Ştiri:

Vă rugăm să citiţi Regulamentul de utilizare a forumului Scientia în secţiunea intitulată "Regulamentul de utilizare a forumului. CITEŞTE-L!".

Main Menu

SpaceAlliance.ro : Primul portal romanesc de tehnologii aerospatiale

Creat de Adi, August 06, 2008, 11:33:55 PM

« precedentul - următorul »

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

b12mihai

Primul articol l-am publicat eu mai de mult pe site, iarasi imi cer scuze pentru faptul ca nu am anuntat pe forum, iar cel de-al doilea in cel mai scurt timp in aceasta seara va aparea pe site.

Va multumim.
Fiecare are scopul lui in lumea asta nebuna.

s.p.a.c.e

Probleme tehnice la unul din satelitii GPS

Intr-unul din articolele lunii martie de pe SpaceAlliance.ro faceam referire la lansarea unui satelit experimental din constelatia GPS, GPS 20-2R care a pornit spre orbita pe 24 martie la bordul unei rachete Delta2 (versiunea 7925) de la centrul spatial Cape Canveral.
Noul GPS 20-2R, al saptelea din cele 8 lansari programate pentru generatia a treia a seriei Navstar2, a ocupat slotul 2 din planul B orbital al constelatiei pe o orbita circulara cu altitudinea de 20200km si inclinatie 55 de grade si intentiona sa inlocuiasca mai vechiul satelit GPS 2A-27 lansat in 1996.
Satelitul cu masa de 2032kg a fost construit de Lockheed Martin pe o platforma AS-4000 stabilizata pe trei axe si care permite o mai buna determinare a pozitiei orbitale prin comunicatia directa cu satelitii constelatiei, are o mai buna protectie a electronicii la radiatia externa, o mai lunga autonomie fara interventia operatorilor umani si un cost cu aproximativ 30% mai redus fata de generatia precedenta (cotat undeva la 75 milioane de dolari la momentul actual).
Experimentul principal insa a fost instalarea unui nou echipament electronic care permite generarea pe langa clasicele semnale GPS (militar si civil) si a unui nou semnal numit L5 care urmeaza sa fie folosit pe viitor de aviatia civila pentru imbunatatirea acuratetii si performantelor sistemului de navigatie. Inginerii erau de fapt interesati de capabilitatea sistemului si de eventualele interferente pe care noul echipament le-ar putea cauza asupra functionarii sistemului GPS classic.
In urma cu cateva zile insa US AirForce a facut public faptul ca noul satelit nu functioneaza la parametrii doriti. La cateva saptamani de la lansare, o data cu setarea nominala a tuturor sistemelor si cu pornirea lor, s-a constat o anomalie in semnalul clasic GPS al noului satelit in timp ce noul semnal experimental L5 functioneaza corect (aceasta fiind totusi o veste buna prin prisma rezultatelor care trebuie prezentate la urmatoarea conferinta a "International Telecommunication Union" ce se va desfasura in luna august).
Aceasta anomalie este pusa de ingineri tocmai pe seama interferentei generate de noua electronica instalata la bord, dar echipa tehnica este optimista si  spera sa fie rezolvata pana in octombrie anul acesta.
Pana atunci satelitul nu va fi folosit activ in constelatia GPS pentru a evita problemele pe care le-ar putea pricinui utilizatorilor sistemului, locul sau fiind suplinit de vechiul GPS 2A-27 care mai are inca resursa de zbor.
Ultimul satelit din seria curenta, GPS 21-2R, urmeaza sa fie lansat pe 21 august la ultima aparitie a rachetei Delta2 pentru US AirForce.
Defectiunea aceasta vine pe fondul unor discutii mai ample asupra viitorului sistemului american de pozitionare prin satelit ridicate de "Government Accountability Office" si bazate in special pe intarzierile de program si pe cresterea continua a costurilor, ingrijorari pe care purtatorii de cuvant ai armatei americane au incercat sa le minimalizeze.
Agentia americana si-a exprimat ingrijorarea ca umatoarea generatie a patra a seriei Navstar2 (12 sateliti ce vor purta indicativul GPS 2F) si care vor fi construiti de compania Boeing nu vor fi gata sa intre in operare la termenul stabilit (anul 2011) si potentiale probleme financiare pot aparea si pe termen mai lung pentru sustinerea generatiei GPS 3A. In acest context va fi interesant de urmarit si implicarea companiei Boeing in acest contract ce ar putea pune aeronavele companiei intr-o pozitie privilegiata fata de restul competitorilor pentru folosirea noului sistem de navigatie L5.

articol original SpaceAlliance
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

b12mihai

Fiecare are scopul lui in lumea asta nebuna.

s.p.a.c.e

Nou satelit meteorologic pentru NOAA

Organizatia meteorologica americana NOAA-"National Oceanic and Atmospheric Administration" si-a imbunatatit flotila de sateliti in urma lansarii de sambata a unei noi platforme intitulata GOES-O. In anul 1998 compania Boeing Satellite Systems a castigat ca prim contractor un proiect organizat de centrul de zbor Goddard in numele NOAA urmand sa construiasca 2 pana la 4 sateliti in cadrul asa numitului program "Geostationary Operational Environmental Satellites". Primii doi, GOES N si GOES O aveau un contract ferm de proiectare si constructie in timp ce ultimii doi GOES P si GOES Q erau doar optionali in functie de planurile manageriale ale NOAA (dupa ultimele informatii furnizare presei GOES P va pleca spre orbita undeva in anul 2010 in timp ce GOES Q a fost anulat).
Primul satelit din serie, GOES N (sau GOES 13 dupa alte indicative), bazat pe platforma BSS-601 stabilizata pe trei axe, a fost lansat pe 24 mai 2006, cu intentia de a imbunatati procesul de localizare a furtunilor si fenomenelor meteo extreme in acest fel sperandu-se ca se va eficientiza sistemul de alerta si evacuare a populatiei din zonele ce urmeaza a fi afectate de calamitati.
Sambata 27 iunie ora 22:51 GMT, dupa amanare de o zi din cauza vremii nefavorabile, o racheta Delta4 (a zecea lansata de la intrarea in operare in anul 2002) a pornit de la complexul 37 din Cape Canaveral cu scopul de a injecta noul satelit pe orbita.
Prima treapta care a functionat timp de 4 minute si jumatate a ridicat incarcatura la o altitudine de 144km continuata de treapta a doua care s-a desprins dupa 4 ore si 21 de minute inscriind satelitul intr-o orbita eliptica cu inclinatie 12 grade, apogeul la 35177km si perigeul la 6623km. Parcarea in orbita geostationara finala (circulara cu altitudinea 35780km in jurul Ecuatorului) se va realiza pe 8 iulie prin manevre succesive folosind motoarele proprii ale satelitului. 10 zile mai tarziu compania Boeing va ceda controlul noului satelit beneficiarului NOAA. Dupa calibrarea instrumentelor stiintifice prima imagine completa a Pamantului va fi realizata pe 28 iulie, in timp ce primele observatii asupra activitatii solare vor incepe de pe 6 august.
Pentru inceput GOES-O (sau GOES 14) va fi parcat aproape de predecesorul GOES-N in asa numitul "storage mode" in asteptarea unui plan viitor ce vizeaza inlocuirea mai vechilor GOES-11 si GOES-12 a caror resursa de hidrazina se apropie de sfarsit dupa 10 ani de operare pe orbita. Satelitul care cantareste 3133 kg-dintre care 1671kg de hidrazina, are 4.2m lungime si 1.8 m latime si este alimentat de un panou construit din celule solare Ga-As ce pot furniza pana la 2.3kW. La randul ei energia este mai departe stocata intr-un sistem de baterii Ni-H2 compus din 24 de celule cu o capacitate de 123Ah. Propulsia este realizata folosind un motor de corectie orbitala ce genereaza 490N si motoare de corectie de orientare cu o forta dezvoltata de 9.25N. Ambele functioneaza folosind monomethylhydrazine (MMH) pe baza de combustibil propriu zis si nitrogen tetroxide (NTO) ca oxidant. Sistemul de determinare si control al orbitei si orientarii satelitului este completat de asa numitele 'reaction wheels' sau roti volante, camere stelare pentru determinarea inertiala a pozitiei in spatiu a satelitului, un asa numit 'hemispherical inertial reference unit' (HIRU), giroscoape, senzori solari si senzori pentru determinarea pozitiei Pamantului. Controlul termic este asigurat in ambele directii- pasiv prin constructia folosind multiple straturi izolatoare si activ prin termistori alimentati de la circuitul electric al satelitului si radiatoare termice.
Noul satelit dispune de o serie de echipamente:
-un radiometru care foloseste datele obtinute de la cele 5 canale de investigatie pentru a produce in mod continuu imagini ale suprafetei Pamantului, oceanelor, ale formarii furtunilor tropicale, ale distributiei de nori, temperaturii si inaltimii plafonului de nori, temperatura la suprafata si a vaporilor de apa
-un instrument care colecteaza datele dintr-o zona circulara definita intre 60 de grade latitudine nordica si 60 de grade latitudine sudica, oferindu-le meteorologilor posibilitatea sa deduca temperatura atmosferica si distributia de ozon
-o colectie de instrumente dedicate monitorizarii conditiilor din spatiu ("space environment monitor") constand din EPS ("energetic particle sensor") care masoara particulele energetice-protoni, electroni si particule alfa din orbita geostationara, 2 magnetometre care masoara directia si variatia campului magnetic al Pamantului, XRS ("solar X-ray sensor") si EUVS ("extreme ultraviolet sensor") care masoara emisiile de radiatie
-un instrument de monitorizare in raze X a activitatii solare (SXI sau "solar X-ray imager") care foloseste un ansamblu telescopic pentru a observa emisiile solare in raze X si pentru a detecta si localiza perturbatiile care pun in pericol echipamentele electronice
Separat de instrumentatia stiintifica satelitul furnizeaza servicii si pentru sistemul COSPAS-SARSAT care colecteaza semnale de urgenta transmise de avioane si nave si le transmite mai departe unui centru de comanda de unde se coordoneaza operatiunile de salvare.

site oficial NOAA

SpaceAlliance
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

b12mihai

Fiecare are scopul lui in lumea asta nebuna.

s.p.a.c.e

Misiunea Ulysses s-a incheiat

Ieri 30 iunie 2009, misiunea Ulysses s-a incheiat stabilind astfel cu 18 ani si 266 de zile pe orbita, recordul pentru cea mai longeviva misiune spatiala a agentiei europene ESA si intrecand astfel predecesorul record detinut de International Ultraviolet Explorer (IUE).
La ora 17:35 centrul de comanda Ulysses Mission Support Area (MSA) de la  Jet Propulsion Laboratory (JPL) in Pasadena a stabilit legatura prin intermediul antenei cu diametrul de 70m apartinand DSN (Deep Space Network) cu satelitul aflat la aproximativ 5.4 unitati astronomice departare de Pamant. Pentru conformitate trebuie amintit ca la aceasta distanta semnalul radio are o intarziere de 45 de minute.
Rand pe rand au fost executate mai multe comenzi cu scopul de a inchide progresiv echipamentele de la bord- inchiderea instrumentelor stiintifice, decuplarea asa numitului program 'Loss of command', efectuarea unei manevre de orientare a satelitului spre Pamant pentru o mai buna comunicatie, pornirea receptorului de rezerva, deconectarea memoriei de bord, schimbarea ratei de comunicatie la 64bps, configurarea comunicatiei in banda S si in final inchiderea transmitatorului de bord. De fapt, ultimul semnal receptionat a fost la ora 22:15. Satelitul ramane teoretic activ din punct de vedere al receptiei (pentru siguranta toate platformele construite nu prevad posibilitatea de a inchide antena receptor pentru a evita o activare accidentala) dar nici un alt contact de la sol nu mai este prevazut pentru viitor, astfel ca acesta a fost practic punctul terminus pentru istoria lui Ulysses.
Satelitul a fost lansat pe 6 octombrie 1990 la bordul navetei americane Discovery de la centrul spatial Kennedy din Florida cu intentia de a opera pentru o perioada de 5 ani, dar dupa cum s-a vazut mai tarziu a depasit toate asteptarile misiunea sa fiind prelungita rand pe rand pana la recordul stabilit ieri.
Ca si legendarul erou grec, al carui nume l-a imprumutat, misiunea s-a aventurat intr-un teritoriu neexploatat inainte- spatiul galactic deasupra si sub polii Soarelui.
De fapt orbita aleasa- o elipsa heliocentrica cu inclinatie 80 de grade fata de equatorul solar, ofera toate conditiile pentru studierea heliosferei la toate latitudinile solare.
Perioada orbitala era de 6.2 ani, iar distanta intre satelit si Soare varia intre 810 milioane km (~5.4 AU) si 200milioane km (adica 1.3 AU).
Pentru a ajunge acolo, Ulysses s-a folosit in anul 1992 de forta gravitationala a planetei Jupiter (asa numitul concept de 'gravity assist') care a accelerat sonda la o viteza medie de 56000km/h si a permis intrarea in orbita larga ceruta.
Ce inseamna Ulysses din punct de vedere tehnologic ? Satelitul, cu o masa de 366kg si dimensiuni de 3.2x3.3x2.1 m, a costat aproximativ 1 miliard de euro-costuri impartite de cele doua mari agentii internationale care au initiat proiectul-respectiv ESA si NASA. Contractorul principal a fost compania Dornier Systems din Germania actualmente parte a concernului Astrium.
Intreaga arhitectura interna era dictata de distantele mari fata de Pamant si Soare unde a trebuit sa opereze. In timpul misiunii fluxul solar la care a trebuit sa faca fata a variat intre 45 si 1500W, iar acesta adaugat restrictiilor de temperatura au facut controlul termic la bord extrem de dificil. Tocmai de aceea intreaga electronica a instrumentatiei stiintifice sau a subsistemelor satelitului a fost incorporata in interiorul structurii. Toti peretii externi sunt acoperiti cu mai multe straturi de materiale izolatoare iar evacuarea caldurii interne se realizeaza printr-un radiator montat in partea inferioara a satelitului. Toate unitatile externe sunt decuplate din punct de vedere termic de platforma principala.
Electricitatea la bord este asigurata de un sistem RTG (radioisotope thermoelectric generator) – de fapt un mini-reactor a carui putere a scazut de la 238W initial pana la aproximativ 200W la incheierea misiunii. Liniile de putere de 28V deservesc toate experimentele si subsistemele de la bord. Puterea neconsumata se redistribuie fie catre termistorii interni (IPD-internal power dumpers) contribuind la pastrarea constanta a temperaturii interne sau disipata spre termistori externi (EPD-external power dumpers) in cazul in care interiorul este suficient incalzit.
Sistemul de comunicatie cu solul este format dintr-o antena principala cu diametrul de 1.65m si doua antene secundare.
Sistemul de control al orbitei si stabilizarii -simplu si robust- construit in jurul conceptului de stabilizare prin rotatie- are ca scop pastrarea axei de rotatie fixa in directia Pamantului (cu antena principala spre statia de sol) si mentinerea vitezei de rotatie nominale de 5rpm. Aceasta se face prin mentinerea unui control activ prin doua retele de cate 4 motoare cu hidrazina. Partea de senzori este constituita din 4 senzori solari cu observatie multipla care furnizeaza un semnal la fiecare ciclu de rotire de 12s atunci cand Soarele apare in campul lor vizual si dintr-un dispozitiv CONSCAN (conical scanning system) care masoara unghiul dintre axa de rotatie a satelitului si Pamant ca functie a variatiei amplitudinii si fazei semnalului antenei principale.
Ulysses este echipat cu o gama larga de instrumente stiintifice fiind capabil sa detecteze si masoare ionii si electronii din vantul solar, campurile magentice, particulele energetice, razele cosmice, undele radio, praful interstelar, razele X, emisiile de raze Gamma etc, toate cu scopul de a ajuta cercetatorii sa inteleaga mai bine Soarele si heliosfera :
-WHM- Vector helium magnetometer
-FGM- Flux gate magnetometer
-SWOOPS- Solar wind observations over the poles of the Sun
-SWICS- Solar wind ion composition spectrometer
-URAP- Unified radio and plasma wave investigation
-EPAC- Energetic particles composition
-GAS- Interstellar neutral gas
-HI-SCALE- Heliosphere instrument for spectra, composition and anisotropy at low energies
-COSPIN- Cosmic ray and solar particle investigation
-GRB- Gamma ray burst
-DUST- Cosmic dust
-SCE- Solar corona experiment
-GWE- Gravitational wave experiment
Ce a cauzat asadar decizia de ieri de a incheia o misiune atat de reusita? Au fost de fapt mai multe motive care tin in mare de degradarea continua a tehnicii de la bord- profund justificata dupa mai mult de 18 ani de activitate in spatiu un mediu foarte agresiv prin natura lui. In primul rand energia furnizata de reactorul RTG a ajuns la nivelul la care pentru a mentine satelitul operational o parte din termistorii de la bord trebuie inchisi. Intr-un mediu atat de rece cum este spatiul cosmic aceasta este o problema vitala pentru toata electronica dar o problema inca si mai mare pentru conductele care alimenteaza cu hidrazina motoarele satelitului- aceasta neavand voie sa se apropie de limita de inghet. Fara termistoare active, inginerii de la sol au gasit o solutie ingenioasa fortand manevre periodice artificiale ale motoarelor la fiecare doua ore si asigurand astfel un flux de hidrazina prin conducte suficient cat sa impiedice inghetul. Acest lucru insa s-a tradus printr-o scadere constanta a nivelului de combustibil si inevitabil satelitul a ajuns in punctul in care rezervele se apropie de zero.
Mai mult in ianuarie 2008 transmitatorul in banda X- cel responsabil cu transmiterea la rate mari a datelor stiintifice colectate a fost supus unui test de rutina care includea oprirea si pornirea lui, dar din nefericire datorita unei probleme de alimentare nedetectate la timp a cedat si nu a mai putut fi niciodata repus in functiune. Acest lucru a avut un efect benefic prin castigarea unor W in plus la consumul general al electronicii de bord, dar in planul comunicatiei cu solul impactul a fost unul major, dupa aceasta defectiune satelitul fiind fortat sa functioneze doar cu comunicatia in banda S, iar statisticile ulterioare au aratat ca doar 5% din datele colectate la bord au putut fi transmise inapoi pe Pamant. In plus, misiunea a fost nevoita sa foloseasca permanent statiile puternice din reteaua DSN ceea ce a incarcat suplimentar agenda acestora (avand in vedere ca acestea nu sunt dedicat ci trebuie sa deserveasca si alte misiuni).
Aflata actualmente in planul ecuatorial al Soarelui, sonda ar trebui sa mai astepte cativa ani pentru a se pozitiona din nou intr-un punct favorabil observatiilor asupra polilor solari.
Cu un buget anual redus la 1.5 milioane de dolari (contributia NASA) plus 3.5 milioane de dolari (contributia ESA), cu atat de multe probleme tehnice si cu o rata scazuta de date colectate decizia de incheiere a misiunii a venit ca o consecinta fireasca.
In incheiere trebuie spus ca ambele agentii isi doresc o continuare a acestei povesti de succes, deocamdata planurile fiind de a merge pe drumuri separate prin constructia satelitiilor Solar Probe si Solar Orbiter ce vor fi insa echipati cu tehnologie de ultima generatie mult superioara celei de pe Ulysses.

site oficial al proiectului la NASA
site oficial al proiectului la ESA

SpaceAlliance
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

Adi

Pagina personala: http://adrianbuzatu.ro

s.p.a.c.e

Racheta Ariane 5 mai stabileste un record

Lansatorul european ArianeSpace a reusit miercuri sa mai stabileasca un record in istoria spatiala atunci cand racheta Ariane5 in versiunea ECA a lansat cu success cel mai mare satelit de telecomunicatii TerreStar 1 intr-un zbor plecat de la baza Kourou din Guiana Franceza. Incarcatura totala a fost de 7055kg dintre care satelitul 6910kg iar restul de 145kg fiind adaptorul platformei. Acest zbor cu numarul 189 a fost initiat la ora 17:52 UTC (dupa o intarziere de 99 minute datorita conditiilor meteo nefavorabile), iar 26 de minute mai tarziu puternica racheta europeana a injectat satelitul intr-o orbita de transfer geostationara cu perigeul la 250km altitudine, apogeul la 35786km altitudine si o inclinatie de 6 grade a planului orbital fata de Ecuator.
Din punct de vedere tehnic Ariane 5 ECA este capabila sa trimita pe o orbita geostationara o incarcatura de pana la 9.6 tone si este singurul lansator din lume capabil sa deserveasca 2 sateliti de dimensiuni mari in aceeasi lansare.
Mai mult, fiabilitatea-lucru extrem de important in domeniul aerospatial datorita costurilor implicate- este una de invidiat, dupa aceasta lansare Ariane acumuland un numar de 31 de succese consecutive dintre care 3 de la inceputul anului 2009.
Anul acesta mai sunt programate trei zboruri Ariane5-ECA: zborul 190 ce va lansa satelitii JCSat12 si OptusD3, zborul 191 ce va lansa satelitii Amazonas 2 si  SATCOMBw 2a  si pe finalul anului zborul 192 ce va lansa satelitii NSS 12 si Thor 6.
TerreStar 1 va opera in banda S de frecventa (2GHz) si va furniza servicii de voce, date si comunicatii video pentru echipamentele mobile de la sol in cadrul asa numitului program "Mobile Satellite Services (MSS)". Prin plasarea la longitudinea de 111 grade vest zona de acoperire a noului satelit se va limita doar la Canada si SUA si va completa programul terestru "Ancillary Terrestrial Component (ATC)".
Istoria programului este una intinsa pe cativa ani. In anul 2005 compania TerreStar Networks a incredintat contractul construirii sistemului companiei Space Systems/Loral. In luna aprilie a aceluiasi an, SSL a venit cu primul studiu detaliat si cu promisiunea constructiei satelitului pana in anul 2007, iar ceva mai tarziu-in august 2006 s-a luat decizia extinderii sistemului cu inca un satelit TerreStar 2 ce urma sa intre in exploatare in 2009.
Din pacate cum se intampla de multe ori, dificultatile de constructie tehnice (in cazul de fata legate de constructia complicatei antene externe expandabila) au condus la o amanare a datei de lansare astfel ca prima platforma a fost livrata abia anul acesta, urmand ca al doilea satelit din serie sa fie lansat la anul.
TerreStar 1 este bazat pe platforma LS-1300S care a stabilit un record in privinta fiabilitatii si se spera ca acest lucru se va intampla si in cazul noului satelit a carui durata de viata a fost fixata la 15 ani. Satelitul este stabilizat pe trei axe, iar energia electrica produsa de cele doua panouri solare externe este suficienta sa deserveasca fara probleme consumul ridicat de la bord. Atunci cand aceste doua panouri vor fi desfasurate complet lungimea lor masurata dintr-un capat in altul va ajunge la 32.4m- o dimensiune impresionanta chiar si pentru masivii sateliti de telecomunicatie.
La randul ei, antena externa odata desfacuta va avea un diametru de 18m si va pune la dispozitia utilizatorilor 500 de "beamuri" si tehnologie multimedia 4G.
Investind o suma atat de importanta in proiectarea, constructia si lansarea satelitilor TerreStar si a sistemului MSS intr-un moment nu tocmai favorabil pe plan international, corporatia TerreStar si-a asumat un risc major si exista voci care au pus sub semnul intrebarii evolutia financiara a companiei pentru anul acesta. Compania ar putea intra chiar sub protectie guvernamentala prin apelarea la fondurile publice puse la dispozitie de administratia Obama pentru combaterea efectelor crizei financiare. Pe termen scurt, deocamdata, datorita succesului inregistrat la lansarea acestui prim satelit, actiunile companiei la bursa americana au crescut si implicit interesul investitorilor in noul sistem.
Mai mult, in luna februarie a acestui an subsidiara europeana a companiei TerreStar facea public ca a transmis Comisiei Europene propunerea sa pentru certificarea aplicatiilor in banda 2GHz MSS, iar daca aceasta propunere va fi avizata favorabil perspectivele optimiste de extindere ale managementului companiei vor fi confirmate.
SpaceAlliance

Space Systems Loral
TerreStar

video lansare
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

b12mihai

Fiecare are scopul lui in lumea asta nebuna.

s.p.a.c.e

Romania va avea primul sau satelit abia peste un an in 2010- lansarea satelitului Goliat este din nou amanata

Romania, aflata la prima sa experienta spatiala prin lansarea satelitului Goliat, va mai trebui sa astepte o perioada pana cand drumul spre spatiu ii va fi deschis.
Desi preconizat pentru noiembrie 2009 (dupa intarzieri succesive datorate problemelor de proiectare si de constructie) zborul inaugural al rachetei europene Vega se pare ca va fi din nou amanat, cel mai probabil pentru octombrie 2010. Deocamdata informatiile sunt neoficiale si au venit de la mai multe surse implicate in proiect, odata cu evenimentul de la Le Bourget-Franta. Intr-un interviu acordat reporterilor la Paris Air Show si chestionat in legatura cu aceste zvonuri, directorul general ESA Jean Jacques Dordain, a recunoscut ca au existat intarzieri in procesul de integrare si calificare a unor componente ale noii rachete care au condus la decalarea fazei finale a programului de teste din mai in decembrie 2009 si ca in continuare exista posibilitatea decalarii cu cateva luni a primului zbor oficial. O decizie finala asupra noii date de lansare va fi facuta publica la sfasitul anului acesta.

Din pacate nici cealalta racheta ce va face parte din sistemul european-Soyuz 2 care urmeaza sa fie lansata pe viitor de la baza ArianeSpace din Kourou Guiana Franceza nu sta mai bine, si in acest program inregistrandu-se intarzieri de cateva saptamani (se asteapta ca zborul inaugural sa fie mutat de la sfarsitul lui 2009 undeva la inceputul lui 2010). Soyuz 2-1a  spre deosebire de versiunea originala lansata din Baikonur si Plesetsk, a marit capacitatea de transport de la 1.7 tone pana la 2.7 tone in cazul unei orbite geostationare. O versiune ulterioara Soyuz 2-1b este asteptata- aceasta fiind capabila sa transporte o masa de 3.6 tone pe o orbita de transfer geostationara.

Vega, noua racheta destinata sa acopere segmentul satelitilor mici, are o masa de 137 tone, o lungime de 30m si un diametru de 3m. Dispune de 4 motoare: in prima treapta un motor de tip P80 cu o forta maxima dezvoltata de 3040kN si un timp de ardere de 107s, in treapta a doua un motor de tip Zefiro23 cu o forta maxima de 1200kN si un timp de ardere de 71s, in treapta a treia un motor de tip Zefiro9 cu o forta dezvoltata de 213kN si un timp de ardere de 117s si in treapta a patra un motor de tip AVUM cu o forta de 2.45kN si un timp de ardere de pana la 315s.
Racheta este capabila sa injecteze sateliti cantarind pana la 1500kg in orbite circulare polare cu inaltimi de maxim 700km (alese de obicei de segmentul satelitiilor stiintifici de observare a Pamantului).

Desi toate cele patru motoare au fost supuse testelor de casa la companiile constructoare, acum ele trebuie mutate, asamblate impreuna si testate.
In plus, se estimeaza ca numai testele dintre echipamentul de sol si noul lansator vor dura cel putin 6 luni. Vega va folosi in spaceportul din Guiana Franceza complexul ELA-1 care a fost folosit intre 1979 si 1989 de rachetele Ariane1 si Ariane3.
Acesta insa va trebui modernizat, incepand de la hangarul propriu zis si continuand cu sistemele de alimentare electrica, de protectie, de control si nu in ultimul rand cu sistemele mecanice de transport (lifturi, macarale etc). In plus, va fi vorba si despre o noua platforma mobila care va tranporta racheta, si care va avea o inaltime de 50m si o viteza de 5m/minut fiind capabila sa acopere o distanta de 80m intre pozitia operationala si locul de parcare.

Perioada de pregatire a unui zbor asa numita "launch campaign" a fost marita de asemenea de la 2-3 saptamani la 42 de zile pentru a asigura ca fiecare zbor este supervizat corespunzator fara presiunea timpului, mai ales ca ESA isi doreste pe viitor o serie de minimum 4 lansari anuale ale noii rachete.   

Sub spectrul acestei noi amanari, echipa romaneasca coordonata de ROSA va fi nevoita sa astepte anuntarea oficiala a noii date de lansare la fel ca si restul participantiilor la zborul Vega. Pentru conformitate trebuie reamintit ca proiectul Goliat a fost initiat de agentia spatiala romana in anul 2005 beneficiind de un buget de 1.500.000 de RON (2005).
Este vorba de un nanosatelit de 1kg si 10x10x10 cm3 bazat de standardul american Cubesat avand la bord o serie de experimente stiintifice: determinarea fluxului de meteoriti (SAMIS), masurarea dozei de radiatii cosmice la nivelul orbitei terestre (Dose-N) si captarea de imagini cu suprafata Pamantului folosind o camera de observatie de 3 mega pixeli instalata la bord si cu o rezolutie la sol de aproximativ 21x28m.

Dupa ultimele informatii va fi lansat intr-o orbita eliptica cu inaltimea variind intre 350 si 750km si inclinatie de 71 de grade desi initial se dorea o orbita circulara polara cu inaltimea de 500km (modificarea a fost dictata tot de ArianeSpace).
Proiectului romanesc, si altor 8 sateliti din aceeasi categorie li s-a oferit sansa de a fi lansati gratis in zborul inaugural de test al rachetei europene Vega (o parte dintre ei venind din tari ce se afla in faza de preaderare la agentia spatiala europeana, asa cum este si cazul Romaniei si care incep prin aceste prime programe nationale sa isi manifeste interesul fata de domeniul spatial) :
-SwissCube (École Polytechnique Fédérale de Lausanne, Switzerland)
-Xatcobeo (University of Vigo and INTA, Spain)
-UNICubeSAT (University of Rome, Italy)
-Robusta (University of Montpellier 2, France)
-AtmoCube (University of Trieste, Italy)
-e-st@r (Politecnico di Torino, Italy)
-OUFTI-1 (University of Liège, Belgium)
-PW-Sat (Warsaw University of Technology, Poland)
Acesti 9 sateliti Cubesat se vor adauga incarcaturii principale LARES (LAser RElativity Satellite).


model virtual al primului satelit romanesc

galerie de imagini cu primul satelit romanes

animatie video a primului satelit romanesc


Articol ce poate fi preluat numai citand sursa orginala SpaceAlliance
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

b12mihai

Un articol excelent! Multumim mult, l-am publicat pe site si speram sa fie preluat de presa romaneasca.
Fiecare are scopul lui in lumea asta nebuna.

s.p.a.c.e

Racheta Delta 2 a iesit din serviciul US Air Force

Prin lansarea reusita de azi dimineata de la complexul 17A Cape Canaveral veterana racheta Delta 2 a iesit din serviciul US Air Force dupa o activitate de 20 de ani.
Incarcatura transportata pe orbita a fost ultimul satelit din seria 2R contractata de Lockheed  Martin, respectiv GPS 2R-21 (sau GPS 2R-M dupa alte indicative) care urmeaza sa ocupe slotul 3 din planul orbital E cu o inclinatie de 55 de grade al sistemului american GPS, inlocuind in activitate mai vechiul GPS 2A-26 lansat in luna iulie a anului 1996.
Pentru conformitate trebuie amintite si problemele tehnice intampinate de predecesorul GPS 2R-20 (cel care trebuia sa il inlocuiasca pe GPS 2A-27 cu resursa de zbor expirata) si pe care le relatam in articolul nostru din luna iulie.
In continuare, sistemul GPS va trece (probabil in 2010-2011) la noua generatie 2F construita in baza unui contract semnat cu compania Boeing atunci cand locul lansatorului Delta2 va fi luat de mai puternicele Atlas5 si Delta4.
Lansarea de azi a marcat si satelitul cu numarul 60 pentru sistemul american de pozitionare prin satelit luand in calcul si primii sateliti experimentali trimisi in spatiu in anii 70.
Zborul inaugural al rachetei a avut loc pe 14 februarie 1989 deasemenea de la baza Cape Canaveral complexul 17A atunci cand incarcatura a fost tot un satelit GPS- Navstar 2A sau GPS 14. Fata de configuratia din 1989 –tip 6925- astazi s-a zburat in configuratia 7925 capabila sa transporte pana la 2.1 tone intr-o orbita de transfer geostationara (diferenta majora constand in tipul de 'boostere' folosit la pornire). In lunga sa perioada de operare racheta a reusit 144 de lansari dintre care 49 dedicate sistemului GPS si 55 sistemului Iridium. Cu atat mai remarcabil cu cat in intreaga sa istorie nu a inregistrat decat un esec total si unul partial, deci o fiabilitate impresionanta pentru acest domeniu. Un total de 108 zboruri au fost efectuate de la complexul Cape Canaveral cu un cost estimat de aproximativ 36 miloane de dolari pe lansare.
Racheta, cu o inaltime de 39 de metri, un diametru de 2.4 metri si o greutate de pana la 231 tone are trei trepte : un motor RS-27A dezvoltand 1054kN in prima treapta, un motor AJ-10-118K-ITIP dezvoltand 46.3kN in treapta a doua si un motor PAM-D/Star-48B dezvoltand 66kN pentru treapta a treia.
Secventa de zbor pentru inscrierea in orbita eliptica dorita a fost destul de complexa in zborul de astazi-dupa ce a parasit Pamantul la 10 :35 UTC prima treapta a ars timp de 4 minute si 29 secunde, urmata de 6 minute si 42 de secunde de prima ardere pentru treapta a doua pana la T0+11 :04 minute, o perioada de tranzitie de aproximativ 52 de minute fara lipsa de activitate timp in care satelitul a calatorit prin atmosfera la o viteza orbitala de 26853 km/h si o alta ardere scurta de la T0+62 :40 pana la T0+64 :20 care a crescut altitudinea orbitei, urmata de arderea treptei a treia incepand cu T0+64 :55 pana la T0+66 :20 atunci cand a si avut loc separarea satelitului. In urmatoarele zile, echipa de control va realiza o serie de manevre orbitale folosind motoarele satelitului pentru a reduce inaltimea orbitala si a circulariza traiectoria pentru o orbita geostationara.
Desi pensionata din activitate de armata americana, racheta va continua sa zboare totusi pana in 2011 (in cadrul unor misiuni pentru NASA sau pentru operatori comerciali) in total 7 zboruri fiind programate cu 9 sateliti inclusi in program. Urmatoarea data de lansare va fi la 15 septembrie atunci cand se intentioneaza sa fie trimis pe orbita un satelit din 'Space Tracking and Surveillance System' (STSS).

SpaceAlliance
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

Adi

Are cineva timp sa puna articolul pe site? Eu nu am timp acum si nici net nu prea am, sunt in vacanta. Mersi.
Pagina personala: http://adrianbuzatu.ro

b12mihai

Astazi il voi publica eu. Urmariti site-ul StiintaAzi.ro. Multumim. Ieri nu mi s-a incarcat deloc site-ul si nu am avut cum sa public articolul.
Fiecare are scopul lui in lumea asta nebuna.

s.p.a.c.e

un alt articol de ieri 19.08 de pe SpaceAlliance

Coreea de Sud amana lansarea primei rachete orbitale din istoria tarii

Astazi 19.08.2009 ora 08 :00 UTC Coreea de Sud a incercat sa intre in clubul restrans al tarilor capabile sa isi lanseze singure satelitii pe orbita- club din care fac parte momentan doar SUA, Rusia, Franta, Japonia, China, India, Anglia, Israelul si mai nou Iranul. Stationata la baza Naro Space Center din insula Oenaro situatata in sud-vestul peninsulei coreene, sub coordonarea Korea Aerospace Research Institute (KARI) prima racheta sud coreeana Naro1 (cunoscuta si sub numele de KSLV1 sau Korea Space Launch Vehicle) tintea sa intre in istoria tarii ridicand pe orbita un satelit experimental in greutate de 100kg -STSAT-2 (Science and Technology Satellite-2) care intentioneaza sa efectueze pentru doi ani doua tipuri de masuratori : LIST (Lyman- alpha Imaging Solar Telescope)-masuratori ale atmosferei solare si SLR (Satellite Laser Ranging)-respectiv masuratori ale distantei dintre statia de sol si satelitul aflat pe orbita.
Trebuie mentionat ca incepand cu anul 1992 Coreea de Sud a lansat 11 sateliti in spatiu dar toti de pe teritorii straine, folosind rachetele altor operatori.
Tot in aceeasi perioada Coreea de Sud a inceput constructia unor rachete experimentale KSR1 si KSR2 alimentate cu combustibil solid si mai tarziu in 2002 a rachetei KSR3 alimentata cu combustibil lichid- in ideea dezvoltarii unui lansator indigen. Tinta initiala era realizarea rachetei din componente fabricate exclusiv pe teritoriul national cu termen limita pana in anul 2005, insa dificultatile tehnologice au schimbat complet programul de proiectare. In octombrie 2004 in timpul unei vizite oficiale ruse din care faceau parte si reprezentanti ai companiei Khrunichev s-a decis preluarea pentru prima treapta a rachetei KSLV a motorului de productie rusa Angara UM RD-191 iar mai tarziu in anul 2005 contractul oficial a fost semnat intre cele doua parti.
Motorul RD191 a fost construit initial pentru familia de rachete rusesti Angara (ce va intra in operare probabil in 2012) pornind de la motoarele RD171 si RD180 care au propulsat rachetele Zenit si Atlas, dar mai tarziu, datorita dificultatilor economice ale companiei constructoare tehnologia a fost cedata si altor parti in baza unor contracte comerciale. Oricum interesant de consemnat ca RD191 isi va face debutul intr-un zbor de test strain. De altfel designul gandit modular inca de la inceput pentru a fi adaptabil viitoarelor Angara ce urmau sa deserveasca o gama larga de incarcaturi, a permis integrarea cu usurinta si pe alte platforme ocazie cu care si-a castigat si renumele de 'Universal Rocket Module'. Motorul propriu zis cantareste 10 tone (gol), are o forta de 2094.7kN si un timp de ardere de 300s. Foloseste pentru tractiune un amestec de oxigen lichid (LOX) si cherosen.
Treapta a doua este construita in totalitate in Coreea de Sud pe baza tehnologiei de la predecesoarele KSR1 si foloseste combustibil solid oferind un control precis triaxial. Motorul propriu zis cantareste 100kg, are un timp de ardere de 25s si dezvolta 86.2kN.
Pentru intregul program s-au cheltuit aproape 500 de milioane de dolari dintre care 400 de milioane au fost platiti numai partii ruse pentru transferul de tehnologie. In versiunea actuala racheta cu lungime de 30m si un diametru de 3.9m are o masa de 140 de tone fiind capabila sa injecteze o incarcatura de pana la 100kg intr-o orbita joasa LEO cu altitudinea de 300km si o inclinatie de 38 de grade. Lansarea de azi era initial programata pentru 30 iulie dar a fost amanata succesiv datorita problemelor tehnice pentru 11 august si mai tarziu pentru 19 august.
Astazi racheta a ajuns pe rampa de lansare- dar nici de aceasta data lansarea nu a fost mai norocoasa, cu tot sprijinul celor 160 de ingineri rusi deplasati la centrul coreean pentru support, cronometrul oprindu-se la T0-4 minute aparent din cauza unei erori a secventei de zbor. In mod normal, daca lansarea era reusita separarea satelitului de lansator ar fi trebuit sa aiba loc la 540s dupa lansare, la o inaltime de 306km si o distanta de 2055km de baza de lansare. Deocamdata nu este clar cand sistemele vor fi repuse in functiune si cand o noua tentativa va avea loc- dar probabil ca in urmatoarele zile va fi facuta publica noua data de lansare (posibil undeva in luna septembrie).
Daca aceasta incercare va fi reusita in final, urmatorul zbor de test este planificat pentru luna aprilie 2010 atunci cand se va lansa STSAT-2B.
Momentan Coreea de Sud mai are in dezvoltare si generatiile care ii vor urma lui KSLV1- respectiv KSLV2 (o racheta tot in doua trepte dar folosind pentru etajul al doilea un motor de tip KSR3 cu combustibil lichid reusind sa mareasca capacitatea de transport pana la 1500kg in orbita joasa) si KSLV3 (o racheta cu 3 trepte folosind ambele combinatii autohtone-un motor KSR3 pentru treapta a doua si un motor KSR1 pentru treapta a treia).

video

SpaceAlliance
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale