Viata mea - eseu despre miopie

[Adi]

Estera, o eleva in clasa a noua, la o clasa de filologie, ne-a rugat sa ii publicam acest eseu/articol autobiografic, despre miopia de care sufara. Va rugam sa va expuneti punctul de vedere in raspunsuri la aceasta.

Viata mea

Nici nu stiu cum as putea incepe...
Totul a inceput acum ceva timp...aveam vreo 11-12....eram la varsta aia...stiti voi...cand suntem rebeli,incapatanati, credem ca tot ce zicem noi e bine...restu' nu conteaza. Daca un prieten are ceva...era"obligatoriu " sa avem si noi. Prietena mea purta ochelari de vedere...binenteles ca si eu voiam, dar eu nu aveam nevoie,parerea mamei.
Si acum imi amintesc cum a inceput totul, eram la inceputul clasei a 5-a...si imi doream foarte mult sa port ochelari. Ii spuneam zilnic mamei «  mama nu vad la tabla »...iar mama imi raspundea « daca nu vezi  la tabla muta-te intr-o banca mai in fata ». Aceasta poveste s-a repetat zilnic timp de trei – patru luni de zile.Pana intr-o zi cand intr-o zi, cand am mers la mama, fara nici o speranta, si i-am spus foarte hotarata,eram sigura ca raspunsul va fi cel vesnic, dar n-a fost asa...i-am spus « mama, azi iar n-am vazut la tabla » si neasteptand sa raspunda  ii spun «  si am stat si in prima banca »...atunci mi-a spus ca saptamana viitoare mergem la oftalmolog,...dar eu sunt convinsa ca m-a dus la oftalmolog doar ca sa ma conving eu ca nu am nimic...ca daca Rebeca(prietena mea) poarta ochelari, nu trebuie sa port si eu, dar numai ducandu-ma acolo putea sa ma convinga...ca dupa cum v-am spus mai sus ...eram foarte incapatanata...daca imi intra ceva in cap, greu mai iesea.
In sfarsit a sosit ziua cea mare, mi-am luat hainele cele mai frumoase, m-am aranjat, m-am impodibit(mai pe romaneste), am ajuns, am intrat...am stat pe scaun asteptand sa vina randul meu...a sosit si randul meu..am intrat intr-o camera intunecata, am facut tot ce mi-a spus medicul. Dupa consultatie medicul i-a explicat mamei cum sta treaba(dar eram si eu pe acolo) am auzit si eu..dar nu intelegeam eu ce spunea... ne-a lasat vreo 3-4 minute singure acolo, apoi s-a intors si mi-a spus (imi amintesc de parca s-ar fi intamplat ieri)..."ti s-a indeplinit visul, trebuie sa porti ochelari".Sufeream de miopie grava la un ochi.
Miopia pentru mine este defectul de vedere cu -. Este boala de care sufar si care ma face sa sufar.
Ma face sa sufar in zilele cand merg la scaldat(mare sau strand) sau la plaja, cand ma gandesc ca nu vad...ma chinui sa vad ceva, dar zadranic...
Cand nu am ochelarii parca am ochii obositi, tristi(chiar daca nu sunt).Cand ma vad prietenii fara ochelari imi spun ca am ochii tristi, dar cum pun ohelarii pe nas...cum mi se lumineaza fata, mi se inveselesc ochii, parca se si deschid la culoare.
Lucrul acesta ma face sa ma gandesc la multe lucruri , unul dintre ele este ca nu prea poti sa-mi citesti privirea, daca ii trista sau daca ii vesela, daca nu am ochelarii imi spui ca sunt trista(desi nu ii asa) si cand am ochelarii este invers oricat incerc nu pot sa am o privire trista, chiar daca sunt trista.
M-am documentat in lecatura cu miopia, am cautat tot felu' de tratamente naturiste, dar nu am gasit nimic.Am aflat ca nu se poate vindeca,dar se poate tine sub control, sau se vindeca doar cu operatie.
Acum cand ma gandesc la lunile in care ma rugam de mama sa  ma duca la un oftalmolog, nu inteleg ce-a fost in mintea mea.
Cam aceasta a fost povestea mea de viata, cu privire la ochi, care inca continua...

