Ştiri:

Vă rugăm să citiţi Regulamentul de utilizare a forumului Scientia în secţiunea intitulată "Regulamentul de utilizare a forumului. CITEŞTE-L!".

Main Menu

Ce reprezinta sarcina electrica.

Creat de Virgil, Martie 03, 2021, 12:16:55 PM

« precedentul - următorul »

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Virgil


princehansolo

#1
CitatCu alte cuvinte, ceia ce numim camp electric la nivel atomic, este similar
cu ceia ce numim camp gravitational la nivel macrocosmic.
Mi se pare putin fortata comparatia... Nu exista decat asemanarea celor doua formule ale fortei de atractie (gravitationala si electrica).
Ce se intampla daca sarcinile electrice au acelasi semn? Nu sunt diferite fortele gravitationala si electrica in acest caz? (forta gravitationala este de atractie, forta electrica este de respingere).

Dupa ce scrii:
CitatRelatia (5)
F =...
In care valorile maselor si densitatile de sarcina au valorile preluate din
bibliografie
...
banuiesc ca si formulele pe care le-ai utilizat in articol sunt tot din bibliografie.

In rest ma bucur pentru definitia pe care am gasit-o: cea a densitatii de sarcina (pe care am intalnit-o de mai multe ori in lecturile mele si nu stiam ce reprezinta).

Nu inteleg ce cauta subiectul asta in topicul "Critici ale paradigmei curente in stiinta". Locul lui n-ar fi in topicul Discutii pe diverse teme?
Toate-s vechi și noi sunt toate

Virgil

Citat din: princehansolo din Martie 03, 2021, 07:42:35 PM
CitatCu alte cuvinte, ceia ce numim camp electric la nivel atomic, este similar
cu ceia ce numim camp gravitational la nivel macrocosmic.
Mi se pare putin fortata comparatia... Nu exista decat asemanarea celor doua formule ale fortei de atractie (gravitationala si electrica).
Ce se intampla daca sarcinile electrice au acelasi semn? Nu sunt diferite fortele gravitationala si electrica in acest caz? (forta gravitationala este de atractie, forta electrica este de respingere).

Dupa ce scrii:
CitatRelatia (5)
F =...
In care valorile maselor si densitatile de sarcina au valorile preluate din
bibliografie
...
banuiesc ca si formulele pe care le-ai utilizat in articol sunt tot din bibliografie.

In rest ma bucur pentru definitia pe care am gasit-o: cea a densitatii de sarcina (pe care am intalnit-o de mai multe ori in lecturile mele si nu stiam ce reprezinta).

Nu inteleg ce cauta subiectul asta in topicul "Critici ale paradigmei curente in stiinta". Locul lui n-ar fi in topicul Discutii pe diverse teme?

Referitor la interactiunea dintre doua sarcini electrice (adica dintre doi electroni, sau dintre doi protoni) trebuie sa mentionez ca nici o experienta nu a fost facuta in acest sens. Toate experimentele facute se refera la interactiuni de corpuri incarcate electric, ceia ce inseamna ca interactiunile respective au loc intre corpuri in care atomii superficiali sunt ioni pozitivi sau negativi, dupa semnul incarcarii electrice. Daca electronii liberi s-ar respinge, nu s-ar mai putea focaliza in spoturile tuburilor catodice, si nici microscoapele electronice nu ar mai putea functiona. Cat despre interactiunea protonilor, cum credeti ca s-ar putea ciocni cele doua spoturi de protoni de la acceleratorul LHC, stiind ca diametrul spoturilor este cat un varf e ac. Desigur respingerile dintre sarcinile electrice se pot manifesta doar la distante foarte mici, comparabile cu dimensiunile particulelor, dar la aceste distante intervine si interactiunea dintre momentele magnetice ale acestora.

Cat despre formule, toata lumea cunoaste relatia lui Coulomb si relatia lui Newton, restul imi apartine.

calahan

Dl Virgil

Cand am vazut topicul deschis de dumneata, am crezut ca ai avut cumva o revelatie si chiar ai inteles ce reprezinta sarcina electrica si vrei sa ne lamuresti cum o vezi dumneata. Dar zau daca am inteles ceva. Nu am vzut nicio fraza in care sa ne spui ce reprezinta sarcina electrica. Iar formulele alea din articol nu imi spun nimic. Am ajuns in aceeasi situatie ca -electronul-, cand formulele nu imi spun nimic si par ca nu au nicio relevanta. Nu mai am nicio rabdare sa analizez logica formulelor. Daca ma iau dupa parerea lui dom-profesor, formulele sunt doar metafizica.

Virgil

Citat din: calahan din Martie 04, 2021, 03:25:10 PM
Dl Virgil

Cand am vazut topicul deschis de dumneata, am crezut ca ai avut cumva o revelatie si chiar ai inteles ce reprezinta sarcina electrica si vrei sa ne lamuresti cum o vezi dumneata. Dar zau daca am inteles ceva. Nu am vzut nicio fraza in care sa ne spui ce reprezinta sarcina electrica. Iar formulele alea din articol nu imi spun nimic. Am ajuns in aceeasi situatie ca -electronul-, cand formulele nu imi spun nimic si par ca nu au nicio relevanta. Nu mai am nicio rabdare sa analizez logica formulelor. Daca ma iau dupa parerea lui dom-profesor, formulele sunt doar metafizica.
Articolul acesta nu este scris special pentru dvs. Daca vreti sa aflati mai mult, recititi si articolul acesta mai vechi; https://drive.google.com/file/d/1ZbvWGfg3aMOn4uW41ymaaZnnoAlQ5BK4/view?usp=sharing

calahan

Dl Virgil
Am gasit pe ultima pagina a articolului dumitale singura fraza care se refera la sarcina electrica.
"Deci sarcina electrica este echivalenta cu un impuls care poate fi cedat (+) sau primit (-)"
Asadar asta este concluzia ce se desprinde din toata argumentarea matematica a dumitale. Ca sarcina electrica reprezinta echivalenta unui impuls. Eu ma asteptam la un enunt mai complicat asupra a ceeace reprezinta sarcina electrica. Fiindca am ramas cu ideea ca sarcina electrica ar fi sursa de acceleratie, iar sarcina elementara ar fi un motoras electric, care produce camp electric pulsatoriu. Dupa un domn profesor, sarcina electrica ar fi punctul de intalnire al spatiului fizic cu spatiul hiperbolic. Mie imi place cum sunt redactate articolele dumitale. Ai facut o treaba inginereasca de inalta clasa. Se vede ca ai un calculator performant, dar si un talent special de redactare. Ma gandesc ca ar trebui sa trimiti aceste articole la -academia.edu-, ca sa fie vazute de specialisti. Am vazut ca acolo si-au trimis articolele si Tudor Vasile si Nicolae Sfetcu si Mircea Pentia si altii.

princehansolo

Citat din: calahan din Martie 05, 2021, 12:16:43 AM
... Fiindca am ramas cu ideea ca sarcina electrica ar fi sursa de acceleratie, iar sarcina elementara ar fi un motoras electric, care produce camp electric pulsatoriu. Dupa un domn profesor, sarcina electrica ar fi punctul de intalnire al spatiului fizic cu spatiul hiperbolic. ...
Draga Calahan
Ai tu o explicatie (sau domnu' profesor pe care -l pomenesti) sa-ti sustina afirmatia : "sarcina elementara ar fi un motoras electric, care produce camp electric pulsatoriu"? SUna foarte hiperbolic, dar de unde energie pentru motorasul electric? Sau energia nu se mai conserva la functionarea motorasului? Nu cred ca vine energia asta din spatiul hiperbolic...
Toate-s vechi și noi sunt toate

Virgil

Citat din: calahan din Martie 05, 2021, 12:16:43 AM
Dl Virgil
Am gasit pe ultima pagina a articolului dumitale singura fraza care se refera la sarcina electrica.
"Deci sarcina electrica este echivalenta cu un impuls care poate fi cedat (+) sau primit (-)"
Asadar asta este concluzia ce se desprinde din toata argumentarea matematica a dumitale. Ca sarcina electrica reprezinta echivalenta unui impuls. Eu ma asteptam la un enunt mai complicat asupra a ceeace reprezinta sarcina electrica. Fiindca am ramas cu ideea ca sarcina electrica ar fi sursa de acceleratie, iar sarcina elementara ar fi un motoras electric, care produce camp electric pulsatoriu. Dupa un domn profesor, sarcina electrica ar fi punctul de intalnire al spatiului fizic cu spatiul hiperbolic. Mie imi place cum sunt redactate articolele dumitale. Ai facut o treaba inginereasca de inalta clasa. Se vede ca ai un calculator performant, dar si un talent special de redactare. Ma gandesc ca ar trebui sa trimiti aceste articole la -academia.edu-, ca sa fie vazute de specialisti. Am vazut ca acolo si-au trimis articolele si Tudor Vasile si Nicolae Sfetcu si Mircea Pentia si altii.
Am mai adaugat o noua relatie de calcul a sarcinii electrice in a doua jumatate a referatului expus aici.
https://drive.google.com/file/d/131AqPPjJoMegBH2G9k1RD_6jUW6MIvqr/view?usp=sharing

calahan

Dl. Virgil

Din acest articol mie mi-au placut vreo trei idei. Una este ideea ca ambele entitati produc aceleasi efecte. Sarcina la nivel microscopic si masa la nivel cosmic. Apoi spui ca formulele interactiunilor gravifica si electrica sunt foarte asemanatoare. Si a treia este ca ai avut asa o inspiratie sa scrii interactiunile astea, adica fortele respective, intro singura formula. Fapt ce poate sa insemne ca ai realizat unificarea celor doua tipuri de forte. Unificare care poate sa fie o treapta spre marea unificare. Acum si eu ca orice carcotas caut unde lipsesc virgule si cratime. Pe mine ma deranjeaza doar ca scrii R de la raza, in loc sa scrii  d de la distanta si niu rond, pe care il confund cu teta mic, in loc sa scrii f de la frecventa.  In colo totul este minunat.

Virgil

Mai intai iti multumesc pentru apreciere. Cat priveste felul cum scriu, este normal sa folosesc litera R cand este vorba despre raza unei orbite, si litera greceasca niu cand este vorba despre frecventele de oscilatie a undelor sau particulelor.
Ca tot vorbesti e unificare tin sa-ti reamintesc ca am un tabel cu peste 20 e relatii, care fac trecerea de la micro la macrocosmos pe care il poti vedea si aici;
https://drive.google.com/file/d/1NMrsgDkcQxr_HI56On0WUG5G28hcdSKn/view?usp=sharing

calahan

#10
Dl Virgil

Dumneata ai dreptate sa folosesti modul consacrat al notarilor cu r si cu niu. Dar eu m-am obijnuit cu alta notare, care mi se pare mai clara. Lucrarea dumitale nu este nici eseu filozofic, nici brosura de popularizare. Este un tratat, in care sunt urmarite consecintele unei ipoteze. Un tratat, izvorat din obsesia dumitale pentru similitudinea sistemelor macrocosmice cu cele microcosmice, care pare ca si o mica enciclopedie de astronomie. Dumneata astepti aprecieri critice asupra continutului teoretic. Aici imi pare rau ca te dezamagesc,  dar nu pot sa ma pronunt in nici un fel, fiindca nu pot sa cuprind continutul intreg al teoriei.  De asta spun ca trebuie sa il vada specialisti in domeniu, care sa se pronunte in cunostinta de cauza. De aceea ti-am pomenit de cativa savanti de ai nostri care au postat lucrari de specialitate pe -academia.edu-. Savantii acestia pare ca se iau la intrecere, care sa scrie mai mult. Dar dupa cum se vede din lucrarile lor, sunt doar compilatii. Dumnealor se straduiesc sa concentreze ideile existente in sistem si sa le sistematizeze, dupa diferite criterii. Dar se situeaza pe pozitia lui Newton. Nu vin cu nicio ipoteza, la care sa ii urmareasca consecintele, in cadrul sistemului teoretic al fizicii. De aceea si lucrarea dumitale imi pare o cutezanta, la fel ca lucrarea d-lui inginer. Dl inginer sustine foarte cutezator si argumenteaza simplu, ca nu exista unde in vid, ca lumina este substanta, ca are masa inerta de repaus, volum si densitate. Domn-profesor spune ca aceste idei ataca insasi bazele relativitatii. Care sustine ca lumina este unda si nu are masa de repaus. Si tot spune ca a submina relativitatea este un sacrilegiu. Iar de aici rezulta ca toate argumentarile dumnealui, toate formulele, sunt doar metafizica. Nu poate fi dovedit nimic si nu poate fi verificat experimental. 

Virgil

In munca de cercetare, totdeauna incepi de la ce se cunoaste si cauti cai noi de explorare a necunoscutului. Numai dupa un numar insemnat de tatonari, poti avea sansa sa gasesti ceva remarcabil. Daca nu, nu trebuie sa-ti para rau, pentru ca ti-ai ascutit mintea.
Toate legile naturii tin de metafizica, pentru ca desi nu sunt inscrise nicaieri, acestea conduc universul. Omul nu face decat sa le descopere si sa le descrie in cel mai simplu limbaj matematic, pentru ca si omul este un produs al legilor naturii.

calahan

Dl Virgil
Imi pare foarte frumos ce ai spus dumneta aici. Parca ar fi fraze dintrun eseu filozofic. Eu acum ma adresez dumitale ca la un specialist. Fiindca am vazut ca presupui existenta unui mecanism oscilant in sanul sistemelor cosmice, vreau sa imi spui ce crezi dumneata despre sintagma asta, care nici nu stiu de unde am retinut-o, ca -in vid nicio vibratie, numai translatie-. Si se argumenteaza pe undeva ca in vid nu poate functiona mecanismul undelor, care presupune transformarea succesiva a unei forme de energie in alta. Spune ca vidul cosmic, fiind necoeziv si inelastic, fara densitate masica si neinertial, nu poate sa functioneze mecanismul undelor. Asa ceva nu scrie in manuale si mie imi pare ceva original si foarte revolutionar.

Virgil

#13
Teoria mea spune altceva. Chiar as dori ca cineva sa ma contrazica cu argumente temeinice.https://drive.google.com/file/d/1ZbvWGfg3aMOn4uW41ymaaZnnoAlQ5BK4/view?usp=sharing
Deci fotonii sunt vibratii care se transmit prin vidul cosmic asemanator cu vibratiile care se transmit prin metale numai ca mediul este cu mult mai dens si mai subtil.

calahan

Dl Virgil

Trebuie sa imi cer scuze ca in momentul cand mi-a venit in minte intrebarea cu privire la mecanismul undelor, am uitat complet ca am vazut relatia dumitale din care rezulta densitatea gigantica a vidului. Densitatea gigantica a vidului asigura propagarea vibratiilor transversale ale luminii cu viteza luminii in vid egala cu c. Intr-un vid asa dens ar putea sa apara repulsiune intre atomii vidului, intre granulele spatiului. Repulsiune care ar genera o mare elasaticitate a vidului, care inpreuna cu inertia densitatii vidului, ar asigura functionarea mecanismului undelor in vid. Se pune totusi problema cum de sunt simultan in maxim si in minim ambele campuri ale undei e-m.? Cand ar trebui sa se nasca prin succesiune, unul din variatia celuilalt. Potrivit inductiei electromagnetice. Dar intrun vid asa dens mai este posibila translatia astrilor? Apoi se pune problema daca nivelul densitatii vidului este un nivel de referinta? Adica densitatea substantei este sub nivelul densitatii vidului, sau deasupra? Dupa cum spui dumneata, ca este comparabila cu densitatea metalelor, ar trebui sa inteleg ca densitatea substantei este mai mica decat densitatea vidului. Fiindca am retinut de undeva ca in metale viteza undelor e-m este mai mica decat in vid. Adica metalele ar fi mai afanate decat vidul. Nu stiu ce sa cred. Concluzia asta, rezultata din formule, frizeaza absurdul, sfideaza ratiunea omului obijnuit. Este comparabila cu concluzia d-lui Gheorghe A. care spune, nici mai mult nici mai putin, ca puterea nucleonului este de 915 megawati. Pai asa ceva este o elucubratie, mare mare, pe care mintea normala nu o poate accepta. Spune ca aceasta putere explica cenergia gigantica a masei de repaus. Un domn inginer m-a linistit, spunand ca a rezultat din cauza ca a folosit formulele din electrotehnica. Si la nivelul particulelor nucleare nu se mai pot folosi  formulele din electrotehnica. Acum se tot spune ca in nuclee exista forte tari. Atunci trebuie sa existe si puteri mari. Dar nu am citit in nicaieri de puterile particulelor nucleare si de formule speciale de calcul. Poate sunt secrete.