Ştiri:

Vă rugăm să citiţi Regulamentul de utilizare a forumului Scientia în secţiunea intitulată "Regulamentul de utilizare a forumului. CITEŞTE-L!".

Main Menu

Mesaje Recente

#71
Biologie / Re: ADAM si EVA chiar au exist...
Ultimul mesaj de princehansolo - Ianuarie 27, 2024, 10:39:27 AM
Atanasu, ai dreptate: nu se spune în film nimic despre homozigoți. Dar era vorba despre o fată (Aurora) care a fost creată pentru a da naștere unor gemeni. Cei care cunosc teoria ta despre gemenii homozigoți pot vedea o teorie asemănătoare, fără să explice cum ai făcut-o tu de ce ar trebui să fie homozigoți.

M-am uitat peste linkul filmului de pe Youtube pe care l-am recomandat. Îmi pare rău că sonorul este decalat față de imagine...
#72
Biologie / Re: ADAM si EVA chiar au exist...
Ultimul mesaj de atanasu - Ianuarie 26, 2024, 06:50:17 PM
Printe,

Am citit un rezumat fara insa sa gasesc ceva in sensul spus de tine adica la  https://en.wikipedia.org/wiki/Babylon_A.D. und nu se scrie nimic in sensul ipotezei  mele cu homozigotii nu doar gemeni pur si simplu.
In rezumat ref gemeni se scrie doar:
"The doctor who earlier saw Aurora examines her again in a hotel room. When he leaves, Aurora reveals (without being told) that she is pregnant with twins despite being a virgin."

Si o face pe eroina un fel de "fecioara" insarcinata .

Presupun ca filmul este destul de tampitel si mie mi-a placut doar propozitia din rezumat:"Unlike in the technologically advanced U.S., war and terrorist activity have transformed Russia's cities into dangerous, overpopulated slums"

Ok Dar care este relevanta?
#73
Biologie / Re: ADAM si EVA chiar au exist...
Ultimul mesaj de princehansolo - Ianuarie 26, 2024, 12:19:09 PM
Atanasu, ideea unor gemeni care stau la baza unei noi specii se găsește și în filmul Babylon A.D. cu Vin Diesel
Am găsit flimul la link-ul https://www.youtube.com/watch?v=DbnmlJvpt9Q
#74
Si pentru a se intelge mai bine ce voi face doresc sa spun ca dupa ce voi posta elemntele documentare gasite poate si cu eventuale comentarii gasite odata cu informatia respectiva si poate si cu note persoale voi face analize conform structurii tematice prezentate mai sus si ca exemplu voi prezenta anterior intregii acestei operatii discutarea problemei celei mai importante in toata cosmologia actuala si aume Constanta(parametrul) Hubble lung referita si in studiul de pe acest fir si lung disutat si in intreaga Cosmologie :

Textul in limba romana din wiki se prezinta integral:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Constanta_Hubble

Constanta Hubble (H0) este numele dat, în cosmologie, constantei de proporționalitate care există astăzi între distanța și viteza de recesiune aparentă a galaxiilor în Universul observabil. Ea este, prin urmare, legată de legea lui Hubble descriind expansiunea Universului. Ea dă rata expansiunii actuale a Universului. Numele constantei a fost dat în onoarea astronomului american Edwin Hubble care a fost primul care l-a pus în evidență, în mod clar, în 1929, grație observațiilor efectuate la Observatorul Mont Wilson.

Deși denumită ,,constantă", acest parametru cosmologic variază în funcție de timp. Prin urmare, el descrie rata expansiunii Universului la un moment dat.

Terminologie[modificare sursă]
Strict vorbind, se cuvine să se distingă constanta Hubble, parametrul Hubble și rata expansiunii.

Constanta Hubble este valoarea actuală a parametrului Hubble.

Rata expansiunii este expresia, în procentaj, a valorii parametrului Hubble.

