Sistemul solar, nedumerire!

[Abel Cavaşi]

Da, Abel, ar rezulta un moment cinetic nul si un impuls nenul.

Ok, mulţumesc mult pentru răspunsul tău. Atunci? De unde apare rotaţia?

Desigur ca orice sistem solar se si roteste in jurul axei sale si se si roteste in spatiu, in jurul altcuiva mai mare ...

Evident, dar cum explicăm asta?

Apropo, ceilalţi nu au nimic de zis aici? Nu este suficient de interesant subiectul?

[HarapAlb]

Apropo, ceilalţi nu au nimic de zis aici? Nu este suficient de interesant subiectul?

Eu n-am inteles ce nedumerire ai. Precizeaza ce se da si ce se cere

[Abel Cavaşi]

Eu n-am inteles ce nedumerire ai. Precizeaza ce se da si ce se cere

Se dă o nebuloasă iniţială formată dintr-un număr mare de particule distribuite aleator, aflate doar sub influenţa gravitaţiei. Se cere dependenţa impulsului total şi a momentului cinetic total al nebuloasei de numărul particulelor.

[Adi]

Abel, tot bati apa pe o problema banala. Tot intrebi de unde are masa aia impuls si moment cinetic. Ei bine, are din suma particulelor initiale. Doua particulare care se atrag gravitational dar nu au deja viteze transversale la directia dintre ele se vor roti in jurul unui punct comun, denumit centrul de inertie. De acolo are asadar sistemul moment cinetic. Din impulsul intial al particulelor.

Se da configuratia intiala si apoi ceri impusul total si momentul cinetic. Pai impulsul total este suma impulsurilor individuale. Iar momentul cinetic total in jurul unui punct anume este suma vectorilor r ori p. Definitie de clasa a noua.

Tu insa crezi, banuiesc, ca asta nu e suficient sa explice sistemele planetare prezente. Eu am incredere in teoria gravitatiei si ca atatia astronomi, de secole, au inteles acestea.

Problemele esentiale in cosmologie sunt energia intunecata si materia intunecta, masurarea precisa a galaxiilor din Univers si asa mai departe.

Imi pare rau, ma tot repet si ma tot repet si tu o tii pe ata. Eu nu am timp sa explic iar si iar acelasi lucru. Asadar, nu promit ca iti mai raspund la intrebarile in care incerci sa redescoperi roata.

[cipri]

nu vreau sa ma bag in acest subiect, fiindca e un subiect destul de complicat (si inca nerezolvat), si trebuie mentinut ca nu exista deocamdata o teorie care sa fie cat de cat satisfacatoare in explicarea sistemului solar.
Exista diferite teorii care in anumite regiuni au avantaje una fata de alta, dar nu exista o teorie care sa explice formarea planetelor indepartate de soare si cele care-s aproape de soare.


Nu stiu ce s-a mai vorbit in acest topic despre, dar poate inca nu s-a vorbit despre diferenta intre planetele care au o densitate mare fata de celelalte care-s mai gazoase. (Deci diferenta intre pamant/marte/...   si planete precum saturn/jupiter,  de unde provine aceasta diferenta mare de densitate ....)

 

[Adi]

E drept ca nu s-au stabilit toate detaliile formarii sistemului solar, pentru ca e un sistem complexa caruia nu i se cunosc conditiile initale. Cercetatorii dezvolta modele, le incearca pe diferite conditii initiale si apoi vad daca obtin sistemul din ziua de azi. Dar una despre alta, acolo e la lucru DOAR forta gravitationala. Nimic nou sub soare. Deci nu cu asta poti revolutiona stiinta. Cel mult poti intelege ce conditii initiale pot exista, ca sa intelegi cum pot fi formate ALTE sisteme solare in Univers si sa intelegi mai bine daca pot produce viata.

Asa cum formuleaza Abel insa, e o problema deja rezolvata. Te invit insa sa analizezi ce zice el, eu am obosit sa ii tot raspund la probleme in care nu crede in ce zice o intreaga generatie de oameni de stiinta: gauri negre, de exemplu.

[HarapAlb]

nu vreau sa ma bag in acest subiect, fiindca e un subiect destul de complicat (si inca nerezolvat), si trebuie mentinut ca nu exista deocamdata o teorie care sa fie cat de cat satisfacatoare in explicarea sistemului solar.
Exista diferite teorii care in anumite regiuni au avantaje una fata de alta, dar nu exista o teorie care sa explice formarea planetelor indepartate de soare si cele care-s aproape de soare.

Probabil ca fiecare sistem solar este unic si nu se va putea elabora decat o teorie calitativa a formarii lor.

Se dă o nebuloasă iniţială formată dintr-un număr mare de particule distribuite aleator, aflate doar sub influenţa gravitaţiei. Se cere dependenţa impulsului total şi a momentului cinetic total al nebuloasei de numărul particulelor.

Cred ca exista deja simulari facute cu numar mare de particule. N-am gasit ceva concludent pe internet, insa mai caut pentru ca sigur s-a ocupat cineva de problema asta. Modelarea dinamicii nu cred ca pune probleme. Partea mai delicata o constituie coliziunile intre particule, pentru ca pot fi si (partial) plastice. Revenind la dinamica sistemului, daca presupunem ca particulele sunt initial in repaus atunci avem moment cinetic si impulsul centrului de masa egale cu zero. Daca nu se intervine din exterior (sau eliberari de energie din interior datorita altor fenomene) marimile astea nu se pot modifica. Moment cinetic ar putea aparea in cazul in care o parte sau mai multe ale sistemului sunt expulzate (desi in total va fi zero, fiecare subsistem va avea moment cinetic nenul).

[cipri]

E drept ca nu s-au stabilit toate detaliile formarii sistemului solar, pentru ca e un sistem complexa caruia nu i se cunosc conditiile initale. Cercetatorii dezvolta modele, le incearca pe diferite conditii initiale si apoi vad daca obtin sistemul din ziua de azi. Dar una despre alta, acolo e la lucru DOAR forta gravitationala. Nimic nou sub soare. Deci nu cu asta poti revolutiona stiinta. Cel mult poti intelege ce conditii initiale pot exista, ca sa intelegi cum pot fi formate ALTE sisteme solare in Univers si sa intelegi mai bine daca pot produce viata.

Asa cum formuleaza Abel insa, e o problema deja rezolvata. Te invit insa sa analizezi ce zice el, eu am obosit sa ii tot raspund la probleme in care nu crede in ce zice o intreaga generatie de oameni de stiinta: gauri negre, de exemplu.

eu am obosit sa ii tot raspund la probleme in care nu crede in ce zice o intreaga generatie de oameni de stiinta: gauri negre, de exemplu.

Oare nu e Abel neam cu Sandokhan? (Poate e ereditar)    Am glumit.
De aceea eu incerc sa aduc niste elemente noi in aceasta discutie, ca sa aibe Abel si mai multe intrebari cu care sa te oboseasca 
Asa ca eu unul refuz invitatia 

Oricum comportamentul lui Abel imi aminteste de astro-fizicianul Zwicky, care era el haios cum contrazicea el pe poti.

dar chiar formea planetelor.. e inca o mare problema, chiar daca din mare exisa teorii. Si unele modele dau rezultate mai bune in anumite cazuri iar altele au alte rezultate mai bune alte cazuri chiar daca teoriile ar trebuii sa fie valabila pentru toat regiunea din sistemul solar. Aici nu e vorba numai de sistemul nostru solar, ci si de altele. De exemplu dupa o teorie pare evident de ce jupiter cu masa mare si densitate mica e mai indepartata de catre soare, dar in acelas timp s-au descoperit si planete mari si gazoase  care-s prea aproape de soare in alt sistem solar, si n-ar trebui dupa teorie sa fie acolo.
Problema e ca in acest domeniu totusi e nevoie de multe observatii care dureaza mult timp, si n-ai la indemana aparate cu care sa faci experimente care se pot reproduce , si care sa te ajute asa sa faci o teorie mai buna. (De exemplu prin planeta extrasolar a fost descoperita din datele de masuratoare care au fost colectate timp vreo 10 ani).
Pentru a face o teorie a sistemelor solare, e nevoie de mai multe probe de sisteme solare, nu poti sa faci o teoria a sistemelor solare analizand doar un singur sistem solar adica pe al nostru.

[Adi]

De acord cu tine, Cipri. Progresul in acest domeniu se face cu telescoape tot mai bune pentru a studia tot  mai multe sisteme solare, planete, stele, galaxii si asa mai departe, nu cu teorie ...

[Abel Cavaşi]

Aţi răspuns excelent cu toţii. Vă mulţumesc pentru răspunsuri! Într-adevăr, avem la ce să ne gândim...