Ştiri:

Vă rugăm să citiţi Regulamentul de utilizare a forumului Scientia în secţiunea intitulată "Regulamentul de utilizare a forumului. CITEŞTE-L!".

Main Menu

SpaceAlliance.ro : Primul portal romanesc de tehnologii aerospatiale

Creat de Adi, August 06, 2008, 11:33:55 PM

« precedentul - următorul »

0 Membri şi 2 Vizitatori vizualizează acest subiect.

s.p.a.c.e

Lansarea unui nou satelit militar de telecomunicatie

In aceasta dimineata la ora 8 :16 GMT compania Sea Launch a lansat de pe platforma Odyssey aflata in oceanul Pacific la ecuator (154 grade vest) un satelit militar de telecomunicatii care urmeaza sa fie folosit de armata italiana si de partenerii NATO.
In lansarea de astazi (a 30-a de la inceputul operatiunilor spatiale ale companiei in martie 1999) a fost folosita o racheta Zenit-3SL dotata cu trei trepte- primele doua de provenienta ucraineana (motoare RD-171 si RD-120), iar cea de a treia DM-SL de provenienta ruseasca. Precedenta lansare avusese loc pe 24 septembrie 2008 atunci cand SeaLaunch a pus pe orbita satelitul Galaxy19 apartinand operatorului Space Systems Loral.
In istoria lansarilor numai 3 au avut probleme-in martie 2000 cand la bord s-a aflat primul satelit din seria "Intermediate Circular Orbit", in ianuarie 2007 cand racheta a explodat la lansare impreuna cu satelitul NSS8 apartinand diviziei New Skies si in iunie 2004 cand ultima treapta a rachetei, datorita functionarii defectuase a inscris satelitul Telstar18 intr-o orbita mai joasa decat cea planificata initial, dar care a fost corectata ulterior prin manevre executate cu motoarele de la bordul satelitului.
Pentru ca masa satelitului de astazi a fost relativ scazuta in comparatie cu capabilitatile lansatorului, s-a ales inscrierea acestuia intr-o orbita de transfer (geostationara) eliptica inalta (in jurul Ecuatorului) cu apogeul la 35672km si perigeul la 8606km urmand ca aceasta sa fie circularizata ulterior prin manevre orbitale, pentru atingerea orbitei finale geostationare deasupra Ecuatorului la 11.8 grade est.
Treapta a treia a rachetei a reusit sa ridice satelitul pana la inaltimea de 14000km si s-a desprins de acesta dupa aproximativ doua ore de la lansare si dupa atingerea acceleratiei dorite. Ulterior operatorii societatii Telespazio cea care se ocupa cu controlul satelitului la centrul Fucino Space Center din Italia au receptionat primul flux de date de la noul satelit confirmand separarea de racheta si injectia perfecta in orbita.
Satelitul Sicral1B a fost construit in parteneriat de Telespazio si Thales-Alenia Space pentru ministerul italian al apararii in baza unui contract semnat in 2006. Platforma de baza este Italsat 3000(derivata din Spacebus3000-una dintre cele mai avansate platforme geostationare), iar noul satelit va asigura comunicatii in banda EHF/Ka (1 transponder), in banda UHF (3 transpondere) si in banda SHF (5 transpondere) pentru o durata de 13 ani.
Acesta este al doilea satelit din seria "Italian System for Secure Communications and Alerts" dupa precedentul Sicral lansat pe 7 februarie 2001 si care mai are aproximativ 3 ani de operare in spatiu.

articol original SpaceAlliance

http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

graethel

Multumim mult! Am pus articolul pe site, am adaugat eu o poza cu Sicral1B. Va rog sa imi spuneti daca aveti vreo obiectie la alegerea pozei. Am vazut ca nu ati atasat nici una si mi-am permis sa caut eu o poza potrivita.

s.p.a.c.e

Multumesc pentru publicare. Nu este nici un fel de problema, dimpotriva, poza este foarte inspirata-reflecta foarte bine continutul articolului.
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

s.p.a.c.e

Desi site-ul am inteles ca este temporar suspendat continuam sa va oferim aici pe forum din articolele SpaceAlliance:

