Ştiri:

Vă rugăm să citiţi Regulamentul de utilizare a forumului Scientia în secţiunea intitulată "Regulamentul de utilizare a forumului. CITEŞTE-L!".

Main Menu

SpaceAlliance.ro : Primul portal romanesc de tehnologii aerospatiale

Creat de Adi, August 06, 2008, 11:33:55 PM

« precedentul - următorul »

0 Membri şi 3 Vizitatori vizualizează acest subiect.

s.p.a.c.e

Lansare satelit militar pentru Rusia

Pe 28 februarie 2009 la ora 4 :10 UTC baza de la Baikonur a gazduit o noua lansare. O racheta Proton-K Blok DM2 cu patru trepte propulsoare a ridicat intr-o orbita de transfer geostationara un satelit militar de telecomunicatii din clasa Raduga-1 (cunoscuta si ca Globus). Secventa de zbor s-a incheiat dupa sase ore (10 :46 UTC) cand satelitul a atins orbita dorita si s-a desprins definitiv de racheta purtatoare.
Seria Raduga-1 a fost initiata pe vremea fostei Uniuni Sovietice- primul zbor avand loc in 21 iunie 1989 cu Raduga-1 1, iar de atunci au mai fost lansati inca 6 sateliti (predecesorul Raduga-1 7 in 27 martie 2004). Era de fapt o continuare a seriei Raduga (sau Gran) care a contorizat intre 1975 si 1999 cand seria a fost retrasa definitiv, un numar de 35 de lansari dintre care doar doua au fost nereusite. In decembrie 2007 Rusia a introdus o serie imbunatatita a lui Raduga-1 (numita Raduga-1M) un satelit bazat pe un bus MSS-2500-GSO. Acesta este asadar al optulea satelit din seria Raduga-1 si dupa ultimele detalii oferite presei lansarea a fost un succes.
Este vorba de o platforma de 2420 kg, cu o durata de viata de 3 ani si care este echipata cu 6 transpondere in banda C deservind comunicatii fixe si mobile pentru armata rusa. Cu numele KAUR-3 aceasta este stabilizata pe 3 axe cu ajutorul unor micromotoare si giroscoape. Este echipata cu panouri solare cu suprafata de 25 m2 furnizand 1280W. Noul satelit va avea datele de identificare 2009-010A si ID-ul 34264.
A fost construit de compania NPO Prikladnoi Mechaniki (o divizie a lui Reschetnjew Information Satellite Systems) si va face parte din constelatia JeSSS-2 (Jedinnaja Sistema Sputnikovoj Svjazi / ЕССС-2 sau in engleza Unified Satellite Communication System).
Sistemul JeSSS2 a inceput sa fie construit in 1972 cu lansarea satelitilor Molnyia urmati apoi de Raduga, Ekran si Strela. Satelitii Molnyia erau lansati in orbite eliptice inalte pe cand Raduga operau in orbite geostationare. Satelitii erau masivi, dar cu o capacitate de comunicatie mai redusa fata de echivalentul vestic si cu o continua variatie a inclinatiei orbitale (imposibilitatea de a mentine directia nord-sud) care a fost compensata prin lansarea periodica a unor noi sateliti.

orbita satelit
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

b12mihai

Am publicat eu articolul. Adi, scuze pentru cel anterior, nu am prea intrat si nu l-am vazut.
Fiecare are scopul lui in lumea asta nebuna.

s.p.a.c.e

Un articol mai tehnic de pe SpaceAlliance despre lansarea misiunii Kepler de catre NASA care vine in continuarea celor publicate de StiintaAzi:

Lansarea satelitului Kepler

Pe data de 7 martie marile agentii de presa au relatat evenimentul spatial al zilei- lansarea misiunii Kepler, prima din seria observatoarelor astronomice ce urmeaza sa fie efectuate in 2009, anul international al astronomiei.
O racheta Delta2 a ridicat la ora 03:49 GMT de la baza Cape Canaveral satelitul care poarta numele celebrului astronom. Pentru conformitate trebuie amintit ca si Europa va aduce omagiul sau astronomului si matematicianului german Johannes Kepler in anul in care se implinesc 400 de ani de la publicarea lucrarii sale "Astronomia Nova" prin numirea celui de al doilea ATV (automated transfer vehicle) programat pentru lansare la mijlocul anului 2010.
Revenind la lansarea misiunii astronomice Kepler, racheta Delta2 a marcat cel de al 141-lea zbor de la debutul sau in anul 1989 dintre care 139 au fost cu success. Mai mult, de la ultimul incident petrecut in mai 1997 acesta a fost cel de al 86-lea zbor consecutiv concretizat cu  success si al doilea de anul acesta (dupa lansarea satelitului NOAA-N Prime de pe 6 februarie). Urmatoarea lansare se va efectua tot de la Cape Canaveral pe 24 martie cand incarcatura va consta in cea mai noua platforma pentru sistemul american GPS.
Racheta cu o lungime de 39 m a fost proiectata si construita initial de McDonell Douglas iar mai apoi a fost preluata de Boeing Integrated Defense Systems. Seria de fata 7925 are trei trepte: 1 motor RS-27A pentru prima treapta, 1 motor AJ-10-118K-ITIP pentru a doua treapta si un motor PAM-D/Star-48B in ultima treapta. La acestea se adauga 9 boostere suplimentare. Racheta este versatila permitand in functie de configuratie, lansari atat pentru orbite joase LEO cat si pentru orbite geostationare GEO, totul la un cost de aproximativ 40 milioane dolari pe lansare.
Lansarea de pe 7 martie a decurs conform asteptarilor, dupa aproximativ o ora (4:54 UTC) satelitul s-a separat de treapta a treia a rachetei si la 05:11 UTC statia de sol Goldstone apartinand retelei DSN (Deep Space Network) a NASA a avut prima receptie de telemetrie de la noul satelit confirmand succesul misiunii. In continuare va urma o perioada de cateva saptamani de pregatire a sistemelor de la bord inaintea inceperii misiunii stiintifice propriu zise.
Satelitul Kepler a costat 591 milioane de dolari avand ca prim contractor Ball Aerospace and Technologies Corporation sub comanda NASA si este practic raspunsul agentiei americane la satelitul similar canadian MOST (Microvariability and oscillations of stars telescope) lansat in 2003 si cel european Corot (Convection Rotation and planetary transists) care de la lansarea sa din decembrie 2006 a reusit detectarea mai multor planete extrasolare asemanatoare Pamantului si a trei stele cu caracteristici asemanatoare Soarelui nostru. 
Diferenta dintre cei doi sateliti este data de masa (630 kg pentru Corot), marimea telescopului (27 cm diametru pentru Corot), capacitatea de prelucrare a datelor (maxim 12000 de stele simultan pentru Corot) si de orbita aleasa (daca Corot are o orbita polara cu inaltimea de 827 km in jurul Pamantului, Kepler va avea o orbita heliocentrica).
Subiectul explorarilor astronomice pentru cautarea unor planete care ar putea sa gazduiasca eventuale colonii umane sau care ar putea la randul lor sa fie gazde pentru alte forme de viata, este relativ nou si de mare interes pentru viitor, dar cum aceste misiuni sunt extreme de costisitoare si in general la limita tehnologica a omenirii astazi, sunt inca controverse cu privire la punerea lor in practica.
Initial Europa planificase misiunea Eddington ca imbunatatire a lui Corot dar aceasta a fost retrasa de pe lista de prioritati. Pentru 2015 ESA a luat in vedere in cadrul programului lansat anul trecut "Cosmic Vision" o continuare pentru aceasta- misiunea Darwin ce consta in lansarea unei formatii de 4-5 telescoape fiecare cu diametrul de 3-4m. Deasemenea in planul NASA se afla un program similar Terrestrial Planet Finder (o formatie de mici telescoape astronomice in infrarosu la care se adauga un telescop spatial de 4 ori mai mare si de 10 ori mai précis decat Hubble) si separat de acest program misiunile New Worlds Mission si SIM Planet Quest (Space Interferometry Mission).
Exista controverse si in ceea ce priveste orbita optima ce poate fi aleasa pentru o astfel de misiune. Daca americanii au preferat pana acum o orbita heliocentrica in schimb Europa face uz de o orbita in jurul punctului lagrangian L2.
Cu telescopul spatial Hubble ce va fi retras din activitate in urmatorii ani (2013) si cu telescopul NASA Spitzer aflat deja in orbita, seria observatoarelor astronomice internationale va fi completata in aprilie cu misiunile ESA Herschel si Planck. Pe termen ceva mai lung vor urma GAIA (ESA) si JWST (James Webb Space Telescope-NASA).
Ce asteapta NASA asadar de la noua sa misiune? Pentru urmatorii 4 ani, Kepler va determina frecventa planetelor asemanatoare Pamantului care se afla in zona unor stele cu spectre diferite, va determina ordinul de marime si forma orbitelor acestor planete, va calcula cate astfel de planete se afla in sisteme de stele multiple,  va determina ordinul de marime al orbitei, luminozitatea, marimea, masa si densitatea planetelor uriase, va completa informatiile despre sistemele planetare deja descoperite prin folosirea unor noi tehnici si va determina proprietatile stelelor apartinand acestor sisteme planetare.
Orbita folosita in acest caz este asadar heliocentrica, cu o perioada orbitala de 372.5 zile construita in asa fel incat sa asigure protectie impotriva interferentelor optice care ar putea sa survina din partea Pamantului, Soarelui sau Lunii. Un alt avantaj major este acela ca nefiind intr-o orbita in jurul Pamantului, nu exista perturbatii orbitale (gravitatie, rezistenta la inaintare din cauza atmosferei sau momente cauzate de campul magnetic) si nici radiatie electromagnetica, rezultand astfel o stabilizare foarte buna a pozitiei in zbor si scaderea riscului de expunere la radiatii a echipamentelor electronice la bord. Practic singurul element perturbator il constituie presiunea solara care poate rezulta in cel mai nefavorabil caz dupa cei patru ani de operare intr-o indepartare a satelitului la aproximativ 0.5 unitati astronomice de Pamant. In plus, datorita carateristicilor orbitale vor fi efectuate manevre de orientare a satelitului catre Soare la solstitiu si equinox in asa fel incat panourile solare sa fie perfect perpendiculare pe directia razelor solare iar radiatoarele sa fie orientate in directia opusa catre spatiul cosmic.
Satelitul are o masa de 1039kg la lansare si marcheaza cateva elemente de interes: este cel mai mare telescop lansat vreodata de NASA care nu graviteaza in jurul Pamantului si detine cel mai mare CCD zburat vreodata in spatiu (94.617.600 pixeli)-record ce va dura probabil pana in 2011 cand ESA planuieste sa trimita in spatiu o continuare a misiunii Hipparcos-satelitul Gaia care va fi echipat cu o camera impresionanta de 1 miliard de pixeli destinata realizarii celei mai precise harti stelare a galaxiei noastre.
Instrumentul principal este un fotometru diferential cu un camp vizual de 105 grade x 105 grade care colecteaza pe un senzor grupand 42 de CCD-uri fiecare cu 2200x1024 pixeli si dimensiune de 50x25mm, semnalele luminoase provenite din grupuri de pana la 100.000 de stele din clasele spectrale A-K si magnitudinea mai mica de 14. Mai concret se vor face observatii in banda 430-890 nm. Datele din fiecare imagine realizata se vor integra apoi la bord (fiecare process de analiza durand aproximativ 15 minute). Telescopul, al carui diametru este de 0.95 m, este protejat de un element retractabil care poate impiedica patrunderea razelor luminoase in interior.
Comunicatia se va face de doua ori pe saptamana in banda X folosind reteaua DSN de antene NASA, atunci cand se si transmit comenzile necesare la o rata de 2kbps si se receptioneaza telemetrie pentru a verifica starea satelitului (la o rata de 10-16 kbps). Datele stiintifice colectate de telescop vor fi analizate autonom la bord si descarcate o data pe luna printr-un downlink in banda Ka cu o rata maxima de 4.33 Mb/s.
Sistemul de control al pozitiei zborului este realizat din sisteme volante care mentin acuratetea pozitiei (mai buna de 9 milisecunde de arc) si dintr-un sistem de motoare cu hidrazina. Satelitul este echipat in plus cu senzori pentru detectarea pozitiei Soarelui si cu doua camere stelare pentru stabilirea inertiala a pozitiei in spatiu.
Este foarte interesant de urmarit evolutia ulterioara a misiunii cu atat mai mult cu cat asteptarile care au fost communicate presei sunt extrem de ambitioase-pentru fiecare an de observatie 50 de planete cu raza egala cu cea a Pamantului, 185 de planete cu un factor de 1.3 din raza Pamantului si 640 de planete cu un factor de 2.2 din raza Pamantului. Toate acestea variind de la o distanta de 600 pana la o distanta de 3000 de ani lumina departare de Pamant.
Ca in multe alte cazuri de cooperare internationala, datele colectate vor fi catalogate pe categorii in functie de importanta lor. Cele mai importante vor fi investigate direct de NASA (prin reteaua de institute de cercetare si laboratoare din universitatile americane), dar o parte vor fi facute publice comunitatii stiintifice internationale in asa fel incat orice cercetator interesat si inscris in program va putea avea acces la ele si isi va putea expune, in urma investigatiilor, propriile concluzii si modele.

articol original SpaceAlliance
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

b12mihai

Fiecare are scopul lui in lumea asta nebuna.

Adi

Multumim pentru articol, Space Alliance, si pentru promptitudinea de a il publica, Gothik.
Pagina personala: http://adrianbuzatu.ro

s.p.a.c.e

Aventura Mars Odyssey continua

Ieri satelitul NASA Mars Odyssey a trecut printr-un moment delicat. Echipa de comanda de la Jet Propulsion Laboratory a realizat pentru prima data de la lansarea misiunii in anul 2001 o operatiune de asemenea anvergura.
Practic, de cand a intrat in orbita in jurul planetei Marte, sonda Mars Odyssey a functionat mereu cu reteaua principala de echipamente de bord. Totusi, datorita radiatiei cosmice la care electronica a fost supusa in toti acesti ani, exista suspiciunea ca o importanta parte a memoriei de la bord ar fi putut sa fie corupta, lucru ce ar fi putut avea consecinte nefaste pentru software-ul de bord si s-ar fi putut traduce in probleme mult mai grave de control pe termen lung.
S-a luat astfel in discutie necesitatea aplicarii unor masuri efective pentru inlaturarea acestui potential risc pentru viitor. Mai clar, acest lucru se face printr-un 'cold reboot' al calculatorului principal de bord. Precedentul reboot s-a realizat pe 31 octombrie 2003. Operatiunea este una extrem de delicata prin prisma complexitatii sistemelor. Satelitul este construit ca masura standard de siguranta pentru aplicatiile spatiale cu doua retele separate de echipamente de bord (incluzand calculator, senzori etc), una principala si una secundara astfel ca in cazul defectiunii uneia dintre ele ramane intotdeauna posibilitatea comutarii pe cealalta. Scopul principal este deci acela de a pastra controlul satelitului in orice moment indiferent de situatie si avand in vedere ca dupa o restartare a calculatorului, repunerea in stare de functionare nominala a echipamentelor dureaza de la ore pana la zile, pentru efectuarea acestui reboot al calculatorului principal trebuia sa existe siguranta inlocuirii sistemului operational principal cu cel secundar.
Intotdeauna in astfel de situatii exista un risc major ca ceva sa nu mearga corespunzator (amplificat in cazul de fata de specificul misiunii aflata la mare distanta de Pamant si facand orice interventie mai dificila), iar suspiciunile erau cu atat mai mari cu cat sistemul secundar nu fusese niciodata testat in zbor si mai mult, din 21 martie 2007, unitatea de distributie a puterii la bord apartinand retelei secundare devenise inoperabila. Aceasta unitate este vitala pentru distributia energiei electrice catre toti consumatorii din retea, iar nefunctionalitatea ei ar fi insemnat imposibilitatea alimentarii retelei secundare.
Dupa investigatii amanuntite, echipa de la JPL a ajuns totusi la concluzia ca poate repune in functionare unitatea de distributie a energiei din reteaua B si ca un reboot este preferabil in locul lipsei oricarei actiuni.
Totusi, pe ultima suta de metri, pe 10 martie, cand manevra trebuia sa se efectueze, s-a constatat ca o parte a echipamentului de navigatie- mai concret camera stelara, inregistra cresteri mari de temperatura desi, in asteptarea rebootului fusese trecuta in stare de asteptare (modul stand by).
Dupa o investigatie de o zi, inginerii de la JPL au reusit sa gaseasca explicatia-unul din termistorii dedicati pastrarii temperaturii nominale a senzorului stelar ramasese blocat pe pozitia 'on' cauzand aceasta crestere neasteptata in temperatura. In pregatirea rebootului acesta a fost fortat prin comenzi manuale de la sol sa se dezactiveze.
Pe 11 martie, dupa ce toate masurile de siguranta au fost realizate, s-a comandat in sfarsit restart-ul si presupunerile inginerilor s-au dovedit corecte pentru ca memoria de bord a fost reinitializata cu succes si in plus s-a reusit repunerea in stare de functionare a unitatii de distributie din reteaua B. In zilele urmatoare echipa de la Odyssey va realiza treptat revenirea la starea dinaintea acestei operatiuni (tranzitia tuturor sistemelor la stare nominala).
Mars Odyssey a fost lansat pe 7 aprilie 2001 de la Cape Canaveral la bordul aceleiasi rachete Delta 2 care a efectuat si lansarea lui Kepler saptamana aceasta. S-a inscris in orbita in jurul lui Marte mai tarziu pe 24 octombrie dupa o serie de manevre orbitale.
A fost folosit pe post de colector al datelor transmise de la suprafata planetei de roverele Spirit si Opportunity si mai departe pentru distributia lor catre statiile de sol de pe Pamant, practic 85% din datele colectate de cei doi roboti tranzitand satelitul Mars Odyssey. Separat cele trei instrumente stiintifice de la bord Thermal Emission Imaging System (THEMIS), Gamma Ray Spectrometer (GRS) si Mars Radiation Environment Experiment (MARIE) au realizat observatii de pe orbita asupra planetei Marte (printre ele si investigatii asupra locatiei unde trebuia sa opereze robotul Phoenix).
Misiunea aflata astazi 12 martie in ziua 2697 este la cea de a treia extensie de doi ani, dar previziunile asupra combustibilului ramas pentru motoare arata ca va putea zbura pana in 2015.

site oficial

articol original SpaceAlliance
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

b12mihai

Fiecare are scopul lui in lumea asta nebuna.

s.p.a.c.e

Lansare amanata pentru observatoarele astronomice europene Herschel si Planck

Astazi ESA a anuntat amanarea lansarii celor doua observatoare astronomice, satelitii Herschel si Planck, programata initial sa aiba loc pe data de 16 aprilie.
Urmatoarea data probabila de lansare va fi undeva la sfarsitul lunii aprilie, dar o decizie finala urmeaza sa fie comunicata la sfarsitul lui martie dupa discutii intre agentia europeana si divizia ArianeSpace care urmeaza sa efectueze lansarea.
Acest eveniment survine pe fondul intarzierilor de ultim moment privind upgradarea softului de bord si necesitatii efectuarii unor teste suplimentare inainte de lansare.
Cei doi sateliti vor fi lansati din Kourou, Guiana Franceza la bordul unei rachete Ariane 5 urmand sa se inscrie intr-o traiectorie de transfer pentru o orbita Lissajous in jurul punctului lagragian L2 al sistemului Pamant-Soare (situat la 1.5 milioane km).
Cele doua misiuni sunt diferite in mod fundamental chiar daca la origine platforma pe care au fost montate instrumentele stiintifice este similara. Planck este un satelit stabilizat prin rotatie si urmeaza sa efectueze observatii asupra CMB (Cosmic Microwave Background) prin cartografierea completa (cea mai precisa de pana acum) a sferei celeste si investigatii cu privire la primele momente de dupa Big Bang acum 14 miliarde de ani.
Herschel in schimb, este un satelit stabilizat pe trei axe, cel mai mare telescop Cassegrain ce se va afla in spatiu (cu un diametru de 3.5m) si va efectua observatii punctuale (asemanator lui Hubble astazi) in gama infrarosu lung pana la submilimetru.

video

SpaceAlliance.ro
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

Adi

Pagina personala: http://adrianbuzatu.ro

b12mihai

Da, il voi pune eu pe site in aceasta seara. Multumim, SpaceAlliance.
Fiecare are scopul lui in lumea asta nebuna.

b12mihai

Fiecare are scopul lui in lumea asta nebuna.

s.p.a.c.e

Noi informatii date presei de compania Iridium

Intr-un comunicat de presa dat publicitatii de compania Iridium LLC pe 9 martie se arata ca s-a incheiat complet operatiunea de inlocuire a satelitului Iridium33 pierdut in ciocnirea de luna trecuta. Unul din satelitii de rezerva ai retelei Iridium a fost manevrat in asa fel incat sa ocupe slotul ramas liber in constelatia celor 66 de sateliti ai companiei. Astfel disfunctiunile de comunicatie ale retelei au fost corectate.
In plus, compania si-a aratat determinarea pentru investirea unui efort mai mare pentru realizarea unui asa numit program Space Situational Awareness (SSA) pentru analiza riscului de coliziune intre sateliti, impreuna cu US Strategic Command, National Space Security Office si Satellite Industry Association.
Ca un amanunt interesant, dupa ultimele observatii se pare ca satelitul Iridium33 nu a fost distrus in intregime in urma coliziunii asa cum s-a presupus initial. Un film realizat de un astronom amator saptamana trecuta arata doi sateliti din constelatia Iridium- respectiv satelitul 33 si 28 in orbitele lor in jurul Pamantului. Dupa cum se vede Iridium28 aflat intr-un zbor nominal are stralucire constanta in timp ce Iridium33 se afla intr-o miscare de rotatie necontrolata motiv pentru care prezinta variatii de magnitudine luminoasa (flashuri luminoase).

video sateliti Iridium

SpaceAlliance
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

s.p.a.c.e

Amanare la lansare pentru observatorul gravitational european Goce

Lansarea prevazuta astazi la ora 14:21 UTC de la complexul spatial Plesetsk din Rusia s-a oprit la T-7 secunde datorita unei defectiuni semnalate de unul din senzorii rachetei. Este pentru a doua oara cand lansarea satelitului Goce se amana. Precedenta incercare s-a efectuat in septembrie 2008 dar atunci defectiunea constata a fost serioasa –un giroscop parte a sistemului de navigatie si control al rachetei s-a defectat si a trebuit inlocuit. Cum acesta era una din piesele importante si greu accesibile a fost necesara mutarea rachetei inapoi in hangar si un proces complex de demontare pentru a avea acces la piesa cu probleme.
De aceasta data se pare ca nu este vorba de nimic grav (probabil doar unul din senzorii de la lansare activat) dar totusi urmatoarea incercare de lansare va avea loc nu mai devreme de 24 de ore intrucat exista niste cerinte stricte de inscriere in orbita.
In urmatoarele ore se vor face probabil publice mai multe amanunte cu privire la acest incident.
Racheta Rockot Breeze KM este construita de concernul european Eurockot in cooperare cu firma rusa Khrunichev dintr-o mai veche racheta balistica din timpul URSS (SS19). SS19 are in spate o istorie de succes cu 140 de lansari dintre care 3 ratate. De la transformarea ei pentru zboruri comerciale in anul 2000 a zburat de 8 ori dintre care un zbor a fost complet ratat-atunci cand in octombrie 2005 s-a pierdut satelitul european Cryosat1. Racheta are 3 trepte, o lungime de 29 m si o greutate la lansare de 107 tone, putand inscrie intr-o orbita joasa in jurul Pamantului incarcaturi de pana la 1950kg. Avantajul major pe care compania Eurockot il ofera pe piata de profil este pretul de lansare scazut in comparatie cu restul concurentei-motiv pentru care a si fost preferata de agentia europeana.
Satelitul urmeaza sa fie inscris intr-o orbita polara joasa in jurul Pamantului (inclinatie 96.7 grade si 260 km altitudine) si va fi controlat de centrul european de operatiuni spatiale din Germania, primul semnal de achizitie fiind asteptat la 90 de minute de la lansare de la statia Kiruna din Suedia.
Satelitul Goce urmeaza sa faca parte dintr-un program mai amplu al ESA de studiere a Pamantului –asa numitul Living Planet programme alaturi de Cryosat2, Swarm, Aeolus si Smos.
Satelitul, cu un cost total de 350 milioane de euro finantat din bugetul european, va studia cu precizie record campul gravitational al Pamantului (aproximarea geoidului se va face cu o precizie de 1-2 cm la o rezolutie spatiala de 100km).
Instrumentul principal-Electrostatic Gravity Gradiometer este contituit dintr-un set de 6 accelerometre (de 100 de ori mai precise decat cele lansate pana acum in spatiu la bordul unor alte misiuni). Alaturi de acesta vor mai zbura pe aceeasi platforma Satellite-to-Satellite Tracking Instrument (SSTI)- un receptor GPS foarte performant si un Laser Retroreflector care va interactiona cu reteaua de sol permitand o foarte precisa determinare a orbitei si pozitiei orbitale.
Remarcabila este si configuratia tehnica aleasa. Intrucat satelitul va evolua pe o orbita joasa coeficientul aerodinamic si pozitia in zbor sunt extrem de importante, lucru reflectat si de forma aleasa pentru platforma si de stabilizarea aerodinamica cu aripioare asemanatoare avioanelor supersonice. Cei 1100kg vor fi manevrati in spatiu cu ajutorul unui motor cu propulsie ionica cu xenon (40kg stocati la bord pentru o durata de viata de minim 20 de luni).

SpaceAlliance
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

Adi

Gothik, poti pune tu ultimele doua articole de la Space Alliance? Cel despre Goce chiar e important, chiar ma gandeam ca trebuie sa scriem si noi unul. Noroc ca au scris dumnealor cu asa detalii precise.
Pagina personala: http://adrianbuzatu.ro

b12mihai

Le voi pune eu pe site. Multumim SpaceAlliance.

Acum imi dau notify me of replies, sper sa si primesc pe mail cand se posteaza aici.
Fiecare are scopul lui in lumea asta nebuna.