Ştiri:

Vă rugăm să citiţi Regulamentul de utilizare a forumului Scientia în secţiunea intitulată "Regulamentul de utilizare a forumului. CITEŞTE-L!".

Main Menu

SpaceAlliance.ro : Primul portal romanesc de tehnologii aerospatiale

Creat de Adi, August 06, 2008, 11:33:55 PM

« precedentul - următorul »

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

s.p.a.c.e

Satelitul european Rosetta pregatit pentru insertia in orbita finala

Saptamana aceasta pe 22 octombrie, satelitul european Rosetta a inceput pregatirile pentru cea de a treia si ultima calatorie in jurul Pamantului printr-o manevra de corectare a traiectoriei astfel ca atractia gravitationala sa fie folosita la potentialul maxim pentru imprimarea unei viteze care ar trebui sa inscrie sonda in traiectoria finala in apropierea cometei 67/P Churyumov-Gerasimenko.

Punctul culminant al acestui zbor in jurul Pamantului va fi insa abia pe 13 noiembrie la ora 08:45 cand satelitul va trece cu 13.3 km/s deasupra Oceanului Indian in sudul insulei Java la 109 grade est si 8 grade sud, urmand ca datorita influentei gravitationale viteza sa creasca cu 3.6 km/s.

In timpul acestui eveniment echipa stiintifica va folosi prilejul pentru a reporni instrumentele de la bord aflate in hibernare in aceasta perioada si pentru a putea studia sistemul Pamant-Luna.

Satelitul a fost denumit dupa celebrul artifact egiptean cu acelasi nume descoperit in 1799 de francezi in timpul campaniei lui Napoleon in Egipt si care a permis descifrarea hieroglifelor egiptene si intelegerea mai buna a acestei civilizatii.

Lansat pe 2 martie 2004 din Kourou/Guiana Franceza la bordul unei rachete Ariane 5G si avand o perioada nominala de operare de aproximativ 12 ani (pana in decembrie 2015), Rosetta este prima misiune proiectata sa orbiteze si sa aterizeze o sonda pe o cometa, respectiv 67P/Churyumov-Gerasimenko. Trebuie spus ca tinta initial dorita era cometa 46P/Wirtanen dar datorita intarzierii la lansare, misiunea a ratat sansa inscrierii in aceasta orbita astfel ca obiectivul a fost schimbat pentru cometa 67P/Churyumov-Gerasimenko.

Cum puterea actuala a lansatoarelor este limitata si nu a permis inscrierea directa a satelitului pe orbita dorita, s-a facut uz de o alta tehnica numita 'gravity assist' ce foloseste atractia gravitationala exercitata asupra unui corp ce trece in apropierea unei planete pentru a mari viteza orbitala.

Asa cum mentionam anterior, Rosetta a folosit de 3 ori aceasta tehnica in zboruri in jurul Pamantului (in martie 2005, noiembrie 2007 si acum in noiembrie 2009) si o data zburand in jurul lui Marte (in februarie 2007). Dupa intalnirea spectaculoasa cu asteroidul Steins anul trecut, secventa de zbor programeaza in continuare o intalnire cu asteroidul 21 Lutetia in iulie anul viitor, apoi in mai 2014 apropierea de cometa urmata de observatii de ansamblu in august 2014 si mai tarziu de trimiterea landerului aflat la bord spre nucleul cometei (noiembrie 2014). Sonda mama va insoti drumul cometei spre soare urmand sa treaca de asa numitul 'perihelion' (punctul cel mai apropiat de Soare din traiectoria cometei) in august 2015 si sa continue observatiile pana minim in decembrie 2015.

Ce inseamna asadar Rosetta din punct de vedere tehnic ? Satelitul principal are o forma dreptunghiulara (2.8 x 2.1 x2.0 m) in interiorul caruia au fost montate toate echipamentele electronice ce alcatuiesc subsistemele de bord si cantereste aproximativ 3 tone din care 1670 kg combustibil necesar propulsiei, 165 kg pentru instrumentatia stiintifica si aproximativ 100 kg pentru landerul Philae (din care 21 kg pentru instrumente).

Anvergura satelitului cu toate panourile solare desfacute complet ajunge pana la 14 m acestea acoperind o suprafata de 64 m patrati si generand o putere intre 395 W la o distanta de 5.25 AU si 850 W la 3.4 AU. Fiecare panou este compus din 5 segmente si este flexibil in sensul ca se poate roti la un unghi de +/-180 de grade fata de platforma in asa fel incat sa se alinieze perfect pe directia Soarelui si sa genereze cantitatea maxima de energie.

Satelitul este construit de contractorul principala Astrium GmbH din Germania (caruia i se adauga un numar de 50 de companii din 16 tari), pe o platforma Eurobus 2000 care foloseste un sistem de propulsie activ cu 24 de motoare, fiecare furnizand o forta de 10 N (2x8 pentru control al pozitiei in zbor si 2x4 pentru controlul orbitei).

Sistemul de control si stabilizare in zbor ce actioneaza pe toate cele trei axe, face uz in plus de 2 camere stelare, 3 giroscoape ('inertial measurement unit'), 4 senzori de achizitie a directiei solare ('solar acquisition sensor') si 4 asa numite 'reaction wheels' pentru micsorarea consumului de combustibil. La acestea se adauga cele 2 camere de navigatie 'Navcam'.

Datorita cerintelor specifice, in timpul observatiilor trebuie sa asigure functionarea autonoma (fara interventia solului) pentru perioade de pana la 2 zile. In plus limitele impuse sistemului sunt extrem de stricte : in timpul observatiilor (fie ca este vorba de asteroizi sau cometa) sau in momentul lansarii sondei eroarea de pozitionare nu trebuie sa depaseasca 0.05 grade, in timpul stabilirii contactului cu solul pozitionare antenei nu trebuie sa devieze mai mult de 0.15 grade iar in timpul manevrelor acuratetea nu trebuie sa coboare sub 99%.
Antenele de bord comunica in doua benzi: S-band (2GHz) si X-band (8GHz) cu puternicele statii de sol din New Norcia si Perth apartinand retelei ESTRACK.

Instrumentele gazduite la bordul satelitului principal sunt:
ALICE- ultraviolet imaging spectrometer
CONSERT- comet nucleus sounding experiment by radiowave transmission
COSIMA- cometary's secondary ion mass analyzer
GIADA- grain impact analyzer and dust accumulator
MIDAS- micro imaging dust analysis system
MIRO- microwave instrument for the Rosetta orbiter
OSIRIS- optical spectroscopic and infrared remote imaging system
ROSINA- Rosetta orbiter spectrometer for ion and neutral analysis
RPC- Rosetta plasma consortium
RSI- radio science investigation
VIRTIS- visible and infrared thermal imaging spectrometer

La randul sau sonda aflata la bord este echipata cu urmatoarele instrumente stiintifice:
APXS- alpha x-ray spectrometer
CIVA
CONSERT- comet nucleus sounding experiment by radio wave transmission
COSAC- cometary's sampling and composition experiment
MODULUS PTOLEMY
MUPUS- multi purpose sensors for surface and subsurface science
ROLIS- Rosetta Lander imaging system
ROMAP- Rosetta Lander magnetometer and plasma monitor
SD2- sample and distribution device
SESAME- surface electrical seismic and acoustic monitoring experiments

Costul proiectului la momentul lansarii era estimat undeva la 1 miliard de euro- bani alocati pentru studierea in detaliu a asteroizilor si cometelor ce tranziteaza sistemul nostru solar, marturii ale constructiei cosmice ce a dus la formarea planetelor si lunilor lor. Cometele sunt cele mai primitive obiecte din sistemul solar, obiecte formate la mari distante de Soare si care prin temperaturile scazute pe care le mentin pot ajuta oamenii de stiinta sa mearga inapoi in timp si sa inteleaga procesele fizice si chimice ce au dus la nasterea Pamantului si restului planetelor din sistemul solar.

In drumul sau spre cometa, Rosetta va tranzita la viteza relativa scazuta de doua ori centura de asteroizi dintre Marte si Jupiter, si prin aceasta va produce imagini si informatii despre masa, temperatura interna, densitatea si compozitia interna a acestora.
Satelitul principal va realiza analize sofisticate asupra prafului si gazului ce formeaza nucleul cometei. In orbita finala, va ramane la o distanta de cativa km de nucleul cometei pozitie de unde observatiile vor fi avantajate. Dupa analize amanuntite asupra corespondentei intre nucleu si restul regiunilor active de la suprafata, incluzand interactiunea fizica intre coada cometei si vantul solar, satelitul va face uz de sistemul de propulsie si se va apropia si mai mult de nucleu pana la o inaltime de 1 km si o viteza relativa de cativa cm/s de unde o data cu alegerea locului ideal va elibera sonda aflata la bord, iar aceasta va urma sa aterizeze la sol si sa se fixeze in acesta.

Landerul va urma sa furnizeze imagini la rezolutie ridicata si informatii cu privire la compozitia chimica a crustei si a eventualelor urme organice din gheata ce o acopera.
Pentru ca sistemul de transmisie al landerului este unul limitat de greutatea si volumul impus, datele vor fi transmise catre satelitul mama urmand ca acesta sa functioneze ca un releu si sa le transmita mai departe catre Pamant utilizand puternicul sistem de comunicatie aflat la bord.
Asa cum spuneam dupa aceasta etapa, satelitul principal va continua sa zboare atasat cometei in lungul sau drum spre Soare si mai apoi indepartandu-se de el.

Pentru evenimentul de la inceputul lunii noiembrie ESA a repus in functiune blogul oficial al misiunii unde toti cei interesati pot adresa intrebari echipei operationale sau se pot pune la curent cu ultimele evenimente:
http://webservices.esa.int/blog/blog/5

Ca un fapt amuzant trebuie amintit ca in noiembrie 2007 s-a iscat o ampla controversa dupa ce un astronom a identificat satelitul pe orbita ca un asteroid cu diametrul de 20 m dandu-i chiar si un nume oficial 2007 VN84 .Dupa calcularea traiectoriei alertat de zborul in apropierea Pamantului a transmis mesajul comunitatii astronomice, incadrandu-l in categoria asteroizilor cu potential crescut de a se ciocni de Pamant. Investigatiile ulterioare au aratat insa ca este vorba de satelitul Rosetta aflat in orbita in jurul Pamantului si nu de un asteroid care ameninta specia umana.

Model virtual al satelitului

video

Credit ESA
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

s.p.a.c.e

Noutati despre zborul inaugural al lansatorului european Vega

Conform ultimelor informatii oficiale furnizate de agentia spatiala europeana ESA, zborul inaugural al lansatorului european Vega- cel in care isi va face debutul si primul satelit romanesc, Goliat, va avea loc abia in noiembrie 2010.
Desi infrastructura tehnica din centrul spatial Kourou in Guiana Franceza este gata si asteapta noua racheta, va mai fi nevoie de o perioada intermediara pentru realizarea tuturor simularilor si testarilor software.



video Goliat

Aceste operatiuni se desfasoara incepand cu luna iulie a acestui an la facilitatile ESA din apropierea Romei. Ele includ simulari complete cu software-ul rachetei si sistemele avionice petru calificarea acestora si testarea tuturor scenariilor de zbor.
In particular se testeaza sistemul de control al tractiunii, sistemul de control al rotatiei si noua treapta a patra echipata cu un motor alimentat cu combustibil lichid. Aceasta este singura care nu a fost testate complet din toate cele 4 trepte ale rachetei (primele trei trepte alimentate cu combustibil solid trecand deja toate probele de sol).
Trebuie reamintit ca dupa efectuarea zborului inaugural Vega va mai trebui sa treaca inca alte 5 incercari de zbor inainte ca racheta sa fie complet acceptata pentru operare. Cum toate aceste zboruri au o doza crescuta de risc, ele au fost sponsorizate de ESA si integrate programului spatial european sub titulatura "Vega Research and Technology Accompaniment". Pe lista sponsorizarii se afla satelitii europeni ADM Aeolus, Lisa Pathfinder, constelatia Swarm si IEV (Intermediate Experimental Vehicle).
Revenind la zborul inaugural din noiembrie anul viitor, au aparut informatii noi cu privire la incarcatura ce se va afla la bordul rachetei. Astfel, daca initial se vorbea de o incarcatura formata din satelitul italian LARES si un grup de 9 sateliti de tip Cubesat, mai nou se pare ca acestora li se va adauga un alt experiment italian-satelitul ALMASAT.
Cine este asadar noul potential pasager la bordul Vega? Satelitul italian ALMASat (prescurtare de la ALma MAter SAtellite) este o misiune demonstrative dezvoltata incepand cu anul 1993 de Facultatea de inginerie din cadrul Universitatii din Bologna si care era initial programata pentru zbor in a doua jumatate a lui 2008 la bordul lansatorului rusesc Dnepr.
Almasat este o platforma de 12 kg construita pe o structura de aluminiu cu forma unei prisme. Satelitul este controlat activ printr-un sistem compus din asa numitele "magnetic coils" (3 cate unul pentru fiecare axa de orientare) plus o roata volanta. La acestea se adauga un sistem experimental de micro propulsie. Sistemul este completat de un magnetometru triaxial ce detecteaza directia si intensitatea campului magnetic, 4 senzori solari si bineinteles controlerul sistemului de mentinere a stabilitatii de tip ATMEL ATMega162. 
Ca si predecesoarele programe dezvoltate in Italia (Unisat1 si Unisat2) si Almasat dezvolta un concept modular capabil sa integreze pe viitor o gama larga de experimente stiintifice la un pret de constructie scazut.

Mergand inapoi la baza spatiala din Kourou trebuie spus ca in asteptarea rachetei Vega, ArianeSpace lucreaza si pe al doilea front si pune la punct ultimele detalii cu privire la integrarea rachetei Soyuz in flota operationala a companiei. Primele rachete Soyuz ST au parasit pe 6 noiembrie portul rusesc St. Petersburg urmand sa ajunga in Guiana Franceza pe 22 noiembrie.
Zborul inaugural Soyuz, sub titulatura ArianeSpace va avea loc in luna aprilie sau mai dar deocamdata nu se cunosc detalii cu privire la satelitul care va lua loc la bord. Cert este ca deocamdata exista 11 zboruri contractate pe viitor incluzand aici sateliti din constelatia Galileo si Globalstar.
Lansata din baza Kourou, in apropierea ecuatorului si beneficiind de un aport de viteza natural, Soyuz va reusi practic sa dubleze masa utila fata de lansarile clasice din Baikonur.
Pe viitor, programul va include imbunatatiri cuprinse in agenda Soyuz 2 (modificari substntiale a sistemului de control, marirea tractiunii treptei a treia si o noua capsula de transport cu volum sporit pentru incarcatura utila).

video Vega

articol original SpaceAlliance

credit ArianeSpace
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

Adi

Pagina personala: http://adrianbuzatu.ro

s.p.a.c.e

China lanseaza un nou satelit de observatii

Ieri miercuri 9 decembrie China a reusit cu success o noua lansare de la baza Jiuquan situata in nord vestul tarii. Un lansator de tip Long March 2D (cunoscut si sub denumirea CZ-2D sau ChangZheng)  plecat de pe rampa de lansare la ora 08:42 GMT a pus pe o orbita polara joasa un satelit de observatie din seria Yaogan "remote sensing" dezvoltata de China incepand cu anul 2006.

Atunci, pe 27 aprilie 2006 China lansa Yaogan 1 de la baza Taiyuan. Intre timp au mai fost lansati Yaogan 2 (pe 25 mai 2007), Yaogan 3 (pe 12 noiembrie 2007), Yaogan 4 (1 decembrie 2008), Yaogan 5 (15 decembrie 2008) si Yaogan 6 (22 aprilie 2009) despre care am relatat intr-un alt articol.

Aparent clasa Yaogan Weixng ce grupeaza toti satelitii "remote sensing" chinezesti a fost impartita in doua mari grupuri: o parte din sateliti din categoria "electro optical digital imaging" sunt lansati de la baza JSLC (Jiuquan) la bordul rachetelor CZ-2C/D pe cand cei din categoria "synthetic aperture radar imaging" sunt lansati de la baza TSLC (Taiyuan) la bordul rachetelor CZ-4B/C.

Prima categorie a derivat din mai vechea platforma FSW4 inlocuind captura de imagini pe suport film cu cea pe suport digital si asigurand o rezolutie la sol de 0.6-1 m.

Cea de a doua categorie este o platforma mare de peste 2.5 tone echipata cu panouri solare retractabile si un instrument SAR activ in domeniul microundelor ce produce imagini de inalta calitate indiferent de conditiile meteo de operare.

Asa dupa cum analizam in urma cu ceva timp intr-un alt articol, programul spatial chinez este unul extrem de ambitios si urmareste inscrierea tarii in elita tarilor care au aplicatii in domeniul aerospatial.

Oficial, satelitul construit de Academia de stiinte spatiale a Chinei, va fi destinat observatiilor stiintifice din spatiu in principal supravegherea fenomenelor de la sol si prevenirea dezastrelor naturale, dar datorita capacitatii optice instalate la bord si faptului ca este operat in exclusivitate de armata chineza, expertii cred ca va fi deopotriva folosit  pentru achizitia de imagini, cu alte cuvinte un satelit de spionaj.

Acesta a fost zborul cu numarul 5 a unei rachete Long March in anul 2009 (120 in lunga serie a lansatorului) si a marcat practic lansarea cu numarul 69 pe anul in curs, drept urmare noua lansare a primit indicatorul Norad 2009-069A iar noul obiect orbital numarul 36110.

Satelitul Yaogan 7 va avea o orbita eliptica cu inaltimea osciland intre 626 si 655 km si o inclinatie de 97 grade. La aceste caracteristici, perioada orbitala va fi de aproximativ 98 de minute.

orbita satelit
video lansare
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

Adi

Pagina personala: http://adrianbuzatu.ro

s.p.a.c.e

Seria observatoarelor in gama infrarosu s-a marit prin lansarea satelitului Wise

Seria observatoarelor in gama infrarosu s-a marit prin lansarea satelitului Wise astazi 15 decembrie.

Lansarea s-a efectuat de la baza Vandenberg la ora 14:09 GMT marcand al 92-lea succes consecutiv al unei rachete Delta 2 incepand cu mai 1997. Prima treapta a functionat timp de 4 minute si 39 de secunde, urmata de o ardere in doi timpi a treptei a doua. Aceasta a functionat initial pana la T0+10:26 aducand satelitul intr-o pozitie de parcare intermediara pe o orbita cu inclinatia de 97.5 grade, apogeul la 553 km si perigeul la 185 km. Cea de a doua corectie orbitala s-a facut printr-o scurta ardere de 8.5 secunde ce a avut loc la T0+51:40 urmata la T0+55:57 de separarea satelitului care a confirmat si succesul misiunii.

Intreaga secventa de zbor a fost coordonata cu ajutorul sistemului TDRS (Tracking and Data Relay Satellite System).

Timp de 16 zile satelitul va pastra protectia care acopera oglinda telescopului, iar intr-o luna adica la mijlocul lui ianuarie, dupa ce toate calibrarile instrumentale au avut loc, va incepe sa functioneze si sa livreze primele date stiintifice.

Wise sau "Wide field infrared survey explorer" a pornit initial in anul 2004 sub numele de NGSS ("Next generation sky survey") ca al saselea satelit din clasa Midex (Medium Class Explorer) ce urma sa fie dezvoltat de NASA si lansat la bordul unei rachete Taurus.
Ulterior lansatorul a fost schimbat in favoarea unei rachete Delta2 de tip 7320. Aceasta este echipata cu 3 boostere cu combustibil solid de tip GEM-40 si doua trepte active: un motor RS-27A pentru prima treapta si un motor AJ-10-118K-ITIP pentru treapta a doua. Configurata in versiunea de zbor 10C racheta este capabila sa transporte o sarcina de 2703kg in cazul unei orbite joase sau 1579kg in cazul unei orbite "sun synchronous".

Satelitul apartinand NASA va fi coordonat de JPL pe latura tehnica si de specialisti UCLA si Caltech pe partea stiintifica-o echipa care a fost implicate si in proiectele COBE/WMAP/Spitzer. Principalul contractor a fost divizia Ball Aerospace iar partea de instrumentatie stiintifica a fost construita de compania Space Dynamics Laboratory.

Intregul contract a costat agentia americana in jur de 320 de milioane de dolari si a fost dezvoltat in mai putin de 5 ani (in august 2004 proiectul a fost selectat de NASA dintre mai multe initiative similare iar in aprilie 2005 a inceput constructia propriu zisa).
Satelitul este construit in jurul unei platforme RS300 stabilizata pe trei axe si echipata cu panouri solare fixe asezate pe una din fete-cea care este expusa Soarelui si are rol si de scut termic. Are dimensiunile de 2.85m (inaltime) x 1.73m (diametru) si cantareste 661kg fiind realizata dintr-o structura de tip figure de Al.

Sistemul de control al stabilitatii trebuie sa asigure o pozitionare perfecta pentru observatii din aceasta cauza cerintele impuse sunt foarte stricte. El este echipat cu doua camere stelare montate in conjunctie de o parte si de alta a platformei in asa fel incat sa minimizeze efectul perturbatiilor induse de obiectele cu magnitudine vizuala mare aflate in vecinatatea satelitului (Pamant, Luna si Soare). Controlul activ se face folosind un sistem compus din 4 "reaction wheels".

Instrumentul include un telescop cu diametru de 40 cm conectat la 4 detectori in gama infrarosu fiecare continand 1 milion de pixeli. Telescopul contine 10 oglinzi curbe si 2 plate construite din aluminiu acoperit cu un strat de aur pentru a le mari caracteristica reflexiva. Una din oglinzi, asa numita "scan mirror" se misca in directia opusa miscarii satelitului la o viteza egala in asa fel incat sa compenseze efectul deplasarii si sa asigure o suprapunere perfecta a imaginilor succesive. Campul vizual astfel obtinut de sistemul optic este de 47 arcmin.

Cei 4 detectori functioneaza la lungimi de unda diferite (3.4, 4.6 si 12 µm cu o rezolutie de 6 arcsec si respectiv 22 µm cu o rezolutie de 12 arcsec) si dupa 4 scenarii prestabilite:"one frame", "one orbit", "two orbits" si "many orbits".

Detectorul in sine inglobeaza tehnologii de ultima generatie. Spre exemplu cele din gama 3.4 si 4.6 sunt realizate dintr-un aliaj de Te, Hg si Ca care sub influenta radiatiei luminoase de la stele elibereaza electroni ce sunt mai departe captati de electronica instrumentului. Detectoarele din gama 12 si 22 sunt bazati pe un semiconductor din Si dopat cu As.

Pentru ca Wise este destinat captarii radiatiei infrarosii provenite de la obiecte reci aflate in spatiu, este important ca atat telescopul cat si detectorii sa fie tinuti la o temperatura cat mai scazuta pentru a nu fi contaminati de propria emisie termica.
In acest sens cerintele impuse au fost stricte: 12K pentru telescop, 8K pentru detectorii in banda 12 & 22 si 32K pentru detectorii operand in benzile scurte 3.4 & 4.6.

Pentru a asigura aceste conditii de operare, atat telescopul cat si detectorii au fost plasati intr-un gigant termos- un sistem criostatic creat de compania Lockheed Martin si alimentat din doua rezervoare care contin hidrogen lichid. Temperatura este mai apoi reglata prin circularea elementului cryogenic printr-un sistem special de conducte sau in cazul in care se doreste incalzirea locala prin activarea unui sistem de termistori.

Wise va asigura o observatie completa a cerului sperandu-se crearea unui atlas in gama infrarosu dupa mai bine de 26 de ani de la predecesorul experiment efectuat de NASA in acest spectru-misiunea IRAS (Infrared Astronomical Satellite). In comparatie cu misiunile anterioare sensibilitatea a crescut de aproximativ 500 de ori fata de COBE (care observa in gama 3.5-4.9µm), iar in comparatie cu IRAS de aproximativ cateva sute de ori (12-25µm) (probabil cea mai buna caracteristica care reflecta saltul tehnologic este numarul de pixeli ai detectorului care a crescut asa cum spuneam de la 62 in cazul lui IRAS la 1 milion in cazul lui Wise). Datele catalogate de Wise vor fi folosite mai departe la viitoarea misiune JWST.

Cum se incadreaza insa noul satelit in gama observatoarelor in infrarosu deja aflate in orbita avand in vedere ca instrumentele sale sunt totusi modeste in comparatie cu alti sateliti? Wise este in primul rand un satelit din categoria "wide view surveyor" adica un "sky mapper" in sensul ca va genera observatii permanente complete asupra sferei celeste. Pe baza acestor informatii acumulate astronomii pot cere mai departe investigatii punctuale (asupra unei portiuni de cer ce le atrage interesul) cu instrumente mult mai puternice. Printre acestea si uriasul telescop aflat la bordul satelitului european Herschel.
Acesta este echipat cu o oglinda cu diametrul de 3.5 m adica de 4 ori mai mare decat predecesoarele telescoape in infrarosu si de 1.5 ori mai mare decat cea a lui Hubble.
Cu aceste caracteristici telescopul lui Herschel este capabil sa capteze spre exemplu de 12 ori mai multa radiatie luminoasa decat predecesorul ISO din care a fost inspirat.

Aceasta nu este singura diferenta fata de Wise ci mai ales spectrul folosit adica lungimi de unda ceva mai ridicate intre 60 si 670 µm.

In plus cele doua platforme au si orbite diferite: o orbita Lissajous cu amplitudinea de 800.000km in jurul punctului Lagrange L2 pentru Herschel si o orbita circulara "sun synchronous" cu inaltimea de 500 km in jurul Pamantului pentru Wise.
Orbitele Lissajous in jurul punctelor Lagrange sunt mai nou preferate celor in jurul Pamantului pentru ca asigura o stabilitate termica mult mai buna (mergand pana la cateva grade K fata de 30-40K in celalalt caz) si un drift al orbitei mai mic ( 0.1 AU/an pentru un observator in orbita heliocentrica). O misiune tranzitand L2 este insa mult mai costisitoare iar din punct de vedere al nisei acoperite (un observator spatial de rezolutie medie care sa inlocuiasca impedimentele observatiilor terestre) Wise a facut compromisul mergand pe o orbita LEO.

Wise va orbita asadar in jurul polilor urmand linia de separare dintre noapte si zi cu telescopul indreptat in directia opusa Pamantului spre spatiu. Partea expusa radiatiei solare va fi protejata de scutul termic in timp ce cealalta va beneficia de temperatura naturala scazuta indusa de conditiile de eclipsa.

Satelitul va avea aproape 15 orbite pe zi dintre care 4 vor fi folosite pentru descarcarea datelor produse de instrumentatia stiintifica.
Gravitand in jurul Pamantului si insotindu-l in orbita naturala in jurul Soarelui, satelitului ii va lua jumatate din perioada orbitala adica 6 luni pentru a realiza o harta completa a cerului. Spre comparatie rezerva criogenica de la bord este calculata la 10 luni ceea ce ar permite practic o dublare pentru inca jumatate din observatii.

Wise va gasi cele mai luminoase galaxii din Univers, va face observatii asupra celor mai apropiate stele de Soare, asupra asteroizilor si cometelor din apropierea Pamantului (se asteapta sa se descopere pana la 100.000 de noi obiecte), va permite studii despre evolutia planetelor sau formarea stelelor in galaxii, va face investigatii asupra stelelor foarte reci asa numitele "brown dwarfs"etc.

Cu o rata de achizitie de 1 imagine la fiecare 11 secunde, la sfarstul misiunii se asteapta ca Wise sa fi colectat un numar de 1.500.000 de poze acoperind intregul cer.

La 6 luni de la incheierea misiunii impusa de terminarea rezervei crigenice, primele date consolidate ar trebui puse la dispozitia astronomilor (prima versiune a mult asteptatului atlas infrarosu) urmand ca versiunea finala sa apara undeva la 17 luni dupa sfarsitul operarii.

video lansare

articol original SpaceAlliance
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

Adi

Pagina personala: http://adrianbuzatu.ro

s.p.a.c.e

Ariane 5 incheie anul 2009 cu un nou succes

Racheta Ariane 5 apartinand operatorului european ArianeSpace a incheiat anul 2009 cu un nou zbor reusit, al saptelea pe anul in curs si numarul 193 in lunga istorie Ariane inceputa in urma cu 30 de ani in urma.

Pasager la bord a fost satelitul militar Helios 2B parte a celei de a doua generatii a sistemului Helios-un program european care a costat in jur de 3 miliarde de dolari. In comparatie cu generatia precedenta, a crescut rezolutia imaginilor (pana la 50 cm la sol), numarul de imagini colectate pe zi si nu in ultimul rand sistemul de comunicatie de la sol cu satelitul este unul extins.
Noul satelit al carui cost se ridica la un milliard de dolari va fi sub comanda CNES in directa coordonare cu agentia DGA apartinand armatei franceze.

Franta detine rolul de leader in consortiul din care mai fac parte Spania, Italia, Belgia si Grecia. Revenita sub comanda presedintelui Sarkozy in NATO dupa 4 decenii de absenta Franta si-a definit strategia de viitor sub forma unei independente pentru planificarea operatiunilor militare care erau pana acum bazate exclusiv pe informatiile americane.

Pe termen mai lung (tinta este undeva in 2014) planurile franceze vor sa se alature celor ale partenerilor europeni astfel ca Europa va incearca sa isi construiasca propriul program militar prin reunirea in cadrul programului strategic MUSIS (Multinational Space-based Imaging System) a datelor colectate de satelitii Helios, SAR-Lupe si COMSATBw (apartinand Germaniei) si COSMO-SkyMed (apartinand Italiei).

Helios 2B este al 33-lea satelit militar lansat de o racheta Ariane si al patrulea din programul Helios dupa Helios 1A lansat in iulie 1995, Helios 1B lansat in decembrie 1999 si Helios 2A lansat in decembrie 2004.

Zborul V193 lansat pe 18 decembrie la ora 16:26 GMT a folosit versiunea GS a lansatorului avand o masa la lansare de 5954 kg impartita intre satelit (4200 kg) si sistemul de adaptoare la bord (1754 kg). O prima incercare de lansare a avut loc in Guiana Space Center la complexul numarul 3 pe 9 decembrie dar aceasta a fost abandonata dupa constatarea unei anomalii la sistemul de presurizare criogenic al rezervoarelor de oxigen lichid folosite de motorul principal.

Ariane 5 are trei versiuni constructive: GS, ES si ECA. Deosebirea majora consta in faptul ca versiunea GS foloseste un motor de tip Vulcain 1 pentru prima treapta in timp ce celelalte doua folosesc motoare de tip Vulcain 2.

Secventa de zbor a fost una clasica: pornirea motorului principal EPC H 158 Vulcain urmata la 7 secunde de aprinderea boosterelor alimentate de combustibil solid si plecarea rachetei de pe rampa.

Acestea au continuat sa propulseze racheta timp de inca 2:22 minute dupa care s-au detasat. Capsula protectoare a rachetei s-a desprins la T0+ 3:10 minute dupa traversarea atmosferei, urmata de momentul T0+9:38 atunci cand motorul treptei intai s-a desprins dupa terminarea combustibilului.

Ansamblul a continuat ascensiunea inca 16 minute sub tractiunea treptei a doua-motorul EPS VL 10 Aestus care la momentul T0+26:15 s-a oprit din functionare intr-o orbita polara "sun synchronous" la inaltimea de 680 km.
La T0+59:19 a avut loc separarea satelitului de treapta superioara a rachetei urmata imediat de achizitia primului semnal deasupra statiei din Perth, Australia.

Intreaga secventa de zbor s-a terminat la T0+1:15:29 atunci cand satelitul stabilizat si-a desfacut panourile solare confirmand faptul ca este in functionare nominala si inscris corect pe orbita. Noul satelit a primit identificatorul 36124.
Pentru echipa de ingineri de la sol va urma o alta perioada de trei luni, asa numita "commissioning phase" cand toate sistemele satelitului sunt setate pentru operare, instrumentele sunt calibrate etc totusi primele poze sunt asteptate nu mai tarziu de cateva zile.

Sistemele de detectie in infrarosu prezente la bord permit detectarea activitatii umane la sol cum ar fi deplasarea convoaielor de camioane sau activitatea reactoarelor nucleare.
Satelitul va fi capabil sa urmareasca tintele si noaptea dar mai putin in conditii de nori densi. Desi nu au fost date amanunte cu privire la capacitatile instrumentatiei de bord, se stie ca satelitul are o camera de inalta fidelitate construita de compania Thales-Alenia si o camera de medie rezolutie dar cu camp vizual larg folosita pentru cartografiere construita de EADS Astrium pe baza tehnologiei de la satelitul civil Spot 5.

Credit ArianeSpace & CNES


video lansare
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

Adi

Pagina personala: http://adrianbuzatu.ro

s.p.a.c.e

Nou satelit de telecomunicatii lansat de racheta Proton

Marti noapte 29 decembrie, in a zecea misiune pe anul 2009, racheta Proton a lansat de la hangarul 39 al bazei spatiale din Baikonur un nou satelit de televiziune din seria DirectTV. Compania ILS (International Launch Services) cu sediul in Virginia, SUA, si al carei actionar majoritar este compania ruseasca Khrunichev Space Center –constructorul rus al rachetei, are drepturi de exclusivitate pentru comercializarea serviciilor de transport catre operatorii de sateliti comerciali din intreaga lume si a realizat si aceasta lansare.

Incarcatura transportata pe orbita a fost DirectTV 12 al treilea satelit (dupa DirectTV 10 lansat in iulie 2007 si DirectTV 11 lansat in martie 2008) al companiei DirectTV Inc bazat pe platforma BSS702. Dezvoltat de compania Boeing cu care exista un parteneriat traditional inca din anul 1993, noul satelit este destinat sa deserveasca piata nord americana de televiziune pe segmentul HDTV-High Definition Television pentru o perioada de pana la 15 ani crescand capacitatea totala a operatorului peste 200 de canale HD nationale si 1500 de canale locale. Spre comparatie DirectTV transmite astazi numai 130 de canale nationale deci noul satelit va aduce o imbunatatire semnificativa de 50% in serviciile comercializate.

Boeing a mai construit pentru DirectTV pe platforma 601 satelitii DirectTV 1 (lansat pe 17 decembrie 1993), DirectTV 2 (lansat pe 3 august 1994), DirectTV 3 (lansat pe 9 iunie 1995) apoi mai tarziu pe platforma 601HP satelitii DirectTV 1R (lansat pe 9 octombrie 1999) si DirectTV 4S (lansat pe 27 noiembrie 2001).
In 2005 a pornit constructia unor noi sateliti bazati pe platforma 702 si astfel au aparut Spaceway 1 (lansat pe 26 aprilie 2005), Spaceway 2 (lansat pe 16 noiembrie 2005) si Spaceway 3 (lansat pe 14 august 2007).

Trebuie spus ca separat de satelitii dezvoltati de Boeing, compania DirectTV Inc are in custodie si sateliti construiti de cei de la Space Systems Loral SSL pe platforma LS1300.
Printre acestea DirectTV5 (lansat pe 7 mai 2002) si DirectTV6 (lansat pe 8 martie 1997)–construite initial ca Tempo1 si respectiv 2 pentru compania Tempo Satellites Inc (un consortiu format din Telecomunications Satellite Inc si Prime Star Inc).
In urma problemelor tehnice aparute la satelitul Tempo2 imediat dupa lansare (datorita unei furtuni solare o parte din panourile solare si  3 dintre transpondere s-au defectat) si a pierderii licentei de operare, compania Tempo Satellites Inc a intampinat dificultati financiare si a fost lichidata, activele celor doua companii fondatoare Telecomunications Satellite Inc si Prime Star Inc fiind preluate de AT&T si respectiv DirectTV Inc.

