Ştiri:

Vă rugăm să citiţi Regulamentul de utilizare a forumului Scientia în secţiunea intitulată "Regulamentul de utilizare a forumului. CITEŞTE-L!".

Main Menu

SpaceAlliance.ro : Primul portal romanesc de tehnologii aerospatiale

Creat de Adi, August 06, 2008, 11:33:55 PM

« precedentul - următorul »

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

b12mihai

Fiecare are scopul lui in lumea asta nebuna.

Adi

Exelenta initiativa, Ghotik. Asa esti tinut la curent si poti posta imediat ce apar. Mersi mult, arata super pe site. Ti-am trimis un email cu cateva sugestii.
Pagina personala: http://adrianbuzatu.ro

s.p.a.c.e

Europa are de astazi un nou satelit- Goce este pe orbita

Satelitul Goce a fost lansat in final astazi la fix 24 de ore de la lansarea amanata de ieri intr-o orbita joasa la 260 km altitudine in jurul Pamantului.
Dupa ce ieri platforma de sustinere a rachetei nu s-a decuplat asa cum trebuia, echipa rusa a facut toate eforturile si cu 2 ore inaintea lansarii de astazi a reusit sa inlocuiasca piesa defecta facand posibila o noua incercare astazi.
De aceasta data sistemele tehnice de la sol au functionat cum trebuie si turnul de sustinere s-a indepartat de racheta cu cateva minute inainte de T0.
Din pacate, vremea a fost destul de urata in Plesetsk astazi astfel ca satelitul nu a putut fi urmarit urcand in orbita decat pentru cateva momente dupa care norii grosi au impiedicat vizibilitatea. Singurele emotii au fost la pornirea motoarelor cand o perdea de fum a inconjurat varful rachetei, dar in cele din urma pornirea a fost corecta.
Cele doua trepte ale lansatorului SS19 au reusit sa ridice satelitul in atmosfera, iar ultima treapta a facut diferenta fata de o incarcatura balistica obisnuita aducand aportul de viteza necesar pentru inscrierea intr-o orbita in jurul Pamantului.
Telemetria receptionata de statia de sol din Svalbard de la racheta inainte ca aceasta sa treaca pe partea opusa a Pamantului si sa se piarda vizibilitatea a indicat ca separarile primelor trepte ale rachetei s-au desfasurat corect, iar 90 de minute mai tarziu, cand satelitul a revenit deasupra Europei, statia Kiruna a receptionat primele date de la noul satelit confirmand succesul misiunii.
Goce se alatura astfel predecesorilor sai Champ (Challenging Mini-Satellite Platform) care a deschis drumul observatiilor campurilor magnetic si gravitational ale Pamantului in 2000 si Grace (Gravity recovery and climate experiment) care l-a continuat in 2002.
Asa cum spuneam si in articolul de ieri, masuratorile obtinute pana acum de la cele trei platforme aflate deja in orbita (Champ + duoul Grace) vor fi cu mult depasite (de aproximativ 100 de ori mai precise) si pentru multa vreme acest record va fi probabil greu de egalat.

SpaceAlliance
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

b12mihai

Fiecare are scopul lui in lumea asta nebuna.

