Buna ziua. Ma intereseaza si pe mine acest subiect (geneza Universului). Eu personal sunt de parere ca Universul nu a avut inceput si nu va avea nici sfarsit, in virtutea legilor de conservare.
Dar ar trebui sa clarificam ce se intelege prin Univers: ceea ce se poate vedea (constata, vizual sau prin orice mijloc tehnic), in care caz el este mereu finit, fiindca nici un mijloc tehnic nu are "raza de actiune" infinita. Sau Universul inseamna tot ceea ce exista fizic, inclusiv ceea ce nu "vedem", in care caz ar putea fi infinit. Spre aceasta din urma varianta inclin eu.
Dv. ati spus ca legile de conservare ar putea sa nu mai fie valabile la scara Universului si la scara microscopica (cuantica), Universul aparand din vid, iar particulele aparand/disparand in/din vid. Atunci trebuie sa vedem ce inseamna vidul:
a) In sens filozofic, el inseamna gol, absenta totala a oricarei forme de existenta (si transformare, proces). Ma indoiesc ca Universul a aparut din acest tip de vid, fiindca nimicul, prin definitie, nu-si poate schimba starea, respectiv nu poate genera existenta niciodata, tocmai fiindca este nimic, adica nu admite nici un fel de "actiune", transformare.
b) In sens fizic, vidul este "ceva" care genereaza particule reale si respectiv contine particule virtuale (si energie). Din acest punct de vedere, vidul nu este vid in sens filozofic, ci mai degraba o stare a realitatii, simetria starii "reale", dar fiind o stare de natura fizica. Pe scurt, pentru mine, vidul este o entitate fizica, si de aceea legile de conservare se respecta mereu, oricand si oriunde. De ce afirm ca vidul este ceva fizic? Fiindca are proprietati fizice, asa cum am inteles din exemplul cu viteza luminii data de proprietatile vidului (permitivitatea si permeabilitatea).
Or, daca vidul are astfel de proprietati fizice, inclusiv energie, rezulta logic ca vidul este fizic, o existenta, nu un gol.
Si daca e asa, iar vidul este infinit (asa am inteles din teoria lui Dirac, ca este un "ocean" infinit, cu energie infinita), atunci fiind fizic, face parte din Univers, si fiind o parte infinita, rezulta ca Universul este infinit, spatial si temporal.
In acest sens, nu aveti dreptate cand spuneti ca vidul nu ne influenteaza cu nimic, si deci putem sa-l ignoram, ca si cum ar fi un nimic. Dimpotriva, se pare ca influenteaza strans realitatea: macroscopic, prin relatia cu viteza luminii, si microscopic, prin generarea de particule reale din particule virtuale (adica particulele virtuale se transforma in particule reale, si viceversa).
Iar BB-ul ar fi un fenomen local. Dar sa extind putin ideile despre BB. Cat de corecta este extinderea fenomenelor observate la scara intregului Univers? Asa cum am spus, nici o observatie, nici un instrument tehnic, nu are "raza de actiune" infinita, nu poate cuprinde tot ce se petrece, toate procesele fizice. De ex., de unde stim sigur ca radiatia de fond este ubicua (prezenta peste tot in Univers), si practic uniforma? Facand o analogie cu optica (care mi se pare corecta, observarea Universului fiind bazata in buna parte pe optica, daca includem in ea si radiatiile din afara spectrului vizibil), s-ar putea spune ca la departari mari, totul ni se arata uniform (efectul de orizont sau perspectiva).
Din acest punct de vedere, nu putem extinde expansiunea spatiului la scara intregului Univers, si de aceea spun ca BB-ul ar putea fi local.
In privinta expansiunii spatiului si radiatiei de fond, am cateva idei.
Ideea mea ar putea fi numita ideea talazului (termenul si cateva aspecte le-am luat dintr-un roman SF, sper ca nu ma criticati prea mult pentru asta, dar mi s-au parut potrivite pentru expunerea ideii mele). Suna astfel:
In urma cu miliarde de ani, s-a petrecut un proces de o amploare extraordinara (ca magnitudine si energie eliberata), dar totusi locala. Acest proces ar putea fi asemanat cu un talaz marin ( sau mareic), dar unul 3D, si avand un caracter turbionar (fluctuant, violent). Propagarea acestui talaz s-a facut cu viteze superluminice (ceea ce ar explica scara enorma a efectelor produse de el), si a purtat energii uriase, capabile sa genereze efectele observate (expansiunea galaxiilor, etc). Iar radiatia de fond ar putea fi explicata ca o ramasita a talazului, "briza" care ramane dupa ce "uraganul" a trecut, sau ca radiatia remanenta ramasa in urma unei explozii nucleare (acestea sunt metafore). In plus, in ideea mea, radiatia de fond ar putea sa nu fie universala (adica avand aceeasi origine si fiind peste tot), ci ar putea avea origini multiple si caracter neuniform, la scara globala.
Aceasta este pe scurt ideea mea in privinta expansiunii galaxiilor si a prezentei radiatiei de fond.
