Ştiri:

Vă rugăm să citiţi Regulamentul de utilizare a forumului Scientia în secţiunea intitulată "Regulamentul de utilizare a forumului. CITEŞTE-L!".

Main Menu

SpaceAlliance.ro : Primul portal romanesc de tehnologii aerospatiale

Creat de Adi, August 06, 2008, 11:33:55 PM

« precedentul - următorul »

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

s.p.a.c.e

Este in regula. Am inregistrat sugestia pentru viitoarele articole. Ceea ce doresc sa mai adaug este ca genul acesta de stiri sunt larg expuse pe multe canale fie ca este vorba de articole in engleza sau in romana, de obicei abordarea fiind una medie accesibila atat redactorului cat si cititorilor.
Articolele noastre sunt scrise pe un nivel mai avansat (fara pretentia intrarii in amanunte tehnice) dar in ideea de a completa informatiile simple care se gasesc de obicei in articolele de presa de care aminteam mai sus. Detaliile tehnice si amanuntele sunt filtrate si comentate mai apoi intr-o maniera personala si asta cred ca le adauga un plus de interes si originalitate.
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

Adi

Da, sunt de acord ca articolele dvs au mult mai multe detalii tehnice scrise in cuvinte proprii si aceasta este foarte bine. Dar nu trebuie presupus ca cititorii a citit deja articolele respective in presa mare si acum citeste detalii suplimentare de la dvs. Trebuie sa ii spuneti si pe scurt intr-un paragraf despre ce e vorba, care este motivatia experimentului sau lansarii. Cu un astfel de paragraf articolele ar fi inca si mai bune.
Pagina personala: http://adrianbuzatu.ro

s.p.a.c.e

Ok. Multumim pentru sugestie si o sa tinem cont de ea pe viitor.
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

s.p.a.c.e

Proiecte Cubesat- Experimentul E-St@r

E-St@r sau in traducere libera "Educational SaTellite @ politecnico di toRino" este unul din satelitii Cubesat care a fost acceptat impreuna cu Goliat-ul romanesc la bordul rachetei europene Vega in zborul ei inaugural care va avea loc la sfarsitul anului 2010.

Construit ca un program educational sub coordonarea universitatii din Torino, satelitul a fost finantat de "Italian Ministry for University and Research" in cadrul unei initiative mai largi ce vizeaza realizarea unei constelatii de nanosateliti dezvoltati de mai multe universitati din Italia.

Prin analogie trebuie amintit si ca Romania intentioneaza sa urmeze aceeasi linie, Rosa (agentia spatiala romana) anuntand public continuarea programului Goliat printr-o formatie de nanosateliti.

Construit pe baza de voluntariat in laboratoarele universitatii torineze, dar beneficiind de suportul activ al industriei aerospatiale din Italia, e-st@r va viza in primul rand testarea unor materiale si componente comerciale ieftine precum si dezvoltarea si probarea in conditiile din spatiu a unui sistem activ de control al satelitului (Attitude Determination and Control Subsystem) bazat pe clasicele "magnetic torquers" de aceasta data intr-o varianta miniaturizata impusa de dimensiunile reduse ale satelitului (un cub cu latura de 10 cm si greutate 1 kg).

Pe langa acestea satelitul va dispune si de un sistem de senzori care va achizitiona date in timp real si le va transmite microprocesorului de bord pentru interpretare- in cadrul unor rutine software care reflecta algoritmii de control (IMU-inertial measurement unit, senzori solari, magnetometre).

Un control activ al platformei, care sa ii asigure stabilitatea si orientarea in directia dorita pe orbita, este una din cerintele vitale de care are nevoie orice misiune serioasa pentru realizarea experimentelor stiintifice. Din pacate, in cazul platformelor nano-cum sunt Cubesat-urile- acest lucru este neglijat sau este implementat intr-o versiune minimalista, deci dezvoltarea unui sistem capabil sa indeplineasca aceste cerinte ar fi un mare pas inainte.

