Ştiri:

Vă rugăm să citiţi Regulamentul de utilizare a forumului Scientia în secţiunea intitulată "Regulamentul de utilizare a forumului. CITEŞTE-L!".

Main Menu

SpaceAlliance.ro : Primul portal romanesc de tehnologii aerospatiale

Creat de Adi, August 06, 2008, 11:33:55 PM

« precedentul - următorul »

0 Membri şi 2 Vizitatori vizualizează acest subiect.

s.p.a.c.e

Un nou articol de pe SpaceAlliance, care face o scurta analiza asupra viitorului programului spatial indian:

Perspective 2009 pentru India

Anul 2008 a fost unul foarte bun pentru agentia spatiala indiana ISRO. Evenimentul major a fost lansarea si apoi inscrierea cu success pe o orbita in jurul Lunii, a satelitului Chandrayaan-1. Camera acestuia a fost pusa in functiune si a reusit sa furnizeze primele imagini cu suprafata lunara. Dealtfel agentia spatiala indiana a facut deja publice 2 videouri cu zborul satelitului asupra craterelor lunare:
http://www.isro.gov.in/pslv-c11/videos/tmca.htm
http://www.isro.gov.in/pslv-c11/videos/tmc.htm
Nu de neglijat a fost cointeresarea diverselor organizatii internationale in acest proiect. Doua din instrumente au fost puse la dispozitie de NASA (M3 & Mini-SAR) la fel ca si suportul tehnic inainte si dupa lansare (incluzand aici colaborarea pentru proiectarea platformei, prelucrarea ulterioara a datelor si suportul pentru operarea misiunii prin centrul de la Johns Hopkins University) si patru provin din Europa (The Radiation Dose Monitor (RADOM-7) din Bulgaria, SARA livrat de ESA/Swedish Institute of Space Physics, SIR-2 livrat de Max Plank Institute for Solar System Science, CIXS livrat de ESA/Rutherford Appleton Laboratory,UK).
2008 s-a concretizat si printr-o serie de lansari atat pentru sateliti din strainatate cat si autohtoni. La sfarsitul anului 2008 India a reusit finalizarea parteneriatului incheiat anterior cu concernul European EADS prin lansarea satelitului de telecomunicatii W2M si livrarea acestuia catre Eutelsat. Lansarea a avut loc din Guiana Franceza cu o racheta Ariane 5 pe data de 21 decembrie 2008 si a pus pe orbita pentru 15 ani de operare acest satelit de 3.4 tone.
Pentru 2008, bugetul alocat a fost unul record, situat dupa ultimele date in jurul unui miliard de dolari, ceea ce a deschis perspectiva a 16000 noi locuri de munca in domeniu. Ambitiile Indiei in domeniu se vad si in multitudinea de centre de care agentia spatiala indiana dispune (separat de centrele universitare):
•   Vikram Sarabhai Space Centre (VSSC)
•   ISRO Satellite Centre (ISAC)
•   Satish Dhawan Space Centre, SHAR
•   Liquid Propulsion Systems Centre (LPSC)
•   Space Applications Centre (SAC)
•   Development and Educational Communication Unit (DECU)
•   ISRO Telemetry, Tracking and Command Network (ISTRAC)
•   INSAT Master Control Facility (MCF)
•   ISRO Inertial Systems Unit (IISU)
•   National Remote Sensing Centre (NRSC)
•   Regional Remote Sensing Service Centres (RRSSC)
•   Physical Research Laboratory (PRL)
•   National Atmospheric Research Laboratory (NARL)
•   North Eastern Space Applications Centre (NESAC)
•   Antrix Corporation Limited
•   Semi-Conductor Laboratory (SCL)
•   Indian nstitute of Space Science & Technology (IIST)
•   National Natural Research Management Systems (NNRMS)
Pentru 2009 India isi propune un total de 10 lansari dupa cum urmeaza :

PSLV -5 lansari
•   Astrosat (India)
•   RISAT (India)
•   Megha-Tropiques (India & Franta)
•   SRE-2 (India)
•   OceanSat-2 (India)
•   AnuSat (India)
•   Xsat (India)
•   YouthSat (India&Rusia)
•   Cubesat (international)

GSLV- 4 lansari
•   Healthsat (GSAT-4) (India)
•   TAUVEX-2 (Israel)
•   Insat-3D (India)
•   Aditya (India)

GSLV-Mark 3 -1 lansare de test

Cum era de asteptat si cum se observa din lista anterioara, marea majoritate a lansarilor sunt autohtone, dar India anunta ca a primit deja alte patru cereri din strainatate (Singapore, Olanda, Italia si Algeria) pentru lansarea unor nano si micro sateliti in anul 2009. La un pret de lansare mediu de 20000 euro/kg India este competitiva/atractiva in raport cu pretul international practicat in domeniul lansarilor.
Cu toate acestea, avand in vedere concurenta acerba de pe piata de profil, India face public ca va investi in continuare in dezvoltarea unor noi lansatoare proprii.
PSLV sau Polar Satellite Launch Vehicle este o racheta de 294 tone, cu patru trepte ce combina combustibil lichid si solid si este capabila sa lanseze o incarcatura de 3200kg intr-o orbita joasa (LEO) sau 1600kg intr-o orbita sun-synchronous (SSO). Din aprilie 2008 detine si recordul in materie de lansari simultane- cu 10 sateliti lansati in acelasi timp.
GSLV sau Geosynchronous Satellite Launch Vehicle este o racheta cu o masa de 402 tone, beneficiind de o constructie in 3 trepte ce combina combustibil solid si lichid. Este in serviciu din anul 2001, cu 5 lansari la activ dintre care 4 au fost reusite, iar una a esuat din cauza unei defectiuni de fabricatie a unei componente.
Are o capacitate de transport de 5000kg pentru o orbita joasa (LEO) si de respectiv 2200kg pentru o orbita de transfer geostationara (GTO).
Ultima din aceasta serie este racheta Mark 3 prevazuta sa isi inceapa testele cu primul zbor in 2009 si care se asteapta sa intre in functiune pentru lansari comerciale undeva in 2010-2011.
Este o generatie complet noua, care pe langa faptul ca va extinde posibillitatile actualei GSLV-2 (crescand masa incarcaturii lansate de la 2.2 tone la 4 tone) va oferi deasemenea o injumatatire a costului de lansare. In plus daca rezultatele obtinute vor fi satifacatoare, va oferi suportul tehnic al programului de zbor in spatiu cu echipaj uman, pe care India va incerca sa il perfectioneze incepand cu anul 2015, noua racheta urmand sa stea la baza viitoarelor lansari. Pentru consecventa, trebuie amintit ca acest program a inceput in anul 2007 cu zborul asa numitei Space Recovery Capsule, o capsula de 550kg din care va fi derivat viitorul vehicul orbital ce va fi capabil sa transporte 2 astronauti pe o orbita LEO cu altitudinea de 400km. Intregul program va costa India in jur de 2.2 miliarde de dolari.
In materie de sateliti India anunta ca se va concentra pe cele doua programe majore : INSAT (Indian National Satellite) -un sistem pentru servicii de telecomunicatii, transmisie TV si informatii meteo (incluzand avertizari in cazuri de dezastre majore) si IRS (Indian Remote Sensing Satellite) pentru monitorizarea si managementul resurselor naturale. Constelatia IRS, care cuprinde momentan IRS-1D, Oceansat-1, TES, Resourcesat-1, Cartosat-1 & Cartosat-2 va fi largita cu Oceansat-2 (un satelit dedicat studiilor oceanografice) si cu Radar Imaging Satellite (RISAT) capabil sa monitorizeze conditiile meteorologice atat pe timp de zi cat si de noapte.
Constelatia INSAT cuprinde azi 11 sateliti : INSAT-2E, 3B, 3A, 3C, 3E, 4A, 4B, 4CR, GSAT-2, EDUSAT si Kalpana-1. Seria va fi continuata cu INSAT-4D (GSAT-5), INSAT-4E(GSAT-6), INSAT-4F (GSAT-7), INSAT-4G (GSAT-8), GSAT-9 care sunt in constructie, precum si cu INSAT-3D si Healthsat (GSAT-4) deja pregatiti de lansare.
In lucru pentru urmatoarea perioada se vor afla deasemenea satelitii IRNSS-1 &2 parte a unui viitor sistem propriu de navigatie prin satelit- Indian Regional Navigational Satellite System care va dispune de o constelatie de 7 sateliti (3 in orbita geostationara si 4 in orbita aproape geo-stationara) si care va completa actualul GAGAN (GPS And GEO Augmented Navigation). In acest context trebuie mentionata si colaborarea cu Rusia pentru utilizarea sistemului de pozitionare globala Glonass de care beneficiaza India astazi.
Pe termen ceva mai lung (o lansarea asteptata pentru 2011) Chandrayaan-2 va constitui piesa de rezistenta a agentiei indiene care a semnat déjà un parteneriat cu agentia similara rusa Roskosmos pentru colaborarea la viitorul rover lunar indian care se va afla la bordul satelitului. Se asteapta astfel ca roverul sa aiba o greutate cuprinsa intre 30 si 100 kg si sa functioneze folosind panouri solare pentru o perioada de aproximativ o luna. O parte din instrumente vor fi preluate de la actuala misiune Chandrayaan-1.
Seria explorarilor lunare va fi continuata in viitor de Chandrayaan-3, Chandrayaan-4 si Chandrayaan-5 aflate astazi doar la stadiul de initiativa.




Articol original SpaceAlliance
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

Adi

Pagina personala: http://adrianbuzatu.ro

s.p.a.c.e

Un nou articol de pe SpaceAlliance, despre un alt frate al satelitului romanesc Goliat.

Proiecte Cubesat 2009- Experimentul Swisscube

Swisscube este unul din satelitii care va insoti prima incercare a Romaniei in domeniul spatial- Goliat.
Dupa cum afirma proiectantii lui, satelitul Swisscube are ca obiectiv crearea unei platforme de studiu reala prin implicarea studentilor, absolventilor si personalului didactic in dezvoltarea unei tehnologii spatiale. Practic, se pastreaza modelul urmat de organizatiile mari de profil-NASA si ESA- studentii sunt grupati in echipe, fiindu-le impartite temele de studiu (dar in acelasi timp mentinand concurenta si motivatia pentru noi solutii) si periodic avand loc intalniri comune in care fiecare echipa poate impartasi cu celelalte rezultatele la care a ajuns. Toate aceste intalniri sunt supervizate de experti din industria de profil, care au astfel la randul lor posibilitatea de a evalua activitatea studentilor si astfel de a-si pregati selectia pentru viitor. Un sistem simplu dar care se dovedeste benefic pentru toti cei implicati- studentii care isi dezvolta creativitatea si sunt pregatiti pentru integrarea ulterioara in industrie, universitatea care mentine prin aceste proiecte practice interesul pentru potentiali noi studenti si firmele de profil elvetiene care isi asigura niste viitori ingineri bine pregatiti.
Satelitul va fi lansat intr-o orbita polara cu inclinatie intre 97 si 99 de grade si o altitudine de 400-1000km (detaliile finale urmeaza sa fie stabilite inaintea lansarii in functie si de preferintele ArianeSpace cei ce vor asigura lansarea). Perioada orbitala va oscila in functie de orbita aleasa intre 90 si 105 minute, cu aproximativ 30% din timp petrecut in eclipsa, iar contactul cu statia de sol va fi undeva la 10 minute pe zi.
Experimentul care a fost ales in acest caz este asa numitul fenomen "airglow"- o foarte slaba emisie luminoasa care apare la altitudinea de 100 km din cauza proceselor din atmosfera cum ar fi recombinarea ionilor fotoionizati de Soare in timpul zilei, traversarea atmosferei de catre razele cosmice si combinatiile chimice ale oxigenului si nitrogenului cu ioni de hidroxil.
Obiectivul stiintific este acela de a observa emisiile de oxigen pentru a putea caracteriza intensitatea fenomenului in functie de unghiul de observatie, altitudine, latitudine si timpul observatiei. Pentru aceasta a fost alocata o perioada de observatie intre 3 luni si un an constituita in doua faze : o prima faza in care se vor realiza 20 de imagini realizate la diferite locatii si cu diferite unghiuri de observatie-etapa in care se vor observa valorile extreme/limitele si valoarea medie ; o a doua faza unde vor fi investigate doar zonele cuprinse intre 50-120km altitudine-masuratorile facute urmand sa constituie baza pentru un viitor senzor de detectie a Pamantului.
Camera este una miniaturizata de 30x30x65 mm si o greutate de 50g, are un consum maxim de 450mW si realizeaza o poza in 30s.Campul optic este de 18.8 x 25 grade, cu o rezolutie de 0.16 grade/pixel la o marime a pixelului de 24µm. Este echipata cu 3 lentile si pe post de senzor un detector CMOS MT9V032 cu 188x120 pixeli.
Masuratorile se vor efectua in infrarosul apropiat (762nm cu o rezolutie intre 10 si 40nm) si in gama verde (550nm).
De fapt, este vorba de doua platforme identice la care se lucreaza in paralel. Prima Swisscube1 (sau flight model 1) va fi lansata din India in primavara lui 2009, cea de a doua Swisscube2 (sau flight model 2) va fi lansata odata cu zborul inaugural Vega din noiembrie 2009.
Designul urmeaza linia standard Cubesat cu dimensiuni de 10x10x10 cm si structura monobloc din aluminiu, capabila sa reziste unor acceleratii din timpul lansarii pana la 10G.
Sistemul de determinare si control al atitudinii este responsabil pentru determinarea si controlul pozitiei, vitezei si orientarii satelitului pentru a asigura pozitionarea camerei si o viteza de rotatie redusa necesara unei bune stabilizari a imaginii. Consta din senzori (1 magnetometru, 6 senzori solari, un giroscop) si din dispozitive de comanda (in acest caz 3 magnetorquers).
Sistemul de putere la bord consta in 12 celule solare bazate pe GaAs, cu o eficienta de 30% si doua baterii PoLiFlex (polimer-litiu) cu o durata extinsa de viata si toleranta mare la radiatii.
Din punct de vedere termic, stabilitatea temperaturii in interiorul satelitului se va face doar printr-un sistem pasiv adica doar prin straturi multiple izolatoare dar fara prezenta unor termistori suplimentari.
Calculatorul de bord, care este destinat executarii comenzilor, stocarii telemetriei,  coordonarii sistemului de control al atitudinii si supervizarii activitatii instrumentului, este bazat pe un bus de date I2C si un microcontroler ATMEL AT91M558800A legat la bus printr-un chip MSP430F1611. Calculatorul dispune de 512kB ROM, 512kB RAM si 4MB Flash, toate construite sa respecte cerintele unei utilizari in spatiu (sa fie tolerante la radiatia externa).
Satelitul va veni echipat cu doua antene (UHF-437Mhz pentru downlink si VHF-145Mhz pentru uplink asigurand o rata de transfer de 1200bits/s) cu o lungime insumata de 1 metru si o greutate de 25g. Datorita dimensiunii impuse la lansare antenele vor fi in prima faza pliate-tinute de un fir metalic care va fi ulterior topit prin aplicarea unui curent corespunzator, eliberand cele doua antene.
Separat de modelul propriu zis al satelitului este remarcabil efortul logistic din spate : construirea unui centru de comanda si control, a echipamentului de la sol (doua statii de sol cu antene, interfetele aferente :GSE router, TMTC Front End, Mission Control System, Scheduler, Mission Data Client, Planning Tool etc), a unor simulatoare specializate (pentru vibratii, pentru investigatii termice, investigatii RF etc).
La fel de interesanta este si adoptarea standardului CCSDS pe o platforma atat de mica- practic tot software-ul de bord fiind scris dupa aceste considerente.
Pentru rememorare, trebuie amintit ca Elvetia a inceput implicarea in programele spatiale cu mult timp in urma prin participarea la programul Apollo11 si mai apoi prin implicarea in agentia spatiala europeana ESA. In anii 90 a avut chiar o tentativa de colaborare cu Austria pentru constructia unui satelit comun, dar proiectul a fost abandonat. Swisscube ar deveni astfel primul proiect realizat in totalitate de Elvetia.


prezentare Swisscube
pagina oficiala a proiectului- universitatea Lausanne

articol original SpaceAlliance
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

s.p.a.c.e

Un nou articol de pe SpaceAlliance despre satelitii Cubesat- in continuarea episodului de ieri

Proiecte Cubesat 2009- Experimentul Xatcobeo

Proiectul Xatcobeo coordonat de universitatea din Vigo impreuna cu INTA (Institutul national de tehnica aerospatiala) are ca obiectiv constructia si lansarea in spatiu a unui satelit propriu, precum si dezvoltarea unui sistem de sol si a unei interfete operationale pentru folosirea datelor culese de catre mai multi utilizatori.
Din punct de vedere stiintific, proiectul-bazat pe standardele Cubesat (10x10x10 cm) isi propune sa dezvolte un sistem radio reconfigurabil via software (SRAD) (ce permite testarea in conditii orbitale a unui radio capabil de mai multe scheme de modulatie in functie de legatura existenta) si un sistem de masurare a valorilor radiatiei ionizate (RDS). Suplimentar, va exista si un studiu asupra unui sistem de depliere automata a panourilor solare in spatiu (PDM).
Ca si in cazul restului proiectelor Cubesat, rolul educational este in prim plan, dorindu-se reunirea profesorilor, fostilor absolventi ca si a actualilor studenti sub umbrela unui proiect comun complex cum este constructia unui satelit propriu (chiar si miniatural).
Satelitul, cu masa de 1 kg va fi plasat intr-o orbita joasa in jurul Pamantului, cu perigeul la 354km si apogeul la 1744km si o inclinatie de 71 de grade. Durata de viata estimata este intre 6 luni si 1 an.
Intregul proiect a costat 1.2 milioane de euro din care contributia publica a ministerului de stiinta este de jumatate, restul fiind fonduri private atrase de universitate.
Sistemul de putere este asigurat de doua panouri solare plasate pe parti opuse ale satelitului si de o baterie de litiu pentru inmagazinarea energiei si folosirea acesteia in timpul eclipselor
Calculatorul de bord este bazat pe FPGA XC2V1000 si are atasat memorie EEPROM, Flash si SRAM. Intregul soft de bord este proiectat in C urmand standardele ESA privind protocolul de comunicatie.
Din punct de vedere termic, controlul este strict pasiv prin folosirea materialelor izolatoare sau conductive dupa caz.
Partea de telecomunicatie este asigurata de 4 antene cu frecvente clasice Cubesat de 145,940 Mhz pentru uplink de comenzi si 437.365Mhz pentru downlinkul telemetriei.
Ca informatie de ordin general Spania si-a dublat in ultimii 4 ani contributia la bugetul agentiei europene ESA de la 124 milioane de euro in 2004 la 237 milioane de euro in 2008. Acest lucru arata direct interesul companiilor spaniole pentru domeniul spatial.

prezentare Xatcobeo
pagina oficiala a proiectului- universitatea din Vigo

articol original SpaceAlliance
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

s.p.a.c.e

Articol SpaceAlliance:

Lansare satelit de spionaj american
Pe data de 18 ianuarie 2009 la ora 02:47 GMT a avut o noua lansare a rachetei Delta-4 de la centrul Cape Canaveral. Lansarea trebuia sa se produca pe data de 13 ianuarie dar a fost amanata succesiv pentru mai multe zile la rand datorita conditiilor meteorologice nefavorabile si aparitiei unor defectiuni minore la izolatia externa a rachetei. Chiar si pe partea finala a lansarii au fost probleme, ea fiind oprita la T-5 minute (programata initial pentru 0:33 GMT) dar in cele din urma s-a continuat si lansarea urmata de plasarea pe orbita a satelitului au fost declarate ca reusite.
Versiunea folosita de aceasta data este Delta-4 Heavy, iar lansarea a fost coordonata de U.S. National Reconnaissance Office si U.S. Air Force. La fel cum s-a intamplat si in precedentele lansari din decembrie 2004 (zbor demonstrativ cand au fost lansati pe orbita experimentele DemoSat si NanoSat-2) si noiembrie 2007 (cand a lansat un satelit din sistemul de aparare contra rachetelor- DSP23) nu au fost facute publice detalii despre incarcatura aflata la bord, dar se stie ca este vorba de unul din satelitii de spionaj US. Amintind de incidentul de acum cateva luni (link) in care DSP23 a trecut extrem de aproape de alti sateliti comerciali aflati pe orbita, ocazie cu care US Air Force a refuzat sa comenteze posibilitatea ca acest satelit sa fie scapat de sub control, se poate specula ca noul satelit poate fi un inlocuitor pentru DSP23 in prima linie a sistemului Defense Support Program.
Speculatiile sunt alimentate si de faptul ca in luna decembrie, doi sateliti de observatie/inspectie din seria Mitex (minisateliti cu masa de 225 kg), au efectuat manevre de apropiere de DSP23. Practic, de atunci semnatura acestora pe radar este identica cu a lui DSP23, ceea ce inseamna ca cei trei sateliti sunt foarte apropiati. O inspectie din apropiere poate oferi indicii foarte pretioase cu privire la natura defectiunii ce a intervenit (ciocnire cu un micrometeorit sau defectiune tehnica).
Asa numitul 'rendez-vous' pentru o orbita geostationara este o premiera internationala in istoria spatiala si in afara demonstrarii capabilitatii unei astfel de tehnologii, alimenteaza temerile celorlalte tari aflate in competitie, cu privire la posibilitatea inspectarii secrete a satelitilor lor de catre US Air Force.
Teoretic, pentru viitor, atat DSP23 cat si cei doi sateliti Mitex (aflati in spatiu din 2006 si ramasi fara combustibil in urma unor manevre atat de ample) vor trebui parcati pe o orbita mai inalta pentru a nu periclita siguranta restului satelitilor geostationari.
Alte surse fac referire la un satelit de spionaj de 5-6 tone din clasa Mentor (al patrulea din serie dupa USA-110 lansat pe 14 mai 1995, USA-139 lansat pe 9 mai 1998 si USA-171 lansat pe 9 septembrie 2003) si care urmeaza sa fie plasat pe o orbita geostationara de unde ar trebui sa supravegheze anumite zone 'fierbinti'. Acest tip de satelit este de fapt o antena circulara de dimensiuni uriase, capabila sa intercepteze semnale radio. Datele obtinute vin in completarea celor obtinute de avioanele strategice U2.
Zborul NROL-26 deschide astfel seria lansarilor din 2009 de la Cape Canaveral.
Versiunea Heavy a rachetei Delta-4 are cea mai mare capacitate de transport curenta dupa naveta Atlantis cu o masa a incarcaturii de 23000 kg pe o orbita LEO/13000 kg pe o orbita GEO (fata de 21000 kg/9600 kg pentru Ariane5 versiunea ECA) si este succesoarea vechii serii de rachete Titan.
Pe viitor clasa aceasta de lansatoare va fi aglomerata de aparitia unor noi modele Changzheng 5/Long March5 (China), GSLV III/Mark 3 (India), Angara A5 (Rusia), Ares 1 si Falcon 9 Heavy (USA).

video

articol original SpaceAlliance
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

Adi

Multumim pentru articole, le-am pus pe site pe toate imediat ce au aparut. Sa ne mai trimiteti. Este fascinant de realizat cat de multe se intampla in domeniul aerospatial, mai ales acum de Anul International al Astronomiei.
Pagina personala: http://adrianbuzatu.ro

s.p.a.c.e

Multumim pentru aprecierea articolelor si interesul aratat pentru domeniu. Astazi avem un nou articol de pe SpaceAlliance care arata cat de legate sunt marile companii in contextul globalizarii si cum criza gazului si pretul marit pe care trebuie sa il plateasca consumatorul european se intoarce inapoi in Europa:

Criza gazului alimenteaza tehnologia spatiala -Gazprom comanda constructia a 2 sateliti in Europa

Operatorul rus Gazprom Space Systems a comandat pentru prima data in istoria companiei constructia unor sateliti in afara teritoriului federatiei ruse.
Compania este succesoare a lui Gascom fondata in 1992 ca o societate pe actiuni intre Gazprom ( detinatoare a 80% din actiuni), Korolev Rocket and Space Corporation (16%) si Gazprombank (4%). Obiectul de activitate declarat al companiei era implementarea proiectelor spatiale, dezvoltarea unei retele proprii de telecomunicatie si servicii TV.
De aceasta data este vorba de 2 dintr-o serie de 3 viitori sateliti (Yamal-401 si Yamal-402 cu o durata de viata de 15 ani) bazati pe platforma Spacebus-4000 care vor intregi din 2011 actuala constelatie a Gazprom si care urmeaza sa fie construiti de compania Thales-Alenia Space. Satelitii aflati deja pe orbita- Yamal-100 (lansat pe data de 06.09.1999 cantarind 1360 kg, plasat pe o orbita geostationara si avand o capacitate de 12 transpondere C-band), si seria 200 lansata simultan pe 24.11.2003, respectiv Yamal-201 (plasat pe o orbita geostationara la 90 de grade est si avand o capacitate de 9 transpondere C-band transponders si 6 transpondere Ku-band) si Yamal-202 (plasat pe o orbita geostationara la 45 de grade est si avand o capacitate de 18 transpondere C-band) sunt la capacitatea maxima de operare si furnizeaza servicii pentru Europa de est, Rusia, tari din comunitatea statelor independente si Asia.
Supraincarcarea retelei a fost cauzata de faptul ca initial seria 100 a cuprins doi sateliti dar unul dintre ei a fost declarat neoperational dupa lansare, iar seria 200 trebuia extinsa prin aparitia lui 203 si 204 proiecte la care s-a renuntat. Locul lor a fost luat de Yamal-301 si Yamal-302 ce urmeaza sa fie plasati la 90 grade est si respectiv 55 de grade est extinzand aria de acoperire a retelei pana in nordul Africii si Orientul Mijlociu. Lansarea lor, initial programata pentru 2008, a fost amanata datorita problemelor de constructie pana in 2010. Foarte interesant este si faptul ca seria 300 a fost finantata nu direct din banii companiei rusesti ci printr-o linie de credit deschisa de Gazprombank la banca ABN-Amro.
La licitatia preliminara s-au inscris mai multe companii : JSC Information Satellite Systems (ISS) – Reshetnev Company, Thales Alenia Space, si EADS Astrium Satellite, dar a fost preferata compania francezo-italiana pentru capacitatea de atragere ulterioara a unor alti investitori interesati de dezvoltarea constelatiei rusesti si probabil si prin prisma ca ani la rand a fost furnizor de echipamente pentru satelitii proiectati in Rusia. Serviciile TAS sunt folosite astazi in multe alte domenii in Rusia, de la controlul conductelor oferit pentru Gazprom, la sistemul de control implementat pentru caile ferate ruse, sisteme de control al traficului aerian pe mai multe aeroporturi din Rusia, echipament geodezic etc.
Separat de acest contract, operatorul rus ISS – Reshetnev Company a primit totusi o comanda individuala pentru cel de al treilea satelit Yamal 300K (o platforma medie bazata pe Express-1000) care urmeaza sa fie lansat in 2010.
In plus, Gazprom intentioneaza sa construiasca pe viitor si o serie de 4 sateliti plasati pe orbite joasa 500-650 km altitudine care au drept scop monitorizarea conditiilor tehnice ale conductelor,  supravegherea infrastructurii de gaz, prospectarea campurilor de gaz natural, detectia posibilelor incidente si evaluarea situatiilor de urgenta.Satelitii construiti vor avea o masa de 1200-1400 de kg si o durata de viata de aproximativ 10 ani.
Pana in 2015 sistemul Gazprom va include si asa numitul "Polar Star" (High-elliptical subsystem of Digital Audio Radio via Satellite (DARS), Mobile Communication and Notification).

articol original SpaceAlliance
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

Adi

Pagina personala: http://adrianbuzatu.ro

s.p.a.c.e

Continuam seria articolelor de pe SpaceAlliance despre Cubesat2009 printr-o discutie despre satelitul belgian Oufti-1

Proiecte Cubesat 2009- Experimentul Oufti-1

Oufti-1 primul nanosatelit construit de universitatea din Liege impreuna cu centrul spatial din Liege CSL si laboratorul SpaceBel, va deschide seria experimentelor Cubesat in Belgia (urmand sa fie succedat de Oufti-2 si Oufti-3). Oufti-1 sau "Orbital Utility For Telecomunication Innovation" va testa pentru prima data in lume sistemul D-STAR (Digital Smart Technologies for Amateur Radio) via satelit.
Satelitul va costa intre 80.000 si 100.000 euro si este un Cubesat clasic cu dimensiunile de 10x10x10 cm si greutatea de 1kg, urmand sa fie plasat pe o orbita cu apogeul la 1200km si perigeul la 350km.
Sistemul de determinare si control al atitudinii este bazat pe cel folosit anterior la satelitul olandez Delfi-C3 adica o stabilizare pasiva a vitezei de rotatie prin folosirea unor magneti permanenti sau alte materiale cu histerezis ridicat, ce interactioneaza cu campul magnetic local al Pamantului. Acest sistem nu permite o stabilizare activa pe 3 axe (cu alte cuvinte satelitul nu poate fi orientat pe o anumita directie), el se va roti permanent, dar viteza de rotatie va fi redusa la aproximativ 2 rotatii pe minut permitand operarea sistemelor in conditii corecte. Avantajul direct este insasi simplicitatea sistemului, fiabilitatea lui si mai ales faptul ca nu necesita nici un fel de consum de energie.
Sistemul electric este constituit din celule solare GaAs pentru producerea energiei la bord si baterii litium-polimer pentru inmagazinarea ei.
Controlul termic este realizat strict pasiv prin materiale izolatoare care mentin temperatura interna intre limitele de functionare prevazute pentru echipamentele electrice.
Comunicatia se va realiza prin cele doua antene de la bord (pliate in timpul lansarii si care urmeaza sa fie desfacute de un mecanism special dupa lansare) cu frecvente de uplink de 145Mhz si de downlink de 435Mhz. Se vor utiliza doua protocoale-nominal D-STAR si ca rezerva, pentru cazul in care echipamentul D-STAR se defecteaza, un sistem radio clasic de transmitere a telemetriei.
Calculatorul de bord, responsabil cu managementul telemetriei si telecomenzilor va fi bazat pe microcontrolerul MSP430 de la Texas Instruments.
Istoria Belgiei in domeniul spatial are o lunga traditie ea incepand cu startul agentiei spatiale europene si identificandu-se practic cu  proiectele acesteia (ESRO,HEOS, Meteosat, Spacelab, Ariane-5, Columbus, Symphonie, Helios,Sirio-2, SPOT,GEOS-2, ISEE2, Exosat, Giotto, Hipparcos, ERS-1&2, Eureca-1, Globalstar, Proba, Cluster etc).
Belgia a trimis 2 astronauti in spatiu : in 1992 pe Dirk Dries David Damian Frimout in zborul STS-45 al navetei americane (misiunea Atlas-1) si in 2002 pe Frank de Winne in zborul Soyuz TMA-15 pe statia spatiala internationala.
Astazi Belgia face parte din reteaua ESTRACK prin statia de sol de la Redu si detine si laboratorul CSL unul din cele mai performante din Europa.
In anul 2008 pe un buget total al ESA de 3 miliarde de euro, contributia Belgiei a fost a cincea dupa Franta, Germania, Italia, UK si Spania, cu un procent de 5.72% adica 138.4 milioane de euro.

site oficial al proiectului

articol original SpaceAlliance
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

s.p.a.c.e

Corectie: a se citi a sasea contributie dupa Franta,Germania...
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

s.p.a.c.e

Defectiune satelit Astra-5A

Astra-5A cunoscut si ca Sirius 2 (sau GE-1E) a fost lansat in 12 noiembrie 1997 pe o orbita geostationara la 5 grade est si a operat in aceasta pozitie sub coordonarea diviziei SES Sirius din Suedia pana in aprilie 2008, cand compania mama SES-Astra l-a mutat la 31.5 grade est in ideea extinderii serviciilor operatorului catre Europa de est si centrala.
In Octombrie anul trecut, satelitul a suferit o scurta intrerupere din functionare aparent in urma unei erori de comanda de la operatorul de sol. SES a transferat imediat o parte din trafic catre alt satelit aflat in zona la 23.5 grade est (Astra-3A).
De la acest incident, satelitul isi revenise, si nimic nu anunta o defectiune majora. Cu toate acestea, pe 15 ianuarie, satelitul si-a pierdut brusc controlul dupa ce aparent senzorii de soare care ghideaza satelitul s-au defectat inexplicabil. Alte surse fac referire insa la o noua greseala de operare- dar cum lucrurile sunt inca sub investigatie, problema va fi lamurita probabil printr-un comunicat de presa saptamana aceasta.
In consecinta, fara solutie de navigatie, softul care controleaza pozitia satelitului in spatiu a incercat sa restabileasca automat controlul dar totul a mers pana la urma in cascada, rezultand o miscare de rotatie necontrolata. Centrul de comanda a incercat sa preia controlul manual si sa dezactiveze sistemul automat de control al atitudinii de la computerul de bord-la inceput prin trimiterea de comenzi catre motoarele satelitului, in speranta de a mai reduce viteza de rotatie si eventual de a reusi o stabilizare. Miscarea de rotatie accentuata a satelitului a facut foarte dificila receptia comenzilor de la sol si a dus la o vizibilitate intermitenta a soarelui fata de panourile solare si in scurt timp la descarcarea bateriilor. Fara suficienta energie la bord sistemul a trecut automat in 'safe mode' complicand si mai mult situatia generala. In mod normal in astfel de situatii, consumul energetic la bordul satelitului este minimizat iar calculatorul de bord se concentreaza pe reincarcarea bateriilor. Are insa nevoie de o referinta pentru asa numitul 'sun acquisition mode'- dar in cazul de fata senzorii care indica directia soarelui nu mai functioneaza si deci intregul sistem este in imposibilitate de functionare.
Mai mult, se pare ca manevrele executate au fost destul de haotice, cantitatea de combustibil consumata fiind consistenta. Cu toate acestea, dupa ultima telemetrie receptionata, se pare ca sunt inca suficiente rezerve pentru executia unei manevre de marire a altitudinii satelitului.In mod normal, satelitul ar trebui parcat in asa numitul 'cimitir spatial' deasupra orbitei geostationare, dar pentru moment lipsa controlului face imposibil acest lucru.
Ultimele comunicate SES indica faptul ca satelitul-scapat de sub control a inceput sa se deplaseze pe orbita, parasind pozitia initiala. In consecinta SES a informat ceilalti operatori din zona asupra posibilitatii unei ciocniri a lui Astra-5A cu alti sateliti din apropiere.
Spre exemplu s-a convenit ca satelitul Galaxy 11 sub operarea Intelsat si aflat la 32.8 grade est nu intra sub incidenta acestui eveniment. In schimb Intelsat 802 aflat la 32.9 grade est ar putea fi afectat de noua orbita a lui Astra-5A caz in care v-a trebui sa efectueze o manevra de evitare. Tot in zona sunt si 3 sateliti Eutelsat la 33 de grade, 36 de grade si 36.1 grade respectiv.
Satelitul avea o durata de viata de 15 ani iar SES avea un contract de furnizare de servicii pentru 12 ani. Compania sustine ca aceasta defectiune nu va afecta major operatorii tv care foloseau Astra-5A, serviciile fiind transferate ca si in noiembrie catre Astra-3A. In plus, compania detine un alt satelit mai vechi (din 1994) in aceeasi locatie Astra-1D, pastrand practic si slotul ocupat pe orbita in perspectiva mutarii unui alt satelit acolo. Astra-1D este neoperational din punct de vedere comercial, fiind nestabilizat pe orbita (pentru a salva combustibil) dar tocmai locatia lui ii da un avantaj in acest caz.
Astra-5A este o platforma Spacebus3000B2 construita de Thales Alenia Space si cu avionica integrata de la Astrium Space. Platforma integrata este specializata pe sateliti de telecomunicatie lansati in orbite geostationare, cu mase pana la 4100 kg si cu echipamente de pana la 500kg si consum de 6.5kW. Magistrala  de putere este complet stabilizata si redundanta, cuplata la un sistem de 4 panouri solare de siliciu ce pot genera pana la 8.7kW. Stabilizarea este pe trei axe, cu un sistem de propulsie bipropelant cu motoare de 10N si 4 roti volante electrice pentru controlul suplimentar al atitudinii.
Satelitul cu greutatea de 2930 de kg era la momentul lansarii cel mai mare satelit de telecomunicatie construit in Europa si detine 32 de transpondere folosite pentru transmisii de date de comunicatie, video si transmisii 'direct to home'.

articol original SpaceAlliance
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

Adi

Pagina personala: http://adrianbuzatu.ro

s.p.a.c.e

Multumim si noi pentru interes. Astazi SpaceAlliance continua articolele din seria controverselor spatiale:

Seria controverselor spatiale continua

Dupa ce in luna noiembrie, academia rusa a facut public un studiu cu privire la posibila defectiune a satelitului American de spionaj DSP-23, alertand mai multi operatori europeni fata de orbita lui anormala si posibilitatea unor ciocniri, de aceasta data este randul US Space Surveillance Network sa acuze Moscova de practici periculoase in spatiu.
SSN a facut astfel public in ianuarie 2009 un raport in care se face referire la faptul ca reteaua americana a descoperit pe orbita dupa data de 4 iulie 2008, cel putin 30 de fragmente metalice care graviteaza Pamantul cu o perioada orbitala intre 100.5 si 101.5 minute.
Se banuieste ca resturile provin de la satelitul rus Cosmos1818 lansat in spatiu pe vremea fostei Uniuni Sovietice la 1 februarie 1987 de la centrul Baikonur-Kazahstan, la bordul unei rachete Tsyklon-2. Satelitul are o orbita cu inclinatie de 65 de grade si altitudine de 800km si o perioada orbitala de 100.6 minute. Masa este de 1.5 tone si este alimentat de un reactor nuclear din seria Topaz-1 in conjunctie cu propulsia electrica oferita de motorul din seria Plazma-2 SPT.
Facea parte din programul Radar Ocean Reconnaissance Satellite (RORSAT) care isi propunea sa supravegheze deplasarile de nave ale US Navy fiind echipat cu un radar de mare putere. A functionat in jur de jumate de an- avand mai mult un rol experimental, dupa care a fost abandonat pe orbita.
Programul RORSAT a fost aprobat pe 6 martie 1961, a debutat pe 27 decembrie 1965 cu satelitul Cosmos 102 si s-a incheiat pe 14 martie 1988 cu satelitul Cosmos 1932 avand un istoric de 36 de lansari.
Cu toate acestea, un satelit identic, Cosmos 1867, lansat pe o orbita similara la 10 iulie 1987, se afla astazi sub supravegherea USN, fara insa a fi raportate nici un fel de probleme.
Aparent, in luna aprilie 2008 satelitul a fost fie lovit de un obiect in spatiu, fie pur si simplu una din conductele de racire ale reactorului de la bord, supusa incalzirii excesive datorita expunerii la radiatia solara, a cedat. Au fost efectuate investigatii amanuntite (fotografii si observatii radar) din care s-a dedus ca majoritatea fragmentelor au fost aruncate in directia contrara vitezei orbitale, cu viteze sub 15m/s sugerand un eveniment cu energie relativ mica.
Unele dintre fragmente observate au forma sferica –agentia americana concluzionand ca sunt resturi ale substantei de racire (Na-K), care sub expunere la radiatia solara au trecut intr-o forma lichida, grupandu-se practic in sfere metalice ce zboara prin atmosfera.
US Space Force si-a manifestat ingrijorarea cu privire la posibilitatea ca aceste resturi orbitale sa coboare pe orbita si sa atinga statia spatiala internationala sau chiar mai rau, sa revina pe Pamant. In plus multe alte 'picaturi' Na-K formate din experimentele dinainte de 1990 graviteaza inca prin atmosfera constituind in opinia SSN un pericol de luat in seama pentru satelitii Cosmos.
In acest razboi al declaratiilor de presa, cum era de asteptat, ministerul rus al apararii a intervenit incercand sa minimizeze consecintele evenimentului, spunand ca orbita initiala a fost aleasa special pentru a evita orice fel de incidente cu sateliti aflati pe orbita joasa-diferenta de altitudine fata de statia spatiala (cea mai expusa datorita dimensiunii sale) fiind considerabila si ca reintrarea in atmosfera a fost studiata in amanunt-nefiind probleme din acest punct de vedere (fragmentele urmand sa arda in totalitate). Trebuie spus ca reintrarea in atmosfera este asteptata pentru anul 2045. Un alt argument a fost si acela ca celalalt satelit geaman nu sufera de probleme similare, deci ar fi vorba de un eveniment izolat.
Totusi, ca scurt istoric, ministerul rus al apararii uita sa aduca in discutie ca seria RORSAT nu este la primul incident de acest fel, in 1978 satelitul Cosmos 954 scapat de sub control, a reintrat in atmosfera si a ars deasupra Canadei, imprastiind un nor de substante radioactive.
De departe insa, cel mai periculos a fost experimentul chinez  de distrugere a satelitului Fengyun-1C (cand au fost generate aproximativ 2800 de fragmente cu dimensiuni peste 5 cm si mai mult de 150.000 cu dimensiuni peste 1 cm), consecintele pe termen lung fiind inca sub evaluare si starnind controverse in randul specialistilor.   

In linkul urmator se poate urmari live orbita satelitului rus Cosmos 1818.
link

articol original SpaceAlliance
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

Adi

Pagina personala: http://adrianbuzatu.ro

Adi

Articolul nostru Seria controverselor spatiale continua: US Space Surveillance Network acuza Moscova de practici periculoase in spatiu, care a fost preluat cu permisiune de la SpaceAlliance.ro a fost preluat cu sumar si link catre noi de Jurnalul.ro si de Cotidianul.ro.
Pagina personala: http://adrianbuzatu.ro