Diverse > Critici ale paradigmei curente in stiinta

Ce reprezinta sarcina electrica.

<< < (3/24) > >>

calahan:
Dl Virgil

Dumneata ai dreptate sa folosesti modul consacrat al notarilor cu r si cu niu. Dar eu m-am obijnuit cu alta notare, care mi se pare mai clara. Lucrarea dumitale nu este nici eseu filozofic, nici brosura de popularizare. Este un tratat, in care sunt urmarite consecintele unei ipoteze. Un tratat, izvorat din obsesia dumitale pentru similitudinea sistemelor macrocosmice cu cele microcosmice, care pare ca si o mica enciclopedie de astronomie. Dumneata astepti aprecieri critice asupra continutului teoretic. Aici imi pare rau ca te dezamagesc,  dar nu pot sa ma pronunt in nici un fel, fiindca nu pot sa cuprind continutul intreg al teoriei.  De asta spun ca trebuie sa il vada specialisti in domeniu, care sa se pronunte in cunostinta de cauza. De aceea ti-am pomenit de cativa savanti de ai nostri care au postat lucrari de specialitate pe -academia.edu-. Savantii acestia pare ca se iau la intrecere, care sa scrie mai mult. Dar dupa cum se vede din lucrarile lor, sunt doar compilatii. Dumnealor se straduiesc sa concentreze ideile existente in sistem si sa le sistematizeze, dupa diferite criterii. Dar se situeaza pe pozitia lui Newton. Nu vin cu nicio ipoteza, la care sa ii urmareasca consecintele, in cadrul sistemului teoretic al fizicii. De aceea si lucrarea dumitale imi pare o cutezanta, la fel ca lucrarea d-lui inginer. Dl inginer sustine foarte cutezator si argumenteaza simplu, ca nu exista unde in vid, ca lumina este substanta, ca are masa inerta de repaus, volum si densitate. Domn-profesor spune ca aceste idei ataca insasi bazele relativitatii. Care sustine ca lumina este unda si nu are masa de repaus. Si tot spune ca a submina relativitatea este un sacrilegiu. Iar de aici rezulta ca toate argumentarile dumnealui, toate formulele, sunt doar metafizica. Nu poate fi dovedit nimic si nu poate fi verificat experimental. 

Virgil:
In munca de cercetare, totdeauna incepi de la ce se cunoaste si cauti cai noi de explorare a necunoscutului. Numai dupa un numar insemnat de tatonari, poti avea sansa sa gasesti ceva remarcabil. Daca nu, nu trebuie sa-ti para rau, pentru ca ti-ai ascutit mintea.
Toate legile naturii tin de metafizica, pentru ca desi nu sunt inscrise nicaieri, acestea conduc universul. Omul nu face decat sa le descopere si sa le descrie in cel mai simplu limbaj matematic, pentru ca si omul este un produs al legilor naturii.

calahan:
Dl Virgil
Imi pare foarte frumos ce ai spus dumneta aici. Parca ar fi fraze dintrun eseu filozofic. Eu acum ma adresez dumitale ca la un specialist. Fiindca am vazut ca presupui existenta unui mecanism oscilant in sanul sistemelor cosmice, vreau sa imi spui ce crezi dumneata despre sintagma asta, care nici nu stiu de unde am retinut-o, ca -in vid nicio vibratie, numai translatie-. Si se argumenteaza pe undeva ca in vid nu poate functiona mecanismul undelor, care presupune transformarea succesiva a unei forme de energie in alta. Spune ca vidul cosmic, fiind necoeziv si inelastic, fara densitate masica si neinertial, nu poate sa functioneze mecanismul undelor. Asa ceva nu scrie in manuale si mie imi pare ceva original si foarte revolutionar.

Virgil:
Teoria mea spune altceva. Chiar as dori ca cineva sa ma contrazica cu argumente temeinice.https://drive.google.com/file/d/1ZbvWGfg3aMOn4uW41ymaaZnnoAlQ5BK4/view?usp=sharing
Deci fotonii sunt vibratii care se transmit prin vidul cosmic asemanator cu vibratiile care se transmit prin metale numai ca mediul este cu mult mai dens si mai subtil.

calahan:
Dl Virgil

Trebuie sa imi cer scuze ca in momentul cand mi-a venit in minte intrebarea cu privire la mecanismul undelor, am uitat complet ca am vazut relatia dumitale din care rezulta densitatea gigantica a vidului. Densitatea gigantica a vidului asigura propagarea vibratiilor transversale ale luminii cu viteza luminii in vid egala cu c. Intr-un vid asa dens ar putea sa apara repulsiune intre atomii vidului, intre granulele spatiului. Repulsiune care ar genera o mare elasaticitate a vidului, care inpreuna cu inertia densitatii vidului, ar asigura functionarea mecanismului undelor in vid. Se pune totusi problema cum de sunt simultan in maxim si in minim ambele campuri ale undei e-m.? Cand ar trebui sa se nasca prin succesiune, unul din variatia celuilalt. Potrivit inductiei electromagnetice. Dar intrun vid asa dens mai este posibila translatia astrilor? Apoi se pune problema daca nivelul densitatii vidului este un nivel de referinta? Adica densitatea substantei este sub nivelul densitatii vidului, sau deasupra? Dupa cum spui dumneata, ca este comparabila cu densitatea metalelor, ar trebui sa inteleg ca densitatea substantei este mai mica decat densitatea vidului. Fiindca am retinut de undeva ca in metale viteza undelor e-m este mai mica decat in vid. Adica metalele ar fi mai afanate decat vidul. Nu stiu ce sa cred. Concluzia asta, rezultata din formule, frizeaza absurdul, sfideaza ratiunea omului obijnuit. Este comparabila cu concluzia d-lui Gheorghe A. care spune, nici mai mult nici mai putin, ca puterea nucleonului este de 915 megawati. Pai asa ceva este o elucubratie, mare mare, pe care mintea normala nu o poate accepta. Spune ca aceasta putere explica cenergia gigantica a masei de repaus. Un domn inginer m-a linistit, spunand ca a rezultat din cauza ca a folosit formulele din electrotehnica. Si la nivelul particulelor nucleare nu se mai pot folosi  formulele din electrotehnica. Acum se tot spune ca in nuclee exista forte tari. Atunci trebuie sa existe si puteri mari. Dar nu am citit in nicaieri de puterile particulelor nucleare si de formule speciale de calcul. Poate sunt secrete.

Navigare

[0] Indexul de Mesaje

[#] Pagina următoare

[*] Pagina precedentă

Du-te la versiunea completă