1. Prea adesea se face o confuzie, adeseori voita (si interesata) daca este facuta de economisti, dar pe care o tratez ca neinformare completa (cum este cazul aici). Nu-i totuna "economie nefiscalizata" si "economie evazioninsta" (sau "subterana"). Prima, care ocupa un segment important din PIB, are in componenta si economia rurala (naturala) de subzistenta care este estimata de catre BNS si INS la cca. 20% din PIB. Aceasta economie naturala de subzistenta n-are cum sa fie fiscalizata nici la noi, nici in alta parte. Marea diferenta intre ce-i la noi si ce-i in alta parte rezida din procentul imens de "agricultori" din totalul populatiei active.
2. Chiar si scazand din economia subterana aceasta economie naturala de subzistenta, tot ramane un procent important din PIB nefiscalizat si el apartine indubitabil evaziunii fiscale. O buna parte din el nu tine de "economia neeagra" ci de "economia gri". Diferenta dintre ele consta intre totala neimpozitare respectiv o impozitare partiala, datorata "scaparilor" din legi de ex: bonurile de masa, nefiscalizate; drepturile de autor, fara CAS; vanzarea de locuinte noi (pana de curand), diverse servicii (cum ar fi taximetria facuta de catre PFA).
3. O alta confuzie, mai putin importanta, este aceea dintre "productivitatea" si "calitatea" muncii. In invatamant sau sanatate, ca exemple, nu se poate vorbi despre "lipsa de productivitate" ci (eventual) despre "lipsa de calitate". Din context, adeseori, se poate deduce sensul corect, asa cum este cazul in discutiile de aici.
4. Cresterea productivitatii nu se face, in genere, prin cresterea volumului de munca efectiva ci prin tehnologizare cu variile ei forme. Acel "noi ne facem ca muncim", celebru altadata, si care era un somaj mascat, este pe cale de disparitie.
5. Este sarcina exclusiva a managementului de-a imbunatatii productivitatea si calitatea muncii. Nu este rolul si scopul sindicatelor de-a face presiuni asupra managementului in acest sens, desi uneori au facut-o dar de ochii lumii. Ca exemplu, cazul ceferistilor care cereau investitii in repararea/ tehnologizarea cailor ferate dar si atunci o faceau tot imbracand-o in haina sindicalista (conforma cu rolul si scopul lor): imbunatatirea sigurantei la locul de munca.
6. Lipsa de calitate a muncii, cel mai adesea, este efectul incompetentei. Adeseori, lipsa de calitate este manifestata cu ostentatie sugerand (daca nu cerand cu nerusinare) mituirea; Odata survenita mituirea apare, din senin, si calitatea muncii.
7. Politizarea excesiva la niveluri de conducere induce inevitabil scaderea calitatii muncii si ea nu se mentine doar la acele niveluri ci coboara in profunzime. Seful politic nu este interesat de calitatea muncii subordonatilor ci de recuperarea "investitiei" facute in scopul numirii sau de implementarea unor politici manageriale "de partid" (a se citi "de gasca"). Promovarile, primele etc. sunt dictate de elemente straine calitatii muncii. Sindicatele au protestat permanent impotriva acestei stari de lucru.