Continuand contractul cu SSL, DirectTV a intrat mai tarziu in posesia unor noi platforme DirectTV 7S (lansat pe 4 mai 2004), DirectTV 8 (lansat pe 22 mai 2005) si DirectTV 9S (lansat pe 13 octombrie 2006).

Cine este asadar noul satelit DirectTV 12? Noua platforma va avea o orbita geostationara si se va alatura lui DirectTV 10 aflat la slotul orbital 102.8 grade vest si lui DirectTV 11 aflat la 99.2 grade vest. Este vorba de un satelit masiv de aproximativ 6000 kg (din care 3700 kg de propelant) si dimensiuni nominale de 8 x 7.3 x 48.1 m atunci cand panourile solare sunt desfacute. In timpul lansarii satelitul pliat nu depaseste 8 x 3.7 x 3.3 m.
La bord sunt amplasate 32 de transpondere active in banda Ka TWTA (traveling wave tube amplifiers) si 12 transpondere de rezerva toate destinate serviciilor la nivel national.
Acestora li se adauga alte 55 de transpondere active in banda de frecventa Ka plus 15 transpondere de rezerva cu caracteristica de transmisie directionala.
Satelitul va comunica in banda Ka cu cele 6 statii de sol ce deservesc reteaua DirectTV si care vor realiza uplinkul. Pentru aceasta la bord se afla amplasate 11 antene: 2 antene masive cu diametrul de 2.7 m impreuna cu alte doua subreflectoare, 4 antene cu diametrul de 1.75 m pentru transmisia datelor, o alta antena cu diametrul de 1.62 m pentru receptia comenzilor de la sol si doua alte antene mai mici cu diametrul de 50 cm folosite pentru urmarirea pozitiei.
Sistemul de putere pentru un asemenea sistem complex trebuie sa fie unul serios si sa acopere intregul necesar la bord. Energia este generata folosind un sistem de panouri solare mobile constituit din 2 aripi fiecare continand 6 elemente. Celulele solare sunt construite pe tehnologia Ga As "ultra triple junction" si sunt capabile sa livreze 18kW la inceputul operarii si 16kW la sfarsitul duratei de viata (ceea ce constituie o degradare acceptabila pentru 15 ani).
Surplusul de energie este inmagazinat pentru perioadele de eclipsa in 59 de baterii NiH cu o capacitate de 328Ah.

Pentru o perfecta functionare satelitul este stabilizat triaxial cu ajutorul unui sistem de propulsie bazat pe un motor de corectie orbitala bipropelant furnizand 445 N si pe 4 motoare mignone (25cm) de corectie de atitudine in tehnologia XIPS (xenon ion propulsion system) dezvoltata de Boeing Electron Dynamic Devices Inc, o subsidiara a concernului Boeing. Conform producatorului acestea sunt de 10 ori mai eficiente decat sistemele clasice conducand la un consum mediu anual de numai 5 kg.
Racheta Proton, initial purtand indicativul UR500 si-a facut debutul intr-un zbor pe 16 iulie 1965. De atunci a reusit sa efectueze 350 de zboruri cu scenarii dintre cele mai complexe: a fost folosita pentru lansarea misiunilor rusesti interplanetare catre Luna, Marte, Venus si cometa Halley, a transportat incarcaturi catre statiile Mir in trecut si catre ISS azi si nu in ultimul rand a transportat sateliti comerciali pe orbita. Zborurile comerciale au inceput pe 9 aprilie 1996 cu satelitul Astra 1F, iar zborul de ieri a fost cel cu numarul 56 pentru ILS (al 9 lea pe anul 2009).
Proton este o racheta de 58.2 m lungime si cantarind 705 tone in configuratia nominala.
Este echipata cu trei trepte motoare si un sistem de boostere cu lungimea de 42.3 m si diametrul variind intre 4.1 m si 7.4 m.
Acestora li se adauga sistemul aditional Breeze M care dezvolta o forta suplimentara de pana la 20 kN si care este echipat cu un sistem de stabilizare triaxiala, un sistem de navigatie si un calculator de bord fiind direct raspunzator de calitatea injectiei orbitale a transportului. In cazul acestuia cantitatea de combustibil incarcata depinde de specificul misiunii si este variata pentru a optimiza performanta zborului.

Prima treapta a rachetei este propulsata de 6 motoare de tip RD 276 care furnizeaza un total de 11 MN. Treapta a doua este alimentata de 3 motoare de tip RD 210 plus un motor de tip RD 211 furnizand o forta totala de 2.4 MN. Treapta a treia este propulsata de un motor de tip RD 213 cu forta de tractiune de 583 kN iar controlul si dirijarea zborului sunt realizate cu un sistem de avionica triplu redundant care comanda un motor de 31 kN cu 4 ajutaje.

In aceasta echipare completa, racheta este capabila sa inscriere intr-o orbita de transfer geostationara o masa de pana la 6360 kg. DirectTV 12 se inscrie in limita accesibila rachetei Proton cu greutatea sa in apropierea valorii de 6 tone. Pentru acest tip de zboruri Proton trebuie pregatita special iar scenarul de zbor trebuie sa exploateze la maxim puterea motoarelor. Continuand aceasta idee trebuie amintit ca la vremea lansarii sale, predecesorul DirectTV 10 a fost cel mai mare satelit lansat vreodata cu Proton si a infirmat ingrijorarile referitoare la posibilitatile tehnice ale lansatorului.

Secventa de zbor de marti a fost asadar una complexa. Putin dupa miezul noptii, la ora 00:22 GMT racheta s-a desprins de pe rampa de lansare cu motoarele in tractiune maxima si accelerand incarcatura la viteze balistice. Prima treapta a functionat timp de 2 minute dupa care s-a separat de ansamblu. Treapta a doua a functionat pana la T0+00:05:26 urmata de ejectarea capsulei protectoare a satelitului si separarea treptei a treia la T0+00:09:36.
La momentul T0+00:11:50 controlul a fost preluat de modulul Breeze M care a imprimat un prim impuls pana la T0+00:15:51 aducand satelitul in orbita de parcare.
Dupa efectuarea unei orbite in jurul Pamantului, o data cu atingerea apogeului, treapta Breeze M a mai pornit de 4 ori (T0+01:05:58 – T0+01:23:15, T0+03:26:35 – T0+03:38:14, T0+03:40:31 – T0+03:46:16 si T0+08:51:25 – T0+08:57:43) realizand manevrele orbitale necesare pentru ridicarea succesiva a altitudinii, scaderea inclinatiei orbitei si transferul din orbita initiala circulara de parcare (cu apogeul la 273 km, perogeul la 133 km si inclinatia 48 grade), intr-o orbita intermediara (cu apogeul la 5000km, perigeul la 245 km si inclinatia 46.8 grade), urmata de o orbita de transfer (apogeul la 35816 km, perigeul la 405 km si inclinatia 45.6 grade) si mai apoi de orbita de transfer geostationara.
Separarea satelitului a avut loc la cateva secunde mai tarziu T0+09:10:00 adica 09:32 GMT cand satelitul a atins orbita de transfer dorita (apogeul la 35786 km, perigeul la 5120 km si inclinatia 20.7 grade).

Semnalul receptionat de statia de sol din Hartebeesthoek, Africa de Sud, a confirmat succesul noii misiuni. In urmatoarele zile motoarele satelitului vor face cateva manevre specifice pentru circularizarea orbitei si aducerea acestuia in pozitia orbitala dorita la 102.8 grade vest.
Va mai dura insa o vreme pana cand toate sistemele de bord vor deveni functionale astfel ca intrarea in folosinta nu se asteapta mai devreme de luna februarie 2010.

Compania DirectTV Inc a fost fondata in anul 1990 in El Segundo, California, dar si-a lansat serviciile comerciale abia in anul 1994. Asa cum aminteam la inceputul articolului, in anul 1999 a achizitionat compania PrimeStar pentru suma de 1.83 miliarde de dolari iar la cateva luni dupa compania USSB (United States Satellite Broadcasting) pentru 1.3 miliarde de dolari.
In anul 2003 unul din actionarii principali GM Hughes Electronics se retrage si vinde participatia sa catre News Corporation apartinand magnatului media R.Murdoch care detine astfel 34% din noua companie DirectTV Group. In 2008 acesta la randul sau transfera actiunile catre Liberty Media care reuseste sa controleze in final 41% din portofoliu.
Compania este in crestere financiara in ultimii ani incasarile marindu-se de la 14.7 miliarde de dolari in 2006 la 17.2 miliarde in 2007 si 19.6 miliarde in 2008. Personalul a crescut deasemenea in ultimii ani de la 11000 de angajati la nivelul anului 2006 la 12000 in 2007 si 20000 in 2008.
Pe fondul acestor rapoarte fiscale pozitive, va fi insa interesant de urmarit cum se va pozitiona DirectTV la nivelul anului de contractie economica 2009 in raport cu principalul concurent compania DishNetwork Corporation.

video lansare

Credit
www.directtv.com
www.ilslaunch.com
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

Adi

Pagina personala: http://adrianbuzatu.ro

s.p.a.c.e

China deschide seria lansarilor spatiale in 2010

Prima lansare spatiala a anului 2010 apartine Chinei care a reusit sa puna pe orbita sambata 16 ianuarie intr-un zbor initiat de la baza XiChang din sud vestul Chinei la ora 16:12 UTC satelitul Compass G1. Fiind prima lansare a anului 2010 noul satelit a primit indicativul international 2010-001A.

Racheta folosita pentru aceasta lansare a fost Chang Zeng CZ-3C aflata la al treilea zbor operational dupa intrarea in flota chineza odata cu lansarea satelitului TianLian1 in anul 2008. Constructia versiunii 3C a inceput inca din anul 1999 dorindu-se completarea capabilitatilor de transport ale versiunilor 3A si 3B.
Racheta a carei masa la decolare este de 345 de tone are trei trepte capabile sa transporte pe o orbita de transfer geostationara o incarcatura de pana la 3800 kg.

Noul satelit face parte din programul chinez de pozitionare globala Beidou (in traducere in limba engleza "Big Dipper") redenumit CNSS sau Compass Navigation Satellite System, mai exact a doua generatie Beidou 2 care doreste sa asigure independenta tarii fata de sistemele echivalente ale concurentei: GPS-ul American, Galileo- sistemul european, Glonass- sistemul rusesc si nu in ultimul rand IRNSS programul Indian (Indian Regional Navigational Satellite System).

Interesul Chinei fata de tehnologia de navigatie si pozitionare cu ajutorul satelitilor a aparut pentru prima data undeva la sfarsitul anilor 60. Urmand exemplul sistemului American GPS, la mijlocul anilor 80 China reusea dezvoltarea unui concept de navigatie regionala numit "Twin Star" si care a fost mai apoi testat practic in zbor pe doua platforme de telecomunicatie DFH-2A in anul 1989.

Testul a aratat ca precizia sistemului se apropia de precizia serviciului public a sistemului American GPS fapt care a mobilizat autoritatile chineze sa deblocheze noi fonduri pentru cercetare si dezvoltare.

Prima generatie Beidou a cuprins satelitii Beidou 1A lansat pe 30 octombrie 2000, Beidou 1B lansat pe 20 decembrie 2000, Beidou 1C lansat pe 24 mai 2003 si Beidou 1D lansat pe 2 februarie 2007. Dupa lansarea celui de al treilea satelit, sistemul a devenit operational la inceputul anului 2004, facand din China cea de a treia tara din lume avand propriul sistem de pozitonare prin satelit. Sistemul de referinta folosit era Beijing 1954 cu timpul aliniat dupa ora Beijingului.

Primii doi sateliti au fost plasati la pozitia orbitala 80 de grade est si respectiv 140 de grade est. Al treilea si al patrulea satelit constituiti ca o rezerva au fost instalati la 110.5 grade est respectiv 58.7 grade est (acesta din urma recuperat dupa o problema majora atunci cand dupa lansare panourile solare nu au putut fi desfacute decat cu mari eforturi din partea operatorilor de la sol).

In aceasta configuratie Beidou1 reusea sa acopere regiunea intre 70-140 de grade est longitudine si 5-55 grade nord longitudine si avea o precizie de 100 m folosind doar cei doi sateliti principali, acuratete care putea urca pana la 20 m cand se facea uz de toti cei 4 sateliti si de statiile de sol. In total 150 de utilizatori puteau fi deserviti simultan.

Principiul de functionare presupunea asa numita tehnica "dual way transmission", un sistem oarecum complicat: terminalele de la sol receptioneaza semnalul unuia dintre cei doi sateliti, apoi raspund transmitand inapoi un semnal catre ambii sateliti. Acest semnal este transmis mai departe catre statia de sol care pe baza diferentei de timp intre cele doua semnale poate calcula pozitia in plan a terminalului de sol. Prin compararea acestei pozitii cu o baza de date tridimensionala ingloband harti teritoriale amanuntite ale regiunilor chineze se poate determina pozitia in spatiu. Aceasta pozitie este transmisa pe urma de statia de sol inapoi catre satelit iar acesta o transmite incriptat catre terminalul de sol, operatorul acestuia primind coordonatele spatiale.
In paralel utilizatorii sistemului pot transmite mesage text incriptate catre statia de sol.

Cum se poate observa sistemul era unul destul de primitiv avand multe inconveniente: limitarea numarului de utilizatori, necesitatea folosirii unor antene de putere mare pentru transmisia semnalului terminalului catre satelit (si implicit de dimensiuni mari), si nu in ultimul rand riscul implicarii active a unei statii de sol pentru buna functionare (spre exemplu in caz de conflict militar aceasta fiind expusa).

Generatia a doua cuprinde platformele Beidou2 M1 lansat pe 13 aprilie 2007, Beidou2 G2 lansat pe 14 aprilie 2009 si acest ultim satelit G1 care era initial asteptat tot in 2009 dar care a fost amanat pana acum.

Constelatia Compass va cuprinde in final 35 de sateliti intr-o arhitectura unica ce combina 5 sateliti geostationari si 30 de sateliti orbitand Pamantul in orbita medie grupati in 3 planuri orbitale.
Spre exemplu primul satelit MEO respectiv BD2 M1 a fost plasat pe o orbita eliptica circularizata cu apogeul la 21545 km, perigeul la 21519 km si o inclinatie de 55.26 grade.

Semnalele transmise vor fi in 4 bande de frecvente: 1195.14-1219.14Mhz, 1256.52-1280.52Mhz, 1559.05-1563.15Mhz si 1587.69-1591.79Mhz unele din ele suprapuse peste semnalele GPS si Galileo. Cum legislatia internationala reglementata de ITU (International Telecomunication Union) prevede ca primul operator care va emite in banda respectiva va avea prioritate va fi interesant de urmarit daca chinezii vor reusi sa ocupe frecventele inaintea sistemului european Galileo. In orice caz vor trebui facute teste suplimentare care sa dovedeasca ca cele trei sisteme functionand in paralel nu vor interfera semnalele transmise.

Satelitii Beidou2 sunt bazati pe platforma DFH 3 (Dong Fang Hong), au dimensiunile 2.2 x 1.72 x 2.0 m, cu o anvergura a panourilor solare de 18.1 m si cantaresc 2200 kg din care 1100 kg combustibil. Durata de viata estimata initial la 5 ani pentru satelitii comerciali, a fost acum extinsa la 8 ani pentru variantele militare.

DFH 3 este o platforma derivata din varianta americana GE Astro Space 5000 (in speciala partea de control de atitudine) tehnologie suplimentara fiind furnizata si de firma Daimler Benz Aerospace AG (in cazul componentelor de comunicatie si a mecanismului de desfacere a panourilor solare).
BD2 G1 este stabilizat triaxial cu ajutorul unui sistem de propulsie cu combustibil lichid avand un motor principal de tip FY 25 pentru manevre orbitale si mentinerea orientarii catre statia de sol. Tehnologia respectiva a fost initial importata de China de la firma germana MBB cu care s-a stabilit un parteneriat commercial, fiind mai apoi extinsa de specialistii chinezi.
Sistemul de putere furnizeaza pana la 1700 W in current continuu. Platforma poate integra instrumente cantarind pana la 170 kg si avand un consum de pana la 900 W.

In prima faza acoperirea sistemului se va limita doar la teritoriul chinez si tarile invecinate urmand ca mai tarziu serviciul sa se extinda la nivel global.
Ca si restul sistemelor de navigatie prin satelit Compass va avea doua componente- una civila cu o acuratete de pozitionare de 10 m, de viteza de 0.2 m/s si de timp de 50 ns si una pentru aplicatii militare mult mai precisa.

articol original SpaceAlliance

video lansare
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

Adi

Pagina personala: http://adrianbuzatu.ro

s.p.a.c.e

Lansarea satelitului romanesc Goliat ar putea fi inca o data amanata pentru 2011

Lansarea satelitului romanesc Goliat ar putea fi inca o data amanata din noiembrie 2010 cum fusese anuntat anterior in cadrul salonului aeronautic de la Le Bourget pana undeva in luna ianuarie 2011, eventual chiar mai tarziu.

Intr-o noua declaratie de presa sustinuta in urma cu cateva zile, presedintele agentiei spatiale europene Jean Jacques Dordain a tinut sa precizeze ca exista anumite intarzieri obiective care pot cauza o amanare a zborului inaugural al rachetei Vega.

In speta este vorba de constructia si testarea segmentului de sol folosit pentru viitorul lansator. Testele se desfasoara in prezent la baza spatiala din Kourou/Guiana Franceza acolo de unde se vor desfasura viitoarele zboruri.

Exista deasemenea probleme si la racheta propriu zisa in acest moment doar 80% din componente fiind pregatite (incluzand aici motoarele si avionica). Cele mai dificile aspecte sunt legate de partea de control a zborului inginerii fiind concentrati acum sa rezolve cateva probleme aparute in timpul testelor pe banc la motoarele ce asigura orientarea activa in timpul ascensiunii.
Dupa rezolvarea acestora se va trece la pregatirea secventei software care va asigura caracteristicile zborului inaugural (timpii de ardere, controlul tractiunii motoarelor etc).

In luna aprilie se asteapta deasemenea un test combinat cand racheta Vega va fi adusa si montata impreuna cu turnul de sustinere.

In ciuda faptului ca acest anunt plaseaza Vega cu mai bine de 3 ani in urma agendei stabilite la inceputul programului, Dordain ramane optimist si da asigurari din pozitia sa de presedinte al agentiei ca problemele nu sunt insurmontabile. Declaratia are si o componenta politica Dordain dorind sa inlature o parte din presiunea publica asupra managementului, tinand sa precizeze ca la momentul actual Vega este unul din cele mai bine organizate programe ale agentiei, iar intarzierile sunt obiective si sunt legate de complexitatea proiectului.

Vega va acoperi segmentul mic pana la mediu unde divizia ArianeSpace nu avea un lansator si va deservi in medie 2 lansari pe an. Racheta este una in patru trepte- un motor de tip P 80 folosind combustibil solid pentru prima treapta, un motor de tip Zefiro 23 alimentat tot de combustibil solid ca si treapta a treia unde actioneaza un motor de tip Zefiro 9 si o treapta finala a patra alimentata de combustibil lichid si propulsata de un motor de tip AVUM – Attitude and Vernier Upper Module.
In ceea ce priveste performantele tehnice, lansatorul este capabil sa inscrie pe o orbita circulara cu altitudinea de 700 km o masa de pana la 1500 kg.

In ciuda acestor amanari repetate ArianeSpace a raportat pentru anul fiscal 2009 un venit de 1.046 miliarde de euro in crestere cu 9.4% fata de 2008 la care au contribuit in special cele 7 zboruri efectuate de Ariane 5 (fata de cele 6 zboruri din anul precedent).
Pe viitor perspectivele fiscale sunt insa mult mai bune in urma semnarii in februarie 2009 a unui contract de 35 de noi unitati Ariane5 cu o valoare de 4 miliarde de euro, dar si datorita intrarii in operare a noilor membri ai flotilei Vega si Soyuz.

Piata comerciala a fost dominata in ultimul timp de variatia costurilor de lansare in special datorita pretului de dumping practicat de operatorul SeaLaunch, dar odata cu intrarea in faliment a acestuia se asteapta o apreciere/revenire la un pret realist al kg de incarcatura transportat pe orbita, ceea ce inseamna o perspectiva buna pentru contabilii celor doua mari companii ramase in joc ArianeSpace si ILS-International Launch Services.

Din punctul de vedere al agentiei romanesti ROSA, satelitul Goliat alaturi de ceilalti pasageri de la bord asteapta de mai bine de 2 ani, lucru care cel putin din exterior, pentru publicul larg care asteapta rezultate concrete, nu este tocmai pozitiv. Avand insa in vedere ca acesta este un zbor facut cadou de ESA (deci un castig pentru bugetul ROSA) si mai ales ca experienta tinerei echipe nu este foarte mare, aceasta aflandu-se la prima incercare de acest gen, probabil ca amanarea in sine nu este tocmai un lucru rau, dandu-le tinerilor proiectanti din Romania sansa sa mai castige ceva timp si sa rezolve in liniste problemele proiectului la care s-au angajat.

simulare Goliat pe orbita

articol original SpaceAlliance
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

Adi

Pagina personala: http://adrianbuzatu.ro