Notație[modificare sursă]
Constanta Hubble este notată H0, notație compusă din litera latină H majusculă, inițială a numelui patronimic al lui Edwin Hubble și simbol uzual al parametrului Hubble, urmat, în dreapta și în indice, de cifra arabă zero.

Dimensiune și unități[modificare sursă]
Dimensiunea constantei Hubble este cea a inversului unui timp.

Unitatea sa în SI este secunda la puterea minus unu (s-1).

Este totuși în uz să se exprime în kilometri pe secundă pe megaparsec (km/s/Mpc sau km⋅s-1⋅Mpc-1), sub forma următoare:

{\displaystyle H_{0}=100\,h\,\mathrm {km\,s^{-1}\,Mpc^{-1}} } {\displaystyle H_{0}=100\,h\,\mathrm {km\,s^{-1}\,Mpc^{-1}} },
unde {\displaystyle h} {\displaystyle h} este rata expansiunii.

Valoarea și interpretarea constantei Hubble[modificare sursă]
Istoric al valorilor reținute pentru constanta Hubble[modificare sursă]
La începutul primei jumătăți a secolului al XX-lea, valoarea constantei Hubble era estimată între 50 și 100 km/s/Mpc. Apoi, în anii 1990, ipotezele modelului Lambda-CDM / modelului ΛCDM au ajuns la o valoare apropiată de 70 km/s/Mpc.

Observațiile realizate la începutul anilor 2010 concordă aproximativ cu aceată valoare tinzând în jurul valorii de 70 km/s/Mpc. Mai precis, în primăvara lui 2013, analiza observațiilor făcute de satelitul Planck a dat valoarea de 66,9 km/s/Mpc[1]; valoarea afinată 67,4±0,5 km/s/Mpc după publicarea finală a datelor obținute de satelitul Planck în 2018.[2] În 2015 apoi 2016, două serii de măsurători au dat valori de 73,2 apoi 71,9 km/s/Mpc.[1] Viitoarele mari telescoape a căror punere în serviciu este prevăzută în anii 2020 vor permite să se stabilească noi valori mai precise.[1] În 2019, valoarea sa a fost măsurată la 74,03 ± 1,42 km/s/Mpc grație observării unor cefeide din Marele Nor al lui Magellan prin telescopul spațial Hubble.[3]

În timpul Congresului de Cosmologie reunit, în iulie 2019, la Santa Barbara, California (S.U.A.), astrofizicienii au prezentat mai multe măsurători ale ratei expansiunii Universului cuprinse între 69,8 (Wendy Freedman) și 76,5 km/s/Mpc, o divergență calificată de cei mai mulți participanți de ,,problemă" sau ,,tensiune".[4]

Semnificația cosmologică a constantei Hubble[modificare sursă]
O valoare de 70 km/s/Mpc pentru constanta Hubble semnifică faptul că o galaxie situată la 1 megaparsec (circa 3,26 milioane de ani-lumină) de observator, care se îndepărtează prin expansiunea Universului (și prin urmare în afara efectului de mișcare proprie a obiectului, neglijabilă la foarte mare distanță) la o viteză de circa 70 km/s. O galaxie situată la 10 Mpc se îndepărtează cu o viteză de 700 km/s etc.

O consecință a priori surprinzătoare a legii lui Hubble este că o galaxie care ar fi situată la peste 4.000 Mpc (14 miliarde de ani-lumină) s-ar îndepărta de noi cu o viteză superioară vitezei luminii. Acest lucru indică pur și simplu că interpretarea în termeni de mișcare a galaxiilor în spațiu devine improprie la distanță foarte mare. Relativitatea generală explică faptul că trebuie să se ia în considerare că ne aflăm în prezența unei expansiuni a spațiului însuși.

Ecarturile dintre diferitele valori indicate mai sus, pentru constanta Hubble, sunt modeste; însă dacă această diferență provine dintr-o accelerare a expansiunii Universului și nu din aproximările măsurătorii, ea poate repune problema modelului cosmologic a devenirii Universului. La precedentele ipoteze: Big Bounce, Big Crunch și Big Chill s-ar adăuga posibilitatea unui Big Rip deja luat în considerare de astrofizicianul american Robert Caldwell, în anii 1990.

Articol principal: Expansiunea Universului.
Măsurarea constantei Hubble[modificare sursă]
Valoarea constantei Hubble este estimată pornind de la măsurarea a doi parametri care privesc obiecte îndepărtate. Pe de o parte, deplasarea spre roșu (în engleză, redshift) permite să se cunoască viteza la care galaxiile îndepărtate se depărtează de noi (la mare distanță se poate neglija mișcarea proprie). Pe de altă parte, se măsoară distanța acestor galaxii. Această a doua măsurătoare este delicat de realizat, ceea ce cauzează mari incertitudini asupra valorilor constantei Hubble. În cea mai mare parte a celei de-a doua jumătăți a secolului al XX-lea, {\displaystyle H_{0}} {\displaystyle H_{0}} era estimat între 50 și 90 (km/s)/Mpc. De atunci, măsurătorile au fost perfecționate, iar constanta Hubble a fost dedusă din diferite tipuri de observații. Dacă valorile obținute sunt relativ apropiate, acestea sunt totuși incompatibile, ținând cont de estimarea incertitudinilor măsurării.

În 2019 nu se știa încă dacă această incompatibilitate este datorată unei subestimări a incertitudinilor sau dacă ea este o reală semnificație astrofizică.[5]

Modelul Lambda-CDM / Modelul ΛCDM[modificare sursă]
Măsurătorile recente ale constantei Hubble se sprijină pe diferitele versiuni ale Modelului Lambda-CDM / Modelului ΛCDM care, combinat cu datele observațiilor roiurilor de galaxii îndepărtate în raze X și microunde (cu ajutorul efectului Sunyaev-Zeldovich), cu măsurări de anizotropie ale fondului difuz cosmologic și cu observații optice, permit să se obțină estimări precise ale constantei Hubble. Toate aceste diferite metode converg spre o valoare în jurul a 73 km/s/Mpc pentru constanta Hubble. Măsurători încă mai recente, făcute de Florian Beutler (în Australia), pornind de la calcule asupra roiurilor de galaxii, au precizat această constantă evaluată, în vara anului 2011, la 67,0 ± 3,2 km/s/Mpc. În 2020 această valoare este precizată la 67,4 ± 0,5 km/s/Mpc.[6]

Date obținute de Telescopul spațial Hubble[modificare sursă]
Un grup de cercetători a utilizat Telescopul spațial Hubble pentru stablirea celei mai precise valori a constantei Hubble, în domeniul optic, în mai 2001.[7] Aceasta este egală cu 72 ± 8 (km/s)/Mpc.

Metoda utilizată presupune două etape. Mai întâi, măsurători foarte precise ale telescopului spațial asupra cefeidelor, care permit să se determine distanța numeroaselor galaxii pe o rază de 30 Mpc. Cefeidele fiind stele simple, ele nu pot fi observate la foarte mari distanțe, în tot cazul nu la distanțe adaptate unei măsurători a {\displaystyle H_{0}} {\displaystyle H_{0}}. În a doua etapă datele precedente sunt utilizate pentru a se calibra măsurătorile distanțelor asupra galaxiilor mult mai îndepărtate (pe o rază de 400 Mpc), obținute prin metode diferite:

măsurarea luminozității supernovelor;
măsurarea luminozității globale a galaxiilor spirale și punerea în raport cu viteza lor de rotație (legea Tully-Fisher);
măsurarea luminozității globale a galaxiilor eliptice și punerea în raport cu viteza lor de dispersie (utilizarea planului fundamental pentru măsurarea distanțelor);
etc.
În sfârșit distanța acestor galaxii foarte îndepărtate și măsurarea vitezei lor de eliberare (pe care o considerăm pe această scară numai datorită extinderii Universului) prin metoda deplasării spre roșu / redshift dau o valoare aproximativă a {\displaystyle H_{0}} {\displaystyle H_{0}}.

Date obținute de satelitul WMAP[modificare sursă]
Estimările cele mai precise făcute pornind de la măsurătorile pe fondul difuz cosmologic au fost obținute grație datelor obținute de satelitul WMAP și dau mai multe valori:

71 ± 4 (km/s)/Mpc. Pornind de la datele din 2003, la un an după punerea în serviciu a satelitului.
70,4+1.5
−1.6 (km/s)/Mpc. Datele din 2006 după 3 ani de exploatare a satelitului.[8]
Măsurările publicate în 2008 dau o valoare de 71,9+2.6
−2.7 (km/s)/Mpc.[9]
Datele finale ale WMAP după 9 ani de măsurători: 69,32 ± 0,80 (km/s)/Mpc, date din 20 decembrie 2012.[10]
Aceste valori sunt obținute punând în raport datele obținute de WMAP cu alte date cosmologice într-o versiune simplificată a modelului ΛCDM. Versiunile rafinate ale modelului tind spre o valoare mai mică a {\displaystyle H_{0}} {\displaystyle H_{0}}, dar cu incertitudini mai mari: tipic în jurul a 67 ± 4 (km/s)/Mpc, iar unele modele prevăd chiar valori apropiate de 63 (km/s)/Mpc.[11]

Date obținute de telescopul de raze X Chandra[modificare sursă]
În august 2006, o echipă a NASA, utilizând datele obținute de telescopul spațial Chandra, a permis să se evalueze valoarea actuală a constantei:

77 ± 11,55 (km/s)/Mpc, cu o incertitudine de 15%.[12]
Note[modificare sursă]
^ a b c Serge Brunier et Mathilde Fontez, « Un jour le temps va s'arrêter », article publié dans le magazine Science et Vie, n° 1200, septembre 2017, encart de la page 63.
^ ,,Planck 2018 results. VI. Cosmological parameters". Accesat în 18 iulie 2018.
^ ,,Large Magellanic Cloud Cepheid Standards Provide a 1% Foundation for the Determination of the Hubble Constant and Stronger Evidence for Physics Beyond ΛCDM" (PDF), accepté pour publication dans The Astrophysical Journal (în anglais).
^ ,,Expansion de l'univers : un problème de vitesse", Pour la science (507).
^ ,,A measurement of the Hubble constant from angular diameter distances to two gravitational lenses", Science (în anglais), 365 (6458).
^ ,,Gravitational-lensing measurements push Hubble-constant discrepancy past 5σ", Physics Today (în engleză).
^ ,,Final Results from the Hubble Space Telescope Key Project to Measure the Hubble Constant" (PDF), Astrophysical Journal (în engleză), 553, pp. 47–72, 2001. Preprint disponible ici.
^ ,,Three-year Wilkinson Microwave Anisotropy Probe (WMAP) Observations: Implications for Cosmology" (PDF), Astrophysical Journal Supplement Series (în engleză), 170, pp. 377–408, 2007
^ en LAMBDA: WMAP Cosmological Parameters (five-year data release) Arhivat în 30 august 2009, la Wayback Machine.
^ ,,Nine-Year WMAP Observations: Final Maps and Results". Accesat în 3 octombrie 2018.
^ Rezultatele evaluării lui {\displaystyle H_{0}} {\displaystyle H_{0}} precum și a altor parametri cosmologici obținuți combinând diferite versiuni ale modelului ΛCDM cu o varietate de date observaționale sunt disponibile pe site-ul LAMBDA (Legacy Archive for Microwave Background Data Analysis) de la NASA: en WMAP Cosmological Parameters Model/Dataset Matrix.
^ en Chandra independently determines Hubble constant pe site-ul de actualități Spaceflight Now
Vezi și[modificare sursă]
Legea lui Hubble
Raza lui Hubble
Tabelă de constante și parametri astrofizici

#75
Voi incepe o continuare  a  serialului scris de mine timp de cativa ani aici pe acest fir, adica intre 2015-2018  urmat doar de  anuntarea unor linkuri postate aici, fiind in topic si ca sa fie cumva luate in evidenta, iar acum zilele trecute v-am anuntat noi linkuri  pe baza carora, dar structurandu-le tematic si cronologic voi continua ce am inceput in 2015 .
Desigur ca vor fi poate si redundante dar nu se va repeta mecaanic o informatie fiindca vor fi rezultate obtinute in momente si locuri diferite si de cercetatori diferiti iar in acest caz  redundanta ar trebui sa ne mareasca increderea.
In final folosind toate aceste informatii inclusiv cele deja prezentate in trecut  voi face o sinteza aratand ce este azi fata de ce am scris deja  si in ce  sens s-au confirmat acelea in continuare si in ce sens nu, asadar  care  ar fi nivelul actual al studiului facut  de mine.

STRUCTURA UNIVERSULUI
https://ro.wikipedia.org/wiki/Structura_%C8%99i_arhitectura_universului
Universul ar avea o vechime de cca 15 miliarde de ani iar după Stephen Hawking[1] vârsta sa ar fi de 13,7 miliarde de ani. Nota: este posbil ca daca constanta Hubble a variat in timp varsta universului sa fie mai mare. Adica  dupa 380000 ani  lumina depaseste  toate barierele si este posibil ca varsta sa fie  in domeniul 15 miliarde ani si atunci este posibil ca sa intalnim si galaxii matusalemice mai batrane de13 mlrd. ani dupa cum vom vedea.

Universul are în compunerea sa materia vizibilă (galaxii, stele, planete, asteroizi, praf) care reprezintă cca 10 % din masa totală a sa precum și materia întunecată și energia întunecată care ar reprezenta cca 90% din masa universului.
Nota: aceste proportii se schimba mereu dar ttousi se mentine in acest domeniu

Componenentele masei universului

Mai puțin de o sutime din masa universului o reprezintă masa tuturor stelelor pe care le putem vedea în galaxia noastră și alte galaxii și care formează universul vizibil.
Materia întunecată pe care n-o putem vedea direct dar despre care știm că trebuie să fie acolo datorită influenței atracției gravitaționale asupra stelelor care orbitează în oricare galaxie reprezintă cam o zecime din cantitatea de materie din univers.
Alte forme de materie întunecată ce n-au fost încă detectate [de ex neutrinii ce interacționează foarte slab cu materia au o infimă masă, deci pot constitui o formă de materie întunecată].
În ultimii ani au apărut noi observații care au permis fizicienilor să postuleze existența unei substanțe încă neidentificate ca atare - energia întunecată(afirmația aparține lui St. Hawking și este consemnată la pag 76 a cărții ,,O mai scurtă istorie a timpului" apărută la ed Humanitas în 2007).
Materie și antimaterie
În Univers există și antimaterie. În 1932 s-a confirmat existența antielectronului iar în 1955 a fost descoperit antiprotonul. În Univers nu există o simetrie a numărului de particule de materie și antimaterie pentru că acestea s-ar anihila reciproc și n-ar mai fi fost nimic. Dar în loc de nimic, există materie (cea detectabilă) și materie neagră (nedetectabilă, neradiantă, sau masa neagră a Universului). Deci, la nașterea Universului a existat o asimetrie în favoarea materiei. Aceasta nu exclude și un Univers paralel, format din Big Bang – ul unui antiholon, în care există preponderent antimaterie și unde existența materiei este improbabilă fizic.
Există convingerea că nu sunt cunoscute încă toate formele și posibilitățile de manifestare ale materiei.

Energiile de legătură determinante în structurarea universului
În natură se evidențiază forțele de legătură care sunt:
[b- ]legăturile electromagnetice [/b]ce determină stabilitatea sistemului ce-l constituie atomul de hidrogen – format din două particule: electronul și protonul. Masa însumată a electronului și protonului este mai mare decât masa atomului de hidrogen cu 13,6 electro-volți; această diferență de masă (a suta milioana parte ) este emisă sub formă de energie ( un foton ultraviolet) în momentul combinării și caracterizează forța electromagnetică la nivelul structurilor atomice și moleculare.. Fotonul părăsește atomul transportând departe echivalentul energetic al acestei ,,mase lipsă".
-legăturile nucleare ce determină stabilitatea sistemului ce-l constituie atomul de hidrogen greu (deuteronul ). Luați separat, protonul și neutronul sunt mai grei decât sistemul legat format de aceste două particule (deuteronul ). Diferența de masă este eliberată sub formă de energie (o rază gama ) în momentul combinării; această diferență de masă, aproape a mia parte, caracterizează forțele nucleare.
-legăturile între quarcuri – nucleonii sunt sisteme legate, constituite din trei quarcuri. Energiile de legătură sunt mult superioare celor din cadrul sistemelor nucleare și sunt în curs de determinare.
-legăturile gravifice ce determină păstrarea sistemelor cosmice – sistemul Pământ – Lună, sistemul solar, galaxiile, roiurile și superroiurile. Luate separat, Pământul și Luna sunt mai grele decât sistemul legat Pământ – Lună (Luna se află pe orbită în jurul Pământului).
Diferența de masă a fost emisă sub formă de căldură în momentul formării sistemului solar. Această diferență, care este de un miliard de tone, reprezintă de fapt 3 x 10-14 din masele combinate ale Pământului și Lunii și este mult mai mică decât valorile arătate mai sus. De asemeni Soarele este mai ușor decât norul interstelar ai cărui atomi i-a moștenit. Energia câștigată a fost transformată în parte în radiații. Cealaltă parte a servit la încălzirea lui.

Ordonarea spatiala, cu distanta a Universului

Limitele Universului observabil ar fi de 15 miliarde de ani-lumină(adica spatiul parcurs de lumina in 15 mlrd de ani cat este posibila varsta) pentru că la această distanță galaxiile (quasarii) se deplasează cu 85-90% din viteza luminii, ceea ce înseamnă că ce-i dincolo de ei / ele nu putem fizic vedea ( viteza de deplasare a luminii = 300,000 km / sec.)
Deci  vedem cu telescoapele cele mai performante ooar orizontul universal sau cosmologic.

Universul vizibil ar fi constituit din cca 1019 de stele cuprinse în cca 1011 de galaxii de mărimea Căii Lactee si este format din:
Galaxii ce conțin milioane de stele; distanța între galaxii este de un milion de ani-lumină. Formarea galaxiilor și a stelelor s-a datorat scăderii căldurii inițiale (micșorarea temperaturii a fost un efect al expansiunii universului) care a facilitat apariția forței gravitației. Aceasta, la rândul ei, a determinat condensări masive în interiorul materiei ce vor transforma o parte din energia lor în căldură internă, apărând astfel stelele calde și strălucitoare.
Stelele pot fi de tipul: normale (ca Soarele); uriașe roșii; pitice albe; pitice negre; nove; supernove; pulsari(stele neutronice); găuri negre.
Vârsta celor mai bătrâne stele este de 12 – 15 miliarde de ani, adică vârsta (vechimea) Universului;
Soarele are o vechime de 5 miliarde de ani și peste alți 5 miliarde de ani devine un uriaș roșu; prin creșterea dimensiunii și creșterea permanentă a temperaturii va îngloba corpurile astrale învecinate și va deveni apoi o stea pitică albă. Sistemul solar este compus din 9 planete. Pământul (Terra ) este a 5-a planetă ca mărime și are o vechime de cca 4,6 miliarde de ani iar viața pe Pământ a apărut acum cca 3,5 miliarde de ani.
Roiuri de galaxii format din grupuri de galaxii; galaxia Calea Lactee face parte din Grupul Local de galaxii ce are o dimensiune de 5 milioane de ani-lumină.
Calea Lactee are o vechime de 10 - 12 miliarde de ani - este socotită drept o galaxie tânără – și are 4x1012 de corpuri astrale (inclusiv planetele); este de formă lenticulară cu un diametru de 100.000 de ani-lumină și o grosime de 5 ani-lumină.
Superroiuri ale căror dimensiuni se măsoară în zeci de milioane de ani-lumină;
Quasarii care sunt socotiți drept cele mai depărtate galaxii situate la cca 12 miliarde de ani-lumină, deci la orizontul cosmologic.Quasarii sunt corpuri cvasi-stelare, probabil galaxii și care se află la limita universului observabil; sunt extrem de luminoase, emit lumină în domeniul lungimilor de undă vizibile și sunt foarte puternice surse de unde radio.
Uneori reziduurile stelare devin mai dense decât o stea neutronică, caz în care forța de gravitație foarte mare împiedică să emane lumină; astfel de obiecte poartă numele de ,,găuri negre".
#76
Biologie / Re: ADAM si EVA chiar au exist...
Ultimul mesaj de Virgil - Ianuarie 20, 2024, 10:11:22 PM
Natura este inteligenta prin ea insasi, si oriunde se intalnesc conditii de viata aceasta nu intarzie sa apara. Extraterestri sau nu, tot inteligenta naturii a fost. Pacat insa ca binele si raul sunt produsul inteligentei, astfel fiecare specie prospera prin sacrificarea vietii altora. Vorba populara; pentru unu-i muma, pentru altu-i ciuma. Nu judec natura doar ca nu o inteleg destul.
#77
Biologie / Re: ADAM si EVA chiar au exist...
Ultimul mesaj de atanasu - Ianuarie 20, 2024, 03:55:40 PM
Repet: "Ele nu pot fi decat efectul actiunii unei transcendentei divine sau al unei inteligente extraterestre care pentru nivelul nostru tot divina ar apare. Sigur ca putem spune ca materialistii agnostici ca sunt doar evenimente necesare in evolutia materiei in Univers.
Daca acceptam interventia exterioara evolutiei naturale drept cauza a  aparitiei emrgentei viului in neviu si a nousului in animalul evoluat din una din speciile genului homo atunci putem considera ca astfel pe Terra s-au produs doua actiuni  de INSAMANTARE ininteligibile in resorturil lor interne dar evidente pentru observator."
#78
Biologie / Re: ADAM si EVA chiar au exist...
Ultimul mesaj de princehansolo - Ianuarie 20, 2024, 12:15:52 PM
Citat din: Virgil din Ianuarie 20, 2024, 10:23:08 AM
Totdeauna selectia naturala, mediul si hazardul determina evolutia speciilor. Imagineaza-ti ca Adam si Eva cand erau inca mici ar fi fost mancati de pradatorj, cine stie daca s-ar mai fi nascut altii la fel.
:D :D :D
#79
Biologie / Re: ADAM si EVA chiar au exist...
Ultimul mesaj de Virgil - Ianuarie 20, 2024, 10:23:08 AM
Totdeauna selectia naturala, mediul si hazardul determina evolutia speciilor. Imagineaza-ti ca Adam si Eva cand erau inca mici ar fi fost mancati de pradatorj, cine stie daca s-ar mai fi nascut altii la fel.
#80
Critici ale paradigmei curente in stiinta / Procesul de măsurare.
Ultimul mesaj de ilasus - Ianuarie 18, 2024, 12:55:28 PM
Ce părere aveți despre  Procesul de măsurare?