Eu nu sunt un adept al acestor credinte.
Pentru ca veni vorba de credinta... a mea este binecunoscuta pe acest spatiu virtual
Oricum doresc sa precizez, (din punct de vedere filozofic, fara a dori sa intram in detalii pe aceste subiecte) ca in ceea ce priveste aspectele legate de "lumea cealata" si de cei "dragi" consider pertinenta viziunea iudaica (si implicit cea ortodoxa crestina) in opozitie cu viziunea filozofica greaca, gnostica...
Incercam sa dau un exemplu unde posibilitatea noastra de explorare se opreste, oricat de mult ne-am dori sa o depasim. Sunt lumi ce nu pot fi explorate ptr. ca nu intereractioneaza una cu alta, asta chiar si in cazul in care am accepta existenta celei de-a doua, ceea ce desigur ca este discutabil chiar si in plan ipotetic.
Consider ca limitele explorarii lumilor trebuie bazate pe intelect (obiecte, informatii din sfera intelectuala) si nu doar pe interactiune (a obiectelor, informatiilor din sfera empirica. Intelectul este superior inteligentei. Inteliente sunt multe alte specii, exista si inteligenta artificiala... insa intelectul este specific ontologiei umane din ceea ce afirma inclusiv stiinta pana in prezent)
In planul ipotetic, ca un "joc" al mintii, intelectului rational... putem sa ne imaginam "o infinitate de fantezii" fara a avea pretentia obiectivitatii exeistentiale a acestora. Este aceasta un "deliciu" intelectual, ce asigura progrese? sau ete mai de graba o risipa a existntei umane... atat pesonale cat si ca specie, intrucat ne risipim adancindu-ne in departarea de scopul existentei umane? Cine stie (personal sunt sigur ca unii stiu)... sunt simple ganduri... filozofice...
Eu recunosc ca nu imi sunt familiar termenii sau notiunile amintite de dvs. - ex: latura contemplativa - cred ca oricat am incerca sa ne desprindem de rational si sa ne axam pe "contemplare" este doar o iluzie.
In acest sens, cu aceasta ocazie doresc sa va recomand lucrari de filozofie.
Cosider elocvent Frederick Copleston Istoria a filozofiei, editura ALL:
http://www.all.ro/colectii/coplestone/Consider ca "iluzie" este orice indepartare de la intelect (intrucat doar intelectul are capacitatea de a oferi o cognitie obiectiva a realitatii existentiale). Intelectul uman are doua ramuri: ratiune si contemplatie, conform filozofiei patristice.
In aceea ce priveste contemplatia in sensul (filozofic) pe care il folosesc (acela in care componenta intelectuala este parte activa a cognitiei, spre deosebire de alte defintii ale contemplarii care nu includ componenta intelctuala), este strans legat de teolgia patristica.
In acest sens recomand:
Claudio Moreschini - Istoria filosofiei patristice, Ed Polirom
http://www.polirom.ro/catalog/carte/istoria-filosofiei-patristice-3476/Totul, orice idee, notiune, senzatie sau presentiment etc. este filtrat prin rationalul sau activitatea cerebrala. Ce-i drept, in anumite conditii de relaxare, de desprindere de lucrurile inconjuratoare, creierul uman poate experimenta activitati concentrate, axate pe un anumit subiect cu mai multa eficienta. E ca si cand intr-o camera unde vorbeste toata lumea si e zgomot de fond (de ex. in gara) dintr-o data se face liniste si ma concentrez doar pe un singur lucru, il aud mai clar, mai tare - dar mecanismul de perceptie si analiza este acelasi, doar ca functioneaza mai eficient ptr. ca nu sunt factori disturbatori.
Corect insa consider ca trebuie avuta in vedere ata sursa informatiilor cat si modalitatea perceptiei obiectelor care in in acest caz sunt supuse cognitiei intelectuale. Pot foarte bine sa ma "linistesc" si sa "visez" la fel si fel de fabulatii cu mintea... pot sa imi induc anumite stari mentale in mod mai mult sau mai putin constient (recomand in acest sens serialul Through the wormhole with Morgan Freeman, sezonul 2, episodul in care explica studiile stiintifice asupra creierului uman in vederea intelegerii schizofreniei, studii ce au pus in evidenta in aceste cazuri distorsionari ale perceptiei temporale a subiectilor suferind de acesta boala. Astfel de desincronizari temporale (preceptia timpului), cu implicatii directe asupra mecanismului cauza-efect implicat de liberul arbitru al persoanei umane, au fost puse in evidenta temporar si la oameni sanatosi al caror creier si-a "revenit singur" la activitatea normala de perceptie a timpului ce implica sincronizarea evenimentelor spatio-temporale... )
Meditatia este dovedita ca fiind un mijloc de atingere unor stari de relaxare avansate, stari in care perceptii mai slabe sunt amplificate de "linistea" creata. ( de ex. tibetanii care pot controla temperatura corpului sau functii precum respiratia, ritmul cardiac etc). Nu cred insa, ca aceste perceptii vin insa dintr-o lume ireala, eventual poate sa se atinga o stare de extaz, de liniste sufleteasca, de desprindere a corpului de probleme nesemnificative (insa considerate esentiale de omul occidental - promovari, servici, datorii, concedii, nervi etc). Cu siguranta ca este mai benefic ptr. organism aceasta stare de relaxare si de contemplare a lumii, a legaturii interioare cu universul, a bucuriei de a observa cum se manifesta viata si conexiunile dintre formele ei. Prin meditatie insa, creierul este relaxat, lasat sa navigheze liber, imaginatia isi croieste drum prin informatiile stocate in zona memoriei. E relaxant, dar nu cred ca cineva a descoperit vreun lucru major in planul stiintific in acest fel.
Meditatia ca stare de relaxare nu trebuie confundata cu contemplatia intelectuala.
Ma relaxez cand meditez dar si cand dorm ma relaxez insa ce putem spune despre activitatea intelectuala umana in starea de somn?
Cautarea stiintifica, presupune o mobilizare generala a creierului, informatiile circula in toate sensurile, se cauta raspunsuri, informatii, intrebari, date etc. E o activitate frenetica a creierului in acest proces. Agitatie mare. Oamenii cu putere mare de concentrare pot procesa mai multe informatii simultan, fac mai multe conexiuni intre informatii, gasesc mai rapid metode de rezolvare a problemelor, este o activitate intensa cerebrala in cautarea solutiilor.
Sunt doua modele diferite de a explora lumea.
Intelectul rational este un efort al mintii umane constiente axat in directia pe care ati surprins-o elocvent in asertiunea de mai sus.
Intelectul contemplativ este un efort al mintii umane de a iesi din "tiparele" cognitiei intelectuale exclusiv rationale bazata numai pe perceptie senzoriala (empirism). Consider ca matematica este "cumva" la granita intre realitatea obiectiva materiala si a realitatea obiectiva contemplativa, intrucat cognitia umana se bazeaza in principal pe intelectul rational dar nu exclusiv... nu exista o "logica" inchistata, ingradita... deoarece in cognitia intelectuala rationala a obiectelor din sfera epistemologica se foloseste de obiecte si informatii ce depasesc sfera empirica (coniserata ireala si evident lipsita de obiectivitate de catre materialism si empirism...).
Astfel, pentru a intelege latura intelectuala contemplativa a cognitiei umane, consider pertinenta urmatoarea intrebare: In ce sens putem vorbi de obiectivitatea realitatii obiectelor matematice? Este evident ca nu putem nega importanta acestora in congnitia intelectuala rationala umana.
