(astazi astronomii inclina sa creada ca sunt niste galaxii uriase foarte tinere alimentate energetic de niste gauri negre gigantice). Faptul ca nu observam azi un quasar recent loveste in teoria lui Hubble dar posibilitatea unui redshift intrinsec care ar apropia de noi si i-ar incetini foarte mult, intinerindu-i deasemenea foarte mult, poate resuscita teoria starii stationare.
O alta dovada majora pentru valabilitatea TBB si contra teoriei lui Hoyle o constituie abundenta heliului motiv pentru care in 1965 Hoyle in revista Nature a acceptat ca TBB explica mai bine atat radiatia cosmica de fond cat si abundenta heliului ca motive principale pentru aceasta recunoastere.
Totusi Hoyle (împreună cu Burbidge si Narlikar) in 1993 a actualizat modelul numind noua varianta ca modelul cvasistationar. Ca si în cazul modelului stationar, universul a existat întotdeauna. Cu toate acestea, în această modificare, universul suferă  pulsatii, în mod alternativ adica se extinde și se contractă. Scăderea la sfârsitul fiecărei etape de colaps este cauzată de un câmp cu densitate energetică negativă, oarecum similar cu energia întunecată din BBT standard. Acest lucru permite modelului să încorporeze mai multe dovezi observationale decât versiunea anterioară, dar acesta nu reuseste pe mai multe puncte, inclusiv expansiunea accelerată, de când aceasta a fost detectată
Vezi si http://www.astro.ucla.edu/~wright/stdystat.htm care fiind un text mai recent (2010) al lui Ned Wright un critic important al teoriei prezinta elemente importante care au demolat varianta initiala a teoriei universului stationar si elemente care arata cum se raporteaza si varianta ulterioara a celui cvasistationar la parametrii modelului standard al TBB care desi ramane inferior in aceasta analiza a lui Ned Wright ne permite totusi sa intelegem ca aceasta teorie are elemente care o fac inca competitiva, principala ei slabiciune in opinia adversarilor desigur ca adepti ai TBB este caracterul infinit in spatiu si timp al universului adoptat care mie macar filozofic mi se pare mai estetic si mai rational  iar aparitia functiei transcedentale ma multumeste neputand crede ca Universul daca vorbeste cu noi in intregul sau, o sa foloseasca alt limbaj matematic decat al transcendentei sale.
Nota personala : am rezerve in ceea ce priveste neconcordanta cu expansiunea accelerata intrucat o functie spatiu timp de forma exponentiala la care conduce matematic legea lui
Hubble(Dle Mircea Hodor stiu ca ai spus ca iti aduci aminte de problema pe care ti-am propus-o in comentariul .#97din  22 aprilie, 2015 si la care am raspuns in comentariul #164 din  06 ianuarie, 2016) are derivate nenule si deci viteze si acceleratii de orice ordin dorim (vezi si pct IV din cap 5 comentariul 213 din 25 martie 2017).
Cred ca este posibila o racordare a modelului stationar cu modelul ΛCDM intrucat intr-o lege de variatie spatiu - timp exponentiala este doar o conventie daca numim inceputul timpului ca fiind minus infinit sau un infinit mic care tinde spre zero fara sa-l atinga niciodata si desigur atunci la momentul zero pe scara conventionala minus infinit la plus  infinit la momentul zero universul este UNU care poate fi oricat de mare sau de mic.Ce sa facem? Trebuie sa recunoastem ca aici stiinta ne condce la un punct de tangenta cu Transcendenta si sunt doar cateva asemenea puncte cunoscute de mine in cultura umana.

7.2.2. Obiectii fata de unele aspecte ale TBB
Nu este vorba  de teorii alternative ca mai sus ci mai degrabă de obiecții față de baza fundamentală a TBB sau de re-interpretări radicale ale datelor fizice de baza.

a) "Din nimic , nimic" prima lege a termodinamicii cat si ,,Universul foarte ordonat astăzi nu a putut să provină dintr-o explozie" adica a doua lege a termodinamicii.
Argumentele prin care se sustine fie ca TBB ar viola fie ca nu ar viola aceste doua legi pe mine ma depasesc dar cei doritori sa le aprofundeze pot merge la textul bibliografic indicat si mai departe pe trimiterile pe care le vor gasi acolo

b) Varsta unor stele/Criza de varsta
Este vorba de suspiciunea ca ar exista stele de varsta mai mare decat varsta data azi universului.
Aceasta este o problemă considerata  depăsită, dar ea apare ocazional în unele sustineri anti-TBB.
Am vazut la capitolul referitor la modele de univers ca modelele anterioare celui actual dadeau pentru univers varste in jurul a 10 mlrd ani ceea ce desigur ca intra in contradictie cu varsta celor mai vechi stele, dar modelul actual si ultimele date de evaluare atat a varstei Universului (13,8 mlrd ani) cat si a celor mai batrane stele au eliminat aceste contradictii, valorile intrand in marja de precizie a acestor determinari.
Si totusi lista cu cele mai vechi stele vezi https://en.wikipedia.org/wiki/Oldest_star cat si a Caii Lactee de 13,7 miliarde ani (https://en.wikipedia.org/wiki/Milky_Way) care ating asadar varste care egalraza sau chiar depasesc varsta azi acceptata pentru Univers ne poate pune pe ganduri.
Totusi este bine sa mentionam in sprijnul acestei mari vechimi a unor stele, descoperirile  mai recente facute de telescopul Hubble care au  dovedit ca stelele s-au format in mare numar in perioada de inceput, in primele 0.5-1 mlrd de ani contrar a ce se credea anterior, asa incat la sfarsitul erei negre deja universul se umplea de miliarde stele din hidrogen argument care asa cum vom vedea va fi totusi invocat de un contestatar principal al TBB , astronomul Van Flandern

c) Probleme legate de redshift
c1)Sunt cele descoperite de astronomul Halton Arp
Halton Arp a fost un valoros astronom profesionist, asistent al lui Edwin Hubble si care a lucrat mult timp la Observatorul Palomar, fiind onorat cu o galaxie care-i poarta numele, Arp 147. In urma unor neintelegeri cu cei care alocau fondurile pentru cercetari a lucrat ulterior la laboratoarele Max Planck din Germania si a murit in decembrie 2013. În urma  multor ani de observații (si a unui număr de lucrări publicate), el a ajuns la concluzia că deplasarea spre rosu(redshift) măsurată pentru multe obiecte îndepărtate extragalactice nu este de natură doar cosmologică adica nu este produsa doar de miscarea obiectelor sau de dilatarea spatiului cu care este explicata si utilizata in TBB. În modelele lui Arp redshifturile sunt intrinseci si în nici un fel nu sunt legate de distanță.
Un rezumat al cercetarilor lui Halton Arp este facut de Paul Balard in articolul Redshifts and the Hubble Law, http://www.heretical.com/science/redshift.html
Baza pentru această concluzie este că unele grupuri  de galaxii sau galaxii asociate cu quasarii par să indice o anumită formă de asociere fizică, care ar insemna distante de acelasi ordin de marime fata de noi, în ciuda diferențelor mari pentru redshifturile lor care dupa TBB ar indica viteze si distante foarte diferite. De exemplu, bratul unei galaxii spirala poate să pară că se extinde către un quasar din apropiere sau un quasar poate părea chiar ca s-ar afla într-o galaxie in timp ce redshifturile sunt foarte diferite sau ca o galaxie dintrun grup cu care pare ca imparte acelasi areal cosmic este mult mai aproape de noi dupa redschift (vezi exemplul foarte cunoscut al cvintetului Stefan sau al galaxiei NGC 4319 si quasarului Markarian 205 cu redshifturi foarte diferite adica indicand diatante foarte diferite desi fotografii de ale lui Arp le-ar indica oarecum vecine lucru confirmat si de o interpretare a fotografiilor recente facute de Telecpul Huibble : http://discordancy.report/ngc-4319-and-markarian-205/) conducand la ideea ca de fapt ar fi la distante enorme unele de celalalte si atunci ori redshiftul cosmologic este eronat ceea ce pune sub senul intrebarii TBB ori observatiile si calculele lui Arp sunt gresite.
Asadar observatiile lui Arp  contrazic modelul azi acceptat că quasarii sunt nuclee strălucitoare ale unor galaxii foarte îndepărtate si sustine ca ei sunt atat de stralucitori fiind de fapt mult mai aproape de noi decat ar indica redshifturile lor, fiind expulzati de acele galaxii apropiate de noi, in proximitatea carora se dovedesc a fi pe baza altor observatii decat masurarea redshiftului si astfel redshiftul cel putin al acestora fiind de alta natura decat cel cosmologic, intrinsec cum il numeste el
Astfel Arp consideră că valoarea observată a redshiftului oricărui obiect cosmic(nota mea: de ce a oricari obiect cosmic si nu doar al quasarilor? ) este alcătuită din două componente: componenta intrinseca si componenta depinzand de distanta adica de viteză dupa legea lui Hubble si TBB. Componenta viteza este singura recunoscuta de astronomii adepti ai TBB in timp ce dupa Arp redshiftul intrinsec este o proprietate continuta in obiect, indiferenta la miscarea lui si care se schimba in trepte discrete urmarind  niste  pasi de timp a carui cauza azi este inca total necunoscuta. Aceasta parte intrinseca este cea de valoare mai mare si modifica major redshiftul care daca este considerat cosmologic in totalitatea sa modifica concluzia privind viteza si pozitia qusarului.
Arp emite ipoteza  că quasarii sunt de obicei ejectati de galaxiile mama cu valori ale redshiftului de până la z = 2.0 si care in timp scad in trepte in mod progresiv. Adesea, atunci când valoarea redshiftului se reduce în jurul valorii de z = 0,3, quasarul începe să pară ca o mică galaxie si începe să coboare înapoi spre părintele său. Arp are fotografii și diagrame ale multor astfel de ,,grupări de familie". Orice redshift suplimentar adica peste  valoarea sa intrinseca indică într-adevăr viteza obiectului. Dar partea intrinseca este o indicație a tinereții obiectului si, de obicei, reprezinta cea mai mare parte a redshiftului quasarului indicand in mod fals o viteza si diatanta mult mai mare decat cea reala.Astfel quasarul nu va mai fi cel mai luminos , indepartat si rapid obiect cosmic ci doar cel mai tanar.  (http://electric-cosmos.org/arp.htm)
Arp a publicat in 1966 un catalog complet al asociatiilor de obiecte cosmice discordante ca redshift, pe care l-a completat permanent cu noi cazuri descoperite de el, ultimele completari fiind cele din 2003.
Argumentele lui Arp sunt sustinute si de alți astronomi, în special de Gregory si Margaret Burbidge dar majoritatea astronomilor resping interpretarea datelor asa cum o face Arp, deoarece observațiile anormale ar putea fi explicate prin efecte de perspectivă, prin suprapuneri intamplatoare ale obiectelor pe cer. Calculul probabilitătii exacte a unui anumit set de suprapuneri poate fi destul de dificil, iar atat suporterii cat si detractorii lui Arp nu sunt în general de acord cu privire la calculele lui si multi le considera un exemplu de ,,matematica proasta". Arp a afirmat că multe întrebări pe care le-a adresat comunitatii stiințifice rămân fără răspuns si ca sa contracareze ceea ce el a considerat un ,,boicot deliberat al celor care sustin fara rezerve TBB" si a multiplicat prin cate observatii a putut lista obiectelor cosmice care contrazic redshiftul cosmologic si in consecinta TBB.
Observatiile lui Arp corespund unor date din anii 50-60 ai secolului trecut si observatiile ulterioare au eliminat multe din neconcrdantele gasite de Arp in catalogul sau.
Astfel un studiu realizat de Scranton et al (2005) a mai lamurit intro oarecare masura aceasta controversa. Folosind date din Sloan Digital Sky Survey, pozițiile a 200.000 de quasari au fost corelate cu pozițiile a 13 milioane de galaxii iar masuratorile acestea au confirmat cu o semnificatie statistica ridicata, modelul TBB si nu modelul de tip Arp(vezi in acest sens si http://galacticinteractions.scientopia.org/2011/01/14/one-of-astronomys-pet-crackpot-theories-non-cosmological-quasar-redshifts/) considerand pe baza acestor corelari statistice ca Arp greseste in sensul ca concluziile sale nu au o suficienta relevanta statistica.
Totusi trebuie sa subliniem ca in anul 1987 fizicianul Emil Wolf  a descoperit efectul Wolf care poate explica existenta unor redshifturi intrinseci adica care se produc in absenta miscarii, ceea ce ar putea explica anomaliile descoperite de Arp pentru unii quasari (https://en.wikipedia.org/wiki/Emil_Wolf) din aceasta perspectiva ele constituind exceptii putine la numar fata de regula generala confirmata si de Scranton et all in 2005.
Dupa acest studiu al lui Scranton , Arp mai publica un studiu amplu cu putin inainte sa moara adica in 2013, Intrinsic Redshifts in Quasars and Galaxies  la linkul 
http://emmind.net/scien/cosm/Files/(127)%20intrinsic_redshifts_in_quasars_and_galaxies.pdf
in care aduce elemente noi, folosind progresele de ultima ora ale observatiilor astronomice  in sprijinul ipotezei sale legata de cele doua componente ale redshiftului.
Mai trebuie sa mentionam ca teoria starii stationare a lui Hoyle se bazeaza in mare masura si pe lucrarile astronomice ale lui Halton Arp.
Totusi spre cinstea lui Halton Arp si spre rusinea comunitatii astronomice este graitor acest exemplu care este referit in https://arxiv.org/abs/astro-ph/0409215 si in https://biblescienceforum.com/2013/12/29/halton-arp-big-bang-defying-giant-passes-away/
Respectiv, colectivul de astronomi care comunica aceasta descoperire referitoare la galaxia NGC 7319 constata ca in aceasta galaxie cu z=0.022 si la o distanta de 360 milioane a.l. se afla un quasar cu un redschift de 100 de ori mai mare si deci conform credintei generale a astronomilor aceste doua obiecte nu ar putea fi vecine in spatiu asa cum dovedesc observatiile astronomice directe.
Această constatare a fost prezentată de Margaret Burbidge la reuniunea AAS din ianuarie 2004 din Atlanta. Răspunsul, conform lui Halton Arp, a fost "o tăcere coplesitoare".
Arp nu renunta la ideile sale si in 2012 analizeaza  zeci de mii de galaxii si quasarurile  potential asociate, gasind pentru includerea ipotezei de ejectie a quasarului de galaxia asociata o corelatie statistica extrem de ridicata, de peste 50 sigma:
C.C. Fulton and H.C. Arp, The 2dF redshift survey. I. Physical association and periodicity in quasar families, Ap J754:134-143, 2012 .
In concluzie cercetarlle lui Halton Arp si ale colaboratorilor sai sunt serioase dar nu inlatura TBB cum se tem unii ci aduc niste posibile corectii pentru evaluarea semnificatiei redshiftului in anume cazuri particulare respectiv in cazul unor quasari si nu la toti si suntem convinsi ca in viitor astronomii si cosmologii vor gasi solutiile cele mai potrivite acestor dispute stiintifice.Spunem asta intrucat trebuie sa tinem cont ca si daca intrun singur caz bine dovedit ca fiind asocierea a doua obiecte cu doua redshifturi foarte diferite, singura explicatie este ca nu se poate considera ca toate redshifturile quqsarilor se datoreaza unei cauze unice adica miscarea lor si se pare ca nu este doar un singur exemplu. Este o problema esentiala si care nu poate fi eludata prin ignorare sau prin tratare cu superioritate superficiala. Arp nu a fost un oarecare.
In celasi timp trebuie sa constatatam ca aceste aspecte legate de redshifturi diferite nu se mai urmaresc si datorita faptului ca multe, foarte multe au avut in cele din urma pe masura ce instrumentee astronomice s-au imbunatatit explicatii rationale si nu au mai contrazis redshiftul cosmologic larg acceptat. Totusi cat timp ele exista sau apar altele este corect sa se incerce lamurirea lor dar fara sa se renunte la teoria ortodoxa actuala si in acest sens sa-l citam pe Martin Rees care in 1980 spunea ca teoria ortodoxa fiind prin definitie cea mai dezvoltata teorie care inca nu a putut fi eliminata empiric este mai fertil sa lucrezi din interiorul ei pentru a ajunge la confruntari decisive intre teorie si masuratoare ceea ce permite fie intarirea teoriei ortodxe fie eliminarea ei in favoarea alteia care la randul ei va deveni noua teorie ortodoxa
Intradevar in lucrarea lui Ned Wright,Intrebari frecvente in cosmologie http://www.astro.ucla.edu/~wright/cosmology_faq.html
acesta lamureste si un caz deosebit descoperit de Arp si numit cazul cuintetului Stefan al celor 5 galaxi care par legate si deci ar trebui sa aiba reshifturi apropiate si totusi una iese major din rang cu un z mult mai mic, gasindu-se insa odata cu imbunatatirea observatiilor o explicatie pentru acest aspect in sensul ca nu se afla impreuna cu celellte patru decat in mod aparent, fiind mult mai aproape de noi decat parea,  asa cum au fost multe din situatiile descoperite de Arp si apoi invalidate de observatii ulterioare mai precise.

Din lucrarea lui Arp : ,,Seeing red", http://www.spaceandmotion.com/cosmology/halton-arp-seeing-red-errors-big-bang.htm rezulta ca daca aceste redshifturi sunt eronat utilizate atunci distantele pot fi eronate cu pana la de 10-100 de ori si luminozitatile cat si masele cu de cate 10000 ori. Din pacate nu exista o verificare directa asupra ipotezelor privind cauza redshifturilor observate.De fapt aceste redshifturi sunt puse de Hubble in relatie cu magnitudinea si este de fapt o exprimare nu tocmai corceta experimental ca este o relatie redshift /distanta.
Arp considera ca fata de 28 de ani de observatii evidente acumulate pare azi imposibil a sustine ca quasarii se afla la marginea universului

c2) Alte obiectii  sunt ridicate de William Tifft.
O altă figură populară printre astronomii  care contestă BBT este William Tifft.Spre deosebire de Arp, el nu a examinat corelațiile între diferite obiecte in raport de redshifturile lor ci mai degrabă, el a susținut că a descoperit o structură periodică în redshifturi care de aceea nu pot avea o valoare arbitrară, ci sunt "cuantificate". Astfel, ne-am astepta doar să măsuram redshifturi în multipli întregi ale unei anumite valori fundamentale. Asemenea afirmațiilor lui Arp, acest lucru ar arunca o mare suspiciune asupra interpretării traditionale a redschiftului. La fel ca Arp, Tifft are partea sa de sustinători, inclusiv câtiva creationisti. Afirmatiile lui Tifft figurează în articolul lui Barry Setterfield privind vacuumul, viteza luminii si deplasarea spre rosu (http://www.ldolphin.org/setterfield/redshift.html)
Din păcate, pentru afirmatia lui Tifft, scala de cuantificare pentru deplasarea spre rosu a fost in scadere continua, dat fiind că au devenit disponibile mai multe date. Valoarea inițială a fost de 72,46 km/s. Observațiile suplimentare au adus acest lucru la 36,2 km/s, 8,05 km/s și în final la 2,68 km/s, acest lucru sugerand o cuantificare în ,,z" de aproximativ 0,00001, care este putin peste (sau chiar mai jos) precizia pentru multe măsurători comune de redshift.
Cea mai probabilă explicație pentru măsurătorile inițiale ale lui Tifft este prezența unei structuri pe scară largă. Galaxiile nu sunt distribuite în mod aleatoriu în univers. În schimb, ele sunt grupate în clustere, "pereți" și "filamente" datorită atracției lor reciproce gravitaționale. De asemenea, această grupare dă loc unor goluri mari între aceste structuri. Atunci când astronomii au reusit să utilizeze un esantion mult mai larg de schimbări de redshift în galaxie, precum studiul redsciftului galaxiei 2dF, http://magnum.anu.edu.au/~TDFgg/, nu au găsit nici o dovadă a cuantificării lui Tifft la qusarii observabili in zona(Hawkins 2002, https://arxiv.org/abs/astro-ph/?0208117)
Unii susținători ai lui Tifft au contestat studiul pentru ca acesta privea quasarii din zona observabila odata cu galaxia, în locul galaxiilor (din apropiere), dar această sustinere pare cam ciudată - la urma urmei, dacă redshift este cuantizat, ar trebui să fie cuantizat peste tot, nu doar în "vecinătatea" noastră.
c3) Incercari de a se explica altfel deplasarea spre rosu (redshiftul) care apare in studierea miscarii galaxiilor sunt si cele din cadrul teoriei ,,luminii obosite ,, pe care am analizat-o anterior si care practic este exclusa azi din domeniul discutiilor cosmoligice serioase, asa cum arata Ned Wright dupa ultimele observatii cosmologice in intrebarea sa pusa in http://www.astro.ucla.edu/~wright/cosmolog.htm si care suna astfel: ,,A fost observată dilatarea temporală a curbelor de lumină provenite din surse îndepărtate, prezise de Big Bang? Raspunsul dupa cinci cercetari bazate pe masuratori intre 1996-2001 fiind DA si deci contrazice categoric modelele care explica redshiftul pe baza ipotezei ,,luminii obosite"

d) O analiza a lucrarii lui Van Flandern un opozitionist categoric al TBB in care acesta discuta 30 de intrebari(probleme) pe care le ridica TBB sau teoriile paralele
http://www.spaceandmotion.com/cosmology/top-30-problems-big-bang-theory.htm
lucrare care insa este publicata acum 15 ani adica in 2002 in timp ce lucrarea utilizata de noi si anuntata la inceputul capitolului este publicata in 2006 adica cunostea si aceste obiectii ale lui Van Flandern, desi lucru ciudat nu-l citeaza direct la fel de altfel ca si cea a lui Ned Wright mai sus referita:
d1)Se reproseaza TBB ca este o teorie care apeleaza la observatii cu parametrii ajustabili astfel ca TBB  poate raspunde aproape oricaror critici dar numai cu parametrii reglabili dintre care doar unul, parametrul de decelerare cosmica necesita valori exclusive pentru a se potrivi diferitelor teste,  repros care daca este real falsifica TBB. Adica asta este o critica pentru modificari post factum ale teoriei pentru a se incadra in ea diferite observatii de necontestat. Un asemenea repros, daca se dovedeste consistent, eu personal il consider extraordinar de important, desigur nu demolator, dar care trimite de exemplu la felul in care era mereu adaptata teoria prolemeica asupra Universului(sistemului solar ) cu ale sale epicicluri(cca 80 ) eu dand acest model ptolemeic ca exemplu ori decate ori se discuta despre pseudostiinta.
Din acest punct de vedere Van Flandern arata ca modelele de univers static se potrivesc
majoritatii observatiilor fara parametrii ajustabili, criteriul briciului lui Occam favorizandu-le pe acestea dar nu spune ce -i cu ele in rapot de acele observatii cu care nu se potrivesc cum a fost cazul teoriei starii stationare in varianta sa initiala la care in 1965 insusi Hoyle a renuntat.
d2) Dupa cum s-a aratat, descoperirea in 1965 de catre Penzias and Wilson a fondului cosmic de radiatie ramas de la B.B fond a carui existenta fusese prevazuta din 1948 de Gamow impreuna  Alpher and Herman a fost considerata o dovada experimentala majora in sprijinul TBB si totusi Van Flandern , citand pe Sir Arthur Eddington (1926), "The temperature of space", Internal constitution of the stars, Cambridge University Press, reprinted 1988, chapter 13, pe E.J. Lerner, (1990), "Radio absorption by the intergalactic medium", Astrophys.J. 361, 63-68 si pe el insusi T. Van Flandern, "Is the microwave radiation really from the big bang 'fireball'?", Reflector (Astronomical League) XLV, 4 (1993); and MetaRes.Bull. 1, 17-21 (1992) considerea ca interpretarea data de TBB temperaturii si in consecinta fondului cosmic de microunde este eronata pentru ca chiar din 1926 Edington a determinat plecand de la teoria corpului negru o temperatura de 3°K ulterior coborata la 2,8°K de catre Regener (1933), Zeitschrift fur Physiks si confirmata de Nernst (1937), in timp ce previziunile lui Gamow et co au mers in acea epoca cu valori intre 5°K si 50°K si deasemeni Big Bang nu ofera explicatii pentru felul in care variaza lungimea de unda observata in radio galaxii
Nota mea: adaug pentru corecta informare ca totusi literatura stiintifica chiar din primii ani ai secolului trecut ofera exemple diverse : Guillaume, Nernst, Regener, Eddington, Findlay-Freundlich et Born care prevazusera si ei existenta unei radiatii de fond a cerului dar intrun univers stationar cu o estimare excelenta a temperaturii(mai buna decat cea a lui Gamow vezi http://redshift.vif.com/JournalFiles/Pre2001/V02NO3PDF/V02N3ASS.PDF)  adica de cateva grade K.
Este si logic de altfel ca radiatia de origine stelara sa se puna in echilibru cu mediul care va lua tempertura acestei radiatii si va radia el insusi, numai ca aceste lucrari au fost publicate in reviste mai putin citite si nu au beneficiat de propaganda mediatica pe care a avut-o Gamow si deci nu erau mai deloc cunoscute.(http://www.pseudo-sciences.org/spip.php?article1612)
d3) Elementele predicției abundenței lementelor usoare prin utilizarea Big Bang-ului necesită prea mulți parametri reglabili pentru a le face să funcționeze.
Astfel abundențele universale ale majorității elementelor au fost prezise corect de Hoyle în contextul modelului cosmologic initial de stare staționară. Acest lucru a funcționat pentru toate elementele mai grele decât litiul. Big Bang a cooptat aceste rezultate si sa concentrat pe prezicerea abundențelor elementelor usoare. Fiecare astfel de predicție necesită cel puțin un parametru reglabil, unic predicției acelui element. Deseori, este o chestiune de a înțelege de ce elementul a fost creat sau distrus sau ambele până la un anumit grad în urma Big Bang-ului. Când se elimina  aceste grade de libertate, nu există nicio predicție reală. Cel mai bun lucru pe care Big Bang-ul îl poate pretinde este coerența cu observațiile folosind diferitele modele ad-hoc pentru a explica datele pentru fiecare element usor si Van Flandern explica acestea in lucrari de ale sale in reviste stiintifice de inalt nivel pe care constatam ca autorul Björn Feuerbacher  al sursei mele principale Evidence for the Big Bang care evident este un adept al TBB le trece in tacere atunci cand se ocupa de criticile aduse TBB pe care incearca sa le inlature facandu-se ca nu stie de ele(vezi Hoyle 2000, C.F. Hoyle, G. Burbidge, J.V. Narlikar (2000), A different approach to cosmology, Cambridge University Press, Cambridge, Chapter 9: "The origin of the light elements") adica argumenteaza ca si cum si-ar raspunde lui la niste intrebari ceea ce desigur ca este incorect si ceea ce eu desigur ca nu incerc sa fac sau sa acoper. Atat doar ca nu am calificarea si cunostintele necesare sa transez dispute stiintifice la acest nivel adica intre un Hoyle si altii de talia acestuia indiferent in ce camp s-ar afla ei.
d4) Varsta universului dupa TBB este mult prea mica fata de cea care poate fi dedusa (inferata) pornind de la structurile azi cunoscute in macrocosmos si care poate ajunge pana la 80-250 mlrd ani. La acest aspect care ni se pare poate cel mai important ,ne-am referit si noi ca la un punct sensibil al TBB la 7.1 a) si reamintesc ca undeva cand am vorbit despre importanta corectitudinii determinarii constantei Hubble am scris despre ea ca permite masurarea dimensiunilor si varstei Universului ceea ce in modelul BB este esential. De varsta Universului se lega precizia si conformitatea fizica a perioadelor prin care a trecut Universul in timpul expansiunii sale de la BB si pana azi. Astfel atunci cand s-a modificat evaluarea duratei de la BB si pana la formarea protogalaxiilor noile valori obtinute au fost mai concordante cu timpul fizico-chimic necesar proceselor de creare a primelor stele si galaxii pe care le-am descris pe scurt.
Vezi si https://en.wikipedia.org/wiki/BD_%2B17%C2%B0_3248
d5) Argumente pornind de la observatiile lui Arp privind discordantele redschifturilor de care am vorbit si pe care adeptii TBB le considera erori, dovedindu-se ca unele chiar sunt astfel dar inca nu toate mai ales din cele ce se refera si la quasari si deci inca se poate ridica aceasta obiectie
d6)Miscarile diferite ale unor grupuri de galaxii care in cazul unui univers finit ar trebui sa fie mai uniformizate ce au condus ca sa se introduca pentru a salva TBB a existentei unor mari atractori in zone nevizibile de univers dar pana acum nu s-a evidentiat asa ceva existand si o alta explicatie cum ca fondul de microunde s-ar misca fata de noi ceea ce este deasemni o problema pentru TBB.
d7) Necesitatea introducerii materiei cenusii(substanta propriu zisa si energie)  care ocupa 90 % din univers fara ca noi sa o fi vazut vreodata este eliminata de modelul MOND(Milgrom) care este insa greu de acceptat si de fapt ar fi si el tot o constructie pentru a rezolva o problema de genul celor care se critica atunci cand se refera la salvarea TBB.
d8) Big Bang-ul impune ca stelele, quasarurile si galaxiile din universul timpuriu să fie "primitive", adică în majoritate fără metale, deoarece este nevoie de generatii  de supernove pentru a construi continutul de metal în stele. Dar cele mai recente dovezi sugerează o mulțime de metale în "quasarele" mai vechi si în galaxile primitive . Mai mult, acum avem dovezi pentru numeroasele galaxii obisnuite în ceea ce Big Bang-ul se astepta să fie "epoca întunecată" a evoluției universului, când lumina puținelor galaxii primitive existente era blocata de nori de hidrogen.
d9) Stim ca raportul dintre densitatea universului si cea critica la momentul zero trebuie sa fie practic unu, o abatere infinitezimala de 10-59 putand sa duca conform teoriei BB la o colapsare in el insusi .Am aratat in capitolul anteror ca inflatia asigura descresterea rapida a densitatii reale fata de cea critica si deci atingerea rapida pentru acest raport a valorii unu . Dar nu numai inflatia asigura asta ci si introducerea altei componente miraculoase care nu se vede asemeni materiei intunecate  si care s-a numit energia intunecata. Cu alte cuvinte se introduc in continuare noi ipoteze privind existente necesare teoriei ceea ce nu este tocamai o cale stiintifica de a imbunatatii o teorie stiintifica. Asadar daca avem asa numita constanta cosmologica la care Einstein a renuntat dar acum noi o readucem la viata si daca avem si asa numita energie intunecata TBB este salvata. Poate pe buna dreptate dar poate nu.
Desigur ca o teorie se valideaza prin asa numitele succese de predictie si literatura indica pe cele in favoarea TBB dar nu se insiste pe faptul ca si celelalte teorii care o concureaza respectiv Starea stationara(Hoyle) , Cosmologia plasmei(Lerner) dar si altele realizeza aceiasi peformanta cu exemplele de succes ale TBB.
La sfarsit Van Flandern se refera la contrargumentele pe care Ned Wright aparator al TBB le da acestora dar si altele din cele pe care le ridica el si alti critici stiintifici ai TBB asupra carora nu doresc sa mai insist caci ce sa spun daca Wright critica pe lord Edington spunand ca calculele sale privind acea temperatura erau limitate doar la galaxia nostra si Van Flandern raspunde ca ele au fost refacute de altii pentru univers? Etc
Inainte de a incheia sustine ca problema esentiala pentru TBB este sa raspunda la intrebarea fundamentală a motivelor pentru care in timpurile cosmologice timpurii, agregatele legate de ordinul a 100.000 de stele (clusteruri globulare) au putut să se formeze intrebare la care modelele universului infinit pot raspunde cu usurinta dar nu si TBB.
Deasemenea un exces de galaxii albastre slabe dupa Van Flanders implica un volum pentru spatiu mai mate caci in TBB el trebuie sa scada pe masura ce privim inapoi in timp.
In final autorul , Van Flandern , mai citeaza cateva lucrari pe care cei interesati  le pot urmari si care sustin lucruri similare adica faptul ca TBB este eronata, dupa cum se poate vedea din titluri si ca o cosmologie mai simpla bazata pe spatiul etern si infinit ar explica si ar rezolva problemele cosmologice abordate si de TBB 'Seeing Red' de Halton Arp', The Big Bang Never Happened' de Eric J. Lerner', The Big Bang Theory Under Fire' de William C. Mitchell
Dar in paralel cu Van Flandern trebuie sa indic si cel care contrazice tezele lui, adept categoric al TBB, adica pe Ned Wright
http://www-cosmosaf.iap.fr/Frequently%20Asked%20Questions%20in%20Cosmology-f.htm
Nota personala: Singurul element pe care ma pot baza in toate aceste controverse este cel de autoritate gandindu-ma ca cea mai buna cale de a descoperii noul este sa stai pe linia ortodoxa dar cu mare atentie la tot ce poate sa o zdruncine si sa fii pe faza in momentul cand chiar aceasta trebuie data la cos. Daca as aplica asta la teoria ptolemeica as spune ca atunci cand Newton a descoperit legile mecanicii si legea gravitatiei iar Kepler a dat la iveala legile sale cinematice, modelul ptolemeic a putut fi dat in toata linistea la gunoi, dar nu si pana atunci, adica motivele filozofice erau poate frumoase poate stimulative pentru Galilei si cei de dupa el, dar nu suficiente.
Doresc sa adaug ca toti cei pomeniti aici cu idei mai putin ortodoxe, cum sunt Arp, Van Flandern, Joseph, Tifft etc nu sunt niste amatori sau precum Nasim Haramein niste autodidacti, ci persoane cu studii serioase la baza, cu doctorate si cu cariere stiintifice unele prestigioase adica cu un nivel de competenta in domeniu mult peste cel modest pe care putem sa-l pretindem noi cei care combatem pe acest forum.
Unii dintre acestia spun ca daca ideile lor contrazic cercetari cu finantari generoase, colegi de ai lor care beneficiaza de acestea fac zid (un alt fel de great wall ) impotriva lor cum am vazut ca s-a intamplat cu Halton Arp. Personal am destule rezerve fata de astfel de sustineri destul de conspirationiste pentru ca totusi si acestia au beneficiat cel putin o perioada de finantari generoase cum a fost si dl Arp. Oricum nu mai suntem in evul mediu si mai repede sau mai incet realitatea va sparge un zid al tacerii deliberate daca acesta exista.

CONCLUZIE
Fata de acestea aratate, in concluzie credem ca putem considera cel putin astazi ca TBB, teorie care are la baza cel mai mare numar de masuratori cosmologice si de informatii provenite din multiple surse de cercetare si care converg in sustinerea acesteia este actualmente cea mai fiabila teorie privind originea si evolutia Universului.Orice noua teorie ar trebui nu numai sa explice eventuale ,,hibe" aparute in dezvoltarea acesteia ci sa si integreze rationl stiintific si toate acele elemente foarte numeroase pe baza careia s-a construit actuala teorie cosmologica adica TBB.

Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Mai 12, 2017, 08:14:08 AM
Am sters textul existent fiind redundant cu altele. De fapt anuntam ca mai intervin pe textele deja postate. Dar acum adaug ca aceste interventii se observa  daca vezi data ultimei interventii si/sau eventuale anunturi de updatare in respectivele texte.
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Mai 30, 2017, 09:53:46 PM
Draga Mircea, cred ca astepti cu ceva nerabdare finalul lucraii mele adica acel deja anuntat capitol 8 . Lucrez la el si pot spune ca voi prezenta rezultate personale, desigur bazate pe observatiile astronomice facute de altii si pot anunta ca voi folosi urmatoarele surse din care la primele doua m-am mai referit.
Asadar voi folosi:

- Catalogul NED de la  https://ned.ipac.caltech.edu de 73 km/sec/Mpc
- Calculul lui z tinand cont de formula relativista prezentata si in cap 4 adica - redschiftul Doppler relativistic cu mtoologia de la http://hyperphysics.phy-astr.gsu.edu/hbase/astro/redshf.html
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_celor_mai_apropiate_galaxii
si poate si altele pe care le voi anunta daca va fi cazul.
PS Am trecut de 60000 de vizite ceea ce este un succes destul de important

PPS. Ma bucur ca Harap Alb singurul care m-a ajutat substantial a revenit pe forum, la alt fir , motiv pentru care reamintindu-mi sfatul sau sa intru si pe alte forumuri indicate de el atunci si azi facand asta am gasit niste linkuri pe care regret ca nu le-am cunoscut anterior desi in mare masura sunt redundante si cu cele scrise de mine sai invers cele scrise de mine sunt oarecum redundante . La indic si aici pentru ca sunt interesante pentru cei care urmaresc acest topic si cele indicate pde mine in primele postari pe acest topic:

https://www.physicsforums.com/insights/brief-expansion-universe/ 
https://www.physicsforums.com/insights/bal...-bad-ugly/

Issues in the Philosophy of Cosmology 
https://arxiv.org/pdf/astro-ph/0602280.pdf



Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Iulie 14, 2017, 03:05:13 PM
A trecut ceva vreme de la ultima interventie pe acest fir respectiv mai mult de o luna dar vizitarea firului nu a scazut in intensitate, azi numarand  aproape 67000 vizite.
Pe un alt fir dedicat explicit bosonului Higgs, zilele astea am anuntat un articol interesant al dlui fizician Adrian Buzatu alias userul Adi care ne-a parasit in 2013 odata cu certificarea categorica a existentei bosonului Higgs la care a lucrat si dlui intens.
Poate ca daca mai viziteaza si acest forum care initial este provenit dintro creatie a dlui va citi si acestea. 
Reiau cele scrise acolo (http://forum.scientia.ro/index.php/topic,204.msg67542/topicseen.html#msg67542):
"Acesta fiind un topic despre bozonul Higgs cred ca aici trebue sa anunt un articol recent al lui Adi( fizician Adrian Buzatu  parintele acestui forum) si care desigur prin introducerea nivlelor de precizie in evaluarea unui experiment in raport de o teorie sau poate mai degraba invers intereseaza si topicul pe care combat in mod special in legatura cu Teoria Big Bangului si a modelului Standard asupra Universului adica asupra materiei si energie(care de fapt una sunt)
Anunt acestea desigur felicitandu-l cu multa simpatie si chiar afectiune pe Adi chiar daca ne-a parasit de ceva vreme adica de cand in ultimul sau mesaj din 14 martie 2013 confirma indubitabil existenta si descoperirea bosonului Higgs si va indic linkul cu articolul cald inca al lui Adi:

http://www.contributors.ro/cultura/experimentul-atlas-de-la-cern-face-un-mare-pas-inainte-spre-observarea-bosonului-higgs-care-se-dezintegreaza-in-doi-quarci-bottom-h-bb/#comment-317761 "

Asadar remarcam separat de problema specifica tratata de articol, nivelul inalt de precizie care se cere rezultatelor experimentale pentru a fi omologate. In articol Adi scrie referitor la aceste clase de precizie cu care se lucreaza in fizica cuantica:

"Indicii puternice (evidence for)(nota mea: pentru a spera ca vei ajunge la omologare si recunoastere)  înseamna ceea ce fizicienii numesc "trei sigma", adică o șansă de a ne înșela de cam unu la mie. Pentru o descoperire, fizicienii așteaptă borna kilometrică denumită "cinci sigma", adică o șansă de a se înșela de cam unu la un milion!"

Ce este interesant si important pentru topicul cosmologic analizat pe acest fir este ca atat problemele cuantice de care tine si bosonul Higgs cat si cele ale Universului incepand de la Big Bang se incearca a se incadra in asa numitul Model Standard care stim azi ca este incomplet adica nu avem in el explicarea tuturor fenomenelor observate si Adi exemplifica chiar cu elemente din domeniul cosmologic si al TBB enumerand cateva intrebari la care inca nu avem un raspuns in acest Model Standard  care au aparut si in firele acestui  topic:

'"1) Dacă la începutul Universului au fost create cantități egale de materie și antimaterie, iar Universul actual e format 99% doar din materie, unde a dispărut antimateria?

2) Dacă în prezent se măsoare că doar 5% din Univers este formată din materie obișnuită, precum cea de pe Pamânt, planete și Soare, dar 25% este formată dintr-o formă de materie invizibilă (denumită materie neagră sau întunecată), din ce particule elementare este creată acestă materie neagră, cărei legi fizice i se supune? Mai rămâne și restul de 70%, care face ca Universul să se extindă tot mai rapid, accelerat, care pare a fi un fel de energie întunecată, despre care nu se știe nimic, nici măcar dacă este într-adevăr o formă de energie.

3) Cum se unifică într-o singură teorie toate cele patru forțe elementare din Univers (electromagnetică, slabă, tare și gravitațională)? Și mai sunt și alte întrebări ..."

Si pentru ca in cecetarea documentara pe care o fac pentru redactarea ultimului capitol 8 deja anuntat m-am poticnit de niste probleme interesante pe care Mircea Hodior le-ar numi imediat "Hibe" eu insa dorind ca dupa ce voi termina acesta cercetare sa consult si Observatorul Astronomic "Amiral Vasile Urseanu" unde desigur ca voi putea consulta niste specialisti, niste profesionisti ai domeniului si poate ca acest capitol 8 il voi trimite deasemeni si lui Adi.

Asadar una din problemele intalnite si care va fi mai pe larg prezentata in textul in ciurs de redactare este faptul ca diverse observatii astronomice facute cu grade mari de precizie duc totusi functie de metode si poate si alte elemente care-mi scapa mie la valori diferite si uneori chiar contradictorii .
Un singur exemplu ca sa fie clar cam la ce ma refer  si anume:
In catalogul cosmologic NED (NASA/IPAC EXTRAGALACTIC DATABASE) unde se gasesc date despre mai toate obiectele cosmice in cazul unei galaxii relativ apropiate, adica aflate la cca 2,5 Mpc (cca 8,15 miliane ani lumina) galaxia noastra fiind la cca 0.8 Mpc de Andromeda) diferite surse cosmologice raporteaza date care conduc la diferite viteze pentru galaxia urmarita in acet exemplu si anume o galaxie din grupul(clusterul de galaxi ) vecin cu grupul local din care face parte si Galaxia noastra cat si Andromeda si denumita
Obiectul cosmic KKH 098 (GALEXMSC J234534.33+384303.7):

QUANTITIES DERIVED FROM REDSHIFT for GALEXMSC J234534.33+384303.7
Calculated and Corrected Velocities
V (Heliocentric)           :    -137 +/-      0 km/s      2003A&A...401..483H
V (Kinematic LSR)          :    -130 +/-      0 km/s      1986MNRAS.221.1023K
V (Galactocentric GSR)     :      60 +/-      8 km/s      1991RC3.9.C...0000d
V (Local Group)            :     151 +/-     17 km/s      1996AJ....111..794K
V (3K CMB)                 :    -449 +/-     22 km/s      1996ApJ...473..576F
V (Virgo Infall only)      :     155 +/-     17 km/s      2000ApJ...529..786M
V (Virgo + GA only)        :     144 +/-     17 km/s      2000ApJ...529..786M
V (Virgo + GA + Shapley)   :     144 +/-     17 km/s      2000ApJ...529..786M

Care mai este clasa de precizie pentru asemenea valori desi probabil ca sunt directii si sisteme de referinta diferite pentru aceste viteze si asta ar putea explica discrepantele .
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: ariel55 din Iulie 15, 2017, 09:20:33 AM
Domnule atanasu, felicitari pentru prezentarea subiectului "Hibele teoriei Big-Bang"
citez din ultimul post:

Citat1) Dacă la începutul Universului au fost create cantități egale de materie și antimaterie, iar Universul actual e format 99% doar din materie, unde a dispărut antimateria?

2) Dacă în prezent se măsoare că doar 5% din Univers este formată din materie obișnuită, precum cea de pe Pamânt, planete și Soare, dar 25% este formată dintr-o formă de materie invizibilă (denumită materie neagră sau întunecată), din ce particule elementare este creată acestă materie neagră, cărei legi fizice i se supune? Mai rămâne și restul de 70%, care face ca Universul să se extindă tot mai rapid, accelerat, care pare a fi un fel de energie întunecată, despre care nu se știe nimic, nici măcar dacă este într-adevăr o formă de energie.

1.Ce ii face pe oamenii de stiinta ai zilelor noastre sa afirme ca 99% este materie in univers? Intreb , deoarece nu inteleg cum a fost facuta aceasta deductie cu 99% materie. Antimateria si materia nu se deosebesc prin proprietati, deci cum a fost dedusa sau masurata cantitatea de antimaterie?
2.Aceeasi intrebare si in cazul punctului 2. Aici e si mai hilara situatia. In loc sa spunem ca nu cunoastem cauza accelerarii , facem afirmatia ca este ceva care nu poate fi detectat si il denumin chestia "intunecata".

Daca aveti ceva idei , astept raspunsul dumneavoastra.

P.S.Pe acest forum s-au dat "lupte grele" cu privire la existenta "chestiei" negre. (s-a lasat chiar cu banari  ;D )
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Iulie 16, 2017, 08:03:58 PM
Ariel55,
Subiectul de care ma ocup este destul de vast ca sa ma mai pot ocupa mai sustinut si de altele chiar daca apropiate. Ref antimaterie si materie  gasesti ceva destul de simplu in http://www.descopera.org/materia-si-antimateria/
In plus: "Astrofizicienii(adica specialistii) confirmă că nu există antimaterie în cantităţi semnificative în sistemul solar, printre stelele Galaxiei, şi nici în galaxiile vecine.(sa-i credem ca nu avem ce face altceva) În ceea ce priveşte o posibilă existenţă a unor anti-galaxii la distanţe foarte îndepărtate, nu se poate afirma nimic" Este si o problema legata de simetrii si asimetrii  care poate ca va mai duce inainte lucrurile si a scris ceva despre asta tot aici si tot cam axum un an userul(pe care il banuiesc a fi fizician)  Harap Alb cam inainte sa paraseasca forumul .
Cat despre proportia materie barionica, materie intunecata(inferata din anii 30 prin efecte gravitationale de catre marele fizician Fritz Zwicky) , energie intunecata asa rezulta ele in cadrul modelului standard  ΛCDM (Lambda cold dark matter)pe care l-am prezentat mai demult foarte succint.Sigur putem presupune orice dar cand vezi ce cantitate de munca este numai in spatele unor cercetari cosmologice care ajung la niste date precum cele prezentate bolduit mai sus incepi sa devii putin mai retinut daca de modestie nu poate fi vorba in stiinta ci doar de adevar care adevar nu are caracteristici de acest soi.
O sa revin destul de curand cu ultimul capitol .

PS Pe vremea acestor lupte lasate chiar si cu banari(asta mi se pare cam  exagerat) nu-mi purtam penatii prin aceasta zona. :)
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: ariel55 din Iulie 16, 2017, 11:50:58 PM
CitatSubiectul de care ma ocup este destul de vast ca sa ma mai pot ocupa mai sustinut si de altele chiar daca apropiate.
Multumesc de raspuns si te inteleg cand vorbesti de complexitatea subiectului. Din pacate , existenta sau non-existenta antimateriei in Universul cunoscut, este cruciala, in sensul in care poate schimba complet ipoteza Big-Bang.  De asemenea, daca materia si antimateria ar fi fost creeate in momentul initial ca doua cantitati egale, cum se explica disparitia numai a antimateriei si de ce nu s-au anihilat in cantitati egale, rezultand astfel in continuare "ramasite egale de materie si antimaterie...?
CitatIn plus: "Astrofizicienii(adica specialistii) confirmă că nu există antimaterie în cantităţi semnificative în sistemul solar, printre stelele Galaxiei, şi nici în galaxiile vecine.(sa-i credem ca nu avem ce face altceva)
Pai si aici este o mare problema...De ce ar trebui sa ii credem? Au mai multa "intuitie" si in cazul asta daca isi dau "cuvantul de onoare" , trebuie sa ii credem?  ;D
Este chestia asta cu "crezutul" o pozitie stiintifica? Categoric nu.

Ok succes!
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: HarapAlb din Iulie 17, 2017, 12:05:15 PM
Citat din: ariel55 din Iulie 16, 2017, 11:50:58 PM
Din pacate , existenta sau non-existenta antimateriei in Universul cunoscut, este cruciala, in sensul in care poate schimba complet ipoteza Big-Bang.  De asemenea, daca materia si antimateria ar fi fost creeate in momentul initial ca doua cantitati egale, cum se explica disparitia numai a antimateriei si de ce nu s-au anihilat in cantitati egale, rezultand astfel in continuare "ramasite egale de materie si antimaterie...?

Din cate imi amintesc argumentul principal este lipsa radiatiei de anihilatie materie-antimaterie, asta e o semnatura clara a existentei antimateriei. Experimental nu s-a constatat ca materia nu coexista cu antimateria. S-au descoperit dezintegrari (vezi CP violation) care duc la un dezechilibru materie-antimaterie insa nu sunt suficiente pentru a explica lipsa aproape cu desavarsire a antimateriei in Univers. In momentul de fata nu s-a gasit nici o explicatie.

Existenta unor galaxii sau clustere de galaxii, regiuni alcatuite numai din antimaterie probabil necesita alt model de evolutie al Universului. In situatia asta materia si antimateria s-ar fi separat inca de la inceput, n-ar fi exclus sa existe si modele/teorii din-astea.

"Crezutul" se bazeaza pe argumentele si datele experimentale obtinute. Daca nu esti de acord cu rezultatele lor nu ai decat sa-ti montezi propriile telescoape, propriile experimente si sa te apuci de lucru.
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: ariel55 din Iulie 18, 2017, 08:15:26 AM
CitatIn momentul de fata nu s-a gasit nici o explicatie.
De acord.
CitatExistenta unor galaxii sau clustere de galaxii, regiuni alcatuite numai din antimaterie probabil necesita alt model de evolutie al Universului. In situatia asta materia si antimateria s-ar fi separat inca de la inceput, n-ar fi exclus sa existe si modele/teorii din-astea.
Posibil, nu am cunostinta.
Citat"Crezutul" se bazeaza pe argumentele? si datele experimentale obtinute. Daca nu esti de acord cu rezultatele lor nu ai decat sa-ti montezi propriile telescoape, propriile experimente si sa te apuci de lucru.
Aia nu e stiinta adevarata, e religie deja. Crede si nu cerceta...

Oi fi tu Harap Alb da nici eu nu sunt Spanul ca sa plec cu telescopul pe munte. ;D ;D ;D
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: HarapAlb din Iulie 18, 2017, 11:26:42 AM
Citat din: ariel55 din Iulie 18, 2017, 08:15:26 AM
Aia nu e stiinta adevarata, e religie deja. Crede si nu cerceta...

Oi fi tu Harap Alb da nici eu nu sunt Spanul ca sa plec cu telescopul pe munte. ;D ;D ;D
N-ai nici cunostinte, nici nu "crezi", nici nu cercetezi... vezi ca sunt si forumuri dedicate "stiintei adevarate", acolo au de toate. Poate te lamuresti acolo ce si cum.
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: ariel55 din Iulie 19, 2017, 11:26:42 AM
Cum:
CitatN-ai nici cunostinte, nici nu "crezi", nici nu cercetezi... vezi ca sunt si forumuri dedicate "stiintei adevarate", acolo au de toate. Poate te lamuresti acolo ce si cum.
La chestia cu raportul materie/antimaterie sunt nul cum bine zici (am ditamai lacramoaia in coltul ochiului stang...),pe tine daca te las sa explici ,vad ca nu iese nimic, de aceea ma gandesc ca o alta consecinta a Big-Bangului ar fi existenta "materiei neagre" (si aici am un "dinte"-adica ma situez printre sceptici...)  8):

Istoria aparitiei "materiei negre" a carei existenta nu este inca demonstrata,( adica este inca in stadiul de ipoteza-ca sa fie mai clar):

-1932, astronomul Jan Oort a masurat viteza orbitala a unor stele din Calea Lactee si a constatat ca au o deplasare prea rapida pentru a explica Newtonian rotatia lor. Cu alte cuvinte, calculele nu sunt sustinute de masa "estimata" a Galaxiei.
-1970, astrofizicianul Vera Rubin si constructorul de instrumente optice Kent Ford au constatat ca stelele aflate la margina galaxiilor (oare cate galaxy au studiat pentru a generaliza ipoteza, una din ele a fiind Galaxia Andromeda) , se rotesc pe orbite cu o viteza mult mai mare decat poate prezice mecanica Newtoniana.
Stelele orbiteaza galaxia in care s-au format, pe orbite aproape circulare si gravitatia este forta ce tine stelele pe aceste orbite. In acord cu legile miscarii circulare uniforme, forta de gravitatie este compensate de forta centrifuga. In apropierea nucleului galaxiei in studiul facut, legile lui Newton sunt respectate, in timp ce , daca ne deplasam spre marginea ei, inexplicabil, nu mai este respectata mecanica Newtoniana. Evident detaliile variaza de la galaxie la galaxie, teoria incercand sa dea totusi o universalitate a observatiilor.

Diferenta asta aparuta in observatii, necesita totusi explicatii, nu? Asa au aparut urmatoarele intrebari:

1.   Nu intelegem oare correct cum functioneaza inertia – Sunt corecte deci legile  cunoscute pentru distante mari?
2.   Nu intelegem oare corect cum functioneaza gravitatia - Sunt corecte deci legile  cunoscute pentru modul cum actioneaza gravitatia?
3.   Semnul de egalitate dintre forta gravitationala si cea centrifuga nu este correct, lipsind "ceva"  – asta, linistindu-ne in privinta legilor postulate de Newton.

Urmare a acestor observatii, s-a introdus celebra notiune de "materie neagra-intunecata-invizibila" explicand astfel diferenta de masa constatata pentru satisfacerea vitezei de rotatie in accord cu legile lui Newton.

Alte explicatii:

Alti fizicieni, au sugerat o modificare a legii gravitatiei. Relativitatea generala Einsteiniana, nu ajuta aici , pentru ca predictiile lui Einstein sunt identice cu cele ale lui Newton.
Altii au prezis existenta unor noi forte, regrupate sub ipoteza celei de "a cincea forte", care ar fi o forta diferita de cea gravitationala, electromagnetica, nucleara sau slaba.
In sfarsit teoria "materiei negre", un tip de materie ce nu interactioneaza cu lumina, dar care exercita o forta gravitationala si care este distribuita in intreg universul.
https://youtu.be/sI23cwbbNqs
Cum singura informative pe care astrofizicienii o au , este rotatia galactica, este foarte dificila alegerea intre ipotezele de mai sus. De altfel, pare cat se poate de posibila modificarea oricarei teorii pentru a rezolva rotatia observata a galaxiilor. Viteza galaxiilor aflate in clustere mari de asemenea arata ca aceste clustere se destrama din cauza vitezelor mari. O alta observatie este facuta asupra galaxiilor foarte indepartate, unde lumina de la ele este deformata la traversarea campurilor gravitationale ale clusterilor cei mai apropiati. Exista iarasi studii referitoare la micile neuniformitati ale fondului cosmic de microunde (microwave background).
Toate masuratorile astea trebuiesc abordate de catre noile teorii pentru a explica viteza de rotatie galactica.

Intrebarile fara raspuns ale ipotezei existentei "Materiei negre":

"Artificiile" despre "materia neagra" au adus o explicatie rezonabila in cazul simularilor. Din pacate, "materia neagra" ramane un model neconfirmat! Orice previziune facuta este o previziune "indirecta". Daca aceasta "materie neagra" ar exista, ea ar fi putut fi reprodusa in marile acceleratoare de particule (de exemplu in LHC). Aceasta confirmare nu a aparut...
O alta intrebare ce ramane la fel deschisa este aceea legata de posibilul impact al "materiei neagre" asupra luminozitatii galaxiilor si corelarea cu viteza de rotatie...Aceasta relatie a fost prezentata prima oara in 1977 si poarta numele de relatia Tully-Fisher: https://en.wikipedia.org/wiki/Tully%E2%80%93Fisher_relation
Relatie care arata foarte bine ca masa vizibila a unei galaxy este corelata cu viteza ei de rotatie.

Provocarile ipotezei "materiei negre"

Relatia Tully-Fisher reprezinta o provocare serioasa pentru toate modelele "materiei negre". Rotatia unei galaxy este dependent de masa ei. Daca "materia neagra" exista cu adevarat , atunci cantitatea totala de materie continuta de o galaxie va fi suma masei vizibile cu cea "neagra".
Teoria "materiei negre" existente spune ca aceasta materie, pentru orice galaxie poate fi gasita in cantitati mai mari sau mai mici...Masurand masa vizibila putem deci scapa o cantitate apreciabila de masa din masa reala totala... Drept consecinta, masa vizibila este o marime foarte imprecise a masei totale a galaxiei! Nu stim deci, daca masa galaxiei cercetate este cea vizibil masurate sau este mai mare...
De asemeni, nu exista nici un rationament care sa ne spuna ca masa vizibila este in accord cu viteza de rotatie... Si el totusi este ...

Si uite asa, scepticii teoriei doamnei Rubin, au scris un articol anul asta in februarie:
"One Law to Rule Them All: The Radial Acceleration Relation of Galaxies" – pe care draga Harap Alb, daca esti curios, o s il gasesti aici: http://iopscience.iop.org/article/10.3847/1538-4357/836/2/152

Evident ca suporterii "materiei negre", au contraatacat foarte rapid in iunie anul asta: 
"Reproducing the galaxy stellar mass function and the Tully-Fisher relation simultaneously" – pe care , draga Harap Alb, daca ai ramas inca curios, poti sa il citesti aici:  https://arxiv.org/abs/1706.07106

Noul calcul facut este o etapa importanta in validarea teoriei Rubin. Din pacate ramane o teorie incomplete care trebuie sa fie validate prin descoperirea particulelor de materie neagra adevarate. Ramane treaba multa de facut, dar nu de ariel55 care sa care eventual telescopul unde ii trimiti tu.

Oricum, raman deceptionat, de lipsa mea de cunostinte ... :'(, ma asteptam sa ai tu mai multe dar am aceeasi senzatie pe care o ai tu despre mine in ceea ce priveste discutia noastra...poate nu ti-ar strica si tie alte site-uri de "stiinte adevarate", evident, tot alea alea care mi le recomanzi.Poate afli ceva noutati si le impartasesti.  8)

Sa ai o zi/seara buna plina de satisfactii stiintifice.
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Iulie 20, 2017, 07:34:40 PM
@Ariel55,
Nu am intrat catva zile pe aici dar trebuie sa-i multumesc lui Harap Alb care ti-a raspuns in locul meu cum nici eu nu puteam raspunde mai bine(ma refer la prima interventie a lui Harap Alb.
In plus la discutia pe care o incepi referitor la dark matter, daca asta este doar o ipoteza sau o teorie etc? desi Modelul standard este un model teoretic si nu doar o ipoteza, nu doresc sa ma implic neavand un nivel necesar unei discutii serioase pe acest subiect.
Atata doar ca inca nu s-a emis un model mai complet decat cel standard si desigur ca atunci cand acesta va apare modelul standard se va da cu modestie la o parte cam cum Vasile Alecsandri s-a referit la Eminescu intr-o instructiva poezie:

E unul care canta mai dulce decat mine?
Cu-atat mai bine tarii, si lui cu-atat mai bine.
Apuce inainte s-ajunga cat de sus.
La rasaritu-i falnic se-nchina-al meu apus.
Iar voi, care asupra-mi sageti tocite trageti,
Cantati, daca se poate, fiti buni si nu mai rageti!

