trebuie sa recunosc ca si eu am o problema la romana,nu ma ajuta memoria foarte mult,iar studiul literaturii romane vad ca se bazeaza mai mult pe toceala si nu mi se pare in regula din urmatoarele motive:unul care nu-l duce capu' poate invata niste comentarii pe de rost si poate lua nota mai mare decat unul care chiar gandeste,
Nu

. În toată existența mea de liceean actual politehnist, singura materie la care am fost olimpic (pentru că chiar mi-a plăcut în mod special materia de la şcoală) a fost româna

. Dac-o toceşti, pierzi tot ce e mai interesant din ea. Literatura nu se toceşte, se citeşte, şi tot ce trebuie să faci e să citeşti cu plăcere şi după ce ai terminat de citit să-ți ascuți un pic simțul critic, atâta tot. Noțiunile de teorie literară sunt uşoare pentru că sunt "de şablon". E drept că, din păcate, programa încurajează autorii consacrați mai mult sau mai puțin meritat (a se citi: gerontofilia), lăsând la o parte câteva din cele mai frumoase pagini din literatura noastră (literatura populară şi poezia din închisorile comuniste de exemplu), dar din fericire există suficiente manuale ca să poți să-ți alegi textele bune pentru bac.
plus ca acela care invata pe dinafara va uita ce a invatat pentru ca nu va mai folosi acele comentarii(cel mai probabil)
Idem

. Îți dai seama că mie nu mi-au folosit la nimic, aşa cum nu mi-a folosit cam jumătate din fizica de liceu, aproape nimic din chimia din liceu ş.a.m.d. -- înțelegi ideea. Pentru mine însă exercițiul de a comenta texte a fost unul util pentru simțul meu estetic, pentru originalitate, spirit critic, perfecționism şi multe, multe altele. E drept că pentru asta trebuie să renunți la tentația de a ingera şi a regurgita pagini întregi de comentarii scrise de alții. Aia chiar că e pierdere de vreme.
romana nu e singura mea buba,mai e si fizica,nu in sensul ca nu ma descurc deloc,ci in sensul ca stau prost cu interpretarea unor fenomene,si la matematica mai am probleme de interpretare uneori(la analiza).puteti sa ma ajutati cu vreun sfat in sensul asta?
Cu fizica nu prea te pot ajuta fiindcă n-am fost prieten bun cu mecanica şi cu termodinamica (doar cu electricitatea, de care am parte cu vârf şi-ndesat în facultate, şi cu optica). Cu matematica, pentru mine au fost foarte utile (nu doar pentru bac, ci şi pentru înțelegere):
1. Să demonstrez toate relațiile sau teoremele, chiar şi când îmi erau date fără demonstrație. N-am stat să rețin pe de rost demonstratiile, dar mi-a fost util să văd cam de unde vin, fiindcă pe aceeaşi rută ajungi, de regulă, să rezolvi şi problemele.
2. Să înțeleg "grafic" toată analiza matematică. În carte probabil ai explicate noțiunile de derivare şi de integrare prin referire la mişcarea corpurilor; mie nu prea mi-a ajutat asta (cum ziceam, n-am fost prieten bun cu mecanica), însă am înțeles foarte bine şi intuitiv noțiunile studiindu-le pe graficele unor funcții.
3. (De fapt corolar la 2

) Foarte util este să înțelegi intuitiv toate noțiunile astea. Să uiți, de exemplu, formula aia cu limita raportului, şi să înțelegi că o derivată îți arată de fapt variația unei mărimi în raport cu alta, sau să înțelegi de ce funcțiile descrescătoare au derivata negativă şi cele crescătoare -- pozitivă.
A, şi mai ales, să n-ai emoții. N-ai pentru ce să te stresezi. Din păcate modul în care ăştia înțeleg acum să organizeze examenul e o bătaie de joc. Eu am rămas cu impresia că cineva a făcut mişto de mine, dar de partea asta a catedrei n-a fost deloc amuzant.