Ştiri:

Vă rugăm să citiţi Regulamentul de utilizare a forumului Scientia în secţiunea intitulată "Regulamentul de utilizare a forumului. CITEŞTE-L!".

Main Menu

Modelul de Univers al lui Paul

Creat de paul, Ianuarie 18, 2009, 11:21:22 PM

« precedentul - următorul »

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

paul

Skolon,
Iti raspund doar acum pentru ca in timpul verii am fost ocupat cu alte activitati si nu am avut timp sa citesc dialogurile de pe forum.
Iti multumesc pentru sustinere si pentru indicarea lucrarii profesorului Daba. In zilele ce urmeaza voi citi acea lucrare, mai ales pentru ca se pare ca ideile noastre converg si am nevoie de un  partener de dialog pe aceasta tema. Eu cred cu toata convingerea ca asocierea unui "timp propriu" ce caracterizeaza din punct de vedere temporal desfasurarea unui eveniment fizic de marimea zonei spatiale in care acel eveniment produce efecte, poate fi punct de pornire intr-o  o teorie unitara.

paul

Si inca ceva: am postat pe scribd, mai demult, o scurta prezentare a ipotezei mele, la adresa: http://www.scribd.com/doc/11387895/Limitele-Universului-Observabil-PDF  Va trebui sa mai dezvolt ideea si sa aduc mai multe argumente fizice si matematice, sper sa reusesc.

Skolon

Din pacate incercarea de a deschide documentul indicat se termina cu mesajul de eroare "There was an error converting this document".

Cum merge observatorul astronomic de la Marisel?

paul

Eu am dat click pe link si pare ca functioneaza. Deasemenea l-am copiat in  bara de adrese si e OK. Poate ca a fost o problema ce s-a rezolvat intre timp. Cu observatorul de la Marisel am avansat in ritm mai lent, banii pe care i-am putut aloca proiectului (in acest an) au fost mult mai putini, noroc ca am cumparat echipamente anul trecut. Anul acesta am trecut la lopata... Sperasem sa cumparam in acest an un telescop  cu oglinda de 40cm cu care sa se poata face observatii in vizibil. Acum speram sa-l cumparam la anul...Bine ca am reusit sa ridicam cupola! In schimb am lucrat pe partea de radio, am montat o antena mesh de 3m pt. intervalul 1,5...5Ghz ce poate fi orientata in toate directiile printr-o interfata computerizata. Avem pregatite la Cluj antene si receptoare pentru benzile FIF si UIF, in care se pot face de asemenea observatii interesante. Acum am trecut in extrema cealalta a spectrului electromagnetic si voi incerca sa acopar zona de foarte, ultra si extrem joasa frecventa pe care de mult timp o "adulmec". Este o zona mai putin explorata, dar deosebit de interesanta pentru ca poti obtine informatii despre asa numita "vreme spatiala", poti capta unde asociate furtunilor tropicale (chiar daca esti la mii de km distanta) sau poti detecta unde asociate cutremurelor de pamant. Sotia mea  s-a cam suparat ca-mi umplu terenul cu antene, dar i-a trecut...

radhoo

buna seara D-le Dolea. teoria, chiar daca in forma unei schite, imi pare a fi bine orientata. impartasesc si eu impresia unui model al universului alcatuit pe o axa infinita si de la mic la mare, nu doar in planul spatiului. desigur si timpul trebuie sa se adapteze la aceasta structura:
http://www.nature.com/nature/journal/v443/n7108/images/443145a-i1.0.jpg

cred ca nevoia omului de a-si alege sisteme de referinta conforme cu ceea ce simturile ii arata, il leaga prea mult de modele nepotrivite ale universului: un timp absolut, un univers rigid si imobil, un timp infinit care incepe la un moment dat, toate sunt acum prafuite, dar au fost ani la rand sustinute cu tarie de oameni ai vremii.

sunt analist programator nu fizician, ma intersectez uneori cu modele de sisteme, gandesc universul si dintr-o perspective informationala, daca vreti imi pun problema "dupa ce reguli ar trebui sa functioneze un univers virtual, daca ar fi sa creez unul" si pot spune ca:
- nu mi se pare firesc sa gandim infinitul universului in atomi (ca peste cateva decenii sa aducem in discutie particule subatomice ca si protonul, si peste alte cateva decenii sa ramificam si mai mult firul si sa vorbim despre quarci). Sigur ca la timpul lor toate aceste modele, ca nu sunt decat niste simple modele, ne ajuta pentru a repeta anumite fenomene.  dar realitatea ne va impinge tot mai mult inspre complexitatea infinita.
- nu cred ca vreuna din teoriile actuale poate avea pretentia de a fi cea "corecta", uite fenomenele relativiste macroscopice ar putea fi explicate mult mai general prin prisma "amplitudinii evenimentelor" propusa de Dvs.

cred ca e destul pentru un post, si pentru a re-porni aceasta discutie.