PS. Si ca sa nu se sperie prea tare cititorii recomand acest link care evident ca depaseste cunostintele mele curente de fizica, adica nu este ceva invatat de mine atunci cand am invatatat putina fizica. Nu zic ca mi-ar fi imposibil sa urmaresc problema elementelor "viriale" dar pentru ce sa o fac eu, cand sunt altii chemati sa o faca si daca o vor face cu efecte asupra teoriilor(mai mult sau mai putin ipotetice)  despre univers si componentele materiale ale acestuia, cu atat mai bine.

https://en.wikipedia.org/wiki/Virial_theorem

Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: ariel55 din Iulie 21, 2017, 08:01:10 AM
CitatAtata doar ca inca nu s-a emis un model mai complet decat cel standard si desigur ca atunci cand acesta va apare modelul standard se va da cu modestie la o parte
In acord cu ceea ce spui. Ar mai fi ramas "energia neagra"  8).
Succes!
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Iulie 21, 2017, 12:49:21 PM
Cu energia neagra am si eu o problema caci ca si Hoyle(acesta insa nu a afirmat-o cu subiect si predicat legand-o de accelerarea expansiunii) credem ca o lege spariu timp exponentiala de forma s=e^(Ht) conducand intotdeauna la viteze si  acceleratii de orice ordin doriti dar identice (cum sunt derivatele de orice ordin ale functiei exponentiale y=e^x), nu ar trebui sa apeleze la ceva in plus daca legea lui Hubble o confirma pe cea liniara in prima aproximatie a vitezei. Adica nu aveam nevoie de nimic in plus de la Hubble incoace ca sa stiu ca avem in Univers acceleratii de ce ordin dorim si care insa sa nu ne spuna nimic in plus de fundamentala lege Hubble: Viteza  proportionala cu spatiul  ci mereu sa o repete pe aceasta .
PS. Dar totusi ref energie intunecata este bine scris acest text foarte simplu: http://stiintasitehnica.com/o-enigma-intunecata/
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: ariel55 din Iulie 22, 2017, 09:58:58 AM
Ultima noutate cu privire la "materia neagra".
http://www.sciencemag.org/news/2017/01/hunting-dark-matter-gps-data

CitatHunting dark matter with GPS data
WASHINGTON, D.C.—A team of physicists has used data from GPS satellites to hunt for dark matter, the mysterious stuff whose gravity appears to hold galaxies together. They found no signs of a hypothetical type of dark matter, which consists of flaws in the fabric of space called topological defects, the researchers reported here on Saturday at a meeting of the American Physical Society. But the physicists say they have vastly narrowed the characteristics for how the defects—if they exist—would interact with ordinary matter. Their findings show how surprisingly innovative—and, in this case, cheap—methods might be used to test new ideas of what dark matter might be.

"It is so interesting and refreshing and exciting, and the cost is basically zero," says Dmitry Budker, an experimental physicist at the Johannes Gutenberg University of Mainz in Germany, who was not involved in the work. "It's basically the cost of the students analyzing the data."
:'(
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Iulie 22, 2017, 08:49:59 PM
Multumesc. Interesanta ideea cautarii "defectelor topologice "
Vezi si:http://www.damtp.cam.ac.uk/research/gr/public/cs_top.html  sau http://www.lassp.cornell.edu/sethna/OrderParameters/TopologicalDefects.htm cat si https://en.wikipedia.org/wiki/Topological_defect, de unde chiar citez cteva randuri pentru zona asta de interes:

"Cosmological defects
Topological defects, of the cosmological type, are extremely high-energy[clarification needed] phenomena[why?], which are deemed impractical to produce[according to whom?] in Earth-bound physics experiments. Observation of proposed topological defects that formed during the universe's formation could theoretically be observed without significant energy expenditure, however.

In the Big Bang theory, the universe cools from an initial hot, dense state triggering a series of phase transitions[which?] much like what happens in condensed-matter systems.[clarification needed] Certain[which?] grand unified theories predict the formation of stable topological defects in the early universe[why?], during these phase transitions."

PS Si un alt exemplu de felul in care materia neagra se impune ca o ipoteza posibila putand explica niste fenomene altfel paradoxale, dar nu numai ea: http://incursiuneinratiune.blogspot.ro/2013/02/viteza-radiala-galaxiilor.html

PPS: Sper sa observi acest PPS cu niste  articole interesante ref la dark matter:

http://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7054-reteaua-de-materie-intunecata-intre-galaxii.html

http://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7043-ar-putea-fi-alcatuita-materia-neagra-din-gauri-negre-primordiale.html

http://www.scientia.ro/blogurile-scientia/7042-materia-intunecata-pare-a-fi-vinovata-de-uciderea-galaxiilor.html

http://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7028-dragonfly-44-galaxia-formata-din-99-9-materie-intunecata.html
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din August 04, 2017, 02:01:41 PM
La PPS-ul de deasupra adaug si aceasta semnalare care chiar daca  nu are legatura cu subiectul tratat aici poate fi o "poarta" spre acea teorie unificata :

http://www.scientia.ro/stiri-stiinta/stiri-fizica/7055-experiment-pentru-prima-data-s-a-observat-efectul-fortei-gravitationale-la-scara-cuantica.html
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din August 10, 2017, 04:42:50 PM
Este 10 august si firul  se apropie de 70000 vizualizari  odata ce acum era (poate cand termin sa fie mai multe) 69996vizualizari) si desi ar trebui sa nu ma grabesc imi asum acest risc si postez primul sub capitol destul de scurt al capitolului 8 intitulat :

8.Unele reveniri si completari la cele prezentate in cele sapte capitole ale lucrarii cu revederea intregii documentatii selectate in acesti doi ani in lumina celor sintetizate in acest studiu cat si poate cu unele analize originale ale unor date existente.

Mai astept insa putin sa incerc sa fiu chiar la momentul 70000  :)
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din August 10, 2017, 05:11:37 PM
8.Unele reveniri si completari la cele prezentate in cele sapte capitole ale lucrarii cu revederea intregii documentatii selectate in acesti doi ani in lumina celor sintetizate in acest studiu cat si poate cu unele analize originale ale unor date existente

Din tot ce am prezentat pana acum cred ca o anume concluzie nu poate fi inlaturata si anume: daca cinematica cosmica nu ar fi descrisa de legea lui Hubble , TBB nu ar exista dar probabil ca nici alte teorii cosmologice care au la baza acceptarea expansiunii si asta pentru ca toate trebuie sa inglobeze aceasta relatie de expansiune care chiar si daca nu ar fi liniara ci doar ca simpla expansiune si tot ar spune ceva esential despre Univers.
In ciuda erorii in determinarea constantei , eroare cauzata de eroarea de calcul pentru distante si a minimei interpretari date la inceput de Hubble cu referire la vreo ipoteza cosmologica ce ar putea fi implicata de legea proportionalitatii vitezei de recesiune(redshiftului) cu spatiul, legea lui Hubble ramane piatra unghiulara  din varful ,,triunghiului TBB" celelalte varfuri ale acestui triunghi metaforic fiind radiatia cosmica de fond precum si abundenta heliului in univers, triunghiul adica materia acestui triunghi  fiind Universul guvernat de principiul cosmologic care considera Universul ca fiind  omogen si  izotrop la scara mare a Universului.
Asadar si cu scuze anticipate pentru redundante:

8.1. Principiul cosmologic-Univers omogen si izotrop

Reluam cele spuse la cap 5 (Teoria relativitatii generalizate si modelele cosmologice ):
Ipoteza omogentatii si izotropiei la scara mare a Universului constituie principiul cosmologic verificat prin observatiile astronomice la scara mare implicand faptul ca se poate alege un timp universal astfel ca metrica spatiului sa fie aceiasi in orice moment si peste tot, ceea ce este compatibil cu TBB actuala.Diferitele modele de univers descrise in cap 5  si bazate pe TRG  au la baza acest principiu .
Insa vom face acum o legatura intre acest principiu cosmologic si expansiunea universului dupa TBB aratand ca aceasta ipoteza este necesara pentru a putea accepta rational TBB impreuna cu TRG
Avem in vedere si  cele spuse de prof Christian Magnan,Collège de France, Paris, Université de Montpellier II ,vezi http://www.lacosmo.com/Nature74.html:
Dupa TRG, galaxiile sunt in repaos in timp ce Universul intreg este in expansiune, dar cum sa sustii ca o galaxie este in repaos si in acelasi timp in miscare fata de toate celelalte?
Pentru Einstein si deci pentru TRG galaxiile nu poseda o viteza proprie de deplasare in raport cu vreun reper oricare ar fi acela Indepartarea lor provine din insasi deformarea , dilatarea proprie a spatiului, adica nu galaxiile se deplaseaza ci spatiul se dilata.Am  folosit clasicele  imagini intuitive cu cozonacul cu stafide care se umfla sau surafata balonului care se umfla cu monede lipite  pe ea.Am aratat in cele spuse anterior ca relativ vorbind lucrurile nu se schimba schimband punctul de vedere dar ca sa putem continua astfel trebuie sa acceptam ca monezile sau stafidele nu-si schimba dimensiunile desi se afla si ele tot in acelasi spatiu einsteinean. acestea nu se schimba
La fel si in Univers, distantele de la cele intragalactice si pana la cele din universul atomilor nu se schimba ci doar distantele spatiale dintre galaxii se schimba fiind supuse expansiunii universale.
Din ce motiv? Expansiunea spatiului-timp este inainte de toate rezultatul solutiei unei ecuatii si anume a ecuatiei gravitatiei date de Einstein, solutie obtinuta doar in ipoteza universului omogen, calitate pe care acesta nu o are decat la scari suficient de mari
La scara unei galaxii, o scara mica pentru Univers, acesta pierde orice amintire despre omogenitatea sa reala  caci densitatea materiei pentru o galaxie este mult mai mare decat cea medie a Universului in intregul sau. Astfel putem considera cu o aproximatie acceptabila ca o galaxie in care s-ar omogeniza toata materia pastrand nemodificat volumul galaxiei ar ajunge la o densitate de un milion de ori mai mare decat cea  medie in Univers(un milion de atomi de hidrogen pe mc fata de doar unul in Univers)
De aceea solutia expansionista convenabila ecuatiilor TRG pentru Univers nu se aplica constituantilor elementari ai acestuia adica o galaxie si tot ce contine aceasta nu se supune legii expansiunii universale.
Nota mea: si iarasi apare problema scarii. De ce sa  nu credem ca poate TRG se aplica si in universul mic dar cu asemenea valori cu care instrumentele noastre de masura nu vor putea nicicand sa fie compatibile?

PS. Adaug ceva acum 10 august la ora 18:50:
In TRG se stie ca oricarei mase M i se poate asocia o raza R=GxM/c^2 denumita raza Schwarzschild(am vorbit pe acest fir despre, la o postare speciala pentru Mircea referitoare la sustinerile lui Nassim Haramein) .Aceasta raza da ordinul de marime de la care curbura spatiu-timp produsa de o masa M se face simtita. Ce este foarte intersant(observa si Haramein) este ca pentru intreg Universul adica masei acestuia ii corespunde o raza Schwarzschild egala cu raza sa reala asa cum este ea astazi cunoscuta , adica intreg universul de fapt este ca o gaura neagra deci ca si aceasta este inchis in sine insusi nimic neputand sa scape din el adica si TRG confirma ca Universul este Totul si Totul este in Univers
Asta inseamna ca Universul este neindoelnic curb si ca deci descrierea sa pretinde folosirea TRG. In acelasi timp cum observam in acel text de analiza a unei lucrari a lui Haramein, raza Schwarzschild a unei galaxii este de cateva zile lumina adica de zece miliarde de ori mai mica decat raza reala a acesteia si deci este evident ca in aceasta zona a cosmosului nu se poate aplica TRG ci mecanica newtoniana care nu prevede expansiunea.

PPS(12 august) Scurta nota istorica: Einstein si cei care ii urmeaza au folosit pe deplin acest princioiu cosmologic insa acesta este un principiu vechi existent si cu 500 de ani inainte si propagat de calugarul filozof (mare ganditor) Nicolaus Cusanus(1401- 1461) care il deduce in mod logic combinand credinta crestina in infinitatea si ominprezenta in Univers a lui Dumnezeu care daca este astfel peste tot orinde in Univers atunci si centrul acestuia tot peste tot ar fi logic sa fie.Niciun loc nu ar fi special(in opozitie cu orice centrism geo si ulterior si helio ) si ar exista o infinitate de centre.
Genial nu-i asa si la fel aproape la fel de genial este conceptul lui referitor la ce numeste el  "coincidenta opositorum" care desigur dupa el crestinul si cardinalul  catolic se realizeaza in Dumnezeire unde foaia de hartie dialectica(metafora care imi apartine) nu mai are doua fete ci doar UNA. Mircea Eliade il considera concept mitic al unui model mitic. Eu il consider mai mult, mult mai mult decat asa ceva.   
Dupa Einstein principiul cosmologic s-a tot verificat si vom indica cateva de astfel de verificari ;
- Hubble a masurat luminozitatea galaxiilor in toate directiile spatiului inconjurator accesibile lui pe atunci si a gasit o densitate destul de constanta de galaxii mai putin stralucitoare lucru care confirma oarecum izotropia (chiar daca a observat un exces de galaxii stralucitoare in partea de nord a cerului). A numarat apoi de 8 ori mai multe galaxii cu o luminozitate aparenta de 4 ori mai mica si cum o luminozitate de 4 ori mai mica inseamna o distanta de 2 ori mai mare adica un volum de 8 ori mai mare, aceasta observatie a confirmat omogenitatea la scara mare inca mica pe atunci fata de cea de azi dar oricum la o scara mult mai mare decat cea a galaxiei noastre.
- Aceasta omogenitate si isotropie observata de Hubble s-a confirmat si ulterior ca fiind statistic corecta in sensul ca pentru  un domeniu de ordinul unei sute de Mpc,  Universul rezulta statistic omogen cu o abatere de doar cateva procente si cu cat scara creste aceasta omogenitate statistica creste chiar daca apar neomogenitati locale (roiul de galaxii Virgo)
- Cea mai consistenta confirmare a omogenitatii si isotropiei la scara mare a Universului a fost data odata cu descoperirea in 1965 de catre Penzias si Wilson a radiatiei de fond cosmologice care cum spuneam mai sus este si nul din pilonii de baza a TBB care este observata ca o radiatie izotropa din toate directiile cu o lungime de unda de 7,35 cm de tip "corp negru" echivalent unei temperaturi de 3,5+/- 1 grade Kelvin in epoca si 2,725K  dupa WMAP.
PPPS(12 august) Trimit insa si la cap 7.1 a) unde sunt si niste date suplimentare care pun sub semnul intrebarii aceasta omogenitate dar fiind elemente legate de granitele vizibile ale Universului nu putem fi siguri ca odata ce acestea in viitor vor fi impinse mai departe omogenitatea nu se va regasi din nou confirmata
Oricum in prezent rezultatele WMAP sunt o confirmare majora nu numai a modelului de tip Lambda CDM pentru BBT dar mai ales pentru faptul ca universul a trecut de la o stare initiala  (anterioara poate ar fi mai bine) radianta, umplut(dominat) de plasma la la cel dominat de materie unde structura la scara  observata azi a inceput sa se formeze asa cum o observam azi.

8.2 Inapoi la Edwin Hubble

PREZENTAM DEOCAMDATA(10 SEPTEMBRIE 2017) CELELALTE TITLURI ALE ACESTUI CAPITOL , EL FIIND GATA DEJA, DAR VA FI POSTAT DUPA O VERIFICARE FINALA FIIND DESTUL DE LUNG(30 PG):

8.2.1. Scara de masura a distantelor extragalactice
8.2.2. Sisteme de referinta astronomice pentru masurat viteze
8.2.3. Tipurile de distante in cosmologie in corelatie cu modele cosmologice
8.2.4. Cinci studii de caz din catalogul NED

PS. Aceste capitole nu le voi mai posta ca un update al acestui text ci ca una sau mai multe postari(in functie de cat text incape intro singura postare


Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: cristina85cristina din August 28, 2017, 11:47:54 PM
   Am placerea sa va salut domnule Atanasu .Nu pot sa nu remarc cu placuta surprindere faptul ca tema pe care am initiat-o , ramine si astazi cel mai fierbinte subiect de interes si asta  evident datorita eforturilor quasiexclusive ale dumneavoastra.In ceea ce ma priveste trebuie sa recunosc ca ma simt oarecum frustrat in masura in care, desi gindesc ca am avut un aport pozitiv fata de acest forum (fie si din perspectiva ratingului la care zic ca am avut  o oarecare contributie),inca nu inteleg ratiunea ptr. care am fost pur si simplu exclus din el,dupa cum remarcati si acum va scriu de pe contul sotiei.Am incercat sa-mi deschid din nou un cont sub numele real evident dar...n-am primit aprobare.Si...am mai constatat un aspect;daca dai ca motor de cautare pe google termeni din tema, iti face trimiterea la subiectul din forum si probabil astfel se explica ratingul,caci...daca urmaresti citi mai activeaza concret pe acest forum ai spune ca tocmai ce s-a finalizat...apocalipsa :)
     Legat de tema propriu zisa,as fi vrut sa va intreb ,in ce masura acordati consistenta teoriilor mecanicii cuantice vizavi de acest subiect?Avantajul unui profan declarat ca mine,este acela ca poate pune intrebari care intre savanti ar putea parea cel putin deplasate :) astfel incit reiterez intrebarea unuia dintre corespondenti (Ariel 55) cu privire la ...energia neagra? Imi e foarte dificil sa inteleg potentiala valoare a unei "antienergii"?!Tocmai ce am urmarit un documentar cu argumente cel putin interesante din domeniul mecanicii cuantice si evident mi-am imaginat ca aceasta stiinta nu poate fi exclusa din aceasta tema;Intimplarea face ca,ani in urma inluentat de teoria lui Carl Sagan cu privire la echilibrul din univers ,sa  incerc un experiment  care avea ca plecare ideea ca intr-un astfel de univers nu poate exista haos;s-a intimplat sa am un coleg de servici care inregistrase toate extragerile la loto pe ultimii 2 ani;loteria de atunci avea alte reguli decit cele de acum (presupun ca va amintiti cele in jur de 12 extrageri a cite n numere-nu-mi mai amintesc exact).Concluzia a fost ca am descoperit ceva deja descoperit-clopotul lui Gauss.Parabola care insuma graficele numerelor cistigatoare dadea o probabilitate cit se poate de....nediscriminatoare.Ieri cind am aflat despre acel exciton care favorizeaza fotosinteza folosindu-se parca de un soi de "precognitie"care-l scuteste de a fi inutil consumind energia pe care o poarta in "cautarea drumului",am facut o conexiune care mie personal mi-a sunat cel putin "de bun simt".Dar daca exista un fel de "cimp informatic" inafara timpului ,unul gen Akasha,care informeaza materia despre tot ce se stie deja?! Daca nu gresesc prea mult,mecanica cuantica presupune la cea mai mica scara,cel putin dualitatea,comform experimentelor cartea rosie este opusa cartii negre,experimentul cu laser deasemeni s-a bazat pe "atitudinea" unui foton ca functie de nivelul sau de energie sa apuce stinga sau dreapta.Cautam antimateria intr-un univers material,dar oare aceasta antimaterie n-ar putea fi tocmai acele particule omoloage dar aflate in colturi opuse universului nostru?! Cum spuneam,ca profan imi asum sa pic absurd,scopul meu e doar acela de a sugera lucruri care personal imi par ca au o anumita logica,si le supun atentiei dumneavoastra,a celor ce sinteti in masura sa decelati cit de deplasate sau nu pot sa fie.
                                                                                                                                                            Cu stima Mircea Hodor
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din August 29, 2017, 12:01:58 PM
Mircea,
1) De ce nu ai reclamat situatia unui administrator de exemplu Morpheus, pentru ca din ce ai postat este lipsita de logica o banare intentionata a ta mai ales ca vezi ca dupa alt cont esti acceptat. Vei primi un raspuns(sper) pe adresa ta de e-msil.

2) Referitor la cuantica si gravitatie caci ce este TRG decat o teorie despre gravitatie adica despre materia compusa din atomi si molecule  adica despre univers la scara macro in timp ce cuantica se ocupa de fizica particulelor la nivelul supei primordiale din care ar fi iesit totul, am dat mai sus un link si-l repet caci spuneam ca ideile de acolo pot  fi o "poarta" spre acea teorie unificata atat de cautata si de asteptata :
http://www.scientia.ro/stiri-stiinta/stiri-fizica/7055-experiment-pentru-prima-data-s-a-observat-efectul-fortei-gravitationale-la-scara-cuantica.html
De fapt acest articol aparut in mai 2017 este traducerea corecta a originalului  http://www.physicscentral.com/buzz/blog/index.cfm?postid=3078016555038341658
Mai multe nu pot spune, decat opinii pe care nu le pot valida in cadrul vreunei teorii cat de cat coerente.

3)Desigur ca idei pot fi oricate si multe din ele poate ca la prima vedere sunt de dat la cos cu acuza  de pseudostiinta acuza foarte intemeiata daca judecam probabilistic.

Voi inventa un exemplu pentru tine dar de fapt pentru toti cei care ma citesc, unde ma voi referi la acea problema data tie despre o miscare cu o anume cinematica si la care mi-ai spus ca te-a blocat aparenta simplitate pana sa o intelegi realmente. Daca chiar ai inteles-o vei intelege si aceasta  poveste de science fiction si dupa multi in epoca in care s-ar petrece, un exemplu cras de pseudostiinta cu defectul suplimentar de a fi si mistica pe deasupra. Esti pregatit?
Asadar suntem in sec 19 inainte de Einstein, dar dupa Maxwell si avem un fizcian, unul foarte mistic si cult in acelasi timp cum cum probabil ca era abatele belgian Lemaitre(1894-1966) intemeietor al teoriei Big Bang. El a fost creatorul teoriei expansiunii universului, atribuită greşit lui Edwin Hubble. Lemaître a fost primul care a obţinut ceea ce se numeşte acum legea lui Hubble şi a făcut prima estimare a ceea ce se numeşte acum constanta Hubble, lucruri pe care le-a publicat în 1927, cu doi ani înainte de articolul lui Hubble din 1929. Lemaître a propus primul ceea ce cunoaştem azi drept teoria Big Bang asupra originii Universului, pe care el a denumit-o ,,ipoteza atomului iniţial" sau   "oul cosmic care explodează în momentul creaţiei". https://ro.wikipedia.org/wiki/Georges_Lema%C3%AEtre
Desigur ca el cunostea ecuatiile lui Einstein adica elementele fundamentale ale TRG si din acest punct de vedere se deosebeste esential de eroul nostru din secolul 19.
Fiind acesta un fizician foarte bun dar si un om cu cunostinte mistico-filozofice intelegand bine ce a spus Kant cu cele  doua categorii fundamentale ale existentei aprioric date constiintei noastre(adica independente de lumea experientei)  respectiv spatiul si timpul , spatiul fiind forma simtului extern care ne permite sa constientizam obiectele in exteriorul nostru, al subiectului si timpul, forma simtului intern care ne permite sa constientizam succesiunea starilor noastre de constiinta . Misticul concepea Divinitatea , Dumnezeirea ca ceva exterior ratiunii noastre fiind de fapt Transcedentalitatea care depaseste orice ratiune si totusi care ii vorbeste omului, la limita cu acesta, in limbajul sau dual rational , limbajul logicii.
Intrebandu-se odata acest fizician mistic  cum ar trebui sa fie o lege absolut generala a universului nu si-a putut raspunde decat ca nu ar putea fi decat una care sa lege transcedental Spatiul de Timp si fizician fiind el stia de la cinematica faptul ca spatiul se leaga de timp prin intermediul raprtului sau cu acesta denumit viteza. Fiind el si matematician stia ca nu cunoaste decat o sigura functie transcendenta si anume functia exponentiala e^x care este transcendenta tocmai pentruca  nu putem afla nimic in plus despre ea (adica ea doar "este asa cum este", asa cum  ne apare) si toate derivatele ei efectuate pana  la infinit, caci are o infinitate de derivate identice, nu ne duc decat tot la ea . Sirul infinit al derivatelor lui e^x identice cu e^x, este o repetare la infinit a functiei mama e^x.
Desigur ca pentru misticul fizician si filozof a fost o joaca sa emita ipoteza : spatiul este in raport cu timpul in singurul raport transcedental maxim de simplu(principiul simplitatii al lui Occam) respectiv functia exponentiala adica S=e^t si atunci de aici rezulta imediat prin derivare relatia v=dS/dt= e^t=S desigur cu nevoia de a se introduce o constanta dimensionala, sa-i spunem H cu dimensiunea [v/S] adica [L/T/S]
Ori aceasta este tocmai legea lineara de deplasare a galaxiilor, v=H0*D cunoscuta ca fiind legea lui Hubble.
Invers, daca plecam de la ecuatia lui Hubble si integram, ajungel la  legea transcedentala exponentiala spatiu /timp, gasita de multi cum a fost si Hoyle si de mai toti care ajung la ea in dezvoltarile matematice ale TBB, dar fara sa sezizeze acest aspect dupa mine absolut fantastic.
Spre aceasta poveste tinteam eu cand ti-am dat acel exercitiu simplu, tu facandu-mi de fapt dovada ca tocmai in simplitatea lui el devine neinteligibil pentru inteligntele obisnuite care desigur ca sunt pe peste tot, alelaltele nu stiu cum sa le spun, sunt precum un ac in carul cu fan .
Acum intreb daca exista acel erou in sec 19 si daca scria ceva in acest sens toti savantii lumii cum l-ar fi catalogat?  :)
Dar poate ca au existat astfel de minti si nu au fost retinute fiind cu totul ininteligibile pentru epoca lor.

Mai am o poveste asemanatoare si despre TR  si limitele pe care le introduce aceasta, numai ca acolo chiar au existat eroi similari celui din povestea mea istorico science fiction.

PS. In curand voi mai completa(inca nu  total) capitolul 8 mai sus conceput,  prin "update",  deci nu mai voi da o postare noua si pe cei care citesc si sunt interesati sa-l urmareasca in continuare(cu rabdare desigur), ii invit sa urmareasca si celelalte capitole pentruca la multe din ele am adus corectii sau chiar completari , momentele acestora fiind indicate in baza articolului.
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Septembrie 03, 2017, 10:50:16 PM
Mircea,
Ehei, dupa aproape inca 3000 de vizite de la cele 70000 marcate vreau sa-ti supun atentiei un link interesant cu un articol pe care eu insa nu reuses sa-l inteleg. Pare ca schimba mai tot ce stiam despre structura spatiu -timp . Cum ti se pare?

https://www.agoravox.fr/actualites/technologies/article/une-nouvelle-approche-de-la-83273

PS Azi am adaugat si linkul asta care cam seamana cu Haramein ;
http://www.spaceandmotion.com/cosmology-hubble-redshift-with-distance.htm


Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: cristina85cristina din Septembrie 08, 2017, 03:22:18 AM
         Imi pare rau ca nu pot "gusta" noutatile,primul link e in franceza  :-\ iar ptr. cel de-al doilea  nu ma bazez suficient pe engleza mea ca sa pretind ca-l inteleg  :o
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Septembrie 10, 2017, 09:36:40 AM
Capitolul 8 -continuare

8.2 Inapoi la Edwin Hubble

De ce acest titlu si intentie? Pentruca asa cum am spus la inceputul capitolului, aceasta lege liniara de o simplitate matematica orbitoare este piatra unghiulara a oricarei teorii cosmologice si daca lucrurile nu ar sta asa ar fi greu , foarte greu sa ne imaginam o istorie a Univerului cat de cat coerenta. Daca obiectele cosmice s-ar misca toate doar asa cum vom vedea la punctul 8.2.2, cand vom vorbi mai detaliat despre viteze, ca se misca relativ unele fata de altele fara a se adauga si adevarul ca  in final se supun curgerii cosmologice numita expaniune universala(Hubble flow) care le pozitioneaza intrun univers coerent, probabil ca nu am fi prea departe de perioada anterioara aparitiei acestei legi.
Inapoi acum 90 de ani, la articolul initial, din 1929, al lui Edwin Hubble:
http://www.pnas.org/content/15/3/168.full.pdf
unde acesta la final scrie urmatoarele(sublinierile imi apartin):
,,The results establish a roughly linear relation between velocities and distances among nebulae for which velocities have been previously published, and the relation appears to dominate the distribution of velocities ,,
,,New data to be expected in the near future may modify the significance of the present investigation or, if confirmatory, will lead to a solution having many times the weight. For this reason it is thought premature to discuss in detail the obvious consequences of the present results"
,,The outstanding feature, however, is the possibility that the velocitydistance relation may represent the de Sitter effect, and hence that numerical data may be introduced into discussions of the general curvature of space. In the de Sitter cosmology, displacements of the spectra arise from two sources, an apparent slowing down of atomic vibrations and a general tendency of material particles to scatter. The latter involves an acceleration and hence introduces the element of time. The relative importance of these two effects should determine the form of the relation between distances and observed velocities; and in this connection it may be emphasized that the linear relation found in the present discussion is a first approximation representing a restricted range in distance. ,,
Nota :am pastrat textul original in limba engleza pentru nuantele care se pot degaja mai ales din cuvintele bolduite, adica chiar Hubble considera ca relatia liniara este ceva destul de grosolan  (roughly), adica cred ca se refera la o aproximtie destul de grosolana, care insa daca prin datele ulterioare va fi confirmata va avea o mare greutate (many times the weight). Azi  noi putem confirma ca in ciuda erorii de masurare a distantelor, toate insa la acea vreme subapreciate sistematic cam cu un acelasi raport si tocmai de aceea, caracterul liniar chiar si grosier al dependentei viteza spatiu se pastreaza corectandu-se doar valoarea efectiva.
Spre exemplu la distantele  din 1929 evaluate ca fiind de 7 ori mai mari -constanta Hubble(H) rezulta de 7 ori mai mica, fiind vorba astfel de o simpla eroare de scara.
Asadar nefiind total sigur privind caracterul liniar al acestei dependente,pe care deocamdata o considera a fi doar o prima aproximatie destul de grosolana cum a scris,  Hubble s-a abtinut sa traga acele consecinte care se impuneau, adica fenomenul B.B cat si evaluarea varstei Universului fata de momentul B.B.(T0 ) daca H=H0.
Ce este uimitor atunci cand urmaresti acest text este abtinerea sa de a se avanta in interpretari ale legii descoperite de el adica cu privire la semnificatia fenomenului redshiftului, care este cu siguranță una dintre cele mai importante descoperiri din domeniul stiinței. În nici una din scrierile sale, Hubble nu a comentat importanța esentiala a faptului că forma legii redshift/distanta  este liniară, singura sa referire fiind la cosmologia lui De Sitter. Nu cunostea probabil pe atunci lucrari teoretice cu care sa-si poata corela masuratorile respectiv cum era lucrarea obscur publicata de abatele Lemaitre in 1927, unde pornind de la TRG se propunea deja o relatie de felul celei descoperite de el, adica proportionalitatea vitezei de recesie cu distanta si nici pe cele ale sovieticului Alexandru Friedmann (din 1922 aplicand TRG pentru curbura pozitiva a universului  si din 1924 pentru curbura negativa) . Asadar nu a renuntat la rezerva sa pentru a credita total acesta variatie liniara gasita, de consecintele careia era perfect constient (many times the weight)motiv pentru care cum, cred ca am mai mentionat acest aspect, intr-o scrisoare catre De Sitter scrie ca impreuna cu colaboratorul sau Humason prefera sa foloseasca termenul de viteza "aparenta" tocmai pentru a sublinia caracterul empiric al dependentei liniare descoperite prin masuratori lasand altora mai competenti sa discute consecintele acestei descoperiri, lucru ce s-a si intamplat in tot secolul care urmeaza.

Asadar viteza variind liniar cu distanta , această caracteristică unică este cea mai importantă pentru modelul standard din care de fapt acesta decurge si asa cum am mentionat in cap 4, ultimele decenii au condus la o crestere deosebita a preciziei in evaluarea distantelor, la convergenta unor metode diferite si independente de determinare a distantelor cosmice mari si deci la fiabilitatea variatiei liniare Hubble.
Heckmann (1942) a fost probabil primul care a subliniat semnificația singulară a formei liniare de variatie a vitezei cu spatiul.
Am mentionat deja aceasta in cap 4, dar o repetam fiind foarte importanta:
Un câmp de viteză liniară are două proprietăți fundamentale;
(a) fiecare observator oriunde s-ar afla vede acelasi fenomen de expansiune in raport cu pozitia sa care aparent ar fi centrala din orice punct de vedere si
(b) este singurul câmp de viteză care permite tuturor punctelor din univers  să fie "împreună" la un moment dat în trecut. Descoperirea formei liniare este de obicei considerată a fi la fel de importantă ca si descoperirea expansiunii însăsi, dacă fenomenul are vreo relevanță pentru "crearea universului". Dar nu există nici un indiciu despre acest lucru în scrierile lui Hubble, în ciuda descoperirii lui  privind tocamai aceasta linearitate a variatiei redshiftului(vitezei de recesie)  cu distanta.


Un articol important gasit in https://en.wikipedia.org/wiki/Edwin_Hubble si intitulat
http://www.pnas.org/content/101/1/8.full.pdf intitulat ,,Hubble's diagram and cosmic expansion" face o sinteza a relatiei dintre teoria expansiunii cosmice cu determinarile lui Hubble si cu evolutia lor ulterioara, in fig.2 prezentandu-se evolutia valorii constantei in timp adica incepand cu datele obtinute chiar de Hubble in deceniul al treilea al secolului trecut(cca  500km/sec/Mpc) si pana in prezent cand nu se mai discuta de ordinul de marime care este in mod clar in jurul valorii de H0 = 70km/sec/Mpc si T0=978/H0= 13,971 mlrd ani, ci doar de valoarea cat mai exacta si de nivelul statistic de eroare posibila.
Pentru detalii trimitem la textul deja citat si la tabelul continut de acesta cu evolutia in timp a lui H0 din https://en.wikipedia.org/wiki/Hubble%27s_law

Adaugam ca referirea lui Hubble la efectul de Sitter mai sus mentionata este de fapt legatura pe care o face el cu relativitatea generala pentru care de Sitter daduse o solutie pentru cea mai simpla situatie a universului gol fara materie.
Respectiva solutie ducea la un univers in care particulele se imprastie accelerat crescator cu distanta. Desigur ca si in aceasta situatie ar apare un redshift corespunzator si unei cresteri a vitezei cu distanta, acest efect fiind o prima aproximatie a universului accelerat
Aceasta referire este destul de ciudata pentru acea epoca(1929) mai ales ca termenul de acceleratie cosmica  nu a aparut decat dupa 1995 in discutia cosmologica.
De altfel atat Einstein cat si de Sitter dupa aparitia legii Hubble incetasera sa sa se mai preocupe de modelele lor anterioare ci chiar elaborasera un prim model de Big Bang numit modelul Einstein-De Sitter pe care l-am prezentat si noi in cap 5, model pentru care constanta lui Hubble sau efectul gravitational al decelerarii cosmice intrun model Friedmann de expansiune, de fapt un model Eistein-De Sitter in termeni moderni, poate fi considerat unul de expansiune Friedmann cu o geometrie de curbura nula iar efectul de Sitter de accelerare ramanand o simpla curiozitate,dar azi cand credem ca ne aflam intrun univers accelerat de tip Einstein- de Sitter cu spatiu euclideean, aceasta aluzie a lui Hubble la acceleratie pare un fel de premonitiune.
Nota: Personal credem ca ideea de acceleratie cosmica care apare ca posibilitate si la Hoyle este continuta in matematica cea mai simpla aplicata cinematicii Hubble.
Din Ned Wright Cursul de cosmologie : http://www-cosmosaf.iap.fr/Cours_cosmo.pdf
vom prelua unele aspecte chiar daca cu o anumita redundanta fata de cele deja prezentate
Astfel in acest curs se indica foarte clar de ce este atat de importanta liniaritatea legii lui Hubble intrucat orice  alta lege decat cea liniara (spre exemplu o lege cuadratica in care distanta intra la puterea a doua) va prezenta comportari diferite pentru doi observatori aflati in doua galaxii diferite , adica universul nu va mai aparea omogen si izotrop decat din punctul nostru de observatie ceea ce ne duce la doua situatii: ori noi suntem in centrul universului ca in evul mediu ceea ce ar contrazice principiul lui Copernic ori legea nu poate fi cuadratica si extinzand rationamentul, altfel decat cea lineara, singura care face ca orice observator oriunde ar fi el sa constate aceiasi lege a lui Hubble neexistand locuri preferentiale, cum deja am aratat in primele capitole ale lucrarii,

In acelasi timp doar legea lineara genereaza o expresie homoloaga care nu schimba forma obiectelor introduse in fluxul dilatarii universale, acestea ramanand asemenea cu sine de oriunde ar fi privite,  oricare alte legi viteza/distanta  distorsionand formele aflate in curgerea, in expansiunea universala
Asta inseamna ca doar legea lui Hubble liniara defineste un referential privilegiat pentru orice punct al Universului, astfel ca un observator aflat in miscare proprie fata de ,,valul" de expansiune universala va observa un decalaj spre albastru in directia miscarii si spre rosu in directia opusa in locul decalajului izotrop spre rosu a tuturor galaxiilor in raport cu el considerat a fi in repaos produs doar de expansiunea universala. Rezulta ca noi putem observa miscarea  noastra proprie in raport cu ,,curgerea universala" definita de legea lui Hubble care caracterizeaza miscarea noastra relativa fata de universul observabil.
Un observator co-mobil adica care nu se misca in raport de dilatarea universala ci evolueaza odata cu ea este in repaos fata de acest referential privilegiat.
Mentionam ca sistemul nostru solar nu este co-mobil ci are o viteza relativa de 370km/sec fata de universul observabil la fel cum si galaxia noastra odata cu grupul local de galaxii din care face parte are o miscare relativa de 600 km/sec in raport cu acelasi univers observabil.

Din tot ce am descris pana acum este evident ca problema esentiala  in cazul determinarii constantei Hubble odata redshiftul cunoscut este evaluarea distantei ceea ce ne face sa detaliem putin acest capitol de cosmologie.
Asadar sa ne ocupam putin mai in detaliu de distantele din univers care vom vedea ca pot fi privite in mai multe feluri http://atunivers.free.fr/universe/redshift.html
problema distantelor fiind una delicata datorita expansiunii universului peste care se suprapun miscari relative-miscari proprii de regula gravitationale.

Vom face aceasta incursiune in evaluarea distantelor cosmologice folosind si uramarind ca exemple elementele prezentate in catalogul cosmologic cel mi cunoscut si anume   NED(NASA/IPAC EXTRAGALACTIC DATABASE)  parametrii cosmologici de baza
https://en.wikipedia.org/wiki/NASA/IPAC_Extragalactic_Database
https://ned.ipac.caltech.edu

Incepând cu luna martie 2014, NED conține 206 de milioane de obiecte astronomice distincte, cu 232 milioane de identificări încrucisate pe mai multe lungimi de undă, cu măsurători de redshift pentru 5 milioane de obiecte, 1,9 miliarde de puncte fotometrice, 609 milioane de măsurători diametru, 71 mii distante independente de redshift pentru peste 15 mii de galaxii, 310 mii de clasificări detaliate pentru 230 mii de obiecte și 2,6 milioane de imagini, hărti si legături externe, împreună cu legături către 65 de mii de articole de jurnal, note si rezumate

Pentru a  fi mai clar cum se sintetizeaza munca de cercetare a Universului si a da si o imagine minimala referitor la dimensiunile acesteia pana la a se ajunge la teorii  confirmate apoi un timp , perfectionate si poate apoi parasite cand una mai exacta apare si se dezvolta, am urmarit prezentarea din catalogul NED, ce trece in revista cum am vazut un numar enorm de galaxii a caror caracteristica principala  este redshiftul corelat cu viteza de recesie(viteza cu care universul se dilata, expansioneaza) in regiunea lor de Univers si definita prin raportul dintre viteza v de indepartare(recesie) si viteza luminii c.

Am urmarit astfel cateva zeci de galaxii(grupuri de galaxii) aflate la diverse distante de noi(conform legii lui Hubble), in diverse domenii ale valorii redshiftului z, respectiv intre cele mai mici , adica caracterizand corpuri ceresti exterioare galaxiei noastre dar foarte apropiate de noi si deci indepartandu-se cu viteze de recesie foarte mici, de ordinul zecilor de km/sec(30 km /sec inseamna z=0.0001), viteze care pot deveni chiar de apropiere(blueshift) cum este in cazul uneia din cele mai apropiate galaxii de a noastra, respectiv galaxia Andromeda, din cauza faptului ca fortele gravitationale conduc la o viteza de apropiere mai mare decat cea de expansiune si pana la cele mai indepartate corpuri ceresti cunoscute , respectiv cu  z mai  mare decat unu si cu o viteza aparenta de indepartare peste viteza luminii, viteza care se normalizeaza tinand cont de teoria relativitatii asa cum am aratat in capitolul.4 si care se poate calcula folosind relatia data in
http://hyperphysics.phy-astr.gsu.edu/hbase/Astro/redshf.html cat si in cap.4.

(Nota: am descoperit ca exista si un catalog numit Simbad vezi ref http://skyserver.sdss.org/dr8/en/tools/explore/obj.asp?id=1237667228221046878 si
http://skyserver.sdss.org/dr13/en/home.aspx
http://simbad.u-strasbg.fr/simbad/care insa se refera mai mult la stelele din galaxia noastra)

Galaxiile urmarite, galaxii cu z in domeniul cel mai mic adica mai mic chiar decat 0,0001  si apoi cu viteze de recesiune mai mari,  respectiv z intre 0,01 si 0,1; apoi intre 0,1 si 1 si mai mare decat 1, sunt desigur alese arbitrar doar dupa valoarea lui z,  dar prin aceasta se poate constata legatura dintre z si caracteristicile esentiale ale unui obiect cosmic ,,vizibil" azi cu aparatura existenta.

Vom prezenta in final rezultatele esentiale observate urmarind datele din catalog dar nu inainte de a face cateva observatii teoretice :

O galaxie este descrisa prin distanta D(Mpc) si prin viteza v(km/sec) fata de noi. Acestea sunt calculate pe baza observatiilor astronomice in mod independent una de cealalta sau dependent adica folosind o relatie viteza / distanta care in cadrul teoretic actual este legea lui Hubble .
In NED se indica reshifturi(sau uneori blueshifturi ) z(v/c) din care se poate deduce viteza v cat si D.
Se indica bibliografic si articolele de baza cu masuratori utilizate in deducerea acestor elemente.

Inainte de prezentarea  celor selectate vom preciza cateva notiuni pe care nu le-am definit in mod suficient pana acum dar care se vor folosi in cele ce urmeza referitor si la datele prezentate:

1) Scara de masura a distantelor extragalactice.
2) Sisteme de referinta astronomice pentru masurat viteze
3) Tipuri de distante in cosmologie in corelatie cu modele cosmologice  care se bazeaza pe legea lui Hubble si ecuatiile TRG , modele prezentate foarte succint in cap 5 finalizat cu modelul acual, modelul ΛCDM (Lambda cold dark matter)
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Septembrie 15, 2017, 11:53:12 AM
Capitolul 8 -continuare bis

8.2.1. Scara de masura a distantelor extragalactice

https://fr.wikipedia.org/wiki/Mesure_des_distances_en_cosmologie
https://arxiv.org/abs/1612.09263 Redshift-Independent Distances in the NASA/IPAC Extragalactic Data, base: Methodology, Content and Use of NED-D

Estimările distanțelor la care se afla galaxiile  bazate pe indicatori independenți de redshift-ul cosmologic sunt fundamentale pentru astrofizică. Cercetătorii le folosesc pentru a stabili scala de distante extragalactice, pentru a susține estimările constantei Hubble si pentru a studia vitezele specifice induse de atractiile gravitaționale care perturbă mișcările galaxiilor cu privire la fluxul Hubble al expansiunii universale. În 2006, baza de date extragalactică NASA / IPAC (NED) a început să pună la dispoziție o compilatie cuprinzătoare a estimărilor de distanțe extragalactice independente de redshift. Un deceniu mai târziu, acest compendiu al distanțelor (NED-D) contine peste 100.000 de estimări individuale bazate pe indicatori primari si secundari, disponibili pentru mai mult de 28.000 de galaxii, si compilati din peste 2.000 de referințe în literatura astronomică analizată.

Asadar este evident ca problema esentiala in cazul determinarii constantei Hubble odata viteza obiectelor cosmice (redshiftul) cunoscuta este evaluarea distantelor cosmice,  evaluare a carei imprecizie se datoreaza faptului ca datorita marilor distante se ajunge la masura acestora pornind de la cele mai apropiate obiecte cosmice si construind un esafodaj metodologic foarte complex, o scara in care erorile se pot cumula cand se trece de la un nivel la altul. ceea ce ne face sa detaliem putin acest capitol de cosmologie folosind ca exemplu concret, un studiu de caz al unui obiect cosmic special ales.

NGC 4258 sau dupa catalogul Messier obiectul cosmic M106 este o galaxie de tip spirala intermediara, https://en.wikipedia.org/wiki/Messier_106, si a fost desoperita din 1781 fiind la o distanta relativ mica fata de pamant de cca 7+-0.5 Mpc si o viteza de recesie de cca 448km/sec(z=0.0015). Aceasta galaxie a jucat un rol important in implementarea scarii de masura a distantelor extragalactice adica a succesiunii de metode prin care astronomii determina distantele pana la obiectele din Univers. https://en.wikipedia.org/wiki/Cosmic_distance_ladder

Pentru calibrarea masuratorilor de distanta se pleaca de la masuratorile directe facute prin metoda paralaxei , se calibreaza masuratoarea distantei la cefeide prin comparatie cu masuratoarea paralaxei la cefeide mai apropiate si la asta a fost folosita galaxia M106 care contine cefeide comparabile cu cele din galaxia noastra si astfel se calibreaza apoi masuratori la cefeide mult mai indepartate de la care similar se trece la  masuratori pentru supernove de tip Ia din zone unde se afla cefeidele deja masurabile si astfel se ajunge la mari distante: http://www.ca-se-passe-la-haut.fr/2016/04/rien-ne-va-plus-avec-la-constante-de.html.

Mai nou asa cum am aratat si in cap 4, distantele se pot masura cu o noua metoda independenta si directa adica neimpunand calibrarile in etapele anterior mentionate ci utilizand quasarii care sunt gauri negre supermasive, situati in centrul unor galaxii si care emit cantitati enorme de energie electromagnetica,  folosind un fenomen cosmic denumit ,,lentila gravitationala ,, in care o masa enorma curbeaza spatiul -timp, galaxiile actionand ca niste lentile cosmice ceea ce permite masura distantei pana la sursa de lumina care in acest caz este quasarul, https://actu.epfl.ch/news/la-vitesse-d-expansion-de-l-univers-revelee-par-le/
Cu aceasta tehnica constanta lui Hubble a fost masurata cu o precizie de 3,8% in cadrul Modelului cosmologic standard in mod,asa cum am spus, independent de alte metode confirmandu-se masuratorile bazate pe ,,candelele cosmice" cefeide si supernove.adica valoarea caracteristica modelului ΛCDM de cca 72 km/sec/Mpc si deci mentinandu-se in continuare acea deosebire destul de insemnata anuntata in cap.4.fata de valoarile de cca 67km/sec/Mpc, obtinute prin metoda total indirecta a evaluarii dilatarii universului pornind de la analiza caracteristicilor fondului difuz cosmologic(CMB), divergenta de cca 8% inca neexplicata in cadrul teoriei standard actuale si care l-a facut pe Adam Riess (premiul Nobel 1911) care a coborat incertitudinea masurarii constantei Hubble de la 3,3%  pana la 2,4%  sa declare ca este posibil ca in modelul standard  ΛCDM sa existe ceva care inca nu este inteles, lamurit. http://www.ca-se-passe-la-haut.fr/2016/04/rien-ne-va-plus-avec-la-constante-de.html

Acesta este unul din motivele pentru care in acest capitol final am revenit asupra constantei lui Hubble mentionand ca in NED aceasta se considera cu valoarea de 73km/sec/Mpc astfel ca orice calcul sau data preluata de acolo are la baza aceasta valoare.

In legatura cu metodele ,,clasice" de masura independenta de redshift a distantelor
indicam https://media4.obspm.fr/public/AMC/pages_galaxies/distances_impression.html
si https://media4.obspm.fr/public/FSU/pages_distance/impression.html
texte sintetice  foarte bune  privind masurarea distantelor prin metod directe:  paralaxa geometrica (stele apropiate, 100pc) si cea spectroscopica sau cele  indirecte utilizand indicatori de distanta(lumanari sau candele cosmice ):cum sunt cefeide, supernove, relatia Tully-Fisher si pentru cele mai departate legea Hubble.
Tot in aceiasi zona de linkuri indicam si un link foarte instructiv unde de la Pamant in sistemul solar si pana la situarea sa in Universul local ce acopera o  raza de cca 500mil.a.l. se efectueaza un traseu foarte bine explicat la  https://media4.obspm.fr/public/AMC/pages_distances-temps/intro-distances-temps.html
De altfel aceste linkuri media4.obspm.fr cu toate deschiderile pe care le ofera cred ca lamuresc si completeaza foarte bine tot ce am incercat eu sa fac aici si sunt un compendiu complet privind un proiect amplu denumit ,,Astrofizica pe baza de masuratori (Astrophysique sur Mesure)"

Astfel masura distantelor pleaca de la masurarea in pixeli a dimensiunii obiectului cosmic, pixeli care se pot transforma in dimensiunea unghiulara proiectata pe cer a obiectului cosmic luminos care apoi se transforma prin rationament geometric(metoda paralaxei) in distanta.
Un parsec(pc) este o unitate de lungime astronomica corespunzand unei distante la care paralaxa unui obiect luminos este o secunda de arc(1/3600 grade)
Unitatea de masura comoda pentru galaxii este este Mpc adica un milion de parseci (pc), un pc fiind 3,26 a.l.respectiv un Mpc fiind 3,26 mil a.l
In interiorul unei galaxii este comod sa exprimam distantele in kpc(1000 pc)
Metoda bazata pe masuratori astronomice folosita la masura distantelor este cea directa si cea din aproape in aproape  folosind indicatorii de distanta care sunt niste proprietati fizice (utile acestei masuratori), care sunt aceleasi pentru un grup dat de obiecte. Avem astfel indicatori primari , secundari si tertiari si evident ca erorile se pot cumula de la etapa la etapa.
a1) Distanta la o stea apropiata se poate masura direct prin metoda paralaxei geometrice, o metoda trigonometrica simpla a carei precizie depinde insa de masura dimensiunii unghiulare care daca este prea mica adica obiectul prea mic sau prea indepartat nu mai prezinta o precizie suficienta. De exemplu luna plina reprezinta un unghi de jumatate de grad iar steaua cea mai apropiata Proxima Centaur, are o paralaxa de 772 mili secunde de arc.
Satelitul Hipparcos a masurat paralaxele si deci distantele a cca 100.000 stele la inceputul anilor `90`si satelitul european Gaia al ESA a fost lansat in 2013 si detaliaza si amplifica rezultatele privind galaxia noastra obtinute cu Hiparcos investigand cca 1 miliard de stele(de zece mii de ori mai mult decat Hiparcos) cu precizii care vor ajunge pana la 10% pentru cca 20 milioane stele si pana la 1% pentru cca 200 milioane stele dar si pentru surse extragalactice si sute de mii de quasaruri.
b) Pentru stelele din exteriorul galaxiei adica de fapt pentru galaxiile exterioare se folosesc masuratorile indirecte folosind indicatorii de distanta primari, secundari, tertiari.
b1)Un prim indicator primar de distante au fost cefeidele descoperite de Henrietta Leavitt  la inceputul sec 20 si folosite de Hubble pentru determinarile sale din anii `20` ai secolului trecut. Aceste stele au avantajul de a avea o mare luminozitate si deci pot fi observate la mare distanta( cca 25 Mpc cu telescopul spatial Hubble). Henrietta Leavitt a descoprit relatia dintre luminozitate si perioada cefeidelor a caror luminozitate variaza periodic, perioada acestei variatii fiind cu atat mai scurta cu cat luminozitatea este mai slaba gasind o relatie de forma :
M= a*log(P) +b
unde P este perioada si M este magnitudinea absoluta a stelei care este magnitudinea pe care ar avea-o steaua daca ar fi situata la o distanta de 10 pc  iar a si b sunt constante care se determina experimental fo losind observarea cefeidelor a caror distanta a putut fi calculata direct, geometric prin metoda paralaxei si sa deducem magnitudinea aparenta m cu relatia :
m-M=5log(D)-5  sau  D=10^log[(m-M)/5 +1]
Astfel cunoastere lui a si b, masura perioadei P, ne permite sa-i calculam magnitudinea absoluta si masurand si magnitudinea aparenta « m » a unei cefeide situata la o distanta necunoscuta, sa-i calculam si  distanta D, motiv pentru care cefeidele au devenit indicatori primari numiti si « candele standard ». Marimea [m-M] este de regula cea care se da in cataloage si se numeste « modulul distantei » iar magnitudinea aparenta este o marime care exprima cantitatea de lumina ajunsa la noi de la respectiva stea si este deasemnea masurabila fizic.
b2) Un al doilea indicator primar de distanta sunt supernovele, stele masive care la sfarsitul evolutiei lor cosmice explodeaza, curba de luminozitate in acea perioada reprezentand magnitudinea aparenta in functie de timp cand in prima faza cu o durata de cateva zeci de zile stralucirea stelei creste puternic si rapid apoi descreste la fel de rapid pentruca ultima faza (sute de zile)  sa fie caracterizata printr-o descrestere mult mai lenta.
Exista supernove de mai multe tipuri din care cele de tipul Ia la care maximul absolut de stralucire este acelasi iar acestea pot fi de aceea folosite tot ca niste « candele cosmice » pentru obiecte mai indepartate, supernovele fiind vizibile de la distante mai mari
b3) A doua clasa de indicatori de distanta sunt cei secundari bazati  nu pe caracteristicile fizce ale unui obiect de comparat cu cel cercetatat ci pe proprietati statistice sau globale ale grupurilor de galaxii. Relatia Tully-Fisher(1977)  este un asemenea indicator secundar odata ce a fost etalonat cu ajutorul cefeidelor stabilind corelatia intre magnitudinea absoluta(luminozitatea)  unei galaxii si viteza sa maxima de rotatie. Masura vitezei maxime de rotatie permite evaluarea magnitudinii absolute si prin comparatie cu stralucirea aparnta se poate determina distanta.
Precizam ca in NED inafara de rezultate a diferite masuratori privind valoarea redshiftului gasit pentru un anume obiect cosmic, masuratori care conduc la o paleta de valori mai mult sau mai putin restranse(cu cat distanta este mai mare cu atat si aceste valori ale lui z sunt mai apropiate, tinzand ca la obiectele foarte indepartate sa nu putem avea decat una sau doua evaluari, se indica si o gama mai larga sau mai retransa de valori obtinute prin masuratori de distanta de tipul celor prezentate mai sus, adica independente de redshift si care conduc la evaluarea modulului distantei(m-M) la care ne-am referit anterior, valori care au condus la calibrarea cat mai exacta a valorii constantei lui Hubble, asa cum am specificat deja.
Obiectele cosmice care prezinta si referinte la determinari de distanta independente de redshift(majoritatea din cele analizate) au aceste referinte in diverse linkuri, altele decat in cele care au aparut la determinarile de viteze in diverse referentiale.

Astfel la  galaxia model prezentata, NGC 4258 exista cateva zeci de referinte despre calculul distantei D pornind de la date astronomice independente de redshift care incadreaza valoarea distantei masurata direct fata de noi in domeniul 3,3-9,5Mpc(med. 7,4Mpc) dar niciuna din ele nu trimite la referintele legate de viteze si redshifturi.
Acelasi lucru este valabil pentru toate celelalte cazuri urmarite  in gama valorilor z de la cele mai mici la cele mai mari

Este de precizat insa ca pentru valori mari ale lui z(z>1) nu am gasit distante independente de z adica masurate direct ci masurate doar folosind legea Hubble.
La cele aflate sub valoarea de z=1 cu niste exceptii, toate au determinari ale lui D independente de redshift(z)

b4) Si astfel, in acest mod, din treapta in treapta s-a ajuns cu masurarea  independenta de redshifturilor pana la mari distante, la redshifturi mari ramanad doar posibilitatea teoretica de evaluare cosmologica a distantei bazata pe legea lui Hubble calibrata din ce in ce mai bine in zona de masura descrisa mai sus si extrapolata la aceste distante foarte mari apreciate ca atare dupa redshiftul calculat spectroscopic(a treia clasa de indicatori cei tertiari)  stiind ca vitezele proprii ale galaxiilor se elimina la aceste distante in raport cu viteza enorma de recesie care apare .
Vezi si https://media4.obspm.fr/public/AMC/pages_distances-temps/conclu-distances-temps.html (vezi videoul prezentat)
https://media4.obspm.fr/public/AMC/pages_galaxie-univers-local/distances-et-mouvements.html
Vedem asadar ca problema msuratorii distantelor cosmice este foarte complexa dar trebuie sa creditam astronomia ca si-a dezvoltat cele mai potrivite si performante metode de masura la nivelul tehnologic de azi chiar daca in folosirea acestora pentru  calculul constantei Hubble pot aparea in continuare unele probleme.

In linkul urmator se afla o diagrama a valorilor mai recente a constantei Hubble dupa diverse metode
http://www.forbes.com/sites/briankoberlein/2017/01/26/the-universe-is-expanding-faster-than-expected-but-new-results-raise-more-questions/#733e5d79123b


8.2.2. Sisteme de referinta astronomice pentru masurat viteze

In astronomie putem măsura viteza unei stele sau a unei galaxii utilizând redshiftul sau blueshiftul adica deplasarea spre rosu sau spre albastru a undelor luminoase sau in general electromagnetice respectiv aplicand efectul efectul Doppler. Lumina emisă de obiectele cereşti suferă o schimbare a frecvenţei sau a culorii care poate fi măsurată în funcţie de viteza cu care se apropie sau se îndepărtează. Lungimea de undă creşte (deplasare spre roşu) atunci când mişcarea este de îndepărtare de noi, respectiv scade (deplasare spre albastru) atunci când se apropie de noi.
In astronomie viteza spatiala a unui obiect cosmic este viteza relativa de deplasare in raport cu soarele care este reprezentata vectorial de un vector cu trei componente spatiale Componenta in directia soarelui (apropiere sau indepartare) se numeste viteza radiala
si se masoara spectroscopic pe baza efectului Doppler. Componenta transversala care compusa cu cea radiala conduce la cea denumita miscare proprie https://en.wikipedia.org/wiki/Proper_motion, se poate calcula facand o serie de relevee ale pozitiei stelei in raport cu obiecte mai indepartate pe o durata mai mare de ordinul anilor.
Miscarea stelei se poate de exemplu determina relativ la referentialul soare(heliocentrica) sau relativ la referentialul in repos local (local standard rest-LSR) care se definese ca un reper care se misca odata cu soarele in jurul centrului galactic
In general o viteza determinata fata de un sistem de referinta fix fata de un anume obiect cosmic se numeste viteza peculiara fata de acel reper de tip rest. In cosmologie viteza peculiara se refera la componentele vitezei unei galaxii masurand deviatia acesteia de la curgerea spatiala Hubble care este expansiunea  globala a spatiului cu viteza radiala proprtionala cu distanta: https://en.wikipedia.org/wiki/Peculiar_velocity
Pentruca viteza radiala este asadar aproximativ suma dintre viteza de recesiune data de legea lui Hubble si cea locala, proprie, rezulta ca  viteza peculiara se obtine scazand din viteza totala masurata pe  cea data de relatia Hubble pentru distanta la care se afla respectivul obiect cosmic si gasind astfel viteza relativa a unei galaxii fata de cealalta.
In ceea ce priveste notiunea de referential in astronomie va desemna un sistem de coordonate spatial cu una pana la trei dimensiuni la care se adauga o axa pentru timp.

In anii 20 ai secolului trecut cand a descoperit Hubble legea care-i poarta numele nici vitezele nu erau suficient de precise datorita faptului ca galaxiile au pe langa miscarea generala in fluxul cosmic de expansiune si miscari proprii de pana la cateva sute de km/sec in timp ce vitezele masurate de el nu depaseau 1200km/sec.
Cu cat galaxiile sunt mai departe si viteza lor de recesiune creste si vitezele datorita efectelor gravitationale devin mai mici ca pondere si deci nu mai influenteaza semnificativ datele care se incadreaza in legea sa care astfel prin masuratorile sfarsitului de secol trecut si in continuare pana astazi a fost in permanent confirmata singura problema ramanand determinarea cat mai corecta(exacta) a constantei sale, H0. Astfel pentru viteze mai mari de 3000km/sec si deci redhifturi peste 0.01 influentele acestor viteze proprii eratice scad suficient de mult pentru a nu mai influenta semnificativ valoare lui H0.

Am vorbit in cap 4 despre difeitele tipuri de redshift asa ca nu vom mai reveni specificad doar ca la viteze mari se tine cont si de efectul relativist care corecteaza formula vitezei functie de z(redshift). Am indicat acolo efectul evaluat prin relativitatea restransa dar TRG permite evaluarea unor corectii de ordin superior care depind si de modelul de univers folosit.
Astfel in modelul universului cu densitate asimptotic nula 1+z=e^(v/c) sau v/c=ln(1+z)  http://www-cosmosaf.iap.fr/Cours_cosmo_2.pdf
Multe redshifturi pentru obiectele extragalactice sunt determinate si publicate ca fiind redshifturi heliocentrice ceea ce inseamna ca miscarea de rotatie si miscarile orbitale au fost eliminate din vitezele masurate astfel ca viteza radiala va fi cea a obiectului(galaxie sau grup de galaxii) fata de sistemul nostru solar, fiind insa necesare in continuare si corectia redshiftului si fata de alte miscari ale galaxiei noastre : de rotatie, in interiorul grupului local , impreuna cu grupul local catre supergrupul local si miscarea cosmologica cu referentialul definit de radiatia de fond de microunde la 3 K
https://ned.ipac.caltech.edu/help/velc_help.html

Baletul cosmic, vom denumi astfel toate miscarile pe care le descriu in univers obiectele cosmice, fata de diferite referentiale , balet creat de gravitatie  in zonele din univers la care ea este inca importanta fata de miscarea generala de expansiune cu care se compun diversele miscari locale. Mentionam ca aceasta compunere este de fapt o aparenta intrucat compunem astfel o miscare de extindere a spatiului in sine cu miscari  locale  relative la acest spatiu.

In cap 2 am prezentat structura Universului cunoscut pornind de la sistemul solar trecand prin galaxia noastra, grupul local , clustere si superclustere si terminand cu superclusterul Laniakea care se întinde peste 500 de milioane de ani lumina, cu Marele Atractor spre care se deplaseaza separat de miscarea de expansiune Hubble cam tot universul vizibil pentru noi
Astfel grupul local de galaxii din care face parte si galaxia noastra din care facem si noi parte se deplaseaza relativ la fondul cosmic de microunde in care suntem scaldati de la Big Bang astazi cu o viteza de cca 631km/sec
Daca detaliem aceste miscari putem spune ca ne miscam mai intai in jurul soarelui cu cca 30 km/sec, apoi impreuna cu acesta in jurul centrului galaxiei noastre cu cca 230km/sec iar iesind din galaxie putem constata ca aceasta cu tot ce cuprinde se deplaseaza spre galaxia Andromeda cu care se va intalni in viitor cu cca 90 km/sec ajungand in cele din urnma la acei 630 km/sec cu care se indreapta spre marele Atractor si Atractorul din aglomerarea Shapley.
Fata de toate aceste miscari pentru a ajunge doar la miscarea de expansiune pentru galaxiile mai apropiate trebuie sa le eliminam si astfel viteza ramasa va fi cea care va trebui sa se supuna legii lui Hubble dar pentru galaxii mai indepartate cu viteze de ordinul miilor si  zecilor de mii de km adica cu redshituri peste 0.01-0.1, vitezele fata de referentiale locale nu mai au o pondere insemnata si deci corelatia cu distanta este mai direct evidenta

Va urma: 8.2.3.Tipurile de distante in cosmologie in corelatie cu modele cosmologice
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Octombrie 05, 2017, 10:18:36 AM
8.2.3.Tipurile de distante in cosmologie in corelatie cu modele cosmologice

https://media4.obspm.fr/public/AMC/pages_relat-gene/distance-cosmo.html
cat si http://atunivers.free.fr/universe/redshift.html

Ce semnifica de fapt termenul de distanta intrun univers cu spatiul in continua si lineara dilatare adica in care se schimba in permanenta distantele intre obiectele cosmice.De aceea s-au definit mai multe feluri de distante care intrun univers clasic ,newtonian,  ar avea aceleasi valoare iar in universul relativist deasemenea vor tinde sa aiba aceiasi valoare cu cat si z va tinde sa fie mai mic adica obiectele cosmice sa fie mai apropiate.
Aceste distante sunt distanta proprie care devine comobila daca z creste adica daca universul se extinde, distanta luminoasa si distanta unghiulara. Respectivele distante nu mai sunt identice daca universul este in expansiune si relatia dintre ele este functie de decalajul spectral catre rosu(z)   
Mai apare si distanta parcursa de lumina(timpul parcursului luminii de la emisia ei in trecut si pana la noi in prezent.
Asadar sa le explicam pe rand:

(a) Distanta proprie si distanta comobila (DC)

https://fr.wikipedia.org/wiki/Distance_comobile  https://en.wikipedia.org/wiki/Comoving_distance

Distanta proprie(propriu zisa) este asadar distanta pe care am masura-o intre noi si galaxia emitenta la momentul emisiei luminii daca masuratoarea s-ar face cu o viteza infinita sau daca am imobiliza in timpul masuratorii universul si o notam cu d(t) fiind deci distanta de la un obiect cosmic care se schimba in timp odata cu expansiiunea universului.
Intre doua astfel de distante considerate la doi timpi diferiti exista o relatie de proportionalitate  ce depinde de factorul de scara respectiv, adica d(t)/a(t)=d(t0)/a(t0) adica d(t)=d(t0)x a(t)/a(t0) si daca t0 este  momentul prezent  atunci a(t0) =1 si in final avem: d(t)=d(t0)xa(t)=d(t0)/(1+z)
In cosmologia relativista  distanta comobila D, este definita ca distanta proprie impartita la scara din momentul respectiv(D=d(t)/a(t)=d(t)*(1+z)). La  momentul prezent a(t) este 1 si deci si ditanta comobila este egala cu distanta proprie D=d(t0)
La fel si  daca galaxia este foarte aproape de noi atunci momentul emiterii luminii ar fi foarte aproape de cel actual si deci z=0, respectiv D=d(t0) .
Distanta comobila este de fapt scara distantelor care se extinde cu universul si ne spune unde se afla acum galaxiile, chiar daca noi vedem universul cum era in diferite momente de timp mai tanar si deci mai mic. Cu aceasta scara, marginea extrema a universului vizbil se situeaza azi dupa modelul ΛCDM la cca 47 miliarde ani lumina iar galaxiile cele mai indepartate vizibile azi prin telescopul spatial Hubble se afla la 32 mlrd a.l.
(b) Distanta unghiulara – DA
https://fr.wikipedia.org/wiki/Distance_de_diam%C3%A8tre_angulaire

Distanta unghiulara(Distanta in diametru unghiular) este un indicator, mai ales in cazul universului plat, al distantei reale  la care se afla in trecut fata de noi galaxia cand a emis lumina pe care o vedem acum  si este singura marime direct masurabila in astronomie cu exceptia paralaxei stelelor apropiate  , motiv pentru care daca este posibila masuratoarea, valoarea obtinuta este deosebit de fiabila. Evident ca cu cat emisia este mai tanara(varsta universului la emisie este mai mica ) cu atat galaxia este azi mai departe  de noi. De aceea galaxii care azi sunt la o mare distanta de noi, la momentul emisiei erau mult mai apropiate si deci distantele DA se vor micsora fata de  celelalte distante cosmologice odata cu cresterea lui z, vezi si www.icosmos.co.uk/index.html
Distanta unghiulara, DA , este data de raportul dintre diametrul aparent delta al obiectului cosmic si unghiul θ(talia unghiulara)  sub care acesta se vede si este definita de relatia DA  = delta / θ. Este evident ca cu cat un obiect este mai departe cu atat talia sa unghiulara scade.
Distanta unghiulara este practic opusa  distantei comobile dandu-ne date  din momentul cand a fot emisa lumina(trecutul mai apropiat sau mai indepartat) pe care o vedem in prezent adica fiind legata de distanta comobila prin relatia DA=D/(1+ z) unde D este distanta comobila si deci  DA = d(t)x(1+z)/(1+z) adica DA=d(t) are aceiasi expresie cu distanta proprie ceea ce este un lucru foarte important. De aceea azi si pentru galaxiiile apropiate cu z apropiat de zero distanta proprie este egala cu cea comobila dar si cu cea unghiulara.
(c) Distanta de luminozitate- DL
https://fr.wikipedia.org/wiki/Distance_de_luminosit%C3%A9
Asa cum am vazut un indicator important pentru evaluarea distantei este fluxul luminos primit de la un obiect emitent a carui luminozitate absoluta la emisie  se considera cunoscuta prin intermediul acelor ,,candele standard". Cu cat distanta este mai mare cu atat fluxul luminos primit este mai mic.  Acesta permite definirea distantei de luminozitate DL prin : F(Flux) = L(Luminositate)/(4*Pi*DL^2) care conduce la  DL=[ L/(4Pi *F)]^0.5
In mod curent se foloseste relatia deja indicata anterior in functie de magnitudinea aparenta si absoluta a obiectului luminos: m-M=5log(D)-5
Trebuie adaugat ca intr-un univers relativist plat expansiunea universului dilueaza acest flux(desigur ca o contractie ar amplifica fluxul) . Din acest motiv pentru fluxul primit in prezent la factorul de scara unitar(si patratul acestuia ramnand astfel unitar) este valabila relatia: DL=D(1+z) unde D este distanta comobila la a=1. Constatam ca pentru obiecte foarte apropiate cu z foarte mic si distanta de luminozitate este egala cu cea proprie dar creste foarte mult fata de aceasta odata cu cresterea lui z.
Constatam ca distanta de luminozitate DL=DA(1+z)^2 adica creste mult in raport cu distanta unghiulara  pe masura ce z creste  asa cum se poate vedea si din diagramele din figura din finalul articolului http://atunivers.free.fr/universe/redshift.html
Putem afirma din acest motiv ca de fapt de la valori mai mari ale lui z distanta de luminozitate nu este o scara de distante realista pentru galaxiile mai distante(z mai mare). De fapt intr-un univers in expansiune galaxiile indepartate sunt mult mai putin luminoase,  lumina emisa repartizandu-se pe o suprafata mai mare din cauza dilatarii spatiului motiv pentru care ele par mult mai indepartate necesitand telescoape foarte puternice pentru a fi vazute . Stim ca galaxiile vazute cu ajutorul telescopului spatial Hubble sunt atat de slabe ca apar ca si cum s-ar afla la o distanta de 350 miliarde a.l. evident aceasta fiind doar o distanta aparenta ele fiind mult mai aproape. De fapt aceasta distanta este cea care s-ar obtine daca s-ar aplica legea lui Hubble fara a limita superior viteza.
(d) Distanta  de Propagare a Fotonilor sau Timpul de parcurs al luminii 
Aceasta a patra distanta(de fapt timp) si este definita ca diferenta dintre timpul present (varsta universului Tpr  minus varsta universului la emisie Tem care este durata parcursului luminii cu viteza c). Asta inseamna de fapt expresia gresit folosita ca universul are o raza de cca 14 mlrd a.l. corect fiind sa spunem ca universul are o varsta de cca 14 miliarde ani si ca deci lumina din surse mai indepartate nu a avut inca timpul sa ne parvina.Practic aceasta ar fi o distanta reala intre obiectele cosmice receptor si emitator doar daca universul nu ar fi in expansiune, distanta asa dar fixa nevariind cu timpul. De aceea la valori mici ale lui z aceasta este distanta si comobila si unghiulara si de luminozitate fiind data strict de legea lui Hubble.
In diagrama finala de la  http://atunivers.free.fr/universe/redshift.html se traseaza aceste patru scari de distante descrise, respectiv distanta functie de redshift(z), adica inversa legii lui Hubble care este z functie de distanta. Se constata ca pentru redshifturi mici(pana la un z=0.1-0.2(d=cca 2 mlrd a.l) asa cum apare si din formule, variatia este liniara conform legii lui Hubble descrise , pantele curbelor in zona de liniaritate reprezentand varsta universului aceiasi indiferent de curbe lucru regasit si in diagramele prezentate.
De altfel orice model cosmologic la care nu se realizeaza aceasta situatie adica aproape identitate intre diversele tipuri de distante si liniaritate a curbelor de acest tip in zona valorilor mici ale lui z, este considerat azi invalid fiind automat eliminat.
Cateva concluzii fata de aceste date ar fi urmatoarele:
Galaxiile cele mai indepartate dar totusi vizibile prin telescopul Hubble au ajuns la un redshift z=10 si putem considera ca protogalaxiile cele mai indepartate din univers au proabil un redshift de cca z=15. Repetam ca este vorba de viteze de recesiune , de expansiune spatiala care nu au nicio limita superioara, redshiftul 1  corelandu-se dupa cum stim cu viteza luminii dar in cadrul formulelor relativitatii restranse date in cap 4, viteza de recesie  pentru z=1 este de 0.6 c si cand z creste nelimitat aceasta tinde la viteza luminii c. Teoretic marginea universului vizibil poseda un z =infinit pentru ca ar tebui sa vedem la momentul zero cand factorul de scara era zero si deci z era infinit..
Distanta de luminozitate  (DL) ne arata de ce este atat de greu sa vedem galaxiile cele mai indepartate odata ce o protogalaxie cu un redshift de 15 conform diagramei referite apare ca fiind la o distanta imposibila dar aparenta optic de 560 mlrd a.l. chiar daca distanta sa unghiulara ne spune ca era la cca 2,2 mlrd a.l cand a emis lumina prin care o vedem azi. Distanta parcursa de lumina ne indica ca aceasta protogalaxie  a voiajat cca 13.6 mlrd ani de cand a fost emisa lumina si pana acum si infine distanta comobila (DC) ne spune ca aceasta galaxie azi daca mai exista si daca am putea-o vedea ar fi la cca 35 miliarde ani lumina de noi Deasemeni pentru z=infinit distanta comobila este raza universului actual adica cca 47,2 mlrd a.l.
Un element considerat sigur este ca tinand cont de valoarea constantei lui Hubble dat in NED ca fiind 73km/sec/Mpc putem spune ca procentul de crestere per unitate de timp a scarii lungimilor , respectiv a distantei dintre galaxii este de 2,52 x 10-16 % pe seconde, 7,93 x 10-9 % pe an sau 7,93 % intrun miliard de ani http://physique.merici.ca/astro/chap17ast.pdf
Diversele modele cosmologice relativiste pentru expansiune prezentate in cap 5 ne dau diferite distante cosmice pe care le vom revedea in cele ce urmeaza:
  -Astfel dupa modelul De Siter -Einstein (EDS) varsta universului azi este de  9,61mlrd ani . In acest model ca si in celelalte de altfel  se poate calcula care era  distanta fata de noi a unui obiect cosmic luminos cand acesta a emis lumina pe care o vedem azi adica d, distanta proprie dar si care este distanta de la obiect fata de noi astazi(distanta D comobila) si din diferenta dintre ele putem deduce cu cat a crescut distanta de la sursa si pana la noi in acest timp, cat si timpul de sosire(dupa cat timp)a luminii plecata azi spre noi, factorul de scara la primirea in viitor a luminii si distanta la care ne vom afla atunci fata de respectivul obiect luminos.
Astfel quasarul 3C 273 deja analizat(http://physique.merici.ca/astro/chap17ast.pdf)
era la momentul emiterii luminii pe care o vedem azi la o distanta de 1,78 mlrd ani. Iar azi se afla la o distanta de 2,06 mlrd a.l. corespunzator factorului de scara a=0.86, indepartandu-se de noi cat timp lumina emisa ne-a ajuns, cu inca 280 milioane a.l.
Tot pentru acest quasar cunoscand distanta comobila lumina emisa in prezent ne va ajunge cand universul va atinge varsta de 11,82 mlrd ani respectiv dupa un timp de 2,21 mlrd ani (diferenta dintre 11,82 mlrd ani si varsta acuala de 9,61mlrd ani) cand factorul de scara va fi a=1,148((11.82/9.61)^.66)= si deci distanta pana la quasar va fi de 2,06mlrd a.l.x1,148=2,36mlrd.a.l.
Putem determina si evolutia  razei a universului observabil care este data de relelatia: D =3ctv unde tv este varsta universului in momentul in care evaluam aceasta distanta.Daca tv este dat in mlrd a.l. atunci distanta d va fi 3tv mlrd a.l.
Daca tv este T varsta actuala a universului(9,61mlrd ani)atunci D=3T=28,83mlrd.a.l distanta care reprezinta raza universului observabil azi, dar cand de exemplu universul va avea 12 mlrd ani  atunci  raza universului observabil dupa acest model cosmologic va fi de 36 mlrd.a.l. Aceasta inseamna ca  azi nu putem vedea un obiect cosmic aflat la o distanta de 30 mlrd a.l. pentruca lumina nu poate sa ajunga pana la noi chiar daca a fost emisa la BB
Putem raspunde si la o problema de tipul cand vom vedea un obiect cosmic aflat azi in afara razei observabile, de ex la 40mlrd al, raspunsul fiind ca atunci cand universul va avea varsta T de 25,67 mlrd ani adica dupa inca 16,06 mlrd de ani desigur doar conform acestui model cosmologic.
Si ce este cel mai interesant aspect al acestui model este ca in principiu este doar o problema de timp pentru a avea in raza universului observabil tot ce exista in Univers aceasta raza crescand mai repede decat timpul si deci in cele din urma vom vedea toate galaxiile indiferent de distanta care este azi pana la ele.
Din cele de mai sus vedem care sunt datele ce se pot obtine cu acest model cosmologic daca se cunoaste redshiftul z al unui obiect cosmic si constanta lui Hubble. Aceleasi tip de date se pot obtine si in modelul azi considerat cel mai corect respectiv  modelul actual ΛCDM.

   -Dupa modelul actual ΛCDM varsta actuala a unversului este de 13,8 mlrd ani(valoarea din http://physique.merici.ca/astro/chap17ast.pdf) iar raza universului observabil este deasemeni mult mai mare respectiv de  47,2 mlrd a.l. asadar Universul observabil are un diamtru de cca 95,4 mlrd a.l., sursele aflate la limita acestuia au emis primele raze de lumina la inceputul universului, dar instrumentele noastre nu au atins aceasta distanta. Deci nu am putea vedea lumina unei surse mai indepatate pentruca in 13,8 miliarde de ani de la aparitia luminii si cu viteza acesteia de 300000km/sec nu ar fi avut timpul sa alunga la noi. Daca ne intrebam cu ce decalaj spectral z ar trebui dupa acest model sa vedem lumina primita din epoca cand universul avea zece la suta din dimensiunea de azi adica un factor de scara a=0.1, ceea ce se intampla cca acum aproape 13 miliarde ani, aplicand relatia indicata in cap 5, a=1/(z+1 ) adica z=1/a-1 avem z=9 .
Evolutia crescatoare cu timpul a factorului de scara se face dupa o relatie in sinus hiperbolic,
a=[0,667 sinh(t/11,56 mlrd a) ]^(2/3) unde sinh(x) =(e^x-e^x)/ 2
rezultand pentru a=1 varsta universului T=13,80 mlrd ani. Din aceasta curba hiperbolica se observa ca in prima perioada de existenta a universului adica pana la varsta de cca 8 miliarde ani graficul are o usoara convexitate in sus desnsitatea de materie fiind mai mare decat cea a vidului, materia provocand o incetinire a expansiunii dar pe masura ce universul se dilata densitatea materiei scade fiind la un moment dat egalata de cea a vidului (acea varsta de 8 mlrd ani)apoi sensul inversandu-se, densitatea vidului depasind-o pe cea a materiei si deci si rata de expansiune a universului creste cu timpul mai repede graficul devenind concav si fata de modelul EDS unde constanta Hubble tindea foarte lent spre zero aici constanta lui Hubble desi scade in timp, nu mai tinde la 0 ci spre o limita egala cu 56,4 km/sec/Mpc asta insemnand ca dupa acest moment galaxiile vor continua sa se indeparteze cu o viteza crescatoare conform legii lui Hubble disparand in timp din raza noastra de observatie astfel ca universul observabil s-ar reduce in cele din urma doar la propria noastra galaxie unde legaturile intre stele sunt realizate in baza gravitatiei mai ales newtoniene.
Daca in unversurile EDS si Friedmann deschise un corp ceresc sfarsea prin a intra in raza noastra vizuala constanta Hubble scazand catre zero si deci viteza de indepartare scazand si ea corespunzator si putand fi deci intrecuta in final de viteza luminii, in acest univers din calcule rezulta ca pentru corpurile aflate azi la o distanta de peste 17,34 mlrd a.l. lumina emisa azi  nu va ajunge niciodata la noi la fel cum daca inoti contra curentulu cu o viteza mai mica decat a acestuia nu vei ajunge niciodata mai departe de punctul de plecare ci din contra. Daca lumina a fost emisa la BB adica la momentul zero si aceasta este asteptata indefinit(t este infinit) rezulta ca daca azi este la peste 63.68mlrd a.l.niciodata nu va putea fi vazuta de noi.
In modelul ΛCDM  se calculeaza cele patru distante prezentate mai sus  odata ce se calculeaza distanta comobila functie de z.
Exista un program care livreaza rapid aceste elemente functie doar de z si de date ale modelului dupa cum vom vedea ca face si NED.
Acest program se afla la http://www.icosmos.co.uk/index.html si vom prezenta rezultate returnate pentru modelul cu datele de baza de la a) si apoi de la b) pentru diferite valori ale lui z pentru cele patru distante cosmologice discutate anterior care vor rezulta in rapoartele determinate mai inainte teoretic functie de 1+z

          Parametrii de baza ai modelului ΛCDM  (Ωm + ΩΛ)=1

a) H0= 73km/sec/mpc;  Varsta univ=T0=13.299 Mlrd ani 
    Ωm+ ΩΛ =1;  Ωmatter= 0.27;   Ωvacuum = 0.73

z                                                    0.0001         0.001         0.01        0,1           1             10     

Distanta comobila(z)                 0.4107        4.106      40.984         402      3227       9400
D[Mpc]

Distanta unghiulara(z)              0.4106        4.102       40.578        366      1613          854
DA[Mpc]

Distanta de luminozitate(z)       0.4107        4.11         41.394        442      6453   103396
DL[Mpc]

Varsta univers la z, Tem        13.2975     13.2846      13.17        12.05     5.78        0.47



b) H0= 67km/sec/mpc;  Varsta univ=14.4898 Mlrd ani 
    Ωm+ ΩΛ =1;  Ωm= 0.27;   ΩΛ = 0.73

Distanta comobila(z)                 0.45         4.47              44.65       438.2       3515   10241
D[Mpc]

Varsta univers la z, Tem       14.4883      14.475          14.34     13.13        6.30      0.51



Nota: Se constata ca modificarea lui H0 modifica in acelasi sens si aproape in acelasi raport rezultatele obtinute cu modelul ΛCDM cu exceptia varstei universului care este schimbata in sens invers.

Cat despre distante pana la valori mai mici ale lui z adica pana la 0.01 (v=3000km/sec) ele se mentin destul de apropiate indiferent de natura lor pentru ca ulterior asa cum spune si teoria sa inceapa sa se deosebeasca substantial datorita inflentei diferite a factorului de scara

Toate aceste elemente se regasesc intrun anume fel sintetizate in ceea ce se numeste universul obsevabil(https://en.wikipedia.org/wiki/Observable_universe) ale carui dimensiuni mult mai mari decat distanta parcursa de lumina intrun timp egal cu varsta universului daca acesta nu s-ar extinde permanent, le-am evidentiat si noi in cazul celor doua modele de univers analizate mai consistent unde am vazut ca in universul Einstein- de Sitter diametrul comobil al universului este de cca  28.83mlrd.a.l pentru o varsta de 9,61 Gal iar in universul standard actual (ΛCDM) diametrul comobil este de cca 46-47 Gal la o varsta de 13.8 Ga (aceste valori depind de valoarea constantei lui Hubble de azi si desigur de ceilalti parametrii considerati in modelul cosmologic utilizat).
In corelatie cu acest univers observabil care, trebuie sa atragem atentia ca va fi altul din punct de vedere al componentei galactice daca va fi construit pornind de la observatii realizate sa zicem in zona Marelui Atractor, respectiv ca vor intra obiecte cosmice nevizibile de la noi dar legea lui Hubble fiind unica in Univers si legile acestuia deasemenea si TBB care s-ar crea acolo ar trebui sa fie aceiasi si chiar daca dupa inflatie aceste doua universuri nu ar fi identice trebuie sa consideram ca pana la inflatie ( https://en.wikipedia.org/wiki/Chronology_of_the_universe ) fiind in zone diferite de Univers tot ce exista consatatabil sau nu de catre noi s-a aflat in acel punct fierbinte cu care incepe B.B, dar repet, ca in corelatie cu universul nostru observabil trebuie sa mentionam diversele sale limite,  respectiv asa numitele orizonturi din care despre cel observabil(orizontul comobil)  deja am tot vorbit care sunt urmaribile plecand de la https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_cosmological_horizons
si care sunt  caracterizate de urmatoarele distante comobile conform  ΛCDM
-Orizontul comobil( cosmologic) deja discutat, azi (la varsta universului de 13.8 Ga)  cu raza de cca 46 -47 Gal  si care deci da o limita pentru distanta pana la care vedem datorita varstei finite a Universului.
-Orizontul (raza, sfera ) Hubble care este un orizont conceptual care separa sfera in interiorul caruia obiectele cosmice se indeparteaza cu v< c(z<1),  de spatiul exterior acesteia cu z>1.Pe acest orizont, z=1 si de aici rezulta si valoarea razei care este in functie de valoarea lui H0. Asadar raza Hubble a variat si va varia cu timpul exact precum constanta Hubble, adica creste pe masura ce H scade.In timp obiectele aflate la un moment dat la limita z=1 vor intra in interiorul sferei Hubble datorita cresterii acesteia si deci nu se poate spune ca in afara razei lui Hubble actuale nu vom vedea niciodata obiectele cosmice exterioare acesteia cum se intampla cu orizontul evenimentelor cosmice (cosmic event horizon). Valoarea ei este cam ce cred cei care nu inteleg extinderea universului in chiar timpul propagarii luminii, cifra ce da varsta universului dar in unitati de distanta adica ani lumina(adica cca 13.8-14 Gal)
-Orizontul evenimentelor care este diferit de orizontul cosmologic in sensul ca daca acesta reprezinta cea mai mare distanta comobila de la care lumina poate ajunge la observator intrun anume timp, in speta varsta universului,orizontul evenimentelor reprezinta cea mai mare distanta la care poate ajunge in viitor lumina emisa acum  si cu datele universului nostru observabil rezulta de cca 16.3 Gal
-Orizonturi practice cum este orizontul optic de la care putem vedea primii fotoni la 380000 ani de la Big Bang sau orizontul pentru neutrino adica cel mai indepartat de la care apar neutrinii cat si orizontul undelor gravitationale respectiv cea mai departata distanta de la care undele gravitationale pot circula liber si care se considera cand va fi detectat a fi dovada directa  a sfarsitul epocii inflatiei cosmice.

Putem finaliza aceaste considerente subliniind ca fiecare locatie din Univers isi are propriul sau Univers observabil care nu trebuie neaparat sa se suprapuna cu al nostru care este centrat pe galaxia si sistemul nostru solar, dar si ca toate acestea la momentul inceputului se confundau ai acea regiune unde spatiul si timpul luau nastere. Nu exista nici-o proba ca universul in intregul sau s-ar limita doar la cel numit de noi 'observabil" si ca galaxiile pe care noi le putem vedea nu ar fi decat o parte infima a celor pe care nu le putem vedea.
Astfel sunt estimari ale unor valori minimale pretinzand ca universul in total eeste de cca 250 de ori mai mare decat cel observabil Il y a [https://www.universetoday.com/83167/universe-could-be-250-times-bigger-than-what- is-observable /] si exista si estimari care trimit la valori mult mai mari de cel putin 10^10^10^122 mai mari decat universul observabil[https://arxiv.org/pdf/hep-th/0610199v2.pdf]


Va mai urma 8.2.4. Cinci studii de caz din catalogul NED
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Octombrie 16, 2017, 12:34:56 PM



8.2.4. Cinci studii de caz din catalogul NED

Vom  exempllfica cele descrise cu date din catalogul NED pentru doua cazuri din extremitatile domeniului vitezelor de recesie(z=0.000754 si z=7.1) si trei  din interiorul domeniului din care unul este NGC 4258 considerat un exemplu de bune practici fiind folosit si la calibrari in domeniu asa cum am mentionat.
Aceste date se gasesc in  NED unde  insa sunt si situatii cand ele nu apar in mod complet sau chiar pentru unele galaxii nu apar deloc.
Comentariile care ne apartin in totalitate sunt prezentate bolduit si cu italice.
In legatura cu diferite viteze determinate in campul expansiunii  universale putem determina distante  corespunzatoare cu ajutorul relatiei lui Hubble aplicata pentru o anume valoare considerata pentru Ho, constanta lui Hubble, asa cum le vedem prezentate si in NED.
Mentionam ca doua apar ca fiind viteze esentiale si anume prima, cea raportata la soare respectiv cea heliocentrica (prima din cele opt viteze calculate si corectate in diverse siteme de referinta) care este si viteza care caracterizeaza prin redshiftul asociat, obiectul din catalog  la prima definire a sa, asa cum vom arata mai jos si a doua, cea calculata si corectata fata de referentialul radiatiei cosmice de fond de 3K, cea cu al carui redschift se aplica modelul cosmologic ΛCDM asa cum deasemenea vom vedea in continuare.

Asadar:
I. Obiectul cosmic Sextans Dwarf Sph  (satelit al Caii Lactee) aflat la o distata masurata independent de redshift, D=0.086Mpc , cu un redshift z=0.000754 caruia ai corespunde o viteza de recesiune de 226 km/sec(v=cz)
In NED se indica o gama de valori masurate petru z de la 0.00047 la 0.00076(sau v=141-228km/sec) si o gama de distante masurate independent de redshift(z) in domeniul 0,075 Mpc pana la 0.096 Mpc.
Se observa ca pentru aceste valori ale redshiftului adica ale vitezei de recesie daca miscarea ar fi guvernata doar de legea lui Hubble(v=H0*D, H0=73 km/sec/Mpc) atunci distanta ar trebui sa fie in domeniul cz/H0 adica de la minim 141/73 la maxim 228/73 respectiv de la 1,93Mpc la 3,12Mpc , care este dupa cum se vede un cu totul alt domeniu,mult mai ridicat decat cel al distantelor masurate astronomic fara a se folosi legea lui Hubble care sunt sub un Mpc si sunt certe (cat pot fi de certe astfel de masuratori)
Explicatia este faptul ca vitezele si ele masurate exact cu deplasarea spre rosu (redshift) sunt cum am explicat anterior o suprapunere intre viteza cosmologica data de legea lui Hubble si cele locale date de gravitatia in siatemul local si celelalte referentiale folosite.
Reamintim ca in cap 5 am explicat valoarea vitezei cu care se apropie de noi Andromeda(D= 0, 767 Mpc) la care fortele de atractie depasesc  fluxul cosmologic decris de legea lui Hubble.
In capitolul de date de baza se prezinta opt tipuri de viteze calculate si corectate in opt referentiale si vom da tabelul ca atare mentionand ca sunt situatii cand pentru unele obiecte cosmice de regula dintre cele mai apropiate, toate opt sau doar unele pot fi de apropiere(blueshiftate):

Calculated and Corrected Velocities
V (Heliocentric):        226 +/-1 km/s       2011MNRAS.411.1013B
V (Kinematic LSR):       218 +/-1 km/s       1986MNRAS.221.1023K
V (Galactocentric GSR):   74 +/-6 km/s       1991RC3.9.C...0000d
V (Local Group):          8 +/-13 km/s       1996AJ....111..794K
V (3K CMB):             583 +/-25 km/s       1996ApJ...473..576F
V (Virgo Infall only):    8 +/-13 km/s       2000ApJ...529..786M
V (Virgo + GA only)       8 +/-13 km/s       2000ApJ...529..786M
V (Virgo + GA + Shapley)  8 +/-13 km/s       2000ApJ...529..786M

Nota : Se constata ca viteza heliocentrica de 226 km/sec(z= 0.000754 este aceiasi cu viteza definitorie  a obiectului prezentat dar si ca viteza 3k CMB de 583km/sec(z=0.00194) mai mare decat dublul primeia va caracteriza campul « curgerii »(expansiunii) Hubble in aplicarea legii  lui Hubble in cadrul modelului ΛCDM la calcul distantelor cosmologice . Mentionam ca aceiasi constatare se va face si la urmatoarele obiecte cosmice aici prezentate ca si la toate cele prezentate in NED si nu vom mai repeta aceasta Nota.

Obsevam pentru aceast obiect foarte apropiat  o variatie semnificativa a vitezelor in ciuda valorilor lor mici, respectiv de la 8km/s (valoare foarte mica in sistemul local , mai mica si decat eroarea de masura posibila de +/-13 km/s) pana la 583km/s cu patru subdomenii si anume primele doua heliocentric si kinematic LSR cu viteze de cca 220km/s, viteza GSR de 74/km/s, vitezele referite la zone indepartate incepand cu grupul local, clusterul Virgo singur sau impreuna cu Marele Atractor(GA)si cu aglomerarea Shapley deasemeni cu valori foarte mici de 8km/s si in cele din urma relativ la radiatia cosmica de fond de 3K cu o viteza de 583 km/sec.
Ce este interesant este ca in conformitate cu aceasta imprastiere in rezultatele privind vitezele pentru ultimele sase tipuri (intrucat in continuare se elimina primele doua referitoare la sistemele locale Heliocentric si Kinematic LSR), prin aplicarea legii lui Hubble se obtin cum este de asteptat distante cu valori in aceiasi masura de imprastiate, adica de la 0,11 Mpc la 8Mpc.
 
D (Galactocentric GSR):  1.01 +/-0.11 Mpc     (m-M) = 25.03 +/- 0.22 mag
D (Local Group):         0.11 +/-0.18 Mpc     (m-M) = 20.25 +/- 2.07 mag
D (3K CMB)   :           7.99 +/-0.66 Mpc     (m-M) = 29.51 +/- 0.17 mag
D (Virgo Infall only):   0.11 +/-0.01 Mpc     (m-M) = 20.13 +/- 0.22 mag
D (Virgo + GA only):     0.11 +/-0.01 Mpc     (m-M) = 20.22 +/- 0.21 mag
D (Virgo + GA +Shapley): 0.11 +/-0.01 Mpc     (m-M) = 20.23 +/- 0.21 mag

Ne intrebam daca pentru niste viteze care sunt relative la un referential anume se pot admite diferente atat de mari conducand si la variatii pentru distanta de la obiect la noi si ce semnificatie sa dam acestui aspect?

Astfel de situatii se intampla la toate obiectele analizate in zona redshifturilor foarte mici adica sub 0.001
Deasemenea in zona valorilor foarte mici si mici pentru z, se constata ca pot exista diferente mari intre aceste viteze fiind chiar si de semne diferite adica aparand blueshifturi,uneori chiar si in toate referentialele  cum este pentru M31(Andromeda) cand apropierea de noi nu mai poate fi pusa la indoiala si  unde nu se mai pune problema aplicarii legii lui Hubble si nu se mai indica in NED nimic referitor la distante.
Totusi uneori daca la referentialul 3k CMB se indica o viteza pozitiva si mai exista si alta la unul din cele 6 referentiale care nu se elimina pe parcurs, atunci se calculeaza distante cu Hubble pentru acele viteze care sunt pozitive si se aplica modelul ΛCDM pentru referentialul 3k CMB, dar nu si daca doar viteza din referentialul 3k  CMB este singura pozitiva
O situatie ciudata constatata in zona valorilor mici ale lui z este cea in care desi se indica viteze in toate cele 8 referentiale, asadar si in referentialul 3k CMB , toate pozitive(redshifturi) nu apare nicio distanta calculata cu legea lui Hubble!? noi considerand aceasta ca o anomalie pentru care nu avem vreo explicatie.

In final modelul cosmologic aplicat   ΛCDM conduce la :
Cosmology-Corrected Quantities [Ho = 73.00 km/sec/Mpc,  Ωmatter = 0.27,  Ωvacuum= 0.73]
[Redshift 0.001946 as corrected to the Reference Frame defined by the 3K Microwave Background Radiation]
Luminosity Distance:               8 Mpc          (m-M) = 29.52 mag
Angular-Size Distance      :      7.97 Mpc      (m-M) = 29.51 mag
Co-Moving Radial Distance  : 7.99 Mpc      (m-M) = 29.51 mag
Co-Moving Tangential Dist. :  7.99 Mpc      (m-M) = 29.51 mag
Co-Moving Volume           :     2.13e-06 Gpc^3
Light Travel-Time          :         0.026 Gyr
Age at Redshift 0.001946   :   13.273 Gyr
Age of Universe            :         13.299 Gyr

Nota: Din tabelele mai sus prezentate cu referire la viteze, constatam ca pentru referentialul 3K CMB viteza (z) este    583km/sec(z=0.00194) +/- 25 km/s  adica acesta este redshiftul cu care se va lucra in modelul  ΛCDM  iar distanta calculata corelat cu curgerea Hubble in acel referential este 7.99 +/-0.66 Mpc,  (m-M) = 29.51 +/- 0.17 mag, adica exact valoarea distantei comobile.
Observam de asemenea ca cele patru distante(Dl, Da , d si cea strabatuta de lumina in timpul de la varsta univerului la factorul de scara indicat prin z si pana azi(varsta acuala a universului de 13.299 mlrd.a.l. conform acestui model cosmologic sunt aproape identice ceea ce este normal pentru valori atat de mici ale lui z.

In acelasi timp constatam ca datele de baza si care nu tin cont  de expansiunea universului, asadar care nu sunt corectate in functie de aceste elemente fundamentale ale modelului cosmologic dau cu totul alt raport pentru constanta lui Hubble respectiv 226km/sec/0.086Mpc= 2628km/sec/Mpc  cu un domeniu minim /maxim determinat de valorile minim /maxime ale lui z(v) si d de 141/0.096 – 228/0.075 adica 1354km/sec/Mpc – 3040 km/sec/Mpc !?

II. Obiectul cosmic  NGC 4258 considerat in literatura  un exemplu de bune practici in domeniu.
Acesta este aflat la o distata masurata independent de redshift, D=7,0 +/-0.5Mpc  avand  un redshift z=0.001494 caruia ai corespunde o viteza de recesiune in sitemul helioentric  de 448 km/sec(v=cz).
In NED se indica o gama de valori masurate petru z de la 0.0014 la 0.0017(sau v=420km/sec - 510km/se)c si o gama de distante masurate independent de redshift(z) in domeniul 3.9 Mpc pana la 9.5 Mpc.
Se observa ca pentru aceste valori ale redshiftului adica ale vitezei de recesie daca miscarea ar fi guvernata doar de legea lui Hubble(v=H0*D, H0=73 km/sec/Mpc) atunci distanta ar trebui sa fie in domeniul cz/H0 adica 420/73 la 510/73 respectiv de la 5.75Mpc la 6.99Mpc , care sunt  dupa cum se vede intrun domeniu acoperit si de masuratorile independente de redshift, ceace ne indica faptul ca miscarea  este guvernata in principal de expansiunea universala asa cum se va vedea si din ce urmeaza

Calculated and Corrected Velocities

V (Heliocentric)                  448 +/-3 km/s                1991RC3.9.C...0000d
V (Kinematic LSR)             456 +/-3 km/s                1986MNRAS.221.1023K
V (Galactocentric GSR)      508 +/-4 km/s                1991RC3.9.C...0000d
V (Local Group)                  507 +/-5 km/s                1996AJ....111..794K
V (3K CMB)                       654 +/-15 km/s              1996ApJ...473..576F
V (Virgo Infall only)            531 +/-5 km/s                2000ApJ...529..786M
V (Virgo + GA only)            578 +/-6 km/s                2000ApJ...529..786M
V (Virgo + GA + Shapley)   581 +/-6 km/s                2000ApJ...529..786M
In aceasta zona a distantelor fata de noi cu redshifturi mai mari decat 0.001 si deci viteze de peste 300km/sec imprastierea valorilor celor opt campuri de viteze este mult mai redusa vitezele fiind in domeniul 448-654 km/sec. Si in acest caz viteza maxima este data de campul radiatiei cosmice de fond.
Datorita restrangerii domeniului de variatie al celor sase campuri de viteze se obtin valori corespunzatoare ale distantelor in curgerea universala Hubble(Hubble Flow Distance) dupa cum urmeaza:

Hubble Flow Distance and Distance Modulus(where Ho=73.0 +/-5 km/sec/Mpc)

D (Galactocentric GSR)       6.95 +/-0.49 Mpc    (m-M) = 29.21 +/- 0.15 mag
D (Local Group)                   6.95 +/-0.49 Mpc    (m-M) = 29.21 +/- 0.15 mag
D (3K CMB)                        8.96 +/-0.66 Mpc    (m-M) = 29.76 +/- 0.15 mag
D (Virgo Infall only)            7.27 +/-0.51 Mpc    (m-M) = 29.31 +/- 0.15 mag
D (Virgo + GA only)            7.92 +/-0.56 Mpc    (m-M) = 29.49 +/- 0.15 mag
D (Virgo + GA + Shapley)   7.96 +/-0.56 Mpc    (m-M) = 29.51 +/- 0.15 mag

In final modelul cosmologic aplicat   ΛCDM conduce la
Cosmology-Corrected Quantities [Ho =  73.00 km/sec/Mpc, Ωmatter =   0.27, Ωvacuum =   0.73]
[Redshift 0.002181 as corrected to the Reference Frame defined by the 3K Microwave Background Radiation]
Luminosity Distance        : 8.97 Mpc      (m-M) = 29.76 mag
Angular-Size Distance      : 8.93 Mpc      (m-M) = 29.76 mag
Co-Moving Radial Distance  : 8.95 Mpc      (m-M) = 29.76 mag
Co-Moving Tangential Dist. : 8.95 Mpc      (m-M) = 29.76 mag
Co-Moving Volume           : 3.01e-06 Gpc^3
Light Travel-Time          :    0.029 Gyr
Age at Redshift 0.002181   :   13.270 Gyr
Age of Universe            :   13.299 Gyr

Nota: Din tabelele prezentate pentru viteze constatam ca pentru referentialul 3K CMB viteza (z) este 654(0.002181) +/- 15 km/s  adica acesta este redshiftul cu care se va lucra in modelul  ΛCDM  iar distanta calculata corelat cu curgerea Hubble in acel referential este 8.96 +/-0.66 Mpc; (m-M) = 29.76 +/- 0.15 mag adica aproape exact valoarea distantei comobile calculate cu modelul  ΛCDM
Observam de asemenea ca cele patru distante: Dl, Da , d, si cea strabatuta de lumina ca si la obiectul anterior  sunt foarte aproapiate ceea ce este normal pentru valori atat de mici ale lui z.
In acelasi timp constatam ca datele care nu tin cont de z, de expansiunea universului, asadar care nu sunt corectate in functie de aceste elemente fundamentale ale modelului cosmologic dau  un raport pentru constanta lui Hubble respectiv 448km/sec/7Mpc= 64km/sec/Mpc  cu un domeniu minim /maxim determinat de valorile minim /maxime ale lui z(v) si d de 420/9.5 – 510/3.9 adica
44 km/sec/Mpc – 130.7km/sec/Mpc, adica intrun domeniu acceptabil pentru constanta Hubble.

III. Obiecul cosmic NGC 7619
Cu o scurta mentiune in care precizam ca este cel mai indepartat obiect din cele pe care le-a urmarit in 1929 Hubble fiind o galaxie dintrun grup de galaxii din constelatia Pegasus dar pe acesta neintroducandu-l in graficul sau intrucat masratori de viteza de ultima ora indicau 3779 km/sec(adica un z >0,01)
Azi din NED avem urmatoarele valori z= 0.012549 respectiv v=3762 km/sec
Distante independente de z : 32,4Mpc– 102Mpc si valori ale redshiftului z intre z=0.0125 – 0.012806 respectiv pentru viteze intre 3750km/sec si 3842 km/sec.
La aceste valori ale lui z(v) legea lui Hubble ne situeaza cu distanta in domeniul 51,4-52,6 Mpc adica in domeniul indicat si de masuratorile independente de redshift  ceace ne confirma  faptul ca miscarea galaxiei este guvernata in principal de expansiunea universala asa cum se va vedea si din ce urmeaza:


Calculated and Corrected Velocities
V (Heliocentric)           : 3762 +/- 5 km/s       2000AJ....119.1645T
V (Kinematic LSR)          : 3767 +/- 5 km/s       1986MNRAS.221.1023K
V (Galactocentric GSR)     : 3911 +/- 8 km/s       1991RC3.9.C...0000d
V (Local Group)            : 3987 +/- 14 km/s      1996AJ....111..794K
V (3K CMB)                 : 3391 +/- 26 km/s      1996ApJ...473..576F
V (Virgo Infall only)      : 3848 +/- 17 km/s      2000ApJ...529..786M
V (Virgo + GA only)        : 3775 +/- 18 km/s      2000ApJ...529..786M
V (Virgo + GA + Shapley)   : 3768 +/- 18 km/s      2000ApJ...529..786

Hubble Flow Distance and Distance Modulus(where Ho=73.0+/-5 km/sec/Mpc)

D (Galactocentric GSR)   53.6 +/-3.8 Mpc      (m-M) = 33.65 +/- 0.15 mag
D (Local Group)          54.6 +/-3.8 Mpc      (m-M) = 33.69 +/- 0.15 mag
D (3K CMB)               46.5 +/-3.3 Mpc      (m-M) = 33.34 +/- 0.15 mag
D (Virgo Infall only)    52.7 +/-3.7 Mpc      (m-M) = 33.61 +/- 0.15 mag
D (Virgo + GA only)      51.7 +/-3.6 Mpc      (m-M) = 33.57 +/- 0.15 mag
D (Virgo + GA + Shapley) 51.6 +/-3.6 Mpc      (m-M) = 33.56 +/- 0.15 mag

Se constata o si mai mare reducere a marjei din domeniul de variatie al vitezelor ceace inseamna ca miscarile independente de expansiunea universala isi reduc mult importanta,acest domeniu in care se pot masura cu precizie si redshifturile dar si distantele independent de redshift, fiind unul in care legea lui Hubble poate fi pusa in evidenta cu precizie mai ridicata. Este interesant ca daca pentru redshifturi mai mici viteza (si desigur ca si distanta) pentru referentialul radiatiei cosmice de fond 3K CMB erau mai mari sau chiar mult mai mari fata de celelalte, aici valorile sunt apropiate, in cazul de fata usor mai mici)

Distantele calculate cu modelul cosmologic  ΛCDM sunt:
Cosmology-Corrected Quantities [Ho =  73.00 km/sec/Mpc, Ωmatter =   0.27, Ωvacuum =   0.73]
[Redshift 0.011313 as corrected to the Reference Frame defined by the 3K Microwave Background Radiation]
Luminosity Distance        : 46.9 Mpc      (m-M) = 33.35 mag
Angular-Size Distance      : 45.8 Mpc      (m-M) = 33.31 mag
Co-Moving Radial Distance  : 46.4 Mpc      (m-M) = 33.33 mag
Co-Moving Tangential Dist. : 46.4 Mpc      (m-M) = 33.33 mag
Co-Moving Volume           : 0.000417 Gpc^3
Light Travel-Time          :    0.150 Gyr
Age at Redshift 0.011313   :   13.149 Gyr
Age of Universe            :   13.299 Gyr


Se constata in continuare ceea ce stim de la definirea diferitelor tipuri de distante cosmologice si anume ca pentru redshifturi mici, z<(0.1-0.2) adica pentru viteze de recesie sub cateva zeci de mii de km/sec, ele sunt de acelasi ordin de marime si cu valori din ce in ce mai apropiate pe masura ce z scade, desigur cea mai mare ramanand asa cum est normal distanta de luminozitate(DL)si cea mai mica cea unghiulara(DA).Totusi cand vitezele cresc  incepand de la 3000km/sec(z=0.01) diferentele incep sa fie de cateva procente
In acest caz pentru Ho=73 Km/sec/Mpc distanta Hubble(distanta comobila) este de 46,4 Mpc.

IV. Obiectul cosmic Abell 2218  care este un cluster de galaxii la D=719 Mpc, si cu z=0.1756, v=cz=  52644km/sec
Din NED: z are un domeniu de variatie de 0,17-0,18 si cu un domeniu de distante independente de z de 660Mpc-1750Mpc
Nota: In NED pentru z >0.1 nu se mai indica o viteza relativa la redshift adica v=c*z ci doar faptul ca este mai mare de 30000km/sec ceea ce ne face sa credem ca aceasta viteza este o limita a aplicarii acestei relatii simple de tip Dopller.
Oricum valorile din domeniul redshifturilor masurate, z, conduc conform legii lui Hubble la un domeniu al distantelor de ordinul celor masurate independent de redshift dar din zona valorilor mai mici ale acesora in jur de peste 700Mpc.
In acest caz valorile mari ale vitezelor in cele 8 referentiale si ale distantelor corelate acestora calculate cu legea lui Hubble sunt foarte apropiate :

Calculated and Corrected Velocities
V (Heliocentric)           52644km/s             1999ApJS..125...35S
V (Kinematic LSR)          52659km/s             1986MNRAS.221.1023K
V (Galactocentric GSR)     52828 +/-7 km/s       1991RC3.9.C...0000d
V (Local Group)            52877 +/- 14 km/s     1996AJ....111..794K
V (3K CMB)                 52626 +/- 1 km/s      1996ApJ...473..576F
V (Virgo Infall only) 52958 +/-15 km/s           2000ApJ...529..786M
V (Virgo + GA only)  52811 +/-18 km/s            2000ApJ...529..786M
V (Virgo + GA + Shapley) : 52811 +/- 18 km/s     2000ApJ...529..786M

Hubble Flow Distance and Distance Modulus (where Ho =73.0 +/- 5 km/sec/Mpc)
D (Galactocentric GSR) 723.7 +/-   50.7 Mpc  (m-M) = 39.30 +/- 0.15 mag
D (Local Group)        724.3 +/-   50.7 Mpc  (m-M) = 39.30 +/- 0.15 mag
D (3K CMB)             720.9 +/-   50.5 Mpc  (m-M) = 39.29 +/- 0.15 mag
D (Virgo Infall only)  725.5 +/-   50.8 Mpc  (m-M) = 39.30 +/- 0.15 mag
D (Virgo + GA only)    723.4 +/-   50.6 Mpc  (m-M) = 39.30 +/- 0.15 mag
D (Virgo + GA+Shapley) 723.4 +/-   50.6 Mpc  (m-M) = 39.30 +/- 0.15 mag

Distantele calculate cu modelul cosmologic  ΛCDM sunt:
Cosmology-Corrected Quantities [Ho =  73.00 km/sec/Mpc, Ωmatter =   0.27, Ωvacuum =   0.73]
[Redshift 0.175540 as corrected to the Reference Frame defined by the 3K Microwave Background Radiation]
Luminosity Distance        : 816 Mpc      (m-M) = 39.56 mag
Angular-Size Distance      : 591 Mpc      (m-M) = 38.86 mag
Co-Moving Radial Distance  : 694 Mpc      (m-M) = 39.21 mag
Co-Moving Tangential Dist. : 694 Mpc      (m-M) = 39.21 mag
Co-Moving Volume           : 1.4 Gpc^3
Light Travel-Time          :    2.088 Gyr
Age at Redshift 0.175540   :   11.210 Gyr
Age of Universe            :   13.299 Gyr

Se constata ca la aceste valori ale lui z distantele cosmologice asa cum este de asteptat incep sa se distanteze una de cealalta conform cu relatiile influentate de valoarea lui z date la punctul 8.2.3 anterior.
Se mai constata ceva interesant si anume ca distanta din  Hubble flow incepe sa difere de cea din calculul dupa modelul cosmologic, respectiv ca cea din simpla expansiune dupa legea lui Hubble fara a tine cont de factorul de scara respecta cum este normal  legea lui Hubble si atunci D (3K CMB) este strict raportul  dintre viteza si constanta lui Hubble respectiv:52626/73=720.9 Mpc in timp ce distanta comobila fiind determinata cu modelul cosmologic conduce la o valoare mai mica de 694Mpc, valoarea 3K CMB parand ca urmareste  distanta de luminozitate.

V. Obiectul cosmic  ULAS J1120+0641
A fost referit si in cap. 4
Din NED: z=7,084-7,10 si nici-un D independent de z, rezultand ca doar legea lui Hubble ne va spune ceva despre distanta.
Daca se calculeaza viteza cu relatia c*z vor rezulta viteze superluminice  de peste 2.100.000km/sec

Vitezele in diferitele referentiale sunt:

Calculated and Corrected Velocities
V (Heliocentric)      : 2124030  km/s                2011Natur.474..616M
V (Kinematic LSR)     : 2124028  km/s                1986MNRAS.221.1023K
V (Galactocentric GSR): 2123925 +/- 4 km/s           1991RC3.9.C...0000d
V (Local Group)       : 2123864 +/- 10 km/s          1996AJ....111..794K
V (3K CMB)            : 2124390 +/- 25 km/s          1996ApJ...473..576F
V (Virgo Infall only) : 2124054 +/- 17 km/s          2000ApJ...529..786M
V (Virgo + GA only)   : 2124267 +/- 22 km/s          2000ApJ...529..786M
V (Virgo + GA + Shapley): 2124323 +/-23 km/s         2000ApJ...529..786M
Nota: Toate aceste viteze superluminice sunt foarte apropiate, practic egale, deosebirile astea minimale fiind probabil rezultate din calculele numerice.

Hubble Flow Distance and Distance Modulus(where Ho =73 +/- 5 km/sec/Mpc)
D (Galactocentric GSR 29094.9 +/- 2036.6 Mpc  (m-M) = 47.32 +/- 0.15 mag
D (Local Group)       29094.0 +/- 2036.6 Mpc  (m-M) = 47.32 +/- 0.15 mag
D (3K CMB)            29101.2 +/- 2037.1 Mpc  (m-M) = 47.32 +/- 0.15 mag
D (Virgo Infall only) 29096.6 +/- 2036.8 Mpc  (m-M) = 47.32 +/- 0.15 mag
D (Virgo + GA only)   29099.6 +/- 2037.0 Mpc  (m-M) = 47.32 +/- 0.15 mag
D (Virgo + GA + Shapley) 29100. 3 +/- 2037.0 Mpc         (m-M) = 47.32 +/- 0.15 mag

Distantele calculate cu modelul cosmologic  ΛCDM sunt:
Cosmology-Corrected Quantities [Ho =  73.00 km/sec/Mpc, Ωmatter =   0.27, Ωvacuum =   0.73]
[Redshift 7.086202 as corrected to the Reference Frame defined by the 3K Microwave Background Radiation]
Luminosity Distance        :    69607 Mpc      (m-M) = 49.21 mag
Angular-Size Distance      :     1065 Mpc      (m-M) = 40.14 mag
Co-Moving Radial Distance  :     8608 Mpc      (m-M) = 44.67 mag
Co-Moving Tangential Dist. :     8608 Mpc      (m-M) = 44.67 mag
Co-Moving Volume           : 2.67e+03 Gpc^3
Light Travel-Time          :   12.550 Gyr
Age at Redshift 7.086202   :    0.749 Gyr
Age of Universe            :   13.299 Gyr

Se constata ca la aceste valori foarte mari ale lui z asa cum si vitezele devin puternic superluminice, distantele cosmologice asa cum este de asteptat incep sa se distanteze major una de cealalta conform relatiilor influentate de valoarea lui z date in punctul 8.2.3 anterior.
Distanta parcursa de lumina este si ea destul de influentata de z fiind intre distanta unghiulara (cea mai mica) si cea comobila.

Se precizeaza constatarea anterioara si anume ca distanta din  Hubble flow incepe sa difere din ce in ce mai tare de cea din calculul dupa modelul cosmologic,  respectiv cea din simpla expansiune dupa legea lui Hubble fara a tine cont de factorul de scara respecta legea lui Hubble si atunci D (3K CMB) este strict raportul  dintre viteza si constanta lui Hubble respectiv: 2124390/73= 29101.2 Mpc, in timp ce distanta comobila este determinata cu modelul cosmologic si conduce la o valoare mult mai mica respectiv 8608Mpc,  valoarea 3K CMB parand sa urmareasca  si distanta de luminozitate.

In finalul acestui punct  in care am prezentat cateva obiecte cosmice din pana la milioanele de obiecte inventariate in NED , pentru a da o idee despre enormul volum de munca necesar pentru a crea , tine si a updata la zi acest catalog vom mai prezenta cate ceva despre referintele bibliografice folosite  la indicarea vitezelor in cele opt referentiale, la masuratorile pentru redshiftul z sau pentru distantele independente de redshift

1) Referitor  la viteza heliocentrica se gasesc cele mai multe trimiteri(linkuri) diferite intre ele cum se poate vedea si din exemplele date mai sus, totusi mai putine decat numarul de obiecte urmarit intrucat  mai multe obiecte pot face referirire la un acelasi link.
Se constata ca  de regula in rezumatul dat in aceste referinte nu exista mentiuni directe sau explicite la viteza ci la diferite elemente cosmologice pe intelesul doar al specialistilor.

2)  In cazul vitezei in referentialul Kinematic LSR am gasit o singura referinta indicata la toate obiectele prezentate din NED insa doar pentru acest tip de viteza si care este linkul 1986MNRAS.221.1023K
Asadar doar un singur link, care dupa cum se poate observa nu este o referinta la anume obiecte cosmice ci la aspecte de precizie ale unor determinari  specifice si la niste valori standard care se modifica in timp, ultimele fiind cele pomenite ca fiind adoptate intr-o rezolutie de la Delhi a IAU comision 33/1985, 21 moiembrie.
Desigur(vezi si cuvintele cheie indicate) ca aceste valori se refera la calculele privind probabil stabilirea si a acestui tip de viteza in respectivul referential corespunzator.
Nota: Se poate gasi acelasi link referit si  in lista de referinte din NED pentru diferite masuratori de redshift z, dar numai pentru sistemul  heliocentric si uneori galactocentric

3) In cazul vitezei in referential Galactocentric  am gasit deasemenea o singura referinta in toate obiectele urmarite din NED, indiferent de redshiftul lor si anume 1991RC3.9.C...0000d cu observatia ca sunt si obiecte care au aceiasi referinta si la sistemul Heliocentric cum este la obiectul descris   mai sus : NGC 4258 
Aceasta referinta  se refera la 23004 obiecte dar care doar face trimitere la un alt link care este insa inoperant in sensul ca ne comunica ca niciun rezuat valid nu a putut fi selectat pentru aceste obiecte

4) In cazul vitezei in referentialul Local Group am gasit doar o singura referinta pentru toate obiectele urmarite din NED si anume1996AJ....111..794K care se refera la 103 obiecte urmarite astronomic inclusiv cele urmarite si de noi. :
Se intituleaza : THE GALAXY MOTION RELATIVE TO NEARBY GALAXIES AND
THE LOCAL VELOCITY FIELD
Se constata ca acest rezumat desi la fel de greu de urmarit pe fond ca si celelalte pare ca raspunde mai direct la problema vitezei in referentialul Grupul Local

5) In cazul vitezei in referential 3K CMB am gasit doar o singura referinta pentru toate obiectele urmarite din NED si anume 1996ApJ...473..576F in care se prezinta rezultatele in sinteza pentru a observatiile pentru programele FIRAS (Far-InfraRed Absolute Spectrophotometer) on board the COBE (COsmic Background Explorer)
si este intitulat : « The Cosmic Microwave Background Spectrum from the Full COBE FIRAS Data Set

6-8) Nota: Referitor la referintele date pentru cele opt tipuri de viteze din analiza a catorva zeci de obiecte cosmice acoperind intreaga paleta de redshifturi adica valori ale lui z de la sub 0.001(viteze peste 300km/sec, distante de cativa Mpc) si pana la valori ale lui z de peste 1 cu viteza aparenta depasind  viteza luminii  si distante de peste  4000 Mpc(13mlrd a.l.) putem spune ca in cazul vitezei in referentialele legate de Grupul Virgo( Virgo Infall only, Virgo + GA only si Virgo + GA + Shapley ) am gasit doar o singura referinta pentru toate obiectele urmarite din NED si anume 2000ApJ...529..786M cu titlul : The Hubble Space Telescope Key Project on the Extragalactic Distance Scale. XXVIII. Combining the Constraints on the Hubble Constant. Nota mea: Este un articol care merita citit  iar cele doua obiecte cosmice folosite in acest studiu din 1999 dar deosebit de important sunt Marele Nor al lui Magelan cu z=0.000927(v=278km/sec) si Virgo cluster cu z=0.0036(v=1079km/sec) iar constanta lui Hubble rezultata este de 71+/-6 Km/sec/Mpc
Oricum  acest articol detaliaza rezultate obtinute de la lansarea Telescopului Spațial Hubble (HST) cu 9 ani inainte , in care distante la cefeide  la  25 de galaxii au fost determinate în scopul calibrarii indicatorilor de distanța secundară pe o distanta de 25 Mpc in jurul Caii lactee urmarind obtinerea unei bune aproximari a constantei Hubble la o valoare de 71+/-6km/sec/Mpc insistandu-se pe natura si reducerea erorilor iar modelul de viteză folosit include influența clusterului Fecioarei, a Marelui Attractor si a superclusterului Shapley, care insa  nu joacă un rol semnificativ în determinarea rezultatului. 
Nota: nici una din referintele bibliografice gasite pentru ,,z ,,  nu se regaseste si la cele care indica valori pentru D independent de redshift ceea ce ne dovedeste si indirect independenta reala intre masuratorile pentru z si cele pentru D.
Nota personala : Singura problema care este ininteligibila pentru mine este ce sens are sa legi diversele viteze din cele 6 referite de niste distante prin intermediul legii Hubble cand este evident ca exact cate viteze vom avea, tot atatea distante vom avea , exceptand viteza in referentialul 3K CMB.
Desigur ca acest aspect dispare sau se aplatizeaza odata cu cresterea lui z cand peste  0,05- aceste valori se uniformizeaza si in acelasi timp si distantele.
Am putea sa privim aceste date ca o masura a imposibilitatii de a folosi numai legea lui Hubble pentru a descrie miscarile unor galaxii mai apropiate adica cu z<0.01?
In acelasi timp retinem si observatia facuta pentru valori mai mari ale lui z unde distanta din referentialul  3K CMB devine mai mare decat distanta comobila dar ramanand mult sub valoarea distantei de luminozitate care creste foarte marcat odata cu z!?