Proiectantii italieni si-au impartit softwareul de bord in trei scenarii de lucru (asa numitele moduri de operare): "basic mode" (atunci cand satelitul monitorizeaza conditiile propriilor subsisteme si transmite doar semnalul de contact), "ADCS mode" (in care satelitul in urma citirii informatiilor furnizate de senzorii de bord este capabil sa isi controleze propria pozitie de zbor prin calcularea corectiei si comandarea sistemului activ de "magnetorquers" fie ca vorbim de compensarea rotatiei dupa desprinderea initiala de racheta sau in cazul operarii nominale de stabilizarea zborului) si in sfarsit "RX-TX mode" (un mod care asigura comunicatia bidirectionala cu statia de sol -telemetrie dinspre satelit spre statie si telecomenzi dinspre statie spre satelit).

Asa cum aminteam anterior e-st@r urmeaza sa fie incarcat la bordul lui Vega intr-unul din dispozitivele speciale de lansare "CubeSat deployment systems P-PODs" (niste tuburi ce integreaza/adapteaza platformele Cubesat in structura rachetei) din care nanosatelitii vor fi mai tarziu proiectati intr-o orbita cu inclinatia de 71 de grade, apogeul la 1447 km si perigeul la 354 km.

Pe durata zborului toti satelitii vor fi inactivi (calculatorul de bord oprit) iar restrictia de emisie radio se va intinde 15 minute dupa ce desprinderea de racheta va avea loc.

Dupa 30 de minute de la separare va fi permisa desfacerea antenelor sau a altor echipamente care au stat pliate in timpul ascensiunii orbitale, si sistemele de comunicatie vor putea fi folosite la putere maxima.

Ceea ce este interesant este ca la acest moment, datorita lipsei unui scenariu final de zbor si datorita faptului ca satelitii vor fi trimisi pe rand pentru a evita ciocnirea, Vega nu garanteaza o valoare fixa a vitezei de rotatie imprimata dupa lansare si nici conditile in care se vor gasi satelitii la intrarea pe orbita (daca vor fi in conditii de iluminare sau de eclipsa). Din acest punct de vedere a fost recomandat ca toate echipele proiectante sa aiba in vedere situatia cea mai nefavorabila (traversarea unei eclipse totale dupa pornirea automata a sistemelor de bord).

credit Universitatea Politehnica din Torino
video Goliat
articol original Space Alliance
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

bbb


s.p.a.c.e

Prima ratare spatiala a anului 2010

Asa cum anuntam intr-un articol de anul trecut, India, care are ambitii de a accede in grupul elitei spatiale mondiale, face in continuare eforturi mari pentru a isi pastra trendul ascendent si a recupera distanta tehnologica care inca o separa de SUA si Rusia.

Cu un buget in continua crestere (circa un miliard de dolari pe an) finantat din resurse proprii si din prestarea de servicii de lansare pentru alti operatori internationali, cu mai mult de 16.000 de ingineri mobilizati direct in cercetare/proiectare/infrastructura si cu un program ambitios al carui varf de lance sunt trimiterea pana in 2015 a unor astronauti in spatiu si pana in 2020 a unui echipaj uman spre Luna, India prin actiunile agentiei nationale ISRO (Indian Space Research Organization) incearca sa depaseasca problemele tehnologice inerente unei agende atat de incarcate.

In primul rand sa rezolve problema lansatorului- problema spinoasa de care depinde in mare masura viitorul programului spatial indian, iar dezvoltarea unei game de rachete proprii care sa acopere toate segmentele si tipurile de misiuni spatiale a fost vazuta inca de la inceput, de indieni, ca o directie strategica.

Momentan India detine PSLV sau Polar Satellite Launch Vehicle -o racheta de 294 tone, cu patru trepte ce combina combustibil lichid si solid si este capabila sa lanseze o incarcatura de 3200kg intr-o orbita joasa (LEO) sau 1600kg intr-o orbita sun-synchronous (SSO). Din aprilie 2008 detine si recordul in materie de lansari simultane- cu 10 sateliti lansati in acelasi timp.

Cea mai importanta insa, prin prisma capacitatii de transport si a perspectivelor pe care le deschide este insa seria GSLV unde se spera trecerea de la actuala versiune GSLV-Mark1 la noua versiune GSLV-Mark2 (capabila sa trasnporte 5 tone intr-o orbita joasa LEO) si mai tarziu la GSLV-Mark3 (cu o capacitate undeva la 13 tone pentru o orbita LEO).