             Gheorghe Estera
                   Cls IX Filo

[Adi]

Mie mi s-a parut o poveste impresionanta, la care nu m-as gandit ca se poate intampla. Si eu am miopie si te incurajez sa te tii tare, se poate trai bine mersi si cu ea.

[Diana Basaca]

Stiu cum e!  Nu esti singura in situatia asta. Cat despre cei din jur, stiu sigura ca un prieten adevarat stie ce simti chiar daca ai ochelari! 

[cristi]

buna Estera, se vede ca esti la filologie, ca nu spui cate dioptrii ai
eu am 2.5 si am si uitat... am insa un baiat de 11 ani care gandeste ca si tine, exagereaza de multe ori, crede ca problema lui este centrul universului si isi face asa probleme... ce e cu pubertatea asta... daca folosesti aceasta "problema" a ta pentru un eseu, atunci e bine, asa facea si Eminescu, se gandea ca Veronica e departe, si gata scria poezia de dragoste. Ia sa fi fost casatorit, sa fi avut copii cu ea...  Sa nu iei insa in serios "problema" asta a ta cu dioptriile vreodata. Nu de alta, dar te asteapta probleme mult mai serioase mai tarziu in viata, sa pui paine pe masa copiilor, sa-ti ingrijesti parintii bolnavi, sau pur si simplu sa supravietuiesti... Peste cateva zeci de ani o sa razi de aceste "probleme" ale tale cu dioptriile, dar o sa apreciezi diferitele metafore din text

[Electron]

Interesanta poveste. Se poate inscrie la morala: "Ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa se implineasca"

In zilele moderne in care traim, corectarea defectelor de vedere (de exemplu prin operatie laser) nu este doar posibila, dar si din ce in ce mai accesibila.

Acum am o intrebare legata de filologie:

Lucrul acesta ma face sa ma gandesc la multe lucruri , unul dintre ele este ca nu prea poti sa-mi citesti privirea, daca ii trista sau daca ii vesela, daca nu am ochelarii imi spui ca sunt trista(desi nu ii asa) si cand am ochelarii este invers oricat incerc nu pot sa am o privire trista, chiar daca sunt trista.

Ai folosit aici de mai multe ori forma verbala "îi" (in loc de "e"), dar nu stiu daca e acceptata ca forma literara, sau nu. Poti sa ma dumiresti?

e-

[Adi]

Iata inca un eseu de la Estera. Imi place ca gaseste modalitatea de a spune o poveste si fara sa iti dai seama, vezi ca e ceva legat de stiinta inauntru. Felicitari, Estera!

Oglinzile-pasiunea mea

                 
                    "Oglinda oglinjioara...cine-i cea mai frumoasa din tara?"...unul din citatele mele preferate

         Oglinda pentru mine este un obiect destul de lucios incat poate forma o imagine...este ceva "anti-plictiseala", fetele isi pierd jumatate din zi in fata ei, si tot nu se plictisesc.
        Cred ca toti ati auzit de faimoasele desene animate Scooby Doo, cand eram mica imi placea sa ma uit la ele(si acum imi place,dar nu prea am timp).Intr-o seara...cand era ora de "Scooby" am vazut un episod, interesant as putea spune, nu credeam ca exista asa ceva in realitate, dar exista si am sa va povestesc ce si cum...Gasca lor era intr-un parc de distractii, si binenteles trebuia sa rezolve un mister..ca in oricare dintre episoade.Scooby si cu Shaggy fugeau de fantoma sau mostrul care ii urmareau si au ajuns intr-o camera a oglinzilor. Intr-una se vedeau mai mari, in alta mai mici, in alta mai apropiati, in alta mai la departare,acest lucru m-a facut curioasa, am inceput sa ma interesez sa vad daca exista oglinzi de genul acesta, sau exista doar in desene. M-am interesat, am aflat ca exista si eram foarte curioasa sa ma privesc si eu in ele. Am asteptat ocazia perfecta, acum doi ani cand am mers in Viena, binenteles ca am mers si in Prater, acolo am cautat o "camera a oglinzilor"...dar din pacate n-am gasit....atunci am zis sa mai astept poate o sa existe o alta ocazie...peste un an am mers la Disney...un loc minuntat pentru copii si nu numai...si acolo la fel, am cautat camera aceea..din fericire am gasit...m-am privit intr-una si nu-mi venea a crede..a fost incredibil...de-a dreptul minuntat. Nu va pot spune in cuvinte ce am simtit...de atunci m-am simtit atrasa de oglinzi...nu ca oricare alta fata....si eu imi pierd mult timp in fata oglinzii...si mie imi place sa ma privesc mult in oglinda...dar nu asa este sentimentul meu...este un sentiment care m-a facut sa ma "apropii mai mult" de oglinzi...mi-am cuparat si eu niste oglinzi dinacelea, o numesc "cea mai de pret colectie".
      Am mai avut o intamplare cu oglinzi...care la fel mi-a placut...mi s-a parut comica...cand am mers la Castelul Peles am intrat intr-o camera, nu-mi mai amintesc cum ii se zicea la camera dar erau niste oglinzi mari si atat de curate incat credeam ca exista cineva ca si mine...aceeasi figura...aceeasi statura.. am stat si m-am uitat atenta...si iar m-am uitat...pana cand intr-un final mi-am dat seama ca era defapt o oglinda imensa...din tavan pana in parchet ...daca nu te uitai atent nu-ti dadeai seama ca este oglinda (aici nu aveam ochelarii...si nu vedeam foarte bine si de aceea nu prea mi-am dat seama ca sun eu:D)



As vrea sa priviti metaforic eseul....nu sunt intamplari adevarate...



Gheorghe Estera
         IX-F

[stefan27]

in ceea ce priveste miopia eu cred ca trebuie sa stai linistita,si eu am miopie(-2 dioptriile) si sunt nevoit sa port ochelari dar nu sunt complexat din cauza asta.Ceea ce este trist si ingrijorator in acelasi timp,ca tot mai multi tineri poarta ochelari,asta din cat vad eu mergand pe strada si observand in liceul meu.Cred ca trebuie sa se initieze niste programe/spoturi publicitare menite sa-i educe pe copii si parinti cu privire la sanatatea lor si a ochilor lor.

[panda]

Si eu am avut aceeasi dorinta ca si tine, cand eram in clasa a 6-a:D:D si la fel imi doream foarte mult sa port ochelari, si in clasa a 7-a chiar am purtat ochelari(un an de zile) pentru ca aveam nevoie de ei. Si te inteleg perfect, caci, la fel ca tine, nu mai stiam cum sa scap de ei. Dar erau alte vremuri acum 10 ani, lentilele de contact abia aparusera pe piata din Romania, si costau cat un salariu intreg de-al parintilor mei  .  Poate reusesti sa iti convingi parintii sa-ti cumpere lentile (mai ales ca un singur ochi este slabit).
Iti doresc sa treci peste gandurile negre si sa revii cu eseuri optimiste 

[raul]

Miopiile au hipermetropiile mici nici macar nu sunt considerate boli si nu au semnificatie patologica!!!
Iar purtatul ochelarilor nu e ceva anormal. Dupa 40 de ani absolut toti oamenii au nevoie de ochelari.

Cat despre lentilele de contact, sunt intr-adevar o alta optiune pt cei carora nu le place sa poarte ochelari. Insa e putin mai delicat, intru-cat lentilele trebuie curatate si dezinfectate in fiecare zi, iar din pct asta de vedere e mai comod sa porti ochelari.

[Adi]

in ceea ce priveste miopia eu cred ca trebuie sa stai linistita,si eu am miopie(-2 dioptriile) si sunt nevoit sa port ochelari dar nu sunt complexat din cauza asta.Ceea ce este trist si ingrijorator in acelasi timp,ca tot mai multi tineri poarta ochelari,asta din cat vad eu mergand pe strada si observand in liceul meu.Cred ca trebuie sa se initieze niste programe/spoturi publicitare menite sa-i educe pe copii si parinti cu privire la sanatatea lor si a ochilor lor.

Da, privitul la televizor si calculator intens, noptile nedormite, privitul doar intre patru pereti, obosesc ochiii. Trebuie ca la fiecare ora sa privesti pe geam la kilometri in departare, ca sa faca ochii exercitii de a se ajusta de la focalizare aproape la focalizare la infinit. De asemenea, am citit intr-o carte de exercitii despre cum sa provivesti cu ochiii in toate directiile, in asa fel incat muschii ochiului sa se antreneze. Cand imi fac timp sa fac, e mereu odihnitor. Le recomand.