Ştiri:

Vă rugăm să citiţi Regulamentul de utilizare a forumului Scientia în secţiunea intitulată "Regulamentul de utilizare a forumului. CITEŞTE-L!".

Main Menu

SpaceAlliance.ro : Primul portal romanesc de tehnologii aerospatiale

Creat de Adi, August 06, 2008, 11:33:55 PM

« precedentul - următorul »

0 Membri şi 2 Vizitatori vizualizează acest subiect.

s.p.a.c.e

Continuam astazi seria proiectelor Cubesat:

Proiecte Cubesat 2009- Experimentul AtmoCube

Proiectul AtmoCube este unul din cei trei sateliti italieni care vor fi lansati anul acesta cu racheta europeana Vega. Satelitul este axat in principal pe rolul educational, fiind construit in totalitate de actuali sau fosti studenti ai universitatii din Trieste si isi propune sa studieze conditiile meteo din spatiu (ideal intr-o orbita circulara la 350km altitudine).
Satelitul este un Cubesat clasic de 1kg greutate si 10x10x10 cm dimensiune si va fi lansat pe o orbita inclinata la 71 de grade si cu inaltimea variind intre 350 si 1200 km (aceasta orbita fiind impusa de Vega), asteptandu-se sa aiba o durata de viata de minim 6 luni.
Seria instrumentelor stiintifice este constituita dintr-un dosimetru bazat pe un detector de silicon care monitorizeaza radiatia din mediul exterior, un magnetometer de tip HMC Honeywell 2003 care va masura campul magnetic local al Pamantului si un receptor GPS de tip SGR-05U care va furniza pozitia si timpul la care masuratorile au fost efectuate. Prin completarea datelor achizitionate de satelit in spatiu cu alte masuratori paralele de pe Pamant si cu activitatea solara, va rezulta un model complet al Soarelui (respectiv activitatii sale solare) si al atmosferei Pamantului. In plus, noul instrument va trece de la aceasta faza experimentala la o varianta imbunatatita ce va zbura la bordul unor viitoare misiuni ce isi propun sa studieze razele cosmice.
Sistemul de comanda si control al atitudinii satelitului foloseste informatiile receptionate de la GPS si de la doi mini senzori solari bazati pe fotodiode. Stabilizarea se face prin folosirea unei bobine care interactioneaza cu campul magnetic local al Pamantului generand rotatia satelitului si prin folosirea unei 'cozi' externe care foloseste gradientul gravitatiei.
Puterea este generata de 5 panouri solare cu eficienta de pana la 23%, dispuse pe 5 din fetele cubului si care pot fi folosite deasemenea pentru a deduce directia vectorului solar. Puterea este inmagazinata in 4 baterii Li-ion-polimer Saft MP144350 cu o capacitate de 2100mAh si o masa de 70 grame. Este prevazut un consum mediu de 250mW.
Calculatorul de bord este bazat pe microprocesorul P18F452 si este echipat cu 4 memorii 25LC1024 de 62kbiti.
Pentru radioamatori, frecventele de transmisie sunt de 437.490 Mhz pentru downlink si de 145.835 Mhz pentru uplink.
Controlul termic este pasiv, satelitul beneficiind doar de senzori de monitorizare plasati in diferite parti ale sistemului. Temperaturile asteptate variaza intre -60 si +50 de grade Celsius pentru acest tip de orbita.
Italia este un sustinator major al proiectelor spatiale europene comune. Anul trecut spre exemplu a contribuit cu 14% din bugetul ESA (adica 343 milioane de euro) desi bugetul impus (bazat pe PIB-ul tarii) era de numai 77 milioane de euro. Cu alte cuvinte, diferenta substantiala de buget arata strategia italiana pentru investitii in acest domeniu. De altfel, luand in considerare ca 90% din bugetul ESA se reintoarce inapoi prin contracte oferite industriei europene, si cum Italia are foarte multe companii care activeaza in acest domeniu, este usor de inteles interesul manifestat.

site oficial al proiectului

articol original SpaceAlliance
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

