Filozofia ştiinţei, filozofie, psihologie, sociologie şi limba română > Psihologie

De ce crede lumea in Dumnezeu?

<< < (6/9) > >>

mircea_p:

--- Citat din: gothik12 din Aprilie 20, 2010, 07:43:45 p.m. ---Caci pe ale stiintei le-am inteles de prin acest topic - acum 2500 de ani in Grecia Antica. Apropo de asta: am o alta intrebare - nu cumva in aceeasi perioada se ocupau si egiptenii si arabii de stiinta? Sau acestia s-au ocupat mai tarziu decat grecii?

--- Terminare citat ---
Cred ca esti pe un teren nesigur. Nu prea exista un unic inceput si mai ales unul clar definit.
In plus depinde si de ce intelegem prin stiinta: cunosaterea lumii naturale sau si o anumita metoda de a investiga lumea si de a trata evidenta.
E destul de comuna afirmatia ca Galilei este intemeietorul metodei stiintifice intrroducand experimentul si metodelel matematice. Nu chiar 100% adevarat, ca exista contraexemple inainte de Galilei.
Experimente a facut si Gilbert, descrise in cartea sa "De Magnete". Si alchimistii medievali si cine stie cine altcineva care na avut ocazia sa publice rezultatele. 
Iar Arhimede a folosit matematica in mecanica (sau mai degraba a considerat mecanica ca o ramura a matematicii).

Nu vreau nicidecum sa neg contributia grecilor antici. In mod evident grecii au introdus multe inovatii in procesul de cunoastere.
Ei s-au inspirat de la egipteni si de la babilonieni si astia cine stie de unde.

AlexandruLazar:
Am incercat de doua ori sa redactez un post in care sa explic cam care sunt ideile principale despre inceputurile religiei dar de fiecare data am esuat -- e pur si simplu prea mult pentru a putea sa il reduc atat de mult incat sa fie si interesant pentru toata lumea, si usor de inteles, si suficient de complet ca sa nu provoc niste idei gresite. As vrea numai sa punctez cateva dintre conceptiile gresite despre acest subiect, ca sa pot macar sa sugerez cat de complexa si de interesanta e tema si sa ii incit pe cei interesati sa-l studieze mai pe indelete din niste surse mai avizate decat mine.

a) Credinta in zei individuali este extrem, extrem de tarzie. Societatea primitiva se diferea foarte mult de cea de acuma prin trei elemente esentiale:

1. Simtul individual al oamenilor era mult mai putin dezvoltat. Ramasite din asta au ramas pana tarziu in Grecia antica; nu e o curiozitate sucita faptul ca rolul suprem al individului era acela de rotita in angrenajul orasului-stat caruia, apartinandu-i, se desavarsea. Este ceva comun la toate societatile antice. Nu existau concepte ca libertate personala, initiativa personala -- acestea erau nu numai straine pentru cei mai multi, dar si descurajate profund. Chiar si azi raman diverse forme ale acestei atitudini. Conservatorismul extrem al oamenilor fara educatie provine tot de aici, si tot de aici vin o multime de expresii. Cand spun de exemplu despre un motor ca e facut foarte bine, romani spun ca e facut "ca lumea", englezii ca e "as it ought to be" s.a.m.d..

2. Prima fateta a unui inceput de individualitate cu care oamenii au avut de a face a fost aceea a moralitatii. Moralitatea acestor societati primitive se raporteaza la doi poli: pe de-o parte la limitele a ceea ce este permis, pe de alta parte la ceea ce este corect sa fie facut in interiorul acestor limite. Ordinea aceasta era una naturala -- ea nu exista prin faptul ca era data de un zeu sau de o persoana, ci era implicit asumata a fi dreapta si corecta pentru ca era aceea a naturii.

3. Sentimentul de apartenenta era unul mult mai puternic decat acum, atat de apartenenta la un grup uman, cat si de apartenenta la un cadru natural. De exemplu, atunci cand membrii unui clan totemic se imbracau ca animalul lor totemic, ei nu simteau in asta o imitatie, ci o identitate: nu imitau cangurii sau tigrii, ci erau canguri sau tigri. Diferentele la nivel fizic nu erau atat de relevante fiindca sentimentul de apartenenta exista indeajuns de bine. La fel, cei care dansau ca sa aduca ploaia, la inceput nu imitau fenomenul ploii si nici nu simteau ca indupleca norii sau pe zeul ploii, ci ca realmente, prin miscarile lor, ei fac ploaia.

4. Fundamentul initial nu a fost acela al intelegerii ci al senzatiei. Faimoasele misterii nu protejau de fapt, prin probele masive de initiere, niste cunostinte exceptionale, ci o stare care, pentru a fi atinsa, necesita initiere. Asta a fost o faza tarzie a dezvoltarii primelor forme religioase: initial, cand sentimentul de apartenenta era suficient de puternic, oamenii nu aveau nevoie de pregatiri si de exercitii speciale pentru a putea atinge starile acestea.

Eu imi reinnoiesc recomandarea de a consulta "De la religie la filosofie" a lui Francis Cornford, este cea mai compacta si mai concisa lucrare care explica fenomenul acesta de evolutie de la cele mai vechi forme de organizare religioasa la incercarile de intelegere rationala. Un subiect tangent atinge si "O scurta istorie a mitului" ("A short history of myth") a lui Karen Armstrong, care e mult mai accesibila (e scrisa undeva la nivel de popularizare), dar mult mai putin completa.

florin_try:
 Dar cum poate fi acceptat misterul ca rezultat si scop final al actului de cunoastere?
 Caci unii spun ca adevarata traire si cunoastere vine din revelatia mistica in fata misterului.

 Eu sunt tent sa cred ca tocmai dimpotriva elucidarea misterelor prin metode epistemologice inseamna cunoastere.

florin_try:

 Iar revelatia mistica nu e in fond o deficienta a intelectului?

b12mihai:

--- Citat din: mircea_p din Aprilie 20, 2010, 11:26:12 p.m. ---
--- Citat din: gothik12 din Aprilie 20, 2010, 07:43:45 p.m. ---Caci pe ale stiintei le-am inteles de prin acest topic - acum 2500 de ani in Grecia Antica. Apropo de asta: am o alta intrebare - nu cumva in aceeasi perioada se ocupau si egiptenii si arabii de stiinta? Sau acestia s-au ocupat mai tarziu decat grecii?

--- Terminare citat ---
Cred ca esti pe un teren nesigur. Nu prea exista un unic inceput si mai ales unul clar definit.
In plus depinde si de ce intelegem prin stiinta: cunosaterea lumii naturale sau si o anumita metoda de a investiga lumea si de a trata evidenta.

--- Terminare citat ---

Stiinta nu este, de fapt, momentul in care omul s-a saturat de "Crede si nu cerceta" si a inceput sa caute, prin propriile mijloace, explicatiile unor fenomene din natura? Sunt de acord ca nu exista un "unic inceput", dar nu ar fi clar inceputul stiintei momentul in care omul si-a dat seama de faptul ca este inzestrat cu ratiune si a cercetat de unul singur natura prin masuratori sau alte metode?


--- Citat din: AlexandruLazar din Aprilie 21, 2010, 01:54:39 a.m. ---Eu imi reinnoiesc recomandarea de a consulta "De la religie la filosofie" a lui Francis Cornford, este cea mai compacta si mai concisa lucrare care explica fenomenul acesta de evolutie de la cele mai vechi forme de organizare religioasa la incercarile de intelegere rationala. Un subiect tangent atinge si "O scurta istorie a mitului" ("A short history of myth") a lui Karen Armstrong, care e mult mai accesibila (e scrisa undeva la nivel de popularizare), dar mult mai putin completa.

--- Terminare citat ---

Interesante posturile si chiar mi-au trezit interesul de a urmari fenomenul. Aceste carti se gasesc si in romana, la edituri din Romania? Banuiesc ca da, din moment ce le-ai dat titlul si in romana.


--- Citat din: florin_try din Aprilie 21, 2010, 10:28:23 a.m. ---Dar cum poate fi acceptat misterul ca rezultat si scop final al actului de cunoastere?(...)Eu sunt tent sa cred ca tocmai dimpotriva elucidarea misterelor prin metode epistemologice inseamna cunoastere.

--- Terminare citat ---

Pai da, nu misterul este cel care ne determina sa cautam sa cunoastem? Elucidarea misterului este scopul final al actului de cunoastere...cred...si nu stiu, dar asa mi se pare (poate e o iluzie a mea): ca pe masura ce studiezi si descoperi noi lucruri descoperi si alte lucruri pe care nu le cunosti, nu le stapanesti...Iar omul a fost tentat de fiecare data cand descoperea ceva misterios sa il explice prin "e de la Dumnezeu" sau ceva similar, ceea ce ma determina si pe mine sa ma intreb daca revelatia mistica nu e o deficienta a intelectului ???

Navigare

[0] Indexul de Mesaje

[#] Pagina următoare

[*] Pagina precedentă

Du-te la versiunea completă