Welcome, Guest. Please login or register.

Autor Subiect: SpaceAlliance.ro : Primul portal romanesc de tehnologii aerospatiale  (Citit de 410081 ori)

0 Membri şi 2 Vizitatori vizualizează acest subiect.

Offline s.p.a.c.e

  • Experimentat
  • ***
  • Mesaje postate: 972
  • Popularitate: +37/-0
    • Space Alliance
Re: SpaceAlliance.ro : Primul portal romanesc de tehnologii aerospatiale
« Răspuns #285 : Septembrie 13, 2010, 05:34:12 p.m. »
Japonia devine a 6-a tara cu sistem propriu de navigatie prin satelit

Jaxa a facut primul pas in construirea unui sistem propriu de navigatie prin satelit, ce ar plasa Japonia pe pozitia a 6-a in lume, in lista tarilor cu aplicatii in acest domeniu.

Probabil cel mai cunoscut este sistemul American GPS constand in 6 planuri orbitale a cate 4 sateliti (momentan 30 de sateliti sunt in operare). Acestuia i se adauga sistemul rusesc Glonass care foloseste o configuratie diferita – 3 planuri orbitale a cate 8 sateliti (momentan fiind activi 21 de sateliti), sistemul Galileo european aflat inca la inceput de drum si care va include in jurul anului 2016 cand va fi operational, 3 planuri orbitale a cate 10 sateliti fiecare. Tari emergente cum ar fi China si India incearca si ele sa isi asigure independenta in acest domeniu sensibil al aplicatiilor de navigatie prin satelit.
Sistemul Compass chinez va include 5 sateliti geostationari si 30 de sateliti orbitand in orbite MEO, urmand sa devina operational pana in 2020.
India la randul ei construieste pana in 2014 sistemul IRNSS (Indian regional navigation satellite system) ce va include 3 sateliti geostationari si 4 sateliti MEO.

Revenind la programul JAXA, primul satelit lansat din noua constelatie QZSS (Quasi zenith satellite system) ce va include la final alte 2 platforme, se numeste Michibiki, nume ales in urma unei campanii de promovare a misiunii in randul publicului japonez si care s-ar traduce prin “ghidare”.

Satelitul este unul stabilizat triaxial, cu o masa de aproximativ 4 tone si in forma unui paralelipiped cu dimensiunile 2.9 x 3.1 x 6.2 m. Este deservit de doua panouri solare cu anvergura de 25.3 m si generand 5kW- denumite LDAR (large deployable antenna reflectors). Pentru o perioada de 10 ani va opera intr-o orbita cu inclinatia de 45 de grade, apogeul la 39.000 km si perigeul de 33.000 km.

Datorita specificitatii acestei orbite, satelitul se va muta spre sud sau spre nord in functie de rotatia Pamantului, avand o perioada de vizibilitate a teritoriului Japonez intre 7 si 9 ore pe zi. Astfel, o constelatie de 3 sateliti ar asigura permanent vizibilitatea unuia dintre ei si ar fi astfel la dispozitia utilizatorilor locali 24 de ore din 24.
Proiectia 2D a unei astfel de orbite rezulta intr-o figura de tip 8, iar in final JAXA a ales varianta unei orbite asimetrice care are avantajul maririi perioadei in care un satelit tranziteaza teritoriul japonez si a unui transfer de semnal mai usor intre cei 3 sateliti. 

Satelitul este construit de Mitsubishi Electric Corporation pe o platforma ETS-8 (Engineering test satellite) si va transmite 4 semnale de navigatie in benzile L1, L2 si L5 compatibile cu semnalele GPS (aceeasi frecventa centrala, acelasi spectru, aceeasi structura a mesajului) dar pentru care vor fi necesare totusi receptoare speciale din partea utilizatorilor, creand astfel o piata locala pentru standardizarea acestor echipamente.
Manevrele de corectare a orbitei sau a pozitiei de zbor se vor realiza cu ajutorul unui sistem de motoare R-4D alimentate de combustibil N2O4/MMH, construite de compania Kasier Marquardt si care are in spate o lunga istorie (primul model zburand in 1966 in campania Apollo).
La bord se afla un asa numit “retro reflector array” format din 56 de retroreflectoare construite in colaborare de Honeywell Technology Solutions Inc. si Instrumentation Technology Engineering Inc, care va permite masuratori fine de la sol asupra orbitei curente.

Suplimentar satelitul este echipat cu o antena TTS cu ajutorul caruia se realizeaza calibrarea celor 2 ceasuri RAC (Rubidium Atomic Clock) de la bord, o antena L1-SAIF care creste puterea semnalului de navigatie rezultand o acuratete de pozitionare de sub 1 m si in sfarsit o antena in banda C pentru comunicatie bidirectionala de telemetrie si telecomanda.

Lansarea s-a facut de la hangarul 1 al bazei Tanegashima Space Center la bordul unei rachete H-2A. Plecata sambata 11 septembrie, la ora 11:17 GMT, racheta a transportat cu succes pe orbita noul satelit intr-un zbor care a durat 28 de minute si 26 de secunde, separarea avand loc la ora 11:45 GMT si prima telemetrie fiind furnizata de statia de sol din Hawaii.

H-2A este o racheta in 2 trepte capabila sa transporte pe o orbita LEO (orbita joasa in jurul Pamantului) o incarcatura de pana la 10 tone sau intr-o orbita GTO (orbita de transfer geostationara) o incarcatura de pana la 3.8 tone.
In lungime de 53 m, cu o greutate de 289 tone, este propulsata de o treapta intai pe baza de combustibil lichid alimentand un motor LE-7A si dezvoltand 1098 kN si o treapta a doua propulsata de un motor LE-5B deasemenea pe baza de combustibil lichid si cu o forta de tractiune de 137 kN. Separat, in functie de specificul zborului se poate monta un sistem de “boostere” auxiliare, variantele disponibile de motoare cu combustibil solid fiind SRB-A (forta de tractiune 5040 kN) si SSB (forta de tractiune 1490 kN).
In zborul de fata care a purtat indicativul F18, s-a folosit varianta H2A202 adica au fost montate 2 “boostere” auxiliare de tip SRB-A.
Precedentul zbor s-a efectuat in luna mai 2010 atunci cand au fost lansati mai multi sateliti mici (Planet-C, Ikaros, K-Sat etc).

Cum functioneaza concret noul sistem? QZSS nu trebuie vazut ca un sistem de sine statator ci este doar un complement al sistemului American GPS. Primele discutii intre americani si japonezi vizand compatibilitatea semnalelor si interoperabilitatea celor 2 sisteme au inceput in septembrie 1998 atunci cand cele doua administratii au pus bazele acordului “Joint Statement by the Government of the United States of America and the Government of Japan on Cooperation in the use of the Global Positioning System”.
Asa cum se stie, pentru determinarea completa a unei pozitii este necesar receptionarea semnalului de la minim 4 sateliti GPS.
Totusi in Japonia, datorita specificului tarii (relief muntos, orase agglomerate cu cladiri inalte etc) multe obstacole scad calitatea semnalului receptionat si timpul efectiv cand navigatia prin satelit este disponibila.
Spre exemplu in cazul folosirii numai a semnalului GPS, precizia de pozitionare se rezuma la 10 m pe cand in cazul folosirii simultane a semnalelor GPS si QZSS precizia va creste pana la 1m in prima faza (si chiar la nivel de cm pe viitor).
Disponibilitatea serviciului de navigatie va creste la randul ei de la o valoare de 90% momentan (adica minim 4 sateliti GPS sunt disponibili la o elevatie mai mare de 20 de grade peste Japonia) la o valoare de 99.8% in cazul folosirii complementare a sistemului QZSS.
Timpul initial (la pornire) necesar unui echipament electronic pentru determinarea pozitiei se asteapta sa scada de la 30-60 de secunde in prezent la numai 15 secunde dupa introducerea QZSS, in timp ce o anomalie la unul din satelitii de navigatie (fie ca vorbim despre GPS sau QZSS) va fi raportata utilizatorilor in mai putin de 20-30 de secunde.
Pe langa aplicatiile clasice, sistemul QZSS va aduce imbunatatiri majore si in alte domenii, spre exemplu in cel al prevenirii dezastrelor unde, datorita cresterii preciziei la nivel de cm, actualele balize avertizoare de tsunami vor putea fi amplasate la distante mult mai mari de statiile de monitorizare continentale decat cei 20 km necesari astazi (acest lucru insemnand un timp de reactie mai mare si evident va creste sansele autoritatilor locale in cazul evacuarilor de populatie).