Adi

Pagina personala: http://adrianbuzatu.ro

s.p.a.c.e

Probleme Eutelsat W2M

Seria neagra a defectiunilor satelitilor continua. La sfarsitul lunii decembrie 2008, relatam despre ultima lansare Ariane5 a anului (20 decembrie 2008), lansare in care fusesera trimisi pe orbita satelitii HotBird9 si W2M apartinand operatorului Eutelsat (link).
Satelitul W2M este conceput in parteneriat de EADS Astrium si ANTRIX (divizia comerciala a agentiei spatiale indiene ISRO) si urma sa fie pozitionat la 16 grade est, cu acoperire nominala peste Europa, Africa de Nord si Orientul mijlociu, si cu o emisie ce se poate regla pe orbita pentru a acoperi alte zone cum ar fi Africa si Asia centrala. Urma sa furnizeze 24 pana la 32 de transpondere in banda Ku (in functie de modul de operare).
Iata insa ca intr-un comunicat de presa de pe 28 ianuarie 2009, Eutelsat anunta ca W2M care a fost mutat de pe orbita de test pe orbita operationala la 16 grade est, a suferit o grava anomalie a sistemului de putere de la bord si nu indeplineste conditiile tehnice de operare nominala. In aceasta situatie, pentru a evita alte neplaceri ulterioare s-a decis ca satelitul sa nu fie integrat in flota Eutelsat si sa ramana in continuare sub observatii la centrul spatial indian ISRO pana cand va fi gasita o solutie tehnica de remediere a anomaliei. Trebuie mentionat ca de obicei in primele luni, cand satelitul se afla in faza de teste si pregatire pentru functionare nominala responsabilitatea apartine in totalitate operatorului lansarii (fabricantul in acest caz), iar mai apoi o data cu intrarea in operare propriu zisa este transferata clientului (Eutelsat pentru W2M). Desi acest comunicat de presa nu este foarte explicit, lasand posibilitati pentru o eventuala reparatie, alte surse neoficiale afirma ca defectiunea este mult prea serioasa pentru a putea fi remediata in spatiu, iar satelitul este definitiv pierdut. Trebuie spus insa ca Eutelsat nu pierde financiar din acest incident, ci doar ca imagine (satelitul fiind in intregime asigurat). Un lucru interesant de urmarit pentru viitor va fi cum aceasta eroare va afecta contractele bilaterale Europa-India (daca se va dovedi in final ca a fost o greseala de proiectare/fabricatie).
W2M era programat sa inlocuiasca satelitul aflat la 16 grade est, W2, dar in conditiile de fata acesta va ramane operational pana cand o alta solutie va fi gasita (Eutelsat a dat asigurari ca acesta are suficiente resurse pentru a ramane operational pana in 2010). Satelitul W2 preia si cateva din programele romanesti (Antena3, N24, National TV, TVRi, TVR Cluj, TVR Timisoara, Cultural etc). 
Un alt satelit din serie, W3B, aflat inca in faza de constructie incepand cu februarie 2008, si care a fost proiectat de asa natura ca sa poata ocupa oricare din sloturile Eutelsat de la 16 grade est, 10 grade est sau 36 grade est, va fi in aceste conditii mutat pe pozitia ramasa neacoperita. Lansarea este prevazuta pentru mijlocul anului 2010 si va mari astfel capacitatea slotului de la 16 grade est, de la 27 la 56 transpondere in banda Ku.
Intr-o incercare de calmare a eventualilor clienti ingrijorati de situatia creata, purtatorul de cuvant al Eutelsat a spus ca desi pierderea noului satelit este o serioasa dezamagire, strategia Eutelsat a fost construita sa tina seama si de astfel de evenimente si nu va crea neplaceri la nivel de servicii oferite.
Eutelsat SA cu sediul general in Paris, are o capacitate de 26 de sateliti cu acoperire globala (Europa, Orientul mijlociu, Africa, India, Asia si America) preluand mai mult de 3180 de canale TV si 1100 de posturi de radio. Pentru anul fiscal 2008-2009 Eutelsat asteapta incasari in valoare de 900 de milioane de euro.

articol original SpaceAlliance
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

Adi

Pagina personala: http://adrianbuzatu.ro

s.p.a.c.e

Proiecte Cubesat 2009- Experimentul Robusta

Robusta sau "Radiation on Bipolar Test for University Satellite Application" face parte din cele trei proiecte selectionate in 2006 de CNES (National Center for Space Studies) ca urmare a unei initiative adresate mediului academic din Franta (Expresso) impreuna cu proiectele PLAGE (Plateforme generique d'etude de la micro gravite) si PARAPOM (Parachute for particule occurrence monitoring).
In cadrul acestui proiect experimental, Robusta va studia deteriorarea componentelor electronice bazate pe tranzistori bipolari in timpul zborului, cand sunt expusi la radiatia externa (provenita in mare parte de la eruptiile solare). Este vorba de fapt de o continuare a proiectului SACRED initiat in 2000 de Alcatel Alenia Space cand s-a dorit o colaborare cu universitatea din Arizona pentru acelasi tip de experiment. In iulie 2006 vechiul satelit a fost lansat cu o racheta Dnepr, dar datorita unor probleme tehnice la motorul rachetei, lansarea s-a soldat cu un esec si satelitul a fost pierdut.
De aceasta data, s-a a decis constructia experimentului in Franta cu un buget de 90.000 de euro si o echipa cu mai mult de 150 de studenti.
Bugetul este compus din 20.000 de euro din partea CNES, 20.000 de euro din bani incasati de universitate din taxe anuale ale studentilor, 10.000 de euro din sponsorizari ale autoritatilor locale, 20.000 de euro din contracte de cercetare ale CNES si in sfarsit 20.000 de euro din contracte de cercetare ale ANR (Agence Nationale de la Recherche).
Proiectul, care a inceput in anul 2006, va continua pana in anul 2012 cand este prevazut sfarsitul misiunii. Robusta bazat pe conceptul Cubesat "1 litre, 1 kilogram, 1 watt" are dimensiunile de 10x10x10 cm si este coordonat de universitatea din Montpellier.
Experimentul stiintific va fi efectuat prin polarizarea componentelor de la bord in diferite conditii, proces care va fi masurat cu o frecventa de 12 ore. Pentru aceasta vor fi folosite un comparator de voltaj de tip LM139 si un amplificator de voltaj LM124. Separat, doza totala de ionizare (TID) va fi monitorizata prin folosirea a doua dosimetre: un dosimetru PMOS care va masura nivelul de radiatii integrat pe toata durata misiunii si un senzor OSL care va furniza date pentru o singura orbita.
Totul se face concret prin deschiderea unei ferestre in asa fel incat componentele testate se vor afla in actiunea directa a radiatiei (cu un varf estimat la 60krad) in timp ce restul componentelor interne vor fi protejate pentru o buna functionare (radiatia la care vor fi supuse nu va depasi 3 krad).
Datele colectate vor fi comparate cu modelele predictive de laborator care vor fi astfel imbunatatite, iar rezultatul final va fi inaintat marilor jucatori din domeniul aerospatial european ca ESA, EADS Astrium si Thales Alenia Space care au un interes direct in dezvoltarea unor noi tehnologii mai robuste-asa numitul fenomen ELDRS (enhanced low dose rate sensitivity).
Orbita va avea apogeul la 1200km, perigeul la 350km si o inclinatie de 71 de grade.
Echipamentul de sol se bazeaza pe trei antene: una la universitatea din Montpellier, una la universitatea din Arizona si a treia la universitatea din Wurzburg-Germania. Frecventele folosite vor fi 435.25Mhz pentru downlink si 145.95Mhz pentru uplink. La bord vor fi folosite doua antene de tip dipol.
Computerul de bord este construit in jurul unui microprocesor de tip PIC 18F458 cu o arhitectura pe 8 biti si un bus de date tip CAN.
Sistemul de putere al satelitului este compus din 6 celule solare de tip Azurspace G3 cu eficienta de 28%  pentru generarea energiei electrice si baterii Li-ion de tip Saft pentru inmagazinare si folosire in perioadele de eclipsa.

site oficial universitatea din Montpellier
site oficial CNES

articol original SpaceAlliance
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

Adi

Pagina personala: http://adrianbuzatu.ro

s.p.a.c.e

COROT descopera cea mai mica exoplaneta

COROT a desoperit cea mai mica planeta terestra detectata pana acum in afara Sistemului Solar. Uimitoarea planeta are o dimensiune mai mica decat dublul celei a Pamantului si orbiteaza o stea asemanatoare  Soarelui. Temperatura sa este atat de ridicata incat este posibil ca planeta sa fie acoperita de lava sau vapori de apa.
Pana acum, au fost descoperite aproximativ 300 de exoplanete, dintre care cele mai multe sunt giganti de gaz similare lui Jupiter sau Neptun.
Noua descoperire, COROT-Exo-7b, este diferita: diametrul sau este mai mic decat dublul diametrului Pamantului si orbiteaza in jurul stelei sale cu o perioada de 20 de ore. Este situata foarte aproape de steaua mama si, ca urmare, inregistraza o temperatura inalta, cu valori intre 1000 si 1500 grade C. Astronomii au detectat noua planeta in timp ce aceasta tranzita steaua mama, provocand scaderea intensitatii luminii stelei in momentul trecerii prin dreptul acesteia.
Densitatea planetei se afla inca sub investigatie: poate fi dura, ca Pamantul, si acoperita cu lava lichida. De asemenea, este posibil sa apartina unei clase de planete despre care se crede ca sunt constituite din apa si roca in proportii egale. Date fiind temperaturile masurate, planeta ar fi, in aceste conditii, foarte fierbinte si umeda.
"Descoperirea unei planete atat de mici nu este o surpriza atat de mare", a declarat Daniel Rouan, cercetator la Observatoire de Paris Lesia, care coordoneaza proiectul cu Alain Leger, de la Institutul de Astrofizica Spatiala (Institut d'Astrophysique Spatiale, Paris, France). "COROT-Exo-7b apartine unei clase de obiecte a caror existenta a fost anticipata de ceva timp. COROT a fost proiectat chiar cu scopul descoperirii unora dintre aceste obiecte," a adaugat acesta.
Foarte putin exoplanete descoperite pana acum au o masa comparabila cu cea a Pamantului si a celorlalte planete terestre: Venus, Marte si Mercur. Motivul este dificultatea extrema in a detecta planete terestre. Cele mai multe dintre metodele folosite pana acum sunt indirecte si sensibile la masa planetei, in timp ce COROT poate masura in mod direct dimenisunea suprafetei acesteia, ceea ce reprezinta un avantaj. In plus, pozitia sa in spatiu permite perioade mai lungi de obervatie neintrerupta decat de pe Pamant.
Descoperirea este importanta in conditiile in care masurari recente au indicat existenta planetelor cu mase mici, insa dimensiunea lor a ramas nedeterminata pana acum.
Structura interna a lui COROT-exo-7b pune in incurcatura oamenii de stiinta; acestia nu sunt siguri daca este vorba de o "planeta ocean", un tip de planeta a carei existenta nu a fost pana acum demonstrata. Teoretic, asemenea planete ar fi initial acoperite partial de gheata pentru ca mai apoi, alunecand inspre steaua lor, gheata sa se topeasca, acoperind planeta cu lichid.
"Descoperirea este un pas foarte important pe calea catre intelegerea formarii si evolutiei planetei noastre", a afirmat Malcolm Fridlund, ESA COROT Project Scientist. "Pentru prima data, am detectat in mod neechivoc o planeta care este "stancoasa", la fel ca propriul nostru Pamant. Acum trebuie  sa studiem acest obiect si sa continuam cautarea cu ajutorul lui COROT a altor planete mai mici si mai asemanatoare Pamantului."
Aceasta descoperire a beneficiat de observatii complementare posibile multumita retelei Europene extinse de telescoape operate de diverse institute si tari.
COROT (planetary COnvection, ROtation and Transits) reprezinta o misiune condusa de Agentia Spatiala Franceza (CNES), cu contributii ale Agentiei Spatiale Europene (ESA) si din tari precum Austria, Belgia, Germania, Spania si Brazilia. COROT este un telescop cu un diametru de 27 cm plasat pe o orbita terestra  lansat in decembrie 2006, proiectat sa detecteze modificari foarte mici ale luminozitatii stelelor apropiate. Obiectivele principale ale misiunii sunt cautarea exoplanetelor si studierea stelelor interioare.
Nota: In utilizarea astronomica, termenul "terestru" are doua semnificatii, una referindu-se la masa, iar cealalta la compozitie. Aceste sensuri se pot suprapune (sau nu). Intr-un sens mai larg, o planeta terestra este un obiect mai putin masiv decat un gigant de gheata si mai mare decat o planeta pitica, care orbiteaza in jurul unei stele. Intervalul definitoriu de mase are valori intre aproximativ 0.01 MEA, similar cu masa Lunii Pamantului, si 10 MEA, putin mai mica decat masa planetei Uranus. Cele patru planete interioare ale Sistemului Solar - Mercur, Venus, Terra, Marte - se inscriu in aceasta definitie.
Intr-un sens mai ingust, o planeta terestra este compusa in principal din elemente refractare, si anume roci din silicati si metale. Formarea unor asemenea obiecte este in mod necesar limitata la zona delimitata de linia de gheata a stelei respective, unde elementele refractare domina, iar cele volatile nu pot supravietui in orbita libera.

site oficial ESA

site oficial CNES

articol original SpaceAlliance
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

b12mihai

Fiecare are scopul lui in lumea asta nebuna.

s.p.a.c.e

Lansare satelit meteorologic pentru organizatia NOAA

Astazi la ora 10:22 GMT a avut loc lansarea satelitului meteorologic NOAA N Prime de la baza Vandenberg Air Force California cu o racheta Delta2.
Satelitul construit de Lockheed Martin pentru NOAA (National Oceanic and Atmospheric Administration)  a costat 564 milioane de dolari, are o durata de viata de 2 ani si urmeaza sa inlocuiasca in orbita mai vechiul satelit NOAA-18 (lansat in 2005) ale carui instrumente nu mai furnizeaza date de calitate datorita degradarii la care au fost supuse de conditiile din spatiu.
Lansarea a decurs fara probleme, satelitul fiind injectat intr-o orbita polara cu altitudinea de 870 km, inclinatia de 98.73 grade si perioada orbitala de 102 de minute.
NOAA N Prime are 4.19 m lungime, 1.88 m diametru si o greutate de 1419 kg.
Satelitul va furniza imagini, va monitoriza temperatura atmosferica si umiditatea, va realiza observatii asupra temperaturii solului si oceanelor, va colecta date despre cantitatea de ozon din atmosfera, si schimbarile care au loc asupra campului magnetic al Pamantului si a centurii de radiatii provocate de furtunile solare, toate aceste date urmand sa fie integrate in modele ce studiaza evolutia climatului pe termen lung.
Ca si restul predecesorilor va fi echipat cu un dispozitiv de salvare care detecteaza pe anumite frecvente speciale orice situatie de urgenta transmisa de la sol. Impreuna cu sistemul Cospas din Rusia face parte din asa numitul "International Search and Rescue Satellite-Aided Tracking System" (COSPAS-SARSAT).
Cele 8 instrumente prezente la bord sunt rezultatul unei cooperari internationale ce include Franta (CNES & THALES), Canada si agentia europeana EUMETSAT :
AMSU-advanced microwave sounding unit
AVHRR-advanced very high resolution radiometer
HIRS/4-high resolution infrared radiation sounder
MHS-microwave humidity sounder
SBUV-solar backscatter ultraviolet spectral radiometer
SLA-search and rescue transmitting antenna
SRA-search and rescue receiving antenna
TED-total energy detector
Aceasta lansare a constituit un eveniment si pentru lansatorul Delta2 care a operat timp de 20 de ani 138 de zboruri dintre care 85 au fost un succes. Primul zbor s-a efectuat in 14 februarie 1989 ocazie cu care a fost lansat unul din satelitii GPS.
NOAA N Prime este cel de al 16 lea satelit dintr-o serie directa inceputa in 1978 dar programul initial din care a derivat aceasta serie (TIROS-Television Infrared Observation Satellite) a inceput de fapt in 1960.
Constructia satelitului nu a fost lipsita de evenimente. In septembrie 2003 satelitul, aflat in constructie intr-una din locatiile apartinand Lockeeed Martin, a cazut pur si simplu dupa ce suportul care il sustinea vertical a cedat. Aproximativ 75% din componente au trebuit inlocuite ceea ce a dus la un cost suplimentar de 217 milioane de dolari si o amanare a lansarii de 3 ani (lansarea initiala era estimata pentru 2005). Aceasta in conditiile in care satelitul fiind ultimul din aceasta serie istorica, multe din componente au fost preluate dintre cele ramase de la satelitii anteriori.
Saptamana aceasta au fost deasemenea 2 evenimente (aparute la sistemele platformei de sustinere a rachetei) care au fortat amanarea lansarii prima data miercuri 4 februarie si apoi joi 5 februarie.
Pe termen lung programul TIROS va fi inlocuit de NPOESS (National Polar-orbiting Operational Environmental Satellite System) initiat de administratia Clinton in 1994 cu intentia de a combina datele obtinute de NOAA si de satelitii meteo militari. Primul satelit va fi lansat in 2010, iar programul va deveni operational in 2013.

site oficial
video lansare

articol original SpaceAlliance
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

s.p.a.c.e

Lansare stiintifica pentru Rusia 

La sfarsitul lunii ianuarie (mai precis pe 30 ianuarie) a avut loc o lansare stiintifica in contul Rusiei de la baza Plesetsk. Este vorba de satelitul Coronas Photon cel de al treilea din seria CORONAS (Complex ORbital Observations Near-Earth of Activity of the Sun)- programul rusesc destinat studiului Soarelui si legaturilor fizice intre Soare si Pamant, parte a unei investigatii internationale mai ample ILWS (International Living With a Star).
Punctual, scopul programului este sa studieze acumularea energetica a particulelor emise in timpul eruptiilor solare, studiul mecanismelor de accelerare, propagare si interactiune a particulelor din atmosfera solara, studii care incearca sa coreleze activitatea solara cu procesele fizice si chimice ce au loc in atmosfera Pamantului.
Primul satelit din seria celor trei programati sa orbiteze in jurul Pamantului cu orientare spre Soare a fost Coronas I lansat pe 2 martie 1994 la bordul unei rachete Tsiklon3 de la baza din Baikonur. Satelitul, cu masa de 2160 kg a fost injectat intr-o orbita cu inclinatie de 82.5 grade, apogeu la 541km si perigeu la 501km.
Cel de al doilea satelit, Coronas F a fost lansat in iulie 2001 de la baza Plesetsk la bordul aceluiasi lansator Tsiklon3. Aceasta a doua platforma cantarea 2260kg iar orbita a fost similara –inclinatie de 82.5 grade, apogeu 544kg si perigeu 499km.
Ultima platforma Coronas Photon este un pic mai mica-cantareste 1900kg si are o orbita circulara cu altitudinea de 500km. Orbita polara cu inclinatia de 82.5 grade s-a mentinut.
Aceasta este ultima lansare stiintifica ruseasca de o asemenea anvergura din ultimii ani. In 2004 cand a fost ultima incercare de acest fel- satelitul Sich 1M (destinat observarii Pamantului), lansarea a esuat din cauza unei defectiuni survenite la ultima treapta a rachetei (aceeasi Tsiklon3). Intre timp au mai fost lansati alti sateliti stiintifici dar in clase mult mai mici.
Instrumentele satelitului sunt rodul unei colaborari intre Rusia, India  si Ucraina coordonate de Research Institute for Electromechanics din Moscova si Moscow Engineering Physics Institute:
- NATALYA-2M-High energy spectrometer
-RT-2-Low energy gamma-ray telescope
-PENGUIN-M-Hard X-ray polarimeter-spectrometer
-KONUS-RF-X-ray and gamma-ray spectrometer
-BRM-Fast X-ray monitor
-PHOKA-Multi-channel ultraviolet monitor
-TESIS-Solar telescope/imaging spectrometer
-ELECTRON-M-PESCA-Charged particle analyzer
-STEP-F-Satellite telescope of electrons and protons

articol original SpaceAlliance
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

Adi

Pagina personala: http://adrianbuzatu.ro

s.p.a.c.e

Multumesc pentru publicare. Azi dimineata a avut loc o lansare cargo catre ISS-iata articolul de pe SpaceAlliance:

Lansare catre ISS

Azi dimineata la ora 5:49 UTC a fost lansata de pe cosmodromul din Baikonur o misiune de alimentare a statiei spatiale internationale. Este vorba de cargoul Progres-M 66 lansat la bordul unei rachete Soyuz si care transporta 1300 de kg de componente pentru ISS, 870kg de combustibil pentru motoarele ISS si 50 kg ca rezerva de aer si oxigen. Momentan la bordul ISS stationeaza echipajul expeditiei 18- Mike Fincke, Yury Lonchakov si Sandy Magnus.
Andocarea este prevazuta pentru vineri 7:19 UTC si se va face in principiu automat dar va fi in acelasi timp asistata de comandantul statiei pentru cazul in care vor aparea probleme. Pana atunci insa vor fi efectuate manevre succesive de corectie orbitala si de apropiere de ISS.
Progress-M se afla in serviciu din august 1989, iar aceasta este misiunea cu numarul 66. Precedentul modul, de tip M-01M a fost lansat in 26 noiembrie 2008 si a andocat 4 zile mai tarziu. Dupa ce si-a indeplinit misiunea principala de alimentare a statiei (livrand aproximativ 2.5 tone de alimente si echipamente de rezerva) a fost folosit suplimentar pe 17 decembrie anul trecut pentru o usoara corectie a orbitei ISS. Vinerea trecuta dupa ce a preluat reziduurile de pe ISS, modulul a fost decuplat de statie si a fost fortat sa reintre in atmosfera undeva in sudul Pacificului. Centrul de comanda a raportat ca totul a decurs conform planului- cea mai mare parte din fragmentele rezultate au ars in atmosfera iar restul au cazut in ocean.

articol original SpaceAlliance
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

Adi

Articolul este pe site. Ghotik, cand pui articolele de la SpaceAlliance.ro pe site, te rog sa anunti si aici pe forum.
Pagina personala: http://adrianbuzatu.ro

s.p.a.c.e

In continuarea articolului dumneavoastra despre accidentul celor doi sateliti SpaceAlliance are un articol ceva mai amplu:

Nou incident spatial

Rusia reuseste din nou sa atraga atentia in domeniul spatial de aceasta data in sens negativ. Dupa ce anul trecut anunta un numar record de lansari programate pentru 2009, se parea ca se va pastra trendul ascendent -anul incepand favorabil cu o serie de activitati reusite.
Dupa lansarea de pe 30 ianuarie a lui Coronas Photon si de pe 10 februarie a rachetei Soyuz intr-o misiune de alimentare a lui ISS, miercuri dimineata s-a reusit o dubla lansare de la baza din Baikonur. Este vorba de satelitii Express AM41 si Express MD1injectati in orbita de o racheta Proton versiunea Breeze M. Ambii sateliti au fost construiti de compania ruseasca Reshetnev dar echipamentul de comunicatie a fost furnizat de Thales Alenia Space.
Express 44 este un satelit de 2530 kg, are o durata de viata de 12 ani si este dotat cu 10 transpondere in banda Ku, 16 transpondere in banda C si 1 transponder in banda L.
Express MD1 are o greutate de 1140kg, o durata de viata de 10 ani si este dotat cu 8 transpondere in banda C si 1 transponder in banda L.
Ambii sateliti au o orbita geostationara. Express 44 este destinat sa inlocuiasca mai vechiul Express A3 la pozitia orbitala 11 grade W in timp ce Express MD1 este primul dintr-o serie noua de sateliti de telecomunicatie si va fi plasat la 80 de grade est. In 2010 va fi urmat de Express MD2 si de noul Express AM4 construit in colaborare cu EADS Astrium- un satelit masiv de 5.7 tone si echipat cu 63 de transpondere.
Seria Express a fost inceputa in 13 octombrie 1994 cu satelitul Express 1 si a inlocuit mai vechile serii Gorizont (inceputa in 1978) si Gals (inceputa in 1990). Seria nu a fost lipsita de incidente, in 28 martie 2003 satelitul Express AM11 a fost lovit de un micrometeorit care a cauzat pierderea satelitului.
Momentan RSCC (Russian Satellite Communications Company) detine 9 sateliti Express: Express A4 la 14 grade vest, Express 3A si Express 44 la 11 grade vest, Express AM1 la 40 grade est, Express AM22 la 53 grade est, Express AM2 si Express MD1 la 80 grade est, Yamal 200 la 90 grade est, Express AM33 la 96.5 grade est si Express AM3 la 140 grade est.
Iata insa ca incidentul din luna ianuarie (link) cand satelitul Cosmos 1818 a fost suspectat de o coliziune cu un micrometeorit nu este singular. Trebuie reamintit ca la acea data US Space Surveillance Network a tras un semnal de alarma dupa ce a observat fragmente provenite de la satelitul rus. Se punea in special in discutie parcarea acestor sateliti pe o orbita relativ joasa in jurul Pamantului si daca ei sunt tinuti in continuare sub supraveghere. Centrul de comanda al armatei ruse a minimizat insa riscul pe care vechii sai sateliti Cosmos abandonati pe orbita l-ar putea avea fata de alti sateliti activi, afirmand ca toti acesti sateliti desi abandonati se afla in continuare sub supraveghere.
In ciuda acestor asigurari, US Space Surveillance Network a continuat sa priveasca cu suspiciune seria Cosmos si din pacate se pare ca au avut motive temeinice pentru ca in cele din urma inevitabilul s-a produs- intr-un accident fara precedent in istorie, marti 10 februarie 2008 ora 4 :55 GMT satelitul Cosmos 2251 cu o masa de 900kg a lovit un satelit din constelatia Iridium –Iridium 33 cu o masa de 560 kg.
Iridium 33 facea parte dintr-o constelatie de 66 de sateliti activi (95 lansati in total) operata de Iridium Satellite LLC si a fost lansat in 14.09.1997 intr-o orbita joasa aproape polara cu inclinatia de 86.4 grade, apogeu la 786 km si perigeu la 783km, perioada orbitala de 100.4 minute si o viteza de 16.832 km/h. Ca o ironie a sortii, lansarea s-a efectuat tot de catre Rusia de la baza Baikonur la bordul unei rachete Proton-K.
Satelitul american era stabilizat pe 3 axe, cu un sistem de propulsie clasic bazat pe folosirea hidrazinei si avea 2 panouri solare articulate. Ca si restul retelei Iridium, era conectat cu alti trei sateliti vecini, crescand astfel posibilitatea de transmisie de date nu numai direct catre propria statie dar si prin reteaua de sateliti invecinati.
Cosmos 2251 circula intr-o orbita cu apogeul la 806.6 km, perigeul la 783.6 km si inclinatia de 74 grade, avand o perioada orbitala de 100.6 minute. Facea parte din reteaua Strela initiata in 1970. Strela presupunea sateliti plasati la 800km altitudine in 3 planuri orbitale diferite cu inlinatia de 74 grade fata de ecuator si separati la 120 de grade in interiorul planului orbital.
De-a lungul timpului au fost lansate 5 versiuni diferite de astfel de sateliti : Strela-1,Strela-1M, Strela-2, Strela-2M si Strela-3 (1985-2004). In 2005 a aparut o serie de sateliti-Rodnik care se presupune ca a inlocuit mai vechea Strela-3, 4 sateliti din aceasta serie fiind déjà lansati : Cosmos2416, 2437,2438 si 2439.
Strela2 din care face parte si Cosmos2251 se baza pe o platforma KAUR-1, era practic un cilindru cu diametru de 2m cu panourile solare si radiatoarele montate in exterior si echipamentul electric impreuna cu bateriile protejate in interior. Orientarea era facuta pasiv pe o singura axa folosind principiul magneto-gravitational. Durata de viata era de 36 de luni, iar satelitul in cauza a inlocuit la lansare mai vechiul Cosmos 2112.
In urma ciocnirii la o astfel de viteza relativa a acestor doua obiecte, au rezultat foarte multe fragmente cu energie cinetica ridicata care au trecut practic in alte planuri orbitale ridicand serioase semne de intrebare pentru securitatea altor sateliti. Practic USSSN a anuntat ca are in vedere un numar de 600 de resturi mai mari care sunt considerate astazi de risc major (restul fragmentelor mai mici urmand sa arda in atmosfera).
In discutie sunt in principal satelitii de observare a Pamantului apartinand NASA si ESA care orbiteaza intre 500-700km altitudine, sistemul Iridium aflat in apropiere, dar exista riscuri si pentru statia spatiala internationala ISS care se deplaseaza astazi intre 357 si 368 km altitudine.
Din punct de vedere tehnic, este greu de invinovatit cineva pentru acest incident avand in vedere ca nu exista o legislatie internationala pentru coordonarea traficului in spatiu. De obicei, in cazul efectuarii unor manevre care pot afecta si alti sateliti din vecinatate acestea se fac publice de catre operatorul satelitului in asa fel incat restul jucatorilor din zona sa fie in masura sa reactioneze.
In cazul de fata, satelitul rus era declarat inactiv de multa vreme si in plus nu avea posibilitatea efectuarii unor manevre ample (fiind controlat pasiv). Satelitul Iridium in schimb detinea motoare de manevra si nu este clar in acest moment daca la momentul impactului fusese deplasat pe orbita catre o noua pozitie (aceasta ar putea fi o explicatie plauzibila). Cel putin comunicarea a functionat ulterior- imediat dupa pierderea controlului asupra satelitului operatorul american a informat USSSN asupra incidentului (pentru ca informatia sa poata ajunge si la alti operatori) si in urma investigatiilor paralele s-a dovedit ca este vorba despre acest accident.
Intr-un comunicat de presa oficial compania Iridium –detinatoarea retelei- a incercat sa isi linisteasca clientii anuntand ca acest incident nu va afecta functionarea sistemului in ansamblu, alti sateliti din zona urmand sa fie plasati in slotul lasat liber dupa accident pana cand un nou satelit va fi lansat.
Pe termen scurt se mentine totusi suspiciunea asupra transparentei operarilor spatiale mai ales daca se au in vedere acuzatiile care s-au adus de ambele parti-rusa si americana in ultimul an (la momentul actual nici US Air Force nici centrul de comanda al armatei ruse nu fac publice pozitiile orbitale ale satelitilor militari sau manevrele efectuate). Pe de alta parte, nici sectorul civil nu a fost lipsit de incidente in ultimul an doi sateliti de telecomunicatii apartinand Astra (link) si Eutelsat (link) suferind defectiuni pe orbita.
Pe termen lung, o data cu inmultirea acestor deseuri prezente in orbita terestra se ridica din nou intrebarea cum va fi rezolvata aceasta problema pe viitor avand in vedere riscul continuu crescand la care sunt supusi noii sateliti lansati si necesitatea adoptarii unor reglementari clare la nivel international in ceea ce priveste operarea.

SpaceAlliance-model satelit Iridium

articol original SpaceAlliance
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

Adi

Multumim mult, o sa publicam si continuarea intr-un articol separat. Vad ca presa romana toata a anutat stirea. Pe unde am putut, am pus la comentairi la ei despre PW-sat, ca posibila solutie, si am mentionat SpaceAlliance.ro. Va multumim. pentru articole. Ghotik, poti tu pune pe site, ca de obicei?
Pagina personala: http://adrianbuzatu.ro