Nota concluziva: Evoluţia Universului nostru este fascinantă; faptul că în prezent avem posibilitatea de a efectua mai multe măsurători care să ne spună cum a evoluat Universul de-a lungul timpului ne va ajuta să înţelegem mai bine compoziţia acestuia şi, într-un viitor sperăm cu toţii nu prea îndepărtat, să identificăm sursele materiei şi energiei întunecate. Atunci vom avea inclusiv o idee nu doar despre cum am ajuns de la Big Bang aici, ci şi despre cum va evolua Universul nostru.
In ultimul capitol  voi prezenta  cateva idei eronate care circula legat de acasta evolutie a Universului cat si unele discutii privind cele prezentate.
Oricum din acest moment, din punctul meu de vedere,  aceasta monografie, acest text documentar desigur prezentat in viziune personala s-a terminat asa ca de acum  consider orice  observatii si discutii  ca fiind binevenite.
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Octombrie 18, 2017, 02:56:15 PM
Intrerup un moment curgerea ultimelor postari la tema filmului Big Bangului cu care ma ostenesc pe aici cu o stire de ultima ora dar care ar putea sa aibe legatura cu dark matter si deci si cu B.B.:
https://www.facebook.com/groups/stiinta/?multi_permalinks=1470727493002844&notif_id=1508273750791248&notif_t=group_highlights.
si iata ca ligo cu undele sale gravitationale incepe sa-si arate posibilitatile.
Vezi si https://ro.wikipedia.org/wiki/Stea_neutronic%C4%83
dar si https://www.agerpres.ro/sci-tech/2017/10/16/detectarea-undelor-gravitationale-rezultate-din-ciocnirea-a-doua-stele-neutronice-marcheaza-o-noua-era-in-astronomie-19-51-01

Totusi daca trecuram de 80000 asta merita un UPDATE:
Dau o stire poate inca incerta :

http://science.hotnews.ro/stiri-spatiul-22069418-ultimele-masuratori-cern-arata-universul-nu-trebui-existe.htm

Respectiv se pare ca la CERN s-a dovedit experimental ca  nu exista nici-o asimetrie intre materie si antimaterie si ca deci anihilarea uneia de catre cealalta ar fi trebuit sa fie totala.
Totusi ceva , ce anume? a impiedecat acest lucru sa se produca conform concluziei celor de ls CERN care daca era cum spun ei nu mai aveau ocazia sa o spuna  :)
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Noiembrie 10, 2017, 07:04:15 PM
Acest text al cap 9 a fost modificat si mutat mai jos.Tot ce este scris despre el de aici si pana la noua lui apritie de mai jos trebuie citit tinand cont de acest aspect
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: mircea hodor din Noiembrie 12, 2017, 12:35:15 AM
    Buna Seara domnule Atanasu.Ca tot mentionati ca e momentul deschiderii discutiilor "mai putin canonice"(ca sa parafrazez  exprimarea dumneavoastra) as vrea sa supun atentiei dumneavoastra un aspect care mie personal mi-a parut cel putin interesant ca si concluzii pe care le poate genera; Este vorba despre...hidrogen.Intr-un documentar recent vizualizat mi-a atras atentia afirmatia ca acest element chimic isi are limitele sale cantitative,si ca va veni o vreme cind sorii nu se vor mai naste datorita lipsei acestuia...Ma intreb fireste...de unde provine acest element(practic principala caramida a intregului univers caci e cert ca-n lipsa lui nu putea exista acest univers), pare sa fi existat de la inceput dar sa tot fi fost consumat fara a mai fi reprodus?! Nu intimplator pun aceasta intrebare,caci de raspunsul ei poate depinde in cele din urma o teorie cu privire la aparitia  sau disparitia universului...2) Ati mentionat ca nu veti aborda tema pe linia acelui vortex pe care l-am sugerat ca trecere intre 2 sau mai multe universuri prin intermediul unei gauri negre...totodata sugerati o varianta de calcul- "prin compunerea vitezelor dintre galaxii care in univers ar conduce la o rezultanta indreptata spre acel loc unde s-a produs big bangul indicandu-l astfel in cazul cand B.B. s-ar fi produs intr-un spatiu preexistent."(ca sa reiterez exprimarea  dumneavoastra);dar oare nu e exact acelasi lucru dar "al rovescio"(invers)?! Imi amintesc ca sugeram iesirea dintr-o gaura neagra cert ca pe un alt univers,delimitat de ruptura spatio-temporara creata de acea gaura neagra care practic "soarbe" energie dintr-un inivers transferind-o in celalalt.Abordarea secundara cu privire la compozitia acestor universuri distincte (ca fiind materie respectiv antimaterie)nu a avut la origine decit logca dualista subliniata in zilele noastre in special de noile descoperiri ale mecanicii cuantice prin care orice lucru isi are propriul alter-ego,si deasemeni datorita "dificultatii" de a gasi antimaterie in universul nostru.  Imi cer scuze,am recitit redactarea dumneavoastra si am realizat ca sint in eroare cu privire la punctul dumneavoastra de vedere legat de acel calcul al compunerii vitezelor dintre galaxii-in realitate pare a fi genul de calcul caruia nu-i acordati prea mult credit,am preferat sa fac aceasta completare decit sa sterg tot textul nemaistiind ce apare si ce nu.
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: mircea hodor din Noiembrie 12, 2017, 01:34:35 AM
   Imi amintesc scepticismul dumneavoastra de la inceput,in special ptr. ca reiteram un fir abordat in paralel sau mai devreme pe relativ acelasi subiect;ma intreb daca stiati la ce munca va inhamati in acesti 2 ani ,va mai apucati de ea? O adevarata teza de doctorat domnule
Atanasu. Felicitari :)  Dar nu va ascund ca astept si unele recenzii ,caci as minti sa spun ca ptr. mine totul e 'limpede";In definitiv inca tot n-am aflat raspunsul principal "to be or not to be"nu-i asa?!  :)
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Noiembrie 14, 2017, 05:08:51 PM
Mircea, multumesc dar o teza fara elemente de originalitate nu este teza ci doar referat documentar, bun, amplu, dar atat. Desigur ca originalitatea poate incepe si de la noi conexiuni , noi corelari nefacute inca intre elementele de baza prezentate. nu stiu dar poate ca fara sa fiu constient am produs asemenea judecati. Dar ca sa te indreptatesc voi publica si aici desi nu aici prima data ci pe firul unde m-a provocat un nick Calahan si pe unul special deschis de mine, niste contributii din foarte tanara tinerete a mea unde in anii 1980-1983 pretind ca am cantarit neutino(pe atunci era considerat cam fara masa in cadrul modelului standard , azi are dar nu este foarte clara cestiunea)  dar si Universul (cred ca nici pentru acesta pe atunci nu se indicau datele de azi sau nu se indicau poate deloc. O sa ma mai documentez ca sa fiu sigur ca pe atunci chiar eram prioritar in mod absolut. Asta asa pentru mine caci cele ce le consideram eu mai degraba distractii frumoase stiintifice nu m-am ostenit sa le public si pe atunci net nu era si ulterior pana nu mi-a reamintit Calahan de cestiune, cam uitasem de cele facute desi acest fir ar fi trebuit sa mi le reaminteasca(de fapt mi le-a reamintit dar mi-a fost lene sa caut prin vechi si dezordonate notite-Calahan m-a facut sa o fac)
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Decembrie 06, 2017, 07:11:51 PM
UPDATE la textul cu nr #173 : Aprilie 23, 2016, 11:50:24 a.m unde am scris:
" Astept cu interes lansarea satelitului francez Microscope

http://www.agerpres.ro/sci-tech/2016/04/22/franta-lanseaza-vineri-un-satelit-microscope-care-vrea-sa-verifice-daca-teoria-lui-einstein-nu-e-gresita-21-15-27

amanata cu 24 de ore adica pentru azi care daca reuseste fara probleme va incerca sa verifice TRL a lui Einstein, importanta si pentru acest topic  intrucat va verifica principiul de echivalenta intre masa grea(ca factor de proportionalitate in legea gravitatiei universale si de care se leaga constanta gravitationala universala ) si masa inerta(măsura inerţiei unui corp sau particulă care intra in legea inertiei in sensul legii lui Newton de factor de proportionaltate intre forta si acceleratia imprimata de forta corpului cu acea masa inertiala).
Vezi: https://fr.wikipedia.org/wiki/Masse

Echivaleta intre aceste doua mase care nu sunt aprioric (adica prin definitie) echivalente se constata experimental pana la aceasta masuratoare care va urma cu acest satelit Microscope, este de 10^-12
Principiul de echivalenta a fost postulat de Einstein si pentru detalii privind forma slaba si cea tare a acestui principiu vezi
https://fr.wikipedia.org/wiki/Principe_d%27%C3%A9quivalence

In orisice caz  experimentul Microscope va verifca aceasta echivalenta la o preczie mult mai mare decat cea de pana acum adca la 10^-15( raportul dintre o muscă minusculă și un 'pod de 500.000 de tone) precizie care considera fizicienii, ca ar da o lovitura in caz
ca se confirma in continuare echivalenta,  atat teoriei corzilor cat si posibilitatii ca sa fim cufundati de fapt intr-un spatiu cu mai multe dimensiuni sau invers daca este infirmat ar fi un argument de intarire a acestor ipoteze stiintifice actuale inca neverificate exprimental
...
In fine este de urmarit ce se intampla cu acest experiment deosebit de interesant pentru fizica si astrofizica actuala."

si cateva zile mai tarziu intr-un schimb de idei cu Harap Alb am scris la nr  #175 : Aprilie 26, 2016, 12:25:50 p.m :

" Lansarea a avut loc cu succes ieri seara si  in comunicatul de presa de mai jos sunt si cateva date privind instrumentul de masura:
http://www.onera.fr/sites/default/files/actualites/breves/CP20160426b-Lancement_Microscope.pdf
Personal nu m-am preocupat de acest aspect pentruca nu sunt de specialitate si nu urmaresc decat rezultatele care daca sunt creditate si omologate  de lumea stiintifica, eu le consider bune caci nici nu as putea faca altceva( doar un experiment de tip OPERA nu m-ar putea convinge asa cum nici atunci nu m-a convins deloc intrucat  personal si independent de Einstein sau orice experiment, consider ca c este o constanta si ca este viteza maxima in universul material, ca de cel spiritual nu ma pot apropia prin intermediul fizicii si experimentului)
Ma intereseaza doar in ce masura se verifica posibilitatea sau se pastreaza rezerva asupra teoriei corzilor care se pare ca implica cufundarea spatiului- timp cu 4 dimensiuni intr-un spatiu cu mai multe, lucru discutat foarte mult la acest topic si la toate cele referite  in sintezele facute, despre care am scris cate ceva chiar in cateva comentarii anterioare;
....Desigur ca mentinerea echivalentei pentru 10^-15 nu inseamna ca ea va fi dovedita si pentru 10^-20, dar deocamdata la nivelul preciziei masuratorilor noastre ne aflam "inca" in spatiul-timp  cu patru dimensiuni si curand voi reveni la aceasta, caci deocamdata caut sa vad ce anume in TBB m-ar obliga sa ies din acesta si nu prea gasesc. Dar mai este timp pentru aceasta si daca cei care citesc ar putea interveni la acest punct dar nu cu povestea cu balonul ca fiind unica explicatie posibila, caci daca era asa s-ar fi stiut ca acele puncte de pe balon se misca si accelerat unele fata de altele si doar s-ar fi cerut masuratorilor sa verifice aceasta ipoteza bazata pe o lege acceptata (Hubble) dar se pare ca nu prea era nici ca ipoteza aceasta idee a acceleraii expansiunii Universului daca rezultatele au fost o surpriza(nu si pentru mine, desi poate ca in mod gresit :)  )

AZI in decembrie 2017 s-au facut publice primele rezultate ale masuratorilor fectuate cu satelitul Microscope:

http://science.hotnews.ro/stiri-stiinte_fundamentale-22157954-satelitul-microscope-confirma-teoria-relativitatii-generale-lui-albert-einstein-precizie-neegalata-pana-prezent.htm

Citez: "Pe Pamant, principiul echivalentei a fost verificat cu un grad de precizie de ordinul a 13 zecimale.

Obiectivul Microscope, a carui misiune se incheie la sfarsitul lui 2018, este sa ajunga la o precizie de 15 zecimale.

Luni, cercetatorii au publicat in revista Physical Review Letters primele rezultate, bazate pe analiza a 10% dintre datele deja primite de satelit, ale carui instrumente au reusit sa ajunga la o precizie de 14 zecimale.

"In termeni de precizie, este deja de zece ori mai bine decat cele mai bune experimente pe Pamant care au testat principiul echivalentei", a declarat Pierre-Yves Guidotti, responsabil pentru proiectul Microscope la Cnes.

"Este o veste buna, in sensul ca inseamna ca teoria lui Einstein este si mai adevarata decat se credea", a spus fizicianul Thibault Damour, coautor al studiului. "Dar, pentru teoreticienii fizicii, ar fi fost si mai excitant sa gasim ceva nou", a adaugat el.  "

Adaug si eu destul de bucuros ca se pare ca pana una alta teoria Standard este inca odata intarita in timp ce Teoria corzilor si ideea unor spatii cu peste trei dimensiuni spatiale rezulta mai incerta, tot pana una alta  :) 
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Ianuarie 05, 2018, 07:45:15 PM
La multi ani tuturor ce se ostenesc sa intre aici!
Draga Mircea si sper sa citesca si Electron si/sau Harap Alb,
Tu ai deschis firul cautand si sperand sa gasesti "hibe" sau chiar ipoteze si sugestii alternative.
Eu foarte cuminte am incercat sa inteleg cu adevarat ce sustine TBB dar mai ales pe ce si cum se fundamenteaza.
Acum dupa ce oarecum documentarea s-a terminat, eu incepand inca din noiembrie(eram optimist) sa public acel capitol 9 care sper sa fie si ultimul si care se intituleaza : Cap 9. Aspecte eronate in intelegerea curenta a TBB si unele aspecte discutabile m-am blocat atunci cand eram sa postez partea finala, gandindu-ma ca daca de atunci cand l-am anuntat si pana acum numarul de vizite a crescut de la 81000 la aproape 88000,  este cazul sa evidentiez totusi niste hibe in TBB sau poate doar in textul sau intelegerea mea si pana voi termina de facut niste analize (poate se ajunge pana aunci la 100000 vizite) doresc sa urmaresc niste aspecte mai deosebite
Doresc insa sa intreb ceva inainte sa dau eu raspuns prin analiza ce o voi face. Eu inca nu cunosc sigur raspunsul  dar intrebarea este:

Cum ar trebui sa difere TBB si datele acesteia daca niste ratiuni aflate  in universul nostru observabil de pe Terra, acum ceva  vreme , sa zicem ca la varsta de 1Ga(un miliard de ani, fata de cele 13.8 miliarde cat credem noi azi ca are ), ar emite TBB -ul timpului lor.
In ce masura s-ar deosebi aceasta de asta de azi
Sa facem ipoteza ca ar descoperii tot ce am descoperit si noi, adica legea Hubble si toate celelalte legi ale fizicii despre care nu avem nici-un motiv sa credem ca atunci acum 12.8 Ga sa fie altele decat cele de acum .
Reamintesc ca am aratat in cap 6 ca la cca 4-500 mil ani deja se formasera primele stele si galaxii, si atunci  la un timp dublu(un miliard de ani) trebuiau sa fie formate destule si cerul trebuia sa nu difere foarte mult ca aspect general de cel actual .

M-as bucura sa am niste rezultate anticipative eu nestiind inca la ce concluzie voi ajunge desi si eu banuiesc  la ce ar fi normal sa ma astept.
Succes tuturor
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Ianuarie 07, 2018, 10:11:19 PM
La Multi Ani celor care purtand numele Sf Ioan Botezatorul adica Ioan sau Ion si o serbeaza azi.
Doresc si eu sa cinstesc aceasta data importanta, introducand o noua regula spre usurarea intelegerii textelor scrise.
Recunosc ca in timp, asa cum si numarul de vizite a crescut mereu, cand si cand, fiind in situatia sa-mi revad unele capitole integral sau partial am observat destule erori, unele de scriere si usor de corectat de cititor dar altele chiar daca de scriere(o virgula sau un cuvant nu foarte fericit ales) pot schimba sau modifica sensul celor dorite a fi exprimate de mine, sau uneori fiind vorba chiar  de  necesitatea unor adaosuri de text . De aceea cine citeste azi textele chiar daca este anuntat la final de existenta unor corectii (de fapt doar de data ultimei corectii facute) nu are cum sa stie care sunt alea si chiar si cineva care a citit textele anterior nu prea poate daca nu urmareste foarte atent textul sa observe care a fost corectia. Din acest motiv chiar de acum (si voi face cateva corectii in ultimele texte ) acestea vor fi facute cu aldine si bolduite, putand fi astfel observate de oricine.
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Ianuarie 13, 2018, 09:39:13 PM
Deja am inceput sa adaug unele elemente la capitolele deja scrise asa cum am anuntat, cu caractere bolduite si aldine, respectiv la cap 1(Raspuns  202/20.11.2016), cap 3(R205/02.12.2016; R207/ 28.12.2016), cap.5(R213/ 25.03.2017), cap.6(R 216/15.o4.2017), cap.8(R236/10.08.2017).
Unele dintre acestea puteau fi introduse in discutia de la cap 9 dar mi s-a parut mai organic sa procedez astfel si eventual sa le rezum si in cap 9.

Dar acum va fac un cadou si pentruca dupa 1.1 Ioan : " La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul"
va transmit si eu in topic primele cuvinte spuse de Univers in acele momente primordiale, cuvantul desigur fiind asociat cu sunetul :

https://www.youtube.com/watch?v=KP9XihMvu0s ,



http://people.virginia.edu/~dmw8f/BBA_web/index_frames.html , la care veti gasi si multe informatii interesante privind tema abordata aici adica TBB scrise de un specialist de la Univ.Virginia din USA.
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Ianuarie 14, 2018, 11:39:53 AM
@Ariel, @Mircea
Ati ridicat problema dark energy destul de recent si deci va semnalez un articol;

http://evz.ro/universul-si-misterul-expansiunii-accelerate-ne-a-izolat-energia-intunecata-galaxia.html

Citez dar nu comentez decat tangenial fiind vorba doar de ipoteze stiintifice desigur dar doar, inca, ipoteze:
....Iata insa ca recent Stephen Hsu de la Michigan State University a avut o idee extrem de interesanta si indrazneata. Hsu sustine ca energia intunecata ar putea avea efecte nu doar la nivelul intregului Univers, ci si la distante mult mai mici – cum ar fi cea a unei galaxii!
Nu putem sa ne asteptam sa masuram efecte in sistemul Solar si nici chiar in interiorul galaxiei, intrucat forta gravitationala domina si este mult mai intensa decat orice fel de energie intunecata – orice forma ar avea aceasta.
Daca insa ne indepartam de galaxie, incepand de la o anumita distanta, un fel de raza critica, energia intunecata ar putea sa isi spuna cuvantul. Dupa aceasta raza critica energia intunecata ar respinge obiectele care ar vrea sa se pozitioneze acolo. Care ar fi rezultatul? In jurul galaxiilor nu ar trebui sa existe sateliti (de obicei galaxii pitice) la distante mai mari ca cea critica. Energia intunecata ar fi mai puternica decat atractia gravitationala exercitata de galaxie.
Pentru galaxia noastra raza critica este in jur de 1.6 milioane de ani lumina.

Nota mea: Foarte interesant si pare sa-l confirme pe Onicescu cu cea de a doua sa constanta gravitationala cea de respingere. Seamana cu raza unei gauri negre dar in sens invers.

Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Ianuarie 29, 2018, 12:54:09 PM
Cap 9. Sinteza primelor 8 capitole cu unele aspecte eronate sau discutabile in intelegerea curenta a TBB

Am trecut de 90000 de vizite si recunosc ca imi este greu sa cred ca atatia s-au ostenit sa intre dar chiar daca consider ca este un grup care a intrat de multe ori in acesti aproape trei   ani de existenta a acestui fir tot poate ca sunt cateva sute de persoane diferite care au fost interesate si odata ce au intrat de atat de multe ori, peste o suta- doua sute de ori ca sa se reduca numarul lor la cateva sute, inseamna ca au fost foarte interesante de ce am scris aici.
Repet ce am spus la sfarsitul firului anterior: " Oricum din acest moment, din punctul meu de vedere,  aceasta monografie, acest text documentar desigur prezentat in viziune personala s-a terminat asa ca de acum  consider orice  observatii si discutii  ca fiind binevenite."
Intrucat am fost rugat sa sintetizez cele prezentate cred ca tot aici ete si o ocazie potrivita asa ca in prima parte a acestui capitol voi prezenta pe scurt ideile principale din capitolele anterioae.
Si repet si ce am anuntat pentru acest capitol, cum ca voi prezenta  cateva idei eronate conform TBB standard, care circula legat de acasta evolutie a Universului cat si unele discutii privind cele prezentate.
Deasemenea precizez ca acest ultim capitol ramane un capitol deschis in care voi continua sa scriu prin introducerea de UPDATE conform regulei de scriere precizate intr-o postare  ce urmeaza mai jos-bolduire cu italice,  atunci cand voi mai adauga ceva si deci cei care intra este bine sa verifice daca nu a aparut nimic nou de la ultima lor vizita. In acelasi timp daca vor apare discutii cu cititorii sau ale acestora intre ei, voi retine ce este esential si voi introduce respectivele concluzii tot ca un UPDATE pastrand pentru comparatie si variata initiala.
Tot astfel updatarile vor putea chiar sa schimbe parti intregi de text chiar daca deja anterior publicate  in celelalte capitole si voi semnala aceasta.

Asadar  voi aborda cateva aspecte considerate de mine ca meritand sa fie prezentate atat in lumina tuturor discutiilor destul de vaste care au avut loc pe acest forum in ultimii aproape zece ani , discutii pe care le-am rezumat la inceputul firului  in analizele facute acum peste doi ani, adica in luna martie 2015, dupa care au urmat un fel de discutii libere cu cativa interlocutori si apoi incepand  din noiembrie 2016 am publicat cu intermitente cele opt capitole care constituie acest, sa-i spunem « referat documentar » de nivelul unuia pe care l-ar face un doctorand cu o tema(teza) de doctorat legata de TBB.
Doresc sa spun ca cei care intra direct aici si nu vor sa se mai osteneasca cu textul documentar destul de lung(8 capitole) pe care l-am redactat pe parcursul acestor doi ani pot accesa un link care cu timpul s-a tot updatat si unde vor gasi in rezumat cele prezentate si de mine. Chiar daca comparand unele valori numerice vor gasi unele deosebiri, acest lucru se datoreaza evolutiei in timp a acestor valori sau surselor diferite folosite neavand insa cine stie ce influenta asupra fondului abordarii efectuate de mine.
Linkul este : https://ro.wikipedia.org/wiki/Univers
Desigur ca acum in zona finala, de mare utilitate, este exceptionala carte a fizicianului Lawrence-M-Krauss: https://www.scribd.com/document/347445559/Universul-Din-Nimic-Lawrence-M-Krauss din care probabil ca vom prelua destule in discutiile ce vor urma.
Voi folosi pentru  discutia despre  asa numitele conceptii eronate privind fenomenul si teoria Big Bangului care in mare masura au aparut si in cursul firelor de discutii (12 -13 ) analizate de mine sintetic la inceputul acestui studiu,si lucrarea Misconcepsion about the  Big-Bang: http://www.mso.anu.edu.au/~charley/papers/LineweaverDavisSciAm.pd care in mare masura au aparut si in cursul firelor de discutii (12 -13 ) analizate de mine sintetic la inceputul acestui studiu(de sters), dar este bine sa le reluam aici dupa parcurgerea si intelegerea intregului material bibliografc, eu insa completandu-le intr-o anume masura, de exemplu cu compunerea vitezelor dintre galaxii care in univers ar conduce la o rezultanta indreptata spre acel loc unde s-a produs big bangul indicandu-l astfel in cazul cand B.B. s-ar fi produs intr-un spatiu preexistent, ceea ce TBB respinge.

Desigur cred ca dl Mircea Hodor va fi dezamagit intrucat am hotarat sa nu mai introduc aici diverse variante de tip mai mult sau mai putin science fiction cum erau si cele introduse de el in discutie. De exemplu:
« In ce masura ar fi modificata actuala conceptie cu privire la capacitatea ""zdrobitoare"" a unei gauri negre,daca am descoperi ca ea ar fi in realitate doar un vortex catre un alt univers creat de ruptura tesaturii spatio-temporare?...Interesant mi s-a parut sa vad o abordare in termenii teoriei imaginate de mine,o intilnire a doua universuri din materie si antimaterie,doua universuri separate de gaurile negre,ba chiar era la un film pe Discovery, sugerata prezumtia existentei unor gauri "albe"adica reprezentarea unei conexiuni in universul nostru de aceasta data a "iesirii" dintr-o gaura neagra. .... »,
nu pentruca ar fi neaparat imposibile, dar pana una alta nu despre asta doresc sa discut, ci despre teoria azi cea mai populara printre astrofizicieni si astronomi care este cea standard cu diversele update-uri care se fac, cum au fost cele din secolul trecut cand s-au adaugat notiunile de materie si enegie intunecata  si in final dovedirea accelerarii expansiunii universului (premiu Nobel in 2011) .
Repet ca din acest moment consider ca se deschide o etapa de discutii  atat pentru ce am scris pana acum dar mai ales pentru aspectele mai putin canonice pe care le voi aborda de acum inainte.

Nota: Va continua cu destul de multe pagini terminandu-se pana la 1 martie, la trei ani de la deschiderea firului.
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Februarie 21, 2018, 05:44:26 PM
I. Sinteza elementelor prezentate in primele 8 capitole
1. Despre spatiu si despre timp
In acest capitol se analizeaza conceptele despre spatiu si timp retinandu-se ca nu exista niciun motiv sa se renunte la spatiul-timp einsteinian relativist, spatiul avand trei dimensiuni iar timpul doar o directie dinspre trecut spre viitor astfel incat orice eveniment se petrece la un anume timp si intr-o anume pozitie in acest spstiu tridimensional neexistand nicio necesitate obiectiva pentru alte concepte spatio-temporale oricare ar fi azi diversele scenarii mai mult sau mai putin fictionale sau stiintific neverificabile experimental.
În acest sens, universul este autonom si se autocontine . Nu are nevoie de niciun centru pentru a se extinde si nu solicita pentru extindere  spațiu neocupat anterior in vecinatatea sa, care, din punctul nostru interior de vedere nici nu exista.
Relatia dintre materie si spatiu-timp poate fi pusa in doua feluri si anume cel clasic newtonian in care spatiul si timpul sunt cadrele in interiorul carora evolueaza materia chiar si cu pastrarea curburii spatiului in zone mri si cu mase insemnate unde curbura spatiului se calculeaza conform TRG sau modul corect total conform TRG in care materia apare odata cu spatiul si timpul si evolueaza odata cu acesta. In primul caz Big Bangul va fi privit ca o explozie(o imprastiere) brusca a materiei in spatiul preexistent, o extindere accelerata dar  care se va frana in timp si universul se va sfarsii intr-un Big Crunch ceea ce de fapt si in esenta este tocmai teoria lui Hoyle.
In schimb in al doilea model galaxiile nu se indeparteaza in spatiul preexistent ci se indeparteaza odata cu extinderea spatiului .ele ramanand fixe fata de acest spatiu care se dilata transportandu-le astfel si pe ele(modelul balonului cu monede lipite pe el (dar doar in ce priveste cinematica miscarii spatiu-timp) antrenand monedele, adica galaxiile.
Aste este teoria BB actuala(TBB). Si trebuie sa mai retinem ca TBB ne vorbeste de fapt despre ce se intampla dupa prima clipa a BB adica despre ce se intampla odata inceputa extinderea cu consecinta ei  fizica racirea iar ce era inainte nu ne este accesibil si ramane o simpla si frumoasa speculatie. Asta pentru ca intradevar cu cunostintele actuale nu putem sti nimic din ceea ce se petrece in univers inainte de a se atinge densitatea Planck(5x1096kg/m^3) si deci de fapt Big Bangul nu descrie decat ce se intampla dupa ce densitatea a scazut la nivelul densitatii Planck, orice presupunere despre ce s-ar intampla la un timp mai mic si o densitate mai mare fiind doar o pura speculatie.Nu putem exclude nici posibilitatea  ca nici notiunea de timp sa nu mai aiba sens daca TRG nu mai este aplicabila.
Modelul balonului este cinematic si la fel de util pentru ambele concepte caci explica legea lui Hubble caci indiferent daca spatiul este doar acel balon care se dilata sau suprafata curba pe care se afla schijele din modelul Hoyle si legea Hubble cu toate consecintele ei decurge din aceasta cinematica.
Singura posibilitate de a decide intre cele doua modele ar parea ca este actuala accelerare a expansiunii care insa fiind produsa de o energie necunoscuta si inexplicabila poate fi inglobata in ambele modele cum probabil ca s-a si facut de adeptii teoriei stationare.
Din acest motiv nu vom reveni asupra teoriilor concurente cu TBB decat daca vor aduce ceva util TBB si care nu a fost luat in considerare de aceasta
Am vazut ca pentru fiecare observator din univers exista un univers observabil diferit care se poate intersecta , suprapune sau disjunge total de alte universuri, dar desigur in trecut toate aceste universuri erau din ce in ce mai apropiate pana la a se confunda la momentul B.B. fara a intelege ca chiar daca univesrul observabil al fiecarui observator tinde catre zero suma tuturor acestor universuri -o infinitate nu ar putea sa dea un spatiu infini.
Exista un centru al Universului ?
Daca in cazul modelului cinematic care implica un fenomen in interiorul unui spatiu preexistent legea lui Hubble ne obliga la existenta unui centru de pozitie data, chiar daca necunoscuta, in cazul real al creerii spatiului odata cu dezvoltarea in timp a universului, de fapt creerea spatiu-timpului, acest concept nu implica nici-un centru precizabil in vreun fel astazi.
Asadar  daca  revenim  la metrica spatiului  eliminand supozitiile privind alte spatii decat  spatiul-timp einsteinian merita sa  citam  cateva  fraze din articolul privind expansiunea metrica spatiala din wiki , un text deosebit de amplu si interesant in ceea ce priveste TBB si pe care poate ca l-am mai citat  https://en.wikipedia.org/wiki/Metric_expansion_of_space :
« Expansiunea metrică a spațiului este cresterea în timp a distanței dintre două părți îndepărtate ale universului. Este o extindere intrinsecă prin care se modifică scara spațiului. Aceasta înseamnă că universul timpuriu nu sa extins "în" nimic si nu necesită spațiu pentru a exista "în afara" universului - în schimb spațiul însusi sa schimbat, purtând universul timpuriu cu el în timp ce acesta a crescut. Acesta este un fel de extindere complet diferita de expansiunile si exploziile pe care le vedem în viata de zi cu zi. De asemenea, pare să fie o proprietate a întregului Univers ca un întreg, mai degrabă decât un fenomen care se aplică doar unei părți a universului sau poate fi observat din exterior. Extinderea metrică este o trăsătură cheie a cosmologiei Big Bang, este modelată matematic cu metrica Friedman-Lemaître-Robertson-Walker și este o proprietate generică a universului pe care îl locuim. Cu toate acestea, modelul este valabil numai la scări mari (aproximativ scara galaxiilor si mai sus), deoarece la ora actuală si la scări mai mici, atracția gravitațională actioneaza  într-o măsură suficient de puternică astfel încât expansiunea metrică sa nu poata fi observată. Astfel,  galaxile care se indepareaza  una de cealaltă(mai toate vazute de noi de aici de pe Pamant) ca urmare a expansiunii metrice sunt cele separate de scale relevante cosmologic, mai mari decât scalele de lungime asociate cu colapsul gravitațional.
Conform măsurătorilor, rata de expansiune a universului a fost decelerată până acum  aproximativ 5 miliarde de ani datorită atracției gravitaționale a conținutului materiei din univers, după care expansiunea a început să se accelereze. Sursa acestei accelerații este în prezent necunoscută. Fizicienii au postulat existența energiei întunecate, care apare ca o constantă cosmologică în cele mai simple modele gravitaționale, ca o modalitate de a explica accelerația. Conform celei mai simple extrapolări a modelului cosmologic favorizat în prezent (cunoscut sub numele de "LAMBDA CDM"), această accelerare va deveni mai pronuntata în viitor. În iunie 2016, oamenii de știință NASA și ESA au raportat că universul s-ar  extinde cu 5% până la 9% mai rapid decât se credea anterior, pe baza studiilor care au utilizat telescopul spațial Hubble
In timp ce relativitatea specială interzice obiectele să se deplaseze mai repede decât lumina în raport cu un cadru de referință local unde timpul spațial poate fi tratat drept si neschimbat, acesta nu se aplică situațiilor în care curburile spațiului sau evoluția în timp devin importante. Aceste situații sunt descrise prin relativitatea generală, care permite separarea între două obiecte îndepărtate să crească mai repede decât viteza luminii, desi definiția "separării" este diferită de cea utilizată într-un cadru inerțial. Acest lucru poate fi observat atunci când observăm galaxii mai indepartate de noi  decât raza Hubble (aproximativ 4,5 gigaparseci sau 14,7 miliarde de ani-lumină). Aceste galaxii au o viteză de recesiune mai rapidă decât viteza luminii. Lumina care este emisă astăzi din galaxiile aflate dincolo de orizontul evenimentului cosmologic, aproximativ 5 gigaparseci sau peste 16 miliarde de ani-lumină, nu va ajunge niciodată la noi, desi putem vedea lumina pe care aceste galaxii au  emis-o în trecut cand erau  mai apropiate.  Datorită ratei ridicate de expansiune, este posibil ca distanța dintre două obiecte să fie mai mare decât valoarea calculată prin înmulțirea vitezei luminii cu vârsta universului. Aceste detalii sunt o sursă frecventă de confuzie între amatori si chiar fizicieni profesionisti. Datorită naturii non-intuitive a subiectului si a ceea ce a fost descris de unii ca fiind   "formulat neglijent", anumite descrieri ale expansiunii metrice a spațiului si concepțiile gresite la care  astfel de descrieri pot conduce sunt un subiect continuu de discuție în cadrul  comunicarii conceptului corect din punct de vedere stiintific ».

Sintetica in ce priveste cosmologia actuala dar prezentand si ipoteze cosmologice neprobate pana azi, cum putem vedea din tabla de materii a respectivei lucrari de la linkul  http://webriviere.free.fr/sciences/dossiers/espace-temps/ dar pentru care prezentam cuprinsul fara a intra in detaliile textului din care multe au fost prezentate si pana acum in aceasta lucrare, dar din care recomand ultimul capitol privitor la probele relativitatii generale in care la momentul scrierii textului punerea in evidenta a undelor gravitationale care ia incorona TRG era inca asteptata dar azi este deja un adevar  definitiv castigat :

1. La gravité et l'espace-temps
2. Les trous noirs
3. Les trous noirs relativistes
4. Les trous de Ver
5. Le voyage dans le temps
6. Le warp drive
7. La théorie du Big-bang
8. L'avenir de l'espace-temps
9. Les preuves de la relativité générale
Unele teorii mai noi, cum ar fi teoria corzilor, postulează dimensiuni suplimentare, dar extinderea  universului  nostru tridimensional, ca sa se extinda in el insusi nu are nevoie de aceste dimensiuni suplimentare

2. Fundamente cosmologice
In acest capitol se prezinta structura universului plecand de la sistemul solar, galaxia noastra , roiuri(clustere) de galaxii, superoiuri(superclustere)de galaxii, elemente cunoscute destul de bine pe baza masuratorilor astronomice si cosmologice.
Astfel: Calea Lactee este în cluster-ul Grupului Local (care conține mai mult de 54 de galaxii), care, la rândul său, se află în superclusterul Laniakea care se întinde peste 500 de milioane de ani lumina, in timp ce Grupul Local se întinde doar peste 10 milioane de ani lumina . Numărul superciorchinilor în universul observabil este estimat la 10 milioane.In partea opusa a cerului fata de galaxia noastra care este intr-o extremitate a Laniakeei, se afla la cca 300 milioane de a.l un alt supeclaster enorm comparabil cu Laniakea numit Perseus-Pisces.(vezi Laniakea:Our home supercluster:https://www.youtube.com/watch?v=rENyyRwxpHo). Asa cum se observa si in filmuletul recomandat aceste super clustere sunt echivalentul astronomic al bazinelor fluviilor in care se varsa rauri(clustere ) si paraie (roiuri mai mici de galaxii)
Cel mai mare cluster din universul observabil este numit Marele Atractor care pare a fi centrul de gravitatie al Laniakeei. Gravitatea acestuia este atât de puternică încât superciorchinele local, inclusiv Calea Lactee, se miscă într-o direcție față de el, la o rată de câteva sute de kilometri pe secundă mai exact cca 491 ± 200 km/s si se afla  la o distanţă de aproximativ 65 de Megaparseci sau 250 de milioane de ani-lumină, în constelaţia Echerul, super-roiul de galaxii Centaurul. cu roiul ABELL 3627 langa centrul sau, avand o masa totala necesara de cca 5x1016 mase solare, dar masa materiei vizibile în zonă este de cel puţin de 10 ori mai mica, din această cauză se consideră că Marele Atractor  în cea mai mare parte este format din materie întunecată.
"Marele Atractor" a fost studiat de cercetători în urmă cu câţiva ani, ei observând că masa acestuia nu este suficient de puternică pentru a atrage totul spre ea, şi, de aceea, alte clustere de galaxii, dar şi inclusiv "Marele Atractor" sunt atrase la rândul lor de un alt "Mare Atractor" şi mai puternic. Studiind configuraţia Universului cu ajutorul razelor X, cercetătorii au determinat că cel de-al doilea "Mare Atractor" se află situat în apropierea superclusterului Shapley, la aproximativ 500 de milioane de ani-lumină distanță.
Şi, probabil, că nici acesta nu este cea mai puternică forţă din Univers, şi, în spatele ei, trebuie să se afle probabil un alt "Mare Atractor"
Actualmente ce se cunoaste, este ca Atractorul Shapley este o zonă cosmologică atractivă situată în Super-roiul lui Shapley .
O altă zonă care coincide cu vidul de densitate galactică dintre superclusterul Laniakea  si superclusterul Shapley  este asa numitul Împingătorul dipol  care este o zonă a Universului care exercită o forţă de repulsie faţă de Marele Atractor Shapley.
Acest ansamblu, format din Atractorul Shapley şi Împingătorul dipol, acoperă aproape 1,7 miliarde de ani-lumină şi constituie, în 2017, cea mai vastă zonă cartografiată a Universului observabil.
Aceste zone, atractivă şi de respingere, fiecare localizată, sunt principalii contributori ai anizotropiei dipolare a radiaţiei cosmice de fond. Conjugate, aceste două fenomene sunt la originea deplasării Căii Lactee cu 630 de km/sec. spre Marele Atractor.


3. Evolutia Univesului in timp si spatiu
In acest capitol se foloseste  excelentul text  scris in 1989 de V.F Weiskopf, The Origin of th Universe, http://www.acamedia.info/sciences/sciliterature/weisskopf1989.htm
in care se prezinta o evolutie a univesului aproximativ datata din primul moment cand materia inca nu se separase in componentele sale, cand era doar un amestec in care totul era tinut la un loc de o presiune si temperatura enorma cand fenomenele fizice nu prea cunoscute se petrec la scara Planck,  pana cand prima raza de lumina nu a trecut de bariera care tinea fotonii prizonieri la o varsta a universului de cca 373000 ani cand « s-a facut lumina » si  cand universul era de cca 1000 ori mai mic decat astazi respectiv cu un orizont observabil de cca 100 milioane ani lumina iar temperatura sa era de cca 3000K care azi este  tot de cca 1000 ori mai mica (2,75 K), raport neinsemnat fata  de cele din epoca primelor secunde ale universului cand mai ales in epoca inflatiei dimensiunile universului cresteau intr-o fractiune infinitezimala de secunda de ordinul unor numere cu zeci de zerouri.  Aceste descrieri fizice se coreleaza mai exact cu  cele prezentate in cap 6 , « Universul vazut prin factorul de scara. Evolutia sa conform modelului  ΛCDM. Dovezi experimentale ale TBB »  unde se prezinta pe langa aceasta evolutie in timp a materiei barionice si organizarii ei si dovada peremptorie reprezentata de fondul de unde al radiatiei cosmice de fond care azi are temperatura anticipata de aproape 3K. 
Sa revenim la datele primare ale TBB in vecinatatea singularitatii initiale adica a lui t=0.
Astfel  in cap 3 si in cap 6 elementele prezentate in http://www.acamedia.info/sciences/sciliterature/weisskopf1989.htm   si in http://physique.merici.ca/astro/chap18ast.pdf  respectiv evolutia universului in functie de evolutia factorului de scara « a » care creste odata cu timpul dupa o lege data de modelul cosmologic relativist folosit(am dat legea si pentru EDS si pentru Lambda CDM in cap 5)
Nu vom mai intra in amanuntele discutate acolo referitor la momentul singularitatii cand consideram ca apare Universul in care materia(energia) este cu atat mai densa cu cat varsta este mai aproape de zero si desigur ca temperatura este mai apropape de infinit iar Big Bangul este chiar teoria in care Universul evolueaza de la o stare initiala imposibil de descris in care temperatura este oricat de mare dorim sa fie si volumul acestuia oricat de mic dorim sa fie. De fapt acest moment zero este cu circa 13.8 mlrd ani anterior  momentului actual, dar cand in apropierea acestuia l-a inceputul B.B durate semnificative pentru starea universului  sunt de ordinul timpilor Planck sau chiar si mai mici de ordinul unor fractiuni infinitezimle de timp pentru care milionimi de secunda sunt niste perioade enorme de timp.
Evident ca nu exista nimic(chiar daca intuitiv nu realizam acest aspect) in afara acestui infinit mic spatial si infinit mare enrgetic(termic). Evolutia universului de atunci incoace este istoria cresterii in volum a acestuia si scaderea in temperatura, masa trebuind sa o consideram ca fiind constanta in sensul in care in analiza matematica este constant un raport intre doua nedeterminari si daca acest raport are o limita si trebuie sa acceptam ca matematic asemenea limite exista, ele inlaturand nedeterminarile care ne blocheaza ratiunea. 
Asadar cum teoria relativitatii nu este pusa in discutie in acest expozeu(fiind limitata aplicarea ei doar de depasirea densitatii   lui  Planck de 1096 kg/m³ , masa universului fiind de cca 1053 kg, adica de 1040 ori mai mica decat aceasta , putem afirma
ca in apropierea oricat de mica (dar totusi limitata de aceste valori de mai sus) de momentul zero,  adica acum Tuniv ani, unde Tuniv este asadar varsta universului cu o valoare depinzand de modelul cosmologic si de constanta Hubble (H), TRG ar putea sa nu mai fie valida chiar si la densitati mai mici decat densitatea Planck dar suficient de apropiate de aceasta si este foarte probabil in acst caz ca factorul de scara al universului sa evolueze altfel la inceputul universului decat prevede TRG, fiind poate posibil ca factorul de scara sa nu fie niciodata zero.

Daca insa se considera TRG permanent valida trebuie 10-47sec (timpul Planck) pentruca universul sa treaca dintr-un singur punct (a=0) cu densitate infinita la un univers avand o densitate egala cu densitatea Planck.
In fizica toretica densitatea Planck este masa volumica maximala posibil a fi descrisa de fizica actuala in absenta unei teorii cuantice a gravitatiei unind relativitatea generala si mecanica cuantica si este de  5x1096kg/m^3
In cosmologie densitatea Planck semnifica masa volumica a universului la timpul Planck adica densitatea unui cub Planck acesta fiind cel mai mic volum posibil in fizica actuala. .

4. Legea si constanta lui Hubble
Acest capitol este o continuare naturala a cap 1 si 2 si explica cinematica universala pe baza legii lui Hubble care arata ca toate obiectele ceresti de la nivel de galaxie in sus se indeparteaza unele de celalalte cu o aceiasi viteza crescatoare  printr-un factor de proportie, H, constanta Hubble, adica v[km/sec]=HxS[Mpc] astfel ca H are unitati de timp ^-1(similara cu o frecvanta)  si concret se foloseste o valoare care azi este gasita a fi in domeniul 65-75 km/sec/Mpc .
Daca privim fenomenul invers, adica inapoi in timp rezulta ca acum cca 14 mlrd ani a inceput existenta acestui univers , a fost momentul zero despre care am vazut in capitolul anterior ca nu se poate spune ceva precis, respectiv  o dimensiune de zero ca spatialitate(lungime, suprafeta, volum)  si infinita ca temperatura sau presiune reprezentand o singulartate pe axa timpului adica la momentul conventional denumit ca fiind momentul zero si fata de care se masoara sau se dau toti timpii enuntati in aceasta lucrare.
Se discuta in detaliu despre determinarea ei si despre importanta acestei determinari cat mai exacte, intrucat ea ne da o evaluare mai exacta a tuturor parametrilor cosmolgici cu care lucram. Vom exemplifica importanta acestei evaluari cat mai corecte cu ce spune astronomul Ned Wright (http://www.astro.ucla.edu/~wright/cosmology_faq.html) despre valorile luate de aceasta constanta trecand in revista asa cu am facut si noi in cap 4 evolutia acestor valori functie de masuratoril cosmologice incepand cu cele ale lui Hubble in anii 30 ai secolului trecut, care dadeau o valoare de cca 500km/sec/Mpc si pana la cele de azi care au ca valoare mediana 70-71km/sec/Mpc .
Spune Ned Wright : Mie mi-ar place ca Ho sa fie 42km/sec/Mpc pentruca asta ar fi compatibil cu un univers doar cu materie cenusie nemaifiind necesara energia cenusie.  Dar odata cu observarea accelerarii universului bazata pe observarea supernovelor asemenea valoare devine mai putin probabila.
Fara sa intram in amanunte precizam ca elementul care ne indica valoarea acestei constante pentru o galaxie anume este ceea ce se numeste redshiftul(z) sau deplasarea spe rosu fenomen in care undele luminoase din cauza vitezei cu care se misca in spatiu isi micsoreaza din ce in ce mai mult frecventa(creste lungimea de unda)  odata cu distanta  respectiv fenomenul Doppler clasic sau relativist(TRG), adica in care viteza nu poate depasi viteza luminii spre care insa poate tinde odata cu creserea distantei si deci a lungimii de unda(redshiftului) sau fenomenul cosmologic de crestere a lungimii de unda din cauza dilatarii (expansiunii) cosmologice a spatiului. Acete doua interpretari conduc la valori similare pentru zona din univers limitata de un redshift z de pana la 0,1 dar la valori mai mari, de peste unu si chiar de pana la zece se ajunge  la valori care depasesc cu mult viteza luminii si trebuiesc interpretate in cadrul TRG asa cum se va vedea in cap 5.
5. Teoria relativitatii generalizate  si modelele cosmologice
In acest capitol se prezinta relatia de baza din TRG si cateva modele obtinute prin parmetrii particularizati ai acesteia.
Ecuatia fundamentala a TRG este o ecuatie (de fapt sistem ) diferentiala scrisa de Einstein cu ajutorul lui David Hilbert si care  formalizeaza matematic  ideile fizicii sale despre  gravitatie.
Ecuatia lui Einstein este expresia matematica a Relativitatii Generale si cea mai generala  relatie a fizicii gravitatiei fiind expresia unei formule fundamentale postulabile pe baza unor fundamente acceptate ca atare si apoi verificabile, asadar nedeductibile din ceva mai fundamental si exprima matematic ideile einsteiniene principale care guverneaza aceasta teorie si anume : principiul echivalentei care afirma ca gravitatia nefiind o veritabila forta, atunci devierea traiectoriei sau modificarea vitezei obiectelor este datorata  insasi modificarii prin deformare a structurii spatiu-timp care conduce la aparitia unei curburi spatio-temporale. In acest spatiu obiectele se deplaseaza pe geodezice(geodezica este drumul cel mai scurt intre doua puncte intrun spatiu cu o anume metrica, in metrica euclidiana geodezica fiind linia dreapta), principiul caracterului local al actiunii efectuate de curbura spatiu-timpului care se curbeaza intr-un punct al entitatii cvadridimensionale in functie de densitatea materiei in acel punct dar si reciproc dispunerea cat si evolutia materiei intr-un punct este functie de curbura din acel punct adica spatiul timp actioneaza asupra materiei exact in aceiasi masura in care aceasta actioneaza asupra spatiu-timpului ceea ce matematic se traduce prin introducerea calculului tensorial si prin nelinearitatea ecuatiilor lui Einstein care devin foarte dificil de rezolvat analitic exact. Acest aspect are drept consecinta ca, caracterul local al ecuatiilor nu permite o actiune instantanee ci materia curbeaza local spatiu-timpul, care perturba spatiu-timpul din imediata vecinatate aparand astfel un fenomen de propagare a acestei actiuni-reactiuni cu o anume viteza de propagare care insa nu poate depasi viteza luminii.
Metaforic un mare fizician a exprimat acest aspect fundamental prin fraza : Materia spune spatiului cum sa se curbeze si spatiul spune materei cum sa se miste sau inlocuind materia cu energia s-ar putea spune mai general si : Enegia determina geometria si schimbarile acesteia in univers si reciproc geometria determina miscarea energiei ajungandu-se astfel la aceasta determinare iterativa reciproca. Mai trebuie sa spunem ca acest proces se desfasoara fata de observator acesta fiind centrul universului care de fapt poate fi oriunde, dar observatorul este doar undeva anume si ne referim la spatiul din jurul sau deformandu-se si/sau expandand.
Solutiile acestei ecuatii sunt metrici de spatiu-timp permitand cum vom vedea definirea de diverse modele cosmologice descriind universul la scara mare
Ipoteza omogentatii si izotropiei la scara mare a Universului care constituie principiul cosmologic verificat prin observatiile astronomice la scara mare implica faptul ca se poate alege un timp universal astfel ca metrica spatiului sa fie aceiasi in orice moment si peste tot, ceea ce este compatibil cu TBB actuala.
Membrul stang al ecuatiei diferentiale  este o masura a curburii medii a spatiu-timpului depinzand de  doi  termeni amandoi depinzand de curbura spatiului iar in cel drept unul care depinde de densitatea de energie si presiunea pe care daca o cunoastem  putem determina curbura spatiului.
Presupunand ca universul este omogen, ipoteza de baza acceptata in TBB, se ajunge dupa dezvoltari matematice la doua ecuatii(ecuatiile lui Friedman)  in care apar cateva marimi si anume: factorul de scara a(t) care este raportul intre lungimile la un timp fata de lungimile la  alt timp,   ρm(t), densitatea medie a materiei in univers, H(t), constanta Hubble care poate varia in timp, P, presiunea din Univers care intra numai in ecuatia a doua,  precum si constanta gravitationala G, viteza luminii in vid, c ,dar si o marime k care depinde de curbura universului, curbura avand  expresia: R=kc^2/a^2 si evident daca k este zero avem curbura nula si spatiul este  euclidian ,daca k>0 avem curbura pozitiva si spatiul are o forma sferica iar daca k este negativ avem curbura negativa si spatiul are un contur hiperbolic(o sea). In acelasi timp valoarea curburii depinde de factorul de scara astfel ca acesta crescand factorul de scara scade.


Nota mea: Daca la BB am avut o curbura enorma azi prin cresterea factorului de scara, este foarte posibil sa avem o curbura in apropierea lui zero.
Astfel am scris ecuatiile unui univers omogen pe care le folosim pentru a construi modelul unui univers conform TRG, ramanand doar sa alegem felul in care dorim sa mobilam acest univers.
Am prezentat divere universuri analizand in detaliu  unul din cele mai simple de modelat matematic numit universul Einstein-De Sitter(EDS)  si ne-am oprit la cel canonic astazi si acceptat de majoritatea comunitatii stiintifice, respectiv modelul  ΛCDM .

5.1.Primul simplifica la maxim problema fiind vorba de un univers plat adica cu k=0 si deci R=0) cu materie rece adica fara a doua ecuatie si deci fara termen de presiune. De fapt factorul k este nul daca densitatea medie are o anumita valoare care conduce la anularea lui k si care este denumita densitate critica.
In acest univers avem cateva marimi mai usor calculabile calculabile:
-Variatia factorului de scara cu timpul rezultand  o expresie algebrica crescatoare cu timpul la infinit, cu o variatie parabolica spre liniara avand forma: a=((3/2)xHXt)^(2/3)si daca azi universul are factorul de scara de valoare 1 iar timpul actual este chiar varsta universului, timpul la momentul initial fiind zero, se obtine varsta universului cu expresia T=(2/3)/H, rezultand in cadrul acestui model ca fiind T= 9,61 miliarde ani(Ga). De exemplu cand factorul de scara a va fi 6 varsta universului va fi 150mlrd ani.
-Deasemenea se obtine si variatia constantei Hubble cu timpul respectiv H=(2/3)/t), unde daca t=T  se obtine H=67,8km/sec/Mpc. Se constata ceva foarte important si anume ca H scade continuu desi foarte lent cu timpul asa ca tinde la zero.
-In acest model se poate calcula care era  distanta fata de noi a unui obiect cosmic luminos cand acesta a emis lumina pe care o vedem azi dar si care este distanta de la obiect fata de noi astazi si din diferenta dintre ele putem deduce cu cat a crescut distanta de la sursa si pana la noi in acest timp, cat si timpul de sosire(dupa cat timp)al luminii plecata azi spre noi, factorul de scara la primirea in viitor a luminii si distanta la care ne vom afla fata de respectivul obiect luminos.
-Putem determina si evolutia razei a universului observabil care este data de relelatia:D =3ctv unde tv este varsta universului in momentul in care evaluam aceasta distanta.Daca tv este dat in mlrd ani. atunci distanta d va fi 3tv mlrd a.l.
De ex daca tv este T respectiv varsta actuala a universului(9,61mlrd ani)atunci D=3T=28,83mlrd.al distanta care reprezinta raza universului observabil azi dar cand spre exemplu universul va avea 12 mlrd ani  atunci  raza universului observabil dupa acest model cosmologic va fi de 36 mlrd a.l. Aceasta inseamna ca de exemplu azi nu putem vedea un obiect cosmic aflat la o distanta de 30 mlrd a.l. pentruca lumina nu poate sa ajunga pana la noi chiar daca a fost emisa la BB dar in viitor il vom putea vedea.
-Putem raspunde si la o problema de tipul cand vom vedea un obiect cosmic aflat azi in afara razei observabile, de ex la 40mlrd al, raspunsul fiind ca atunci cand universul va avea varsta T de 25,67 mlrd ani adica dupa inca 16,06 mlrd de ani, desigur doar conform acestui model cosmologic.
-Si ce este cel mai interesant aspect al acestui model este ca in principiu este doar o problema de timp pentru a avea in raza universului observabil tot ce exista in Univers aceasta raza crescand mai repede decat timpul si deci in cele din urma vom vedea toate galaxiile indiferent de distanta care este azi pana la ele
Din cele de mai sus vedem care sunt datele ce se pot obtine cu acest model cosmologic daca se cunoaste redshiftul z al unui obiect cosmic si constanta lui Hubble.
5.2. Modelul  ΛCDM
Ipotezele de baza sunt aceleasi ca si la modelul EDS cu deosebirea ca densitatea materiei care intra in ecuatie se imparte in doua una reprezentand densitatea materiei propriu zise(barionice) de cca 30% din densitatea totala si alta densitatea vidului de cca 70% din densitatea totala, marimi in concordanta cu datele de observatie actuale, care densitate totala va ramane egala cu densitatea critica si deci universul  va fi modelat in continuare ca un univers plat de curbura nula.
Cu aceste date, ca si in modelul antrior EDS parcurgand insa calcule  mai laborioase  se pot calcula marimile caracteristice ale modelului pe care doar le enumeram indicand valorile ce se obtin in urma acestor calcule:

-Evolutia crescatoare cu timpul a factorului de scara dupa o relatie in sinus hiperbolic,
a=[0,667 sinh(t/11,56 mlrd a) ]^(2/3) unde sinh(x) =(e^x-e^x)/ 2
rezultand pentru a=1 varsta universului T=13,80 mlrd ani.
Din aceasta curba hiperbolica care este rezultatul integrarii unei ecuatii neliniare unde este evident ca odata cu modificarea factorului de scara adica cu cresterea expansiunii, se modifica si densitatea materiei barionice aceasa scazand si se observa ca in prima perioada de existenta a universului adica pana la varsta de cca 8 miliarde ani graficul are o usoara convexitate in sus densitatea de materie fiind mai mare decat cea a vidului, materia provocand o incetinire a expansiunii dar pe masura ce universul se dilata densitatea materiei scade fiind la un moment dat egalata de cea a vidului (acea varsta de 8 mlrd ani)apoi sensul inversandu-se, densitatea vidului depasind-o pe cea a materiei si deci si rata de expansiune a universului creste cu timpul mai repede graficul devenind concav.
-Deasemenea  fata de modelul EDS unde constanta Hubble tindea foarte lent spre zero aici constanta lui Hubble desi scade in timp, nu mai tinde la 0 ci spre o limita egala cu 56,4 km/sec/Mpc asta insemnand ca dupa acest moment galaxiile vor continua sa se indeparteze cu o viteza crescatoare conform legii lui Hubble disparand in timp din raza noastra de observatie astfel ca universul observabil s-ar reduce doar la propria noastra galaxie unde legaturile intre stele sunt realizate in baza gravitatiei  newtoniene.

-Limita universului observabil azi este de 47,2 mlrd a.l. asadar Universul observabil are un diametru de cca 95,4 mlrd a.l.(aproape 1027m) , sursele aflate la limita acestuia au emis primele raze de lumina la inceputul universului.
-Daca in unversurile EDS un corp ceresc sfarsea prin a intra in raza noastra vizuala constanta Hubble scazand catre zero si deci viteza de indepartare scazand si ea corespunzator si putand fi deci intrecuta in final de viteza luminii, in acest univers, din calcule rezulta ca pentru corpurile aflate azi la o distanta de peste 17,34 mlrd a.l. lumina emisa azi  nu va ajunge niciodata la noi la fel cum daca inoti contra curentulu cu o viteza mai mica decat a acestuia nu vei ajunge niciodata mai departe de punctul de plecare ci din contra. Daca lumina a fost emisa la Big Bang adica la momentul zero si aceasta este asteptata indefinit(t este infinit) rezulta ca daca azi este la peste 63.68mlrd a.l. niciodata nu va putea fi vazuta de noi.

6.  Universul si factorul de scara sau Universul vazut prin factorul de scara.Evolutia sa conform modelului  ΛCDM . Dovezi experimentale ale TBB
De fapt l-am prezentat in corelarea sa cu cap 3 asa ca nu vom mai reveni subliniind ca doar precizeaza evolutia Uiversului coreland-o cu factorul a de scara dat de modelul   ΛCDM dar si de niste considerente mai ales pentru perioada inflatiei care vom vedea ulterior nu se suprapun prea bine peste acesta(acea analiza detaliata a etapelor pe care le parcurge materia in evolutia ei in timp  atat ca temperatura si deci ca substanta si spatialitate in functie de factorul de scara  a dat prin relatii matematice de fiecare model cosmologic.
Elementele esentiale, parametrii Universului cunoscuti astazi sunt prezentati succint si cu multe trimiteri de detaliere in linkul: https://ro.wikipedia.org/wiki/Univers
Mentionam ca si in acest capitol  la paragraful II vom reveni cu niste calcule privind niste incongruente la acest subiect

7. Argumente si teorii diferite sau critice fata de modelul TBB
Nu am cum discuta aceste aspecte confirmate experimental asa ca ma voi margini sa trec in revista subpunctele acestui capitol pentru reamintire cat si concluzia pe care cred ca merita sa o retinem :
7.1.  Elementele cosmologice care sunt in acord si pe care se si bazeaza  TBB sunt:
a) Structura si omogenitatea universului la scara mare confirma evolutia universului de dupa BB.
b) Expansiunea Universului de la aparitie si pana in prezent ca si in viitor, asa cum o indica in prezent legea lui Hubble si cum o confirma si o evolutie a universului cu expansiune obligata, pentruca  lipsa acesteia ar fi impiedecat racirea si deci formarea materiei. Expansiune care se realizeaza cu lege de variatie viteza /spatiu de forma liniara, in caz contrar orice alta lege conducand la faptul inadmisibil ca noi suntem privilegiatii aflati intrun fel de buric al Universului.
c) Abundenta elementelor usoare. O dovada esentiala a TBB cu explicatia cea mai evidenta si simpla a acestei abundentei care este realitatea scenariului de expansiune cu racire descris in cadru TBB
d) Existenta radiatiei cosmice primordiale si a neomogenitatilor acesteia . Una din dovezile esentiale ale TBB asupra careia nu mai insistam
e) Varsta stelelor si evolutia galaxiilor, masurate cu ajutorul redshiftului dar confirmata prin analizele spectroscopice privind continutul de beriliu si despre care deasemeni am vorbit mai sus la momentul aparitiei acestora la cca 400 milioane de ani ceea ce confirma si existenta materiei cenusii reci.Varsta celor mai batrane stele este compatibila cu varsta universului determinata pe baza modelului  ΛCDM.
f) Testul Tolman, efectul termic Sunyaev-Zeldovich, efectul integrat  Sachs-Wolfe sunt dovezi suplimentare ale consistentei si coerentei superioare pana azi a modelului ΛCDM putand afirma ca  pana acum dovezile obtinute prin masuratori mai degraba au intarit aceasta retea de dovezi decat sa o slabeasca 
7.2.Alternative  la TBB.
Asa cum am spus si la inceputul acestui capitol nu intentionam sa insistam prea mult pe posibile alternative la TBB singura care ni se pare demna de avut in vedere fiind cea propusa de un mre cosmolg si fizician Hoyle, respectiv : Universului stationar (Hoyle) sau cvasistationar  (Hoyle si Burbidge)  cu variante  de perfectionare care ajung pana azi cum este modelul de echilibru ciclic propus in 2008 de astrofizicianul  Geoffrey Burbidge, coautor cu Hoyle la modelul cvasistationar  in care Universul trece continuu si indefinit prin faze de expansiune si contractie(corespondentul cosmologic al mitului eternei  reaintoarceri), fiecare ciclu depasind  de 100000 ori un miliarde de ani (10000 varsta actuala a universului) cu galaxii active si gauri negre foarte calde si masive care formeaza elementele materiei din fiecsre ciclu. Modelul incearca sa rezolve lipsurile modelului standard Lambda-CDM, mai ales lipsa surselor de materie cenusie sau non barionica, incertitudinile asupra energiei cenusii, formarea precoce a galaxiilor cat si costrangerile inflationiste tinand cont de observatiile recente si abundenta elementelor fara sa apeleze la o noua fizica suplimentara celei utilizate in modelul standard. Ca si in modelul starii stationare propus de Hoyle universul a existat mereu fara inceput si fara sfarsit adaugandu-se in aceasta dezvoltare recenta caracterul pulsatoriu al expansiunilor si contractiilor. Reinceperea expansiunii (Big Bangul acelei faze) la sfarsitul celei anterioare de contractie este cauzata de un camp de energie negativa oarecum analoaga cu energia cenusie  din TBB standard. Aceasta dezvoltare permite incorporarea multor probe observationale fata de modelul anterior dar  raman aspecte in care esueaza cum este expansiunea accelerata odata ce aceasta a fost detectat.
Update : 04.02.2024, Azi(interviul lui Roger Penrose cu Catalina Curceanu) aceasta ipoteza cosmologica a fast aduptata si de Penrose si elevul sau decedat R. Hawkins, gaurile negre adica radiatia acestora fiind o dovada?
Nota mea : teoriile astea cosmologice cam seamna cu modelul ptolemeic care era mereu modificat pentru a fi pus in acord cu realitatea obserationala lucru de care nu este scutit nici modelul actual standard ΛCDM
7.3. Obiectii fata de unele aspecte ale TBB
Nu vom insista asupra obiectiilor gasite si descrise mai detaliat in cap 7 rezumandu-ne a le trece in revista specificand ca in general exista raspunsuri consistente ele nepunand in discutie pana acm soliditatea TBB si a modelului ΛCDM.
Acestea sunt obiectii de principiu adica mai degraba teoretice si unele pornind de la rezultatele unor observaii cosmologice . Astfel se discuta despre o incalcare (de fapt doar aparenta) incalcare a legilor termodinamice , despre o varsta prea mare a unor galaxii fata de ce ar permite varsta universului obiectie rezolvata odata cu crestereavarstei universului odata cu scaderea constanteu Hubble si cu precizarea ca fiind mai redusa varsta unor stele matusalemice  si infine o disputa intre van Flandern opozitionist al TBB si care insa depaseste cunostintele mele singurul argumment fiind ca daca el ar fi avut dreptate nici Ned Wright nu ar putut gasi usor argumente contrare ir comunitatea cosmologilor ar fi reactionat probabil ca mai evident. La acestea s adauga interpretarea pe care un mare stronom respectiv Halton Arp o da unor masuratori de redshift facute de el care par a contrazice legea lui Hubble , rezultate care in cele din urma sunt scoase azi din discutie si TBB ramane teoria dominanta in domeniu. Aici pot adauga cele spuse de un savant ca ramanand in cadrul teoriei dominante si facand cercetari in baza ei vei avea mai multe ocazii sa o infirmi daca este cazul cu mai mult succes decat careva care simtind ca poate sunt si elemente incerte s-ar apuca sa construiasca doar pe aceas baza alte teorii. Asta s-a intamplat si in renastere cand teoria ptolemeica a fost demolata cu cei care lucrau cu ea si initial o acceptau sau cu Einstein care a depasit teoria newtoniana fara sa incece a o anula.

8.Unele reveniri si completari la cele prezentate in cele sapte capitole ale lucrarii cu revederea intregii documentatii selectate in acesti doi ani in lumina celor sintetizate in acest studiu cat si poate cu unele analize noi

                                                                                     
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Februarie 24, 2018, 04:13:51 PM
8.Unele reveniri si completari la cele prezentate in cele sapte capitole ale lucrarii cu revederea intregii documentatii selectate in acesti doi ani in lumina celor sintetizate in acest studiu cat si poate cu unele analize noi

Este un capitol in care s-au detaliat unele elemente deja abordate dar la un nivel mai putin detaliat si pe care le vom prezenta pe scurt in cele ce urmeaza pentruca din tot ce am prezentat pana acum cred ca o anume concluzie nu poate fi inlaturata si anume: daca cinematica cosmica nu ar fi descrisa de legea lui Hubble , TBB nu ar exista dar probabil ca nici alte teorii cosmologice care au la baza acceptarea expansiunii si asta pentru ca toate trebuie sa inglobeze aceasta relatie de expansiune care chiar si daca nu ar fi liniara ci doar ca simpla expansiune si tot ar spune ceva esential despre Univers.
In ciuda erorii in determinarea constantei , eroare cauzata de eroarea de calcul pentru distante si a minimei interpretari date la inceput de Hubble cu referire la vreo ipoteza cosmologica ce ar putea fi implicata de legea proportionalitatii vitezei de recesiune(redshiftului) cu spatiul, legea lui Hubble ramane piatra unghiulara  din varful ,,triunghiului TBB" celelalte varfuri ale acestui triunghi metaforic fiind radiatia cosmica de fond precum si abundenta heliului in univers, triunghiul adica materia acestui triunghi  fiind Universul guvernat de principiul cosmologic care considera Universul ca fiind  omogen si  izotrop la scara mare a Universului.
In capitol am revenit la si desvoltat urmatoarele teme :

8.1. Principiul cosmologic-Univers omogen si izotrop

Ipoteza omogentatii si izotropiei la scara mare a Universului constituie principiul cosmologic verificat prin observatiile astronomice la scara mare implicand faptul ca se poate alege un timp universal astfel ca metrica spatiului sa fie aceiasi in orice moment si peste tot, ceea ce este compatibil cu TBB actuala. Diferitele modele de univers descrise in cap 5  si bazate pe TRG  au la baza acest principiu.
Vom face acum o legatura intre acest principiu cosmologic si expansiunea universului dupa TBB aratand ca aceasta ipoteza este necesara pentru a putea accepta rational TBB impreuna cu TRG
Dupa TRG, galaxiile sunt in repaos in timp ce Universul intreg este in expansiune, dar cum sa sustii ca o galaxie este in repaos si in acelasi timp in miscare fata de toate celelalte?
Pentru Einstein si deci pentru TRG galaxiile nu poseda o viteza proprie de deplasare in raport cu vreun reper oricare ar fi acela. Indepartarea lor provine din insasi deformarea , dilatarea proprie a spatiului, adica nu galaxiile se deplaseaza ci spatiul se dilata.Am  folosit clasicele  imagini intuitive cu cozonacul cu stafide care se umfla sau surafata balonului care se umfla cu monede lipite  pe ea.Am aratat in cele spuse anterior ca relativ vorbind lucrurile nu se schimba schimband punctul de vedere dar ca sa putem continua astfel trebuie sa acceptam ca monezile sau stafidele nu-si schimba dimensiunile desi se afla si ele tot in acelasi spatiu einsteinean.
La fel si in Univers, distantele incepand de la cele intragalactice si pana la cele din universul atomilor nu se schimba ci doar distantele spatiale dintre galaxii se schimba fiind supuse expansiunii universale.
Matematic aceasta expansiune este descrisa de ecuatiile diferentiale fundamentale ale TRG a caror integrare cu anumite conditii initiale si proprietati fizice conduce la diferitele modele de univers, noi insistand pe cele mai utile TBB si anume EDS cu desvoltarea ei in cadrul  ΛCDM, conditia fundamentala fiind omogenitatea universului calitate pe care acesta nu o are decat la scari suficient de mari. Acest lucru este confirmat de un calcul in care densitatea constanta a galaxiei noastre  omogenizate in spatiul ocupat de aceasta  ar fi de cca un million mai mare dect cea a universului(un milion de atomi de hidrogen pe mc fata de doar unul in Univers).
Aceasta omogenitate cum se vede din lucrare a fost verificata in diferite feluri concluzia la care s-a ajuns mai ales dupa masuratorile WMAP confirmare majora nu numai  a modelului de tip ΛCDM pentru TBB, dar mai ales  a faptului ca universul a trecut de la o stare initiala  (anterioara poate ar fi mai bine) radianta, umplut(dominat) de plasma la cel dominat de materie unde structura la scara  observata azi a inceput sa se formeze chiar din acea stare initiala.

8.2 Inapoi la Edwin Hubble

Legea lui Hubble  aceasta lege liniara in care viteza dintre corpurile ceresti de la nivel de galaxie in sus creste proportional cu distanta dintre acestea, este piatra unghiulara a oricarei teorii cosmologice si daca lucrurile nu ar sta asa ar fi greu, foarte greu sa ne imaginam o istorie a Universului cat de cat coerenta. Daca obiectele cosmice s-ar misca toate doar sub actiunea fortelor de gravitatie fara a se adauga supunerea lor la scara mare (nivelul galaxiilor) curgerii cosmologice (Hubble flow) conform acestei legi,  care le pozitioneaza intr-un univers coerent nu am sti pea multe despre Univers.
Asadar viteza de recesie(redshift)variind liniar cu distanta , această caracteristică unică este cea mai importantă pentru modelul standard din care de fapt acesta decurge si asa cum am mentionat in cap 4, ultimele decenii au condus la o crestere deosebita a preciziei in evaluarea distantelor, la convergenta unor metode diferite si independente de determinare a distantelor cosmice mari si deci la fiabilitatea variatiei liniare Hubble.
Heckmann (1942) a fost probabil primul care a subliniat semnificația singulară a formei liniare de variatie a vitezei cu spatiul.
Am mentionat deja aceasta in cap 4 si cap 8  dar o repetam fiind foarte importanta:
Un câmp de viteză liniară cu o constanta unica oriunde in univers are două proprietăți fundamentale;
(a) fiecare observator oriunde s-ar afla vede acelasi fenomen de expansiune in raport cu pozitia sa care aparent ar fi centrala din orice punct de vedere si
(b) este singurul câmp de viteză care permite tuturor punctelor din univers  să fie "împreună" la un moment dat în trecut. Descoperirea formei liniare este de obicei considerată a fi la fel de importantă ca si descoperirea expansiunii însăsi, dacă fenomenul are vreo relevanță pentru "crearea universului" adica pentru teoriile cosmologice si stim ca are.
Din Ned Wright Cursul de cosmologie : http://www-cosmosaf.iap.fr/Cours_cosmo.pdf
vom prelua unele aspecte chiar daca cu o anumita redundanta fata de cele deja prezentate
Astfel in acest curs se indica foarte clar de ce este atat de importanta liniaritatea legii lui Hubble intrucat orice  alta lege decat cea liniara (spre exemplu o lege cuadratica in care distanta intra la puterea a doua) va prezenta comportari diferite pentru doi observatori aflati in doua galaxii diferite , adica universul nu va mai aparea omogen si izotrop decat din punctul nostru de observatie ceea ce ne duce la doua situatii: ori noi suntem in centrul universului ca in evul mediu ceea ce ar contrazice principiul lui Copernic ori legea nu poate fi cuadratica si extinzand rationamentul, altfel decat cea lineara, singura care face ca orice observator oriunde ar fi el sa constate aceiasi lege a lui Hubble, neexistand locuri preferentiale, cum deja am aratat in primele capitole ale lucrarii,

In acelasi timp doar legea lineara genereaza o expresie homoloaga care nu schimba forma obiectelor introduse in fluxul dilatarii universale, acestea ramanand asemenea cu sine de oriunde ar fi privite,  oricare alte legi viteza/distanta  distorsionand formele aflate in curgerea, in expansiunea universala
Asta inseamna ca doar legea lui Hubble liniara defineste un referential privilegiat pentru orice punct al Universului, astfel ca un observator aflat in miscare proprie fata de ,,valul" de expansiune universala va observa un decalaj spre albastru in directia miscarii si spre rosu in directia opusa in locul decalajului izotrop spre rosu a tuturor galaxiilor in raport cu el considerat a fi in repaos, produs doar de expansiunea universala. Rezulta ca noi putem observa miscarea  noastra proprie in raport cu ,,curgerea universala" definita de legea lui Hubble care caracterizeaza miscarea noastra relativa fata de universul observabil.
Un observator co-mobil adica care nu se misca in raport de dilatarea universala ci evolueaza odata cu ea este in repaos fata de acest referential privilegiat.
Mentionam ca sistemul nostru solar nu este co-mobil ci are o viteza relativa de 370km/sec fata de universul observabil la fel cum si galaxia noastra odata cu grupul local de galaxii din care face parte are o miscare relativa de cca 600 km/sec in raport cu acelasi univers observabil.
Vom face insa o remarca, de fapt o vom repeta, in sensul ca legea lui Hubble nu impune o constanta in timp a factorului H, ci doar o constanta a lui peste tot in univers la un anume moment de timp adica daca constanta lui Hubble este o functie dependenta de timp ea are proprietatea ca este aceiasi functie in orice punct al universului la un anume moment dat, noi putand verifica acest aspect prin observatii pentru timpul prezent neavand mijloace de masura care sa ajunga la precizia prin care sa putem observa variatia constantei in raport cu timpul la scara noastra de timp. Acest aspect ne face sa spunem ca trebuie sa acceptam pentru ca teoria B.B. sa ramana in picioare o lege de variatie a constanei H de forma :
Fie H(x,y,z,t) unde sistemul oxyz are originea la noi ,atunci H(x,y,z,to) =Ho=constant adica de fapt H este doar o functie de t. asa cum rezulta si in modelele cosmologice prezentate (EDS si  ΛCDM )

Din tot ce am descris pana acum este evident ca problema esentiala  in cazul determinarii constantei Hubble odata redshiftul cunoscut, este evaluarea distantei ceea ce ne face sa detaliem putin acest capitol de cosmologie.
Asadar sa ne ocupam putin mai in detaliu de distantele din univers care vom vedea ca pot fi privite in mai multe feluri, http://atunivers.free.fr/universe/redshift.html, problema distantelor fiind una delicata datorita expansiunii universului peste care se suprapun miscari relative-miscari proprii de regula gravitationale.
Si intrucat masuratorile privind vitezele de expansiune(redshifturile)  universala cat mai ales  cele  privind distantele(estimările distanțelor la care se afla galaxiile  bazate pe indicatori independenți de redshift-ul cosmologic) sunt fundamentale pentru astrofizică avand importanta deosebita in calibrarea vitezei de recesiune vom   revedea cateva aspecte deosebit privind :
a) Scara de masura a distantelor extragalactice.
b) Sisteme de referinta astronomice pentru masurat viteze
c) Tipuri de distante in cosmologie in corelatie cu modele cosmologice  care se bazeaza pe legea lui Hubble si ecuatiile TRG , modele prezentate foarte succint in cap 5 incheiat cu prezentarea  modelul acual, modelul ΛCDM (Lambda cold dark matter)
a) Scara de masura a distantelor extragalactice.
Estimările cat mai exacte a distanțelor se folosesc pentru a stabili scala de distante extragalactice, pentru a susține estimările constantei Hubble si pentru a studia vitezele specifice, locale  induse de atractiile gravitaționale care perturbă miscările galaxiilor odata cu   fluxul Hubble al expansiunii universale. În 2006, baza de date extragalactică NASA / IPAC (NED) a început să pună la dispoziție o compilatie cuprinzătoare a estimărilor de distanțe extragalactice independente de redshift. Un deceniu mai târziu, acest compendiu al distanțelor (NED-D) contine peste 100.000 de estimări individuale bazate pe indicatori primari si secundari, disponibili pentru mai mult de 28.000 de galaxii, si compilati din peste 2.000 de referințe în literatura astronomică analizată.
Pentru calibrarea masuratorilor de distanta se pleaca de la masuratorile directe facute prin metoda paralaxei , se calibreaza masuratoarea distantei la cefeide prin comparatie cu masuratoarea paralaxei la cefeide mai apropiate si la asta a fost folosita galaxia M106 care contine cefeide comparabile cu cele din galaxia noastra si astfel se calibreaza apoi masuratori la cefeide mult mai indepartate de la care similar se trece la  masuratori pentru supernove de tip Ia din zone unde se afla cefeidele deja masurabile si astfel se ajunge la mari distante: http://www.ca-se-passe-la-haut.fr/2016/04/rien-ne-va-plus-avec-la-constante-de.html.
Mai nou asa cum am aratat si in cap 4, distantele se pot masura cu o noua metoda independenta si directa adica neimpunand calibrarile in etapele anterior mentionate ci utilizand quasarii care sunt gauri negre supermasive, situati in centrul unor galaxii si care emit cantitati enorme de energie electromagnetica,  folosind un fenomen cosmic denumit ,,lentila gravitationala ,, in care o masa enorma curbeaza spatiul -timp, galaxiile actionand ca niste lentile cosmice ceea ce permite masura distantei pana la sursa de lumina care in acest caz este quasarul, https://actu.epfl.ch/news/la-vitesse-d-expansion-de-l-univers-revelee-par-le/
Cu aceasta tehnica constanta lui Hubble a fost masurata cu o precizie de 3,8% in cadrul Modelului cosmologic standard, asa cum am spus, independent de alte metode confirmandu-se masuratorile bazate pe ,,candelele cosmice" cefeide si supernove.adica valoarea caracteristica modelului ΛCDM de cca 72 km/sec/Mpc si deci mentinandu-se in continuare acea deosebire destul de insemnata anuntata in cap.4. fata de valoarile de cca 67km/sec/Mpc, obtinute prin metoda total indirecta a evaluarii dilatarii universului pornind de la analiza caracteristicilor fondului difuz cosmologic(CMB), divergentza de cca 8% inca neexplicata in cadrul teoriei standard actuale si care l-a facut pe Adam Riess (premiul Nobel 1911) care a coborat incertitudinea masurarii constantei Hubble de la 3,3%  pana la 2,4%  sa declare ca este posibil ca in modelul standard  ΛCDM sa existe ceva care inca nu este inteles, lamurit. http://www.ca-se-passe-la-haut.fr/2016/04/rien-ne-va-plus-avec-la-constante-de.htm
Discutand despre distante trebuie sa mentionam ca am analizat diverse tipuri de distante utilizate cosmologic si  in corelatie cu modele cosmologice
b)  Sisteme de referinta astronomice pentru masurat viteze
In astronomie viteza spatiala a unui obiect cosmic este viteza relativa de deplasare in raport cu soarele care este reprezentata vectorial de un vector cu trei componente spatiale Componenta in directia soarelui (apropiere sau indepartare) se numeste viteza radiala
si se masoara spectroscopic pe baza efectului Doppler. Componenta transversala care compusa cu cea radiala conduce la cea denumita miscare proprie https://en.wikipedia.org/wiki/Proper_motion, se poate calcula facand o serie de relevee ale pozitiei stelei in raport cu obiecte mai indepartate pe o durata mai mare, de ordinul anilor.
Miscarea stelei se poate de exemplu determina relativ la referentialul soare(heliocentrica) sau relativ la referentialul in repos local (local standard rest-LSR) care se definese ca un reper care se misca odata cu soarele in jurul centrului galactic
In general o viteza determinata fata de un sistem de referinta fix fata de un anume obiect cosmic se numeste viteza peculiara fata de acel reper de tip rest. In cosmologie viteza peculiara se refera la componentele vitezei unei galaxii masurand deviatia acesteia de la curgerea spatiala Hubble care este expansiunea  globala a spatiului cu viteza radiala proprtionala cu distanta: https://en.wikipedia.org/wiki/Peculiar_velocity
Pentruca viteza radiala este asadar aproximativ suma dintre viteza de recesiune data de legea lui Hubble si cea locala, proprie, rezulta ca  viteza peculiara se obtine scazand din viteza totala masurata pe  cea data de relatia Hubble pentru distanta la care se afla respectivul obiect cosmic si gasind astfel viteza relativa a unei galaxii fata de cealalta.
In ceea ce priveste notiunea de referential in astronomie va desemna un sistem de coordonate spatial cu una pana la trei dimensiuni la care se adauga o axa pentru timp.
Cu cat galaxiile sunt mai departe si viteza lor de recesiune creste si vitezele datorita efectelor gravitationale devin mai mici ca pondere si deci nu mai influenteaza semnificativ datele care se incadreaza in legea Hubble care astfel prin masuratorile sfarsitului de secol trecut si in continuare pana astazi a fost in permanent confirmata, singura problema ramanand determinarea cat mai corecta(exacta) a constantei sale, H0. Astfel pentru viteze mai mari de 3000km/sec si deci redhifturi peste 0.01 influentele acestor viteze proprii eratice scad suficient de mult pentru a nu mai influenta semnificativ valoare lui H0. Galaxiile cele mai indepartate dar totusi vizibile prin telescopul Hubble au ajuns la un redshift z=10 si putem considera ca protogalaxiile cele mai indepartate din univers au proabil un redshift de cca z=15. Repetam ca este vorba de viteze de recesiune , de expansiune spatiala care nu au nicio limita superioara, redshiftul 1  corelandu-se in mecanica clasica dupa cum stim cu viteza luminii, dar in cadrul formulelor relativitatii restranse date in cap 4, viteza de recesie  pentru z=1 este de 0.6 c si cand z creste nelimitat aceasta tinde la viteza luminii c. Teoretic marginea universului vizibil poseda un z=infinit pentru ca ar tebui sa o vedem la momentul zero cand factorul de scara era zero si deci z era infinit.
c) Diverse tipuri de distante utilizate cosmologic si  in corelatie cu modele cosmologice respectiv :
c1) Distanta proprie si distanta comobila (DC)
https://fr.wikipedia.org/wiki/Distance_comobile  https://en.wikipedia.org/wiki/Comoving_distance 
Distanta proprie(propriu zisa) este asadar distanta pe care am masura-o intre noi si galaxia emitenta la momentul emisiei luminii daca masuratoarea s-ar face cu o viteza infinita sau daca am imobiliza in timpul masuratorii universul si o notam cu d(t) fiind deci distanta de la un obiect cosmic care se schimba in timp odata cu expansiiunea universului.
Intre doua astfel de distante considerate la doi timpi diferiti exista o relatie de proportionalitate  ce depinde de factorul de scara respectiv, adica d(t)/a(t)=d(t0)/a(t0) adica d(t)=d(t0)x a(t)/a(t0) si daca t0 este  momentul prezent  atunci a(t0) =1 si in final avem: d(t)=d(t0)xa(t)=d(t0)/(1+z)
In cosmologia relativista  distanta comobila D, este definita ca distanta proprie impartita la scara din momentul respectiv(D=d(t)/a(t)=d(t)*(1+z)). La  momentul prezent a(t) este 1 si deci si ditanta comobila este egala cu distanta proprie D=d(t0)
La fel si  daca galaxia este foarte aproape de noi atunci momentul emiterii luminii ar fi foarte aproape de cel actual si deci z=0, respectiv D=d(t0) .
Distanta comobila este de fapt scara distantelor care se extinde cu universul si ne spune unde se afla acum galaxiile, chiar daca noi vedem universul cum era in diferite momente de timp mai tanar si deci mai mic. Cu aceasta scara, marginea extrema a universului vizbil se situeaza azi dupa modelul ΛCDM la cca 47 miliarde ani lumina iar galaxiile cele mai indepartate vizibile azi prin telescopul spatial Hubble se afla la 32 mlrd a.l.
c2)Fara a intra in alte amaunte mantionam ca in astronomie se mai masoara si distanta unghiulara(DA) sau mai exact distanta evaluata in diametru unghiular care este un indicator, mai ales in cazul universului plat, al distantei reale  la care se afla in trecut fata de noi galaxia cand a emis lumina pe care o vedem acum  si este singura marime direct masurabila in astronomie cu exceptia paralaxei stelelor apropiate  , motiv pentru care daca este posibila masuratoarea, valoarea obtinuta este deosebit de fiabila. Evident ca cu cat emisia este mai tanara(varsta universului la emisie este mai mica ) cu atat galaxia este azi mai departe  de noi. De aceea galaxii care azi sunt la o mare distanta de noi, la momentul emisiei erau mult mai apropiate si deci distantele DA se vor micsora fata de  celelalte distante cosmologice odata cu cresterea lui z. Aceasta distanta este una ce se masoara si pana la stelele dn galaxie .
c3)  Tot asa avem si distanta de luminozitate (DL)
Se bazeaza pe compararea fluxului luminos primit de la un obiect cosmic a carui distanta o cunoastem si conduce la relatiile DL = D(1+z) = DA(1+z)^2 unde D este distanta comobila azi(la a=1)
c4) Distanta  de propagare a fotonilor sau Timpul de parcurs al luminii 
Aceasta a patra distanta(de fapt timp) si este definita ca diferenta dintre timpul prezent (varsta universului Tpr sau Tr(varsta la receptie)   minus varsta universului la emisie Tem care este durata parcursului luminii cu viteza c). Asta inseamna de fapt expresia gresit folosita ca universul are o raza de cca 14 mlrd a.l. corect fiind sa spunem ca universul are o varsta de cca 14 miliarde ani si ca deci lumina din surse mai indepartate nu a avut inca timpul sa ne parvina.Practic aceasta ar fi o distanta reala intre obiectele cosmice receptor si emitator doar daca universul nu ar fi in expansiune, distanta asa dar fixa nevariind cu timpul. De aceea la valori mici ale lui z aceasta este distanta si comobila si unghiulara si de luminozitate fiind data strict de legea lui Hubble.
In diagrama finala de la  http://atunivers.free.fr/universe/redshift.html se traseaza aceste patru scari de distante descrise, respectiv distanta functie de redshift(z), adica inversa legii lui Hubble care este z functie de distanta. Se constata ca pentru redshifturi mici(pana la un z=0.1-0.2(d=cca 2 mlrd a.l) asa cum apare si din formule, variatia este liniara conform legii lui Hubble descrise , pantele curbelor in zona de liniaritate reprezentand varsta universului aceiasi indiferent de curbe lucru regasit si in diagramele prezentate.
De altfel orice model cosmologic la care nu se realizeaza aceasta situatie adica aproape identitate intre diversele tipuri de distante si liniaritate a curbelor de acest tip in zona valorilor mici ale lui z, este considerat azi invalid fiind automat eliminat.
Cateva concluzii fata de aceste date ar fi urmatoarele:
Galaxiile cele mai indepartate dar totusi vizibile prin telescopul Hubble au ajuns la un redshift z=10 si putem considera ca protogalaxiile cele mai indepartate din univers au proabil un redshift de cca z=15. Repetam ca este vorba de viteze de recesiune , de expansiune spatiala care nu au nicio limita superioara, redshiftul z  corelandu-se dupa cum stim cu viteza luminii dar in cadrul formulelor relativitatii restranse date in cap 4, viteza de recesie  pentru z=1 este de 0.6 c si cand z creste nelimitat aceasta tinde la viteza luminii c. Teoretic marginea universului vizibil poseda un z =infinit pentru ca ar tebui sa vedem la momentul zero cand factorul de scara era zero si deci z era infinit. Distanta de luminozitate  (DL) ne arata de ce este atat de greu sa vedem galaxiile cele mai indepartate odata ce o protogalaxie cu un redshift de 15 conform diagramei referite apare ca fiind la o distanta imposibila dar aparenta optic de 560 mlrd a.l. chiar daca distanta sa unghiulara ne spune ca era la cca 2,2 mlrd a.l cand a emis lumina prin care o vedem azi. Distanta parcursa de lumina ne indica ca aceasta protogalaxie  a voiajat cca 13.6 mlrd ani de cand a fost emisa lumina si pana acum si in fine distanta comobila (DC) ne spune ca aceasta galaxie azi daca mai exista si daca am putea-o vedea ar fi la cca 35 miliarde ani lumina de noi Deasemeni pentru z=infinit distanta comobila este raza universului actual adica cca 47,2 mlrd a.l
Capitolul si de fapt lucrarea se termina cu un studiu de caz pentru  5 obiecte cosmice folosind datele din cataligul NED, obiecte care pleaca de la valori mici ale lui z, primul fiind obiectul cosmic Sextans Dwarf Sph  (satelit al Caii Lactee) aflat la o distata masurata independent de redshift, D=0.086Mpc , cu un redshift z=0.000754 caruia ai corespunde o viteza de recesiune de 226 km/sec(v=cz)
In NED se indica o gama de valori masurate petru z de la 0.00047 la 0.00076(sau v=141-228km/sec) si o gama de distante masurate independent de redshift(z) in domeniul 0,075 Mpc pana la 0.096 Mpc.
Se observa ca pentru aceste valori ale redshiftului adica ale vitezei de recesie daca miscarea ar fi guvernata doar de legea lui Hubble(v=H0*D, H0=73 km/sec/Mpc) atunci distanta ar trebui sa fie in domeniul cz/H0 adica de la minim 141/73 la maxim 228/73 respectiv de la 1,93Mpc la 3,12Mpc , care este dupa cum se vede un cu totul alt domeniu,mult mai ridicat decat cel al distantelor masurate astronomic fara a se folosi legea lui Hubble care sunt sub un Mpc si sunt certe (cat pot fi de certe astfel de masuratori)
Explicatia este faptul ca vitezele si ele masurate exact cu deplasarea spre rosu (redshift) sunt cum am explicat anterior o suprapunere intre viteza cosmologica data de legea lui Hubble si cele locale date de gravitatia in siatemul local si celelalte referentiale folosite.   
Urmeaza un obiect cosmic cu z=0.0014 si apoi unul cu z= 0.0125, penultimul cu z=0.176 iar ultimul  ULAS J1120+0641 este foarte departe si are z=7,1 creia ii corespunde daca s-ar calcula cu relatia Doppler o viteza superluminica de cca 2.100.000km/sec iar cu formula TRG o viteza mai mica dar aproape de viteza luminii avand conform expansiunii un factor de scara cosmologic de a=1/8, adica atunci cand a plecat spre noi lumina, universul era de 8 ori mai mic.
Asadar sunt posibile viteze superluminice si daca da,  nu contrazic ele fizica actuala care postuleaza ca viteza luminii este viteza maxima in univers ? Adica poate aceasta expansiune sa fie mai rapida decat viteza luminii ? Depinde in ce model ne situam.
Respectiv intr-un univers cu un model cinematic care asculta de legile TRR formula de calcul a redshiftului Doppler relativistic asa cum am aratat la cap 4 nu permite vitezei de recesiune sa depaseasca vitea luminii, adica oricat de mare ar fi redshiftul z, viteza v <=c, in timp ce in cazul modelului cosmologic legea lui Hubble permite orice viteza care creste odata cu distanta dintre galaxii si am vazut in cap 8.2.4 unde am analizat cateva obiecte cosmice cu redshifturi din ce in ce mai mari la cel cu z=7,1 viteza v=z*c = 2.100.000 km/sec. Desigur ca pentru acelasi obiect in cazul redshiftului Doppler relativistic viteza s-ar fi apropiat mult de cea a luminii cum am aratat in cap.4. Rezulta ca la redshifturi foarte mari si diferite mult intre ele vitezele relativiste tind spre 300000km/sec in timp ce dilatarea spatiului si deci distantele pot fi foate mari dar foarte diferite intre ele adica rezultand dintr-o viteza de expansiune cosmologica peste viteza luminii asa cum de fapt a fost dilatarea spatiului in era inflatiei de la inceputul universului cand am aratat ca viteza a putut fi oricat de mare.
Daca obiectele cosmice sunt apropiate si deci redshiftul este mic atunci cele doua modele dau rezultate similare.
De fapt legea lui Hubble prezice ca de la o anume distanta denumita distanta Hubble galaxiile  reced cu o viteza care depaseste viteza luminii. Valorii masurate pentru constanta Hubble ii corespunde o distanta Hubble de cca 14 miliarde ani lumina (vezi si orizontul Hubble definit in finalul cap 8.2.3)..
Sa ne gandim la un fascicol de lumina exterior acestei limite si care circula spre noi cu viteza luminii in raport cu spatiul prin care se misca fotonii dar in acelasi timp datorita dilatarii spatiului acesta se misca in sens opus fascicolului luminos cu o viteza mai mare . Este exact ca un inotator(lumina) care inoata cu contra curentului (dilatarea spatiului) cu o viteza mai mica decat aceasta dilatare. Fascicolul luminos nu se va apropia de noi ci incet incet se va indeparta indefinit in timp.Si totusi intrucat distanta Hubble creste in timp se poate ca fotonul care azi nu se poate apropia de noi in viitor sa intre in zona in care se poate apropia adica in interiorul acestei distante Hubble.
Acest lucru este posibil datorita faptului ca relativitatea restransa(TRR) nu se aplica decat la viteze  « normale » care descriu miscari in spatiu pe cand viteza din legea lui Hubble este una de recesiune cauzata de expansiunea spatiului descrisa de TRG si nu una ce traverseaza spatiul. Fiind un efect relativist general nu este limitata de limita relativitatii speciale nefiind asadar incalcata aceasta. Este insa adevarat ce nimic nu poate depasi vreodata un fascicol luminos.
In teoria Big Bang una din dificultăţile acesteia. este explicarea genezei galaxiilor, fenomen pentru care timpul rezultat din modelul teoretic al Big Bangului nu era suficient Universului pentru a ajunge ca astazi Conform legilor fizico-chimice de evolutie a materiei  galaxiile apar din grupări de praf cosmic sub efectul gravitaţiei. Aşadar au ca origine mici neomogenităţi ca nişte cocoloaşe ale gazului originar, care au crescut puţin câte puţin. Potrivit modelului Big-Bangului, neomogenităţile originare nu au putut creşte suficient de repede astfel încât să se poată forma galaxiile intrun timp atat de scurt . Pentru a rezolva această enigmă, astrofizicianul american Alan Guth a propus în 1980 termenul de ,,inflaţie cosmică" facand urmatoarea supozitie si anume ca la începutul vieţii sale (în momentul 10-35 s) Universul a cunoscut o fază scurtă de dilatare exponenţială, atingând întro fracţiune infinitezimală de timp dimensiuni astronomice, după care şi-a reluat expansiunea cu o viteză mai rezonabilă. Numai vidul cuantic are toate proprietăţile necesare declanşării unui astfel de fenomen deoarece vidul exercită o presiune negativă proporţională cu opusul densităţii sale (aşa cum rezultă din ecuaţiile teoriei cuantice). Această presiune negativă este interpretată ca fiind o sursă de atracţie gravitaţională negativă, deci expansiune si astfel se considera ca la inceput a existat o epoca infinitezimala numita inflatie in care spatiul s-a dilatat cu o viteza mult mai mare decat viteza luminii(atunci nu exista inca lumina, asa ca nici nu se poate vorbi de viteza luminii ca limita a vitezelor cosmice) si de fapt nu era vorba de o miscare a ceva in interiorul spatiului fata de repere interioare in spatiu ci de insusi dilatarea spatiului evidentiabila doar prin efectul de redshift odata insa ce apare lumina, asa ca azi in spatiu materia acopera distante mai mari decat spatiul parcurs de lumina cu viteza c in timpul T si deci noi nu putem vedea inca unele obiecte cosmice pe care poate le vom vedea in viitor.
Desigur se accepta prezumtia ca vidul exista in jurul nucleului Big-Bangului, singularitatii Big Bangului ? Sau mai degraba ca spatiul se creaza atunci in procesul inflatiei fiind absurd desi rational !? sa presupui ca era ceva inafara sa inclusiv vid.!!
Aceasta distanta c*T pana la care teoretic vedem obiectul care a emis lumna se numeste orizontul cosmic(cosmologic)  al momentului actual.
Este evident ca daca spatiul si timpul apar odata cu BB rezulta ca putem defini logic notiunea de nimic ca fiind ce nu este in interiorul bulei BB care vedem in cap 6 cum a evoluat dimensional odata cu cresterea varstei universului si a factorului de scara si rezumam aceasta evolutie incepand cu aparitia materiei barionice adica odata cu implinirea varstei de 0,0001 sec trecand dupa varsta de 100 sec prin nucleosinteza(formarea primelor nuclee atomice usoare) neimpiedecata de fotoni(temperatura sub 10^9 K) si pana la 373000ani cand se decuplareaza  fotonii din radiatia cosmologica de fond temperatura coborand sub 3000K, dupa care universul  evolueaza continuu pana azi fara schimbari calitative adica ramanand in starea ajunsa pana in prezent singurul fenomen petrecut peste tot fiind evolutia materiei barionice, adica a stelelor si planetelor si a corpurilor ceresti cunoscute bine de astronomie adica a galxiilor

Varsta univ.                         0,0001 sec   100sec     373000ani
Factor scara                           10-12        10-9        10-3
Diametrul  univ.[a.l]                 0,1          100         100000000a.l
Densitatea univ.[kg/m3]          1017        100000     10-17
Rezulta ca dimensiunile universului cresc in primele 400000ani de la dimensiune infinitezimala la 0.1 miliarde a.l adica la un diametru comparabil cu cel al grupului local din care facem parte
Daca tinem cont ca galaxia noastra are putin peste 100000a.l si distantele dintre galaxiile zonei locale din Univers in care suntem rezulta ca deja spatiul universal din acea perioada acopera o zona comparabila cu intinderea de azi a Super Grupului local(cca 100mil a.l) din care face parte si Grupul local(10 milioane a.l.) care contine Calea Lactee. Acesta este unul din milioanele de super roiuri de galaxii aflate azi in universul observabil( diametru cca 94-96 miliarde a.l. )
Revenind la aceasta evolutie trebuie sa deducem in mod logic ca tot timpul in afara bulei universale in care se produce Big Bangul nu exista nimic, adica din ea nu se poate iesi asa cum nu se poate iesi dintr-o gaura neagra.  In acelasi timp are o cantitate de materie finita si dimensiuni finite exact rezultand logic ca de fapt in permanenta universul a fost astfel dar cu o densitate in permanenta scadere pe masura ce diametrul crestea iar masa ramanea aceiasi ?
Oare nu trebuie sa ne gandim la teoria creatiei continue a lui Hoyle ? Cu ce este ea mai fantasmagorica decat cea a creatiei din singularitate ? Spun fantasmagoric in sens de logica si nu de  ipoteza sau teorie fizica unde, nu-i asa ? avem cai de a normaliza atat infinitul mic cat mai ales cel mare.
Ajunsi aici poate ca ar fi interesant sa raspundem la cateva intrebari si anume cu referire la valoarea lui H :
Ce ar fi daca H ar deveni foarte mare?S-ar mai putea intalni in viitor Andromeda cu Calea Lactee ?
Evident ca nu, viteza de recesie(viteza de dilatare a spatiului universal) depasind rezultanta vitezei intraspatiale(viteza interioara spatiului universal) cu cu care ne indreptam spre Marele Atractor si asta fara sa puna in discutie limitarea vitezei luminii
Sau ce ar fi daca H ar deveni foarte mic ? Am mai seziza altceva decat miscarile locale intraspatiale date de gravitatie ? De asemenea raspunsul este evident ca nu si atunci nu numai Andromeda s-ar intalni cu noi in viitor ci intregul grup local sau supergrup local se va intalni cu Marele Atractor, or in modelul Lambda-CDM h tinde cu cresterea timpului catre zero .
Atunci poate ca accelerarea descoperita de curand are rolul sa compenseze aceasta scadere a lui H ?
Sunt intrebari care se pot pune dar pentru care inca nu avem raspuns.

                                                                                 -va continua-
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Februarie 27, 2018, 09:58:05 AM

II.  Unele incongruente privind calculul relativist(EDS si ΛCDM) al factorului de scara si efectul lor asupra evolutiei universului
In cap 5 s-au indicat formulele de calcul pentru factorul de scara in cadrul modlului de univers  EDS si in cadrul modelului  Lambda-CDM (ΛCDM) iar in cap 6 evolutia universului in diferitele sale faze fizico-chimice de desvoltare spatiala corelate cu factorul de scara « a » odata cu expansiunea si cu indicarea marimilor de baza  in evolutia lor odata cu  timpul de la care s-a trecut de la una la alta.
Datele au fost luate din manualele canadiene : http://physique.merici.ca/astro/chap17ast.pdf    si 
http://physique.merici.ca/astro/chap18ast.pd
Indicam formulele de calcul ale parametrului esential care este factorul de scara functie de timp.
a)Modelul EDS
a(t)= (1.5Radical (2.667xPi xG xROmo x  t ))^0.667                                        (1)
unde  ROmo este densitatea actuala a universului dat de  ROmo=(3 Ho^2)/(8xPIxG) si unde G este constnta gravitationala,valori pentru care  (1) devine (1`) fiind :
a(t)=(1.5xH0xt)^0.667                                                                                           (1`)                                                                                       
Daca Ho=67.8km/sec/Mpc, atunci (1`) devine (1``) fiind :
a(t)=(t/9.61[Ga])^0.667                                                                                          (1``)
iar pentru t=9.61Ga, a=1 si deci t=9.61 este varsta universului azi dupa modelul EDS
Observam ca este o curba cu valoare 0 daca t=0 si care tinde la infinit daca t tinde la infinit dar cu concavitatea permanent in jos ceea ce inseamna ca tangenta la curba scade odata cu cresterea timpului.
b) Modelul ΛCDM

Daca : Ωm  este densitatea de energie a materiei si este Ωm =0,308 +/- 0,012 si Ωv este  densitatea de energie a vidului care reprezinta diferenta pana la 1(Ωm+Ωv = 1,  adica Ωv = 0,692 +/-0,012 atunci factorul de scara a(t) este
a(t) = [ ( Ωm/ Ωv) ^.5 sinh(1.5x Ωv^.5xHo)]^0.667                                           (2)
si cu valorile stabilite anterior avem :
a(t)=[0.667xsinh(t/11.56 [Ga] )]^0,667                                                                      (2`)
care devine 1 pentru t=13.8Ga(varsta universului dupa acest model)
Observam ca si aceata relatie este reprezentata grafic de  o curba cu valoare 0 daca t=0 si care tinde la infinit daca t tinde la infinit dar mai repede decat prima intrucat daca in primile 6-7 miliarde ani are ca si prima concavitatea in jos in continuare  evolueaza  cu concavitatea in sus eea ce conduce cu certitudine la un factor de scara infinit daca t este infinit.
Am facut calculul factorului de scara cu cele doua relatii pentru modelul EDS si  ΛCDM la varstele universului la care in capitolul 6 se dau anumite caracteristici importante cum sunt factorul de scara  (nu se stie dupa ce model calculat(presupun ca un model  ΛCDM corectat cu inflatia introdusa de Guth) temperatura, dimensiunea universului plecand de la cel de azi si tinand cont de factorul de scara a(t)
* Vom prezenta rezultatele mai jos pornind de la faptul ca consideram in cadrul TRG ca trebuie cca 10-47(timpul Planck) pentruca Universul sa treaca de la acel punct cu a=0 si avand o densitate infinita(singularitatea initiala) la un univers avand o densitate egala cu cea a lui Planck (5x1096kg/m^3 ).Asadar punctul nostru de plecare este universul la densitatea Planck .In acel moment (timpul Planck sau un timp putin mai mare ) factorul de scara este de 10-60 pentru ca dimensiunea universului atunci sa fie in zona lungimii Planck
Nota .Aceste date sunt luate din manualele indicate  unde se sustine ca se foloseste modelul standard actual ΛCDM, dar cum vom constata aceste date nu corespund chiar exact cu cele date de ecuatiile modelului.
Cu un astfel de factor de scara diametrul universului observabil care azi este de cca 1027m este de 10-33m(10-60x1027) (Nota mea : adica de cca 55 ori  lungimea Planck care este  de 1.6x10-35m )
Intre momentul initial si momentul t=10-32 expansiunea este atat de rapida incat multiplica factorul de scara cu 1034( penntru a-l face sa treaca la 10-26 in acest timp de 10-32 sec si diametrul universului observabil sa creasca pana la 10m. Aceasta expansiune este atat de ampla si rapida incat este ca si cum in 10-32 secunde am dilata un proton pentru a-l face sa ajunga la o dimensiune de 1000a.l
Daca aplicam relatiile (1) si (2)  pentru a(t),  date de catre cele doua ipoteze BB respectiv EDS si ΛCDM pornind invers de la a =10-60  obtinem valoari ale timpului de cca 10-73(destul de apropiate una de cealalta) valori care nu se pot retine fiind mult mai mici decat timpul Planck. In schimb daca calculam factorul de scara a pentru timpul lui Planck obtinem valori usor peste 10-40 adica mult peste cea indicat de 10-60 . Acest lucru ne arata ca este greu sa analizam acestea in zona timpilor pana la  10-32 secunde cand se termina inflatia care schimba datele de baza obtinute din modelul relativist foarte simplu folosit
*  Epoca inflatiei caracterizata conform celor prezentate in cap 6 de marimile care ating valorile de mai jos:
t= 10-32 sec,  a = 10-26,  Temperatura = 1026 K,   Densitatea = 1073 kg/m³,  diametrul universului observabil este Duniv=10m
Nu stim daca legile fizicii raman valide in acest interval de timp de 10-32 sec, chiar daca desnsitatea universului este inferioara densitatii Planck.fiind corelata cu cea a vidului care in epoca  domina universul si se considera a fi de cca 1076kg/m³, enorma pe atunci fata de ce este azi energia vidului de cca 7,1x10-27kg/m³, ea fiind cea care s-a consumat in procesul de expansiune in faza sa mai ales puternic accelerata, inflationara.
Asadar cum teoria relativitatii generalizata(TRG) nu este pusa in discutie in acest expozeu, aplicarea ei fiind limitata doar de depasirea densitatii   lui  Planck de 1097 kg/m³( masa universului fiind de cca 1053 kg, adica de 1040 ori mai mica decat aceasta) , putem afirma ca in apropierea oricat de mica (dar totusi marginita de aceste valori de mai sus) de momentul zero,  adica acum Tuniv ani, unde Tuniv este asadar varsta universului cu o valoare depinzand de modelul cosmologic si de constanta Hubble (H), TRG ar putea sa nu mai fie valida chiar si la densitati mai mici decat densitatea Planck  si este foarte probabil in acest caz ca factorul de scara al universului sa evolueze altfel la inceputul universului decat prevede TRG fiind poate posibil ca factorul de scara sa nu fie niciodata zero.
Daca insa se considera TRG permanent valida trebuie 10-47sec (timpul Planck) pentruca universul sa treaca dintrun singur punct (a=0) cu densitate infinita la un univers avand o densitate egala cu densitatea Planck si apoi procesul continua cum l-am descris.
Daca calculam valorile factorului de scara « a (t)»  pentru acest timp 10-32 sec obtinem dupa formula EDS (1) valarea 10-33 si dupa  ΛCDM (2) valoarea 0.7x10-33 adica practic egale si mult diferite fata de cea la care se ajunge conform inflatiei adica 10-26 , respectiv factorul de scara atins la sfarsitul inflatiei fiind  de 10^7 ori mai mare decat cel atins conform formulelor relativiste de baza, acest raport fiind o masura a influentei inflatiei asupra expansiunii relativiste.  Acest aspect poate fi evidentiat si de faptul ca la proprietatile atinse in perioada inflatiei la momentul 10-32 sec se ajunge dupa calculul standard EDS sau ΛCDM la momentul 10-22 --  10-21 adica mult, mult mai tarziu, desigur la acea scara infinitezimala  a timpului la care se petrec acele fenomene ale Big Bangului.
* t = 10-10 s,  a = 10-15,  Temperatura = 1015 K, Densitatea = 1029 kg/m³, Duniv=1,5x1012m.
Tot astfel daca calculam valorile factorului de scara « a »  pentru acest timp 10-10 sec obtinem dupa formula EDS (1) valarea 0.5x10-18 si dupa  ΛCDM (2) valoarea 0.2x10-18 adica practic egale  si mult mai mari  fata de cea la care se ajunge conform inflatiei adica 10-15 , respectiv factorul de scara atins la sfarsitul inflatiei este de 10^4(10000) ori mai mare decat cel atins cu formulele relativiste de baza, acest raport cum am subliniat  mai sus fiind o masura a influentei propgarii modificarii parametrilor de baza ai universului asupra expansiunii relativiste.  Acest aspect poate fi evidentiat si de faptul ca la proprietatile atinse din cauza  inflatiei la momentul 10-10 sec se ajunge dupa calculul standard EDS sau ΛCDM la momentul 10-5  adica mult ,mult mai tarziu, desigur la acea scara infinitezimala a timpului la care se petrec acele fenomene ale Big Bangului.
* t = 10-4 s,  a = 10-12, Temperature = 1012 K, Densitatea = 1017 kg/m³, Duniv= 0,1 al. Crearea barionilor, ramanand antielectroni si crescand numarul fotonilor
Si in aceasta etapa a evolutiei cosmice daca calculam valorile factorului de scara « a » pentru acest timp 10-4 sec obtinem dupa formula EDS (1) valarea 0.5x10-14 si dupa  ΛCDM (2) valoarea 0.2x10-14 adica practic egale fata de cea la care se ajunge conform inflatiei, adica 10-12 , respectiv factorul de scara atins la sfarsitul inflatiei este de 1000 ori mai mare decat cel atins cu formulele relativiste de baza, acest raport fiind o masura a influentei propgarii modificarii parametrilor de baza ai universului inflationist  asupra expansiunii relativiste.  Acest aspect poate fi evidentiat si de faptul ca la proprietatile atinse din cauza   inflatiei la momentul 10-4sec se ajunge dupa calcului standard EDS sau ΛCDM la momentul 0.3-0.5  adica mai tarziu,desigur la acea scara a timpului inca infinitezimala  la care se petrec acele fenomene ale Big Bangului.   
* t= 1 s,  a = 10-10,  Temperatura = 1010 K,  Densitatea = 109 kg/m³, Duniv= 10 al. , decuplarea nutrinilor
Deja am ajuns la prima secunda din cele 4 secunde ale inceputurilor adica la decuplarea neutrinilor care neinteractionand cu materia, chiar daca am fi asistat la aceste evenimente fizice nu am fi putut seziza neutrinii trecand prin materie fara a intercationa cu ea ,  ei fiind dupa opinia mea cele mai usoare particule de materie ceea ce ar insemna azi atomul lui Democrit, am prezentat o metoda personala pentru cantarirea lor la linkul de pe acest forum : http://forum.scientia.ro/index.php/topic,5229.msg67830.html#msg67830
Daca la acest moment  calculam valorile factorului de scara « a » pentru acest timp  de 1 sec obtinem dupa formula EDS (1) valoarea 2 x10-12 si dupa  ΛCDM (2) valoarea 1.5x10-12 adica destul de apropiate in raport de valoarea la care se ajunge conform influentei inflatiei din trecut adica 10-10 , respectiv factorul de scara atins la sfarsitul inflatiei este de 100 ori mai mare decat cel atins cu formulele relativiste de baza, acest raport fiind o masura a influentei propagarii modificarii inflationiste anterioare asupra parametrilor de baza ai universului asupra expansiunii relativiste.  Acest aspect poate fi evidentiat si de faptul ca la proprietatile atinse din cauza   inflatiei la momentul 1 sec se ajunge dupa calcului standard EDS sau ΛCDM la momentul 300-500 sec  adica sensibil mai tarziu,desigur raportandu-ne  la acea scara a timpului foarte redusa la care se petrec acele fenomene ale Big Bangului.   
* t = 4 s,  a = 2 x10-10,  Temperatura = 5 x109 K,  Densitate = 108 kg/m³,
Duniv=20 al. Anihilarea electronilor si antielectronilor
Ajunsi aici constatam ca diferentele intre valorile factorului de scara calculate cu modelele relativiste si cel indicat a fi 2x10-10 sunt ceva mai mici adica ajung la cca 0.5x10-11 si deci  mentinandu-se la cca de  50 de ori mai mici.Adica universul real si putem spune ca si necesar la care s-a ajuns efectiv prin inflatie este de cca 50 ori mai mare ca cel rezultat din calcul.Daca calculam timpii la care modelele relativiste conduc la factorul de scara 2x10-10 acestia sunt de cca 1000 sec adica de 250 ori mai mari decat timpul considerat ca se realizeaza conditiile de anihilare a electronilor si antielectronilor.
*t = 100 s,  a =10-9,  Temperatura = 109 K,  Densitatea, = 105 kg/m³, Duniv=100 al. Nucleosinteza si decuplarea fotonilor 
Densitatea si tempertura din prima suta de secunde erau sufiient de mari pentru a se putea produce reactia de fuziune nucleara dar fotonii prezenti din aceleasi motive aveau suficienta energie pentru  a distruge nucleele odata formate separand protoni.
La 100 de secunde  constatam ca diferentele intre valorile factorului de scara calculate cu modelele relativiste de mai sus si cel indicat a fi dupa inflatie de 10-9 continua sa scada chiar daca intr-un ritm mai lent ajungand la cca 0.5-0.2x10-10, dar mentinandu-se totusi  la cca de  50 de ori mai mici. Daca calculam timpii la care modelele relativiste conduc la factorul de scara 10-9 acestia sunt de cca 10000-20000 sec adica de  100-200 ori mai mari decat timpul considerat ca se realizeaza conditiile de anihilare a electronilor si antielectronilor

* Temperatura = 3000 K, Densitatea = 10-17 kg/m³
Cand universul are 3000K  ani  densitatea  particulelor incarcate a scazut suficient pentruca gazul sa devina transparent, scazand in paralel si temperatura pentruca fotonii sa nu mai aiba suficienta energie pentru o putea ioniza atomii. Astfel electronii si nuclele atomice se regrupeaza pentru a forma atomii si a permite decuplarea fotonilor radiatiei de fond cosmologice. Bazati pe aceasta realitate fizica si pe masuratorile exacte de azi ale radiatiei cosmice reziduale de 2,75 K putem determina si ceilalti parametrii respectiv cand s-a produs acest fenomen si cat era atunci universul adica care era a(t)
Se poate constata o valoare destul de ciudata  a factorului de scara care este 1/1090,9 si nu 1/1000 sau macar 1/1090, cea ce ne face sa credem ca este vorba de un factor de scara dat  data exact de cerintele decuplarii fotonilor de materie.
Am vazut ca intre lungimea de unda la emisie(λem)  si cea de la receptie(λr)  si factorul de scara exista relatia λr/λem =ar/aem si daca receptia se petrece azi atunci  λr/λem =1/aem.
Dar lungimea de unda conform  legii lui Wien https://fr.wikipedia.org/wiki/Corps_noir este data de relatia :  λ=2.898x10-3/T cu  λ in m si T in Kelvin(K).
Astfel λr= 2.898x10-3/Tr si   λem= 2.898x10-3/Tem si atunci  λr/λem=Tem/Tr=1/aem adica aem=Tem/Tr si pentruca din masuratorile actuale foarte precise s-a ajuns la Tr=2,75K  si din considerentele fizicii nucleare rezulta ca Tem trebuie sa fie 3000K atunci va rezulta in mod necesar ca aem=3000/2,75= 1090,90
Asadar parametrii cosmologici necesari si masurati sunt  a =1/1090,9, Temperatura = 3000 K, Densitatea = 10-17 kg/m³,  Duniv=100 mil.al
Dar cat  era varsta universului cand acest fenomen s-a produs si care  in manualul canadian era  de 373000ani ? Nu stim exact dar putem folosi relatiile EDS si ΛCDM pentru a vedea la ce timp s-a ajuns la factorul de scara 1/1090,9 si obtinem o valoare inferioara pentru universul EDS de 266856 ani si superioata de  481000 ani pentru universul ΛCDM.
Mentionam de asemenea ca la timpul de 373000 ani cele doua modele cosmologice relativiste EDS si ΛCDM, factorii de scara rezultati sunt aproximativ egali si de 1-3 adica in acest moment al separarii fotonilor de materia grea si a izbucnirii luminii in Univers cele doua modele si cel pornit de la inflatie au ajuns suficient de aproape pentru a se suprapune de atunci si pana acum(13,8 miliarde ani), aceast sub un milon de ani din vasta universului fiind fata de acesta nici cat o clipire din ochiul cosmic.
Daca urmarim si variatia pantelor dreptei tangenta la curba de variatie a factoului de scara comparand aceasta variatie din cazul modelului  ΛCDM care am vazut ca nu difera prea mult de cel EDS in comparatie de cat difera amandoua fata de cel inflationist prezentat in manualul canadian mai sus indicat, constatam ca influenta  inflatiei este evidenta in prima fractiune de timp de dupa ce se termina, unde intre timpul 10-32sec si cel de 10-26 sec panta modelului inflationist este de cca 10-5 fata de 10-9 in cazul celui  ΛCDM, adica de cca 10000 ori mai mare, pentruca diferenta dintre pante scazatoare desigur in ambele modele  sa ajunga cu trecerea timpului, respectiv  ajungand intre  secunda 4 si secunda 100 la o valoare de  cca .8x10-10 fata de 2x10-13  adica la un raport de 4000 iar in perioada de 373000 ani pana la decuplarea fotonilor de materia barionica pantele au ajuns la 10-9 respectiv la 0.3x10-9 adica doar de 3 ori mai mari fata de modelul  ΛCDM putand considera ca urmele infltiei s-au estompat suficient, singura dovada a acestui fenomen ramanand temperatura de 2,75 K a radiatiei de fond cosmologice.
Vom mentiona si faptul ca la acel moment galaxia noastra Calea Lactee, despre care stim ca are o  vechime aproape egala cu varsta universului si care azi are cca 100000 milione ani lumna diametru avea unul de cca 1000 de ori mai mic, adica de cca 100 a.l iar distanta fata de galaxia noastra a vecinei galaxia Andromeda care azi este de cca 2,9 mil a.l aunci era de cca 3000 a.l .

                                    - maine postam ultimele cateva pagini -
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Februarie 28, 2018, 03:26:52 PM
III.Si universul a implinit 1miliard de ani
Sa ne intoarcem in timp la varsta de 1 miliard de ani pe care este neindoielnic ca universl a avut-o acum  8,61 Ga dupa EDS sau acum ca 12,8 Ga dupa  ΛCDM, asa cum rugasem cititorii in postareea  #251 din 5 Ianuarie, 2018, 07:45:15 p.m. Si la care nu am primit nici-un raspuns(nici nu prea asteptam :) )
a) Astfel in modelul EDS in care vom lucra pana la final ca fiind mai comod din punct de vedere al calculului, principial lucrurile nediferind prea mult fata de modelul ΛCDM pentru care vom face doar un calcul partial, avem in prezent o valoare a constantei lui Hubble de 67.8km/sec/Mpc(am lucrat cu aceasta valoare) .dar tinand cont ca aceasta constanta este de dimensiunea unei frecvente[1/t] o putem scrie si astfel :
Ho= 2,2x10-18[1/sec] = 6.93x10^-2[1/Ga]
Legea de variatie a factoului de scara in modelul EDS este  cum am aratat deja  a(t)={(2/3)Ho*t}^(2/3) si cu valoarea data pentru Ho vom avea : a(t)=(t/9,61) ^(2/3) unde t este in Ga.
Vom avea deasemenea constanta Hubble functie de timp : H(t)=(2/3)*(1/t) unde t este in Ga si H(t) este in [1/Ga}. Se constata ca in primele momente ae universului constanta Hubble este oricat de mare pentru ca sa tinda spre zero odata  cu cresterea timpului
Cu aceste date rezulta asa cum am vazut ca to(varsta universului) = 9,61 Ga si ca diametrul universului observabil este 2*3*to[Rad(ar) -Rad(ae)] Gal si cum ae=0 iar ar=1 diametrul universului observabil dupa modelul EDS este 2x28,83 Gal=57,66 Gal.
La varsta de 1Ga vom avea pentru marimile care intra in calcule :
a(t)= (t/1Ga)
to=1 Ga si deci Diametrul universului observabil este de 6 Gal
Ho=2*to/3=0.667[1/Ga] adica 655,5km/sec/Mpc(se considera constanta lui Hubble avand aceiasi lege de variatie)
Daca se calculeaza factorul de scara la pasii de timp folositi pentru diferitele faze de evolutie ai universului, avuti in vedere  pentru universul de la BB si pana   la varsta de 1 Ga, constatam ca factorul de scara variaza de la 0.5x10-32  pana la 1 cand timpul creste de la 10-32 sec la 1Ga, in timp ce pentru modelul EDS aplicat astazi la varsta de 9.61 Ga, cu constanta lui Hubble determinata azi experimental, a variat de la 10-33 la 0.2 pentru acelasi interval  de timp(10-32 sec la 1Ga) adica de 5 ori mai mici .
Pentru durata actuala a universului conform modeului EDS de 9,61 Ga  factorul de scara calculat in universul EDS de  varsta de 1 Ga urma sa ajunga la 4,5 fata de 1 cat ajunge azi .Dimensiunile universului EDS evaluate cu constanta Hubble de azi sunt de 2 ori mai mari decat cele  ale universului EDS calculata cu constanta Hubble de la varsta de un  miliard de ani fata de factorul de scara care variaza in sens invers fiind de 5 ori mai mic.
Produsul acestor doua rapoarte este 10 care este apropiat de raportul dintre valoarea constantei lui Hubble evaluate la varsta de un miliard de ani fata de  cea masurata azi

b)  In modelul ΛCDM
Ho= 67,8[km/sec /Mpc]= 6,93 x10^-2  [1/Ga]
To=13.8 Ga ;
a(t) = [ ( Ωm/ Ωv) ^.5 sinh(1.5x Ωv^.5xHo)]^(2/3) adica   
a(t)=[(2/3)*sinh(t/11,5)]^(2/3)
H(t)=56,4[km/s/Mpc]/tanh(t/11.56) putand fi oricat de mare la inceputul universului dar avand ca asimptota orizontala  o dreapta paralela cu axa timpului la ordonata 56,4  km/sec/Mpc
Diametrul universului observabil= 94,7Gal= 10^27 m
Pentru t-1Ga rezulta Ho(t=1ga)=0.955 [1/Ga]= 934,3[km/s/Mpc]
Daca se fac calculele pentru a(t) la momentele pentru care s-au facut si calculele anterioare obtinem o variatie a lui « a »  intre 0.4x10-32 si 1 pentru intervalul de timp 10-32 si 1 Ga, trecand prin valoarea 2x10-3 la momentul 373000ani in timp ce in calculul actual se obtine pentru acelasi interval de timp o variatie a factorului de scara de la 0.7x10-33 la 0.15 cu valoareade 0.3x10-3 la momentul 373000ani, rapoartele intre factorii de scara fiind de cca 5-10 adica mai dispersate decat la modelul EDS unde sunt destul de constnte respectiv de cca 5 ori.
Pentru distante nu am putut face calculul neputand sa calculam raza universului observabil la momentul 1 Ga.
Se vede deci cat de important ar fi daca am putea determina o istorie reala a constantei lui Hubble.

IV.Si o  intrebare catre modelele relativiste : Oare este vre-o deosebire reala intre ele ?

Aceasta intrebare dupa ce am pus-o didactic in cap.5 o pun aici din cauza unei observatii numerice importante facuta de mine intamplator cand am urmarit niste distante prezentate in cursul canadian folosit http://physique.merici.ca/astro/chap17ast.pdf   care are ca obiect cosmic utilizat de pentru exemple quasarul 3C 273  care este la o distanta relativ mare de peste 2Ga.l.intrand in categoria celor cu redshiftul peste 0.1 , cum este si al patrulea obiect cosmic prezentat  in finalul acestui referat(cap 8)ca  studiu de caz pentru  5 obiecte cosmice folosind datele din cataligul NED  si care este obiectul cosmic Abell 2218  care este un cluster de galaxii la D=719 Mpc(2,34 Gal) si cu z=0.1756, v=cz=  52644km/sec  (viteza Doppler) iar distantele calculate cu modelul cosmologic  ΛCDM sunt:

Distnta unghiulara: 591 Mpc
Distanta comobila : 694 Mpc
Distanta de luminozitate : 816 Mpc
Durata parcursului luminii : 2.088 Ga
Varsta la plecarea luninii : 11.210 Ga
Varstat la primirea  luminii adica varsta universului azi :13.299 Ga 
Revenind la obiectul analizat in studiul canadian pomenit si care este acel quasar .3C 273 in acelasi catlog NED vom gasi elementele calculate, presupunem cu programul icosmos prezentat (desigur cu valorile corespunzatoare pentru densitatile ale materiei si energiei  indicate in NED) si se obtine
Distnta unghiulara: 591 Mpc
Distanta comobila : 694 Mpc
Distanta de luminozitate : 816 Mpc
Durata de mers a luminii : 2.088 Ga
Varsta la plecarea luninii : 11.210 Ga
Varstat la primirea  luminii adica varsta universului azi :13.299 Ga 

Dar valorile prezentate in cursul canadian calculate cu modelul EDS in care nu apare decat densitatea de materie fara cea a energiei,  adica valorile distantei azi fata de quasar respectiv ceea ce inseamna distanta comobila cat si distanta in trecut ceea ce ar insemna distanta unghiulara, DA(vezi cap 8.2.3),  acestea sunt egale cu omoloagele lor din modelul ΛCDM, cat despre distanta de luminozitate constatam ca este egala cu valoarea distantei cand se va primi lumina de la obiect adica care chiar este o distanta de luminozitate actuala a obiectului egala cu distanta comobila multiplicata cu (1+z) conform cap 8.2.3.
Este intradevar uimitor sa constati acesta egalitate  intre valorile obtinute cu modelul EDS si ΛCDM si eu nu am nici-o explicatie. Poate  sa fie este o hiba din cele urmarite de Mircea !?
Ajuns aici mentionz ca momentan consider incheiata aceasta lucrare putin inaine sa se implineasca 3 ani de la deschiderea acestui fir si decand eu am inceput sa o redactez odata cu sintezele discutiilor existente in trecut, publicarea efectiva pe capitole incepand in noiembrie 2015.
In octombreie 2015 am publicat mottoul lucrarii dar si propozitia de incheiere(octombrie 16, 2015)  pe care o repet acum , propozitie prin care ii raspundeam lui STEPHEN HAWKING :

Asadar DA pentru cunoastere la infinit, NU  cunoasterii absolute !

                                                                  FINIS CORONAT OPUS   
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Martie 16, 2018, 09:03:27 AM
Intrucat am preluat ca un fel de motto de incheiere un citat din Stephen Hawking contrazis de mine regret in mod special decesul acestuia si chiar daca el era ateu eu care nu sunt spun alaturi de toti crestinii : Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca!
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Iulie 11, 2018, 04:58:24 PM
Nota: Azi am intrat din nou aici si am constatat ca nu pot vedea finalul postarii ultime a studiului facut In care scriam motoul de final preluat de la Stephen Hawking si anutam sfarsitul cu ajutorul propozitiei: FINIS CORONAT OPUS .
Am gasit si alte momente in text unde au disparut unele scurte fragmente.
Aceste texte sunt  pur si smplu parca sterse dar intrand din nou altfel in acest text ele au reaparut. Personal nu inteleg ce se intampla.
Dar solutia poate fi asta : inchiderea si redeschiderea calculatorului.
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Septembrie 23, 2018, 03:37:35 PM
Am reintrat aici pe acest fir pe care am considerat ca din punctul meu de vedere l-am incheiat dar nimic nu este definitiv in Univers si cand am hoarat sa inchei cu un citat din spusele lui Stephen Hawking nu credeam ca asta va fi aproape simultan cu diparitia sa din Universul accesibi noua.
Asa ca am hotarat sa folosesc acest fir ca un loc unde sa postez stiri de ultim moment care sa fie in contextul preocuparilor firului. Nu le voi posta in ordine cronologica fata de aparitia lor ci in ordinea in care le-am observat si le-am aflat eu si nici in scopul de a face discutii pornind de la ele ci doar ca o semnalare si o adunare intr-un singur loc unde cei interesati si care vor intra aici si pana aici sa mai gaseasca informatii poate ca interesante. Postarile vor fi permanent facute la acest numar de mesaj
Si in onoarea lui Stephen Hawking ultimul studiu al acestuia va ramane primul si i se va alatura doar unul de aceiasi amplitudine de prognoza atunci cand si daca va apare:
http://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7224-ultimul-articol-al-lui-stephen-hawking-cat-de-complicat-este-universul.html

Asadar celelate se insiruie:

http://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7234-monstruoasa-gaura-neagra-care-mananca-un-soare-la-doua-zile.html
        http://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7215-misterul-gaurilor-negre-supermasive.html

*)   http://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7236-semnale-radio-misterioase-sosite-din-univers.html

*) http://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7233-neutrini-si-raze-cosmice-de-la-un-blazar-indepartat.html

*) http://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7220-o-enigma-pentru-astronomi-df2-galaxia-fara-materie-intunecata.html

*) http://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7217-de-ce-a-disparut-antimateria-din-univers-cum-studiul-neutrinilor-ar-putea-lamuri-misterul.html

*) http://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7213-misterul-galaxiilor-pitice-si-criza-materiei-intunecate.html

*) http://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7212-semnale-de-la-primele-stele-din-univers.html

*) http://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7211-planete-solitare-dintr-o-alta-galaxie-descoperite-prin-efectul-de-lentila-gravitationala.html

*) http://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7198-galaxiile-de-la-granita-universului-vizibil-au-proprietati-comune-celor-mai-mature.html

*) http://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7194-un-pulsar-doua-pitice-albe-si-principiul-de-echivalenta-al-teoriei-relativitatii-generale.html

*) http://www.scientia.ro/univers/astronomie/7185-ce-ati-fi-vazut-daca-ati-fi-fost-martorul-evolutiei-universului-de-la-big-bang-acum-13-8-miliarde-de-ani-pana-azi.html

*) http://www.scientia.ro/blogurile-scientia/7166-istoria-completa-a-gaurilor-negre-de-la-calculele-lui-schwarzschild-la-descoperirea-undelor-gravitationale.html

*) http://www.scientia.ro/fizica/teoria-relativitatii/7181-undele-gravitationale-taxonomie.html

*) http://www.scientia.ro/fizica/fizica-particulelor/7163-calatorie-in-taramul-intunecat-al-fizicii-ce-stim-despre-universul-invizibil-al-materiei-intunecate.html

*) http://www.scientia.ro/fizica/mecanica-cuantica/7162-campurile-cuantice-caramizile-fundamentale-ale-universului.html
   http://www.scientia.ro/fizica/mecanica-cuantica/7159-ce-este-universul-la-nivel-fundamental-conform-teoriei-campurilor-cuantice-cum-se-poate-transforma-un-foton-in-electron.
   http://www.scientia.ro/tehnologie/tehnologie/7157-limita-vitezei-cuantice-poate-fi-o-bariera-pentru-computere-cuantice-suprarapide.html

*) http://www.scientia.ro/univers/astronomie/7156-cum-stim-ca-gaurile-negre-exista.html

*) http://www.scientia.ro/stiri-stiinta/stiri-fizica/7055-experiment-pentru-prima-data-s-a-observat-efectul-fortei-gravitationale-la-scara-cuantica.html

*) http://www.scientia.ro/fizica/relativitatea-generala-si-speciala-qa/7044-exista-gravitonii.html

*) http://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7036-emdrive-motorul-care-sfideaza-legile-fizicii.html

*) http://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7028-dragonfly-44-galaxia-formata-din-99-9-materie-intunecata.html

*) http://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7018-detectarea-materiei-intunecate-se-lasa-inca-asteptata.html
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Ianuarie 26, 2019, 01:22:26 PM
Ca sa nu moara subiectul prin neafisare pentruca un update intr-o postare existenta sub forma unei corectii nu apare la pagina de index incep o noua postare cu aceiasi tema ca si cea de deasupra adica anuntarea unor likuri recente legte de subiect:

https://scientia.ro/univers/astronomie/7289-19-aspecte-fundamentale-despre-univers.htm

https://scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7256-undele-gravitationale-un-nou-record-de-distanta-a-unui-sistem-binar-de-gauri-negre.html
Extras:
La începutul lui decembrie 2018, în cadrul ,,Gravitational Physics and Astronomy Workshop" care a avut loc la College Park, în Maryland, unde s-au reunit grupurile de cercetători care lucrează în LIGO şi VIRGO, a fost făcut public primul catalog al evenimentelor cosmice ale căror unde gravitaţionale au fost descoperite până acum.

În acest catalog sunt prezente 11 evenimente: 10 sunt generate de coliziuni de găuri negre, iar unul de coliziunea a două stele de neutroni. Aceste unde au fost măsurate de către LIGO şi VIRGO în primele două campanii de măsurători: 12 septembrie 2015 – 19 ianuarie 2016 şi 30 noiembrie 2016 – 25 august 2017.
 
La ora actuală nu se ştie cât de multe găuri negre sunt în univers; din acest motiv inclusiv procesul care a dus la naşterea acestora este învăluit în mister. Printre diversele ipoteze care au fost avansate se numără şi cea care afirmă că aceste găuri negre cu mase de zeci de ori cea a Soarelui s-ar fi născut imediat după Big Bang, în urma fluctuaţiilor de densitate. În acest caz în univers ar putea exista foarte multe găuri negre de acest gen; cu ajutorul antenelor gravitaţionale pot fi detectate doar cele care formează sisteme binare care se unesc într-o unică gaură neagră generând unde gravitaţionale. Găurile negre izolate nu pot fi măsurate cu această metodă.

LIGO şi VIRGO vor începe o nouă campanie de măsurători în primăvara anului viitor, cu aparate îmbunătăţite. Cu siguranţă vor îmbogăţi catalogul evenimentelor cosmice duc la identificarea undelor gravitaţionale, nivelând drumul către o nouă formă de astronomie, care ne ajută să observăm fenomene astronomice invizibile telescoapelor care se bazează pe detecţia undelor electromagnetice.

https://scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7252-lunga-viata-a-stelei-care-s-a-nascut-imediat-dupa-big-bang.html

O stea foarte mică în comparaţie cu Soarele, situată la circa 2.000 ani-lumină faţă de noi, are incredibila vârstă de 13,5 miliarde de ani. Această stea s-a născut deci imediat după Big Bang şi studiul ei i-ar putea ajuta pe astronomi să cunoască mai bine istoria şi evoluţia universului nostru.(nota mea: vezi si https://en.wikipedia.org/wiki/2MASS_J18082002-5104378)

https://scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7251-surprinzatoarea-materie-intunecata-din-inima-galaxia-ngc-3256.html

O cantitate importantă de materie întunecată s-ar afla în centrul galaxiei NGC 3256. Acesta este rezultatul unui studiu recent care a folosit datele astronomice obţinute de ALMA şi 2 MASS. Materia întunecată s-ar găsi chiar în centrul galaxiei – ceea ce pune(nota mea: ar pune) în criză modelul MOND, cel care modifică forţa de atracţie gravitaţională şi nu are nevoie de materie întunecată pentru a explica Universul.

https://scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7250-pentru-prima-data-observate-impreuna-neutrini-si-raze-cosmice-de-la-un-blazar-indepartat.html

Neutrinii nu au sarcină electrică şi masa lor este extrem de mică – atât de mică încât nimeni nu  a reuşit să o măsoare! (nota mea :vezi articolul meu de la : https://forum.scientia.ro/index.php/topic,5229.0.html)

https://scientia.ro/blogurile-scientia/safari-prin-lumea-stiintei/7248-gravitatia-cuantica-si-cea-mai-dificila-problema-din-fizica.html

https://scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7249-modelul-standard-nu-poate-fi-detronat-progrese-in-determinarea-sfericitatii-electronului.html
Nota mea: deocamdata :)
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Martie 09, 2019, 01:25:22 PM
Azi 9 martie observ un foarte intersant articol al astrofizianei Catalinei Cruceanu publicat in 23 februarie 2019 pe bogul dsale de pe scientia.ro la https://scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7335-misterul-constantei-lui-hubble-care-este-viteza-de-expansiune-a-universului.html in care dupa ce revede cele doua metode de baza prin care se determina constanta lui Hubble discutate destul de detaliat si de noi in aceasta monografie care insa dau valori destul de diferite intre ele in raport cu precizia ridicata obtinuta in ambele modalitati de masurare care deci nu prea se pot explica si nu s-ar putea explica decat  cu o nouă teorie fizică sau poate prin faptul ca dacă într-adevăr cele două valori sunt diferite, ţinând cont că măsoară valoarea constantei lui Hubble în perioade diferite din istoria universului (radiaţia cosmică de fond a luat naştere la circa 400.000 de ani după Big Bang, în timp ce cefeidele s-au format mult mai târziu), acest lucru ar putea să aibă de-a face cu istoria şi evoluţia universului, care ar trebui să fie diferite faţă de modelul actual al Big Bangului sau poate fi o eroare de măsurătoare dar care cum spuneam este destul de putin probabil dat fiind precizia mare obtinuta in ambele tipuri de masuratori.

A fost propusă recent o nouă metodă, care utilizează undele gravitaţionale ce provin de la fuziunea găurilor negre, pentru a obţine o nouă măsurătoare a acestei faimoase constante si se spera ca o valoare mai fiabila sa se poata obtine si poate explica difrentele obtinute intre cele doua tipuri de masuratori (cefeidele cu H=73 km/s/ Mpc si radiatia cosmica de fond cu H=68 km/s/Mpc) .
Acest tip de unde au fost măsurate recent (2015) de către interferometrele gravitaţionale americane LIGO, la care s-a adăugat şi interferometrul VIRGO din Italia. Acestea au măsurat câteva unde gravitaţionale ce provin de la sisteme binare de găuri negre cu mase de câteva zeci decât cea a Soarelui, care se află la distanţe de circa un miliard de ani-lumină de noi.

Aceste găuri negre în rotaţie în spirală una în jurul celeilalte pierd energie, ajungând să se unească într-o unică gaura neagră. Energia pierdută se transformă în unde gravitaţionale care sunt ulterior măsurate de LIGO şi  VIRGO. Amplitudinea măsurată a acestor unde gravitaţionale, comparată cu amplitudinea reală, ne dă informaţii despre distanţa la care se află găurile negre ce emit undele gravitaţionale. Galaxiile în care se află aceste găuri negre ne permit măsurarea deplasării spre roşu. Din aceste informaţii se poate extrage constanta lui Hubble. La ora actuală valoarea obţinută este extrem de imprecisă, cu erori foarte mari. <b>În viitor însă, prin măsurarea a zeci şi chiar sute de unde gravitaţionale, se va avea o valoare din ce în ce mai precisă şi va fi posibil să o comparăm cu valorile anterioare.</b>
Constanta lui Hubble este extrem de importantă, întrucât ne spune cum a evoluat universul de-a lungul timpului şi ne va ajuta, se speră, să elucidăm şi misterul care învăluie materia şi energia întunecată, care, se crede, domină în univers.
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Mai 19, 2019, 12:03:38 PM
In 28februarie  2018 am finalizat din punctul meu de vedere acest topic sustinut de mine (desi nu eu l-am infiintat)  pana cand ceva nou  va fi suficient si necesar sa-mi schimbe optica asupra Modelului standard privind originea Universului, asadar asupra Teoriei privind Big-Bangul.
Dar apoi, mai exact din 23 septembrie 2018 am hotarat sa folosesc acest fir pentru a comunica anumite stiri noi, corelabile cu subiectul firului si astfel in acest an au aparut postarile anterioare din 26 ianuarie 2019 si apoi cea din  9 marie . In aceste postari m-am limitat in general la stirile date in scientia.ro datorate mai ales neobositei doamnei fizician Cătălina Oana Curceanu si cred ca o postare la 2-3 luni odata este suficienta pentru a conexa acestui topic cateva ultime stiri din domenia pe care le postez in ordine cronologica a aparitiei lor.
Atfel dupa stirea deosebita din 9 martie referitoare chiar la determinarea cat mai exacta a constantei Hubble mentionez cateva la care dau si elementele esentiale:

- https://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7343-83-de-noi-quasari-descoperiti-de-telescopul-subaru-japonia.html

Cu ajutorul unui instrument extrem de performant instalat la telescopul Subaru au fost descoperite 83 de găuri negre supermasive, care alimentează quasari formaţi pe când universul nostru avea doar 800 de milioane de ani. Mecanismul care a dat naştere acestor găuri negre nu este încă descifrat, iar această descoperire i-ar putea îndruma pe cercetători spre noi teorii care să descrie evoluţia Universului şi compoziţia acestuia la puţin timp după Big Bang.
Mai toate galaxiile, cel puţin cele care conţin zeci şi sute de miliarde de stele, au în centru o gaură neagră masivă, cu masa de milioane de ori mai mare decât cea a Soarelui. Este şi cazul galaxiei noastre, care are în centru o gaură neagră, Sagittarius A, cu o masă de circa 4 milioane de ori cea  a Soarelui. Au fost însă descoperite găuri negre cu masa de miliarde de ori mai mare decât cea a Soarelui; este cazul unor găuri negre îndepărtate, care alimentează quasarii, nuclee galactice active, care emit cantităţi enorme de radiaţie electromagnetică. 
Până la descoperirea acestor noi quasari se cunoşteau 17 quasari extrem de îndepărtaţi, situaţi la circa 13 miliarde ani-lumină de noi, ceea ce înseamnă că s-au format pe când universul avea doar 800 de milioane de ani, ţinând cont că Big Bangul a avut loc acum aproximativ 13,8 miliarde de ani.
Recent însă celor 17 quasari li s-au adăugat alţi 83, descoperiţi de către un grup de cercetători din Japonia, Taiwan şi Princeton University. Pe o durată de 5 ani astronomii au scrutat universul cu ajutorul instrumentului Hyper Supreme-Cam (HSC), instalat la Telescopul Subaru din Maunakea, Hawai
Cu ajutorul acestei descoperiri s-a ajuns la concluzia că dacă am împărţi universul în cuburi cu latura de 1 miliard de ani-lumină, am găsi o gaură neagră supermasivă în fiecare cub.
Legat de modul de formare al acestor misterioase obiecte există mai multe teorii, printre care cea care susţine că găurile negre s-ar fi putut forma imediat după Big Bang, în urma fluctuaţiilor cuantice din primele momente, când densitatea de materie şi energie era atât de mare, încât ar fi putut duce la formarea directă a găurilor negre.

- https://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7345-prima-imagine-a-unei-gauri-negre-monstrul-din-centrul-galaxiei-m87.html

Pentru prima dată în istoria astronomiei a fost construită imaginea unei găuri negre situate la 55 de milioane de ani-lumină de noi, în inima galaxiei Messier 87(vezi foto)  Acest rezultat de excepţie a fost obţinut prin folosirea datelor obţinute de opt radio-telescoape din întreaga lume, cu un algoritm pentru analiza datelor extrem de sofisticat.
Teoria relativităţii generale a lui Einstein, cea care leagă spaţiul şi timpul de materie şi energie, prevedea existenţa unor obiecte tare ciudate: aşa-numitele găuri negre, din interiorul cărora nici materia şi nici lumina nu pot ieşi. Ba mai mult, teoria lui Einstein prevede existenţa unei ,,singularităţi" în centrul găurii negre – unde forţa de atracţie gravitaţională ar fi infinită – semnal clar că teoria lui Einstein nu mai este valabilă şi trebuie modificată pentru a înţelege aceste bizare obiecte. Einstein însuşi nu era convins că aceste găuri negre chiar există şi că ar putea fi observate vreodată. Multe semnale ale existenţei găurilor negre au fost obţinute până în prezent, inclusiv unde gravitaţionale, însă o imagine a acestora lipsea – o ,,fotografie" a unei găuri negre era visul multor oameni de ştiinţă.
Pentru prima dată în istoria astronomiei a fost construită imaginea unei găuri negre situate la 55 de milioane de ani-lumină de noi, în inima galaxiei Messier 87. Acest rezultat de excepţie a fost obţinut prin folosirea datelor obţinute de opt radio-telescoape din întreaga lume, cu un algoritm pentru analiza datelor extrem de sofisticat.
Recent,  pentru prima dată în istoria ştiinţei, radiaţia gazului din praful capturat de gaura neagră, imediat înainte de a cădea în aceasta, adică de îndată ce se apropie de aşa-numitul orizont al evenimentelor – pragul care, odată depăşit, nu mai există drum de întoarcere. Praful şi gazul interstelar, pe măsură ce se apropie de orizontul evenimentelor, sunt accelerate la viteze apropiate de cea a luminii, ajungând la temperaturi echivalente de miliarde de grade, ceea ce duce la emiterea de radiaţie electromagnetică deosebit de intensă. Aceasta radiatie a fost măsurată de o reţea de opt radiotelescoape, denumită Event Horizon Telescope, EHT. Aceste radiotelescoape sunt situate în locuri foarte diferite în lume, din Antarctica până în Spania şi Chile, ceea ce înseamnă s-a creat, în fapt, un mare telescop de dimensiunea Pământului, pentru a scruta Universul. Cele opt radiotelescoape au fost sincronizate cu ajutorul unor ceasuri atomice, care sunt atât de precise, încât greşesc cel mult cu o secundă la 100 de milioane de ani.
Suplimentar EHT a observat şi gaura neagră din centrul galaxiei noastre – o gaură neagră mult mai mică decât cea din galaxia M87. Sagittarius A*, gaura neagră din Calea Lactee, are o masă de ,,doar" patru milioane de ori cea a Soarelui şi este mai greu de observat din cauza radiaţiei emise chiar de galaxia noastră; totuşi, astronomii din EHT speră să reuşească să obţină în viitor şi imaginea acesteia.

- https://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7349-cel-mai-rar-proces-din-univers-identificat-de-detectorul-xenon1t-din-italia.html

Un proces cu o viaţă medie de circa o mie de miliarde de ori mai mare decât viaţa universului a fost identificat de către detectorul XENON1T, la laboratorul subteran de la Gran Sasso, în Italia.
Sub muntele Gran Sasso din Italia, la circa jumătatea tunelului care uneşte oraşele L'Aquila şi Teramo, îşi are intrarea laboratorul subteran italian al INFN-ului  (Istituto Nazionale di Fisica Nucleare). Sub munte, în linişte cosmică, adică în absenţa razelor cosmice care sunt absorbite în mare parte de către munte, sunt amplasate mai multe instalaţii care scrutează universul în căutarea materiei întunecate.
Acest tip de materie, care exercită atracţie gravitaţională asupra materiei normale, adică cea pe care o vedem (precum stelele şi galaxiile), ar fi de circa cinci ori mai răspândită în univers decât materia normală, însă nu se ştie din ce anume este alcătuită. Se bănuieşte că ar putea fi compusă din particule pe care încă nu le-am descoperit şi care sunt vânate cu detectoare subterane sau la acceleratoarele de particule din întreaga lume.
Până în prezent însă detectorul nu a identificat nici o particulă de materie întunecată, însă a reuşit performanţa de a măsura cel mai rar proces din lume cunoscut până în prezent. Este vorba despre dublă captură de electroni ai xenonului-124, adică o captură simultană a doi electroni de către doi protoni ai unui nucleu de xenon, cu transformarea acestora în doi neutroni. În acest proces se generează şi doi neutrini.  În urma acestei capturi Xenonul-124 se transformă într-un nucleu de telur-124.
Viaţa medie a procesului de dublă captură electronică este de 1,22 x 1022 de ani, adică de circa o mie de miliarde de ori mai mare ca viaţa universului, care de la Big Bang până în prezent are aproximativ 13,8 miliarde de ani. Un adevărat record!
Rezultatul acestui studiu va fi publicat în prestigioasa revista Nature, coperta acestei reviste având o imagine reprezentativă pentru aceasta măsurătoare deosebit de interesantă.
XENONnT va continua să scruteze universul, în căutarea materiei întunecate şi a proceselor extrem de rare, precum cel al dublei capturi de electroni de către nucleul xenonului-124.

va urma
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Iunie 16, 2019, 12:36:22 PM
Postez acest link in mod separat si pentru a aparea pe forum postarea ca atare pentruca poate da nastere la niste discutii in topicul acestui fir si pentruca este o scurta sinteza romaneasca, autorul fiind un specialist roman de varf dl Dan Serbanescu iar unele din ideile expuse de dlui au tangenta cu topicul acestui fir:

https://www.academia.edu/31350195/ELEMENTE_DE_ISTORIC_AL_TEORIILOR_DESPRE_UNIVERS_PRIVITE_MAI_ALES_PRIN_PRISMA_TEORIILOR_FIZICII

https://www.researchgate.net/profile/Dan_Serbanescu/publication/313549909_Unele_aspecte_ale_modelarii_in_fizica/links/589dc0e3a6fdccf5e96a2826/Unele-aspecte-ale-modelarii-in-fizica.pdf
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Septembrie 01, 2019, 04:26:27 PM
Stimati cititori,
La sfarsitul lui ianuarie 2018 trecuseram de 90000 vizite iar azi desi firul s-a finalizat  la 1 martie 2018 a mai fost vizitat de 25000 vizitatori azi ajungand la numarul de 115409 vizitatori.
Asa cum am scris, mai mentin firul in viata mai ales publicand aici unde le este locul  noi informatii despre evolutia acestei chestiuni referitoare la Big Bang si Evolutia Univerului care de fapt nu a avut drept scop problema hibelor acestei teorii a Nasterii si Evolutiei Universului cuprinsa in sintagma Big Bang ci mai degraba prezentarea acesteia as cum am inteles-o eu. Desi multi au citit probabil ce am scris, nu am avut mai ales acum la final cand am si dorit sa amorsam o discutie pe acest subiect, amatori care sa se produca aici.
Voi continua cu stiri pe care nu le-am mai adus la zi...

Referitor la Big Bang si Evolutia niversului:

#  https://www.scientia.ro/stiri-stiinta/stiri-astronomie/7540-rata-de-expansiune-a-universului-este-diferita-in-functie-de-modul-in-care-este-masurata-este-timpul-pentru-o-noua-teorie-a-aparitiei-si-evolutiei-universului.html  (12 aug.19)
# https://www.scientia.ro/stiinta-la-minut/astronomie/243-cu-ce-viteza-se-deplaseaza-pamantul-in-univers-cum-se-deplaseaza-terra-in-cadrul-unui-sistem-solar-in-miscare.html ( 11.08.19)
# https://www.scientia.ro/univers/astronomie/7510-universul-este-in-ultima-sa-era-era-energiei-intunecate-cum-a-evoluat-pentru-a-ajunge-aici-si-ce-va-urma.html (29.07.19)
# https://www.scientia.ro/univers/astronomie/7475-scurta-istorie-a-inceputurilor-universului-nostru.html
# https://www.scientia.ro/univers/astronomie/7435-formarea-si-evolutia-structurii-universului-3-istoria-evolutiei-universului-pe-scurt.html (15.06.19)
# https://www.scientia.ro/univers/astronomie/7434-formarea-si-evolutia-structurii-universului-2-roiurile-de-galaxii-vidurile-si-filamentele-galactice.html (14.06.19)
# https://www.scientia.ro/univers/astronomie/7431-formarea-si-evolutia-structurii-universului-partea-1-galaxiile.html (13.06.19)
# https://www.scientia.ro/stiri-stiinta/stiri-astronomie/7365-universul-pare-a-fi-cu-un-miliard-de-ani-mai-tanar-decat-se-credea.html(20.05.19)

Referitor la gauri negre :

# https://scientia.ro/blogurile-scientia/blogul-scientia/7573-ce-se-intampla-atunci-cand-doua-gauri-negre-intra-in-coliziune.html  (01.09.2019)
Nota mea: Un foarte interesant interviu prezentat intr-un videoclip  de 30 de minute cu directorul Observatorului LIGO Hanford (LIGO - Laser Interferometer Gravitational-Wave Observatory), Michael Landry, vorbind despre undele gravitaţionale şi fizica ce a făcut posibilă descoperirea undelor gravitaţionale. În fapt, există două observatoare LIGO, al doilea este LIGO Livingston.pentru verificari reciproce intrucat  identificarea undelor gravitaţionale înseamnă măsurarea unor vibraţii ale spaţiului cu dimensiuni mai mici decât nucleul unui atom, ceea ce înseamnă că oricât de bine ar fi calibrat aparatul de măsură, este util să ai un alt instrument (al doilea observator LIGO) care să confirme orice detecţie a modificării spaţiului (undele gravitaţionale).
# https://www.scientia.ro/fizica/mecanica-cuantica/7567-cum-s-ar-putea-depasi-problema-paradoxului-pierderii-informatiei-intr-o-gaura-neagra.html (29.08.2019)
# https://www.scientia.ro/fizica/mecanica-cuantica/7563-cum-distrug-gaurile-negre-informatia-paradoxul-pierderii-informatiei-si-de-ce-reprezinta-o-problema-pentru-fizica.html  (25.08.2019)
# https://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blogul-scientia/7532-cum-am-ajuns-sa-descoperim-gaurile-negre-o-scurta-istorie-a-evolutiei-gandirii-stiintifice.html (7.08.19)
# https://www.scientia.ro/stiri-stiinta/stiri-astronomie/7401-lisa-si-athena-doua-instrumente-ale-esa-vor-studia-coliziunea-gaurilor-negre-supermasive.html (02.06.19)
# https://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blogul-scientia/7368-ce-este-in-interiorul-unei-gauri-negre.html  ( 23.05.19)
# https://www.scientia.ro/fizica/teoria-relativitatii/7367-daca-fotonii-nu-au-masa-cum-sunt-ei-atrasi-de-o-gaura-neagra.html (22.05.19)

Referitor la chestiuni conexe:

# https://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blogul-scientia/7561-ce-s-ar-intampla-daca-brusc-soarele-ar-disparea.html (25.08.2019)
# https://www.scientia.ro/stiri-stiinta/stiri-astronomie/7556-urme-ale-uneia-dintre-cele-mai-vechi-stele-din-univers-gasite-intr-o-alta-stea.html (24 08.2019)
      Steaua este in Caleea Lactee si se numește SMSS J160540.18-144323.1
# https://www.scientia.ro/fizica/teoria-relativitatii/7550-teoria-relativitatii-generale-trebuie-inlocuita-pentru-a-explica-anumite-fenomene-fizice-iata-unde-teoria-esueaza.html (20.08.2019)
# https://www.scientia.ro/univers/astronomie/7510-universul-este-in-ultima-sa-era-era-energiei-intunecate-cum-a-evoluat-pentru-a-ajunge-aici-si-ce-va-urma.html (29.07.19)
# https://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7506-nimeni-nu-a-fost-ucis-de-materia-intunecata-care-s-concluziile-pentru-fizicieni.html (27.07.19)
# https://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blogul-scientia/7505-teoria-stringurilor-explicata-in-160-de-secunde.html (26.07.19)
# https://www.scientia.ro/fizica/fizica-particulelor/7503-cum-e-posibil-ca-o-particula-fara-masa-ca-fotonul-ori-gluonul-sa-existe.html (24.07.19)
# https://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blogul-scientia/7502-cand-ne-vor-intreba.html    (gravitatia cuantica , 23.07.19)
# https://www.scientia.ro/univers/astronomie/7499-distantele-dintre-galaxii-sunt-enorme-ce-ce-se-gaseste-in-spatiul-dintre-acestea.html (21.07.19) 
# https://www.scientia.ro/fizica/fizica-conceptuala-benjamin-crowell/7481-teoria-relativitatii-are-nevoie-de-magnetism.html (10.07.19)
# https://www.scientia.ro/univers/astronomie/7477-moartea-unei-stele.html (08.07.19)
# https://www.scientia.ro/fizica/teoria-relativitatii/7413-de-ce-nimic-nu-se-deplaseaza-cu-o-viteza-mai-mare-decat-viteza-luminii.html
# https://www.scientia.ro/univers/astronomie/7380-care-este-locul-tau-in-univers-stii-in-ce-super-roi-de-galaxii-te-afli.html (27.05.19)
# https://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7378-quarcurile-si-gluonii-ce-alcatuiesc-protonii-sunt-corelati-cuantic-conform-unui-studiu-recent-de-la-lhc.html (26.05.19)
# https://www.scientia.ro/fizica/mecanica-cuantica/7361-cat-cantareste-vidul.html ( 19.05.19)
# https://www.scientia.ro/stiinta-la-minut/flash-science/7360-fotonii-calatoresc-cu-viteza-luminii-fata-de-orice-obiect-cu-ce-viteza-se-deplaseaza-un-foton-fata-de-alt-foton.html (19.05.19)
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Noiembrie 14, 2019, 09:26:59 AM
O stire interesanta.De urmarit pentru confirmare:
https://science.hotnews.ro/stiri-spatiul-23309946-cazut-teoria-big-bang-savantii-descoperit-stea-mai-batrana-decat-universul.htm

"Steaua Methuselah, cu numele științific HD 140283, se află la o distanță de 200 de ani-lumină și i-a uluit pe experți. Analize au arătat că steaua conține foarte puțin fier, ceea ce sugerează că s-a format într-o perioadă când fierul nu se găsea din abundență în Univers. Aceasta a dus la descoperirea că steaua ar avea 14,5 miliarde de ani, fiind cu 0,7 miliarde de ani mai bătrână decât Universul.

Experții s-au întâlnit în iulie la o conferință în California într-o tentativă de a soluționa misterul, dar până acum întrebările n-au făcut decât să producă alte întrebări – ceea ce ar putea conduce la o ,,revoluție științifică". Fizicianul britanic Robert Matthews a declarat: ,,Este o ghicitoare de proporții cu adevărat cosmice: cum poate conține Universul o stea mai veche decât el? Astronomii se confruntă acum cu complicata problemă a vârstei Universului".

PS Si fiindca am redeschis firul mai postez cateva linkuri de pe scientia.ro asupra carora poate ca o sa mai revin de la data mai recenta(ultimul scris de Catalina Cruceanu din 13 noiembrie) la cea mai putin recenta(in postarea precedenta ultima data a fost 12 august 2019):

https://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7681-revolutie-in-cosmologie-universul-are-o-geometrie-neeuclidiana.html
https://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blogul-scientia/7647-nu-stim-mai-nimic-despre-95-din-univers-iata-care-este-viitorul-cercetarii-materiei-si-energiei-intunecate-video.htm
https://www.scientia.ro/fizica/mecanica-cuantica/7640-teoria-gravitatiei-cuantice-cu-bucle-teoria-care-spera-sa-unifice-mecanica-cuantica-cu-relativitatea-generala.html
https://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blogul-scientia/7638-cand-friedmann-l-a-infruntat-si-corectat-pe-einstein-iar-universul-si-a-pierdut-caracterul-static.html
https://www.scientia.ro/fizica/teoria-relativitatii/7636-acceleratia-unui-corp-intr-un-camp-gravitational-nu-este-reala.html
https://www.scientia.ro/fizica/fizica-conceptuala-benjamin-crowell/7632-de-ce-cred-unii-oameni-de-stiinta-ca-universul-este-o-holograma.html
https://www.scientia.ro/fizica/mecanica-cuantica/7616-problema-cu-interpretarea-universurilor-multiple-din-mecanica-cuantica.html
https://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7602-undele-gravitationale-emise-dupa-contopirea-gaurilor-negre-in-faza-de-ringdown-ne-pot-ajuta-sa-intelegem-mai-bine-aceste-obiecte-cosmice-misterioase.html
https://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blogul-scientia/7595-viteza-de-deplasare-a-caii-lactee-in-univers-in-raport-cu-radiatia-fundamentala-de-fond-este-de-20-de-ori-mai-mare-decat-viteza-de-deplasare-a-pamantului-in-jurul-soarelui.html nota pote ca va trebui sa verific niste valori date in textul publicat aici.
https://www.scientia.ro/stiri-stiinta/stiri-fizica/7592-prima-imagine-a-inseparabilitatii-cuantice.html
https://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blogul-scientia/7573-ce-se-intampla-atunci-cand-doua-gauri-negre-intra-in-coliziune.html
https://www.scientia.ro/fizica/mecanica-cuantica/7563-cum-distrug-gaurile-negre-informatia-paradoxul-pierderii-informatiei-si-de-ce-reprezinta-o-problema-pentru-fizica.html
https://www.scientia.ro/fizica/teoria-relativitatii/7550-teoria-relativitatii-generale-trebuie-inlocuita-pentru-a-explica-anumite-fenomene-fizice-iata-unde-teoria-esueaza.html
https://www.scientia.ro/fizica/mecanica-cuantica/7543-problema-cu-masurarea-cuantica.html
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Noiembrie 24, 2019, 01:57:34 PM
O stire care daca se confirma va schimba fizica si care de aceea merita o evidentiere separata puata din https://www.hotnews.ro/stiri-esential-23509603-savantii-maghiari-aproape-descoperirea-unei-cincea-forte-fundamentale-din-univers-oamenii-stiinta-putea-primi-premiul-nobel.htm

Oamenii de știință maghiari au anunțat că sunt pe cale de a descoperi a cincea forță fundamentală din univers. Cercetările i-ar propulsa spre premiul Nobel susțin jurnaliștii CNN, citați de Mediafax.

Attila Krasznahorkay a declarat pentru CNN că este a doua oară când echipa sa reușește să identifice noua particulă. Au denumit-o X17 deoarece i-au calculat energia cinetică la 17 megaelectronvolți. "X17 ar putea fi particula care face legătura între lumea vizibilă și materia întunecată", arată profesorul.

Jonathan Feng, profestor de fizică și astronomie la Universitatea din California, Irvine, a declarat că urmărește activitatea echipei maghiare de ani buni și consideră că este vorba despre o descoperire epocală. Dacă rezultatele cercetării pot fi repetate "e vorba de un premiu Nobel evident", arată profesorul.

Specialiștii maghiari au publicat rezultate similare ale cercetării și în 2016, în Physical Review Letters. În cel moment studiau descompunerea unui izotop diferit, beriliu 8. Și atunci au identificat electroni care se separau de atom a unghiuri neobișnuite, 140 de grade.

"Am prezentat o particulă nouă pe care nu o mai văzuse nimeni până atunci. Existența ei nu putea fi explicată pe baza modelului standard al fizicii particulelor astfel că a fost supusă investigațiilor, arată Krasznahorkay. În ciuda reticențelor, echipa maghiară vorbește despre cea de-a cincea forță ca despre o "forță fotofobică" deoarece particulele par să "se teamă de lumină".

Până acum cercetătorii din toată lumea care au verificat rezultatele obținute de maghiari nu au putut să identifice erori. Maghiarii aveau nevoie să confirme rezultatele investigației din 2016 și noul proiect pare să fi făcut chiar acest lucru. Feng susține că nu este decât o singură șansă dintr-un miliard ca noile rezultate să fie provocate de altceva decât particula X17 și această nouă a cincea forță.

Savanții susțin că este nevoie ca un alt grup de cercetători să reușească să obțină aceleași rezultate folosind un al treilea tip de atom în afara celui de beriliu și heliu. Ar fi vorba de o cale de a obține o confirmare valabilă pentru teoria câmpului unificat, formulată de Albert Einstein. "Nu avem de ce să ne oprim la a cincea forță", spune Feng, "Ar putea fi și o a șasea, a șaptea sau a opta forță", arată CNN.




Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Ianuarie 12, 2020, 08:50:48 PM
Voi adauga acum la inceput de an 2020 o trimitere la un articol al lui Cristian Roman din Stiinta si Tehnica din oct 2019 in care autorul detaliaza problema calculului constantei Hubble de la primele masuratori facte in anii 20 ai secokukui trecut  si pana in prezent problema pe care am abordatt-o si noi destul de detaliat in diverse momente ale dezvoltarii subiectului acestui. Linkul este: https://stiintasitehnica.com/o-enigma-nerezolvata/ si retin ca valoare cea mai recenta(ianuarie 2019) pe cea de 72,5  km/s/Mpc si citez din articol:  "cea mai recentă determinare a constantei lui Hubble a fost publicată în ianuarie 2019, în Monthly Notices of the Royal Astronomical Society. Valoarea obținută este de 72,5 km/s/Mpc, cu o eroare de 3% si  ținând seama de aceasta marja de eroare , această valoare se suprapune bine cu valoarea de 74 km/s/Mpc, determinată de către echipa lui Riess tot in 2019 prin metoda clasica a cefeidelor.
Mentionam ca se constata ca discrepanta cu masuratoarea  facuta pe baza datelor furnizate de telescopul spațial Planck de 67,4 km/s/Mpc rămâne în picioare si poate doar folosirea in viitor a undelor gravitationale sa lamureasca problema care este deosebit de importanta si care daca se mentine ar putea sa conduca la concluzia ca  se poate spune că modelul cosmologic, care descrie evoluția Universului de la origine și până în zilele noastre, nu este inca complet.
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: A.Mot-old din Septembrie 16, 2020, 04:17:21 PM
1) Citat din https://ro.wikipedia.org/wiki/Big_Bang (https://ro.wikipedia.org/wiki/Big_Bang) :
"Teorii despre producerea Big Bangului; suportul științific
Astronomul american Edwin Hubble a descris Universul ca fiind în continuă extindere, dând cosmologilor "o temă pentru acasă". El pornește de la ideea că la începuturi, cu circa 13,7 miliarde de ani în urmă, Universul încă nu exista. Ceea ce a existat a fost doar un punct de o natură cu totul specială, o așa-numită singularitate, ceva fără dimensiuni dar cu o energie infinită. "
Dacă un punct nu are volum , atunci cum se poate ca acel punct să aibă o energie infinită?  ???


2) Citat din https://ro.wikipedia.org/wiki/Big_Bang (https://ro.wikipedia.org/wiki/Big_Bang) :
"Limitele cunoașterii momentelor de început ale Big Bangului
Astrofizicienii nu pot (încă) explica apariția universului la secunda "zero" (momentul inițial). Ei iau ca punct de plecare momentul 10−43 secunde după explozia originară (Big Bang). La această "vârstă fragedă" tot universul vizibil era conținut într-o sferă de mărime infimă, subnucleară, de numai 10−33 centimetri diametru (nucleul unui atom are ordinul de mărime de 10−13 centimetri). Temperatura la acel stadiu era însă inimaginabil de mare, de ordinul a 1032 grade.

Teoria nu este aplicabila mai devreme de momentul "zero" + 10−43 secunde; pentru că se izbeste de ,,zidul Planck" (știința este încă incapabilă să explice comportamentul atomilor în condițiile în care forța de gravitație devine extremă, așa cum era cazul în universul de 10−33 centimetri). ,,Zidul Planck" reprezintă de fapt existența limitelor minime fizice ale obiectelor; una din barierele fizice este ,,quantumul de acțiune" sau așa-numita "Constantă a lui Planck" = 6,62 10−34 Joule secundă, care reprezintă cea mai mică dintre cantitățile de energie existente în lumea noastră fizică, adică limita divizibilității spectrale și, prin aceasta, limita extremă a oricărei divizibilități. Prin analogie există o ,,lungime ultimă" numită și ,,Lungimea lui Planck", precum și ,,Timpul lui Planck", care este cea mai mică unitate de timp posibilă teoretic."

Din citatul de mai sus referitor la "Limitele cunoașterii momentelor de început ale Big Bangului" rezultă o sferă extrem de mică și tare aș fi curios să văd calculele privind dimensiunile , temperatura , constanta Planck , lungimea Planck și timpul Planck referitoare la Univers la momentul 10-43 secunde....Din ce calcule rezultă acel 10-43? ???
Big-bangul continuă și azi?
Titlu: Re: Răspuns: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: A.Mot-old din Septembrie 17, 2020, 04:11:42 PM
Citat din: valangjed din Martie 01, 2015, 10:37:35 PM
Va puteti inchipui un "univers" static, cu o infinitate de dimensiuni? Nici eu ;) dar il putem "gandi".O conexiune de internet "lucreaza" cu minim 256 de dimensiuni(vectori "perpendiculari" cu "valori" prestabilite).In romanul "Zeii insisi", scris de Isaac Asimov, exista o "afirmatie":"Orice numar intre 1 si infinit, nu are sens."Daca spatiul "nostru" are 3 dimensiuni spatiale si una temporala este pentru ca asa "percepem" noi dar nimic nu ne impiedica sa "gandim" ca exista mai multe dimensiuni.De ce 3?De ce 4?De ce 11?De ce nu 1345?De ce nu?
Raspunsul meu ar fi:"Pentru ca oamenii sunt limitati in cele 3 dimensiuni spatiale si una temporala(pe care nu o pot "manipula") si nu incearca sa "gandeasca" mai mult."
Eu cred că Universul este static și este suficient să-l analizăm în spațiul cu trei dimensiuni la care se adaugă timpul așa cum este descris în https://translate.google.com/translate?hl=ro&sl=en&u=https://en.wikipedia.org/wiki/Static_universe&prev=search&pto=aue (https://translate.google.com/translate?hl=ro&sl=en&u=https://en.wikipedia.org/wiki/Static_universe&prev=search&pto=aue) și citez:
"Un univers static , denumit și un univers ,,staționar" sau ,,infinit" sau ,,infinit static", este un model cosmologic în care universul este atât infinit spațial, cât și infinit temporal, iar spațiul nu se extinde și nici nu se contractă. Un astfel de univers nu are așa-numita curbură spațială ; adică este ,,plat" sau euclidian . Un univers static infinit a fost propus pentru prima dată de Thomas Digges (1546-1595). [1]"
Întrebarea I-a:
Ce înțelegi tu printr-un Univers static?
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Septembrie 17, 2020, 05:52:56 PM
@Scientia, @Pozitron
Admin, rog sa chemati la ordine acest user A.Mot-old si sa-l indrumati sa posteze eventuale raspunsuri sau comentarii pe care le are fata de anume sustineri ale unor useri (in cazul de fata Valangjed)  pe topicul unde au fst publicate abtinandu-se sa polueze un topic cu sute de mii de vizite si la care nu a participat de loc.


Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Februarie 10, 2021, 08:29:03 AM
Anul 2020 nu a fost un an fast pentru mine si de aceea nu am mai avut timp sa mai completez documentarea la acest fir dar e bine sa adaug acum postarea dnei fizician Catalina Curceanu, o tanara si valoroasa  fizician din generatia lui Cristian Presura si Adrian Buzatu(userul Adi care a intemeiat in 2007 sub forma de blog acest  forum cedat ulterior Scientiei(februarie 2011), cand el devenind un fizician profesionist cu destule sarcini profesionnale stricte, nu a mai avut timp sa-l administreze si apoi in 2013 odata cu certitudinea privind descoperirea si experimentala a bosonului Higgs la care a participat spre cinstea lui, a si renuntat complet la activitatea de aici)
Userul princehansolo mi-a semnalat articolul dnei Curceanu si il semnalez si eu aici, din el desprinzandu-se doua ipoteze: una hazardata privind o noua fizica plecand de la neconcordantele din masuratorile constantei Hubble mentionate si de mine la mometul potrivit pe acest fir si o a doua plecand de la posibilitatea unor densitati cosmice diferite in spatiul cosmic in asa numite bule cosmice care ar avea drept consecinta acesata variabilitate a lui H.
Desigur ca numai masuratorile cosmice vor confirma sau infirma aceasta a doua ipoteza si cine stie ce alte masuratori vor confirma o noua fizica cum se anticipa gresit cand cu experimentul Opera de la CERN de care am mai vorbit.

Asadar :

https://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7801-expansiunea-universului-are-valori-diferite-functie-de-metoda-de-masurare-sa-fie-asa-pentru-ca-suntem-intr-o-bula-cosmica.html
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: princehansolo din Februarie 11, 2021, 11:12:00 PM
Citat din: atanasu din Februarie 10, 2021, 08:29:03 AM
https://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7801-expansiunea-universului-are-valori-diferite-functie-de-metoda-de-masurare-sa-fie-asa-pentru-ca-suntem-intr-o-bula-cosmica.html
@atanasu
In legatura cu "metoda de masurare" am regasit o discutie draga mie cu userul Puiu in sectiunea Q&A:
https://scientia.ro/qa/20513/ce-se-intampla-cu-electronul-cand-se-intalneste-cu-un-pozitron (https://scientia.ro/qa/20513/ce-se-intampla-cu-electronul-cand-se-intalneste-cu-un-pozitron)

In alta ordine de idei: am trecut de ANALIZA 4 de la pagina #1 a acestui fir de discutii. Este super cum ai rezumat redshift-ul.
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Februarie 12, 2021, 12:39:12 PM
UPDATE:  Intrucat A.Mot si-a modificat textul acesta actual de mai sus aeasta moificat nefiind atat de deranjant, doar ca a muta discutiile de la un topic la altul,si pot acepta ca in actuala formulare intrebarile sunt si aici in topic dar nu cred ca autorul a citit tot ce s-a scris aici si deci  este posibil ca intrebarile dsale sa fie redundante cu lucruri deja discutate.
Asadar rog pe cei care mai intevin altfel decat destinasem acest fir, in sensul ca doar sa se complteze daca este cazul documentatia cu prezentarea foarte pe scurt a unor elemente de noutate finalizate si cu o scurta conluzie care nu a fost deja avuta in vedere si acum imi permit sa adaug ca si fata de intrebari care este posibil sa fie redundante cu textul amplu existent pe care nici eu nu-l mai tin exact minte cum poate a fost si in cazul intrebarilor puse de A. Mot, cei ce intervin astfel, sa declare ca au citit firul, atat cele 12 analize facute pentru activitatea exerioara acestui fir dar si firul in totalitatea sa. si daa nu se ostenesc atat sa nu se mai bage in vorba in mod inutil. 
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din August 24, 2021, 07:45:54 PM
Remarc o emisiune scurta a dlui fizician Cristian Presura intitulata Ce forma are universul problema disutata si de mine aici pe acest fir sare este importanta fiindca este la nivel actual adica o emisiune data la Digi TV in 22 august 2021:
https://www.youtube.com/watch?v=dxw4MlU_ayI
Conluzia mea ca si a dlui Presura este ca Universul este mult mai mare adica ajungand sa fie fata de  acesta  suprafata plana  de pana la 40mlrd ani lumina unde ar fi in reallitate cele pe care azi le observam la cca 14 mlrd al, o suprafata hipersferica de cel putin  de cca 100 ori mai mare adica cca 4000 mlrd al.

Am scris la acesl link un comentariu intrebare pe care-l repet si aici si pe care o sa incrc sa i-l transmit dlui Presura.:

"Dar daca integram legea lui Hubble(V=HS)  obtinem pentru spatiu timp o exponentiala (S=e^t) universul avand  o viteza de expansiune iar expansiunea avand si acceleratie si chiar o infinitate de derivate si deci aceleratii de diferite ordine? Ce credeti dle Presura?"

PS Lam transis si la https://www.facebook.com/presura
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din August 25, 2021, 11:53:59 AM
Interesant:

https://interestingengineering.com/japan-tests-rotating-detonation-engine-in-space-for-the-first-time?utm_source=Facebook&utm_medium=Article&utm_campaign=organic&utm_content=Aug20&fbclid=IwAR040Y4tMzK_kf9EmoMIGMSRZiuV1VOWV57Ohjq1xQ8SG94DorGQk2LgKKs

In a world-first, Japan Aerospace Exploration Agency (JAXA) announced on August 19 that it has successfully demonstrated the operation of a "rotating detonation engine" in space, with the goal of extending the propulsion method to deep space travel in the future.

The "impossible" engine uses spinning explosions inside a ring channel. This method generates a large amount of super-efficient thrust coming from a considerably smaller engine that uses less fuel, and it has the potential to be a game-changer.

The revolutionary system was mounted on the S-520-31, a single-stage rocket capable of lofting a 220-lbs (100-kg) payload well above 186 mi (300 km), and launched from the Uchinoura Space Center on July 27. The demonstration was a sounding success.
....

Japan hopes to put the technology into practical use within five years, according to a statement last month by Jiro Kasahara, a Nagoya University professor who is collaborating with JAXA on the technology, per the Japan Times.

Traducere:

Într-o premieră mondială, agenția japoneză de explorare aerospațială (JAXA) a anunțat pe 19 august că a demonstrat cu succes funcționarea unui ,,motor de detonare rotativ" în spațiu, cu scopul extinderii metodei de propulsie la călătoriile spațiale profunde în viitor.
Motorul ,,imposibil" folosește explozii rotative în interiorul unui canal inelar. Această metodă generează o cantitate mare de forță super-eficientă provenind de la un motor considerabil mai mic, care folosește mai puțin combustibil și are potențialul de a schimba jocul.
Sistemul revoluționar a fost montat pe S-520-31, o rachetă cu o singură etapă capabilă să ridice o sarcină utilă de 100 de kilograme (220 lbs) cu mult peste 300 km și a fost lansată de la Centrul Spațial Uchinoura pe 27 iulie Demonstrația a fost un succes sunător.
......
Japonia speră să pună tehnologia în practică în termen de cinci ani, potrivit unei declarații făcută luna trecută de Jiro Kasahara, profesor de la Universitatea Nagoya care colaborează cu JAXA la această tehnologie, potrivit Japan Times
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: mircea hodor din Martie 19, 2022, 09:27:12 PM
           Salutari tuturor indeosebi dumneavoastra domnule Atanasu ptr. munca deosebit de laborioasa pe aceasta tema.Chiar daca n-am mai participat activ in ultima vreme nu m-am putut opri din a nu lectura din cind in cind teoriile dumneavoastra .Am decis sa va abordez din nou doar cit sa anexez un link care pare sa-mi sustina teoria mea initiala,despre care recunosc ca nu a avut la origine "bogatia de expresii fizice si matematice"cu care v-ati argumentat atit de laborios si metodic toate sustinerile.
https://youtu.be/wfXGPBwkDh8?t=256
           Intre timp se pare ca s-au  cam disipat cei interesati de acest subiect,convingerea mea e ca va ramine intotdeauna un subiect de interes ,iar la momentul in care se vor mai face si alte noi descoperiri pe aceasta tema, manifestarea de prezenta a acestora nu va intirzia sa apara.
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Martie 20, 2022, 11:59:27 AM
Bine ai revenit Mircea si parca ma asteptai sa intru in vacanta sabatica despre care am sris ieri pe alt fir, vacanta nu tocmai vacanta,   intrucat  voi lucra si la altele, desi poate ca si din acest fir enorm va iesi un opus oricat de mic si poate reluarea discutiei pe care vad ca o doresti sa ma impulsioneze?

Inteleg ca mult timp ai fost doar un urmaritor al forumului si nu si un intervenint. Oricum este ceva bun chiar si sa urmaresti asa ceva cand sunt atatea moduri stupide de a-ti petrece timpl de viata pe care-l ai de consumat.

Ma voi referi la ce spui tu dar la final pentruca provocat de tine am redeschis acest fisier  de la inceputul sau si am vazut si cate ceva interesant neobservat pe atunci.
Spuneam mai ieri ca Valangjed este creditat de mine destul de mult si repet asta dar in postarea prin care -ti raspunde(raspunde oarecum) si este chiar prima dupa tine( Răspuns #1 : Martie 01, 2015, 10:37:35 p.m) si el scrie doua randuri si apoi nu mai revine cred ca mult timp.(nota ntervine Elctron in mod foarte decent -suntem in 2015 ) )

Citez  :
"Orice numar intre 1 si infinit, nu are sens."Daca spatiul "nostru" are 3 dimensiuni spatiale si una temporala este pentru ca asa "percepem" noi dar nimic nu ne impiedica sa "gandim" ca exista mai multe dimensiuni. De ce 3?De ce 4?De ce 11?De ce nu 1345?De ce nu?"
si Valangjed raspunde: Raspunsul meu ar fi:"Pentru ca oamenii sunt limitati in cele 3 dimensiuni spatiale si una temporala(pe care nu o pot "manipula") si nu incearca sa "gandeasca" mai mult."

Sa explic ce cred eu: Nu am citit cartea lui Asimov  la care se refera V. dar este sigur ca inafara de Unu pe care-l pipaim si Infinit pe care doar il inferam adaugand mereu unu la ce este deja adunat, nu exista decat UNU adica Univesul este UNU. Restul sunt relative adica elemente legate de scara si Teoria scarii ramane inca de scris  pentruca eu desi o anticipez  nu sunt in stare  sa o gasesc, asa cred,  si nu mai am nici timp, tot asa cred).
Asadar spun ca a sustine ca putem gandi mai mult fiind limitati natural si gnoseologic, este ceva fara sens, cuvintele  existand dar sensul lor nefiind corelabil si astfel devin necuvinte pentruca  a gandi nu inseamna decat sa utilizezi notiuni explicabile si cu sens sau care pot capata un sens nou din structura propozitiei (vezi creerea de limba la marii poeti-Eminescu) si intuibile, restul sunt precum ai zice: zozir zobar zober etc, putand sa-ti inchipui orice dar nimic de exprimat, nefiind nimic in plus in interiorul ratiunii tale cu doar trei  plus una dimensiuni in locul acestor asocieiri de litere, caci nici cuvinte nu le pot spune daca nu cred ca sunt elemente ale nnui limbaj rational si pentru asta trimit la lucrarea mea despre Lincos, limbajul aparent fara metalimbaj.

Dar la postarea « Răspuns #24 : Martie 23, 2015, 03:42:11 p.m. » indic un link care deschis este: https://phys.org/news/2010-04-universe-home-larger-wormhole.html (2010) si unde se ridica o problema  de pe vremea cand  eu nici nu stiam despre ideea de "gaura alba" .

M-am uitat pe prima ta postare dar nu apare notiunea de gaura alba(White hole) cum nu apare nici pe intreg acest fisier din 2015 si pana azi, semn ca nici competitorii de aici nu prea stiau despre sau cu ce se  mananca, adica nici Harap Alb si nici Electron decent pe acest fir unde a aparut doar de cateva ori nu vorbete depre si nici un domn Marius si altul proffiz.

Dar tu o introduci aum adica ieri , nu explcit ci doar prin filmuletul recomandat, asa ca te rog arata unde in cuprinsul acestui fisier te-ai referit la asa ceva sau in fine unde si ce ai scris astfel incat sa poata fi  considerat cum spui tu apropiat de ce spune filmuletul dat de tine, pe care poate il rezumi si care nu am vazut de cand este dar de fapt cred ca este ridicat p youtube abia de ieri si u in od foate ciudat ai fost imediat pe faza de parca il asteptai si oricum vad ca nu esti singurul.
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Martie 20, 2022, 05:14:36 PM

Fiindca se pare ca te referi la gaurile albe, fara sa renunt la ce te-am rugat mai inainte, adaug ce am mai gasit si eu referitor la aceste obiecte cosmice ipotetice:

1) https://ro.wikipedia.org/wiki/Gaur%C4%83_alb%C4%83

2) What is a white hole? de Robert Matthews la : https://www.sciencefocus.com/space/what-is-a-white-hole/

Tradus:
O gaura albă este un obiect cosmic bizar, care este intens luminos și din care materia țâșnește mai degrabă decât să dispară. Cu alte cuvinte, este exact opusul unei găuri negre. Dar, spre deosebire de găurile negre, nu există un consens cu privire la existența găurilor albe sau la modul în care s-ar forma.

Ele sunt prezise de teoria gravitației a lui Einstein și sunt menționate cel mai adesea în contextul ,,găurilor de vierme", în care o gaură neagră acționează ca punct de intrare într-un tunel prin spațiu și timp, care se termină într-o gaură albă în altă parte a Universului. Dar acest lucru este profund controversat, deoarece teoria lui Einstein prezice existența unei așa-numite singularități în centrul găurilor negre - o stare de gravitație infinită care ar împiedica orice trece prin gaura albă de pe cealaltă parte.

Cu toate acestea, unii teoreticieni cred că o combinație dintre teoria lui Einstein și teoria cuantică indică un nou mod de a gândi despre găurile albe. În loc să fie ,,ieșirea" dintr-o gaură de vierme, ele pot fi o reluare în mișcare lentă a formării găurii negre originale.???

Procesul începe atunci când o veche stea masivă se prăbușește sub propria greutate și formează o gaură neagră (vezi diagrama de mai sus). Dar apoi, efectele cuantice care apar în jurul suprafeței găurii negre opresc colapsul în continuare la o singularitate și, în schimb, încep să transforme treptat gaura neagră într-o gaură albă care aruncă din nou materia stelară originală. Totuși, procesul este incredibil de lent, așa că este posibil să așteptăm foarte mult pentru a afla dacă găurile albe există cu adevărat.
Nota:este si o schita in articol

3) Si asta in romaneste care in dec. 2021 nu confirma existenta altfel decat teoretica sub forma uni ipoteze desigur foarte onsistente bazata pe relativitatea generala.
Este filmuletul :
Am Descoperit o 'Gaura Alba'?
https://www.youtube.com/watch?v=M-QkZLMcW-w


PS Explica filmuletul dat de tine : cand a fost creat si ce sustine? Si ce legatura au sutinerile tale in 2015 cu acestea?
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: mircea hodor din Martie 20, 2022, 06:40:06 PM
  Buna ziua din nou si ma bucur sa constat ca ati ramas pe "receptie" domnule Atanasu. Ma surprinde  sa constat ca nu va amintiti 'elucubratiile" mele pe tema supozitiei existentei unor "iesiri" din gaurile negre,a unui big bang ca si consecinta a distrugerii tesaturii ce teoretic ne-ar fi putut separa de un alt univers,a unor vortexuri care sa esapeze in universul nostru sau chiar  a gaurilor albe ( ca termen explicit chiar daca poate nu tocmai original) folosit in 15 martie 2015. :) Am spus elucubratii deoarece dupa cum stiti am recunoscut din capul locului masura in care doar acel sa-i zicem (din nou) "bun simt generic"  si apelul la o logica elementara lipsita in totalitate de vastele dumneavoastra cunostinte in domeniul matematicii si fizicii aplicate concret acestei teme-mi-au sugerat acele idei.Cel putin asta am remarcat la o rapida si foarte scurta trecere in revista incepind chiar cu enuntul subiectului acestor dezbateri (catre final unde este sugerat) si continuind  cel putin la acel moment  mai sus amintit.Evident ca aceasta (s-o consider) mica paranteza-nu are absolut nici o importanta in economia acestui subiect,insa ati intrebat si a trebuit sa raspund :) iar in context imi amintesc ca am propus acest subiect tocmai datorita inadvertentelor cel putin de logica ale teoriei oficiale,care evident intereseaza toata lumea chiar daca doar cei avizati sint si cei mai in masura sa sustina sau sa contrazica acele teorii.Am  revenit cu intentia de a mai anexa un link si mai recent vizionat,unul ce pare sa-l completeze pe cel anterior.  https://www.youtube.com/watch?v=SMpFjEmdCBg    Cit despre "acel limbaj aparent fara metalimbaj"-e foarte posibil sa fiu intr-o eroare dar...parca-mi aminteste de curentele suprarealiste cu exemplificariile de gen "urmuz, punct contrapunct" ,e vreun punct comun sau "din nou" bat eu cimpii ?! :)
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Martie 20, 2022, 07:59:43 PM
Dle Mircea acum revazand postarea ta din 15 martie 2015 mi-am amintit dar eu pe atunci intentionam sa scriu doar un material mongrafic fata de cele ce s-au stabilit mai mult decat  ca simple ipoteze, desigur cu o anume logica iar ipotezele repet nu sunt teorii, ele nu se pot falsifica si nu se bazeaza pe expriente si de regula sunt tratate cam cum era tratata ipoteza ptolemeica geocentrica prin introducere de ipoteze noi(cerurile alea suplimentare)  ca sa imbrace realitatea in schimbare, pana ce a aparut cea heliocentrica bazata nu numai pe ipotezele unui Copernic ci si pe matematica si fizica (masuratoarea astronomica) a lui Kpler si apoi teoia lui Newton. Asta fiind deosebirea dinte ipoteza si teorie prima modificandu-se cand nu s mai suprapune cu experienta si cealalta anticipand experiente care s- o confirme sau prin calcul sa faca ce a facut le Verier, adica sa calculeze unde se afla o nevazuta planeta pe baza masuratorilor unor perturbatii astronomice.
Dar cum eu nu ma ocupam in legatura cu ipoteza-teorie a BB,  de multiple ipoteze ci inceram sa ma rezum la cele determinate astronomic si fizic nu am prea dat atentie unor ipoteze de birou si de fimulete mai mult sau mai putin SF, caci nu asta ma interesa . Am insa si eu o lucrare care va deveni publica in toamna-aici  a fost deja si care deocamadata nu are rang decat de ipoteza una este drept ca si cea a lui Higgs, de premiu Nobel daca se confirma  dar mai et pana acolo si indeptatitii vor fi cei care vor aduce  dovezi cum si pentru boson cei de la cern care l-au pipait au avut un merit foarte mare dar si Higgs cu ippteza lui e aproape 100 de ani, care daca nu exita nu stiu daca ei se mai osteneau...

Deci asa avanseaza stiinta printr-o groaza de ipoteze unele confirmandu-se ca adevarate si asta pana cad nu apare ceva total bulversant si neprevazut are sa rastoarne teorii bine stabilite . Oricum felicitari ca ipotezele tale sunt de calibrul celor pe care le propaga si savanti confirmati.
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: mircea hodor din Martie 21, 2022, 03:16:01 PM
        Domnule Atanasu,am tot "rumegat"(evident in chipul meu specific diletant) asupra notiunilor principale ale acestui subiect,respectiv gauri albe, gauri negre,am "concluzionat"de unul singur asupra convingerii ca energia necesara evadarii dintr-o gaura neagra probabil este egala cu cea necesara ptr. a patrunde intr-o gaura alba,dar imaginatia mea "bolnava" nu reuseste sa-si imagineze o gaura neagra inghitind una alba.Va reamintiti cu siguranta convingerea mea comform careia o gaura neagra este o conexiune intre 2 universuri  prin intermediul careia are loc un transfer de energie pe un singur sens.Existenta celor doua tipuri de gauri (negre si albe) ar reintregi in opinia mea tabloul principiului vaselor comunicante.Sinteti singurul care a acordat oarecare credit "elucubratiilor"mele astfel incit doar dumneavoastra pot sa va pun o astfel de intrebare -evident pur teoretica.As mai putea  face o mentiune  care favorizeaza o data in plus teoriile de mai sus implicind  direct notiunea de multivers (sau universuri paralele) si aceea este inadvertenta dintre virsta universului (comform teoriei oficiale) in raport de marimea sa.
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Martie 21, 2022, 08:00:22 PM
Exista gauri albe? Unde au aparut ele? Care este legatura intre o gaura de vierme ,o gaua neagra si una alba? ica care unt potzele tale despre aceste enitati ibn care doar gaura neagra xista dar s e este am altceva decat spunem in SF.
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Martie 25, 2022, 11:23:12 AM
Este oarecum in topic pentruca pe vremuri am fost onorat sa-l cunosc pe cel omagiat printr-o LAUDATIO, azi de Buna Vestire la Academia Romana si cred ca l-am pomenit odata si pe acest forum, probabil  ca in legaura cu particula elementara ODDERON,
Asadar :
http://www.it4s.ro/Basarab_Nicolescu_80.htm
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Iulie 12, 2022, 09:30:28 AM
Exceptional rezultat care daca va continua sa produca noi cunostinte dspre primele momente ale universului va face sa  continui si eu aceasta analiza terminata acum cativa ani in asteptarea noilor rezultate ale fizicii si cosmologiei:
"Prima imagine a telescopului James Webb a arătat o față complexă a Universului, așa cum arăta el la scurt timp după Big Bang
https://www.g4media.ro/prima-imagine-a-telescopului-james-webb-a-aratat-o-fata-complexa-a-universului-asa-cum-arata-el-la-scurt-timp-dupa-big-bang.html

După ani de aşteptare, prima imagine ştiinţifică de la telescopul James Webb a fost dezvăluită lumii luni, o imagine a Universului nostru cu cel mai mare grad de profunzime obţinut vreodată arătând galaxiile formate la scurt timp după Big Bang, cu peste 13 miliarde de ani în urmă, notează AFP.
Această primă imagine ştiinţifică şi în culori a telescopului James Webb marchează o zi ,,istorică", a salutat preşedintele american, Joe Biden, în cursul acestui eveniment desfăşurat la Casa Albă, la şase luni după lansarea pe orbită a acestui telescop spaţial, celui mai puternic conceput vreodată. "


Si un PS din 3 iulie 22: https://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/8730-misterul-duratei-de-viata-a-neutronilor.html
"Experimente ce folosesc metode diverse pentru a determina durata de viață a neutronilor liberi dau rezultate diferite; nu cu mult, însă suficient ca să îi pună pe gânduri pe oamenii de știință.

O ipoteză ar fi cum că neutronii ar oscila în neutroni-întunecați (perechea din lumea materiei întunecate a neutronilor). Această ipoteză a fost testată într-un nou experiment, cu rezultate însă negative. Misterul rămâne!"

Si inca unul chiar in topic tot de la dna Curceanu: Existența unui univers paralel din materie întunecată ar putea explica misterul constantei lui Hubble /2022
https://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/8705-existenta-unui-univers-paralel-din-materie-intunecata-ar-putea-explica-misterul-constantei-lui-hubble.html

Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Iulie 26, 2022, 06:29:12 PM
Imi este greu sa verific ca inainte de finalizara acestui fir in 2019 in textul scris de mine deosebeam foarte clar inflatia ca prim moment imediat dupa timpul Planck si inceputul BigBanguli si de aeea gasind o prezentare a aestui moment initial l universlui nostru publiat d Scintia in 2021 il prezint aici:

https://www.scientia.ro/univers/47-astronomie/7890-inceputurile-universului-perioada-inflatiei-cosmice-este-diferita-de-big-bang.html
Începuturile universului: perioada inflației cosmice este diferită de Big Bang


"Este relativ cunoscut, chiar și în mediul non-academic, faptul că universul a început cu o perioada de expansiune extremă, de inflație cosmică, denumită Big Bang. Totuși, acest model este greșit! Formarea universului constă din două perioade care trebuie delimitate foarte bine: perioada de inflație cosmică și apoi Big Bangul.

Inflația din universul timpuriu nu reprezintă Big Bangul, ci îl precede, creând condițiile necesare pentru Big Bang. Pe scurt, diferența dintre perioada inflaționară a universului și Big Bang este diferența de energie a expansiunii. În perioada inflaționară, rata de expansiune a universului observabil a fost incredibil de mare, de la o dimensiune de ordinul a 10-30 m până la dimensiuni de ordinul a 10-1 m, în 10-27 secunde. Pe de altă parte, Big Bang reprezintă expansiunea universului după perioada de inflație.

Pentru a înțelege de ce aceste două perioade din universul timpuriu au fost diferențiate, și nu considerate ca fiind o singură perioadă, trebuie să urmăm cursul evenimentelor. Primul lucru ce iese în evidență din observațiile cosmologice astăzi este uniformitatea universului. Radiația cosmică de fond are o temperatură extrem de uniformă, de aproximativ 2,7 Kelvin, și este izotropă (identică în toate direcțiile), după cum se observă din datele WMAP.

Acesta este exact motivul pentru care perioada inflaționară trebuie să existe. Dacă avem doar un Big Bang, o ,,explozie" a singularității originale, nu este niciun motiv pentru care acesta să fi produs un univers atât de omogen. De exemplu, dacă ne gândim la o explozie aici, pe Pământ, energia este disipată haotic, inegal în toate direcțiile. Din punct de vedere fizic, nu este niciun motiv pentru care Big Bangul ar fi trebuit să conducă la un univers atât de omogen.

Pe de altă parte, să ne imaginăm singularitatea originală din care a rezultat universul (formarea spațiului-timp, care nu poate fi explicată de știința actuală). Dacă acest punct infinitezimal trece printr-o perioadă de inflație extrem de rapidă înainte de Big Bang, atunci toată radiația din interiorul acestui volum poate ajunge în contact cauzal (la aceeași energie).

Dacă introducem aceste condiții inițiale, oferite de inflația universului, atunci Big Bangul poate într-adevăr produce un univers plat și omogen, deoarece punctul de pornire a Big Bangului este omogen și are aceeași distribuție de energie în toate direcțiile, ceea ce corespunde cu universul observabil astăzi.

Astfel, cronologia nașterii universului trebuie gândită ca:
1.    Singularitatea originală (crearea spațiului – timp)
2.    Perioada inflaționară (perioadă extrem de scurtă în care universul trece de la un punct infinitezimal la o dimensiune macroscopică cu energie omogenă)
3.    Big Bangul (o inflație accelerată, dar mult mai slabă decât perioada inflaționară, care are ca rezultat un univers omogen și plat, datorită perioadei inflaționare)

Teoria inflaționară explică extrem de bine datele WMAP și omogenitatea universului astăzi, însă rămâne încă întrebarea: ce a dus la formarea structurilor din univers, a primelor stele și planete? Dacă universul timpuriu a fost perfect omogen, atunci și gravitația ar fi fost perfect omogenă și nu ar fi creat niciun obiect.

Pentru a răspunde la această întrebare, teoriile actuale încearcă să ia în calcul fluctuațiile cuantice din universul timpuriu, care ar duce la variații de energie și, prin urmare, la formarea primelor structuri din univers.

Veți observa că nu s-a menționat nicio perioadă maximă a inflației. În universul observabil, o perioadă inflaționară de 10-27 secunde este îndeajuns pentru a explica tot ce observăm astăzi. Însă teoria inflaționară a dat naștere, de asemenea, teoriilor care iau în considerare existența unui multivers (mai multe universuri). În particular, există teorii care susțin că în afara universului nostru observabil sunt regiuni în care perioada inflaționară nu s-a încheiat, formând alte universuri sau chiar un univers ciclic."

Repet ca eu consider firul terminat din punctul de vedere al sbiectului atacat de mine stimulat de Mircea Hodor acum nste ani dar in alt sens decat dora el facnd mai mult o sintza documentra pe care ca acum pot sa o mai completez si deasemni sa adaug si alte linkuri utile dar daca va aparea ceva nou revolutionar si cumva cert, voi spune daca voi mai fi pe aici atunci cum vad ca Eletron nu mai este si chiar sunt ingrijorat, eu dorindu-i in ciuda turiror noastre "conflicte"  multa sanatate si succes in ce face, il iert crestineste si sper sa poata sa faca si el la fel pentruca :"si ne iarta noua greselile noastre precum si noi iertam gresitilor nostri".
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Iulie 26, 2022, 06:47:33 PM
Si fiindca tot am intrat aici dau catva inormtii care nu au fost pomenite pan acum ici scose din :
https://www.scientia.ro/univers/47-astronomie/7707-pe-terra-celebram-fiecare-miscare-de-revolutie-completa-in-jurul-stelei-din-centrul-sistemului-nostru-solar-iata-ce-se-intampla-in-univers-intr-un-an.html

articol publicat in 2020:

- Universul este un pic mai rece, în ansamblul său, cu fiecare an. Universul este în expansiune. Este încă vizibilă radiația de la începuturile sale (radiația cosmică de fond), care se manifestă prin existența a circa 400 de fotoni în fiecare centimetru cub din spațiu. Temperatura medie a universului, aflat în expansiune și, deci, în proces de răcire, este de 2.7255 K. Într-un an universul se răcește doar foarte, foarte puțin, cu circa 200 de picokelvin
Orizontul universului se depărtează cu 6,5 ani-lumină în fiecare an, în toate direcțiile. O consecință a faptului că universul este în expansiune. Nu, nu știm ce se află la/ori ce înseamnă marginea universului si de aceea circa 20 de milioane de stele devin inaccesibile pe Terra în fiecare an. Da, tot consecința expansiunii universului. Stelele ce se depărtează de noi, uneori cu viteze mai mari decât viteza luminii (ca urmare a expansiunii spațiului, fără a invalida limita einsteiniană a vitezei în univers), iar aceasta face ca unele să devină inaccesibile pentru totdeauna: lumina lor nu va mai ajunge niciodată la noi. În timp, cerul nopții va fi tot mai negru...

Eu:Brrrr! Dar nu o sa facem noi asa :)

Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Iulie 26, 2022, 07:07:45 PM
PS. Nu stiu daca am vorbit despre undele gravitationale cosmologice ci mai degraba doar despre cele gravitationale astrofizice  denumite si doar  unde gravitationale descoprite in 2015  cele comologice nefiind inca descoperite ci doar reprezentand o ipoteza foarte plauzibila dar ina doar ipoteza, iar acum gasind ceva despre ele  revin cu acest linck din iulie 2021:
https://www.scientia.ro/univers/47-astronomie/8331-putem-intelege-mai-bine-inceputurile-universului-prin-intermediul-undelor-gravitationale-cosmologice.html
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Iulie 27, 2022, 10:52:43 AM
Mi-a spus acum cativa ani colegul Mircea Hodor initiatorul acestui fir pe care  eu l-am preluat si l-am tranformat intr-un fel de referat documentar referitor la Originea universului iar cand Hodor mi-a spus ca am faut poate chiar o teza de doctorat i-am raspuns ca neavand suficente elemente originale, nu poate fi in opini mea numit astel, dar cum umbland eu acum pe net dupa unde gravitationale cosmologice si gasind linkul ce urmeaa pot spune ca s-a publicat dupa 2018 cand am termint eu refratul documentar pomenit si avand sau nu cunostinta de el autorul linckului ce urmeaza, un cercetator independent face un adevarat referat doumentar un text cu nimic original si care nu contrazice cu nimic cels scrise de mine, dar care este facut canonic dupa cerintele unei astfel de lucrari , cerinte pe care le cunosc din epoca cand pentru teza mea am produs si eu astfel de texte. si pe care-l consider ca este foart util temei si de aecea il dau acum:

https://www.researchgate.net/publication/334726427_Teste_gravitationale_cosmologice

Teste gravitaționale cosmologice
July 2019
DOI:10.13140/RG.2.2.22204.59525
Project: Epistemology of experimental gravity - Scientific rationality
Nicolae Sfetcu
Independent researcher
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Iulie 27, 2022, 11:07:07 AM
PS Unde gravitationale primordiale
Mai dau un link care descrie entuziasmul tatat din 2014 desi si descoperirea undelor gravitationale nonprimordial era si aceea extraordinara si a prous red ca nun Nbel:

https://www.stiintasitehnica.com/undele-gravitationale-primordiale-cronica-unei-mari-erori/

O poveste interesanta cu multe informatii din omeniu pe cred nu strica sa le mai recitim.
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Iulie 27, 2022, 12:13:49 PM
De ce nu si pentru Mircea Hodor referitor la hibele care-i plac lui, ultimele pragrafe de aici:
http://mythologica.ro/originea-si-evolutia-universului/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Univers
Hubble Ultra Deep Field finalizat în septembrie 2012 prezintă cele mai îndepărtate galaxii fotografiate vreodată. Cu excepţia celor câtorva stele din prim plan (care sunt luminoase şi uşor de recunoscut deoarece au doar vârfuri de difracţie), fiecare lumină din fotografie este o galaxie individuală, unele dintre ele vechi de 13,2 miliarde de ani;
Universul observabil este estimat a conţine peste 2 trilioane de galaxii.[1]
Vârstă   13,799 ± 0,021 miliarde ani[2]
Diametru   Necunoscut.[3] Diametrul universului observabil: 8.8×1026 m (28.5 Gpc sau 93 Gly)[4]
Masă (materie obişnuită)   Cel puţin 1053 kg[5]
Densitatea medie   9.9 x 10−30 g/cm3[6]
Temperatura medie   2,72548 K[7]
Conţinutul principal   Materie obişnuită (barion) (4,9%)
Materie întunecată (26,8%)
Energie neagră (68,3%)[8]
Formă   Plat cu o marjă de eroare de 0,4%[9]
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din August 13, 2022, 08:33:25 PM
Poate si aseta merita sa le  postez si aici:
- https://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/8705-existenta-unui-univers-paralel-din-materie-intunecata-ar-putea-explica-misterul-constantei-lui-hubble.html

Oare? Cine stie?

-https://www.scientia.ro/stiri-stiinta/85-univers/5548-cum-putem-masura-marimea-universului.html /   2013
Am vorbit cred ca si in textul scris aici ativa ani de de mine dar nu e rau sa repet:
În cazul în care sunteţi curioşi, orizontul final pentru noi pare a se afla la aproximativ 63 de miliarde de ani-lumină (distanţă ,,comoving"). Şi ce se află dincolo de această distanţă, nu vom putea afla niciodată.


-https://www.scientia.ro/univers/47-astronomie/8685-universul-se-afla-in-expansiune-dar-acesta-nu-se-extinde-pretutindeni.html /  2022
- Universul se află în expansiune, dar acesta nu se extinde pretutindeni

Universul este enorm și se extinde în mod accelerat. Dar dacă spațiul devine mai mare, înseamnă că acesta este generat din sine însuși în mod continuu. Cum este posibil așa ceva? Se extinde spațiul chiar și în interiorul galaxiilor? [video]

Ideea principală,  mai  degrabă rară în lumea fizicienilor este: spațiul nu se extinde în zonele în care materia este prezentă în abundență. Cum ar fi zona din spațiu ocupată de o galaxie.

Opinia mai des întâlnită este aceea că spațiul se extinde pretutindeni, dar în segmentele din univers cu multă materie interacțiunea gravitațională face ca distanța dintre obiectele cosmice să rămână constantă. Același lucru se întâmplă inclusiv la nivelul particulelor de materie, cum ar fi un atom, care nu se dilată ca urmare a expansiunii universului.

Iată principalele idei prezentate:
• după ce Einstein a finalizat teoria generală a relativității, 4 fizicieni au rezolvat în mod independent ecuația cu privire la întregul univers, denumită metrica Friedman-Lemaitre-Robertson-Walker sau metrica FLRW. Această metrică este un fel de sistem de coordonate pentru o porțiune de univers.
• metrica FLRW presupune că universul este omogen (distribuție uniformă a materiei) și izotropic (arată la fel în toate direcțiile). Dar asta este valabil doar la scară foarte mare. Dacă iei o anume galaxie și spațiul din jurul acesteia, lucrurile stau diferit, în sensul că galaxia are un procent de materie mult mai mare decât spațiul (aproape) gol care-o înconjoară.
• forma spațiu-timpului din proximitatea obiectelor cosmice masive nu corespunde metricii FLRW, pentru că materia nu este distribuită uniform. Lângă un corp masiv descrierea corectă a spațiu-timpului este dată de metrica Schwarzschild.
• în metrica Schwarzschild spațiul nu se extinde însă. În fapt, spațiul este curbat, fiind însă static în timp, nu în expansiune.
• așadar, spațiul dintr-un sistem cuplat gravitațional, ca o galaxie sau un sistem solar, nu este afectat de expansiunea spațiului din afara acestora.
• asta se întâmplă pentru că, în fapt, câmpul gravitațional nu este ceva ce coexistă cu spațiu-timpul, ci reprezintă chiar fundamentul spațiu-timpului, este chiar spațiu-timpul.
• nu avem o teorie acceptată cu privire la ,,ceva-ul" din care este alcătuit spațiul. Einstein s-a gândit toată viața la acest lucru. Citește ce spune Einstein despre natura spațiului în articolul nostru: Spațiul nu are o existență în sine
- conform teoriei generale a relativității, spațiul poate fi divizat la infinit. De aceea este posibil să începi cu un univers de câțiva centimetri și să ajungi la unul de dimensiunile celui al nostru.
există un cel mai mic segment posibil de spațiu, definit de ,,lungimea Planck", care este funcție de constanta gravitațională, constanta lui Planck și viteza luminii. Continua generare a spațiului nu schimbă această dimensiune.
- spațiul se poate recrea la infinit, chiar dacă el conține energie, denumită ,,energie întunecată", căci nu-i cunoaștem natura. Pe măsură ce spațiul se extinde, fiecare segment de spațiu își păstrează aceeași cantitate de energie. Ceea ce înseamnă că, în fapt, energia universului crește ,,din nimic", pe măsură ce se extinde.


Nota mea: Intersanta observatia ultima care corespunde calculului facut de mine care indica faptul ca masa universului deci enegia sa totala conform relatiei einsteiniene masa /energie creste si intrun fel confirma si ipoteza lui Hoyle de creare continua a materiei.(Teoria descrie un univers în expansiune ca şi teoria Big Bang. Dar, deoarece expansiunea duce la scăderea densităţii universului în timp, teoria stării de echilibru implică crearea continuă a materiei pentru a menţine densitatea constantă)

- https://www.scientia.ro/univers/47-astronomie/8679-si-totusi-exista-un-sistem-de-referinta-universal.html /   2022
Și totuși există un sistem de referință universal...
După faimosul experiment Michelson-Morley din 1887, care a discreditat ideea de ,,eter", ca mediu necesar pentru a explica propagarea undelor de lumină și după inventarea teoriei relativității de către Albert Einstein - ne-am trezit într-un univers în care spațiul nu mai este fix, ci ,,elastic", iar timpul nu este imuabil, ci relativ, influențat de locul din univers.

Dar există totuși un sistem de referință fundamental care poate fi observat și la care te poți raporta oriunde ai fi în univers: radiația cosmică de fond.
Radiația cosmică de fond este o ,,mare" de fotoni prezentă în tot universul, cu o temperatură de 2,73 K, temperatură care scade pe măsură ce universul se extinde.
Radiația cosmică de fond poate fi utilizată ca un sistem de referință universal pentru că ne putem raporta în mod precis la aceasta.
De exemplu, putem măsura (și chiar am făcut-o!) viteza relativă a galaxiei noastre în raport cu această radiație. Ne deplasăm cu circa 630 km/s în raport cu această radiație, stabilită ca sistem de referință.

Detectând frecvența radiației cosmice de fond, radiație care ne ,,lovește" din toate direcțiile, putem stabili modul în care ne mișcăm noi în raport cu aceasta.
Pe măsură de universul s-a extins, spațiul în sine s-a extins. Una dintre consecințe a expansiunii universului este aceea că lungimea de undă a fotonilor care formează radiația cosmică de fond s-a mărit
Nu cred ca am spus  acestea in lucrarea prezentata la acest fir  dar acest articol este recent, adica din 2022

- https://www.scientia.ro/univers/8424-ce-este-si-cat-de-mare-e-universul-observabil-dar-volumul-hubble.html  2021
Ce este și cât de mare e universul observabil? Dar volumul Hubble?
Redam integral acest text foarte important :

Universul observabil este ce putem ,,vedea" din univers, pornind de la două aspecte: a) lumina călătorește cu apx. 300.000 km/s și b) universul are vârsta de 13,8 miliarde ani.

Un telescop poate, așadar, capta fotoni de la obiecte cosmice aflate până la 93 de miliarde de ani-lumină. În fapt obiectele cosmice a căror lumină o captăm cu ajutorul telescoapelor azi au emis acea lumină pe când se aflau la distanțe mult mai mici decât se află ele astăzi. Noi includem aceste obiecte în universul observabil, dar nu mai primim informații despre ce se întâmplă astăzi cu ele.

Altfel spus, universul observabil este o proiecție a noastră, bazată pe lumina captată de la obiecte care au emis această lumină pe când se aflau la distanțe mult mai mici decât cele la care credem (pe baza calculelor) că se află azi.

Astăzi putem vedea lucruri din univers nu mai vechi de 13,8 miliarde de ani (care corespunde, firește, cu vârsta universului), pentru că doar lumina acestor obiecte ar fi putut ajunge la noi.

Dar de ce este universul observabil de circa 93 de miliarde de ani-lumină? Pentru că universul este în expansiune accelerată; vedem lucruri care, la momentul emiterii fotonilor erau la o distanță, dar astăzi, când noi captăm acești fotoni, pe fondul expansiunii universului, se află la o cu totul altă distanță!

Trebuie înțeles că utilizarea telescopului reprezintă o activitate pasivă, nu te poți ,,infiltra" cumva în adâncimea spațiului, ci doar captezi lumină transmisă de corpurile din univers.

→ Citește și: Cum funcționează telescopul

Universul observabil este ,,elastic", adică se modifică în fiecare secundă. El nu rămâne fix în niciun fel. Devine mai mare, pentru că fotonii de la un obiect cosmic îndepărtat, care în clipa asta sunt la 1 an-lumină de noi, vor ajunge la telescoapele noastre peste un an, deci universul observabil va fi mai mare, pentru că am putut observa obiecte aflate la mai mare distanță cu un an-lumină (la momentul în care au fost părăsite de fotonii tocmai captați).

Iată un exemplu : lumina de la galaxia GN-z11, cel mai îndepărtat obiect cosmic identificat vreodată, a părăsit galaxia acum 13,4 miliarde ani, pe când universul avea 3% din vârsta prezentă. Luând în calcul expansiunea universului, aceasta este acum la 32 miliarde de ani-lumină.

Volumul Hubble

Mai este un concept util în legătură cu ce putem vedea din univers: ,,volumul Hubble".

Ce este acest acesta? Volumul Hubble reprezintă regiunea sferică din univers care înconjoară un observator dincolo de care obiectele se depărtează de observator cu o viteză mai mare decât viteza luminii, ca efect al expansiunii accelerate a universului.

Da, universul se poate mări cu o viteză mai mare decât viteza luminii.

Așadar, un foton într-un ,,cub" (imaginat) de spațiu care se deplasează față de noi cu o viteză mai mare decât viteza luminii (din nou, pe fondul expansiunii universului), nu va ajunge niciodată la noi.

Raza volumului Hubble este de 14,4 miliarde ani-lumină. Obiectele cosmice aflate acum la limita universului Hubble, nu vor mai fi vizibile, odată ce trec această limită.

Aceste obiecte aflate la limita universului Hubble, deși sunt în universul observabil (înțeles ca spațiul care conține obiecte cosmice de la care putem primi fotoni), nu vor mai fi vizibile. Nu e un paradox. Noi primim lumină de la obiecte aflate acum la, să zicem, 32 de miliarde de ani-lumină, dar care, la momentul emiterii fotonilor, erau mult mai aproape.

Dar obiecte cosmice mult mai apropiate (decât cele 32 de miliarde de ani-lumină), care încep să emită azi, dacă sunt în afara volumului Hubble, nu vor fi văzute niciodată pe Terra.

Așadar, astăzi putem observa obiecte care între timp au ieșit din volumul Hubble, pentru că lumina pe care o captăm azi a fost emisă pe când aceste obiecte erau în interiorul volumului Hubble.

După cum vedeți, ambele concepte, de ,,univers observabil" și ,,univers Hubble", sunt concepte dinamice, ce necesită, pentru a fi înțelese, o bună familiarizare cu mecanismului universului și cu relația complicată dintre corpurile cosmice și detecția acestora, prin intermediul luminii, de către om.



Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din August 19, 2022, 04:39:18 PM
Ps  la http://mythologica.ro/originea-si-evolutia-universului/ indicat mai sus orelat cu spua lu Pastur de aolo iate ce spun un alt savant medic :

Dumitru Constantin Dulcan despre Iisus:

"Pentru mine, Iisus este cel mai mare învățător al tuturor timpurilor. Eu nu cred în Iisus doar pentru că aşa am fost educat de părinţi. Sunt un intelectual trecut prin şcoli, care a căutat să-şi explice lumea. Dar dintre toate marile spirite care au trăit pe Terra (Buda, Confucius, Pitagora etc.), Iisus are cea mai perfectă acoperire ştiinţifică. Pentru că absolut toate cuvintele Lui sunt perfect superpozabile pe științele actuale. Știți ce aduce Iisus în plus față de Buddha? Nu numai Iubirea, ci si Iertarea. Este extraordinar! Ce înseamnă Iertarea? Din punct de vedere spiritual, înseamnă pace şi armonie. Din punct de vedere ștințific, știți ce înseamnă Iertare? Înseamnă pur și simplu modificări la nivelul ADN-ului, adică al fundamentului nostru genetic. Înseamnă ștergerea programului patologic (modelul patologic de boală). Prin Iertare, la nivelul ADN-ului, modelul negativ este pur și simplu șters și se instalează în corp o bună chimie și un echilibru energetic. E fantastic, e pur și simplu ca resetarea unui computer. Asta nu se poate șterge decât prin Iertare.
Mai simplu spus: vrei să îți vindeci o boală gravă? Împacă-te cu toți cei care te urăsc! Este exact mesajul Mântuitorului dat celor care veneau și cereau vindecare. Iisus ar fi putut zice ,,eu te-am vindecat", dar a ales să spună ,,credinţa ta te-a vindecat". Când crezi, îţi mobilizezi toate mecanismele de vindecare. Dar a şti că Dumnezeu există nu e totul. Doar religia îţi dă trăirea emoţiei transformatoare, acea deschidere a sufletului prin care trăieşti cu adevărat relaţia cu Dumnezeu. Nu doar mersul la biserică e important, ci şi puterea rugăciunii pe care o poţi face oriunde.
Iată, dupa 2000 de ani, explicat acest fantastic îndemn al lui Iisus, Iertarea prin genetică. Realizați că ceea ce spun eu este un adevăr, că Iisus este cel mai mare Învățător al tuturor timpurilor? Eu discut despre Iisus nu din punct de vedere teologic, pentru că nu este nici competența și nici datoria mea, eu discut despre Iisus din punct de vedere al omului de știință, de cunoaștere ștințifică. Faptul că astăzi putem explica toate cuvintele lui Iisus prin termenii științelor moderne, mie mi se pare extraordinar de important. Dupa 400 de ani de dispute între știință și religie, noua știință vine să confirme religia, existența Divinității..."

Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: calahan din August 29, 2022, 08:42:49 AM
Atanasu
Dumneata, din spirit de obedienta, esti in stare sa sustii toate teoriile demagogice ale fizicienilor si astrofizicienilor. Dumneata nu poti sa admiti ca in spatiul fizic, materializat de materia primordiala, inponderala, neinertiala, necoeziva si inelastica, nu poate functiona mecanismul undelor care cere transformarea succesiva a unei forme de energie in alta forma de energie. Prin unda intelegem miscare vibratorie sau oscilatie liniara a punctelor materiale ale mediului, de o parte si de alta a pozitiei de repaus. In vid asa ceva nu se petrece. In vid nicio vibratie, numai translatie. Ceeace a detectat interferometrul Ligo  este doar fluxul eteric de aspiratie aparut la reuniunea celor doua gigantice. Flux venind din adancul cosmosului. Flux care se suprapune peste fluxul eteric de aspiratie al planetei si genereaza mareea scoartei terestre. Maree provocata de distorsionarea spatiului. Distorsiunarea spatiului consta in alungirea pe directia axei comune si contractia in planuri perpendiculare la axa comuna. Si acest efect detectat de interferometrul gigantic, a fost interpretat ca efect al undelor gravitationale. Exact in acelasi mod se produce mareea oceanului planetar, generata de suprapunerea fluxului eteric de aspiratie al masei selenare peste fluxul eteric de aspiratie al masei pamantului. Si genereaza umflarea oceanului planetar, cu aceeasi amplitudine si pe fata indreptata spre Luna, dar si pe fata opusa.
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din August 31, 2022, 09:37:24 AM
Nu am argumente contrarii nefiind mai mult informat si deci nici aprobatoare dar  daca altii au sa le expuna pentruca ce scii tu daca este real este si  foarte important.
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: calahan din August 31, 2022, 08:20:41 PM
Atanasu
Pai nu este adevarat ca se produce in fiecare zi mareea oceanului planetar, cu aceeasi amplitudine si pe fata indreptata inspre Luna si pe fata opusa?. Nu este aceasta umflare a oceanului planetar o distorsionare a spatiului? Si nu este limpede ca este produsa de influenta campului gravific selenar asupra masei pamantului?
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Octombrie 02, 2022, 11:54:58 AM
In ciuda faptului ca unele interventii polueaza acest fir de fapt finalizat de mine dar actualmente  continui sa semnalez niste  suplimente informationale  si daca este nevoie fac si scurte comentarii .
Astfel acum doresc sa remarc o postare de pe scentia.ro facuta de un contributor asiduu acolo respectiv dl. Iosif A. care in

https://www.scientia.ro/homo-humanus/158-jurnal-de-idei-diverse/8747-de-ce-nu-are-universul-niciun-centru-sau-are.html

se intreaba daca Universul are vre-un centru sau nu are si dupa ce discuta cateva posibilitati in cadrul teoretic existent adica tinand cont ca Ipoteza Big Bang (eu asa ii spun si nu "teorie" desi dat fiind ca niciodata nu o vom putea experimenta poate ca nu va putea fi niciodata o teorie in sens strict stiintific, desi intr-o simulare suficient de precisa fizico-matematic ar putea-o confirma ca fiind singura teorie posibila asa cum daca geocentrismul nu e valabil raman ca singura poibilitate in acord cu ce vedem heliocentrisml care a permis chiar si prevederea unei noi planete inainte ca aceasta sa fi vazuta prin instumentele opicie  ) este azi cea mai plauzibila.
Analiza autorului este surta iar concluzia este de bun simt:

"Așadar? Are universul un centru? Dacă teoria noastră cu privire la apariția și evoluția universului, teoria Big Bang, este corectă,  atunci ar putea fi posibil, dacă am avea datele necesare, să calculăm unde s-ar afla centrul. Nu văd ce ar fi altfel. Dar nu le avem și nu le vom avea niciodată, cel mai probabil, dat fiind că o bună parte din univers este complet invizibilă pentru noi pentru totdeauna (expansiunea accelerată a universului face ca lumina de la universul îndepărtat să nu ajungă niciodată la noi). "

Deci nu putem gasi  centrul dar teoria BB il prespune.

Comentariul meu in cadrul acceptarii ipotezei BB:
Initial nu exista spatiu si timp acestea apar odata cu BB dar odata aparute ele exista fara discontuitate si deci intrucat varsta universului este de  sa spunenm 13,7 mlrd ani si faptul ca legea lui Hubble este valabila odata cu aparitia sa,  rezulta ca dupa ce apare spatiul exista punctul de apaitie care datorita legii lui Hubble si relativei omogenitati este undeva la distanta egala de orice margine a universului margine dincolo de care nici timpul si nici spatiul nu ar trebui sa existe(ceva ininteligibil, transceental pentru mintea noastra dihotomica), univers care deci are forma sferica conform BB adica  acum 13,7 mlrd de ani in sistemul actual de coordonate universal existent dar imposibil de precizat, exita un punct caruia ii putem spune originea spatiului si a timpului(centrul)  dar pe care nu-l putem decat infera fara a-l si detemina adica este o posibilitate care in ipoteza BB este o certitudine.
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: princehansolo din Octombrie 02, 2022, 05:43:52 PM
Atanasu, o întrebare cu răspuns de 1000 de puncte :)
Câte stele vezi tu în nopțile fără nori?

Am întrebat asta legat de universul vizibil...

Eu îmi aduc aminte de o singură noapte, când eram copil, și am văzut Drumul Robilor (sau Calea Lactee). Sunt curios să știu dacă cerul din altă parte decât sunt eu arată tot la fel cu cerul pe care îl văd eu.
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Octombrie 03, 2022, 12:52:21 PM
La munte sau la mare daca esti intr-o zona intunecata se vede superb adica plin de stele care paca ar cadea p tine. Desigur  Galaxia nostra se vede cel mai bine si este cea mai populata.   In legatura cu acestea exista si un paradox numit al lui Olbert. :)
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Martie 08, 2023, 08:49:57 PM
Mircea ma bucur ca ai revenit. Sper sa fii sanatos si voinic. 
Ca eu nu sunt nici una nici alta.
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: mircea hodor din Iulie 01, 2023, 10:44:27 PM
               Abia astazi ,rasfoind dupa atita timp din nou acest topic v-am citit nelinistit mesajul,sper din tot sufletul ca sinteti "sanatos si voinic" la acest moment.Daca mai mult sau mai putin intimplator imi cititi mesajul,nu va ia mult sa-mi raspundeti nu-i asa?Astept vesti
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Iulie 02, 2023, 09:05:12 AM
Mircea,
Bine ai revenit si multumesc de intrebare.
Traiesc!

Dar nu stiu ce este cu "electron" si el ar merita ca moderatorii (adminul)sa ne spuna daca este sanatos cci obligat sa intre evident nu este.

Eu am cam termint de postat ce aveam  de spus pe acest forum dar si pe altele(am comunicat  ideile mele pe care le consider intr-o anum masura originale si la Academie  asa ca mi-am facut datoria catre umanitate(specie)  si sunt "liber".

Dar referitor la dilatarea universului la Big-Bang poate ca am si scris despre analogia cu dilatarea elastica(legea lui Hooke)  a unei sfere sau foi plane sau curbe cu curbura mica de preferinta din ceva elastic care ar simula analogic(ca tot ii place lui Virgil analogia) dilatarea universala la Big Bang dupa o lege exponentiala viteza - spatiu  cum a aratat si Hoyle cat si eu independent de el (doar epigonism, dar pentru mine important) asa ca poate ca eterul este o materie elastica insezizabila in imanenta noastra.
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: mircea hodor din Iulie 04, 2023, 01:22:43 AM
          In acest moment doar ma bucur sa aud ca sinteti bine :) Imi dau seama "printre rinduri" ca ati fost intr-un anume risk nu-i asa?
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Iulie 04, 2023, 02:10:20 PM
Riscul se mentine constant numai ca timpul se pare ca mai are rabdare cu mine adica trec printr-o stare stationara desigur intretinuta de tratamntul medical ca fara el nu stiu ce ar fi fost.

Dar fiindca ai redschis acest fir de tine infiintat postez ceva inmportant la subiect:
https://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/8913-expansiunea-universului-ar-putea-fi-masurata-cu-ajutorul-undelor-gravitationale-si-al-efectului-de-lentila-gravitationala.html

"Expansiunea universului ar putea fi măsurată cu ajutorul undelor gravitaționale și al efectului de lentilă gravitațională"

Cred ca datele astea sau in fine apropiate sunt  in continutul acestui  fir care, repet nu poate constitui o contibutie stiintifica adica sa fie prezentat desigur in rezumat foarte strict la un simpozion academic, adica  precum o comunicare stiintifica, fiind de fapt cum am mai spus o monografie documentara, un fel de referat la o teza  de doctorat (care teza  insa nu exista :))
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: calahan din Iulie 08, 2023, 10:45:53 AM
Atanasu
Eu stau si ma intreb cati ani vor trece pana ce lumea se va convinge ca nu exista unde gravitationale si ca in vid nu poate functiona mecanismul undelor. Si deci in vid nu exista nicio vibratie, exista numai translatie.
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: calahan din Iulie 10, 2023, 10:42:19 AM
Dl Mircea Hodor
Dumneata ce parere ai despre teoria asta a d-lui inginer Gheorghe, care sustine nici mai mult, nici mai putin, ca in vid nu poate functiona mecanismul undelor. Si justifica aceasta afirmatie, ca fiind demonstrata de lipsa retroradiatiei la undele E-M, datorata fortei electromagnetice propulsoare a structurilor dinamice ale undelor si de sinfazarea campului electric cu cel magnetic. Care arata ca un camp nu se naste din variatia celuilalt. Fapte care ar contraveni mecanismului undelor, cerut de teoria electromagnetismului. Si ideea adiacenta este ca in vid este doar translatie, adica doar lunecarea hidrodinamica a substantei prin spatiul fizic materializat de oceanul materiei inponderabile. Si translatia substantei ar fi produsa de presiunea dinamica a spatiului asupra substantei. Presiune hidrodinamica, care ar aparea din interactiunea structurilor dinamice ale substantei cu spatiul fizic. Presiunea dinamica ar fi data chiar de termenii din paranteza lui Pointyng.
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Iulie 10, 2023, 07:45:07 PM

Mircea, te rog daca ii rapunzi obseatlui acesta  de fapt  identlc, un alter ego al acelui ing Adrian Gh. nu-i  raspunde pe firul asta si sunt cateva fire unde daca vrei poti sa te bagi. Multumesc mult
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: calahan din Iulie 11, 2023, 07:39:41 PM
Atanasu
Vad ca nu ai reusit sa te reinregistrezi ca sa accsezi programul de rectificare in fereastra cu postarea. Si daca nu ai ce face si ce spune, vii cu inchipuirile dumitale, care sunt in afara topicului si mai si indemni pe alti useri sa nu imi raspunda la mesaje. Nu stiu de ce tot faci chestii dintrastea. Pe mine nu m-a interesat niciodata ce PHD esti dumneata. Dar dumneata te-ai tot dat drept universitar, care nu discuta cu cei fara de facultate. Doar ca sa justifici unele discriminari, care oricum nu isi au rostul. Pe mine m-a interesat doar continutul de stiinta al mesajelor dumitale. Si s-a vazut ca este cam sarac. Dar completezi cu izbucniri fabulatorii. Eu m-am folosit de unele postari ale dumitale ca sa combat niste admonestari in care eram acuzat ca am furat teoriile d-lui inginer. Si vad ca m-au lasat in pace. Nu m-au mai acuzat de nimic. Acum daca dl inginer si-a facut publica lucrarea, chiar nu mai poate nimeni sa ma acuze ca am furat teoriile. Eu am tot insistat cu postarile pdf-urilor, fiindca am vazut ca totusi sunt descarcate de sute de ori si deci au o cautare. Postarile dumitale, pe la reviste marcante, ca si ale dl-ui profesor  TV, nu s-a vazut sa aibe vreo cautare.
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Iulie 12, 2023, 05:59:40 AM
Nu te-am acuzat  de nimic in sensul in care bati dta campii, dle ing A.G. dornic sa-ti motivezi postariile elucubrante
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: calahan din Iulie 12, 2023, 10:57:46 AM
Atanasu
Dumneata erai intrigat ca nu stii cum sa indrepti greselile de redactare. Si ti-am indicat metoda care mi-au indicat-o si mie altii si am folosit-o cu succes. Trebuie sa apara pe undeva butonul de inregistrare, in care iti dai numele si parola. Eu chiar am crezut ca dumneata vrei sa indrepti greselile din postari. Si acum vii cu niste epitete grosiere, ca sa iti descarci nu stiu ce frustrari inchipuite. Eu nu imi aduc aminte sa fi avut postari jignitoare la adresa dumitale. Iar jargoanele astea folosite de dumneata pare ca nu cadreaza cu conditia de universitar. Dar de stiu si eu. Se mai intampla si schimbari de caracter. Mai era pe undeva un universitar dintrasta care venea cu tot felul de pedanterii academice, fara ca sa spuna ceva. Si la un moment dat a deviat in trivialitate si a mobilizat pe toti userii la postari triviale. Si daca m-am lasat prins in jocul lor si am incercat sa le raspund cu aceeasi moneda, m-au exclus de pe forum. PS. Era pe :Softpedia forum. Si universitarul isi zicea: Mdionis.
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: calahan din Iulie 12, 2023, 07:54:48 PM
Atanasu
Citatcare inginer sau nu, esti un nimeni pentru mine din punctul de vedere al caracterului scarbavnic  pe care il ai
Imi pare foarte rau de parerea asta a dumitale despre mine. Eu nu pot sa spun asa ceva despre dumneata. Fiindca la un moment dat agrementai dialogul nostru. Ba chiar imi promisesesi ca ai sa trimiti niste pdf-uri postate de mine, sa le vada un domn academician savant cercetator in domeniul fizicii, pentru a obtine pareri de la o persoana foarte competenta in domeniu. Dar m-ai dus cu vorba cam un an. Asa ca mi-am pierdut rabdarea si am interpretat asta ca un gest de dispret din partea dumitale. Eu am tot sperat sa revii la starea de amabilitate anterioara si m-am gandit ca ai putea sa trimiti linkul acesta la domnul academician, ca sa vada lucrarea integrala a d-lui inginer. Pentru ca dumnealui, ca persoana foarte competenta, sa puncteze cu obiectivitate toate greselile teoretice din aceasta carte. Fiindca dupa cum se vede, dl profesor TV , la care m-am adresat cu toata speranta, nu vrea sa ne spuna nimic. Vad ca nici dl Virgil nu a vazut postarea cu linkul la lucrarea d-lui inginer A.GH, postare in care il rugam sa posteze link-ul in pagina de la forumul de: -cercetare-, ca sa fie si acolo o lucrare de cercetare teoretica de fizica. PS.Este link-ul de mai jos.
https://drive.google.com/file/d/1HxI9IWXuxdCgXCiVkXIOFq_9MC_zzs0O/view?usp=sharing
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Decembrie 09, 2023, 09:31:00 AM
Idem ca la Big Bang dar sper ca fara interventii perverse care sa schmbe tema firului
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: Virgil din Decembrie 10, 2023, 10:53:04 AM
Citat din: atanasu din Decembrie 09, 2023, 09:31:00 AM
Idem ca la Big Bang dar sper ca fara interventii perverse care sa schmbe tema firului
Ca sa abordam teoria Big-Bang trebuie sa stim care au fost conditiile de dinaintea lui, altfel apelam la magie si decretam ca dintr-un punct numit singularitate fara  dimensiuni, continea concentrata intreaga energie a universului actual care de fapt reprezinta doar 5% din intreaga masa masa a universului restul fiind materia intunecata. Dar pe ce se bazeaza aceasta afirmatie? pe observatia ca unele galaxii foarte indepartate dispar din campul vizual cu viteza luminii, si asta se intampla in toate directiile in care privim. O alta observatie consta in faptul ca exista o radiatie de fond care vine din toate directiile cu lungimea de unda de 1,9 mm, si se presupune ca aceasta a fost radiatia hidrogenului initial din care s-au format toate stelele universului si care odata cu expansiunea spatiului s-a dilatat si lungimea de unda initiala.
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Ianuarie 13, 2024, 10:20:15 AM
Am tiparit acestea eronat si pe firul Big_Bang desi locul lor din punctu meu de vedere este aici

Dar pana atuci contiui cu informarea dvs si un ajutor memorie pentru mine:

https://www.digi24.ro/stiri/sci-tech/descoperiri/telescopul-webb-a-descoperit-o-galaxie-care-seamana-cu-calea-lactee-si-care-contrazice-tot-ce-se-stia-despre-evolutia-galaxiilor-2580313    19.11.23

Sistemul îndepărtat, numit ceers-2112, a fost observat de o echipă internațională folosind telescopul spațial James Webb. La fel ca galaxia noastră, ceers-2112 este o galaxie în spirală, iar acum este cea mai îndepărtată galaxie de acest fel observată vreodată. La fel ca galaxia noastră, are în centrul structurii o bară formată din stele. Ceers-2112 s-a format la scurt timp după crearea universului, care se estimează că are o vechime de 13,8 miliarde de ani, iar structura galaxiei exista deja 2,1 miliarde de ani mai târziu..... ,,În mod neașteptat, această descoperire dezvăluie că galaxiile care se aseamănă cu ale noastre existau deja în urmă cu 11.700 de milioane de ani, când Universul era la doar 15% față de cât este acum", a spus autorul principal al studiului, Luca Costantin, astrofizician la Centro de Astrobiologia din Madrid.
...Astronomii credeau că galaxiile în spirală barate, cum este Calea Lactee, nu au apărut până când universul a atins cel puțin jumătate din vârsta sa actuală, deoarece se credea că a fost nevoie de câteva miliarde de ani de evoluție galactică înainte ca stelele din galaxii să poată forma bare centrale. Barele iau forma atunci când stelele din galaxiile în spirală se rotesc în mod ordonat, așa cum se întâmplă în Calea Lactee. Până acum, astronomii nu credeau că galaxiile timpurii aveau suficientă stabilitate pentru ca barele să se formeze sau să reziste. Dar descoperirea lui ceers-2112 sugerează că această evoluție a durat doar aproximativ 1 miliard de ani sau chiar mai puțin, a spus de la Vega.

Nota mea: Sa vedem daca dimensiunile ocupate de acestea nu vor depasii spatiul presupus a-l avea Univrsul la acele vechi timpuri. :)


https://www.digi24.ro/stiri/externe/asa-arata-500-000-de-stele-nasa-publica-imagini-nemaivazute-din-inima-galaxiei-calea-lactee-2587007 20.11.23
   ,,Telescopul Webb ne dezvăluie o cantitate incredibilă de detaliu și ne permite să studiem formarea stelelor în acest tip de mediu, lucru care nu era posibil înainte", a adăugat el. ,,Centrul galactic este cel mai extrem mediu din galaxia Calea Lactee, putem testa cel mai riguros teoriile despre formarea stelelor", a adăugat profesorul Jonathan Tan. Printre cele 500.000 de stele din imagine este și un ,,mănunchi" de proto-stele, aștri care încă se formează și obțin masă și strălucesc ca un foc de tabără în mijlocul unui nord negru....
Aflat la aproximativ 25.000 de ani-lumină de Pământ, centrul galaxiei este suficient de aproape încât să ne permită să studiem stele individuale folosind telescopul James Webb. Aceste imagini permit astronomilor să obțină informații fără precedent cu privire la formarea stelelor și cum depinde acest proces de mediul cosmic, mai ales când e comparat cu alte regiuni ale galaxiei.


https://www.digi24.ro/stiri/sci-tech/descoperiri/marele-inel-o-megastructura-cosmica-nou-descoperita-pune-la-indoiala-teoriile-despre-univers-2646599    13.01.24

Aşa-numitul Big Ring are un diametru de aproximativ 1,3 miliarde de ani-lumină, fiind una dintre cele mai mari structuri observate vreodată. Aflat la peste 9 miliarde de ani lumină de Pământ, este prea slab pentru a fi văzut direct, dar diametrul său pe cerul nopţii ar fi echivalent cu 15 luni pline.
În teorie, mărirea universului ar trebui să dezvăluie o întindere vastă, fără caracteristici. Cu toate acestea, Marele Inel este una dintre structurile de dimensiuni neaşteptat de mari, aflate pe o listă din ce în ce mai mare. Printre altele se numără şi Arcul Gigant, care apare chiar lângă Marele Inel şi care a fost de asemenea descoperit de Lopez în 2021. Astronomii au calculat că limita teoretică actuală a dimensiunii structurilor este de 1,2 miliarde de ani lumină, dar Marele Inel şi Arcul Gigant, care se întinde pe o suprafaţă estimată la 3,3 miliarde de ani lumină, încalcă această limită.
În mod curios, cele două structuri se află la aceeaşi distanţă de Pământ, în apropierea constelaţiilor lui Boötes the Herdsman, ceea ce ridică posibilitatea ca ele să facă parte dintr-un sistem cosmologic conectat. ,,Aceste ciudăţenii continuă să fie ascunse, dar cu cât găsim mai multe, va trebui să ne confruntăm cu faptul că poate modelul nostru standard trebuie regândit", a declarat Lopez. ,,Avem nevoie de o teoremă complet nouă a cosmologiei".
Big Ring a fost descoperit prin analiza datelor din Sloan Digital Sky Survey (SDSS), un catalog de quasari îndepărtaţi. Aceste obiecte sunt atât de strălucitoare încât pot fi văzute de la miliarde de ani lumină distanţă şi acţionează ca nişte lămpi gigantice şi îndepărtate, luminând galaxiile intermediare pe care lumina lor le traversează pe drum şi care, altfel, ar rămâne nevăzute.

https://www.digi24.ro/stiri/sci-tech/misterioasele-unde-radio-care-vin-din-spatiu-devin-din-ce-in-ce-mai-ciudate-261613717  , 12.2023

Undele radio rapide, niște străfulgerări luminoase de unde radio de o milisecundă, sunt unul dintre cele mai mari mistere ale cosmosului, iar în ultima vreme au devenit și mai ciudate, relatează CNN

Primele unde radio rapide, sau FRB, au fost descoperite în 2007. De atunci, sute dintre aceste evenimente rapide și intense au fost detectate, venind din puncte îndepărtate din univers. Într-o miime de secundă, exploziile pot genera la fel de multă energie cât soarele într-un an sau chiar mai mult. Dar astronomii nu înțeleg ce provoacă aceste explozii de unde radio.
Multe FRB-uri eliberează unde radio care durează cel mult câteva milisecunde înainte de a dispărea, ceea ce face ca exploziile radio FRB să fie dificil de observat. Dar se știe că unele unele sunt repetitive și eliberează explozii ulterioare, care au permis astronomilor să urmărească semnalele până la galaxii îndepărtate. La început, exploziie FRB 20220912A păreau similare cu altele cunoscute. Fiecare explozie detectată a trecut de la frecvențe mai mari la frecvențe inferioare. Dar o privire mai atentă a semnalului a dezvăluit ceva nou: o scădere vizibilă a frecvenței centrale a exploziilor. Scăderea a devenit și mai evidentă atunci când cercetătorii au convertit semnalele în sunete, folosind note pe un xilofon. Notele înalte corespund începutului exploziilor, notele joase acționând ca tonuri de încheiere.
...Astronomii bănuiesc că unele explozii FRB pot proveni din magnetari, nucleele puternic magnetizate ale stelelor moarte. Dar alte cercetări au sugerat că ciocnirile dintre stelele neutronice dense sau stele moarte, numite pitice albe, pot fi cauza. ,,Reducem sursa FRB la obiecte extreme, cum ar fi magnetarii, dar niciun model existent nu poate explica toate proprietățile care au fost observate până acum",

https://www.scientia.ro/stiri-stiinta/9016-ce-a-fost-intai-galaxiile-sau-gaurile-
negre.html
dec. 2023

Într-o lucrare publicată recent în revista Nature Astronomy astronomii anunță identificarea unei găuri negre care s-a format la circa 500 de milioane de ani după Big Bang (vârsta universului este estimată la circa 13,8 miliarde ani). Descoperirea s-a bazat pe analiza datelor furnizate de Observatorul în raze X Chandra (Chandra X-ray Observatory) și Telescopul Spațial James Webb (James Webb Space Telescope).
Problema cu acest tip de găuri negre, care au apărut după Big Bang până la 700 de milioane de ani, este că încă nu este cunoscut mecanismul formării lor, ceea ce duce la punerea sub semnul întrebării a modelului Big Bang însuși de către unii fizicieni.

Suplimentar, cercetătorii au descoperit că gaura neagră timpurie are o masă similară cu restul galaxiei în care se găsește, ceea ce este neobișnuit. Spre comparație, gaura neagră din centrul Căii Lactee, Sagittarius A*, are circa 0,1% din masa galaxiei.
Simulări computerizate arată că ar fi posibil ca nori enormi de gaz cosmic primordial să fi colapsat, sub acțiunea gravitației, în universul timpuriu și să fi creat găuri negre masive, cu mase de circa 100 de mii de ori masa Soarelui.
Odată cu descoperirea acestei găuri negre străvechi, apare întrebarea legitimă: ce s-a format întâi - galaxiile sau găurile negre? Cu alte cuvinte, întâi materia s-a aglutinat sub forma galaxiilor, care ulterior au dat naștere găurilor negre, sau colapsarea norilor de gaz primordial a dus direct la formarea de găuri negre, care au permis ulterior formarea galaxiilor?
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Ianuarie 17, 2024, 09:40:21 AM
 Ori am inebunit ori nu am inebunit.
Ori eram mai demult deja nebun ori nu eram  nebun
Deci ori sunt ori nu sunt nebun!
Tetium non datur!
Niciodata 2 fara 1 dar nici unu fara doi. Asta este toata aritmetica si logica care una sunt.
Voi explica ceva mai traziu si veti (poate) intelege ce spun?
Dar desigur ca pana aunci si apoi voi contiua cuminte sa postez ce voi mai gasi interesant.

Cu toate ca interventia mea pe acest fir incepand din 2015, constat ca din 2016 linkul reerit mi jos  exista  ceea ce ar fi facut poate inutil efortul meu destul de amplu  pe acest fir dar poate ca nu este asa  si altii  pot evalua mai bine  acest aspect.

Voi cita cele gasite da mine azi - nu e o intamplare ca doar dupa atatia ani, si sunt convins si cred ca la mine ce este important ajunge uneori intr-un anume moment peste  vointa mea exoresa dar nu peste o ALTA vointa expresa! 

Cele citate sunte in engleza( https://www.wtamu.edu/~cbaird/sq/2016/01/20/where-is-the-edge-of-the-universe/ dar le prezint in franceza preferand respectiva exprimare:


Où est la limite de l'univers ?
Publié : 20 janvier 2016

Pour autant que nous puissions le constater, l'univers n'a aucune limite. L'espace s'étend à l'infini dans toutes les directions. De plus, les galaxies remplissent tout l'espace de tout l'univers infini. Cette conclusion est obtenue en combinant logiquement deux observations.

Premièrement, la partie de l'univers que nous pouvons voir est uniforme et plate à l'échelle cosmique. L'uniformité de l'univers signifie que les groupes de galaxies sont répartis plus ou moins uniformément à l'échelle cosmique. La planéité de l'univers signifie que la géométrie de l'espace-temps n'est pas courbée ou déformée à l'échelle cosmique. Cela signifie que l'univers ne s'enroule pas et ne se connecte pas à lui-même comme la surface d'une sphère, ce qui conduirait à un univers fini. La planéité de l'univers est en réalité le résultat de l'uniformité de l'univers, puisque des collections concentrées de masse provoquent une courbure de l'espace-temps. Les lunes, les planètes, les étoiles et les galaxies sont des exemples de collections concentrées de masse et, par conséquent, elles déforment effectivement l'espace-temps dans la zone qui les entoure. Cependant, ces objets sont si petits par rapport à l'échelle cosmique que les déformations spatio-temporelles qu'ils provoquent sont négligeables à l'échelle cosmique. Si vous faites la moyenne de toutes les lunes, planètes, étoiles et galaxies de l'univers afin d'obtenir une expression à grande échelle de la distribution de masse de l'univers, vous constatez qu'elle est constante.

La deuxième observation est que notre coin de l'univers n'est ni spécial ni différent. Puisque la partie de l'univers que nous pouvons voir est plate et uniforme, et que notre coin de l'univers n'est pas spécial, toutes les parties de l'univers doivent être plates et uniformes. La seule façon pour que l'univers soit plat et uniforme littéralement partout est qu'il soit infini et sans bord. Cette conclusion est difficile à comprendre pour nos petits esprits humains, mais c'est la conclusion la plus logique compte tenu des observations scientifiques. Si vous pilotiez un vaisseau spatial en ligne droite à travers l'espace pour toujours, vous n'atteindriez jamais un mur, une frontière, un bord ou même une région de l'univers sans groupes de galaxies.

Mais comment l'univers pourrait-il n'avoir aucun avantage s'il a été créé lors du Big Bang ? Si l'univers était initialement de taille finie, ne devrait-il pas encore l'être ? La réponse est que l'univers n'a pas commencé avec une taille finie. Le Big Bang n'était pas comme une bombe posée sur une table, explosant et se dilatant pour remplir une pièce de débris. Le Big Bang ne s'est pas produit à un moment donné de l'univers. Cela s'est produit partout dans l'univers en même temps. C'est pour cette raison que les restes du Big Bang, le rayonnement cosmique de fond micro-onde, existent partout dans l'espace. Même aujourd'hui, nous pouvons regarder n'importe quel coin de l'univers et voir le rayonnement cosmique des micro-ondes. L'expansion explosive de l'univers n'était pas le cas d'un objet physique se dilatant dans l'espace. Il s'agissait plutôt d'une expansion de l'espace lui-même. L'univers a commencé comme un objet infiniment grand et est devenu un objet infiniment grand encore plus grand. Bien qu'il soit difficile pour les humains de comprendre l'infini, il s'agit d'un concept mathématique et scientifique parfaitement valable. En effet, c'est un concept scientifique tout à fait raisonnable qu'une entité de taille infinie augmente en taille.

Notez que les humains ne peuvent voir qu'une partie de l'univers entier. Nous appelons cette partie « l'univers observable ». Puisque la lumière se déplace à une vitesse finie, il lui faut un certain temps pour parcourir une distance spécifique. De nombreux points de l'univers sont tout simplement si éloignés que la lumière provenant de ces points n'a pas encore eu suffisamment de temps depuis le début de l'univers pour atteindre la Terre. Et comme la lumière se déplace à la vitesse la plus rapide possible, cela signifie qu'aucun type d'information ou de signal n'a eu le temps d'atteindre la Terre depuis ces points éloignés. De tels emplacements se situent actuellement fondamentalement en dehors de notre sphère d'observation, c'est-à-dire en dehors de notre univers observable. Chaque endroit de l'univers possède sa propre sphère d'observation au-delà de laquelle il est impossible de voir. Puisque notre univers observable n'est pas infini, il présente un avantage. Cela ne veut pas dire qu'il existe un mur d'énergie ou un gouffre géant aux confins de notre univers observable. Le bord marque simplement la ligne de démarcation entre les endroits que les Terriens peuvent actuellement voir et les endroits que nous ne pouvons pas actuellement voir. Et bien que notre univers observable ait une limite, l'univers dans son ensemble est infini et n'a aucune limite.

À mesure que le temps passe, de plus en plus de points de l'espace ont eu le temps que leur lumière nous parvienne. Par conséquent, la taille de notre univers observable augmente constamment. Vous pensez donc peut-être qu'après une éternité, l'univers entier sera observable par les humains. Il existe cependant une complication qui empêche cela. L'univers lui-même est toujours en expansion. Même si l'expansion actuelle de l'univers n'est pas aussi rapide que lors du Big Bang, elle est tout aussi réelle et importante. En raison de l'expansion de l'univers, tous les groupes de galaxies s'éloignent continuellement les uns des autres. De nombreuses galaxies sont si éloignées de la Terre que l'expansion de l'univers les fait s'éloigner de la Terre à une vitesse supérieure à celle de la lumière. Bien que la relativité restreinte empêche deux objets locaux de se déplacer plus vite que la vitesse de la lumière l'un par rapport à l'autre, elle n'empêche pas deux objets distants de s'éloigner l'un de l'autre plus vite que la vitesse de la lumière en raison de l'expansion de l'univers. Puisque ces galaxies lointaines s'éloignent de la Terre à une vitesse plus rapide que la lumière, la lumière de ces galaxies ne nous parviendra jamais, peu importe combien de temps nous attendons. Par conséquent, ces galaxies seront toujours en dehors de notre univers observable. Une autre façon de dire cela est que même si la taille de l'univers observable augmente, la taille de l'univers réel augmente également. Les limites de l'univers observable ne peuvent pas suivre l'expansion de l'univers, de sorte que de nombreuses galaxies échappent éternellement à notre observation. Malgré cette limitation des capacités d'observation, l'univers lui-même n'a toujours aucun avantage.

Sujets : Big Bang, bord de l'univers, univers

Cum am ajuns la acest linck?
Cautand niste informatii referitoare la un aspect pe car nu l-am urmarit suficient adica acum l-am gasit cu cuvantul chieie :planeitatea Universului, azi intelgand ca pntru Big Bng este un aspect major dar care de fapt poate ca transcede problema acestui prim moment uiversal.
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Ianuarie 17, 2024, 03:48:01 PM
Acesta este linkul care m-a condus la cel prezentat mai inainte:
https://www.descopera.ro/stiinta/20371656-test-de-cultura-generala-unde-este-centrul-universului (2023)

si unde se mai afla si o idee descrisa mai jos referitoare la centrul universului

https://www.livescience.com/62547-what-is-center-of-universe.html(2018):

The universe, in fact, has no center. Ever since the Big Bang 13.7 billion years ago, the universe has been expanding. But despite its name, the Big Bang wasn't an explosion that burst outward from a central point of detonation. The universe started out extremely compact and tiny. Then every point in the universe expanded equally, and that continues today. And so, without any point of origin, the universe has no center.

One way to think about this is to imagine a two-dimensional ant that lives on the surface of a perfectly spherical balloon. From the ant's point of view, everywhere on the surface looks the same. There is no center on the sphere's surface, nor is there an edge.

Evident ca acest linck est cel esential fiind destul de des updatat: https://ro.wikipedia.org/wiki/Univers

vezi si excelenta sinteza a sintezelor din wiki: https://www.telework.ro/ro/problema-planeitatii-in-teoria-big-bang/

(Geometria generală a universului este determinată de faptul dacă parametrul cosmologic Omega este mai mic, egal sau mai mare decât 1. Se arată de sus în jos un univers închis cu curbură pozitivă, un univers hiperbolic cu curbură negativă și un univers plat cu curbură zero.)

Problema planeității (cunoscută și sub numele de problema vechimii) este o problemă observațională asociată cu o metrică Friedmann-Lemaître-Robertson-Walker (FLRW). Universul poate avea curbură spațială pozitivă, negativă sau zero, în funcție de densitatea sa totală de energie. Curbura este negativă, dacă densitatea ei este mai mică decât densitatea critică; pozitivă dacă este mai mare; și zero la densitatea critică, caz în care spațiul se consideră plat.

Problema este că orice mică deviere de la densitatea critică crește cu timpul și totuși astăzi universul rămâne foarte aproape de plat. (Strict vorbind, energia întunecată sub forma unei constante cosmologice conduce universul către o stare plată; cu toate acestea, universul nostru a rămas aproape plat timp de câteva miliarde de ani înainte ca densitatea energiei întunecate să devină semnificativă.) Având în vedere că un timp natural pentru îndepărtarea de la planeitate ar putea fi timpul Planck, 10-43 secunde, faptul că universul nu a atins nici o moarte termică, nici un Big Crunch după miliarde de ani, necesită o explicație. De exemplu, chiar și la o vârstă relativ târzie de câteva minute (timpul nucleosintezei), densitatea universului trebuie să fi fost o parte din valoarea sa critică de 1014, sau nu ar exista așa cum există astăzi.

(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu) si, nota mea, un filmulet interesant

Si pe wiki mai gasim si pe acestea  rcente si foarte utile temei noastre :

https://www.descopera.ro/stiinta/20336539-universul-are-forma-unei-gogosi-nu-a-unei-clatite-sugereaza-un-studiu (martie 2023) este traducerea celui de dedesubt.

https://www.livescience.com/the-universe-might-be-shaped-like-a-doughnut-not-like-a-pancake-new-research-suggests  (martie 2023)
https://arxiv.org/abs/2210.11426 (Feb. 2023)

si mai indicam si alte texte telework:

https://www.telework.ro/ro/big-bang-si-evolutia-universului/
https://www.telework.ro/ro/teoria-corzilor-in-cosmologia-big-bang/
https://www.telework.ro/ro/teoria-corzilor-din-gravitatia-cuantica-pentru-teoria-inflatiei-cosmice-din-cosmologie-inflaton/
https://www.telework.ro/ro/dovezi-observationale-despre-big-bang-legea-lui-hubble-si-expansiunea-spatiului/
https://www.telework.ro/ro/probleme-legate-de-teoria-big-bang-asimetria-barionica-energia-intunecata-si-materia-intunecata/

https://www.telework.ro/ro/teste-cosmologice-pentru-confirmarea-relativitatii-generale/

Si in continuare ca sa nu mai deschid o noua postare adaug si cateva linkuri cu cerctari recente :

Cercetătorii au dezvoltat, în premieră, un nou mod de căutare a materiei întunecate
www.descopera.ro

Energia întunecată a Universului ar putea să ducă la un al doilea Big Bang, arată un studiu
www.descopera.ro

Găurile negre supermasive ar putea fi motorul expansiunii Universului
www.descopera.ro

Două găuri negre s-au unit întâmplător și au creat ceva nemaivăzut până acum
www.descopera.ro

Undele gravitaționale ar putea rezolva un mister important despre Big Bang
www.descopera.ro

Two Black Holes Met by Chance, And It Created Something Never Seen Before : ScienceAlert
www.sciencealert.com.ro

[2302.03710] Bouncing cosmology from nonlinear dark energy with two cosmological constants
arxiv.org

Dark energy could lead to a second (and third, and fourth) Big Bang, new research suggests | Live Science
www.livescience.com

Trei sori alimentați de materie întunecată, descoperiți la începuturile Universului
www.descopera.ro


Telescopul Webb a detectat pentru prima dată o moleculă crucială pentru viață
www.descopera.ro

Oamenii de știință au observat primele lumini din Universul timpuriu
www.descopera.ro

Începutul sfârșitului: Universul a intrat deja în era sa finală
www.descopera.ro

,,Murmurul" din Univers a fost auzit pentru prima dată
www.descopera.ro


Astronomers find first direct evidence of gravitational wave background
interestingengineering.com

Clamor of gravitational waves from universe's | EurekAlert!
www.eurekalert.org

Astrofizicienii au găsit o galaxie fără materie întunecată
www.descopera.ro

Wits researchers pioneer a new way of searchi | EurekAlert!
www.eurekalert.org

Un nou telescop spațial va studia materia întunecată a Universului
www.descopera.ro

Gravitational waves could show us the first minute of the universe
phys.org

[2401.04388] Using gravitational waves to see the first second of the Universe
arxiv.org

https://www.descopera.ro/galerii/20537777-
undele-gravitationale-ne-ar-putea-arata-cum-a-fost-primul-minut-al-universului


Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Ianuarie 17, 2024, 04:40:18 PM
Si cum am scris mai devreme si ma citez:
Ori am inebunit, ori nu am inebunit.
Ori eram mai demult deja nebun, ori nu eram  nebun
Deci ori sunt, ori nu sunt nebun!
Tetium non datur!

De ce spun acestea? Pai pentruca azi dimineata am realizat ca daca lasam studiul cosmologic al Universului deoparte adica studiul care face obiectul acestui fir  si  ne gandim la firele subordonate unde discutam originea vietii si speciatia dar cu dirctie catre originea lui Homo sapiens sapiens si voi posta si acolo acest text,  poate ca  ne izbeste  urmatorul adevar ipotetic referitor la acste emergente miraculoase.
Ele nu pot fi decat efectul actiunii unei transcendente divine sau al unei inteligente extraterestre care pentru nivelul nostru tot divina ar apare. Sigur ca putem spune ca materialistii agnostici,, ca sunt doar evenimente necesare in evolutia materiei in Univers.
Daca acceptam interventia exterioara evolutiei naturale drept cauza a  aparitiei emrgentei viului in neviu si a nousului in animalul evoluat din una din speciile genului homo atunci putem considera ca astfel pe Terra s-au produs doua actiuni  de INSAMANTARE ininteligibile in resorturile lor interne dar evidente pentru observator.
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Ianuarie 25, 2024, 07:37:45 PM
Voi incepe o continuare  a  serialului scris de mine timp de cativa ani aici pe acest fir, adica intre 2015-2018  urmat doar de  anuntarea unor linkuri postate aici, fiind in topic si ca sa fie cumva luate in evidenta, iar acum zilele trecute v-am anuntat noi linkuri  pe baza carora, dar structurandu-le tematic si cronologic voi continua ce am inceput in 2015 .
Desigur ca vor fi poate si redundante dar nu se va repeta mecaanic o informatie fiindca vor fi rezultate obtinute in momente si locuri diferite si de cercetatori diferiti iar in acest caz  redundanta ar trebui sa ne mareasca increderea.
In final folosind toate aceste informatii inclusiv cele deja prezentate in trecut  voi face o sinteza aratand ce este azi fata de ce am scris deja  si in ce  sens s-au confirmat acelea in continuare si in ce sens nu, asadar  care  ar fi nivelul actual al studiului facut  de mine.

STRUCTURA UNIVERSULUI
https://ro.wikipedia.org/wiki/Structura_%C8%99i_arhitectura_universului
Universul ar avea o vechime de cca 15 miliarde de ani iar după Stephen Hawking[1] vârsta sa ar fi de 13,7 miliarde de ani. Nota: este posbil ca daca constanta Hubble a variat in timp varsta universului sa fie mai mare. Adica  dupa 380000 ani  lumina depaseste  toate barierele si este posibil ca varsta sa fie  in domeniul 15 miliarde ani si atunci este posibil ca sa intalnim si galaxii matusalemice mai batrane de13 mlrd. ani dupa cum vom vedea.

Universul are în compunerea sa materia vizibilă (galaxii, stele, planete, asteroizi, praf) care reprezintă cca 10 % din masa totală a sa precum și materia întunecată și energia întunecată care ar reprezenta cca 90% din masa universului.
Nota: aceste proportii se schimba mereu dar ttousi se mentine in acest domeniu

Componenentele masei universului

Mai puțin de o sutime din masa universului o reprezintă masa tuturor stelelor pe care le putem vedea în galaxia noastră și alte galaxii și care formează universul vizibil.
Materia întunecată pe care n-o putem vedea direct dar despre care știm că trebuie să fie acolo datorită influenței atracției gravitaționale asupra stelelor care orbitează în oricare galaxie reprezintă cam o zecime din cantitatea de materie din univers.
Alte forme de materie întunecată ce n-au fost încă detectate [de ex neutrinii ce interacționează foarte slab cu materia au o infimă masă, deci pot constitui o formă de materie întunecată].
În ultimii ani au apărut noi observații care au permis fizicienilor să postuleze existența unei substanțe încă neidentificate ca atare - energia întunecată(afirmația aparține lui St. Hawking și este consemnată la pag 76 a cărții ,,O mai scurtă istorie a timpului" apărută la ed Humanitas în 2007).
Materie și antimaterie
În Univers există și antimaterie. În 1932 s-a confirmat existența antielectronului iar în 1955 a fost descoperit antiprotonul. În Univers nu există o simetrie a numărului de particule de materie și antimaterie pentru că acestea s-ar anihila reciproc și n-ar mai fi fost nimic. Dar în loc de nimic, există materie (cea detectabilă) și materie neagră (nedetectabilă, neradiantă, sau masa neagră a Universului). Deci, la nașterea Universului a existat o asimetrie în favoarea materiei. Aceasta nu exclude și un Univers paralel, format din Big Bang – ul unui antiholon, în care există preponderent antimaterie și unde existența materiei este improbabilă fizic.
Există convingerea că nu sunt cunoscute încă toate formele și posibilitățile de manifestare ale materiei.

Energiile de legătură determinante în structurarea universului
În natură se evidențiază forțele de legătură care sunt:
[b- ]legăturile electromagnetice [/b]ce determină stabilitatea sistemului ce-l constituie atomul de hidrogen – format din două particule: electronul și protonul. Masa însumată a electronului și protonului este mai mare decât masa atomului de hidrogen cu 13,6 electro-volți; această diferență de masă (a suta milioana parte ) este emisă sub formă de energie ( un foton ultraviolet) în momentul combinării și caracterizează forța electromagnetică la nivelul structurilor atomice și moleculare.. Fotonul părăsește atomul transportând departe echivalentul energetic al acestei ,,mase lipsă".
-legăturile nucleare ce determină stabilitatea sistemului ce-l constituie atomul de hidrogen greu (deuteronul ). Luați separat, protonul și neutronul sunt mai grei decât sistemul legat format de aceste două particule (deuteronul ). Diferența de masă este eliberată sub formă de energie (o rază gama ) în momentul combinării; această diferență de masă, aproape a mia parte, caracterizează forțele nucleare.
-legăturile între quarcuri – nucleonii sunt sisteme legate, constituite din trei quarcuri. Energiile de legătură sunt mult superioare celor din cadrul sistemelor nucleare și sunt în curs de determinare.
-legăturile gravifice ce determină păstrarea sistemelor cosmice – sistemul Pământ – Lună, sistemul solar, galaxiile, roiurile și superroiurile. Luate separat, Pământul și Luna sunt mai grele decât sistemul legat Pământ – Lună (Luna se află pe orbită în jurul Pământului).
Diferența de masă a fost emisă sub formă de căldură în momentul formării sistemului solar. Această diferență, care este de un miliard de tone, reprezintă de fapt 3 x 10-14 din masele combinate ale Pământului și Lunii și este mult mai mică decât valorile arătate mai sus. De asemeni Soarele este mai ușor decât norul interstelar ai cărui atomi i-a moștenit. Energia câștigată a fost transformată în parte în radiații. Cealaltă parte a servit la încălzirea lui.

Ordonarea spatiala, cu distanta a Universului

Limitele Universului observabil ar fi de 15 miliarde de ani-lumină(adica spatiul parcurs de lumina in 15 mlrd de ani cat este posibila varsta) pentru că la această distanță galaxiile (quasarii) se deplasează cu 85-90% din viteza luminii, ceea ce înseamnă că ce-i dincolo de ei / ele nu putem fizic vedea ( viteza de deplasare a luminii = 300,000 km / sec.)
Deci  vedem cu telescoapele cele mai performante ooar orizontul universal sau cosmologic.

Universul vizibil ar fi constituit din cca 1019 de stele cuprinse în cca 1011 de galaxii de mărimea Căii Lactee si este format din:
Galaxii ce conțin milioane de stele; distanța între galaxii este de un milion de ani-lumină. Formarea galaxiilor și a stelelor s-a datorat scăderii căldurii inițiale (micșorarea temperaturii a fost un efect al expansiunii universului) care a facilitat apariția forței gravitației. Aceasta, la rândul ei, a determinat condensări masive în interiorul materiei ce vor transforma o parte din energia lor în căldură internă, apărând astfel stelele calde și strălucitoare.
Stelele pot fi de tipul: normale (ca Soarele); uriașe roșii; pitice albe; pitice negre; nove; supernove; pulsari(stele neutronice); găuri negre.
Vârsta celor mai bătrâne stele este de 12 – 15 miliarde de ani, adică vârsta (vechimea) Universului;
Soarele are o vechime de 5 miliarde de ani și peste alți 5 miliarde de ani devine un uriaș roșu; prin creșterea dimensiunii și creșterea permanentă a temperaturii va îngloba corpurile astrale învecinate și va deveni apoi o stea pitică albă. Sistemul solar este compus din 9 planete. Pământul (Terra ) este a 5-a planetă ca mărime și are o vechime de cca 4,6 miliarde de ani iar viața pe Pământ a apărut acum cca 3,5 miliarde de ani.
Roiuri de galaxii format din grupuri de galaxii; galaxia Calea Lactee face parte din Grupul Local de galaxii ce are o dimensiune de 5 milioane de ani-lumină.
Calea Lactee are o vechime de 10 - 12 miliarde de ani - este socotită drept o galaxie tânără – și are 4x1012 de corpuri astrale (inclusiv planetele); este de formă lenticulară cu un diametru de 100.000 de ani-lumină și o grosime de 5 ani-lumină.
Superroiuri ale căror dimensiuni se măsoară în zeci de milioane de ani-lumină;
Quasarii care sunt socotiți drept cele mai depărtate galaxii situate la cca 12 miliarde de ani-lumină, deci la orizontul cosmologic.Quasarii sunt corpuri cvasi-stelare, probabil galaxii și care se află la limita universului observabil; sunt extrem de luminoase, emit lumină în domeniul lungimilor de undă vizibile și sunt foarte puternice surse de unde radio.
Uneori reziduurile stelare devin mai dense decât o stea neutronică, caz în care forța de gravitație foarte mare împiedică să emane lumină; astfel de obiecte poartă numele de ,,găuri negre".
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Ianuarie 26, 2024, 09:48:12 AM
Si pentru a se intelge mai bine ce voi face doresc sa spun ca dupa ce voi posta elemntele documentare gasite poate si cu eventuale comentarii gasite odata cu informatia respectiva si poate si cu note persoale voi face analize conform structurii tematice prezentate mai sus si ca exemplu voi prezenta anterior intregii acestei operatii discutarea problemei celei mai importante in toata cosmologia actuala si aume Constanta(parametrul) Hubble lung referita si in studiul de pe acest fir si lung disutat si in intreaga Cosmologie :

Textul in limba romana din wiki se prezinta integral:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Constanta_Hubble

Constanta Hubble (H0) este numele dat, în cosmologie, constantei de proporționalitate care există astăzi între distanța și viteza de recesiune aparentă a galaxiilor în Universul observabil. Ea este, prin urmare, legată de legea lui Hubble descriind expansiunea Universului. Ea dă rata expansiunii actuale a Universului. Numele constantei a fost dat în onoarea astronomului american Edwin Hubble care a fost primul care l-a pus în evidență, în mod clar, în 1929, grație observațiilor efectuate la Observatorul Mont Wilson.

Deși denumită ,,constantă", acest parametru cosmologic variază în funcție de timp. Prin urmare, el descrie rata expansiunii Universului la un moment dat.

Terminologie[modificare sursă]
Strict vorbind, se cuvine să se distingă constanta Hubble, parametrul Hubble și rata expansiunii.

Constanta Hubble este valoarea actuală a parametrului Hubble.

Rata expansiunii este expresia, în procentaj, a valorii parametrului Hubble.

Notație[modificare sursă]
Constanta Hubble este notată H0, notație compusă din litera latină H majusculă, inițială a numelui patronimic al lui Edwin Hubble și simbol uzual al parametrului Hubble, urmat, în dreapta și în indice, de cifra arabă zero.

Dimensiune și unități[modificare sursă]
Dimensiunea constantei Hubble este cea a inversului unui timp.

Unitatea sa în SI este secunda la puterea minus unu (s-1).

Este totuși în uz să se exprime în kilometri pe secundă pe megaparsec (km/s/Mpc sau km⋅s-1⋅Mpc-1), sub forma următoare:

{\displaystyle H_{0}=100\,h\,\mathrm {km\,s^{-1}\,Mpc^{-1}} } {\displaystyle H_{0}=100\,h\,\mathrm {km\,s^{-1}\,Mpc^{-1}} },
unde {\displaystyle h} {\displaystyle h} este rata expansiunii.

Valoarea și interpretarea constantei Hubble[modificare sursă]
Istoric al valorilor reținute pentru constanta Hubble[modificare sursă]
La începutul primei jumătăți a secolului al XX-lea, valoarea constantei Hubble era estimată între 50 și 100 km/s/Mpc. Apoi, în anii 1990, ipotezele modelului Lambda-CDM / modelului ΛCDM au ajuns la o valoare apropiată de 70 km/s/Mpc.

Observațiile realizate la începutul anilor 2010 concordă aproximativ cu aceată valoare tinzând în jurul valorii de 70 km/s/Mpc. Mai precis, în primăvara lui 2013, analiza observațiilor făcute de satelitul Planck a dat valoarea de 66,9 km/s/Mpc[1]; valoarea afinată 67,4±0,5 km/s/Mpc după publicarea finală a datelor obținute de satelitul Planck în 2018.[2] În 2015 apoi 2016, două serii de măsurători au dat valori de 73,2 apoi 71,9 km/s/Mpc.[1] Viitoarele mari telescoape a căror punere în serviciu este prevăzută în anii 2020 vor permite să se stabilească noi valori mai precise.[1] În 2019, valoarea sa a fost măsurată la 74,03 ± 1,42 km/s/Mpc grație observării unor cefeide din Marele Nor al lui Magellan prin telescopul spațial Hubble.[3]

În timpul Congresului de Cosmologie reunit, în iulie 2019, la Santa Barbara, California (S.U.A.), astrofizicienii au prezentat mai multe măsurători ale ratei expansiunii Universului cuprinse între 69,8 (Wendy Freedman) și 76,5 km/s/Mpc, o divergență calificată de cei mai mulți participanți de ,,problemă" sau ,,tensiune".[4]

Semnificația cosmologică a constantei Hubble[modificare sursă]
O valoare de 70 km/s/Mpc pentru constanta Hubble semnifică faptul că o galaxie situată la 1 megaparsec (circa 3,26 milioane de ani-lumină) de observator, care se îndepărtează prin expansiunea Universului (și prin urmare în afara efectului de mișcare proprie a obiectului, neglijabilă la foarte mare distanță) la o viteză de circa 70 km/s. O galaxie situată la 10 Mpc se îndepărtează cu o viteză de 700 km/s etc.

O consecință a priori surprinzătoare a legii lui Hubble este că o galaxie care ar fi situată la peste 4.000 Mpc (14 miliarde de ani-lumină) s-ar îndepărta de noi cu o viteză superioară vitezei luminii. Acest lucru indică pur și simplu că interpretarea în termeni de mișcare a galaxiilor în spațiu devine improprie la distanță foarte mare. Relativitatea generală explică faptul că trebuie să se ia în considerare că ne aflăm în prezența unei expansiuni a spațiului însuși.

Ecarturile dintre diferitele valori indicate mai sus, pentru constanta Hubble, sunt modeste; însă dacă această diferență provine dintr-o accelerare a expansiunii Universului și nu din aproximările măsurătorii, ea poate repune problema modelului cosmologic a devenirii Universului. La precedentele ipoteze: Big Bounce, Big Crunch și Big Chill s-ar adăuga posibilitatea unui Big Rip deja luat în considerare de astrofizicianul american Robert Caldwell, în anii 1990.

Articol principal: Expansiunea Universului.
Măsurarea constantei Hubble[modificare sursă]
Valoarea constantei Hubble este estimată pornind de la măsurarea a doi parametri care privesc obiecte îndepărtate. Pe de o parte, deplasarea spre roșu (în engleză, redshift) permite să se cunoască viteza la care galaxiile îndepărtate se depărtează de noi (la mare distanță se poate neglija mișcarea proprie). Pe de altă parte, se măsoară distanța acestor galaxii. Această a doua măsurătoare este delicat de realizat, ceea ce cauzează mari incertitudini asupra valorilor constantei Hubble. În cea mai mare parte a celei de-a doua jumătăți a secolului al XX-lea, {\displaystyle H_{0}} {\displaystyle H_{0}} era estimat între 50 și 90 (km/s)/Mpc. De atunci, măsurătorile au fost perfecționate, iar constanta Hubble a fost dedusă din diferite tipuri de observații. Dacă valorile obținute sunt relativ apropiate, acestea sunt totuși incompatibile, ținând cont de estimarea incertitudinilor măsurării.

În 2019 nu se știa încă dacă această incompatibilitate este datorată unei subestimări a incertitudinilor sau dacă ea este o reală semnificație astrofizică.[5]

Modelul Lambda-CDM / Modelul ΛCDM[modificare sursă]
Măsurătorile recente ale constantei Hubble se sprijină pe diferitele versiuni ale Modelului Lambda-CDM / Modelului ΛCDM care, combinat cu datele observațiilor roiurilor de galaxii îndepărtate în raze X și microunde (cu ajutorul efectului Sunyaev-Zeldovich), cu măsurări de anizotropie ale fondului difuz cosmologic și cu observații optice, permit să se obțină estimări precise ale constantei Hubble. Toate aceste diferite metode converg spre o valoare în jurul a 73 km/s/Mpc pentru constanta Hubble. Măsurători încă mai recente, făcute de Florian Beutler (în Australia), pornind de la calcule asupra roiurilor de galaxii, au precizat această constantă evaluată, în vara anului 2011, la 67,0 ± 3,2 km/s/Mpc. În 2020 această valoare este precizată la 67,4 ± 0,5 km/s/Mpc.[6]

Date obținute de Telescopul spațial Hubble[modificare sursă]
Un grup de cercetători a utilizat Telescopul spațial Hubble pentru stablirea celei mai precise valori a constantei Hubble, în domeniul optic, în mai 2001.[7] Aceasta este egală cu 72 ± 8 (km/s)/Mpc.

Metoda utilizată presupune două etape. Mai întâi, măsurători foarte precise ale telescopului spațial asupra cefeidelor, care permit să se determine distanța numeroaselor galaxii pe o rază de 30 Mpc. Cefeidele fiind stele simple, ele nu pot fi observate la foarte mari distanțe, în tot cazul nu la distanțe adaptate unei măsurători a {\displaystyle H_{0}} {\displaystyle H_{0}}. În a doua etapă datele precedente sunt utilizate pentru a se calibra măsurătorile distanțelor asupra galaxiilor mult mai îndepărtate (pe o rază de 400 Mpc), obținute prin metode diferite:

măsurarea luminozității supernovelor;
măsurarea luminozității globale a galaxiilor spirale și punerea în raport cu viteza lor de rotație (legea Tully-Fisher);
măsurarea luminozității globale a galaxiilor eliptice și punerea în raport cu viteza lor de dispersie (utilizarea planului fundamental pentru măsurarea distanțelor);
etc.
În sfârșit distanța acestor galaxii foarte îndepărtate și măsurarea vitezei lor de eliberare (pe care o considerăm pe această scară numai datorită extinderii Universului) prin metoda deplasării spre roșu / redshift dau o valoare aproximativă a {\displaystyle H_{0}} {\displaystyle H_{0}}.

Date obținute de satelitul WMAP[modificare sursă]
Estimările cele mai precise făcute pornind de la măsurătorile pe fondul difuz cosmologic au fost obținute grație datelor obținute de satelitul WMAP și dau mai multe valori:

71 ± 4 (km/s)/Mpc. Pornind de la datele din 2003, la un an după punerea în serviciu a satelitului.
70,4+1.5
−1.6 (km/s)/Mpc. Datele din 2006 după 3 ani de exploatare a satelitului.[8]
Măsurările publicate în 2008 dau o valoare de 71,9+2.6
−2.7 (km/s)/Mpc.[9]
Datele finale ale WMAP după 9 ani de măsurători: 69,32 ± 0,80 (km/s)/Mpc, date din 20 decembrie 2012.[10]
Aceste valori sunt obținute punând în raport datele obținute de WMAP cu alte date cosmologice într-o versiune simplificată a modelului ΛCDM. Versiunile rafinate ale modelului tind spre o valoare mai mică a {\displaystyle H_{0}} {\displaystyle H_{0}}, dar cu incertitudini mai mari: tipic în jurul a 67 ± 4 (km/s)/Mpc, iar unele modele prevăd chiar valori apropiate de 63 (km/s)/Mpc.[11]

Date obținute de telescopul de raze X Chandra[modificare sursă]
În august 2006, o echipă a NASA, utilizând datele obținute de telescopul spațial Chandra, a permis să se evalueze valoarea actuală a constantei:

77 ± 11,55 (km/s)/Mpc, cu o incertitudine de 15%.[12]
Note[modificare sursă]
^ a b c Serge Brunier et Mathilde Fontez, « Un jour le temps va s'arrêter », article publié dans le magazine Science et Vie, n° 1200, septembre 2017, encart de la page 63.
^ ,,Planck 2018 results. VI. Cosmological parameters". Accesat în 18 iulie 2018.
^ ,,Large Magellanic Cloud Cepheid Standards Provide a 1% Foundation for the Determination of the Hubble Constant and Stronger Evidence for Physics Beyond ΛCDM" (PDF), accepté pour publication dans The Astrophysical Journal (în anglais).
^ ,,Expansion de l'univers : un problème de vitesse", Pour la science (507).
^ ,,A measurement of the Hubble constant from angular diameter distances to two gravitational lenses", Science (în anglais), 365 (6458).
^ ,,Gravitational-lensing measurements push Hubble-constant discrepancy past 5σ", Physics Today (în engleză).
^ ,,Final Results from the Hubble Space Telescope Key Project to Measure the Hubble Constant" (PDF), Astrophysical Journal (în engleză), 553, pp. 47–72, 2001. Preprint disponible ici.
^ ,,Three-year Wilkinson Microwave Anisotropy Probe (WMAP) Observations: Implications for Cosmology" (PDF), Astrophysical Journal Supplement Series (în engleză), 170, pp. 377–408, 2007
^ en LAMBDA: WMAP Cosmological Parameters (five-year data release) Arhivat în 30 august 2009, la Wayback Machine.
^ ,,Nine-Year WMAP Observations: Final Maps and Results". Accesat în 3 octombrie 2018.
^ Rezultatele evaluării lui {\displaystyle H_{0}} {\displaystyle H_{0}} precum și a altor parametri cosmologici obținuți combinând diferite versiuni ale modelului ΛCDM cu o varietate de date observaționale sunt disponibile pe site-ul LAMBDA (Legacy Archive for Microwave Background Data Analysis) de la NASA: en WMAP Cosmological Parameters Model/Dataset Matrix.
^ en Chandra independently determines Hubble constant pe site-ul de actualități Spaceflight Now
Vezi și[modificare sursă]
Legea lui Hubble
Raza lui Hubble
Tabelă de constante și parametri astrofizici

Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Ianuarie 29, 2024, 06:12:35 PM
La cele deja spuse putem adauga si elemente din

https://universulnostru.weebly.com/varsta-si-destinul-final-al-universului.html

1 Există trei metode de determinare a vârstei Universului:

Determinarea constantei din legea lui Hubble.

Măsurarea conținutului de elemente radioactive din stele.

Determinarea vârstei celor mai bătrâne stele

2 Există mai multe teorii despre soarta Universului.

- S-ar putea dilata la nesfârșit, dispărând pur și simplu.

- S-ar putea opri din dilatare și să rămană ca atare

- Ar putea atinge o dimensiune maximă, iar apoi să se contracte până la prăbușirea datorită gravității - teoria Big Crunch

- Ar putea trece prin faze alternative de dilatare și contracție la nesfârșit.

- Ar putea izbucni un nou Big Bang care va crea la rândul lui un alt Univers

Un simplu  calcul aproximativ consierand varsta univrsuli inversul lui Ho si tinand cont de aceste valori prezentate mai sus
1 megaparsec [Mpc] = 3,08567758128E+22 metru [m] =3,08567758 +19[km]
H=100km/s/Mpc=10+2/3.08567758+19 s-1= 3.2407793x10 +(-19)s-1
t=1/H=0.30857x1019/0.31.536.000x108=0,097464x1011 ani=9.7 x 109 ani=9,7mlrd ani
daca Ho=70 atunci T=13,923 mlrd ani
daca Ho=60 atunci T= 16,17  mlrd ani
daca Ho=80 atunci T= 12,125  mlrd ani
Asadar cu datele de astazi putem considera ca varsta univerului este intre 12-16 mlrd de ani media fiind  de cca 14 mlrd de ani destul de apropia de  cea de 13,79 mlrd cu care este creditat universul
Update: 04.02.2024 , cu relatia T= 978/Ho din cap 8.2. de la #241 obtinem valori apropiate
Vom veda ce date mai gasim pentru aprecieri diferite a varstei unor ccrpuri ceresti foarte indepartate sau foarte vechi chiar si din galaxia noastra . e fapt se gasec multe date si am dat si linkuri in  acest sens in 17 ianurie varsta clor mai btrn tele fiin i irval indiat mai sus
Cea mai batrana stea se afla chiar in Galaxia noastra: 
Steaua Methuselah, cu numele științific HD 140283, se află la o distanță de 200 de ani-lumină și i-a uluit pe experți în momentul descoperirii.(Calea Lactee)
Analize au arătat că steaua conține foarte puțin fier, ceea ce sugera că s-a format într-o perioadă când fierul nu se găsea din abundență în Univers. În plus, cercetătorii au datat steaua ca având o vechime de 14,5 miliarde de ani, cu 0,7 miliarde de ani mai bătrână decât estimarea acceptată a Big Bang-ului.
Discrepanța a sugerat că ar putea fi necesar un nou model al Universului și a provocat îngrijorări că unul din cele două seturi de date ar fi incorect.
Însă ,,acum avem un răspuns cu care Planck și ACT sunt de acord", afirmă Simone Aiola, un cercetător de la Centrul pentru Astrofizică Computațională al Institutului Flatiron și autor principal al uneia dintre cele două noi lucrări.
,,Asta arată că aceste măsurători dificile sunt de încredere", a adăugat Aiola.
Adaug: Măsurătorile ACT sugerează o constantă Hubble de 67.6 kilometri pe secundă pe megaparsec. Când calculezi ce înseamnă asta pentru vârsta Universului, obții aproximativ 13.8 miliarde de ani, plus o cifră complet compatibilă cu tot ceea ce știm despre stele( https://itigic.com/ro/what-is-the-age-of-the-universe-and-how-have-we-calculated-it/)

Dar totusi vedem cat de variabile sunt acestvalori  pentruca mai recent, în mai 2021, un alt grup de astronomi a revizuit cele mai bune estimări pentru vârsta și masa lui Matusalem și, după ce au modelat modul în care stelele se schimbă în timp, au descoperit că vârsta acesteia este de 12 miliarde de ani. Asta incă face ca HD 140283 sa fie extrem de vechi (soarele, prin comparație, este doar un copil la 4,6 miliarde de ani), dar plasează bine și cu adevărat vârsta stelei în epoca acceptata a universului.

Azi dupa ultimele cercetari in wiki https://ro.wikipedia.org/wiki/Univers,  gasim varsta universului  fiind de cca 13,799 ± 0,021 miliarde ani, valoare care acopera si varstele  celor mai vechi si indepartate corpuri ceresti, stele sau galaxii.
Evident sunt si articole care indica  si varste mai mari de peste 20mlrd ani dar sunt destul de incerte. Oricum estimarile vor continua mult timp si de acum inainte
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Februarie 02, 2024, 04:58:53 PM
Mircea Hodor, sunt covarsit citind acum dupa o pauza de cativa ani cele scrise in 2o17-2018.
Ce sinteza documentara senzationala si ma indoiesc  ca voi mai putea adauga ceva meritoriu la cele deja scrise " :)
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Februarie 04, 2024, 07:57:57 PM
Am mai  adaugat niste elemente care cred ca puteau si sa lipseasca nefiind necesare si fata de cele  9 capitole pulicate  pana in 2018 nu vad cum  anum cele nou publicate ar scadea cu ceva valorea lor informationala si nici ce elemente noi vor adauga care sa schimbe cu ceva limitele esentiale prezentate pe atunci.
Poate ca lamuriri suplimentare referitoare la materia si energia neagra sa aduca mai muita lumina in toate acestea dar deocamdata totul ramane in stadiul ipotetic de atunci si daca va fi cazul vom mai reveni. Dar doresc sa subliniez incaodata valoarea deosebita a acestui studiu documentar efectuat in cei trei patru  ani incepand din 2015 si terminand in 2018.

Numai bine tuturor cititorilor!
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Februarie 05, 2024, 11:55:54 AM
PS Ramane valabila intrebarea de la cap IV de la Răspuns #259 : Februarie 28, 2018, 03:26:52 p.m. »
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Februarie 20, 2024, 04:53:32 PM
https://science.hotnews.ro/stiri-spatiul-26914760-astronomii-descoperit-cel-mai-stralucitor-obiect-din-univers-quasar-care-mananca-soare.htm

Extras: Lumina acestuia este de 500 de miliarde de ori mai strălucitoare decât soarele nostru, spun cercetătorii. Masa sa este de aproximativ 17 miliarde de ori mai mare decât cea a soarelui sistemului nostru solar, el devorând echivalentul unui soare pe zi, scrie The Guardian. Lumina obiectului ceresc a călătorit timp de mai bine de 12 miliarde de ani pentru a ajunge pe Pământ....Autorul principal, profesorul asociat ANU Christian Wolf, a spus că este cel mai luminos obiect cunoscut din univers și că rata sa incredibilă de creștere a însemnat o ,,eliberare uriașă de lumină și căldură" – și că se îndoiește că recordul său va putea fi bătut vreodată."

Nota mea: Sa retinem distanta si momentul cand lumina vazuta azi  pleaca spre noi: peste 12 mird a.l.(peste 12 mlrd ani adica estul de aproape de Big Bang)
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: princehansolo din Februarie 20, 2024, 09:05:11 PM
Citat din: atanasu din Februarie 20, 2024, 04:53:32 PM
Nota mea: Sa retinem distanta si momentul cand lumina vazuta azi  pleaca spre noi: peste 12 mird a.l.(peste 12 mlrd ani adica estul de aproape de Big Bang)
Atanasu, știi cumva dacă există o metodă mai recentă de aproximare a distanței până la stelele de prin Cosmos? Ce știu eu este aproximarea prin măsurarea cefeidelor. Pe Wikipedia în română (https://ro.wikipedia.org/wiki/Cefeid%C4%83 (https://ro.wikipedia.org/wiki/Cefeid%C4%83)) am găsit:
CitatCefeidele joacă un rol foarte important ca etaloane ale scărilor distanței în Univers mulțumită relației perioadă-luminozitate care le caracterizează: cu cât o cefeidă este mai luminoasă cu atât mai mult perioada sa de strălucire este mai lungă. Dacă se cunoaște perioada unei cefeide, măsurabilă cu ușurință, relația perioadă-luminozitate permite să se determine strălucirea intrinsecă a acestei stele. Printr-o simplă comparație cu strălucirea sa, se deduce distanța ei, și, prin urmare, cea a galaxiei care o adăpostește.

CitatDe altfel, când se determină luminozitatea unei cefeide pornind de la relația perioadă-luminozitate, trebuie știut că galaxiile, și deci cefeidele pe care acestea le conțin, nu sunt identice, ci diferite prin compoziția lor chimică. Ceea ce a apărut în cursul acestor ultimi ani cu analiza unui foarte mare număr de cefeide detectate în două galaxii vecine, Micul și Marele Nor al lui Magellan.

Nu am găsit o metodă asemănătoare cu cea a paralaxei - care este sigură dar ineficientă pentru distanțe astronomice. Nu îmi dau seama cum se aproximează strălucirea - pe baza căreia se calculează distanța.
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Februarie 21, 2024, 04:20:53 PM
Am scris despre masurarea distantelor cosmice chiar pe acest fir si desigur ca de atunci este posibl sa fi progresat procedeele  masura. Paralaxa est cea cu care se incepe pentru stele apropiate si din aproape in aproape se avaseaza . si am dat cum nu mult timp la inceputul anului sumedenie de linkuri unele poate referinu-se si la asta.  Oricum mai dau unul mai scolaresc : https://www.planetastronomy.com/articles/mesure-distance.htm
cat si o semnalare recenta pentru obictul cosmic MACS1149-JD1:
https://en.wikipedia.org/wiki/MACS1149-JD1
MACS1149-JD1este una dintre cele mai îndepărtate de pamant galaxii cunoscute. Galaxia a fost descoperită în 2014 și confirmată în 2018.  Galaxia JD1 se află la o deplasare spre roșu de aproximativ z=9,11 sau la aproximativ 13,28 miliarde de a.l. (4,07 miliarde pc) distanță de Pământ.
Vezi si  revista Nature https://www.nature.com/articles/s41586-023-05994-w Combinația dintre telescopul spațial James Webb (JWST) și lentilele gravitaționale arată că această galaxie ultra-slabă (MUV = −17,35)  cu o varsta de cca 480000 ani dupa Big Bang este foarte indepartata, are o atmosfera compacta si o deplasare spre rosu care indica un z de cca 10 — cu o luminozitate tipică surselor responsabile de reionizarea cosmică.

Legea lui Hubble astazi mult mai bine calibrata ca valori, poate pe baza redshiftului z sa permta un calcul de distante dar acesta este un calcul indirect si deasmeni si acest mod  de calcul l-am folosit in trecut pe acest fir si o varietate de posibile viteze de recesiune în funcție de deplasare spre roșu, inclusiv relația liniară simplă v = cz ; cat si o varietate de forme posibile din teorii legate de relativitatea generală; și o curbă care nu permite viteze mai mari decât lumina, în conformitate cu relativitatea specială.
Toate curbele sunt liniare la deplasări mici spre roșu curbandu-se cu crestrea deplasarilor spre rosu

...https://hmn.wiki/ro/Comoving_and_proper_distances#Uses_of_the_proper_distance
Comoving și distanțe adecvate
În cosmologia standard , distanța mobilă și distanța adecvată sunt două măsuri de distanță strâns legate , utilizate de cosmologie pentru a defini distanțele dintre obiecte.
Distanța adecvată corespunde aproximativ cu locul unde s-ar afla un obiect îndepărtat într-un anumit moment altimpului cosmologic , care se poate schimba în timp datorită expansiunii universului .
Distanța comving determină expansiunea universului, dând o distanță care nu se modifică în timp din cauza expansiunii spațiului (deși acest lucru se poate schimba din cauza altor factori locali, cum ar fi mișcarea unei galaxii într-un cluster).
Distanța comovă și distanța adecvată sunt definite a fi egale în prezent. Alteori, expansiunea Universului are ca rezultat schimbarea corespunzătoare a distanței, în timp ce distanța comoving rămâne constantă.
Deși relativitatea generală permite formularea legilor fizicii folosind coordonate arbitrare, unele alegeri de coordonate sunt mai naturale sau mai ușor de lucrat.
Coordonatele comoving sunt un exemplu de alegere a coordonatelor naturale. Ei atribuie valori constante de coordonate spațiale observatorilor care percep universul ca izotrop . Astfel de observatori sunt numiți observatori ,,comoving" deoarece se mișcă odată cu fluxul Hubble .
Un observator comoving este singurul observator care va percepe universul, inclusiv radiația cosmică de fond cu microunde , ca fiind izotrop.
Observatorii care nu se mișcă vor vedea regiunile cerului deplasate sistematic spre albastru sau spre roșu . Astfel, izotropia, în special izotropia radiației cosmice de fond cu microunde, definește un cadru local special de referință numit cadru comoving . Viteza unui observator în raport cu cadrul comoving local se numește viteza particulară a observatorului.
Cei mai multi bulgări mari de materie, cum ar fi galaxiile, sunt aproape comode, astfel încât vitezele lor specifice (datorită atracției gravitaționale) sunt scăzute.
Timpul comoving de coordonate este timpul scurs de la Big Bang în conformitate cu un ceas al unui observator comoving și este o măsură a timpului cosmologic. Coordonatele spațiale mobile indică unde are loc un eveniment, în timp ce timpul cosmologic spune când are loc un eveniment. Împreună, ele formează un sistem de coordonate complet , oferind atât locația cât și ora unui eveniment.

Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Martie 08, 2024, 10:25:49 AM
De stiut:
https://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/9072-fizicienii-au-reusit-masurarea-gravitatiei-la-scara-cuantica.html
...Într-un articol recent publicat în revista Science Advances, sunt prezentate rezultatele unei măsurători a forței de atracție gravitaționale la scară microscopică; practic, o forță de atracție gravitațională de doar 30 de attonewtoni (10-18 N). Acest rezultat este important, deoarece ne duce un pas înainte spre studiul unui posibil regim cuantic al gravitației...
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Martie 08, 2024, 10:40:15 AM
Unele recorduri cosmice
 https://adevarul.ro/stiri-locale/alba-iulia/recordurile-spatiului-cosmic-cu-ce-viteza-circula-1904885.html
Si altul: https://www.mediafax.ro/social/cel-mai-stralucitor-obiect-din-univers-devoreaza-echivalentul-unui-soare-pe-zi-22276841
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Martie 12, 2024, 06:44:04 PM
Cateva elemente insuficient detaliate in aceasta sinteza documentara :traducand cateva elemente din https://en.wikipedia.org/wiki/Expansion_of_the_universe  :
"Expansiunea cosmică este o caracteristică cheie a cosmologiei Big Bang. Poate fi modelata matematic cu metrica Friedmann–Lemaître–Robertson–Walker (FLRW), care corespunde unei creșteri a scării părții spațiale a tensorului metric spațiu-timp al universului (care guvernează dimensiunea și geometria spațiu-timpului). În acest cadru, separarea obiectelor în timp este asociată cu expansiunea spațiului însuși.
Conform teoriei inflației, în timpul epocii inflaționiste, la aproximativ 10-32 secunde după Big Bang, universul sa extins brusc, iar volumul său a crescut cu un factor de cel puțin 1078 (o extindere a distanței cu un factor de cel puțin 1026 în fiecare dintre cele trei dimensiuni). Acest lucru ar echivala cu extinderea unui obiect cu o lungime de 1 nanometru (10-9 m, aproximativ jumătate din lățimea unei molecule de ADN) până la o lungime de aproximativ 10 6 ani lumină (aproximativ 1017 m sau 62 trilioane de mile). Expansiunea cosmică a încetinit ulterior la ritmuri mult mai lente, până când, la aproximativ 9,8 miliarde de ani după Big Bang (cu 4 miliarde de ani in urma), a început să se extindă treptat mai rapid și încă o face. Fizicienii au postulat existența energiei întunecate, apărând ca o constantă cosmologică în cele mai simple modele gravitaționale, ca o modalitate de a explica această accelerație tardivă. Conform celei mai simple extrapolări a modelului cosmologic favorizat în prezent, modelul Lambda-CDM, această accelerație devine mai dominantă în viitor.

Dacă putem măsura sau determina cacteristicile necesare ecuatiilor modelului relativist  FLRW care sunt   în Universul nostru , atunci aceste ecuații vor spune totul despre proprietățile Universului  atât în trecut, cât și în viitor. Doar știind, astăzi, ce alcătuiește Universul  și care este rata de expansiune în acest moment, putem  determina pritr multe alte proprietati p cele principal:
- care este dimensiunea Universului  observabil în orice moment din trecut sau viitor,
- care a fost sau va fi rata de expansiune în orice moment în trecut sau viitor,
 - cât de importantă din punct de vedere energetic a fost sau va fi fiecare componentă a Universului (radiații, materie normală, materie întunecată, neutrini, energie întunecată etc.) în orice moment din trecut sau viitor,
Este posibil sa fi analizat anterior cum a evoluat universul in timp si voi cauta acestea aca le mai gasesc.
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Martie 12, 2024, 07:03:16 PM
Cele scrise in finalul postarii anterioare au fost preluate de pe https://www.forbes.com/sites/startswithabang/2021/08/25/how-small-was-the-universe-at-the-start-of-the-big-bang/ mult mai ampla si deosebit de importanta.
Adaug ca din https://www.forbes.com/sites/startswithabang/2017/03/24/how-big-was-the-universe-at-the-moment-of-its-creation/ aflam ca :

Diametrul Căii Lactee este de 100.000 de ani lumină; Universul observabil avea aceasta ca rază când avea aproximativ 3 ani.
Când Universul avea un an, era mult mai fierbinte și mai dens decât este acum. Temperatura medie a Universului a fost de peste 2 milioane Kelvin.
Când Universul avea o secundă, era prea cald pentru a forma nuclee stabile; protonii și neutronii se aflau într-o mare de plasmă fierbinte. De asemenea, întregul Univers observabil ar avea o rază care, dacă am tras-o astăzi în jurul Soarelui, ar cuprinde doar cele șapte sisteme stelare cele mai apropiate, cel mai îndepărtat fiind Ross 154.
Universul a fost odată doar raza Pământului-Soare, ceea ce s-a întâmplat când Universul avea aproximativ o trilionime (10-12) dintr-o secundă. Rata de expansiune a Universului pe atunci era de 1029 de ori mai mare decât cea de astăzi.
Dacă vrem, ne putem întoarce și mai departe, bineînțeles, până când inflația sa încheiat pentru prima dată, dând naștere Big Bang-ului fierbinte. Ne place să extrapolăm Universul înapoi la o singularitate, dar inflația îndepărtează complet nevoia de asta. În schimb, o înlocuiește cu o perioadă de expansiune exponențială de lungime nedeterminată față de trecut și se încheie dând naștere unei stări fierbinți, dens, în expansiune pe care o identificăm drept începutul Universului pe care îl cunoaștem. Suntem conectați la ultima mică fracțiune de secundă a inflației, undeva între 10-30 și 10-35 de secunde.Atunci cand  inflația se termină și începe Big Bang-ul, atunci trebuie să știm dimensiunea Universului ca sa putem porni  la ceva.

Dar sa preczam ca acesta este Universul observabil; adevărata ,,dimensiune a Universului" este cu siguranță mult mai mare decât ceea ce putem vedea, dar nu știm cu cât. Cele mai bune limite ale noastre, de la Sloan Digital Sky Survey și satelitul Planck, ne spun că, dacă Universul se curbează înapoi pe el însuși și se închide, partea pe care o putem vedea este atât de nediferențiată de ,,necurbată" încât să fie de cel puțin 250 de ori. raza părții observabile.

Într-adevăr, ar putea fi chiar infinită în amploare, deoarece orice a făcut Universul în primele etape ale inflației este de necunoscut pentru noi, cu totul, cu excepția ultimei fracțiuni minuscule de secundă din istoria inflației, fiind șters de ceea ce putem. observa prin natura inflației însăși. Dar dacă vorbim despre Universul observabil și știm că putem accesa doar undeva între ultimele 10-30 și 10-35 de secunde de inflație înainte de Big Bang-ul, atunci știm că Universul observabil este între 17 centimetri (pentru versiunea de 10-35 de secunde) și 168 de metri (pentru versiunea de 10-30 de secunde) la începutul stării fierbinți și dense pe care o numim Big Bang.
Cel mai mic răspuns posibil , adica  cca 17 centimetri, este de dimensiunea unei mingi de fotbal! Universul nu ar fi putut fi cu mult mai mic decât atât, deoarece constrângerile pe care le avem de la Fundalul Cosmic de Microunde (mișcarea fluctuațiilor) exclud acest lucru. Și este de fapt  de imaginat că întregul Univers este substanțial mai mare decât atât, dar nu vom ști niciodată cât de mult, deoarece tot ce putem observa este o limită inferioară a dimensiunii reale a Universului real.

Deci cât de mare era Universul când s-a născut pentru prima dată? Dacă cele mai bune modele de inflație sunt corecte, undeva între dimensiunea unui cap de om și o zona de locuinte pline de zgârie-nori. Doar acordă-i insa timp -- 13,8 miliarde de ani în cazul nostru -- și vom ajunge la întregul Univers pe care îl vedem astăzi.
Titlu: Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
Scris de: atanasu din Martie 27, 2024, 07:32:28 PM
Intreb : Cum se stie ca viteza soarelui in jurul cetrului galctic este de 220-230 km/s care  ne duce la perioada de revolutie de 220-230 milioane ani? Am gasit ca ar fi pe baza vitzeei gazului cosmic de pe traictoria soarelui .Dar asta cum se masoara?
Care ar fi sistemul de referinta in care sa putem masua vitezele cosmice ? Desigur CMB dar asta nu prea o inteleg...
Slabe sperante sa am un rapuns dar eu pe wiki nu am gasit .