s.p.a.c.e

China si India incearca sa intre in clubul select al marilor puteri spatiale

Desi in perioada de pionierat a acestor natiuni in ceea ce priveste cercetarea cosmosului, China si India incearca sa devina contracandidate serioase ale SUA, Rusiei si Europei in lupta pentru dezvoltarea de tehnologii spatiale avansate.
China are obiective ambitioase iar programul pe care il pune in discutie aduce pana in anul 2020 o presiune suplimentara in primul rand politica pe programul agentiei americane NASA profitand de perioada in care naveta spatiala se va retrage din activitate (2010-2015). NASA va relua zborurile cu echipaj uman odata cu intrarea in functiune a programului Orion/Ares in 2015 si va reveni pe Luna nu mai devreme de 2020, iar China a incercat sa foloseasca acest fapt intr-un program agresiv de promovare pe care l-a sustinut in ultima perioada.
Este interesant de discutat care sunt asadar directiile majore pe care China ar dori sa se axeze in urmatorii ani si ce este concret deocamdata in programul spatial chinez.
Sonda spatiala chineza Chang'e 1, lansata in data de 24 octombrie 2007 la bordul unui lansator Long March3, si-a indeplinit de curand, cu succes misiunea, prabusindu-se pe suprafata Lunii la 1.5 grade latitudine sudica si 52,36 grade longitudine estica.
Denumirea obiectului spatial provine din mitologia chineza, reprezentand o zeita selenara antica.
Scopul misiunii ce a durat 16 luni a fost acela de a studia, in afara de obtinerea unor harti ale Lunii, capacitatea de ajustare a traiectoriei orbitale si gradele de libertate pe care si le poate permite o astfel de sonda in vecinatatea satelitului natural al Pamantului, lucru testat prin controlul de la distanta folosind 2 statii terestre: Qingdao si Kashi.
   Acesta este doar primul din cei trei pasi pe care China ii are in proiect; pasul doi ar fi aselenizarea lina, iar pasul trei este realizarea si lansarea unui vehicul spatial capabil sa exploreze suprafata Lunii si sa aduca pe Pamant mostre de minerale lunare.
Pentru perioada 2010-2011 China ar putea sa mai lanseze o misiune suplimentara de explorare pentru a mai castiga experienta, iar mai apoi pasul doi-aselenizarea ar trebui sa se desfasoare in perioada 2012-2013 cu un satelit echipat cu propulsie nucleara si continand un rover lunar.
Punctul al treilea al programului chinez ce vizeaza explorarea lunii (misiunea de colectare a mostrelor lunare ce se va intoarce inapoi pe Terra) nu ar trebui sa se desfasoare mai devreme de 2017.
Pe termen si mai lung, in trendul international lansat recent, atentia agentiei spatiale chineze se va muta spre Marte, fiind in plan explorarea planetei mai intai prin probe trimise intre 2014-2033 si mai apoi o calatorie cu echipaj uman undeva intre 2040-2060.
   In plus, la inceputul lunii martie China a facut publice intentiile sale privind dezvoltarea unei serii de laboratoare spatiale proprii.
Aceasta dupa ce incepand cu anul 1992 China a inceput sa manifeste interes pentru dezvoltarea tehnologiilor necesare zborurilor spatiale cu echipaj uman. Este vorba de proiectul militar 921 continuare a mai vechilor proiecte 714 (initiat in 1967) si 863 (initiat in 1986). Din pacate efortul a fost mult mai mare decat se astepta si abia pe 15 octombrie 2003 dupa 11 ani de la data initiala, si dupa cheltuirea a mai mult de 2 miliarde de dolari, China a reusit sa scoata in spatiu primul astronaut devenind astfel cea de a treia natiune din lume capabila de acest lucru. De atunci insa interesul s-a mutat de la simplul zbor orbital la obiectivul mai ambitios de a avea propriul avanpost in spatiu.
Desi inspirat initial din programul MOL al SUA abandonat in 1969 (US Air Force Manned Orbiting Laboratory) primul laborator Tiangong-1 apare astazi mult mai aproape de profilul programului european ATV. Este vorba de un laborator echipat cu o suita de senzori de ultima generatie si care urmeaza sa functioneze marea majoritate a timpului in mod autonom.
In paralel se vor intensifica eforturile pentru imbunatatirea programului Shenzhou care urmeaza sa creeze premizele pentru un asa numit taxi spatial. Accentul este pus in special pe capacitatea acestui vehicul de a realiza in mod sistematic zboruri cu echipaj uman. Astronautii vor putea asadar sa revina periodic la bordul laboratorului spatial, sa il inspecteze, sa colecteze datele acumulate la bord si sa efectueze alte experimente.
Separat de acest program, China considera pe termen lung (2020) si un laborator spatial mai mare si mai performant (in jur de 20-25 tone) inspirat din laboratorul rus Mir.
In paralel cu cele doua directii amintite mai devreme (dezvoltarea de noi sateliti si dezvoltarea unui program de zbor uman) ramane problema de baza a extinderii progresive a capacitatii de lansare pentru a avea logistica necesara unor astfel de proiecte.
Momentan China mizeaza doar pe capacitatea lansatorului sau LongMarch (ajuns acum la seria 4) si pe viitoarea serie 5 care ar trebui sa mareasca masa lansata pe orbita pana la 25000kg pentru o orbita joasa si 14000kg pentru o orbita geostationara (in configuratia cea mai puternica).
India pe de alta parte a anuntat prin vocea agentiei nationale ISRO (Indian Space Research Organization) ca intentioneaza in cadrul unui parteneriat extins cu Rusia sa intre in randul natiunilor capabile sa trimita astronauti in spatiu.
Acordul a fost semnat cu Roskosmos in decembrie 2008 cu ocazia vizitei lui Medvedev in India si continua traditia cooperarii bilaterale incepute in 1984 cu zborul primului astronaut indian (la bordul capsulei spatiale Salyut). Pe langa sprijinul logistic pe care se spera sa se obtina in urma acestui acord, un alt zbor de pregatire al unui astronaut indian se va desfasura la bordul unei misiuni Soyuz in 2013. 
India a impus un termen pentru acest program ambitios inceput in anul 2007-respectiv 2015 pentru realizarea primei capsule orbitale capabile sa transporte un echipaj uman in spatiu.
In cei 8 ani de studii, bugetul alocat programului se va ridica la aproximativ 2-2.5 miliarde de dolari-un efort prea mare pentru agentia indiana al carui buget anual in 2007-2008 a fost spre exemplu de 834 milioane de dolari. De aceea programul acesta va fi prins in bugetul Indiei separat de finantarea anuala a agentiei spatiale, fiind de curand aprobat de parlament.
Un prim zbor demonstrativ s-a efectuat déjà in ianuarie 2007 –atunci cand o capsula indiana de 550 kg a zburat goala in atmosfera pentru a testa reintrarea in atmosfera.
Primul zbor de test cu echipaj uman va orbita Pamantul pentru 7 zile de la o altitudine de 275km  cu 2 astronauti la bord. Va fi practic un zbor pregatitor pentru a pune la punct un program de antrenament al astronautilor (la centrul spatial din Bangalore care va deveni astfel centrul de pregatire al astronautilor) si infrastructura de lansare (la centrul spatial Sriharikota).
Capsula finala va avea in zborurile nominale un echipaj de 3 membrii si va fi capabila de misiuni complexe pe o orbita de 400km altitudine (manevre de intalnire si cuplare cu statia spatiala internationala). Din ultimele detalii oferite presei este vorba despre o capsula extrem de simpla (asemanatoare capsulei Gemini a SUA), cu sisteme de mentinere a vietii si de control a reintrarii in atmosfera sustinute de energia generata de panouri solare externe.
Pana in acel moment insa, India trebuie sa depaseasca problemele tehnologice. In primul rand sa rezolve problema lansatorului- si acest lucru se spera prin trecerea de la actuala racheta GSLV-Mark1 la noua versiune GSLV-Mark2 (capabila sa trasnporte 5 tone intr-o orbita joasa LEO) si mai tarziu la GSLV-Mark3 (cu o capacitate undeva la 13 tone pentru o orbita LEO). Cea de-a treia treapta a rachetei -KVD-1M, furnizata acum de Rusia de la racheta Proton, va fi inlocuita cu un motor de constructie proprie cryogenic (CS).Separat de aceasta vor aparea probabil mici modificari structurale si la treptele inferioare ale lansatorului pentru imbunatatirea performantelor lor. Primele teste ale noii rachete ar trebui sa se desfasoare anul acesta si se spera ca vor confirma asteptarile si vor depasi temerile cu privire la siguranta care s-ar putea realiza prin folosirea unui lansator obisnuit de sateliti la incarcaturi care includ echipaj uman. Trebuie amintit pentru conformitate ca Mark1 a efectuat pana cum 5 lansari dar a suferit o pierdere completa in iulie 2007 atunci cand s-a pierdut satelitul Insat 4C si un semiesec in septembrie 2007 atunci cand datorita unei nefunctionari complete a ultimei trepte satelitul inlocuitor Insat 4CR a fost pus intr-o orbita mai joasa decat cea dorita (dar mutat mai tarziu prin propriile motoare pe orbita geostationara dorita). 
Pe langa aceasta, un program spatial cu echipaj uman aduce in discutie probleme mult mai grele procedurale care trebuie rezolvate. Astfel trebuie extinse sistemele de siguranta si salvare in caz de evenimente neprevazute, trebuie puse la punct toate sistemele automate ale noii capsule, trebuie creat un robot pentru facilizarea operatiunilor in spatiu, trebuie creata o noua arhitectura de sol adaptata specificului noilor misiuni etc.
Mai mult, pana in 2020, daca totul decurge bine, prin extinderea acestui program se doreste atingerea unui obiectiv mult mai ambitios-trimiterea unui echipaj uman pe Luna.
Ramane de vazut daca termenul fixat initial va fi respectat cu atat mai mult cu cat pana acum, in istoria programelor internationale de zbor cu echipaj uman nici unul nu a fost capabil sa pastreze data intiala, problemele complexe de infrastructura care au aparut, amanand mai mult sau mai putin punerea in practica a acestor zboruri.
Separat de acest program, ca si China, India tinteste Luna si pentru misiunile sale de observatie spatiala. Satelitul Chandrayaan-1 este din noiembrie 2008 intr-o orbita joasa in jurul Lunii de unde a realizat mai multe imagini spectaculoase cu suprafata selenara.
In cadrul acestui prim proiect explorator s-a trimis si o sonda de proba care a traversat atmosfera culegand pentru cele cateva minute cat a durat zborul, date despre compozitia atmosferica. Proiectul, care a reusit sa atraga interesul si suportul mai multor organizatii de profil internationale (la bord se afla instrumente provenite din mai multe tari) este momentan in plina desfasurare, toate echipamentele stiintifice culegand informatii la capacitate maxima.
Misiunea va fi continuata in 2011 de ISRO cu Chandrayaan 2 care va fi dotat la acel moment cu primul rover lunar indian (derivat probabil tot dintr-o cooperare cu agentia spatiala americana NASA)- ce urmeaza sa aselenizeze lin si sa efectueze observatii direct de la sol. Pe termen mai lung vor fi si alti sateliti in continuarea acestui program lunar.     
Distanta tehnologica dintre aceste tari emergente si marile puteri spatiale este probabil inca foarte mare (masurata in zeci de ani) dar vointa politica si linia trasata de aceste programe sunt clare si se spera astfel sa se castige treptat experienta in domeniu-acesta fiind in cele din urma punctul cel mai important de atins pentru orice explorare in spatiu.
Ca in orice inceput entuziasmul si increderea in calitatea si talentul oamenilor implicati sunt deocamdata la cote ridicate dar va fi interesant de urmarit pe termen lung cum aceste tari emergente vor fi consecvente cu programele lor spatiale (costisitoare prin definitie) si cum sumele investite de guvernele acestor tari vor putea sa se apropie macar de bugetele enorme cheltuite de marile puteri spatiale.

ISRO
CNSA

SpaceAlliance
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

b12mihai

Fiecare are scopul lui in lumea asta nebuna.

Adi

Foarte bun si important articol de sinteza de la Space Alliance. Gothik, mersi mult ca l-ai pus pe site.
Pagina personala: http://adrianbuzatu.ro

s.p.a.c.e

Constelatia GPS a fost completata cu un nou satelit

Pe 24 martie a  fost lansat un nou satelit in constelatia GPS. Noul satelit GPS 20-2R va ocupa slotul 2 din planul B orbital al constelatiei (o orbita circulara cu altitudinea de 20200km si inclinatie 55 grade) inlocuind un satelit lansat in 1996 GPS 2A-27 care desi si-a consumat durata de viata nominala nu va fi dezactivat ci va fi pastrat ca potentiala rezerva in cazul aparitiei unor defectiuni (dupa mutarea sa in alta pozitie pentru a face loc noului satelit).
Racheta folosita pentru lansarea de la Cape Canaveral a fost aceeasi ca si in cazul plasarii pe orbita a lui Kepler- o racheta Delta 2 (versiunea 7925) iar secventa de zbor a durat 68 de minute. Aceasta misiune a marcat zborul cu numarul 140 reusit de racheta de la intrarea ei in serviciu, dintre care circa o treime au fost dedicate US Air Force pentru sistemul GPS (47 de sateliti GPS trimisi in spatiu).
Racheta va continua sa zboare totusi pana in 2011 (in cadrul unor misiuni pentru NASA sau pentru operatori comerciali) in total 8 zboruri fiind programate.
Satelitul face parte din a treia generatie a seriei Navstar 2, fiind al saptelea satelit din opt lansari programate. Precedenta lansare se efectuase cu mai mult de un an in urma-pe 15 martie 2008 cand GPS 19-2R fusese trimis in spatiu.
Ultimul satelit din aceasta serie GPS 21-2R urmeaza sa fie lansat pe 21 august aceasta fiind practic si ultima aparitie a lui Delta 2 in serviciul US Air Force. Viitoarea serie GPS 2F va aduce cu sine si o serie noi de lansatoare- Atlas5 si Delta4.
Satelitul cu masa de 2032kg a fost construit de Lockheed Martin ca si alti 19 predecesori in cadrul unui contract semnat cu armata americana in 1989.
Platforma AS-4000 de baza este una stabilizata pe trei axe, permite o mai buna determinare a pozitiei orbitale prin comunicatia directa cu satelitii constelatiei, are o mai buna protectie a electronicii la actiunea radiatiei externe, o mai lunga autonomie fara interventia statiilor de sol si un cost cu aproximativ 30% mai redus fata de generatia precedenta. Pe langa clasicele semnale GPS (militar si civil) noul satelit aduce in atentie un experiment bazat pe transmisia unui asa numit semnal L5 ce va fi folosit pe viitor de aviatia civila pentru imbunatatirea acuratetei si performantelor sistemului de navigatie.
Deocamdata se va testa doar capabilitatea unui astfel de sistem si interferentele pe care acesta le-ar putea eventual cauza asupra functionarii sistemului GPS clasic.
Daca totul decurge corect, sistemul va fi extins pe noua serie de sateliti GPS 2F al carui contractor principal va fi de aceasta data Boeing (12 sateliti in generatia 4 a lui Navstar2).

SpaceAlliance
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

b12mihai

Fiecare are scopul lui in lumea asta nebuna.

s.p.a.c.e

Continuam seria articolelor de pe Space Alliance despre satelitii educationali Cubesat cu un material despre HiNCube un experiment norvegian:

HiNCube Cubesat

Satelitul norvegian Hincube este una dintre cele doua misiuni de rezerva propuse pentru primul zbor experimental al rachetei Vega (acelasi in care va zbura si Goliatul romanesc). Este de fapt foarte similar proiectului din Romania, atat ca implementare tehnica (ambele sunt bazate pe kitul standard Cubesat de 10x10x10 cm3 si 1 kg greutate cu sistem de stabilizare pe trei axe) cat si ca investigatie stiintifica.
Obiectivele misiunii sunt in primul rand experimentale : sa testeze comunicatia VHF/UHF cu statia de sol, sa studieze conditiile de zbor in spatiu- in special evolutia temperaturilor la care platforma va fi supusa, sa faca investigatii asupra eficacitatii sistemului de control al orbitei si orientarii si nu in ultimul rand sa stabileasca raportul dintre rezolutia imaginilor furnizate de principalul instrument de la bord-o camera de observatie a Pamantului si capacitatea de descarcare a lor in gama de frecventa alocata (437.305Mhz).   
HiNCube este impartit in 5 subsisteme diferite fiecare esential pentru operarea in spatiu :
-sistemul de determinare si control al orientarii in spatiu a satelitului (Attitude Determination and Control System ADCS)
Este sistemul care realizeaza masurarea orientarii satelitului in zborul sau pe orbita pe baza informatiilor obtinute de la senzori solari si magnetici. In acelasi timp poate reorienta satelitul spre o alta pozitie dorita pe baza momentului rezultant din interactiunea campului magnetic local al Pamantului cu cel furnizat la bord.

-sistemul de comunicatie a satelitului (Communication System COMM)
Acesta este sistemul responsabil cu receptia comenzilor transmise de statia de sol (partea de uplink) si transmiterea lor mai departe catre sistemul de gestionare a datelor. Cea de a doua functie se refera la procesul invers de downlink al informatiilor catre statia de sol, fie ca este vorba de semnalul de identificare a satelitului, de datele esentiale de analiza a starii sistemelor de bord sau de cele stiintifice culese de instrumente. 

-sistemul de distributie a puterii la bord (Electronic Power Supply EPS)
Acesta este sistemul responsabil cu distribuirea de energie electrica catre toti consumatorii de la bord. Puterea este generata de panourile solare aflate pe fiecare din fetele cubului si este stocata in baterii. EPS este deasemenea responsabil sa restarteze oricare din echipamentele de bord in cazul in care se constata o functionare deficitara a lor. Alimentarea se face prin linii generale de 3.3 V si mai departe individual prin linii de 3.7 V.

-sistemul de gestionare a datelor la bordul satelitului (On Board Data Handling OBDH)
Acesta este de fapt creierul central al satelitului in responsabilitatea sa fiind gestionarea tuturor proceselor de la bord. Printre acestea executarea comenzilor receptionate de la sol, distribuirea lor catre unitatile carora li se adreseaza si verificarea bunei lor executii. Separat el este cel care trebuie sa colecteze datele achizitionate de la toate unitatile de bord, sa le formateze impreuna intr-un format standard ce poate fi interpretat si sa le trimita mai departe catre sistemul de comunicatie care la randul lui sa le faca vizibile catre sol (prin semnal RF).
Cum satelitul este cea mai mare parte a timpului in afara acoperirii statiei de sol si deci in imposibilitatea de a i se urmari evolutia, un factor cheie ramane autonomia proprie- adica capacitatea de a se autocomanda si regla singur. Astfel, tot la nivelul OBDH se iau deciziile automate cu privire la gestionarea intregului ansamblu satelit (aici se introduc corectiile in cazul nefunctionarii la parametrii doriti).
Comunicatia se realizeaza prin Serial Peripheral Bus (SPI) care permite atat receptia cat si transmisia datelor simultan.
 
-sistemul de management al instrumentelor de observatie
Principalul sistem de observatie de la bordul HiNCube este o camera destinata achizitiei de imagini ale Pamantului. Aceasta este bazata pe un senzor de tip CMOS si are incorporat algoritmul de incodare a imaginilor in format JPEG. Separat de aceasta exista o serie de senzori termici din a caror monitorizare se spera sa se obtina un model al propagarii temperaturii in interiorul satelitului, model ce ar urma sa fie folosit pe viitor ca baza pentru proiectarea unor sisteme de protectie termica pentru alti sateliti.

site oficial al proiectului

articol original SpaceAlliance
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

b12mihai

Am uitat sa spun la momentul oportun: articolul este pe site. Multumim mult.
Fiecare are scopul lui in lumea asta nebuna.

s.p.a.c.e

Proiecte Cubesat 2009: Satelitul UWE-3 de la Universitatea Würzburg

UWE (Universität Würzburgs Experimentalsatellit) este o serie de picosateliti bazati pe standardul Cubesat dezvoltati si construiti de studentii de la universitatea Würzburg din Germania pentru a testa in spatiu o serie de experimente tehnice- pornind de la teste asupra sistemului de determinare si control al orientarii si starii orbitale a unui picosatelit si continuand mai departe cu testarea echipamentului electronic, miniaturizarea lui si studii asupra asa numitului concept "TCP/IP in space".
Primul satelit din serie-UWE1 a fost lansat pe 27 octombrie 2005 din Plesetsk/Rusia la bordul unui lansator Kosmos. Al doilea satelit UWE2 urmeaza sa fie lansat luna aceasta la bordul rachetei indiene PSLV intr-un zbor pus la dispozitie de organizatia indiana ISRO in cadrul lungii colaborari pe care aceasta o are cu centrul spatial german DLR. Racheta indiana va transporta astfel pe langa incarcatura de baza-satelitul meteo indian OceanSat-2 si alti sateliti educationali Cubesat, respectiv BeeSat (Berlin Experimental Educational Satellite), TUB (Technical University of Berlin), ITUpSat-1 (Istanbul Technical University PicoSatellite-1) si SwissCube 1 (Ecole Polytechnique Federale de Lausanne).
Cel de al doilea Swisscube se va regasi in zborul Vega programat in noiembrie anul acesta ca si noul satelit din seria germana UWE3.
Ce este interesant asadar la aceasta platforma UWE3? Desi restrictionat la standardul clasic Cubesat cu masa de 1kg si o latura cu lungime de 10 cm, specificatiile de functionare impuse sunt ambitioase. Universitatea germana a inceput o colaborare directa cu Stanford University (care alaturi de California Polytechnic State University este unul din proiectantii standardului Cubesat) si are in spate o sustinere puternica din partea industriei germane, astfel incat a fost posibila o miniaturizare a tuturor sistemelor clasice prezente la bordul satelitilor fara compromisuri majore de calitate. Accentul principal s-a pus pe minimizarea consumului de energie la bord in paralel cu maximizarea energiei produse de micile panouri solare. Una din companiile care sponsorizeaza cercetarile este Azurspace Solar Power GmbH care a pus la dispozitie celule solare de ultima generatie GaAs cu o eficienta de 28%.
EADS(European Aeronautics Defence and Space Company), IABG(Industrieanlagen-Betriebsgesellschaft GmbH) si BMWi(Federal Minister of Economics and Technology) au contribuit deasemenea pentru testele la care a fost supus satelitul si pentru achizitia de componente.
Calculatorul de bord este construit in jurul unui procesor Hitachi H8 in conjunctie cu un bus SPI (Serial Peripheral Interface) care furnizeaza rate mari de transmisie de date, iar sistemul de operare de bord este bazat pe µCLinux (un sistem de operare GNU/Linux).
Comunicatia cu statia de sol se efectueaza in banda frecventelor de amatori VHF/UHF. 
Sistemul de control al starii orbitale si orientarii satelitului este in ciuda miniaturizarii unul extrem de complex-specific unor sateliti cu dimensiuni mult mai mari. Pentru determinarea orientarii in spatiu se foloseste o combinatie de senzori solari montati in perechi pe fiecare fata a satelitului (pentru determinarea directiei Soarelui) si senzori magnetici (pentru determinarea directiei Pamantului). Separat exista un accelerometru in conjunctie cu 3 giroscoape.
Controlul se realizeaza pasiv pentru doua din axe prin montarea unor magneti permanenti care in interactiune cu campul magnetic local al Pamantului forteaza alinierea satelitului pe directia de zbor si cu roti volante suplimentare pentru un control activ al celei de a treia axe.
Pozitia orbitala si timpul de bord sunt furnizate de un senzor GPS de tip Phoenix sponsorizat de DLR. Software-ul de bord care realizeaza controlul automat al satelitului are incorporat un propagator de orbita bazat pe modelul orbital SGP4 (Simplified General Perturbations) care este innoit periodic in mod autonom prin reconstructia elementelor orbitale TLE (Two Line Element) pe baza masuratorilor furnizate de GPS.
Separat, la bord exista un model matematic de modelare a campului magnetic al Pamantului-IGRF (International Geomagnetic Reference Field) care foloseste ca punct de calcul pozitia satelitului pentru determinarea valorilor locale ale campului magnetic.
Ambele modele (ce propaga date pentru o anumita perioada) sunt folosite impreuna cu informatia solara si magnetica de la senzori si cu rata de variatie furnizata de accelerometru (care este o masura a cinematicii satelitului) si introduse intr-un EKF (Extended Kalman Filter) care este punctul central pentru algoritmul de estimare a starii orbitale.   


orbita UWE1
siteul oficial al proiectului

SpaceAlliance
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

b12mihai

Fiecare are scopul lui in lumea asta nebuna.

s.p.a.c.e

Noutati de pe Marte

Weekendul trecut echipa JPL care conduce operatiunile celor doua rovere aflate pe Marte a intrat in alerta dupa ce computerul de bord al lui Spirit a rebootat de cel putin doua ori.
Robotul a comunicat cu statia de sol de pe Pamant atat vineri cat si in weekend dar transmisia a fost neregulata desi din punct de vedere fizic parametrii de bord au fost nominali (panourile solare produc energie suficienta, bateriile sunt incarcate iar temperaturile externe si vizibilitatea sunt in limite normale). Spirit are trei modalitati de comunicare cu Pamantul: fie prin transmisie directa (folosind antena principala sau pe cea secundara de la bord), fie prin transmisie indirecta (caz in care foloseste banda UHF pentru a redirecta datele catre satelitii aflati pe orbita in jurul lui Marte, urmand ca acestia sa faca retransmisia mai departe catre statia de sol de pe Pamant).
Pentru weekendul trecut comunicatia a fost setata sa se desfasoare folosind antena principala de la bord, dar se pare ca unul din rebooturi s-a desfasurat chiar in timpul unei sesiuni de descarcare de date catre Pamant. Deocamdata nu s-au stabilit motivele acestui eveniment si pentru mai multa siguranta s-a decis ca pe moment sa nu se mai foloseasca antena principala. In perioada urmatoare se va pune accentul pe colectarea datelor fizice de functionare a echipamentului de bord in detrimentul datelor provenite din masuratori stiintifice tocmai pentru a ajuta echipa de operatiuni in aflarea cauzelor incidentului.
Una din suspiciuni se refera la software-ul de bord care a fost inlocuit ultima data luna trecuta dar pe de alta parte acelasi software ruleaza si pe celalalt rover Opportunity iar acesta nu a manifestat simptome similare. O alta explicatie ar putea veni totusi de la imbatranirea echipamentului electronic –roverele au implinit in ianuarie 5 ani de operare pe Marte- si desi la prima vedere parametrii sunt in limite nominale, o investigatie amanuntita ar putea scoate in la lumina anumite disfunctionalitati care sa se adauge la lista de probleme deja cunoscute (pentru conformitate trebuie amintit ca Spirit functioneaza din 2006 cu numai 5 din cele 6 roti cu care este echipat).
Lansate pe 4 ianuarie 2004 in craterul Gusev la 14.57 grade sud si 175.47 grade est (Spirit) si pe 25 ianuarie 2004 in craterul Eagle la 1.95 grade sud si 354.47 grade est (Opportunity) roverele au depasit cu mult durata de viata proiectata initial la 90 de zile martiene si au strabatut in total in cei cinci ani de existenta peste 7.5 km respectiv 13.6 km pe suprafata martiana- cu un record de viteza pentru Opportunity pe 30 aprilie 2004 (140.9 metri).
Parcate actualmente pe platoul "Home Plate" (Spirit) si in craterul "Endeavour Crater" (Opportunity) cele doua rovere asteapta acum data de 21 aprilie cand Marte, in orbita sa de 23 de luni in jurul Soarelui marcheaza punctul cel mai apropiat de acesta (perigeu).  Incalzirea atmosferica ce va insoti fenomenul se traduce in intensificarea furtunilor de praf la suprafata planetei lucru ce pune intotdeauna in pericol experimentele stiintifice desfasurate de cei doi roboti. Pentru ca energia electrica folosita la bord este generate in exclusivitate de panourile solare, echipa de operatiuni trebuie sa gaseasca intotdeauna compromisul optim intre siguranta roverelor si mentinerea unei agende de investigatii stiintifice.
Luna trecuta-martie, dupa o perioada foarte buna, cu atmosfera curata, vizibilitatea a scazut destul de mult-materializata intr-o reducere de 20% a energiei generate de panourile lui Spirit si de o scadere de 30% a energiei lui Opportunity. Pe de alta parte, vantul puternic poate avea o influenta pozitiva- spre exemplu in prima saptamana a lui aprilie Opportunity beneficiind de aportul unui vant puternic a reusit sa isi curete panourile solare de praful depus iar aceasta s-a tradus imediat printr-un aport suplimentar de 40% mai multa energie generata. Spirit la randul lui a beneficiat de ajutorul vantului de la suprafata martiana in februarie atunci cand s-a constatat o crestere a curentului produs la bord cu aproape 15% (de la 210Wh la 240Wh).
Oricum, experienta acumulata de echipa JPL in cei cinci ani de operare pe Marte isi spune cuvantul in strategia de functionare. Daca in primul an echipa a fost extrem de prudenta alegand in cazul fiecarui avertisment de vreme rea sa mearga pe varianta cea mai sigura si sa puna cei doi roboti in "stand by", acum pe baza informatiilor disponibile se poate face o evaluare si o categorizare a nivelului de alerta care se impune.
In conjunctie cu observatiile realizate de pe orbita de instrumentele Mars Color Imager si Mars Climate Sounder al satelitului Mars Reconnaissance Orbiter si de instrumentul Thermal Emission Imaging System al satelitului Mars Odyssey, cele doua rovere verifica zilnic claritatea atmosferei prin imagini obtinute de camerele de la bord.
Toate aceste date au permis realizarea unor modele precise asupra evolutiilor meteo de la suprafata planetei, astfel incat astazi echipa de operatiuni- pe baza rapoartelor primite- poate efectua o predictie exacta asupra impactului pe care o astfel de furtuna il va avea asupra parametrilor celor doi roboti. Astfel se poate decide daca o furtuna va fi sau nu severa. Ca un exemplu trebuie spus ca scenariul cel mai defavorabil a fost in iulie 2007 cand vizibilitatea razelor solare a fost obturata pentru ambele rovere la aproximativ 99% fortand inginerii sa anuleze toate experientele stiintifice, comunicatia cu Pamantul si sa minimizeze consumul electric la bord pe perioada cat s-a functionat pe baterii. 
   
model 3d al roverelor americane

articol original SpaceAlliance
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

Adi

Pagina personala: http://adrianbuzatu.ro