Electron

Citat din: radhoo din Ianuarie 31, 2010, 11:30:29 PM
dar realitatea ne va impinge tot mai mult inspre complexitatea infinita.
Vrei sa spui ca realitatea este "mai complexa decat o poate descrie actualmente stiinta", sau de fapt vrei sa spui ca realitatea este "mai complexa decat o va putea descrie vreodata stiinta"? Sunt doua "nuante de infinit" oarecum diferite, iar argumentatia necesara e ca atare si ea diferita.

e-
Don't believe everything you think.

paul

Imi pare rau ca doar acum am citit ultimele postari. Am luat-o din nou spre scoala, de data asta orientat spre inginerie si am fost din nou in sesiune. Din pacate, pana nu-mi termin doctoratul, voi lucra doar sporadic la ideea ce v-am prezentat-o in acest topic si sa aveti ingaduinta daca uneori voi intarzia cu raspunsul. Dar in cel mai scurt timp posibil, voi incerca sa-mi adun notitele si sa fac o prezentare unitara, probabil la mine pe blog.

Anatol

Consider corecte , si la locul lor, primul si al doilea punct din lucrarea lui Paul, referitor la regula totului. Celelalte puncte imi este ,recunosc, complicat. Sigur sant ca lucrarea nu-i finisata.
  Mi-a placut ideia lui Radhoo , de a face un univers virtual, consider ca este drumul cu care se poate de descoperit natura universului, si inca intr-o regula simpla.
Trebue probabil de facut elementar, unde  sa se tot incerce de a adauga (cum sa ma exprim?,componente a algoritmului?).

Dar daca in 2012 vine planeta X(Nibiru) , stranie orbita, reese ca planetele nu se musca abatanduse de la linia dreapta de miscare datorita interventiei gravitatiei, ci pluteste pe fluxul de particole ce se degaja din soare si planete,adica fac schimburi de substante.
Vreau sa intreb intradevar vine planeta X(Nibiru)? Daca da , atunci eu propun ca gravitatia este tot odata si respingere.
In modelul virtual cu regula decentrifuga(a stiintei atuale) , planeta nibiru niciodata nu se va apropia de soare , doar ca la sfarsit , ci nu periodic.
  De a face un univers virtual, cat timp necesita?
Trebue de gasit sponsori , mai multi bani, sa fie de ajuns.
Eu, decat sa cheltuesc bani unde nimeni nu ma sustine,mai bine astept 2012 am auzit ca de la calamitatile naturii oamenii deven clarvazatori, telepati,... in aciasta perioada a acestui ciclu.   


   

AlexandruLazar

CitatVreau sa intreb intradevar vine planeta X(Nibiru)?

Fii serios  ;D

Anatol

Dar e credibil ce se gaseste pe internet:

Primele cercetari si supozitii

În anul 1983, National American Space Agency - NASA - a lansat un satelit care a detectat un obiect de marimea planetei Jupiter. Noua planeta a fost numita Planeta X (Nibiru). Planeta face parte dintr-un sistem care are în centru o stea de tip pitica rosie. Se pare ca în 2012 Nibiru se va apropia de sistemul nostru solar si va interactiona cu acesta, producând efectele despre care vorbesc profetiile Maya (si altele asemanatoare). Acest fenomen este ciclic; se repeta la fiecare 3.600 de ani; s-au emis ipoteze ca aceste treceri ale lui Nibiru au provocat scufundarea Atlantidei si Potopul lui Noe.
Profetiile vechilor Maya si alte scrieri vorbesc despre evenimente importante care vor avea loc în 2009. Pe de alta parte, calculele arata ca Nibiru va deveni vizibila în anumite parti ale Pamântului în 2009, urmând ca din luna mai 2011 sa fie vizibila de pe întreg Pamântul. Nibiru va fi perceput ca un al doilea soare, de marimea Lunii. În anul 2003, an în care a fost observata (comunicarea oficiala), revista "Science et Vie" (nr. din februarie) prezinta traiectoria eliptica a unei planete suplimentare a sistemului nostru solar, IDENTIC~ cu traiectoria planetei Nibiru/Marduk prezentata de Z. Sitchin în lucrarea "A Douasprezecea Planeta", asa cum era foarte bine cunoscuta de sumerieni.
În iulie 2005, la câteva luni dupa ce a fost descoperita, astronomi eminenti din 19 tari s-au reunit la Vatican (Castelul Gandolfo) unde exista un centru astronomic aflat în legatura prin Internet cu Observatorul Astronomic al Vaticanului (unul dintre cele mai performante din lume) aflat pe muntele Tucson, Arizona (SUA). Pe 1 august 2005, ziarele din întreaga lume scriau ceva de genul: "Corpul ceresc a primit denumirea provizorie de 2003-UB-313". Savantii care au denumit astfel planeta Nibiru cunosteau foarte bine scrierile sumeriene, deoarece prin "UB" anticii se refereau la grupul de 7 planete (3+1+3) format din: Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun, Pluto, Nibiru. Cealalta grupa era formata din restul de 5 planete (2+0+0+3): Soare, Mercur, Venus, Pamânt, Luna. Nici totalul cifrelor din denumirea intermediara nu este întâmplator. Este 12. Atâtea corpuri ceresti cunosteau sumerienii.
Adevarata cauza a schimbarilor de clima, activarii vulcanilor, intensificarii activitatii seismice etc., o reprezinta apropierea de sistemul nostru solar a planetei Eris, denumita intermediar 2003 UB 313 si cunoscuta în Antichitate sub mai multe denumiri: Nibiru, Marduk, Nemesis, Hercolubus, planeta Zeilor, planeta Împaratiei, planeta Crucii, planeta Rosie etc. A primit denumirea oficiala de Eris în urma hotarârii Uniunii Astronomice Internationale de la Praga, din august 2006. La fiecare trecere în sistemul solar se dezvolta mari perturbatii ale câmpurilor electromagnetice si gravitationale. Placile tectonice ale planetelor solare - dar ne intereseaza în special ale Pamântului - intra în deriva, generând cutremure puternice. Planetele îsi pot schimba parametrii de evolutie, vitezele de rotatie si de revolutie. Inevitabilele coliziuni genereaza praf meteoritic care poate întuneca lumina soarelui. Praful intra apoi în atmosfera, este antrenat de precipitatii si se depune la sol. Data fiind înclinatia axei pamântului accentuata de la 23 la 29 de grade, este posibila schimbarea polilor magnetici ai planetei, fenomen care s-a produs si la trecerile anterioare si a fost consemnat în multe din scrierile sacre si traditionale. Informatiile cele mai abundente se gasesc pe sute de placute sumeriene în ENUMA ELISH, epopeea sumeriana a creatiei si în scrierile egiptene, incase, în Vedele sanscrite, în mitologia greaca si romana. Toate planetele sunt zeificate si personificate. Sunt cunoscute si studiate sute de documente stravechi, extrem de precise, care prezinta schimbarea punctelor cardinale si a configuratiei constelatiilor pe bolta cereasca. Consemnarile sistematice si îndelungate ale egiptenilor amintesc o succesiune de patru astfel de evenimente.chimbarea polaritatii magnetice a globului pamântesc se desfasoara într-o durata estimata la 3-4 zile, timp în care "debusolarea" navigatorilor va fi cel mai neînsemnat prejudiciu.

Un scurt istoric al primelor contacte

- a fost observata la data de 21 octombrie 2003, cu un telescop Oschin de 1,22 m, de pe Muntele Palomar (California);
- a fost descoperita de Michael E. Brown, Chad Trujillo, David L. Rabinovitz, la 5 ianuarie 2005, dupa fotografiile luate la data de mai sus;
- observatiile ulterioare, publicate în octombrie 2005, au aratat ca poseda un satelit denumit Dysnomia (Gabriel). Apropierea periodica (3.600 de ani) a planetei Eris/Nibiru de Pamânt genereaza si numeroase modificari ale climei, una fiind încalzirea globala cu consecinta ei fireasca - topirea ghetarilor. Ghetarii, continând apa dulce, vor conduce prin topirea lor la oprirea motorului termosalin, care permite deplasarea Gulfstreamului spre nord si înghetarea unor zone întinse din nord-vestul Europei si nord-estul SUA. Pe scurt, ilustrarea acestui proces în timpul ultimelor doua treceri ale planetei Zeilor printre Marte si Jupiter, locul maxim al apropierii de Pamânt:
1. Acum 7.200 de ani, în timpul cataclismului cunoscut sub termenul de "potopul" lui Noe: "Schimbari bruste de temperatura... furtuni violente... avalanse de ape provenite din Antarctica... au iesit din "închisoarea lor de gheata"... Dr. John T. Hollin de la Universitatea Maine considera ca, periodic, din calota glaciara a Antarcticii se desprind bucati uriase, care creeaza o maree uriasa" (Zecharia Sitchin, A Douasprezecea Planeta, Ed. Aldopress, Bucuresti).
2. Acum 3.600 de ani, în timpul Exodului evreilor din Egipt: "La mijlocul mileniului al doilea i.Cr., Pamântul a suferit... mari cataclisme. Un corp ceresc, recent patruns în sistemul solar - o noua cometa - s-a apropiat foarte mult de Pamânt... disparitia ulterioara a stratului glaciar" (Immanuel Velikovsky, Ciocnirea Lumilor, Ed. Lucman, Bucuresti).
Situatia prezenta - topirea ghetarilor de la Poli - se face într-un ritm accentuat. Modificarile de clima si geologice se vor accentua, deoarece planeta Eris/Nibiru nu a trecut nici macar pe lânga Pluto, apropierea maxima de Pamânt fiind asteptata în perioada 2010-2012. În prezent, fenomene identice (încalzire globala, activare vulcani etc.) au loc si la nivelul altor planete din sistemul nostru solar, cauza fiind aceeasi: Eris/Nibiru.


AlexandruLazar

Fără să mă apuc să detaliez de ce toate acelea sunt nişte invenţii, numai o observaţie de cea mai pură natură logică: nu ti se pare cel puţin improbabil ca un corp atât de mic (de vreme ce a abia a putut fi observat) şi atât de îndepărtat să provoace asemenea variaţii, în timp ce apropierea şi depărtarea unor mult mai mari, cum este Jupiter, nu provoacă nimic? Marea "descoperire" nu e nimic altceva decât un banal obiect trans-neptunian din care se mai găsesc cel puţin o duzină şi care nu au nicio altă proprietate deosebită în afara faptului că există.

Anatol

Atomulul capata proprietati electomagnetice din cauza unu-i electron, daca sistemul solar este un sistem unde se face schimb de substante intre aceste sfere , atunci aparitia ori disparitia unei, poate schimba proprietatile soarelui.
Este stiinta de mana a doua dar se discuta, se cauta si de forta a cincea, si multe altele.
Mai convins ca esti corect in fata celor de la realitate, iar in fata ideelor mele formate despre univers raman 70% de parerea ca este reala istoria asta cu Nibiru.


Anatol

M-am concentrat mai mult la faptul ca ati scris ca sa observat totusi acest obiect, decat ca ati incheiat spunand ca nu-i altceva decat un obiect trans-neptunian. Daca aveti aceste informatii o fi istoria cu planeta X o incurcatura in momentul studierii ei(lui),ori altceva. Acest ciclu a calendarului maia o fi legat de altceva, daca si acolo e inteles corect.


AlexandruLazar

#43
Anatol, este important să ai totuşi puţină gândire critică. Încearcă să absorbi numai informaţia ca atare, nu vălul de prostii ţesute în jurul ei prin dezinformare. Hai să îţi explic pe scurt despre ce e vorba cu toate cele trei elemente pe care le-ai adus în discuţie.

1. În ceea ce priveşte obiectele transneptuniene: acesta este un nume generic dat obiectelor relativ îndepărtate care intersectează orbita lui Neptun. Astfel de obiecte sunt atât de mici încât nici măcar nu au putut fi observate până prin anii '60-'70, iar orbitele lor foarte excentrice (adică de forma unei elipse foarte alungite, cam ca un castravete) arată că ele sunt fie asteroizi, fie comete captate, fie altfel de obiecte de acest tip. În orice caz: sunt multe astfel de obiecte, care se apropie şi se depărtează de Soare întruna. Perioadele lor orbitale (adică timpul necesar pentru a se învârti o dată complet în jurul Soarelui) sunt destul de mari, de ordinul zecilor de ani sau chiar mai mult, dar oricum, sunt suficient de mici ca să ştim că nu se întâmplă nimic deosebit din cauză că se întâmplă să se învârtă într-un fel.

2. Nu există nicio planetă X cu proprietăţi miraculoase, este doar o încercare a unor oameni cu mult timp liber şi puţin spirit critic de a reînvia nişte speculaţii făcute pe la începutul secolului 20; atunci, într-adevăr, o astfel de planetă X se credea că există pentru că se înregistrau nişte perturbaţii mari în orbita lui Neptun. Pe măsură ce tehnologia s-a dezvoltat însă, s-a constatat că aceste perturbaţii nu existau decât pe hârtie, ele fiind de fapt rezultatul lipsei mijloacelor de calcul precise precum şi aparaturii de măsură foarte defectuoase. Ca să îţi faci o idee despre ce vorbim, la momentul la care se specula prezenţa planetei X, undeva prin anii 1910, observaţiile astronomice interplanetare cu precizii mai bune de 15-20% erau extrem de rare. Astronomii au înţeles de multă vreme că nu există un astfel de obiect.

3. Calendarul Maya, în primul rând, funcţiona după alt principiu decât al nostru. De asemenea, el era elaborat cu un bagaj simbolic puternic în spate şi cioplit în piatră. Asta înseamnă două lucruri. Primul, că are o multitudine de cicluri: unul diurn dictat de poziţia soarelui, unul lunar de 28 de zile, unul solar dictat de echinocţii şi aşa mai departe. Cel despre care tot bate toba presa de scandal nici măcar nu există în puţinul ce am putut descrifra despre credinţele mayaşilor ci este o interpretare circumstanţială a unor documente târzii şi de provenienţă nu foarte certă. De asemenea, fiind cioplit în piatră, e inevitabil să aibă cicluri. Mayaşii nu cunoşteau forma tabulară a calendarului pe care o avem astăzi. Limita era impusă pur şi simplu de instrumentele lor de cioplit, dealtfel destul de primitive. Budiştii, care îşi pictau calendarele, au cicluri de mii de ani. Babilonienii, care foloseau forma tabulară a calendarelor, nu aveau niciunul cu rol simbolic, deşi sunt cei de la care ne vin multe invenţii în domeniu, inclusiv zodiacul.

Maiaşii nu sunt singurii care au astfel de cicluri în mitologiile lor. Foarte multe popoare au, şi faptul că nu sunt egale arată că nu e nimic absolut real în ele.

Edit: analogia cu atomul nu este validă, dar chiar dacă ar fi:

1. Între Soare şi celelalte corpuri nu se face schimb de substanţă
2. Chiar dacă s-ar face, ea nu ar fi suficientă pentru a schimba proprietăţile soarelui. Masa lui e atât de mare încât nici măcar dacă ai arunca în el o planetă de dimensiunile Pământului nu s-ar întâmpla nimic -- cu atât mai puţin dacă ai trânti un pietroi cum este, la dimensiuni cosmice, un obiect transneptunian.

Anatol

Multumesc mult, trebue sa caut mai atent  sursa,informatiile pe net. Am sa fac si eu o donatie aici pentru intretinerea acestui site, am cautat sa conlucrez dar ma informez. Dar am sa caut sa devin si eu parte a acestui intelect colectiv mai departe.

Eu consider ca intre soare si planete se face schimb de gravioni. -De ce planetele se rotesc in jurul acselor sale ?
Vine acest corp de dimensiune mica ,cu orbita ovala( pai despre orbita trebue de discutat?) .
Atomii au valenta, valenta e un fenomen mult mai complicat decat cunoaste stiinta, ei pot schimba valenta particolelor ce vin de la soare spre pamant, cand e eclipsa de luna se intalnesc niste fenomene fara raspuns(Nu le mai tin minte). Si chear daca eclipsa nu va fi , cineva aici pe forum spunea ca o particola elementara poate crea o gaura neagra ce sa ingita tot pamantul, ce vroia el sa spuna?, nu sant vorbe chear fara sens.