Actuala GSLV sau Geosynchronous Satellite Launch Vehicle este o racheta cu o masa de 402 tone, beneficiind de o constructie in 3 trepte ce combina combustibil solid si lichid. Este in serviciu din anul 2001, cu 5 lansari la activ dintre care 4 au fost reusite, iar una a esuat din cauza unei defectiuni de fabricatie a unei componente (trebuie amintit de esecul complet din iulie 2007 atunci cand s-a pierdut satelitul Insat 4C si de semiesecul din septembrie 2007 atunci cand datorita unei nefunctionari in totalitate a ultimei trepte satelitul inlocuitor Insat 4CR a fost pus intr-o orbita mai joasa decat cea dorita -dar mutat mai tarziu prin propriile motoare pe orbita geostationara dorita).

video GSLV Mark1

Are o capacitate de transport de 5000kg pentru o orbita joasa (LEO) si de respectiv 2200kg pentru o orbita de transfer geostationara (GTO).
Succesoarea din aceasta serie este racheta Mark 2 prevazuta initial sa isi inceapa testele cu primul zbor in 2009 si care se astepta sa intre in functiune pentru lansari comerciale undeva in 2010-2011, dar care iata a fost amanata datorita dificultatilor tehnice intampinate.

Este o generatie complet noua, care pe langa faptul ca va extinde posibillitatile actualei GSLV va oferi deasemenea o injumatatire a costului de lansare. In plus daca rezultatele obtinute vor fi satifacatoare versiunea Mark3-produsul matur al seriei, va oferi suportul tehnic al programului de zbor in spatiu cu echipaj uman, pe care India va incerca sa il perfectioneze incepand cu anul 2015, noua racheta urmand sa stea la baza viitoarelor lansari. Pentru consecventa, trebuie amintit ca acest program a inceput in anul 2007 cu zborul asa numitei Space Recovery Capsule, o capsula de 550kg din care va fi derivat viitorul vehicul orbital ce va fi capabil sa transporte 2 astronauti pe o orbita LEO cu altitudinea de 400km. Intregul program va costa India in jur de 2.2 miliarde de dolari.

Ce este asadar nou la aceasta versione GSLV? India are de ceva vreme un parteneriat extins cu Rusia care ar trebui sa ii asigure suportul pentru intrarea in randul natiunilor capabile sa trimita astronauti in spatiu. Acordul a fost semnat cu Roskosmos in decembrie 2008 cu ocazia vizitei lui Medvedev in India si continua traditia cooperarii bilaterale incepute in 1984 cu zborul primului astronaut indian (la bordul capsulei spatiale Salyut). Pe langa sprijinul logistic pe care se spera sa se obtina in urma acestui acord, un alt zbor de pregatire al unui astronaut indian se va desfasura la bordul unei misiuni Soyuz in 2013.
Colaborarea nu se opreste insa aici ci s-a materializat pana acum si prin sprijin tehnic pentru motoarele rachetelor indiene-vorbim acum in principal de treapta a treia a rachetei GSLV.

Aceasta, un motor de tip -KVD-1M, furnizata pana acum de Rusia de la racheta Proton, va fi inlocuita cu un motor de constructie proprie cryogenic (CS).

Vechiul motor rusesc functiona pe baza de oxigen si hidrogen lichid si a fost vandut la inceputul anilor 90, imediat dupa destramarea URSS, in numar de 7 bucati catre India dintre care cum spuneam 5 au zburat deja (si numai 2 au ramas in stoc ca rezerva pana la intrarea in functiune a noului motor indian). Mai tarziu datorita regulatiilor de transfer de tehnologie care au aparut pe plan mondial India a fost fortata sa ia decizia dezvoltarii unui motor indigen, nemaiputand cumpara componente rusesti. Dezvoltarea acestuia in laboratoare a durat insa mai mult de 18 ani.

Motoarele cryogenice sunt mult mai eficiente decat solutiile conventionale dar pe de alta parte implica solutii de proiectare si constructie complexe datorita temperaturilor scazute pe care le implica si stresului termic si structural asupra componentelor.
Separat de inlocuirea motorului treptei trei vor aparea probabil mici modificari structurale si la treptele inferioare ale lansatorului pentru imbunatatirea performantelor lor.

Zborul acesta trebuia sa fie primul test al noii rachete si se spera ca va confirma asteptarile si va depasi temerile cu privire la siguranta care s-ar putea realiza prin folosirea unui lansator obisnuit de sateliti la incarcaturi care includ echipaj uman.

Iata ca in sfarsit. astazi 15 aprilie India a efectuat zborul de test pentru a analiza comportarea ultimei verigi din programul sau de lansatoare-GSLV Mark 2, test care dupa anumite surse ar fi costat agentia spatiala indiana in jur de 75 de milioane de dolari.
Incarcatura de test de la bord trebuia initial sa cuprinda 2 sateliti: TAUVEX-2 (Tel Aviv University Ultra Violet Explorer) un satelit de provenienta israeliana si GSAT-4 un asa numit "technology demonstrator" construit in India.

Ulterior, datorita temerilor privind masa pe care racheta ar fi fost capabila sa o transporte pe orbita, pentru mai multa siguranta partea israeliana a preferat retragerea acestuia de la lansare astfel ca unica incarcatura a ramas GSAT-4.
Acesta, cu o masa de 2180 kg, era construit pe un bus de tip I-2K si dispunea de mai multe transpondere in banda Ka, C, L1 si L5. Avea ca scop testarea unui nou sistem de stabilizare orbitala folosind giroscoape miniaturizate si propulsie electrica, si in plus trebuia sa contribuie la experimentele legate de semnalele de navigatie prin satelit ce ar trebui introduse in viitorului apropiat in uzul aviatiei civile.
Durata de viata estimata era de 7 ani si trebuia sa opereze dintr-o orbita geostationara.

Plecata de la padul 2 al centrului spatial Satish Dhawan Space Center din Sriharikota la ora 10:57 GMT, racheta a folosit timp de aproximativ 2 minute si jumatate puterea celor patru boostere de tip Vikas si a motorului cu combustibil solid din prima treapta.
Treapta a doua a pornit imediat pe urma si a ars inca aproximativ 2 minute, lasand racheta la altitudinea de 140 km.

A urmat aprinderea treptei a treia care ar fi trebuit sa functioneze pana la T0+00:16:47 iar 15 secunde mai tarziu ar fi trebuit sa aiba loc separarea satelitului si intrarea acestuia intr-o orbita de transfer geostationara cu apogeul la 35400 km.

Prin folosirea motoarelor de bord acesta ar fi trebuit sa realizeze mai multe manevre orbitale de circularizare a orbitei, destinatia finala fiind slotul orbital 82 de grade est deasupra Ecuatorului, o pozitie care ii asigura acoperirea permanenta a teritoriului indian.
Din nefericire lucrurile nu au decurs conform planului initial astfel ca imediat dupa pornirea motorului 3, la o altitudine de 140 km si la o viteza de croaziera de 17.700 km/h, inginerii care monitorizau telemetria din centrul de comanda au constatat ca racheta deviaza dramatic de la traiectoria dorita si cateva minute mai tarziu, in urma reintrarii in atmosfera, la 65 de km altitudine si circa 1600 de km de locul de lansare (deasupra Oceanului Indian), legatura s-a intrerupt brusc confirmand esecul misiunii.

Deocamdata nu se stiu cauzele acestui incident dar din traiectoria rachetei se speculeaza ca cele doua motoare vernier de control, care in mod normal ar fi trebuit sa controleze fin traiectoria si sa o stabilizeze, nu si-au facut datoria (fie ca nu au pornit deloc fie ca au subperformat astfel incat corectia livrata a fost insuficienta).

Dupa analizarea in amanuntime a tuturor datelor furnizate de racheta in timpul ascensiunii, o echipa special costituita va stabili cu exactitate ce anume nu a functionat corect astazi si va lua masuri pentru remedierea acestor defectiuni.

Oricum un nou zbor de test a fost anuntat in circa un an. In paralel vor continua eforturile pentru versiunea Mark3-care ar trebui sa intre in operare in 2012 si care va inlocui cele 4 boostere de start cu altele 2 mai mari, va introduce un nou motor pe baza de combustibil lichid pentru prima treapta, un motor restartabil pentru treapta a doua si va imbunatati performantele motorului cryogenic testat astazi.

Pe termen scurt, urmatorul zbor indian va avea loc pe data de 5 mai cu o racheta PSLV care va trasporta pe orbita satelitii CartoSat 2B,AlSat 2°,STUDSAT,CanX 4 si CanX 5.

credit ISRO

video zbor 15 aprilie

articol original Space Alliance
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

Adi

Multumim de articol, il vom publica. Din pacate insa, nici acum nu ati facut acel prim paragraf care sa raspunda pe scurt la cele 6 intrebari din jurnalism (cine a facut ce; unde si cand; cum si pentru ce). Daca ati face asa, ce bine ar fi pentru toata lumea. Dumneavoastra ati avea mai multi cititori si cei care vor citi doar sumarul vor ramane cu ceva. Asa titlul promite ca vom afla despre prima ratare spatiala pe 2010, apoi aflam ca India incearca sa creasca in aerospatiale si ca investeste tot mai mult si abia dupa jumatate de pagina, pe la mijlocul articolului aflam ca a avut o lansare spatiala esuata si aflam ce voiau sa lanseze, ce au pierdut, cat a costat, ce implicatii are aceasta. In jurnalism lucrurile se prezinta exact invers fata de stiinta. Se prezinta cele mai importante chestii la inceput. In cazul dvs, e suficient daca faceti un hibrid. Un articol stiintific, dar un sumar de 1 paragraf care sa raspunda pe intelesul tuturor la cele 6 intrebari din jurnalism. Asa va fi si mai bine pentru dvs, pentru cititorii nostri si pentru toata lumea. Munca dumneavoastra va fi mai cu folos.
Pagina personala: http://adrianbuzatu.ro

bbb

Buna.
Ma voi acupa eu de publicarea articolului, iar primul paragraf va suna cam asa: Dupa cum v-am anuntat in articolele anterioare, India devine din ce in ce mai activa in domeniul explorarii spatiale. Dar astazi, o racheta lansata de ei de la centrul spatial din Sriharikota a deviat dramatic de la traiectoria sa, ducand la esecul misiunii. Acesta este primul esec al unei misiuni spatiale din anul 2010. Detalii despre asta puteti citi mai jos.
De acum in colo, va rugam sa faceti un prim paragraf care sa sune ca o introducere, iar apoi sa tratati tema, mai in detaliu, in paragrafele urmatoare. Astfel, acel prim paragraf va starni mult mai mult curiozitatea cititorilor decat datele tehnice. Astfel articolele dumneavoastra vor avea mai multi cititori iar munca dumneavoastra va fi apreaciata de mai multa lume.

bbb


Adi

Bianca, este foarte bun sumarul tau, spune clar despre ca va fi vorba in articol. Mersi ca l-ai pus pe site.
Pagina personala: http://adrianbuzatu.ro

bbb


s.p.a.c.e

Rusia lanseaza un nou satelit de spionaj

Un nou satelit din clasa Kobalt-M a fost lansat de la cosmodromul Plesetsk pe 16 aprilie ora 15:00 GMT la bordul unei rachete Soyuz marcand prima lansare de la baza aerospatiala din nordul Rusiei si a treia lansare a unei rachete Soyuz in anul 2010.

Construit pe platforma Yantar 4KM2 noul satelit Cosmos 2462 este un satelit de spionaj dotat cu o puternica aparatura optica de
observatie-practic un telescop de mare rezolutie folosit de armata rusa pentru culegerea de informatii strategice cu privire la activitatile spatiale ale altor tari concurente si in paralel ca avanpost pentru alertarea sistemului de aparare national impotriva lansarii unor potentiale focoase active din alta parti ale globului.

