Nu,eu ma gandeam ceva in genul de: cateva cifre maxim 5-6 ,usor de retin care sa semnifice ceea ce spuneam,si prin calcule usor de facut sa poata fii usor de inteles, gen: codul lui Cezar dar pentru astronomie.
Eh,vezi chiar nu imi dau seama de ce oameni prefera sa de-a nume planetelor descoperite ,nume cu semnificatie istorica,mitologica etc.Ce ? planeta "Marte" inseamna ca este o planeta ..razboinica,avand in vedere ca ,marte la greci era considerat zeul razboinic.De ce sa se de a planetelor descoperite semnificatii psihogice?care e rationamentul in alegerea numelui ,orcum numele unei planete sau numele in general nu are nicio importanta in afara doar cei care ,cred ca are vreo importanta.
Luna (lat. Luna, gr. Selena) şi cele cinci planete cunoscute de anticii greci şi latini (Mercur, Venus, Marte, Jupiter şi Saturn) erau asociate zeităţilor.
În respectul tradiţiei şi celelalte corpuri cereşti mai importante din sistemul nostru solar au fost denumite (unele încă din Renaştere - sateliţii lui Jupiter descoperiţi de Galilei: Io, Europa, Ganymede şi Callisto) după nume de zeităţi sau personaje mitologice. Sateliţii unei plante sunt denumiţi în general după numele unor personaje mitologice legate (mitologic) de zeitatea de la care s-a denumit planeta.
Tradiţia s-a păstrat. În anul 2006, celei mai mari planete pitice descoperite (chiar mai mare decât Pluto) i s-a dat numele Eris, după cel al unei zeiţe greceşti, iar satelitului ei i s-a dat numele Dysnomia, după numele ficei lui Eris.
Monopolul deţinut de zeităţile şi eroi mitologici greco-latini a fost spart. De exemplu o altă planetă pitică, Sedna, a fost botezată după numele unei zeităţi din mitologia inuită.
Pentru alte obiecte cosmice, din afara sistemului nostru solar sau din sistemul nostru solar dar de mici dimensiuni, se folosesc (aşa cum îţi place) nume "de cod", făcând trimitere la diverse cataloage. De exemplu, galaxia
Andromeda este "codificată" ca
M31 (aceasta însemnând obiectul cu nr. 31 din
catalogul Messier) sau ca
NGC 224 (aceasta însemnând obiectul cu nr. 224 din
New General Catalogue of Nebulae and Clusters of Stars).
*
Am intalnit astazi o referire pe S&T la numele acestei planete. Se spunea acolo ca numele corect ar fi Pluton. Wikipedia in limba romana incepe si ea pagina dedicata lui Pluto(n) cu aceeasi observatie, cum ca forma Pluto ar fi folosita in mod eronat.
Am cautat prin dictionarele disponibile online si nu am gasit nicio referire la numele planetelor din Sistemul nostru Solar. Aveti idee daca sunt ele reglementate in vreunul din dictionarele editate sub egida Academiei Romane?
Si daca da, care este numele corect al acestei planete pitice?
Trebuie folosit
numele oficial, acceptat şi dat de către IAU (International Astronomical Union):
Pluto. Aceasta este şi denumirea folosită de către
Observatorul Astronomic din Bucureşti.
Odată oficializat acest nume, independent de etimologia lui, trebuie respectat ca un
nume propriu nou, atribuit unei alte entităţi decât zeitatea. Odată oficializat un nume, discuţiile asupra lui (etimologia, legătura lui cu mitologia, modalitatea în care a fost ales etc.) ţin doar de istoricul numelui. (Mai în glumă, n-o să ne apucăm acum să-i rebotezăm din Ion în Ioan pe toţi cei care poartă primul nume doar pentru că acest ultim nume este cel biblic.)
Că numele zeului grec era
Pluton (Πλούτων) şi că numele a fost latinizat
Pluto păstrând însă formele cu
-n în declinări (ex. genitiv
Plutonis, ablativ
Plutone), faţă de acestea nici nu mai este important. După cum nu are importanţă nici faptul că numele
Pluto a fost preluat în engleză din latină. Important este doar că planeta pitică
Pluto a primit un nume în context cultural englez.
De altfel, în limba română pentru numele zeului nu s-a stabilizat una din cele două forme. Eu iau de bază forma dată de DOOM ediţia 1989 (sub egida Academiei), care recomandă prin tabelul "
Nume greco/latine care se scriu (şi) conform adaptării tradiţionale" forma
Pluto; Ediţia a II din DOOM nu mai are acest tabel. Aceaşi formă este preluată şi de Ion Calotă în "
Mică enciclopedie a românei corecte", ed. Niculescu, 2001 în capitolul "
Scrierea şi pronunţarea numelor proprii latineşti şi greceşti vechi". Conchid că forma
Pluto pentru numele zeului este cea tradiţională. Cel mai probabil ea s-a încetăţenit în sec. XVIII-XIX având ca provenienţă forma latină. Alte dicţionare, DEX'98 şi NODEX în definiţia pentru
plutonian zic că acesta se referă la zeul
Pluton. Până la urmă, în limba română cum este
Pitagora sau
Pytaghoras?
Pluto sau
Pluton?
Conform cu DOOM ed. II, 2007, regulile generale pentru utilizarea în limba română ale numelor proprii din limbile cu grafie latină (chiar dacă sunt formulate
expresis verbis doar pentru nume de persoane şi locuri) sunt de utilizare a numelor originare, cu excepţia celor cu "
forme tradiţionale curente intrate prin intermediul altor limbi şi adaptate limbii române". Numele planetei pitice,
Pluto, pe de o parte (independent de etimologia lui) a fost dat în limba engleză şi la noi a pătruns din această limbă iar pe de altă parte, numele fiind dat relativ recent - 1930 - nu se poate vorbi de o tradiţie, cu atât mai mult cu cât chiar şi în cazul zeului numele nu are o formă stabilizată.
După toate astea, nu pot fi de acord cu wikipedia în limba română, care indică numele
Pluton cu menţiunea "
(întâlnită în română şi sub numele eronat de Pluto)". Atât cu privire la zeu cât şi cu privire la planeta pitică este corect numele Pluto dar din raţiuni diferite. Pentru zeu prin tradiţie; pentru planeta pitică ... prin lipsa tradiţiei rămâne
denumirea oficială. De altfel, este utilă şi consultarea discuţiei asupra numelor
Pluto/
Pluton pe wikipedia.
În spiritul corectitudinii informaţiei, se cuvine să menţionez cum s-a procedat în alte limbi europene:
În limbile cu grafie latină, ca nume uzual, se întâlnesc ambele variante (cu şi fără "-n").
În principalele limbi germanice (engleză, germană, olandeză, daneză, suedeză, norvegiană) se foloseşte forma
Pluto.
În principalele limbi latine lucrurile sunt mai încurcate: franceză -
Pluton; italiană -
Plutone; spaniolă -
Plutón însă în portugheză avem
Plutão.
În principalele limbi slave (rusă, ucrainiană, bielorusă, bulgară, sârbă, poloneză) se foloseşte forma
Pluton (
Плутон).
Alte informaţii asupra acestui aspect pot fi găsite
aici.