credit JAXA

video lansare Michibiki

Tanegashima Space Center

articol original SpaceAlliance
« Ultima Modificare: Septembrie 13, 2010, 06:10:16 p.m. de s.p.a.c.e »
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

Offline s.p.a.c.e

  • Experimentat
  • ***
  • Mesaje postate: 972
  • Popularitate: +37/-0
    • Space Alliance
Re: SpaceAlliance.ro : Primul portal romanesc de tehnologii aerospatiale
« Răspuns #286 : Septembrie 17, 2010, 02:30:36 p.m. »
Primul satelit romanesc, Goliat, nu va zbura in 2010 ci in 2011

Agentia Spatiala Europeana ESA –reprezentand interesele celor 18 tari membre,  compania ArianeSpace, ELV SpA (European Launch Vehicle) si Evry France au semnat in urma cu cateva zile documentul VERTA-‘Vega Research and Technology Accompaniment Program’ care pune bazele productiei de serie pentru componentele noului lansator-acoperind in prima faza 5 noi misiuni in afara zborului de test (pe lista sponsorizarii pentru acest program aflandu-se  satelitii europeni ADM Aeolus, Lisa Pathfinder, constelatia Swarm si IEV –‘Intermediate Experimental Vehicle’).
Astfel proiectul Vega se muta din faza de proiectare si dezvoltare in cea de exploatare propriu zisa.

In aceasta mare operatiune numita Vega sunt implicate direct 7 tari europene (Italia, Franta, Spania, Belgia, Olanda, Elvetia si Suedia) prim contractor fiind compania italiana ELV SpA ale carei actiuni sunt detinute de Avio SpA (70%) si Agentia Spatiala Italiana ASI (30%).
Grupul va fi reprezentat de ArianeSpace cea care va oferi spre comercializare serviciile noii rachete si va avea grija de operatiunile de lansare.

Prima incercare se apropie cu pasi repezi de momentul zero, pentru ca treapta intai P80 a fost pregatita si asteapta incarcata cu combustibil solid la baza spatiala din Guiana Franceza, in timp ce treptele superioare (Zefiro 23 si Zefiro 9) si restul avionicii au fost asamblate in Italia asteptand la randul lor transportul spre Kourou.
Din pacate agenda de teste despre care aminteam intr-unul din articolele anterioare SpaceAlliance s-a dovedit inca o data nesustenabila pentru ca operatiunile de constructie/modernizare a infrastructurii bazei spatiale din Kourou s-au prelungit peste termenul propus initial.
Aceasta cu atat mai mult cu cat inginerii au tebuit sa lucreze pe mai multe fronturi, pe langa pregatirea obisnuita a zborurilor Ariane5, fiind necesare eforturi suplimentare pentru aducerea in stare operationala a noilor veniti Vega si Soyuz.
Soyuz care este o racheta testata de-a lungul timpului, va intra direct in exploatare si va avea astfel prioritate, putand aduce in foarte scurt timp venituri suplimentare.
Astfel potrivit directorului ArianeSpace, cel mai probabil Soyuz va efectua primul zbor undeva la inceputul lui 2011, urmata intr-un interval de cateva luni (mijlocul lui 2011) de Vega.

Vega intentioneaza sa se pozitioneze pe nisa lansatoarelor mici, undeva sub Ariane5 (lansatorul de clasa mare al lui ArianeSpace) si noul venit- versiunea modernizata Soyuz (care va opera in segmentul mediu).
ArianeSpace nu avea un lansator pe aceasta nisa astfel dar se estimeaza ca Vega va deservi in medie cel putin 2 lansari pe an.



Racheta care are o masa de 137 tone, o lungime de 30m si un diametru de 3m, este una in patru trepte- un motor de tip P 80 folosind combustibil solid pentru prima treapta- cu o forta maxima dezvoltata de 3040kN si un timp de ardere de 107s, un motor de tip Zefiro 23 alimentat tot de combustibil solid-cu o forta maxima de 1200kN si un timp de ardere de 71s, ca si treapta a treia unde actioneaza un motor de tip Zefiro 9-cu o forta dezvoltata de 213kN si un timp de ardere de 117s, si o treapta finala a patra alimentata de combustibil lichid si propulsata de un motor de tip AVUM – Attitude and Vernier Upper Module-u o forta de 2.45kN si un timp de ardere de pana la 315s.
In ceea ce priveste performantele tehnice, lansatorul este capabil sa inscrie pe o orbita circulara cu altitudinea de 700 km o masa de pana la 1500 kg (de obicei segmentul satelitiilor stiintifici de observare a Pamantului).

Vega va folosi in spaceportul din Guiana Franceza complexul ELA-1 care a fost folosit intre 1979 si 1989 de rachetele Ariane1 si Ariane3. Acesta insa a trebuit sa fie modernizat, incepand de la hangarul propriu zis si continuand cu sistemele de alimentare electrica, de protectie, de control si nu in ultimul rand cu sistemele mecanice de transport (lifturi, macarale etc). In plus, este vorba si despre o noua platforma mobila care va tranporta racheta, si care va avea o inaltime de 50m si o viteza de 5m/minut fiind capabila sa acopere o distanta de 80m intre pozitia operationala si locul de parcare.
Perioada de pregatire a unui zbor - asa numita “launch campaign” - a fost marita de asemenea de la 2-3 saptamani la 42 de zile pentru a asigura ca fiecare zbor este supervizat corespunzator fara presiunea timpului, mai ales ca ESA isi doreste pe viitor o serie de minimum 4 lansari anuale ale noii rachete.

Din pacate nici cealalta racheta ce va face parte din sistemul european - Soyuz 2, despre care aminteam mai devreme - nu sta mai bine, in acest program inregistrandu-se de asemenea intarzieri mari.
Din cauza imposibilitatii efectuarii primului zbor (plasat in decembrie 2010) ArianeSpace pentru a evita pierderea unui prim client- compania britanica Avanti Communications pentru care trebuia sa plaseze pe orbita satelitul Hylas1, a decis sa mute aceasta lansare la bordul unui zbor Ariane 5 din noiembrie 2010 (aceasta avand capacitatea de a prelua un nou pasager datorita proprietatii sale de a realiza lansari duale).
In aceasta situatie  zborul inaugural va avea la baza o decizie politica fie ESA sau CNES- Agentia Spatiala Franceza oferind alternative (unul din satelitii Galileo respectiv Pleiades).
Spre deosebire de versiunea originala lansata din Baikonur si Plesetsk, Soyuz 2-1a a marit capacitatea de transport de la 1.7 tone pana la 2.7 tone in cazul unei orbite geostationare.
Acest lucru se intampla pentru ca pe langa modificarile de ordin tehnic, plecarea din baza Kourou, in apropierea ecuatorului beneficiaza de un aport de viteza natural, in comparatie cu lansarile clasice din Baikonur.
O versiune ulterioara Soyuz 2-1b (care va aduce modificari substantiale ale sistemului de control, marirea tractiunii treptei a treia si o noua capsula de transport cu volum sporit pentru incarcatura utila) este asteptata in scurt timp - aceasta fiind capabila sa transporte o masa de 3.6 tone pe o orbita de transfer geostationara.

ArianeSpace a raportat pentru anul fiscal 2009 un venit de 1.046 miliarde de euro in crestere cu 9.4% fata de 2008 la care au contribuit in special cele 7 zboruri efectuate de Ariane 5 (fata de cele 6 zboruri din anul precedent).
Pe viitor perspectivele fiscale sunt insa mult mai bune in urma semnarii in februarie 2009 a unui contract de 35 de noi unitati Ariane5 cu o valoare de 4 miliarde de euro, dar si datorita intrarii in operare a noilor membri ai flotilei Vega si Soyuz.

Piata comerciala a fost dominata in ultimul timp de variatia costurilor de lansare in special datorita pretului de dumping practicat de operatorul SeaLaunch, dar odata cu intrarea in faliment a acestuia se asteapta o apreciere/revenire la un pret realist al kg de incarcatura transportat pe orbita, ceea ce inseamna o perspectiva buna pentru contabilii celor doua mari companii ramase in joc ArianeSpace si ILS-International Launch Services.

Romania, aflata la prima sa experienta spatiala prin lansarea satelitului Goliat, va mai trebui astfel sa astepte o perioada pana cand drumul spre spatiu ii va fi deschis.
Sub spectrul acestei noi amanari, echipa romaneasca coordonata de ROSA va fi nevoita sa urmareasca anuntarea oficiala a noii date de lansare la fel ca si restul participantiilor la zborul Vega. Pentru conformitate, trebuie reamintit ca proiectul Goliat a fost initiat de agentia spatiala romana in anul 2005, beneficiind de un buget de 1.500.000 de RON (2005).

Este vorba de un nanosatelit de 1kg si 10x10x10 cm bazat pe standardul american Cubesat, avand la bord o serie de experimente stiintifice: determinarea fluxului de meteoriti (SAMIS), masurarea dozei de radiatii cosmice la nivelul orbitei terestre (Dose-N) si captarea de imagini cu suprafata Pamantului folosind o camera de observatie de 3 mega pixeli instalata la bord si cu o rezolutie la sol de aproximativ 21x28m.



Dupa ultimele informatii, Goliat va fi lansat intr-o orbita eliptica cu inaltimea variind intre 350 si 750km si inclinatie de 71 de grade desi initial se dorea o orbita circulara polara cu inaltimea de 500km (modificarea a fost dictata tot de ArianeSpace).
Proiectului romanesc si altor 8 sateliti din aceeasi categorie li s-a oferit sansa de a fi lansati gratis in zborul inaugural de test al rachetei europene Vega (o parte dintre ei venind din tari ce se afla in faza de preaderare la agentia spatiala europeana, asa cum este si cazul Romaniei, si care incep prin aceste prime programe nationale sa isi manifeste interesul fata de domeniul spatial) :
-SwissCube (École Polytechnique Fédérale de Lausanne, Switzerland)
-Xatcobeo (University of Vigo and INTA, Spain)
-UNICubeSAT (University of Rome, Italy)
-Robusta (University of Montpellier 2, France)
-AtmoCube (University of Trieste, Italy)
-e-st@r (Politecnico di Torino, Italy)
-OUFTI-1 (University of Liège, Belgium)
-PW-Sat (Warsaw University of Technology, Poland)
 
Acesti 9 sateliti Cubesat se vor adauga incarcaturii principale LARES (LAser RElativity Satellite) si unui alt satelit italian- ALMASat (prescurtare de la ALma MAter SAtellite) o misiune demonstrativa dezvoltata incepand cu anul 1993 de Facultatea de inginerie din cadrul Universitatii din Bologna, care ca si predecesoarele programe realizate in Italia (Unisat1 si Unisat2) are la baza un concept modular capabil sa integreze pe viitor o gama larga de experimente stiintifice la un pret de constructie scazut.

Romania mai participa in doua proiecte europene, doua din institutiile de invatamant din Bucuresti, respectiv Universitatea Politehnica din Bucuresti si Universitatea Bucuresti au fost incluse pe lista centrelor de cercetare care vor contribui la dezvoltarea programelor ESMO si ESEO.
amanunte

ESEO sau European Student Earth Orbiter este al treilea satelit dezvoltat in cadrul programului “Education Satellite Programme”- un microsatelit care de la nivelul unei orbite LEO va capta imagini ale Pamantului, va masura nivelul radiatiilor si va testa noi tehnologii spatiale (o camera stelara si un asa numit “reaction wheel”).
In acest proiect UPB va trebui sa dezvolte partea de structura.

ESMO sau European Student Moon Orbiter va fi primul satelit educational trimis spre Luna cu tehnologie inspirata de cea folosita de misiunea Smart1 si al patrulea satelit din programul “Education Satellite Programme”. Contractorul principal este Surrey Satellite Technology Limited din Anglia, iar subcontractanti sunt mai multe universitati din tari membre sau aflate in colaborare cu ESA.
Romania este prezenta in proiect prin Universitatea Politehnica Bucuresti-responsabila pentru 2 din subsistemele satelitului (ADCS si structura) si prin Universitatea Bucuresti responsabila pentru dezvoltarea experimentului care vizeaza monitorizarea radiatiei.


Linkuri relevante:
model virtual al primului satelit romanesc
galerie de imagini cu primul satelit romanesc
tur virtual Kourou Space Center

Articol ce poate fi preluat numai citand sursa orginala SpaceAlliance.
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

empyrion

  • Vizitator
Re: SpaceAlliance.ro : Primul portal romanesc de tehnologii aerospatiale
« Răspuns #287 : Septembrie 19, 2010, 05:39:22 a.m. »
Am pus diacritice, am corectat cateva erori de punctuatie si am urcat articolul pe site.

Offline Adi

  • Global Moderator
  • *****
  • Mesaje postate: 11298
  • Popularitate: +15/-7
    • Site personal Adrian Buzatu
Re: SpaceAlliance.ro : Primul portal romanesc de tehnologii aerospatiale
« Răspuns #288 : Septembrie 25, 2010, 09:31:19 p.m. »
Am pus diacritice, am corectat cateva erori de punctuatie si am urcat articolul pe site.

Empyrion, din pacate nu ai trecut articolul prin Wordpress, nu l-ai pus cu justify, ai pus spatii mari intre paragrafe. In mare, l-ai aranjat complet gresit pe site. Nu este o problema, caci asa e la inceput. Dar problema este ca eu ti-am spus care sunt problemele si ce trebuie sa faci si nu ai facut deja de o saptamana. Astfel, articolul acesta foarte interesant de la Space Alliance nu a aparut la noi pe site. Am sters eu acum articolul tau si il pun de la zero. Noi avem nevoie la Stiinta Azi de voluntari pe care ne putem baza, care chiar daca muncesc cand vor ei, apoi cand se apuca sa faca ceva, duc treaba pana la capat. E admirabil ca ai pus diacritice, dar dupa cum vezi, munca ta a fost in zadar, caci acum am sters tot ce ai facut. Primul pas, retine, e sa inveti sa pui articolele pe site corect in Joomla.

Pun eu acum articolul pe site si pe frontpage.
Pagina personala: http://adrianbuzatu.ro

Offline s.p.a.c.e

  • Experimentat
  • ***
  • Mesaje postate: 972
  • Popularitate: +37/-0
    • Space Alliance
Re: SpaceAlliance.ro : Primul portal romanesc de tehnologii aerospatiale
« Răspuns #289 : Septembrie 27, 2010, 01:13:13 p.m. »
Noi lansari de sateliti militari

Saptamana aceasta a fost dominata de componenta militara a lansarilor de sateliti, desfasurata ca orice operatiune de acest gen sub protectia informatiei si in pofida faptului ca se cunosc foarte putine date, cele doua lansari despre care vorbim- una in contul SUA si cealalta efectuata de China- au starnit interesul si au generat inevitabil discutii si speculatii.

Prima lansare a avut in prim plan o racheta Atlas 5 care a plecat luni 20 septembrie ora 04 :03 GMT de la baza militara Vandenberg Air Force din California in cel de-al patrulea zbor pe 2010 al lansatorului american.

Configuratia folosita de aceasta data –versiunea 501, are cea mai scazuta capacitate din intreaga serie Atlas 5-putand transporta intr-o orbita LEO (low Earth orbit) o masa de 8250 kg, intr-o orbita SSO (sun synchronous orbit) o masa de pana la 5945 kg sau intr-o orbita de transfer geostationara (GTO) o masa de pana la 3970 kg.
Fata de restul versiunilor care pot fi configurate in diferite variante, ea nu dispune de sistemul CCB (common core booster) , fiind propulsata doar de un singur motor RD-180 (de provenienta ruseasca) in treapta intai si avand o treapta a doua de tip Centaur tractata de un singur motor RL-10A4-2.
Capsula protectoare a satelitului construita de compania elvetiana RUAG, are diametrul de 5.4 m si trei versiuni constructive : una mica –in lungime de 20.7 m, o versiune medie- in lungime de 23.4 m si in sfarsit o versiune mare de 26.5 m, putand astfel acomoda o gama larga de platforme.

Un alt zbor al versiunii 501 a avut loc in aprilie 2010 atunci cand s-a testat prototipul X37B, iar celelalte doua lansari de anul acesta au folosit versiunile 401 (in februarie 2010 cand s-a lansat Solar Dynamics Observatory SDO) si 531 (in august 2010 cand a fost transportat pe orbita cel mai nou satelit Advanced Extreme High Frequency Satellite).
Trebuie spus ca debutul unei rachete Atlas 5 a fost facut in 21 august 2002 atunci cand primul pasager a fost satelitul de telecomunicatii HotBird 6. In total, de atunci au fost efectuate 23 de lansari Atlas 5.
Atlas 5 alaturi de Delta 4 au fost dezvoltate in cadrul programului EELV-Evolved Expendable Launch Vehicles pentru a pune la dispozitia US Army capacitatea de lansare de care avea nevoie.
 
Asa cum spuneam informatiile despre incarcatura aflata la bord lipsesc, stiindu-se doar ca aceasta a purtat indicativul NROL-41 (USA215), zborul fiind realizat pentru National Reconnaissance Office.
Potrivit unor observatori amatori satelitul, care a primit numarul NORAD 37162, a fost plasat intr-o orbita eliptica retrograda 1057 x 1072 km, cu inclinatia de 123.0 grade si are o magnitudine vizuala sub 6.5. Greutatea relativ scazuta dar si volumul mare care a impus folosirea unei capsule de dimensiuni medii au sugerat un satelit cu o densitate mica, care are cel mai probabil in componenta o antena de dimensiuni mari.
Combinand aceasta constatare cu tipul de orbita inalta (care nu este neaparat in avantajul observatiilor optice) se poate concluziona ca cel mai probabil vorbim de un satelit radar, mai ales ca in trecut si alti sateliti radar au mai fost plasati in orbite retrograde cu inclinatia de 53 de grade.



A doua lansare a avut loc miercuri 22 septembrie ora 02 :42 UTC de la baza spatiala Jiuquan din China-a patra pe anul acesta- si a implicat o racheta Long March CZ-2D.
Acesta a fost al 13-lea zbor al unei rachete de acest tip, zborul cu numarul 131 din istoria spatiala chineza  (primul zbor avand loc in 1970) si al 9-lea in ultimele 50 de zile-reflectand foarte bine ambitiile programului spatial chinez.

Satelitul principal transportat pe orbita a purtat indicativul Yaogan 11 (el va zbura intr-o elipsa 627 x657 km cu inclinatia 98 de grade) si a fost construit de Academia de stiinte spatiale a Chinei. Alaturi de el se pare ca au mai fost lansati 2 picosateliti din seria "ZDPS" (Zhe Da Pi Sing/Zhejiang University Pico Sat) cu un volum de 150x150x150 mm si 3.5 kg greutate. Ca si in precedentele cazuri partea chineza a clamat ca este vorba despre un satelit stiintific de observare a Pamantului si de prevenire a dezastrelor naturale, totusi specialistii cred ca este un satelit militar de spionaj folosind tehnologie SAR (synthetic aperture radar)- in fapt un telescop operat in exclusivitate de armata chineza pentru achizitia de imagini.

In plus, desi China a pastrat discretia totala cu privire la acest satelit, prezenta in fruntea proiectului ca directori de program a unor specialisti cu vechi state in domeniul ‘Synthetic aperture radar satellite’ nu a facut decat sa alimenteze suspiciunile legate de caracterul militar al noii misiuni.

Aparent clasa Yaogan Weixing ce grupeaza toti satelitii “remote sensing” chinezesti a fost impartita in doua mari grupuri: o parte din sateliti din categoria “electro optical digital imaging” sunt lansati de la baza JSLC (Jiuquan) la bordul rachetelor CZ-2C/D pe cand cei din categoria “synthetic aperture radar imaging” sunt lansati de la baza TSLC (Taiyuan) la bordul rachetelor CZ-4B/C.

Lansatorul chinez LongMarch (ajuns acum la seria 4) are o capacitate de 4200 kg transferabile pe orbite LEO si 1500 kg pentru orbitele geostationare, dar in viitoarea varianta 5 ar trebui sa mareasca masa lansata pana la 25000kg pentru o orbita joasa si 14000kg pentru o orbita geostationara (in configuratia cea mai puternica).
Versiunea folosita acum, 2D, are o capacitate mai mica si  poate transporta 3500 kg intr-o orbita LEO sau 1300 kg intr-o orbita SSO.

Prima categorie de sateliti Yaogan a derivat din mai vechea platforma FSW4 inlocuind captura de imagini pe suport film cu cea pe suport digital si asigurand o rezolutie la sol de 0.6-1 m.

Cea de a doua categorie este o platforma mare de peste 2.5 tone echipata cu panouri solare retractabile si un instrument SAR activ in domeniul microundelor ce produce imagini de inalta calitate indiferent de conditiile meteo de operare.

Seria “remote sensing” Yaogan a fost dezvoltata de China incepand cu 2006. Atunci, pe 27 aprilie 2006 China lansa Yaogan 1 de la baza Taiyuan. Intre timp au mai fost lansati Yaogan 2 (pe 25 mai 2007), Yaogan 3 (pe 12 noiembrie 2007), Yaogan 4 (1 decembrie 2008), Yaogan 5 (15 decembrie 2008) si Yaogan 6 (22 aprilie 2009) despre care SpaceAlliance a relatat intr-un alt articol. In sfarsit, pe 15 decembrie anul trecut era plasat pe orbita Yaogan 8, iar pe 5 martie 2010 avea loc o tripla lansare cu Yaogan 9A/9B/9C despre care am discutat la momentul respectiv.

China desfasoara momentan mai multe experimente spatiale. Recent au fost raportate actiuni in domeniul zborului in formatie doi minisateliti fiind mentinuti de la inceputul lunii august la o distanta mai mica de 200 de m si testand asa numita tehnologie ‘orbital rendez-vous’.

La fel de importanta pentru China pare explorarea Lunii. Dupa ce prima sonda spatiala chineza Chang’e-1 plasata in orbita in jurul Lunii si-a incheiat explorarea, o noua misiune este gata sa ii ia locul, cel mai probabil in noiembrie.
Pana in 2025 China intentioneaza sa inlocuiasca aceste explorari automate cu ajutorul satelitilor si sa trimita in schimb un echipaj uman care sa aselenizeze si sa aduca mostre de sol.
 
Pe termen si mai lung, in trendul international lansat recent, atentia agentiei spatiale chineze se va muta spre Marte, fiind in plan explorarea planetei mai intai prin probe trimise intre 2014-2033 si mai apoi o calatorie cu echipaj uman undeva intre 2040-2060.

In plus, la inceputul lunii martie China a facut publice intentiile sale privind dezvoltarea unei serii de laboratoare spatiale proprii cu atat mai mult cu cat participarea chineza la statia orbitala internationala ISS a fost refuzata.
Incepand cu anul 1992 China a inceput sa manifeste interes pentru dezvoltarea tehnologiilor necesare zborurilor spatiale cu echipaj uman. Este vorba de proiectul militar 921 continuare a mai vechilor proiecte 714 (initiat in 1967) si 863 (initiat in 1986). Din pacate efortul a fost mult mai mare decat se astepta si abia pe 15 octombrie 2003 dupa 11 ani de la data initiala, si dupa cheltuirea a mai mult de 2 miliarde de dolari, China a reusit sa scoata in spatiu primul astronaut devenind astfel cea de a treia natiune din lume capabila de acest lucru. De atunci insa interesul s-a mutat de la simplul zbor orbital la obiectivul mai ambitios de a avea propriul avanpost in spatiu.

Desi inspirat initial din programul MOL al SUA abandonat in 1969 (US Air Force Manned Orbiting Laboratory) primul laborator Tiangong-1 apare astazi mult mai aproape de profilul programului european ATV. Este vorba de un laborator echipat cu o suita de senzori de ultima generatie si care urmeaza sa functioneze marea majoritate a timpului in mod autonom.
In paralel se vor intensifica eforturile pentru imbunatatirea programului Shenzhou care urmeaza sa creeze premizele pentru un asa numit taxi spatial. Accentul este pus in special pe capacitatea acestui vehicul de a realiza in mod sistematic zboruri cu echipaj uman. Astronautii vor putea asadar sa revina periodic la bordul laboratorului spatial, sa il inspecteze, sa colecteze datele acumulate la bord si sa efectueze alte experimente.
Separat de acest program, China considera pe termen lung (2020) si un laborator spatial mai mare si mai performant (in jur de 20-25 tone) inspirat din laboratorul rus Mir.

In paralel cu cele doua directii amintite mai devreme (dezvoltarea de noi sateliti si dezvoltarea unui program de zbor uman) ramane problema de baza a extinderii progresive a capacitatii de lansare pentru a avea logistica necesara unor astfel de proiecte, China investind continuu in dezvoltarea lansatoarelor sale si incercand in acest fel sa recupereze distanta ce inca o separa de actorii majori din domeniul spatial- SUA si Rusia.



articol original SpaceAlliance
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

Offline bbb

  • Experimentat
  • ***
  • Mesaje postate: 587
  • Popularitate: +1/-0
Re: SpaceAlliance.ro : Primul portal romanesc de tehnologii aerospatiale
« Răspuns #290 : Septembrie 28, 2010, 05:38:27 a.m. »
Am pus articolul.

Offline s.p.a.c.e

  • Experimentat
  • ***
  • Mesaje postate: 972
  • Popularitate: +37/-0
    • Space Alliance
Re: SpaceAlliance.ro : Primul portal romanesc de tehnologii aerospatiale
« Răspuns #291 : Octombrie 04, 2010, 08:19:03 p.m. »
World Space Week/Saptamana mondiala a spatiului cosmic 2010

In fiecare an in perioada 4-10 octombrie se desfasoara Săptămâna Mondială a Spaţiului Cosmic un eveniment initiat si coordonat de Adunarea Generala a ONU.
Ca si anul trecut echipa SpaceAlliance a decis sa promoveze acest eveniment printr-o actiune proprie. Astfel, in aceasta perioada vom incerca sa culegem cat mai multe intrebari de la cititorii nostri interesati de tehnologia spatiala si, in masura in care reusim, sa le oferim raspunsuri.


Intrebarile pot fi adresate pe forum, in cadrul topicului "World Space Week/Saptamana mondiala a spatiului cosmic 2010" sau direct pe email la adresa wsw@spacealliance.ro, noi le vom centraliza si mai tarziu veti primi raspunsurile. In speranta ca aceasta actiune se va bucura de interesul dumneavoastra, tinem sa multumim in avans tuturor celor care vor participa.

articol original SpaceAlliance

Posterul oficial al actiunii
« Ultima Modificare: Octombrie 04, 2010, 08:21:51 p.m. de s.p.a.c.e »
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

Offline s.p.a.c.e

  • Experimentat
  • ***
  • Mesaje postate: 972
  • Popularitate: +37/-0
    • Space Alliance
Re: SpaceAlliance.ro : Primul portal romanesc de tehnologii aerospatiale
« Răspuns #292 : Octombrie 15, 2010, 12:27:08 p.m. »
China din nou in prim planul lansarilor spatiale

 Pe 22 septembrie relatam despre lansarea satelitului Yaogan 11 de la baza spatiala Jiuquan. La numai o saptamana de la aceasta putem vorbi deja despre o campanie intensa sustinuta de China, pentru ca in acest interval, alte doua lansari au avut loc.

Prima lansare despre care vorbim, Chang`e 2 este a doua sonda a Chinei spre Luna si a fost o investitie de 134 milioane de dolari a programului spatial chinez. Initial a fost construita ca o platforma de rezerva pentru Chang`e 1 in caz ca aceasta ar fi esuat, dar ulterior partea de instrumentatie stiintifica a fost substantial imbunatatita.
Plecata in mod simbolic vineri 1 octombrie o data cu sarbatorirea zilei nationale a tarii- la ora 10 :59 de la hangarul 2 al bazei spatiale Xichang, la bordul unei rachete Long March 3C, sonda va continua explorarile satelitului natural al Pamantului.
Perioada de transfer pentru orbita finala in jurul Lunii-una polara eliptica cu inaltimea variind intre 15 si 100 km si cu o perioada orbitala de 117 minute-va fi de aproximativ 5 zile (mai precis 112 ore) adica la jumatatea perioadei de transfer a primei sonde Chang`e 1 (12 zile). Acest lucru se datoreaza in principal vitezei de injectie orbitale marite a lansatorului CZ 3C fata de varianta CZ 3A folosita inainte, viteza ce a permis pentru prima data plasarea unui satelit chinez direct intr-o orbita de transfer spre Luna, fara a mai fi nevoie, ca pana acum de folosirea unui ‘fly-by’ in jurul Pamantului.
Conform scenariului, miercuri la ora 03:06 UTC manevrele de insertie orbitala au inceput vizand initial plasarea satelitului intr-o orbita eliptica inalta, pe urma alte 2 corectii urmand sa scada inaltimea orbitei.

Prima sonda spatiala chineza Chang’e 1, lansata, in data de 24 octombrie 2007 la bordul unui lansator Long March3, si-a indeplinit cu succes misiunea, prabusindu-se pe suprafata Lunii la 1.5 grade latitudine sudica si 52,36 grade longitudine estica.
Denumirea ei provine din mitologia chineza, reprezentand o zeita selenara antica.
Scopul misiunii ce a durat 16 luni a fost acela de a studia, in afara de obtinerea unor harti ale Lunii, capacitatea de ajustare a traiectoriei orbitale si gradele de libertate pe care si le poate permite o astfel de sonda in vecinatatea satelitului natural al Pamantului, lucru testat prin controlul de la distanta folosind 2 statii terestre: Qingdao si Kashi.

Noul satelit urmeaza sa culeaga pentru un minim de 6 luni (cu posibilitatea unei extensii daca lucrurile decurg bine) imagini de inalta rezolutie ale solului (1.5m-10m in functie de altitudine 15-100km, fata de 100m in cazul Chang`e 1 care zbura la 200 km altitudine) si sa pregateasca terenul pentru urmatoarea misiune Chang`e 3 care va zbura in 2013 (alegerea unor site-uri favorabile pentru coborarea unui robot lunar), si mai tarziu pentru misiunile cu echipaj uman.
Chang’e 2 este un satelit de 2480 kg dotat cu o noua camera HD stereo tip CCD. La bord se afla si doua spectroscoape in gama x si gamma care vor permite realizarea de investigatii cu privire la continutul si distributia unor elemente precum Al,Mg, Si, Ti etc in solul lunar.
Prin scanarea suprafetei Lunii cu ajutorul unui asa numit ‘Microwave Detector’ la frecventele de 3.0, 7.8, 19.35 si 37 GHz se vor putea colecta informatii suplimentare cu privire la proprietatile solului.
Sonda dispune deasemenea de detectori de particule solare si de ioni, care vor permite studiul influentei vantului solar la suprafata Lunii.
Pentru prima data, satelitul va aduce in prim plan folosirea comunicatiilor in banda X pentru misiuni ‘deep space’, tehnologie ce se intentioneaza sa fie folosita pe viitor si pentru alte misiuni spre Marte si Venus. Reteaua de sol va folosi in principal antenele din Kunming, Beijing si Urumqi (aflate sub tutela National Astronomical Observatories din China), dar un lucru interesant, va putea in egala masura sa comunice cu reteaua China Satellite Maritime Tracking &Control Department, ale carei nave Yuanwang 3,5 si 6 au instalate la bord sisteme de comanda si telemetrie compatibile.



A doua lansare s-a efectuat de la baza Tayiuan, miercuri 6 octombrie, ora 00:49 UTC folosind o racheta Long March 4B. Pasageri au fost 2 sateliti din clasa Shijian 6-o clasa destinata experimentelor spatiale, respectiv platformele 6G si 6H.
Acestia vin la 2 ani de la precedenta lansare (octombrie 2008) si vor zbura intr-o orbita cu altitudinea de 640 de km si inclinatia de 98 de grade.
Scenariul lansarilor satelitilor din clasa Shijian este clasic si se desfasoara la bordul rachetelor CZ-4B in zboruri duale. Primul zbor a avut loc in septembrie 2004 atunci cand au fost lansate platformele 6A si 6B, al doilea in octombrie 2006 cu platformele 6C si 6D si in sfarsit al treilea  de care aminteam mai devreme, in octombrie 2008 cu satelitii 6E si 6F.

Aceasta a fost a doua lansare a anului de la baza Tayiuan si a 11-a pe 2010 a programului spatial chinez.

Cei doi noi sateliti au fost construiti pentru China Aerospace Science and Technology Corporation de catre Shanghai Academy of Space Flight Technology, China Electronics Technology Corporation si Dongfanghong Satellite pe baza unei platforme CAST968, iar durata de viata ar trebui sa fie undeva la 2 ani.

Urmatoarea lansare chineza va avea loc cel mai porbabil pe 30 octombrie atunci cand se asteapta ca un nou satelit de navigatie din clasa Beidou 2-platforma cu indicativul 4G, sa fie pus pe orbita de o racheta CZ-3C, dupa ce precedenta lansare a unui satelit de acest fel a avut loc in iunie.



articol original SpaceAlliance
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

Offline s.p.a.c.e

  • Experimentat
  • ***
  • Mesaje postate: 972
  • Popularitate: +37/-0
    • Space Alliance
Re: SpaceAlliance.ro : Primul portal romanesc de tehnologii aerospatiale
« Răspuns #293 : Octombrie 21, 2010, 09:56:15 a.m. »
Seria Sirius se imbogateste cu un nou satelit de telecomunicatie

 In urma cu cateva zile a avut loc lansarea celei mai platforme a concernului XM Satellite Radio Holdings Inc.
XM-5 a fost construit de Space Systems/Loral in urma unui contract castigat in iunie 2005 si finalizat 3 ani mai tarziu decat se stabilise initial, iar lansarea a fost efectuata de International Launch Services.


Zborul a avut loc pe 14 octombrie la ora 18:53 si a folosit hangarul 24 al cosmodromului din Baikonur.
O racheta Proton in configuratia Breeze M a ridicat noul satelit intr-o orbita de transfer geostationara.
XM-5 este a cincea platforma din seria XM Satellite Radio, inceputa in 2001 cu satelitii XM-1 si XM-2 si continuata ulterior in 2005 (XM-3) si 2006 (XM-4).
Este pentru prima data cand s-a renuntat la platforma de baza Boeing 702 si s-a trecut la LS-1300S in aceeasi configuratie folosita si pentru satelitii EchoStar Satellite Services subsidiara concernului DishNetwork- adica Space Systems/Loral pe partea de proiectare/dezvoltare si ILS pentru lansare.

Compania ILS (International Launch Services) cu sediul in Virginia, SUA, si al carei actionar majoritar este compania ruseasca Khrunichev Space Center-constructorul rus al rachetei Proton, are drepturi de exclusivitate pentru comercializarea serviciilor de transport catre operatori de sateliti comerciali din intreaga lume.

Space Systems/Loral este o subsidiara a concernului Loral Space & Communications care detine in plus 64% din grupul Telesat Canada si 56% din grupul XTAR in care are ca partener concernul spaniol HISDESAT (fondat de Hispasat S.A si Spanish Ministry of Defence). Cu sediul in Palo Alto, California, SS/L si-a inceput activitatea cu mai mult de 50 de ani in urma si de atunci a reusit sa construiasca mai mult de 220 de sateliti pentru clienti comerciali sau guvernamentali din intreaga lume : APT Satellite, AsiaSat, Asia Broadcast Satellite, DIRECTV, DISH Networks, EchoStar, Globalstar, Hisdesat, Hispasat, Hughes Network Systems, ICO, Intelsat, Japan's Ministry of Transport and Civil Aviation Bureau, the National Oceanic & Atmospheric Administration (NOAA), Optus (SingTel), SatMex, SES, Thaicom, Sirius XM Radio, Telesat, TerreStar Networks, ViaSat, WildBlue Communications sau XTAR.
Anul trecut compania mama Loral Space & Communications a anuntat incasari de 1008 milioane de dolari, in crestere fata de 2007 (814 milioane) si 2008 (881 milioane) si un numar de 2400 de angajati permanenti si 150 de colaboratori.


Noul satelit, in greutate de 5984 kg va opera pentru aproximativ 15 ani de la slotul orbital 85.2 grade vest. Este dotat cu 2 antene de mari dimensiuni si are o putere minima generata de 19.5 kW. Zborul spre orbita a durat 9 ore si 12 minute si a fost unul complex incluzand parcarea initiala intr-o orbita circulara si apoi inca 4 manevre care au ridicat inaltimea orbitei si au redus inclinatia planului orbital.
La separarea de racheta, satelitul a fost plasat intr-o orbita GTO cu perigeul la 4235 km, apogeul la 35727 km si inclinatia de 22.84 grade.
In cele cateva zile scurse de la lansare satelitul –care a primit intre timp indicativul 37185- si-a folosit motoarele de la bord pentru corectia orbitala (circularizare si scaderea inclinatiei la 0), astfel ca in prezent el zboara intr-o orbita GEO fiind plasat la slotul orbital 80 grade vest.
Timp de o luna echipa de ingineri va efectua testele obisnuite de dupa lansare si va porni toate echipamentele de la bord, ulterior satelitul urmand sa fie mutat pe pozitia operationala finala la cateva grade longitudine departare. 

Aceasta a fost a noua lansare a unei rachete Proton in 2010 si a 62 utilizare a acesteia de catre ILS.

Racheta Proton, intrata in operare sub indicativul UR500 si-a facut debutul intr-un zbor din 16 iulie 1965. De atunci a reusit sa efectueze 360 de zboruri cu scenarii dintre cele mai complexe: a fost folosita pentru lansarea misiunilor rusesti interplanetare catre Luna, Marte, Venus si cometa Halley, a transportat incarcaturi catre statiile Mir in trecut si catre ISS azi si nu in ultimul rand a transportat sateliti comerciali si militari pe orbita.


Proton este o racheta de 58.2 m lungime si cantarind 705 tone in configuratie normala. Este echipata cu trei trepte motoare si un sistem de boostere, cu lungimea de 42.3 m si diamentrul variind intre 4.1 si 7.4 m. Acestora li se adauga sistemul aditional Breeze M care dezvolta o forta suplimentara de pana la 20 kN si care este echipat cu un sistem de stabilizare triaxiala, un sistem de navigatie si un calculator de bord, fiind direct raspunzator de calitatea injectiei orbitale a transportului. In cazul acestuia, cantitatea de combustibil incarcata depinde de specificul misiunii si este variata pentru a optimiza performanta zborului.
Prima treapta a rachetei este propulsata de 6 motoare de tip RD 276 care furnizeaza un total de 11 MN. Treapta a doua este alimentata de 3 motoare de tip RD 210 plus un motor de tip RD 211 furnizand o forta totala de 2.4 MN. Treapta a treia este propulsata de un motor de tip RD 213 cu forta de tractiune 583 kN, iar controlul si dirijarea zborului sunt realizate cu un sistem de avionica triplu redundant care comanda un motor de 31 kN cu 4 ajutaje. In aceasta echipare racheta este capabila sa inscrie intr-o orbita de transfer geostationara o masa de pana la 6360 kg.

Lansarea rachetei Proton va fi continuata pe 14 noiembrie cand la bord se va afla satelitul SkyTerra 1, in timp ce urmatorul satelit Sirius va fi platforma FM6 ce va zbura in 2011 (pentru conformitate trebuie amintit ca firma americana dezvolta in paralel ambele serii de sateliti XM si FM, acestia din urma avand o orbita eliptica inalta de tip Tundra 23975 km x 46983 km x 63.4 grade si putand astfel deservi extremul nordic american).

Fondata in anul 1992 si momentan evaluata la peste 6 miliarde dolari, XM Satellite Radio Holdings Inc, cunoscuta si sub brandul Sirius Satellite Radio, are sediul in Washington DC si are ca actionar majoritar Liberty Media Corporation care detine 40% din actiunile firmei.
Compania este axata in principal pe furnizarea de programe radio (in momentul de fata peste 130) catre 19.5 milioane de oameni de pe continentul american.
Servicii secundare au fost dezvoltate in doemniul informatiilor despre vreme, navigatie, trafic etc: SIRIUS Backseat TV™, XM NavTraffic®, SIRUS Traffic™, XM Nav Weather™ si SIRIUS Marine™.
In 2009 compania a avut incasari de 2.53 miliarde de dolari, in crestere cu 4% fata de 2008, fiind singura companie radio Americana in crestere economica.
In ciuda usoarei scaderi a numarului de abonati (257.000) incasarile medii pe abonat au crescut cu 2% ajungand de la 10.56 dolari in 2008 la 10.73 dolari in 2009.



articol original Spacealliance
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

blabla24

  • Vizitator
Re: SpaceAlliance.ro : Primul portal romanesc de tehnologii aerospatiale
« Răspuns #294 : Octombrie 24, 2010, 08:10:56 p.m. »
Voluntara Patricia Grava a postat articolul "China din nou in planul lansarilor spatiale".

Offline s.p.a.c.e

  • Experimentat
  • ***
  • Mesaje postate: 972
  • Popularitate: +37/-0
    • Space Alliance
Re: SpaceAlliance.ro : Primul portal romanesc de tehnologii aerospatiale
« Răspuns #295 : Noiembrie 01, 2010, 11:13:52 a.m. »
Reteaua Globalstar trece la faza a doua

 Compania Starsem, componenta a lui ArianeSpace, care opereaza rachetele Soyuz 2-1A din Kazakhstan, a reusit lansarea simultana a 6 sateliti pentru operatorul american de telecomunicatii Globalstar.

Soyuz 2 este aceeasi racheta care va fi operata pe viitor din Guiana Franceza  impreuna cu Ariane 5 si Vega.
Plecata pe 19 octombrie, la ora 17:10 UTC din Baikonur, racheta a reusit, dupa un zbor de aproximativ 100 de minute, sa injecteze cei 6 sateliti intr-o orbita de transfer cu altitudinea de 920 km si inclinatia de 52 de grade.
De aici folosind motoarele orbitale de la bord, satelitii isi vor creste inaltimea orbitei pana la orbita operationala- circulara 1410 km x 1410 km x 52 grade.

Dispusi in interiorul capsulei protectoare pe doua planuri- 2 sateliti in partea superioara si 4 sateliti in partea inferioara, noile platforme Globalstar au parasit pe rand lansatorul semnalele lor fiind receptionate cu succes de statiile de sol rusesti.

Satelitii fac parte din noua generatie Globalstar 2 si sunt construiti de compania franco-italiana Thales Alenia Space in urma unui contract semnat in 2006, care includea 48 de platforme si care avea o valoare de 660 milioane de euro, adica un pret mediu sub 15 milioane de euro pe satelit. In greutate de 700 kg, sunt echipati in total cu 32 transpondere avand posibilitatea de a comunica in benzile L,S si C. La durata de viata estimata de 15 ani, cele 2 panouri solare  genereaza un minim de 1.7 kW suficient pentru a acoperi consumul de energie.

Este o schimbare fata de prima generatie de sateliti Globalstar, care erau aproape la jumatatea greutatii de acum, mai precis 450 kg. Aceasta greutate redusa permitea lansarea la bordul versiunii clasice Soyuz a cate patru sateliti simultan, intre 1999 si 2007, Starsem efectuand 8 zboruri pentru Globalstar.
Acesti sateliti erau construiti de Space Systems Loral si aveau o durata de viata de 7.5 ani.

Zborul despre care vorbim acum este doar primul din cele 4 contractate pentru Globalstar 2, in total 24 de sateliti urmand sa se alature retelei si sa asigure continuitatea serviciilor de voce si date pana cel putin in 2025.

Imbunatatirea constelatiei era imperios necesara, in ultimul timp serviciile de comunicatie suferind din pricina degradarii fizice a vechilor sateliti. Din 2007 in urma scaderii performantelor antenelor in banda S, cei 400000 de utilizatori nu au putut folosi permanent serviciile de voce si comunicatii de date tip duplex, ci au trebuit sa foloseasca pagina web si instrumentele puse la dispozitie acolo de companie, pentru a-si calcula ferestrele de comunicatie.

Acest lucru este evident o improvizatie si un punct slab pentru operatorul american, mai ales ca multi dintre utilizatori vin din zona rurala unde nu au alta posibilitate de comunicatie in afara acestor servicii prin satelit.

Momentan constelatia acopera 80% din teritoriul Pamantului (mai putin zonele extreme cum sunt cei 2 poli) si opereaza semnale in tehnologia CDMA (Code Division Multiple Access) oricare din sateliti fiind capabil sa preia apeluri din aria sa instantanee de acoperire si sa il transmita mai departe din satelit in satelit pana cand una din platforme se afla in vecinatatea unui punct de transmisie terestru sau “gateway” (in acest fel se evita obstacolele de sol, in zonele problematice semnalul fiind transmis cu ajutorul segmentului spatial). Punctele de transmisie terestre sunt integrate cu retelele de date si voce locale, care preiau semnalul si fac restul operatiunii.
In comparatie cu satelitii geostationari, folosirea unei orbite LEO inlatura intarzierea si efectul de ecou al convorbirilor telefonice (ceea ce inseamna o calitate mai buna) si permite folosirea unor telefoane de dimensiuni mai mici.

Globalstar Inc este o companie cu clienti in peste 120 de tari, cu sedii in Covington, Louisiana si Milpitas, California si care incorporeaza subsidiarele Globalstar Mobile Satellite System si Globalstar Gateway Earth Stations. Pe langa segmentul spatial, firma americana mai detine un centru de comanda pentru operatiunile spatiale–SOCC (Satellite Operations Control Center), o retea de antene de sol –GDN (Globalstar Data Network) si  un centru de comanda al antenelor- GOCC (Ground Operations Control Center).
Globalstar Inc este succesoarea lui Globalstar LLC din martie 2006 atunci cand actionariatul a decis schimbarea numelui companiei. Aceasta din urma a preluat in aprilie 2004 activele lui Globalstar LP care isi declarase problemele financiare in anul 2003 si care intrase sub protectia legii falimentului.
Noile investitii masive incepute cum spuneam din 2006 prin comanda celor 48 noi sateliti sunt asadar parte a unui plan de management care ar trebui sa impulsioneze valoarea de piata si pe termen lung venitul companiei.
credit Globalstar



articol original SpaceAlliance
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

Offline bbb

  • Experimentat
  • ***
  • Mesaje postate: 587
  • Popularitate: +1/-0
Re: SpaceAlliance.ro : Primul portal romanesc de tehnologii aerospatiale
« Răspuns #296 : Noiembrie 01, 2010, 05:30:04 p.m. »
Am pus articolul.

blabla24

  • Vizitator
Re: SpaceAlliance.ro : Primul portal romanesc de tehnologii aerospatiale
« Răspuns #297 : Noiembrie 02, 2010, 08:03:42 p.m. »
Si articolul despre seria Sirius a fost postat.

Offline bbb

  • Experimentat
  • ***
  • Mesaje postate: 587
  • Popularitate: +1/-0
Re: SpaceAlliance.ro : Primul portal romanesc de tehnologii aerospatiale
« Răspuns #298 : Noiembrie 02, 2010, 09:03:09 p.m. »
Am pus articolul .
Acum mi-am dat seama de greseala pe care am facut-o. Am pus titlul de la articolul cu seria Sirius articolului preluat de mine, despre Globalstar. Am corectat acum titlul.

Offline s.p.a.c.e

  • Experimentat
  • ***
  • Mesaje postate: 972
  • Popularitate: +37/-0
    • Space Alliance
Re: SpaceAlliance.ro : Primul portal romanesc de tehnologii aerospatiale
« Răspuns #299 : Noiembrie 05, 2010, 05:53:19 p.m. »
O scurta retrospectiva a ultimelor evenimente spatiale

Saptamana trecuta a fost inca una deosebit de incarcata, cu lansari de sateliti atat din spectrul aplicatiilor comerciale cat si din cel al aplicatiilor militare.
Vom incerca asadar in acest scurt articol sa facem o recapitulare a acestor evenimente si sa vedem cateva detalii.

Prima lansare, de pe 27 Octombrie a marcat o noua misiune de alimentare a statiei spatiale internationale ISS. Un cargo Progress-M ce a purtat indicativul 08M, a parasit baza din Baikonur la bordul unui lansator Soyuz-U, avand la bord echipamente de rezerva, apa si alimente, pentru echipajul misiunii 25 aflat deja pe orbita. Cateva zile mai tarziu, astronautii de pe ISS au efectuat manevrele de andocare si au urcat cu succes la bordul cargoului.



Urmatoarea lansare a avut in prim plan racheta Ariane5 pe 28 Octombrie 2010. Folosita din nou in versiunea ECA, aceasta a facut uz de capacitatea sa speciala de a efectua lansari duale de sateliti masivi. De aceasta data la bord s-au aflat Eutelsat W3B al operatorului Eutelsat si BSat 3b al companiei japoneze B-SAT (Broadcasting Satellite System Corporation). Eutelsat W3B este un satelit de 5370 kg care incorporeaza o platforma Thales Alenia Space de tip Spacebus-4000C3. Timp de 15 ani ar trebui sa opereze 53 de transpondere in banda Ku si 3 transpondere Ka de pe o orbita geostationara. El trebuia sa inlocuiasca la pozitia orbitala 16 grade est, unul din satelitii defecti ai constelatiei Eutelsat- respectiv Eutelsat W2M care a fost lansat in decembrie 2008, dar care a suferit inca de la inceput cateva avarii tehnice nefiind capabil sa preia intreaga responsabilitate pentru care fusese proiectat. Lansarea aceasta nu a fost norocoasa pentru ca, in ciuda injectiei orbitale corecte, satelitul, care trebuia sa isi foloseasca motoarele de bord pentru manevre orbitale (pentru circularizarea, respectiv scaderea inclinatiei orbitei de transfer initiale), a subperformat. Aparent a fost o pierdere masiva de hidrazina, iar cateva ore mai tarziu, in ciuda faptului ca restul echipamentelor se aflau in parametrii nominali, Eutelsat a anuntat la Paris sfarsitul misiunii. Din fericire satelitul se afla sub protectia unei polite de asigurare care acopera lansarile, astfel ca, banii recuperati de la asigurator vor fi folositi pentru construirea unei alte platforme- dar oricum nu mai devreme de 2013. Acest eveniment va afecta probabil si operarea urmatorului satelit Eutelsat W3C care urmeaza a fi lansat in 2011 la bordul lansatorului chinez Long March si care in mod normal ar fi trebuit sa functioneze la 7 grade est, dar in conditiile de fata probabil ca va prelua traficul de la 16 grade est, un nod important pentru serviciile tv si video din Europa. Trebuie spus ca lansarile efectuate din China sunt atractive pentru operatorii comerciale prin prisma pretului, dar au dezavantajul ca intra sub influenta embargoului asupra transferului de tehnologie- producatorul fiind limitat in alegerile pe care poate sa le faca asupra componentelor. Celalalt satelit BSAT 3b, este al doilea satelit al companiei BSAT (dupa versiunea 3a lansata in august 2007) si va fi urmat in a doua jumatatea a lui 2011 de versiunea 3c. In greutate de 2060 kg, a fost construit de Lockheed Martin pe o platforma A2100A si va opera pentru 15 ani de la pozitia orbitala 110 grade est, 12 transpondere in banda Ku. Se estimeaza ca va deservi peste 90 de milioane de utilizatori HDTV din Japonia.



In sfarsit urmatoarele lansari despre care amintim aici, una din ele fiind si ultima din Octombrie, au adus in prim plan din nou China, foarte activa in ultima perioada. Prima, cea de pe 31 Octombrie a avut ca scop transportarea pe orbita a platformei G4 din seria de navigatie prin satelit BD 2 (Beidou 2). Lansat la ora 16:26 GMT de la baza spatiala Xichang, la bordul unei rachete Long March 3C, satelitul se va alatura celorlalte 3 platforme de acelasi fel, care zboara deja in spatiu. Aceasta lansare, a 12-a a anului, a stabilit si un nou record chinez, depasindu-l pe precedentul de 11 lansari intr-un an, record care data din 2008. Mai mult, la cateva zile distanta, pe 4 noiembrie, China a reusit sa plaseze cu succes un nou satelit-FY3C parte a seriei de observatoare meteo Feng Yun 3 care zboara in orbite polare 806 km x 810 km x 98.8 grade, in jurul Pamantului.



Ultima lansare despre care vom aminti aici a fost facuta de Rusia pe 2 noiembrie de la cosmodromul din Plesetsk. Satelitul Meridian 3 a fost lansat ca si predecesorii sai (Meridian 1 in decembrie 2006 si Meridian 2 in mai 2009) la bordul unei rachete Soyuz 2 1a Fregat tintind o orbita Molniya 900 km x 39000 km x 65 grade.



Copyright © SpaceAlliance.ro, 2010

articol original SpaceAlliance
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale