Copiii de pana la 8 ani nu invata din propriile greseli

[Adi]

Copiii de pana la 8 ani nu invata din propriile greseli (studiu). Ce credeti despre asta?

[Coesite]

Mediul e un pic abstract, eu din cate am observat daca un copil mic face o greseala relativ majora nu o va mai repeta. Asta am observat eu din mica mea experienta. Adica un copil va baga mana in priza, chiar daca parintele il cearta sau il pedepseste, pentru ca nu poate percepe un pericol abstract. Dar daca ia o gura de curent o sa ocoleasca prizele o buna vreme.

[Adi]

Bun punct ridicat. Articolul nu cred ca se refera la astfel de greseli care ii fac rau fizic. Din ele cred ca are sens sa credem ca invata. Dar un copil poate face un rau altora, rau pe care nu il constientizeaza. Degeaba ii spui ca nu e bine, el nu va intelege daca are sub 8 ani. Dar daca il lauzi in schimb pentru cand face lucruri bune, atunci va intelege asta, creierul lui este mai stimulat, si va repeta mai des lucrurile bune. Eu asta am inteles din studiu. Desigur, este doar un studiu, vor mai veni altele si altele pentru a confirma sau clarifica nuante.

[teodora85]

Da, studiul nu se refera la greselile care au repercusiuni majore de genul celei amintite mai sus ("baga mana in priza si se curenteaza"). Se refera mai mult la greselile pentru care este certat, sau primeste feedback negativ. El nu va retine ce a facut rau, si nici faptul ca a facut ceva rau, avand asadar tendinta sa repete greseala.

Cum a zis si Adi, probabil se vor mai face si alte studii care sa intareasca aceasta descoperire. Dar eu zic ca deja am aflat un lucru important.

[darieglobur]

Copiii de pana la 8 ani nu invata din propriile greseli. Ce credeti despre asta?

Buna!
Sunt nou pe forum si s-ar putea sa fie un pic nepotrivita interventia mea, anume aceea de a raspunde la un subiect la care nu se mai discuta de mai bine de trei luni . In fine...
Referitor la subiect primul lucru pe care sunt tentat sa-l spun este ca nici noi, cei mari, nu reusim sa invatam din propriile noastre greseli, daramite copii pana in 8 ani . Apoi, trecand peste gluma, as spune ca nu sunt de acord cu concluzia acestui studiu. In esenta, din momentul in care la o persoana putem vorbi de procesul de invatare, toti invatam din propriile greseli, indiferent de varsta. Se poate spune ca, intr-o oarecare masura, copiii de pana la 8 ani nu constientizeaza faptul ca invata din propriile greseli, ceea ce este altceva.
Si mai e ceva. Cred ca este o discrepanta intre titlul articolului (nu stiu daca titlul apartine autorilor studiului sau celui care l-a tradus) si esenta studiului, ca sa ma exprim asa, si asta s-ar putea sa ne duca din start pe o pista gresita. Aici nu este vorba daca ei, copiii, invata sau nu din propriile greseli, la modul general (asa cum sugereaza titlul articolului) ci de greselile facute in asimilarea unor cunostinte noi, de multe ori abstracte. Deci este vorba strict despre procesul de educare.

[teodora85]

Salut,

Bine ai venit pe forum!

Studiul se refera la faptul ca pentru un copil sub 8 ani e dificil sa invete din feedback-ul negativ si e foarte usor sa invete din cel pozitiv. Creierul lor raspunde in mod diferit la recompensele pozitive fata de cele negative. Centrii de control sunt foarte putin activati atunci cand primesc feedback negativ, astfel incat aproape ca nu invata nimic din asta.

[darieglobur]

Buna,

Multumesc pentru intampinare!

Asta stiu, adica am inteles la ce se refera studiul, insa ma tem ca n-am reusit sa-mi exprim suficient de clar punctul de vedere. Cum sa spun...Citind titlul threadului, care e si titlul articolului din link, anume "Copiii de pana la 8 ani nu invata din propriile greseli", primul gand care mi-a venit a fost: "cum sa nu? cu siguranta ca si ei invata din propriile greseli! de ex, un copil pune mana pe un ibric aflat pe focul de la aragaz si se arde un picut. astfel, el a invatat ca asta a fost o "greseala" si nu va mai repeta gestul. la fel, vazand alti copii in parc care fac acest lucru, invata sa sara si sa se zbenguie pe nisip si stie ca nu-i nici o problema sa sari pe o gramajoara de nisip; apoi, sare pe o gramada de pamant si, durandu-l, a invatat deja ca nu este acelasi lucru". Si astfel de exemple, in care copilul invata de-a lungul micii sale cariere de om din niste fapte pe care el le va numi mai tarziu "greseli", sunt nenumarate.
Citind ulterior articolul din link, am inteles ca, de fapt, era vorba de altceva, adica de ceea ce ai prezentat mai sus. Dupa mine, titlul ar fi trebuit schimbat in ceva de genul: "In procesul educarii, copiii invata mai bine daca sunt recompensati decat daca sunt certati", lucru cu care sunt de acord cu varf si indesat, inca din propria-mi copilarie.

[teodora85]

Sunt de acord cu faptul ca in cazurile in care copilul simte durere puternica o sa invete din asta. Tocmai fiindca frica de a nu mai simti aceeasi durere il face sa nu mai doreasca sa repete experienta.

In schimb in cazul unei dureri de usoara intensitate, situatia nu mai e la fel. Cand eram mici alergam toata ziua, ne juleam, ne durea, si dupa 5 minute uitam si o luam de la capat. Si tot asa.
Ne jucam in zapada iarna, raceam, faceam injectii, si nu invatam nimic din asta. Ne certa mama si ne obliga sa purtam fular si caciula, si ne explica sa avem grija, si totusi, nu retineam nimic din asta. Abia asteptam sa ne insanatosim sa o luam de la capat cu distractia.

Cred asadar ca titlul nu e valabil numai pentru procesul de educatie, in care un parinte cearta un copil, ci e valabil si pentru cazurile in care mediul inconjurator, sau corpul nostru ne da feedback negativ (vezi situatiile de mai sus).

[darieglobur]

Eu nu cred asta . Copilul, si omul in general, de fapt invata din propriile greseli in momentul si pe masura ce le constientizeaza ca atare. In cazul durerii fizice pe care o resimte intr-o anumita conjunctura, aceasta e un semnal imediat si evident ca ceva n-a fost in regula, e confirmarea imediata ca a gresit. Cand eram mici si alergam afara pana raceam sau ne juleam, nu conta pentru ca placerea jocului era prea mare. Totusi, pe masura ce constientizam ca aceste lucruri nu ne fac bine, ca ne afecteaza intr-un fel, ca mama are dreptate, deci le percepeam ca greseli, invatam sa ne jucam si fara a ne juli sau a raci. 
Dar copilul poate invata nu numai dintr-o experienta dureroasa din punct de vedere fizic. De exemplu, lui Sanducu ii place tare mult sa se joace cu singurii lui vecini si parteneri de joaca Ana, Lori si Gigel, insa se joaca cu jucariile lor iar de ale lui nu-i lasa sa se apropie si chiar reactioneaza violent cand acestia incearca sa se joace si ei cu ele. Treptat observa ca Ana, Lori si Gigel incep sa-l evite, sa nu se mai joace cu el si sa se joace doar intre ei. Se va plange de acest lucru mamei iar in urma lamuririlor pe care aceasta i le va da (sau pur si simplu va intelege el singur asta, fara ajutor), va invata ca modul in care se comporta el era gresit si va actiona in consecinta.
Cel putin asa vad eu lucrurile .

[Adi]

Tocmai, copiii invata din greseli cand constientizeaza ca gresesc, numai ca pana la 8 ani capacitatea de a constientiza le este limitata. Adica chiar daca cad si se lovesc, nu constientizeaza ca au gresit. Dupa varsta de opt ani incep usor usor sa contientizeze, exact cum zici si tu, DarieGlobur, numai ca invata treptat treptat dupa varsta de opt ani. Aici nu e vorba de parerea ta, ci de adevarul general (ce incearca sa fie surprins de adevarul stiintific).

Desigur, studiile in psihologie sunt in general limitate de numarul mic de subiecti de studiu ce ii au. Daca sunt 10.000 de pacienti, eroarea statistica este de 1%, dar daca sunt numai 100 (cum e cazul deseori), eroara statistica este de 10%. In plus, mai este si eroarea sistematica care poate fi inca si mai mare ...

Apropo, bine ai venit pe forumul nostru! Argumentezi foarte bine subiectele, este nevoie de oameni ca tine.

[Coesite]

Eu am citit un articol (nu stiu din ce publicatie, era o tema pt cineva de la fac de psihologie).  Au luat copii mici (6 luni - 1 an) si i-au pus intr-o parte a unei camere, in partea celalata eru mamele lor. Au facut chestia cu cate un copil pe rand. Intre copil si mama era o groapa pestecare era pus un geam transparent si incolor, destul de gros incat sa tina copilul. Si mamele trebuiau sa isi cheme copii si copilasii se tarau evident pana la mame. Concluzia lor a fost ca, pana la 1 an, 1 an si ceva, un copil nu cunoaste frica. Ceea ce mie mi se pare absurd. Copilul acela evident ca se ducea la mama lui!
De unde am tras eu o concluzie (proprie si personala ), ca experimentele psihologice sufera de o multime de erori nu numai cele referitoare la numarul mic de subiecti.

[Adi]

Coesite, sunt de acord cu concluzia articolului. Evident ca copiii sa duceau la mame, dar reuseau sa treaca peste acel geam pentru ca nu le era frica. Unui adult poti sa ii dai si un Ferrari, daca ii e frica, nu trece. Exista astfel de locuri unde poti testa daca tu rezisti. Unul din ele este turnul din Toronto, unde esti la cateva sute de metri inaltime, ai geam puternic, rational stii ca nu pici si totusi ti se pare ca te arunci in gol si o sa vezi ce greu e. Copiii nici nu isi puneau problema, semn ca nu constientizau pericolul la varsta aceea mica.

[darieglobur]

Tocmai, copiii invata din greseli cand constientizeaza ca gresesc, numai ca pana la 8 ani capacitatea de a constientiza le este limitata. Adica chiar daca cad si se lovesc, nu constientizeaza ca au gresit. Dupa varsta de opt ani incep usor usor sa contientizeze, exact cum zici si tu, DarieGlobur, numai ca invata treptat treptat dupa varsta de opt ani. Aici nu e vorba de parerea ta, ci de adevarul general (ce incearca sa fie surprins de adevarul stiintific).

Desigur, studiile in psihologie sunt in general limitate de numarul mic de subiecti de studiu ce ii au. Daca sunt 10.000 de pacienti, eroarea statistica este de 1%, dar daca sunt numai 100 (cum e cazul deseori), eroara statistica este de 10%. In plus, mai este si eroarea sistematica care poate fi inca si mai mare ...

Apropo, bine ai venit pe forumul nostru! Argumentezi foarte bine subiectele, este nevoie de oameni ca tine.

Multumesc si bine v-am gasit!
In principiu, asa este. Si vad ca suntem de acord asupra acestui fapt, anume ca ei, copiii, invata din propriile greseli pe masura ce constientizeaza ca gresesc si invata ce-i aceea "a gresi". Totusi, avand in vedere ca testul respectiv se refera strict la procesul instruirii si al educarii copilului de catre adulti (unde concluzia este clara), raman la parerea ca pentru cazurile factuale, adica pentru cazurile din viata de zi cu zi in care copilul interactioneaza cu mediul, lucrurile trebuiesc nuantate.

[Coesite]

Se pare ca tu nu ai stat prea mult cu un copil mic, un copil mic se sperie de o jucarie ciufulita, se sperie de intuneric, se sperie de o groaza de lucururi si sunt terifiati de altele. In momentul in care tu ii pui mama de partea cealalta, o fiinta in care are incredere absoluta si de care depinde in intregime copilul acela tinde sa creada ca daca mama lui il cheama insistent e ok sa treaca. Oi fi ei mici dar nu sunt prosti, mai ales cand puneau manutza pe geam si vedeau ca ii tine!