Noi lansari de sateliti

Dupa lansarea satelitului NATO Sicral 1B, miercuri 29 aprilie, Rusia a lansat la randul ei de la cosmodromul din Plesetsk un satelit de spionaj cu numele Kosmos 2450 conform nomenclatorul ministerului apararii. Pentru lansarea de la ora 16:58 UTC s-a folosit o racheta Soyuz versiunea U care a reusit sa inscrie satelitul pe orbita 8 minute mai tarziu (17:06). Aceasta a fost a treia lansare din 2009 realizata de Soyuz dupa precedentele zboruri care au deservit statia spatiala internationala in 10 februarie (Progress M66) si 26 martie (Soyuz TMA).
Satelitul care va zbura intr-o orbita cu apogeul la 335km si perigeul la 167km altitudine si inclinatia de 67 de grade a fost identificat dupa caracteristicile orbitale ca un satelit din clasa Kobalt-M si urmeaza sa inlocuiasca predecesorul Kosmos 2445 ce a zburat intre 14 noiembrie 2008 si 23 februarie 2009.
Satelitii din clasa Kobalt sunt lansati periodic de armata rusa pe acelasi tip de orbita pentru culegerea de informatii. Seria Yantar sau Kobalt este foarte veche datand din anii defunctei URSS (1970) cu foarte multe clase derivate din aceasta platforma. Yantar 4K2M din care face parte si actualul Kosmos 2450 zboara din septembrie 2004 si este astfel la cel de al cincilea satelit plasat cu success (precedente lansari s-au mai efectuat in mai 2006, iunie 2007 si noiembrie 2008). Satelitii cu masa de 6.6 tone si diametrul de 2.7 m sunt destinati realizarii unor poze foarte detaliate asupra unor tinte de la sol. Aceasta se face printr-o stabilizare pe trei axe (folosind motoare de control) pentru o buna pozitionare catre obiectivele de la suprafata Pamantului. Platforma este construita in jurul unui sistem optic mentinut la temperatura constanta 0K si capabil sa realizeze poze la un unghi larg fata de traiectorie (+/-60 grade) si cu o rezolutie foarte ridicata. Satelitul este in mare masura recuperabil- platforma principala foloseste tehnologia de reintrare in atmosfera a capsulelor spatiale rusesti. Faza finala a unei astfel de misiuni inseamna recuperarea platformei principale care contine optica satelitului si filmul realizat in timpul observatiilor. Capsula principala este astfel fortata sa reintre in atmosfera si pe partea finala a zborului incetinita cu ajutorul unor parasute. Spre exemplu, precedentul Kosmos 2445 a aterizat la 53.41 grade nord si 55.18 grade est dupa o misiune de 101 zile. Cum se intampla de obicei in astfel de cazuri, el a starnit curiozitatea localnicilor din satul apropiat alertati de zgomotul produs la aterizare.
In aceasta discutie trebuie amintit ca la randul ei cu o saptamana inainte, pe 22 aprilie 2009 China a lansat Yaogan6 un satelit anuntat ca facand parte din categoria "remote sensing satellite" adica destinat observatiilor meteo si de mediu si pentru prevenirea dezastrelor naturale, dar care a starnit deja controverse in vestul Europei banuindu-se ca este vorba doar de o justificare politica pentru o clasa de sateliti militari de recunoastere dotati cu radare performante si sisteme optice de analiza in orice conditii meteo (inclusiv observatii de noapte). Orbita aleasa pentru observatiile acestui satelit este una joasa cu 520km altitudine si inclinatie de 97.6 grade care ii asigura vizibilitate asupra oricarui meridian deci o acoperire completa a suprafetei terestre. Fata de precedenta lansare din serie (Yaogan5) de pe 15 decembrie 2008, de aceasta data s-a folosit un lansator CZ2CIII (fata de CZ4C) fapt care sugereaza o masa mai mica pentru noul satelit (fata de cele 2.7 tone ale satelitilor Yaogan precedenti). Desi China a pastrat discretia totala cu privire la acest satelit, se banuieste ca platforma de baza este preluata de la unul din satelitii de observatie actuali, iar prezenta in fruntea proiectului ca directori de program al unor specialisti cu vechi state in domeniul 'Synthetic aperture radar satellite' nu a facut decat sa alimenteze suspiciunile legate de caracterul militar al noii misiuni.
Desi un numar de trei lansari militare in mai putin de 2 saptamani pare o cifra ridicata, probabil ca nu se poate vorbi totusi de o intensificare a activitatilor de observatie ci este pur si simplu vorba de o periodicitate a acestor gen de sateliti si mai putin de o concurenta directa intre marile puteri militare sau de un raspuns la actiunile concurentilor. Din pacate insa in ochii publicului larg ramane intotdeauna o anumita suspiciune alimentata si de volumul scazut al informatiilor oferite presei in astfel de cazuri.

orbita Yaogan6

articol original SpaceAlliance
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

Adi

Din pacate, activitatea Stiinta Azi s-a inchis pe o perioada nedeterminata. Astfel, articolul dvs postat aici nu va mai fi postat pe site. Nu vor mai aparea articole noi pe site cel putin o vreme. Insa sunteti binevenit sa il postati aici in continuare ...
Pagina personala: http://adrianbuzatu.ro

s.p.a.c.e

Calatorie spre originile Universului la bordul celei mai recente misiuni spatiale europene


Joi, 14 mai 2009, Agenţia Spaţială Europeană va lansa cel mai important proiect spatial din ultimii ani, misiunea dublă Herschel-Planck. Este vorba de doi sateliti stiintifici care au costat impreuna 1.9 miliarde de euro si ale caror origini incep undeva cu 20 de ani in urma.

A fost un efort internaţional susţinut între ESA, NASA, Thales Alenia Space, Astrium Space, Danish Space Centre, Netherlands Institute for Space Research, Max Planck Istitute, Cardiff University, Saab Space etc. Din păcate, complexitatea extraordinară a proiectului a influenţat desfăşurarea ulterioară, conducând la amânări succesive faţă de data programată iniţial.

Lansarea se va efectua la bordul unei rachete Ariane5, versiunea ECA, singurul lansator comercial capabil sa ridice incarcatura totala de 6 tone compusa din 2 platforme diferite (satelitii impreuna cu echipamentul de integrare si protectie aferent). Aceasta lansare ce va purta numele Ariane188 va marca astfel cel de al 44-lea zbor efectuat de o racheta Ariane5. In lungime de 50.5m si cu o masa totala la desprinderea de la sol de 780 de tone, lansatorul face uz de 2 motoare MPS Europropulsion folosind combustibil solid cu o forta nominala dezvoltata de 5060kN (si un timp de reactie de 130secunde), o treapta cryogenica principala Vulcain2 Snecma cu o forta dezvoltata 1390kN (timp de ardere 540s) si o treapta cryogenica finala ESC-A Astrium Space Transportation propulsata de un motor HM-7B Snecma cu o forta dezvotata de 67kN si un timp de reactie de 945s.

In varful rachetei este integrata structura interna SYLDA incadrand cei doi sateliti (Herschel deasupra, Planck dedesubt) si structura de protectie termica pentru zbor dezvoltata de compania Oerlikon Space.

Conform secventei de zbor, la ora 13:12 UTC ArianeSpace va da semnalul pornirii motoarelor rachetei din complexul numarul 3 din Kourou Guiana Franceza, acolo unde se afla centrul de control al lansarii. La 7 secunde dupa pornirea motorului cryogenic principal cele doua boostere cu combustibil solid vor fi la randul lor pornite marcand desprinderea de sol. Racheta va urca vertical timp de aproximativ 6 secunde, apoi se va roti spre est continuand ascensiunea intr-un plan paralel cu cel ecuatorial si pastrand incidenta traiectoriei. In acest fel se face uz de viteza suplimentara imprimata de rotatia naturala a Pamantului si se minimizeaza incarcarea aerodinamica asupra rachetei in timpul traversarii atmosferei.