Precedenta lansare a unui satelit similar din clasa Kobalt-M a fost acum aproape un an de zile cu satelitul Cosmos 2450, lansare despre care am relatat intr-un articol special la vremea respectiva. Acesta si-a terminat misiunea in iulie 2009, iar la vremea respectiva se vorbea ca ar fi fost ultimul din aceasta serie, dar se pare ca Rusia si-a schimbat inca o data planurile.

Dupa confirmarea succesului misiunii noul satelit a primit indicativul 2010-014A (sau NORAD 36511) si a fost plasat intr-o orbita specifica satelitilor Kobalt cu apogeul la 327 km, perigeul la 169 km si inclinatia la 67.2 grade.

Satelitii din clasa Kobalt sunt lansati periodic de armata rusa pe acelasi tip de orbita pentru culegerea de informatii. Seria Yantar sau Kobalt este foarte veche datand din anii defunctei URSS (1970) cu foarte multe clase derivate din aceasta platforma. Yantar 4K2M din care face parte si actualul Cosmos 2462 zboara din 24 septembrie 2004 (Cosmos 2410) si este astfel la cel de al saselea satelit plasat cu success (precedente lansari s-au mai efectuat in mai 2006-Cosmos 2420, iunie 2007-Cosmos 2427, noiembrie 2008-Cosmos 2445 si asa cum aminteam mai devreme aprilie 2009-Cosmos 2450).

Satelitii cu masa de 6.6 tone si diametrul de 2.7 m sunt destinati realizarii unor poze foarte detaliate asupra unor tinte de la sol. Aceasta se face printr-o stabilizare pe trei axe (folosind motoare de control) pentru o buna pozitionare catre obiectivele de la suprafata Pamantului.
Platforma este construita in jurul unui sistem optic mentinut la temperatura constanta in apropierea valorii 0 Kelvin pentru a inlatura perturbatiile termice si capabil sa realizeze poze la un unghi larg fata de traiectorie (+/-60 grade) si cu o rezolutie foarte ridicata.
Satelitul este in mare masura recuperabil- platforma principala foloseste tehnologia de reintrare in atmosfera a capsulelor spatiale rusesti.
Faza finala a unei astfel de misiuni inseamna recuperarea platformei principale care contine optica satelitului si filmul realizat in timpul observatiilor. Capsula principala este astfel fortata sa reintre in atmosfera si pe partea finala a zborului incetinita cu ajutorul unor parasute.

In general aceasta faza finala este extrem de spectaculoasa, similara fenomenelor naturale in care meteoritii traverseaza atmosfera Pamantului (aminteam in articolul de anul trecut de precedentul Kosmos 2445 care a aterizat la 53.41 grade nord si 55.18 grade est dupa o misiune de 101 zile si care a starnit curiozitatea localnicilor din satul apropiat alertati de zgomotul produs la aterizare).

Desi pare si este o tehnologie veche, aceasta ii asigura Rusiei, in conditiile unui buget sarac posibilitatea de a-si mentine active programele strategice.

articol original Space Alliance
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale


Adi

Pagina personala: http://adrianbuzatu.ro

s.p.a.c.e

Intelsat pierde pentru moment satelitul Galaxy 15

Pe 8 aprilie, intr-un comunicat oficial, compania Intelsat facea public faptul ca a pierdul controlul satelitului Galaxy 15 aflat la pozitia orbitala 133 grade longitudine vestica.

Incepand cu 5 aprilie, satelitul-aflat in orbita din octombrie 2005 si care avea o durata de viata estimata undeva pana in 2022- nu a mai raspuns la comenzile operatorilor de la sol si nici nu a mai trimis pachetele de telemetrie, in pofida faptului ca serviciile de telecomunicatii functioneaza nominal.

Galaxy 15 este construit de compania Orbital Sciences Corporation aceeasi care a mai furnizat inca 5 sateliti asemanatori pentru Intelsat.

Este realizat ca si predecesorii pe o platforma STAR 2 considerata de producator mai usoara, mai compacta si mai ieftina fata de cele oferite de companiile concurente si nu in ultimul rand cu capacitate modulara-fiind capabila sa gazduiasca cele mai multe din configuratiile de comunicatie existente astazi pe piata.

Satelitul are o greutate de 1892 kg, beneficiind de aportul a doua panouri solare amplasate de o parte si de alta a platformei, fiecare alcatuit din 4 elemente bazate pe tehnologia Ga-As. Energia generata este inmagazinata in doua sisteme de baterii Li-Ion cu capacitatea de 4840 Wh.

Stabilizarea se realizeaza triaxial cu ajutorul unui sistem de propulsie monopropellant bazat pe idrazina iar pentru manevrele orbitale se foloseste un sistem bipropelant.

Echipat cu 24 de transpondere in banda C si cu un transponder in banda L, satelitul furnizeaza servicii media pentru operatorii din America de Nord si respectiv Autoritatea Aeronautica Americana.

Pentru a preintampina posibile intreruperi in reteaua Intelsat, compania a decis mutarea temporara a unei platforme mai vechi Galaxy 12, lansat in aprilie 2003 si echipat aproape identic cu 24 de transpondere in banda C (dar fara transponderul in banda L folosit pentru aviatia commerciala)- de la slotul orbital 123 grade vest la 133 grade vest.

Instalat in noua pozitie inca din 14 aprilie, acesta a preluat sarcinile platformei defecte pana la investigarea problemei tehnice si solutionarea ei.

Aparent vina pentru acest incident apartine conditiilor meteo din perioada 3-5 aprilie (mai multe detalii in linkurile de mai jos).

detalii conditii meteo 3-5 aprilie
detalii conditii meteo 3-5 aprilie

Trebuie amintit ca in trecut varfurile de activitate solara au afectat mai multe platforme geostationare costruite de compania Orbital, deci acesta nu ar fi primul incident de acest fel.

Teoretic, defectiunea ar putea fi localizata fie la nivelul decoderului antenei fie la nivelul procesorului de bord care sub influenta unui flux energetic ridicat ar putea avea software-ul corupt.

In mod normal, echipa de control va incerca pentru inceput –dupa ce satelitul va fi scos din circuitul serviciilor nominale- resetarea circuitelor de bord prin transmiterea unor comenzi speciale care nu sunt decomutate de decoderul antenei ci sunt executate direct la nivel hardware.

Daca problema va persista si dupa aceasta reinitializare- se va comanda o descarcare a imaginii software-ului de bord, aceasta urmand sa fie analizata la sol pentru gasirea unor eventuale erori. In paralel vor fi efectuate bineinteles investigatii amanuntite si asupra caracteristicilor fizice ale electronicii pentru a vedea daca aceasta nu a fost afectata la nivel hardware de fluxul solar.
Indiferent de rezultatul investigatiei, probabil ca totul se va termina printr-un "upload" software adica instalarea unei versiuni noi care ar trebui sa corecteze problema.

In orice caz, asa cum este obisnuit in aceasta industrie, compania mama Intelsat nu va avea de suferit pentru ca toate platformele sale sunt asigurate.

Intelsat este una dintre cele mai mari companii de profil si un pionier in domeniu (trebuie amintit ca in 1965 Intelsat a lansat primul satelit comercial de telecomunicatii din lume) ce furnizeaza inca de la fondarea in anul 1964 servicii prin satelit, incluzand aici telecomunicatii, media - servicii video, de date si de voce in aproximativ 200 de tari, pentru aproximativ 1800 de clienti.
De atunci Intelsat si-a inscris numele de mai multe ori in istorie prin realizarile tehnice- spre exemplu in 1969 cand se stabilea prima transmisie tv directa la nivel global a aselenizarii misiunii Apollo 11 sau in 1974 cand se puneau bazele primei retele internationale de comunicatii digitale prin satelit.

Cu o flota moderna ce numara aproape 50 de sateliti si 8 statii de sol, cu un personal de 1100 de oameni si cu birouri in Brazilia, China, Franta, Germania, India, Singapore, Africa de sud, Emiratele arabe unite, Anglia si Statele Unite, Intelsat a inregistrat incasari de 2.4 miliarde de dolari la sfarsitul anului 2008, consolidandu-si pozitia pe piata telecomunicatiilor globale.

orbita satelitului

credit Intelsat & Orbital

articol original Space Alliance
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale