Chestia e ca la inceput era Eul (Dumnezeu daca vreti). Eul e tot ce poate exista. Ca sa nu se simta singur, Eul a trebuit sa faca ceva. Avand in vedere ca ontologic doar subiectivitatea poate exista (adica tot ce tine de subiect, de Eu), Eul n-avea cum sa creeze o lume materiala, ca nu scoti apa din piatra seaca. Eul nu putea crea ceva diferit de insasi natura lui. Dar avand in vedere ca putea crea in interiorul lui, nici nu mai era nevoie sa faca vreo lume materiala. E suficient sa faca aparenta unei lumi materiale si a rezolvat problema. Asa ca a creat in interiorul lui tot felul de imagini care sa arate ca si cum ar fi o lume materiala, si s-a bagat pe el in interiorul acelor imagini, iar noi acum suntem Eul explorandu-si interiorul. Tot ce vedem in jurul nostru, cladiri, copaci, planete, galaxii, molecule, sunt practic diferite forme pe care Eul le are in interiorul lui. Si cum Eul e infinit in manifestari, o sa tot traiasca la infinit vieti si o sa se exploreze pe sine la infinit. Parte din explorarea asta include chiar si delirurile, inventiile cu "masa", "energie", "viteza". Si astea, ca si concepte, sunt tot forme de manifestare ale Eului. Si Eul le exploreaza si pe-astea. Ba pentru el chiar e bine sa fie prins in delir, pentru ca scopul e sa nu isi aminteasca cine este, pentru ca daca isi aminteste revine la starea de singuratate, stare de care a fugit de la bun inceput. Cu cat e delirul mai mare, cu atat Eul e mai in siguranta de a isi aminti cine este. Dar na, in cadrul Eului mai iau nastere si forme de manifestare cum sunt eu, userul Cosmin_Visan prin intermediul carora Eul isi intrevede o parte din natura lui adevarata. Dar sunt doar franturi din ce e el cu adevarat, asa ca existenta userilor asemeni mie inca nu pun Eul in pericol de a se trezi. Asa ca inca se poate afunda in delir. Dar probabil, ciclic, persoanele ca mine devin tot mai multe si impreuna produc trezirea. Odata trezit, Eul va trebui sa gaseasca noi moduri de a se afunda in vise astfel incat sa fuga de singuratatea originara.