Dupa 2 minute si 18 secunde de la lansare cele doua boostere externe se vor desprinde de corpul rachetei, urmate la 4 minute si 3 secunde de desprinderea protectiei externe. Prima treapta se va opri din functionare la 8 minute si 55 de secunde la o altitudine de 214 km si o viteza relativa de 7.032km/s urmand sa se detaseze 6 secunde mai tarziu si sa cada inapoi pe Pamant in apropierea coastei africane a oceanului Atlantic (in golful Guinea).

Etajul superior va continua ascensiunea rachetei pana la T0+24.5 minute realizand o injectie in orbita la altitudinea de 852km si viteza relativa de 9.967km/s. Un minut si 29 de secunde mai tarziu va urma separarea satelitului Herschel la o altitudine de 1100km, iar 4 minute mai tarziu separarea lui Planck la o inaltime de 1700km. 

Dupa aproximativ inca 10 min statiile de sol ale agentiei europene vor receptiona primele date ale satelitilor marcand astfel inceputul asa numitei faze operationale LEOP (Launch and Early Orbit  Phase) si transferul operatiunilor catre centrul spatial european din Germania. In primele zile, pentru ambii sateliti vor urma manevre succesive de corectie orbitala cu ajutorul motoarelor de bord. Prin aceste actiuni in stadiul incipient al misiunilor se intentioneaza anularea perturbatiilor induse de rachetă la lansare şi minimizarea efortului (combustibilului consumat) pentru atingerea orbitei finale in jurul punctului lagrangian L2. Cea de a doua faza a misiunii care va urma este asa numita "commissioning phase", atunci cand sistemele de baza ale satelitului sunt setate pentru functionare nominala şi satelitii vor incepe calatoria lor de aproximativ 2 luni catre destinatia finala. Ultima faza va fi cea operationala atunci cand satelitii parcati pe orbita lor normala vor incepe sa furnizeze primele date stiintifice.

Herschel va functiona pentru minim 3.5 ani, iar Planck va avea o durata de viata de minim 21 de luni, cele doua misiuni fiind construite pe o platforma tehnica comuna ce integreaza sistemele de baza care asigura functionarea instrumentatiei stiintifice de la bord. Analogia se opreste insa aici, cei doi sateliti fiind fundamentali diferiti atat ca investigatie stiintifica cat si ca operare, orbita etc.

Ambii vor orbita in jurul punctului Lagrange L2 al sistemului Soare-Pamant/Luna, Herschel pe o orbita inalta cu amplitudinea de 800.000km, iar Planck pe o orbita joasa cu amplitudinea de 400.000km. Punctul L2 descoperit in 1772 de matematicianul francez Louis Lagrange este un punct imaginar in spatiu localizat la 1.5 milioane km in spatele Pamantului pe linia ce uneste Terra de Soare si unde fortele de atractie gravitationala se anuleaza. Orbitele Lissajous in jurul punctului L2 au fost pentru prima data aplicate in practica o data cu lansarea misiunii WMAP a NASA care graviteaza si astazi L2. In trecut misiunile de acest gen (observatii in infrarosu) aveau de obicei orbite heliocentrice in jurul Pamantului dar acestea sufereau de interferente majore asupra instrumentelor stiintifice din cauza radiatiei terestre ceea ce insemna ca aveau perioade destul de mari de inactivitate (asemenea misiunilor mai vechi ISO, Most, Corot, Kepler, Spitzer etc). In contrast orbitele plasate in apropierea L2 asigura un mediu extrem de stabil important in special pentru investigatii cu privire la originile Universului - asa numitul ,,cold Universe". Cu Pamantul si Soarele aflate intotdeauna in aceeasi directie, se poate obtine o protectie naturala fata de interferenta radiatiei luminoase in planul focal al telescopului. Temperaturile externe scazute din spatiul cosmic aduc de asemenea o contributie importanta la pastrarea echilibrului termic al echipamentului electronic. Pe masura ce Pamantul isi realizeaza traiectoria anuala in jurul Soarelui, punctul L2 (si implicit satelitii) se deplaseaza in spatiu acoperind 360 de grade in planul galactic.
Agentia europeana va folosi pe viitor intensiv acest tip de orbita pentru misiuni sale (de ex. Gaia si Darwin) la fel ca si agentia americana NASA pentru JWST (James Webb Space Telescope).

Pe langa avantajelor enumerate, exista totusi si dezavantaje ale orbitelor de acest fel: in principal ele sunt instabile, orice perturbatie fiind amplificata exponential. Ele trebuie de aceea permanent ajustate pentru mentinerea stabilitatii ceea ce aduce o presiune suplimentara pentru operarea unor astfel de sateliti.

Ce inseamna Herschel si Planck pentru domeniul spatial?

Inspirat de numele astronomului Frederick William Herschel (1738-1822), cel care a devenit celebru prin descoperirea lui Uranus, satelitul destinat studiului originilor si evolutiei stelelor si galaxiilor va purta in spatiu cel mai mare telescop Cassegrain utilizat vreodata in spatiu. Misiunea a fost aprobata in noiembrie 1993 sub numele de First ca parte a planului stiintific pe termen lung al ESA, devenind ulterior Herschel. Oglinda principala, cu un diametru de 3.5 m, va fi de 4 ori mai mare decat predecesoarele telescoape in infrarosu si de 1.5 ori mai mare decat cea a lui Hubble, reusind sa capteze de 12 ori mai multa radiatie luminoasa decat telescopul ISO, din a carui misiune a fost inspirit, sperandu-se ca va revolutiona domeniul observatiilor in infrarosu si va oferi comunitatii stiintifice internationale noi puncte de studiu pentru astrofizica fundamentala. Oglinda secundara va fi mult mai redusa in dimensiuni-aproximativ 0.3m diametru.

Prin observatii in banda 60-670 µm va completa masuratorile facute de celelalte observatoare astronomice cu privire la radiatia "rece" din Univers produsa de praful si gazul interstelar, stele reci, nuclei ai unor galaxii indepartate etc.

Detalii constructive si obiective stiintifice

Herschel este un satelit stabilizat pe trei axe cu un sistem de control al atitudinii complex format din 12 motoare alimentate cu hidrazina ce produc fiecare 20N, roti volante de control, camere stelare, giroscoape si senzori solari, pozitia in zbor fiind in permanenta mentinuta gratie calculatorului ACMS.
Sistemul de producere al energiei este alimentat de panouri solare cu celule Ga-As in tripla jonctiune in suprafata totala de 12m2 si producand minim 1450W. Energia este la randul ei inmagazinata in baterii Li-ion cu capacitatea de 39Ah.

Sistemul de comunicatie cu solul contine 3 antene si este capabil sa furnizeze datele stiintifice la o rata de aproximativ 130kbps.

Platforma de baza care asigura sistemele vitale pentru buna functionare a satelitului este completata de platforma stiintifica (asa numitul "payload module"), rezultand in final un satelit de 7.5m lungime, 4m diametru si 3.4 tone greutate la lansare.

Punctul central al acesteia este telescopul, care deserveste toate cele 3 instrumente de stiinta de la bord si a carui oglinda este alcatuita din 12 straturi de carbura de silicon (SiC) ce formeaza un bloc monolitic prelucrat cu foarte mare acuratete (rugozitatea nu trebuie sa depaseasca 0.001 mm).
Carbura de silicon are o duritate si rigiditate ce-l fac foarte potrivit pentru constructia oglinzilor utilizate in tehnologia spatiala. Materialul si tehnologia de prelucrare alese au reusit sa indeplineasca conditiile de stres vibrational impuse de lansare si au redus substantial masa pana la 315kg. Pe viitor singurul telescop care va intrece in marime oglinda lui Herschel va fi JWST (cu un diametru de aproximativ 6.5m), dar acesta va fi constituit din celule individuale grupate impreuna (prin urmare nu va fi un monobloc).

Cele trei instrumente de bord care vor folosi telescopul vor fi:

- Heterodyne Instrument for Herschel (HIFI)
- Herschel Photo-conductor Array Camera and Spectrometer (PACS)
- Herschel Spectral and Photometric Imaging Receiver (SPIRE) 

Protectia termica si fata de radiatia luminoasa va fi realizata pasiv printr-un scut de protectie extern si activ printr-un sistem foarte complex de racire folosind un asa numit "cryostat" si coolerele aferente, totul bazat pe folosirea a circa 2300 de litri de Heliu lichid mentinut la temperatura de -271.15 grade Celsius.

Heliul superfluid se va evapora la o rata constanta golind gradual rezervorul, dar va asigura in acelasi timp o temperature constanta aproape de 0.3 Kelvin pentru perfecta functionare (fara perturbatii induse din exterior) a instrumentelor.

Cel de al doilea satelit a preluat numele fizicianului german Max Planck (1858-1947), una dintre cele mai proieminente figuri ale secolului trecut, laureat al premiului Nobel in 1918. Misiunea, numita initial Cobras/Samba (1994), a fost redenumita ulterior si proiectata ca o evolutie a satelitului american WMAP, urmand sa masoare ca si acesta anizotropiile din spatiul cosmic (asa numitul "cosmic microwave background"), dar la o rezolutie mult mai buna decat acesta. In acest fel, prin investigarea fluctuatiilor prezente in radiatia cosmica se va putea raspunde la unele din intrebarile fundamentale ale cosmologiei referitoare la Big Bang. Conform acestei teorii, Universul s-a creat in urma cu circa 13700 milioane de ani, atunci fiind intr-un stadiu mult mai dens si mai cald decat astazi (conform ultimelor modele avea 1000 milioane de grade Kelvin la 3 minute de la aparitia sa). In urma acestui proces de expansiune, temperatura Universului a scazut in mod constant pana sub valoarea de 10000K atunci cand s-a finalizat procesul de recombinare a ionilor - undeva la 380.000 de ani de la momentul T0, atunci cand se estimeaza ca Universul a atins o temperature medie de 3000K. Acesta este si momentul cand temperatura a permis luminii sa inceapa sa calatoreasca liber in mediul extern. Pana in zilele noastre, datorita continuei expansiuni, temperatura medie a acestei materii aflate in CMB a scazut substantial pana la valoarea de 2,7 K, ceea ce o face extreme de greu de detectat. Odata cu constatarea facuta de satelitul COBE si mai apoi WMAP cu privire la distributia neconstanta a temperaturii in spatiul extern s-a pus insa si problema constructiei unor instrumente mai performante care sa fie capabile sa detecteze pana si aceste mici variatii de temperature - iar Planck este rezultatul final al acestor  cercetari. Va fi astfel posibil pentru prima data in istorie sa se efectueze o investigatie amanuntita asupra fenomenelor fizice ce au insotit momentul T0+380.000 ani. Planck va realiza masuratori la lungimi de unda de 1/10 ale radiatiei luminoase percepute de WMAP si la rezolutii unghiulare de 3 ori mai bune, rezultand o calitate de 15 ori mai buna a masuratorilor.

Aceste performante au un pret direct - satelitul este unul extrem de complex, ca si Herschel, cu dimensiunea de 4.2m lungime si 4.2m diametru si o masa totala la lansare de 1.95 tone.

Va fi o platforma stabilizata prin rotatie (1rpm) si va face uz de un sistem de 16 motoare: 12 mai mari furnizand 20N fiecare si 4 mai mici cu o forta de 1N fiecare. Tot sistemul va functiona folosind hidrazina drept combustibil. In tandem pentru determinarea orientarii in spatiu se vor folosi camere stelare si senzori solari.

Sistemul de producere a energiei va face uz de aceleasi celule solare Ga-As avand o suprafata totala de 13m2 si furnizand un minim de 1816W. Energia va fi inmagazinata in baterii Li-ion cu capacitatea de 39Ah.

Ca si in cazul lui Herschel, platforma de baza va sustine modulul stiintific ("payload module") construit in jurul unui telescop in greutate de 205kg la care sunt conectate cele doua instrumente foarte sensibile:

-HFI (the high frequency instrument)
-LFI (the low frequency instrument)

al caror plan focal va fi racit pana la 0,1 Kelvin pentru a pastra rezolutia necesara masuratorilor. In acest fel se poate spune fara exagerare ca in interiorul satelitului vor fi unele din cele mai reci puncte din Univers. Cu atat mai semnificativ cu cat trebuie pastrat un echilibru intre aceste puncte reci si restul platformei a carui electronica are niste parametrii impusi pentru operare.

Cum radiatia CMB este de circa 1% din cea radiata de Pamant, telescopului i s-au impus  conditii stricte de operare. El va fi protejat de un con de protectie (baffle) care va impiedica patrunderea directa a radiatiei luminoase (provenita fie de la Soare, Pamant sau Luna) in planul focal. Va fi compus dintr-o oglinda primara 1,9 x 1,5m si o oglinda secundara 1,1 x 1.0 m, ambele inclinate fata de axa principala a telescopului.

Cu investigatii in gama lungimilor de unda 350-10000µm si frecvente cuprinse intre 27-77Ghz (LFI) si 83-857 Ghz (HFI) Planck va realiza un numar impresionant de observatii care vor fi facute publice comunitatii stiintifice internationale.



Controlul satelitilor (operatiuni)

Dupa separare, controlul satelitilor este preluat de asa numita Mission Control Team (echipa de control a misiunii) de la Centrul European de Operatiuni Spatiale din Darmstadt, Germania. MCT este consituita din doua echipe de control al zborului (Flight Control Team), cate una pentru fiecare satelit, plus un numar de echipe de support, din care fac parte: Ground Operations, Software Support, Project Support si Flight Dynamics.

Ca o concluzie a acestui articol, Space Alliance va ofera cateva ganduri – ce raspund la intrebarea "Ce inseamna aceasta lansare pentru dumneavoastra?" - "in timp real" ale catorva ingineri romani direct implicati in acest proiect de anvergura al Agentiei Spatiale Europene:


Liviu Stefanov, inginer de operatiuni, Herschel-Planck, ESA/ESOC, Darmstadt, Germania:

"Inseamna incununarea catorva ani de munca sustinuta, cu multe zile lungi si week-end-uri petrecute in camere de control sau in fata monitorului ce afiseaza pagini de interminabile documente dintr-un urias pachet. Inseamna ore de concentrare maxima in linistea camerei principale de comanda in timpul numaratorii inverse, efectuand verificarile finale ale satelitului aflat pe rampa de lansare, in varful rachetei purtatoare. Inseamna emotia intensa din ultimele secunde dinaintea startului, asteptarea infrigurata a primului contact radio cu satelitul aflat deja la sute de kilometri departare si, nu in ultimul rand, sentimentul de forta pe care il simti cand acest obiect zburator raspunde la comenzile tale. Este inceputul
unei noi misiuni."


Aurelian Tomescu, inginer de operatiuni, Herschel-Planck, ESA/ESOC, Darmstadt, Germania:

"Inseamna implinirea unui vis, in care am investit ani de munca, sperante, sacrificii. Acum, cu cateva ore inainte de lansare, pare aproape ireal, nu-mi dau seama daca sunt emotionat sau daca traiesc intr-o lume paralela. Suntem cu totii atat de conectati si concentrati la ceea ce facem, incat a exprima limpede ceea ce simtim devine dificil. Dupa un efort intins pe atatia ani, in care familia, viata personala au trecut de multe ori pe plan secund, a fi in camera principala de control - privind numaratoarea inversa, consolele cu telemetria de la satelit, verificand si reverificand ca totul e in ordine - e apogeul unei aventuri care, in timpul facultatii, parea de neconceput."

Gabriel Mihail, inginer de operatiuni, Herschel-Planck, ESA/ESOC, Darmstadt, Germania:

"Din punctul meu de vedere indiferent la cate lansari ai asistat inainte, tensiunea care se stabileste in preajma unui astfel de eveniment este aceeasi de fiecare data. Emotiile trec abia dupa lansare daca totul decurge cum trebuie si de cele mai multe ori realizezi acest lucru abia dupa ce camerele televiziunilor dispar din camera de control. Asa cum se spune in acest domeniu o zi buna este una 'plictisitoare' adica lipsita de evenimente si asta de fapt isi doreste intreaga echipa- sa functioneze totul dupa asteptari, fara nici un fel de surprize.
In plan personal inseamna 3 ani si jumatate investiti in acest proiect, cu multe momente de stres si foarte multe ore de munca. In lumina lansarii insa, toate acestea raman in urma si singurul lucru care conteaza si de care iti amintesti este privilegiul de a lua parte alaturi de aceasta echipa internationala la un proiect de asemenea anvergura si cu asemenea ambitii stiintifice. De fapt aceste masini complexe insumeaza toata tehnologia pe care omenirea a acumulat-o in mii de ani de evolutie si este fascinant sa te gandesti ca in cateva zile vor fi atat de departe in spatiu."


Space Alliance
(www.spacealliance.ro)
14-05-2009
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

b12mihai

Citat din: s.p.a.c.e din Mai 01, 2009, 06:22:20 PM
Desi site-ul am inteles ca este temporar suspendat continuam sa va oferim aici pe forum din articolele SpaceAlliance:

Noi lansari de sateliti


Am publicat acest articol si imediat il voi publica si pe ultimul pe care ni l-ati trimis. Va multumim.
Fiecare are scopul lui in lumea asta nebuna.

b12mihai

Am publicat si ultimul articol pe care ni l-ati trimis. Va multumim.
Fiecare are scopul lui in lumea asta nebuna.

s.p.a.c.e

In continuarea articolului despre Herschel si Planck anuntam ca agentia europeana a facut publice o serie de imagini extrem de spectaculoase realizate la lansare in momentul separarii lui Herschel de Planck.
Imaginile obtinute cu camera de la bordul lui Herschel pot fi vazute acum si pe SpaceAlliance link
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

bush2


Adi

Citat din: bush2 din Mai 28, 2009, 04:07:48 PM
Desigur. De aceea am si sugerat un posibil articol .

Unde ai sugerat? Aici apare ca ai postat in total doar doua mesaje, ambele azi.
Pagina personala: http://adrianbuzatu.ro

s.p.a.c.e

Proiecte Cubesat 2009: UNICubesat de la universitatea din Roma

Universitatea 'la Sapienza' din Roma isi continua proiectele aerospatiale incepute in anul 1964 cu lansarea satelitului San Marco 1 prin prezentarea unui nou experiment- UNICubesat ce urmeaza sa fie trimis pe orbita in zborul inaugural al rachetei europene Vega din noiembrie 2009 (fiind pasager alaturi de Goliatul agentiei spatiale romane ROSA).
Separat de acest Cubesat universitatea lucreaza in paralel si la proiectele Unisat-5 (cel de al cincilea satelit din seria Unisat dupa precedentele lansari din septembrie 2000, decembrie 2002, iunie 2004 si iulie 2006) si Edusat in coordonarea agentiei spatiale italiene ASI.
Satelitul UNICubesat reia vechiul experiment Broglio de la seria San Marco anume de a masura densitatea atmosferica, de aceasta data reconstituit intr-o platforma micro de 1 kg si cu forma cubica (fata de cea sferica initiala).

Aceasta miniaturizare creaza probleme suplimentare datorita limitarilor (tehnice si de dimensiuni impuse de platforma Cubesat), a cuplarii miscarii satelitului cu momentul de rotatie creat de experiment (cerinte stricte pentru pozitia centrului de masa si a axelor principale de inertie) si a caracteristicilor orbitale (protectia la radiatie necesara datorita apogeului inalt al orbitei de 1400km si calibrarea senzorilor pentru altitudini intre 350-400km).
Platforma este construita in jurul unui microprocesor echipat cu memorie de tip flash pentru stocarea datelor. Starea de la bord este monitorizata prin senzori de temperatura, curent si voltaj. In paralel exista un magnetometer pentru masurarea campului magnetic local al Pamantului si bineinteles senzorul principal care masoara fluctuatiile induse de forta aerodinamica intampinata de satelit pe orbita.
Satelitul este stabilizat prin rotatie, controlul de atitudine fiind realizat doar asupra axei de rotatie prin compararea citirilor de la magnetometru si corectii aplicate cu ajutorul asa numitelor 'magnetic coils'.
Comunicatia se face folosind un transponder in banda UHF cu frecventa 437.345 Mhz.
site oficial al proiectului
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

b12mihai

Articolul este pe site...Ne cerem scuze pentru intarzierea publicarii lui.
Fiecare are scopul lui in lumea asta nebuna.

s.p.a.c.e

Cursa spre Marte: Viitorul rover martian a primit in sfarsit un nume

In luna decembrie a anului 2008 fostul administrator NASA Ed Griffin anunta ca data initiala de lansare a noului rover martian fixata pentru octombrie 2009 nu va putea fi respectata datorita problemelor de proiectare si constructie intampinate si imposibil de rezolvat fara a pune o presiune suplimentara (si implicit riscul aparitiei unor greseli) asupra echipei de proiectanti. Cum fereastra ciclica de lansare de 26 de luni oferita de alinierea planetelor s-ar inchide la sfarsitul acestui an, noul termen propus a fost unanim acceptat de specialisti.
In asteptarea lansarii programate pentru anul 2011 si pentru a oferi publicului larg macar o satisfactie la nivel de imagine care sa justifice cresterea costului misiunii de la cei 1.6 miliarde de dolari in 2006 la actuala suma vehiculata de 2.3 miliarde dolari, NASA a ales zilele trecute un nume pentru roverul martian construit in cadrul programului Mars Science Laboratory. Castigatoarea concursului national de eseuri si cea care a convins echipa tehnica a NASA a fost eleva de 12 ani din Kansas, Clara Ma, cea care a propus numele de "Curiosity" impunandu-se in fata celorlalti 9000 de candidati.
Ce inseamna asadar "Curiosity" in plan tehnic? Noul rover face parte din programul pe termen lung al NASA pentru explorarea planetei rosii-cunoscutul "Mars Exploration Program"  dar spre deosebire de generatia anterioara de roboti va pune in practica tehnologii de ultima ora care ar trebui teoretic sa ii imbunatateasca performantele tehnice si sa ii creasca perioada de operare la suprafata lui Marte (mai ales luand in considerare conditiile meteo nefavorabile in care va trebui sa functioneze).
Toate experimentele stiintifice se vor concentra pe capacitatea habitatului de pe Marte de a sustine (in prezent sau in trecut) conditiile necesare dezvoltarii unor forme de viata, fie ea si la nivel miscroscopic. Aceasta in preagatirea pe viitor a unei explorari cu echipaj uman. Cum rocile de la suprafata planetei rosii sunt evidente ale evolutiei in timp, se vor studia cu predilectie mostrele prelevate din sol sau din stancile martiene cu ajutorul unui laborator performant care echipeaza roverul martian si care este compus din 10 instrumente stiintifice provenind din SUA, Germania, Franta, Rusia, Spania si Canada:
-Mastcam- Mast Camera
-ChemCam- Chemistry & Camera
-APXS-Alpha Particle X-ray spectrometer
-MAHLI- Mars Hand Lens Imager
-CheMin- Chemistry and Mineralogy X ray diffraction/X ray fluorescent instrument
-SAM- Sample analysis at Mars
-RAD-Radiation Assessment Detector
-REMS-Rover Environmental Mon
-MARDI- Mars Descent Imager
-DAN- Dynamic Albedo of Neutrons

Desi inspirat din tehnologia unor programe anterioare ale NASA noua misiune va aduce noutati absolute in domeniul aerospatial. Sistemul este compus din platforma de calatorie interplanetara intre Pamant si Marte asa numitul "cruise stage" lansat la bordul unei rachete Atlas V 541 care il va ajuta sa scape de atractia gravitationala a Pamantului si il va inscrie in cursa spre Marte (intregul sistem la desprinderea de suprafata terestra va cantari 3400kg). Cu un design inspirat din misiunile Mars Pathfinder si Mars Exploration Rover acesta va cantari 400kg si va fi constituit dintr-o structura de aluminiu cu diametru de 4m care incorporeaza toate sistemele electrice si mecanice clasice ale unui satelit. In timpul lansarii acesta va comunica cu sistemele rachetei, iar mai tarziu dupa decuplare si inscrierea pe orbita va realiza 5 sau 6 manevre de corectie orbitala pentru atingerea traiectoriei dorite in jurul lui Marte. Navigatia se va realiza folosind sistemele clasice inertiale cu camere stelare si cu un sistem de propulsie cu 8 motoare folosind hidrazina stocata in 2 rezervoare de titan la bord. Platforma va fi stabilizata prin rotatie la o viteza de 2rpm.
In tot acest timp modulul va fi responsabil de asemenea cu pastrarea controlului termic cat mai strict asupra roverului incubat la bord astfel ca sistemele acestuia sa ramana complet functionale in timpul calatoriei spre Marte. Aceasta se face fie prin sisteme pasive folosind straturi de materiale izolatoare sau prin sisteme active cu termistori sau radiatoare si pompe de circulare a fluidelor care distribuie in functie de caz caldura disipata de echipamentul electronic spre zonele sensibile neincalzite sau spre exteriorul rece din spatiu. Puterea va fi generata folosind panourile solare exterioare si va fi inmagazinata in bateriile de la bord.
Calculatorul de bord va monitoriza in permanenta situatia si va inainta telemetria catre 2 antene in banda X care vor comunica cu centrul de comanda de pe Pamant.
Cu 45 de zile inaintea intrarii in atmosfera martiana, va incepe asa numita faza "approach" de apropiere de planeta atunci cand vor fi programate manevre de corectie de traiectorie, vor fi initiate masuratori frecvente de pozitie si respectiv ajustari ai parametrilor orbitali de reintrare in atmosfera, va fi pornit software-ul care va controla automat secventa de zbor in atmosfera, vor fi actualizate secventele de comenzi si intervalele de comunicatie setate pentru primele zile pe Marte ale roverului precum si activitatile pregatitoare ale platformei de baza in vederea separarii capsulei de reintrare in atmosfera (printre care si marirea ratei de telemetrie furnizata si folosirea anetenelor puternice ale Deep Space Network pentru o buna monitorizare la sol a momentelor critice din timpul traversarii atmosferice). 
Faza de intrare, traversare a atmosferei si de aterizare, asa numita EDL "entry, descent and landing" va incepe la o altitudine de 125km prin decuplarea platformei de baze care a sustinut zborul de la Pamant la Marte si se va incheia prin aterizarea roverului la suprafata planetei. Secventa de zbor este impartita in 4 etape: reorientarea si pastrarea pe unghiul de intrarea dorit al capsulei cu ajutorul unui sistem similar cu cel de la misiunea Apollo (fie pasiv prin mici corectii aplicate centrului de masa sau activ printr-un sistem de 4 perechi de minimotoare fiecare dezvoltand o forta de 500N), franarea atmosferica pasiva care va incepe la o viteza de Mach2 cu ajutorul unei parasute supersonice in lungime de 50m si cu un diametru de 16m (la fel ca in misiunile Viking, Mars Pathfinder sau Mars Exploration Rover) dublata de o franare asistata si apoi coborarea roverului la sol.

Aceste ultime doua faze sunt noutati absolute si numai privindu-le pe hartie par impresionant de realizat mai ales la o distanta atat de mare de Pamant. Datorita greutatii mari a noului rover (aproape 900kg in total din care 80kg de instrumente stiintifice fata de 174kg in total si 6 kg instrumente stiintifice a generatiei anterioare de rovere) o incetinire eficienta in atmosfera pana la o viteza sigura de functionare a sistemului cu airbaguri folosit pana in prezent nu a fost posibila astfel ca NASA a venit cu aceasta solutie constructiva absolut spectaculoasa. Despre ce este asadar vorba? Dupa decuplarea de parasuta, platforma de sustinere va cobora asistat folosind forta de tractiune dezvoltata de un sistem de mini-rachete sustinut de aproximativ 2 tone de combustibil care ii va incetini si mai mult viteza, urmata apoi de activarea unui sistem asemanator cu un lift spatial atunci cand roverul cu rotile deja desfacute va fi coborat cu ajutorul unor cabluri speciale pentru o aterizare lina la suprafata.
Acest sistem complicat va permite o precizie la aterizare fara precedent (spre comparatie Curiosity se va regasi in aria unei elipse de 20km fata de roverele anterioare a caror precizie de parasutare a fost intr-o arie de 150x20km).
Dupa aterizare roverul va astepta nemiscat pentru o perioada de 5 zile permitand echipei de control de pe Pamant sa faca observatii complete asupra pozitiei la aterizare, asupra solului de sub rotile roverului si in general a starii de sanatate a sistemelor de bord dupa zborul prin atmosfera martiana, in asa fel incat activitatile ulterioare sa nu puna misiunea in pericol.
Prioritara va fi desfacerea antenei principale, testarea comunicatiei cu statia de sol, verificarea temperaturilor externe de la suprafata martiana pentru a se asigura ca nu se impun restrictii in ceea ce priveste operarea, descoperirea protectiilor care protejeaza camerele de care dispune roverul in asa fel incat ele sa poata fi folosite pentru achizitia de imagini cat mai repede si pregatirea instrumentelor stiintifice pentru operare.
Etapa finala, intrarea in modul de functionare nominal de culegere de informatii stiintifice, este programata pentru 1 an martian adica 687 zile terestre dar probabil ca si in cazurile precedente, durata de viata se va prelungi mult peste acest termen, cu atat mai mult cu cat noul rover este mult mai adaptat decat oricare din robotii anteriori conditiilor climatice potrivnice de pe Marte. Astfel Curiosity va fi echipat cu un reactor nuclear folosind plutoniu 238, care il va face practic independent de capriciile meteo martiene fara sa mai fie nevoie de perioadele de hibernare clasice la care au fost supuse Spirit si Opportunity. Va fi deasemenea mult mai performant in ceea ce priveste trenul de rulare, fiind capabil sa depaseasca obstacole de pana la 75 de cm inaltime si sa parcurga distante de pana la 90m pe ora (viteza medie estimate fiind undeva la 30m/s) (va urma).

articol original SpaceAlliance
site oficial al proiectului
video
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

s.p.a.c.e

Sonda spatiala japoneza Kaguya si-a incheiat misiunea

Ziua de miercuri 10 iunie a marcat un eveniment important pentru pasionatii de observatii astronomice din toata lumea. La ora 18:25 UTC sonda spatiala Kaguya apartinand agentiei spatiale japoneze JAXA si-a incheiat misiunea de observare a satelitului natural al Pamantului inceputa cu aproape 2 ani in urma.
Kaguya a fost lansat in 14 septembrie 2007 sub numele initial Selene de catre o racheta H-IIA de la centrul Tanegashima Space Center cu scopul declarat de a sudia formarea si evolutia Lunii prin investigatii asupra compozitiei, campului gravitational si caracteristicilor suprafetei selenare. Dupa o calatorie de 20 de zile, Kaguya s-a inscris intr-o orbita circulara lunara la 100km inaltime si inclinatie 90 de grade, iar mai tarziu a lansat doi sateliti de 50kg si dimensiuni 1 x 1 x 0.65m (Okina-Relay Satellite-sau explicit "four way Doppler measurements by relay satellite and main orbiter transponder" si Ouna-VRAD Satellite sau "differential VLBI radio source") care au facut masuratori asupra anomaliilor campului gravitational si ionosferei si le-au transmis statiei de pe Pamant.
Ambii sateliti au fost stabilizati prin rotatie, Okina inscris intr-o orbita eliptica polara cu apogeul la 2400km si perigeul la 100km, iar Ouna intr-o orbita eliptica polara cu apogeul la 800km si perigeul la 100km.   
Una din probe a fost prabusita intentionat pe Luna in februarie in timp ce cealalta este inca operata pe orbita.
Satelitul in greutate de 3 tone, stabilizat pe trei axe si cu dimensiuni de 2.1 x 2.1 x 4.8m, a costat aproximativ 500 milioane de dolari si a avut la bord 13 instrumente stiintifice in afara celor doua sonde amintite anterior: XRS( x-ray spectrometer), GRS (gamma ray spectrometer), TC (terrain camera), SP (spectral profiler), MI (multi band imager), LRS (lunar radar sounder), LALT (laser altimeter), LMAG (lunar magnetometer), CPS (charged particle spectrometer), PACE (plasma energy angle and composition experiment), RS (radio science), UPI (upper atmosphere and plasma imager) si HDTV (high definition television) care a realizat primul video HD din istorie asupra suprafetei lunare.
Evenimentul a fost controlat cu atentie de inginerii japonezi in asa fel incat sa prilejuiasca observatii optime pentru telescoapele din Australia si Asia, satelitul natural aflandu-se in faza de luna plina, iar zona aleasa fiind undeva la limita dintre partea iluminata si cea intunecata, flashul provocat de impact avand magnitudinea 6.
Incepand din 1 februarie 2009, odata cu diminuarea resurselor de combustibili de la bord, echipa de control a ales sa scada prin doua manevre succesive altitudinea satelitului pana la 50 de km.
Impactul a fost ales in apropierea craterului Gill la 80.4 grade longitudine estica si 65.5 latitudine sudica. La 17:40 UTC satelitul si-a pornit pentru ultima data motoarele scazand viteza la 6000km/ora si coborand la altitudinea de 10 km astfel incat urmatoarea orbita sa atinga suprafata selenara aproape tangential, la un unghi de numai 1 grad, si in acest fel provocand doar un mic crater si ridicand foarte putin praf in urma impactului.
Aceasta nu este prima sonda prabusita pe Luna. In 1999 misiunea americana Lunar Prospector a fost terminata in apropierea polului sud al Lunii evenimentul fiind studiat de telescopul spatial Hubble si de observatorul din Texas, in 2006 o prabusire controlata similara a putut fi observata de telescopul din Hawaii in cazul misiunii experimentale europene Smart1, iar martie anul acesta orbiterul chinez Chang'e 1 a sfarsit intr-un mod similar.
In prezent Luna este studiata de satelitul Indian Chandrayaan 1 caruia i se va alatura in scurt timp Lunar Crater Observation and Sensing Satellite sau LCROSS apartinand NASA care va avea o misiune de 4 luni, impactul acestuia din octombrie urmand sa fie studiat din nou din spatiu de telescopul Hubble reinnoit in urma ultimei expeditii americane si de la sol de catre o retea de telescoape internationale.

articol original Spacealliance

video
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale