Interpretarea vectoriala a relatiei lui Einstein.

[calahan]

Virgil
Imi cer scuze ca nu am inteles exact despre ce este vorba. Asa am crezut fiindca imi pare ca ai scris mai sus raza primei orbite permise.

2. Electronul trebuie privit ca un mic giroscop, care poate avea sensul de rotatie spre dreapta sau spre stanga avand spinul +/- 1/2. In functie de sensul de rotatie, momentul magnetic, adica mgnetonul Bohr, poate fi orientat pe cele doua directii atunci cand un camp magnetic exterior actioneaza asupra electronului, motiv pentru care apar doua puncte distincte in experimentul Stern-Gerlach. In rest nu ma pot pronunta pentru ca nu am citit materialul respectiv, dar oricum nu pot spune ca sunt de acord cu acele mii de semiunde, si concluziile trase despre dimensiunile fotonilor.

Eu sunt de acord ca electronul poate fi privit ca un giroscop. Dar momentul magnetic nu poate avea o data sensul paralel cu nomentul cinetic si alta data antiparalel. Asa ceva nu pot sa inteleg si mi se pare absurd. Aceasta este doar o aparenta, reflectata de figura de la experimentul Stern-Gerlak, care este interpretata ca fiind doua tipuri de electroni. Acolo sunt doua sinusoide opuse. Si mie imi este foarte clar ca este datorita interactiunii, cu probabilitate egala, a semiundelor din unda stationara, bipolara a electronului, cu campul magnetic exterior. Si tot ce s-a tesut in jurul momentului magnetic de spin este doar metafizica. Dumneata, la nivelul microscopic sustii teoria oficiala din manuale. Fiindca nu are importanta in teoria sistemelor macroscopice. Dar si aici dumneata sustii ca toate sistemele macroscopice ar fi sisteme de oscilatori armonici. Dar din ce am retinut eu intrun sistem oscilator exista in permanenta transformarea unei forme de energia in alta, in mod succesiv. In sistemele dumitale care sunt energiile care se schimba succesiv una in cealalta? Vreau sa mai spun ca mie imi place modelul de rotor bipolar al electronului, fiindca prin analogie, pornind de la acest model este modelat nucleonul ca sistem de unde stationare de foarte mare amplitudine, format din 3680 de semiunde alternative, care se roteste pe cercul de raza nucleonului cu viteza  c/274 m/s. Dimensiunile nucleonului ar fi pe jumatate din dimensiunile electronului si fiecare unda din sistem ar avea masa unui electron. Pe acest model a gasit ca factorul gravific nuclear ar fi egal cu  8.eps,0  Si apoi a dedus ca rotorul greu al nucleonului se comporta ca un aspirator eteric centrifugal, care creeaza fluxul eteric de aspiratie al substantei. Adica avem o explicatia a mecanismului gravitatiei care pleaca de la dinamica nucleonilor. Ceeace mi se pare absolut original si nemaiintalnit.

[Virgil]

Momentul cinetic este al masei de rotatie a particulei, iar momentul magnetic este al cuantei care se propaga ca un val in jurul particulei. Intre unda si particula nu este o legatura rigida, astfel ca este posibil si momentul cinetic sa nu aiba aceiasi orientare cu momentul magnetic. "Aici fac o paranteza care nu are nimic cu microcosmosul dar reprezinta o curiozitate. In urma cercetarilor facute la polul nord cu ajutorul esantioanelor de gheata forata la adancimi de zeci de metri, s-a constatat ca polii magnetici ai Pamantului au avut ultima inversare a polilor  acum 786.000 de mii de ani."
Iata ca din exemplul meu daca schimbarea polaritatii campului magnetic se poate face la o planeta, fara sa se cunoasca cauzele, cu atat mai mult acest lucru se poate face la o particula elementara, astfel ca momentul magnetic sa se poata schimba in timp.

[calahan]

Virgil

dar oricum nu pot spune ca sunt de acord cu acele mii de semiunde, si concluziile trase despre dimensiunile fotonilor.

Pai daca asa spun formulele. Putem sa nu admitem logica formulelor? Ar trebui sa avem niste motive temeinice ca sa respingem acele formule. Daca totusi sunt corecte matematic, ar trebui demonstrat (argumentat) ca sunt metafizice si fara legatura cu realitatea fenomenelor fizice. Chiar un profesoras de fizica, m-a lamurit, in urma cu mult timp, ca daca nu se dovedeste ca formulele ar fi false si gresite, inseamna ca sunt adevarate si valide. Dupa dumnealui, ce spun formulele este sfant. Acum legat de ultimul mesaj, ar trebui sa inteleg ca electronul este format din cel putin doua straturi concentrice care se pot misca independent unul fata de celalalt. In miezul central ar fi concentrata masa electronului, iar in stratul exterior, in coaja, ar fi concentrata sarcina electrica. Si acest strat exterior, ar putea sa se miste fie in acelasi sens cu stratul interior, fie in sens contrar. Si aceasta situatie ar face sa apara electroni cu momente magnetice diferite. Uni ar avea momentul magnetic paralel cu momentul cinetic si altii ar avea momentul magnetic antiparalel cu momentul cinetic. Nu pot sa imi imaginez un astfel de model. Si am mai retinut o idee, nu stiu de unde. Ca la nivelul particulelor elementare, din cauza campului electric, de intensitati gigantice, nu poate functiona simetria sferica, si functioneaza doar simetria cilindrica. Si vreau sa spun ca am gasit pe site-ul -scientia- un articol in care se spune ca niste cercetatori, au facut experiente de mare precizie, din care rezulta ca electronul este perfect sferic. Asa ceva ma deruteaza de tot.

[Virgil]

Virgil

dar oricum nu pot spune ca sunt de acord cu acele mii de semiunde, si concluziile trase despre dimensiunile fotonilor.

Pai daca asa spun formulele. Putem sa nu admitem logica formulelor? Ar trebui sa avem niste motive temeinice ca sa respingem acele formule. Daca totusi sunt corecte matematic, ar trebui demonstrat (argumentat) ca sunt metafizice si fara legatura cu realitatea fenomenelor fizice. Chiar un profesoras de fizica, m-a lamurit, in urma cu mult timp, ca daca nu se dovedeste ca formulele ar fi false si gresite, inseamna ca sunt adevarate si valide. Dupa dumnealui, ce spun formulele este sfant. Acum legat de ultimul mesaj, ar trebui sa inteleg ca electronul este format din cel putin doua straturi concentrice care se pot misca independent unul fata de celalalt. In miezul central ar fi concentrata masa electronului, iar in stratul exterior, in coaja, ar fi concentrata sarcina electrica. Si acest strat exterior, ar putea sa se miste fie in acelasi sens cu stratul interior, fie in sens contrar. Si aceasta situatie ar face sa apara electroni cu momente magnetice diferite. Uni ar avea momentul magnetic paralel cu momentul cinetic si altii ar avea momentul magnetic antiparalel cu momentul cinetic. Nu pot sa imi imaginez un astfel de model. Si am mai retinut o idee, nu stiu de unde. Ca la nivelul particulelor elementare, din cauza campului electric, de intensitati gigantice, nu poate functiona simetria sferica, si functioneaza doar simetria cilindrica. Si vreau sa spun ca am gasit pe site-ul -scientia- un articol in care se spune ca niste cercetatori, au facut experiente de mare precizie, din care rezulta ca electronul este perfect sferic. Asa ceva ma deruteaza de tot.

Eu nu pot comenta niste relatii matematice pe care nici nu le-am vazut, si nu stiu cum s-a ajuns la ele.
Cat despre electron, acesta nu are doua parti materiale, ci una singura generatoare de camp electric, magnetic, camp al fortelor slabe, si poate chiar si camp al fortelor tari, din moment ce este inplicat in reactia de captura beta de catre proton. Insa din analiza vectoriala aratata aici se poate trage concluzia ca in jurul electronilor se regasesc fotonii care ii imprima energia cinetica a acestuia, si cred ca si momentul magnetic, asa cum am aratat eu in referatul prezentat.

[calahan]

Virgil

Eu nu pot comenta niste relatii matematice pe care nici nu le-am vazut, si nu stiu cum s-a ajuns la ele.

Asta inseamna ca nici nu ai citit pdf-ul cu disectia lui h, pe care l-am postat. Formulele sunt acolo si sunt arhicunoscute. Eu sunt convins ca dumneata stapanesti mult mai bine decat mine formulele. Pai daca am U*I*T_fae, care este clar ca este energia unei singure lungimi de unda si aceasta energie este inmultita cu factorul electric k, si rezulta toata energia fotonului gama electronic, nu in seamna (nu rezulta in mod logic) ca factorul  k este numarul de unde componente ale fotonului gama electronic? Si daca este doar un numar inseamna ca este adimensional. k fiind adimensional, il face adimensional si pe epsilon,0.

Cat despre electron, acesta nu are doua parti materiale, ci una singura generatoare de camp electric, magnetic, camp al fortelor slabe, si poate chiar si camp al fortelor tari,

Dar aici uite ce spuneai.

Momentul cinetic este al masei de rotatie a particulei, iar momentul magnetic este al cuantei care se propaga ca un val in jurul particulei. Intre unda si particula nu este o legatura rigida, astfel ca este posibil si momentul cinetic sa nu aiba aceiasi orientare cu momentul magnetic.

[Virgil]

Fotonul are masa de repaus zero, deci nu este partea materiala a particulei. Dualismul unda-corpuscul tocmai in asta consta, asa cum am demonstrat in articolul meu in jurul particulei materiale caracterizata de masa de repaus, atunci cand se misca cu o anumita viteza, i se asociaza fotonii proveniti din accelerarea particulei, obtinandu-se ansamblul dual unda-particula, cu denumirea de electron accelerat. Trebuie sa mentionez ca atunci cand o particula se afla in repaus, ea nu poate fi detectata in nici un fel, deoarece impulsul ei este zero.
Daca privesti cu atentie  poza din referat, se vede clar ca fotonul se propaga pe o elicoida in jurul particulei materiale, iar sensul de propagare poate fi spre dreapta sau spre stanga, in functie de pozitia pe care o are vectorul C in cadranul cercului trigonometric, asa ca momentul cinetic daca are o orientare in sensul pozitiv pe axa X, pe cand sensul de propagare al fotonilor care ne da momentul magnetic, poate avea doua orientari diferite, spre stanga sau dreapta,  proiectia momentului magnetic pe momentul cinetic va avea doua orientari distincte.

[calahan]

Virgil

Fotonul are masa de repaus zero,

Asta este teoria oficiala. Dar nu este asa. Cand spui de ceva ca are masa zero, inseamna ca nu exista. Asta este cazul eterului, care daca este inponderabil si deci insesizabil, inseamna ca nu exista. Dar cand se refera la foton, vrea sa spuna ca fotonul este numai in miscare. Si in miscare fiind are masa ca orice particula. Nu exista particula fara de masa. Asa spun si formulele. Fiindca avem ca  W_f=h*f_f=m_f*c². In cazul fotonului gama electronic avem  W_fae=h*f_fae=m_fae*c²=m_e*c².
Daca privesc poza din referat, eu vad ca particula dumitale este cilindrica si se roteste in jurul unei axe paralele cu directia de miscare. Pe suprafata laterala a cilindrului se misca elicoidal fotonul, fara de masa, care ii transfera particulei impuls si o accelereaza fara sa ii creasca cumva masa. Pai eu am inteles de undeva ca masa particulelor accelerate spre viteze luminice, ar creste tocmai pe seama masei fotonilor din campul accelerator, adsorbiti pe particule. Idea cu particula cilindrica este oarecum apropiata de ideea rotorului bipolar, care prin rotatie foarte rapida, genereaza un cilindru.

[Virgil]

Cilindrul desenat sugereaza doar ca este vorba de o elice cilindrica. Particula este  un punct care se deplaseaza pe axa o'X', in timp ce fotonii acceleratori se propaga cu viteza luminii descriind o elicoida.
In ce priveste masa fotonilor, este doar o echivalenta energetica conform relatiei mc^2=h.niu ;
Din aceasta relatie rezulta o masa teoretica,  m=h.niu/c^2 ; nicidecum o masa reala a fotonului.
Faptul ca se spune ca o particula relativista capata  masa in timpul accelerarii este doar consecinta unei cresteri energetice, nicidecum o crestere de substanta. Dupa cum rezulta si din teoria mea pe masura ce particula este accelerata numarul fotonilor absorbiti se indesesc pe elicoida frecventa lor se insumeaza dand nastere la o centura fotonica de energie din care rezulta prin  echivalenta cu masa relativista conform relatiei de mai sus. Dar aceasta echivalenta teoretica nu inseamna identitate cu o masa reala.
Nu este vorba de rotor bipolar sau alte asemanari de acest gen.

[calahan]

Virgil

Particula este  un punct care se deplaseaza pe axa o'X', in timp ce fotonii acceleratori se propaga cu viteza luminii descriind o elicoida.

Deci dumneata admiti, ca la nivelul particulelor elementare, ar mai functiona modelul punctiform, sferic. Adica ar mai functiona simetria sferica. Eu am inteles ca asa ceva nu mai este posibil, din cauza intensitatii gigantice a campului electric. Din care cauza, la nivelul particulelor elementare ar functiona doar simetria cilindrica.  De aia am crezut ca particula dumitale ar fi cilindrica.

Din aceasta relatie rezulta o masa teoretica,  m=h.niu/c^2 ; nicidecum o masa reala a fotonului.

Deci dupa dumneata formula asta este doar o relatie metafizica, fara de legatura cu realitatea fizica.
Dupa dumneata, nu este o crestere reala a masei particulelor accelerate, ci corespunde doar unei cresteri a energiei in centura energetica din jurul particulei.
Dl inginer, dar ce dumnezeu este energia asta de este echivalenta cu o masa?

Nu este vorba de rotor bipolar sau alte asemanari de acest gen.

Eu am inteles ca ideea de unda stationara, bipolara, de foarte mare amplitudine, (asemanatoare cu un rotor bipolar) rezulta imediat de la inpartirea lungimii de unda a fotonului gama electronic, contractata in mediul atomic de 137 de ori, la 2*pi. Cand rezulta raza clasica a electronului egala cu 2,81743*10^-15 m. Dar dumneata nu ai vrut de loc sa faci socoteala asta, care spune clar ca fotonul gama electronic, se propaga cu viteza  c/137 m/s pe cercul de raza electronului. Eu zic ca asta este fizica reala, nu metafizica.

[Virgil]

Virgil

Particula este  un punct care se deplaseaza pe axa o'X', in timp ce fotonii acceleratori se propaga cu viteza luminii descriind o elicoida.

Deci dumneata admiti, ca la nivelul particulelor elementare, ar mai functiona modelul punctiform, sferic. Adica ar mai functiona simetria sferica. Eu am inteles ca asa ceva nu mai este posibil, din cauza intensitatii gigantice a campului electric. Din care cauza, la nivelul particulelor elementare ar functiona doar simetria cilindrica.  De aia am crezut ca particula dumitale ar fi cilindrica.

Din aceasta relatie rezulta o masa teoretica,  m=h.niu/c^2 ; nicidecum o masa reala a fotonului.

Deci dupa dumneata formula asta este doar o relatie metafizica, fara de legatura cu realitatea fizica.
Dupa dumneata, nu este o crestere reala a masei particulelor accelerate, ci corespunde doar unei cresteri a energiei in centura energetica din jurul particulei.
Dl inginer, dar ce dumnezeu este energia asta de este echivalenta cu o masa?

Nu este vorba de rotor bipolar sau alte asemanari de acest gen.

Eu am inteles ca ideea de unda stationara, bipolara, de foarte mare amplitudine, (asemanatoare cu un rotor bipolar) rezulta imediat de la inpartirea lungimii de unda a fotonului gama electronic, contractata in mediul atomic de 137 de ori, la 2*pi. Cand rezulta raza clasica a electronului egala cu 2,81743*10^-15 m. Dar dumneata nu ai vrut de loc sa faci socoteala asta, care spune clar ca fotonul gama electronic, se propaga cu viteza  c/137 m/s pe cercul de raza electronului. Eu zic ca asta este fizica reala, nu metafizica.

1. Cred ca nu ai inteles corect raspunsul meu. Pe poza aceia particula este in punctul O'', aceasta nu exclude ca particula sa nu ocupe un volum fizic cu tot ce decurge de aici ca raza, simetrie sferica, volum, spin, sarcina, masa, moment cinetic, moment magnetic, sarcina leptonica, etc.
2. De ce numesti o relatie matematica drept o relatie metafizica de parca am ajuns intr-o lume mistica?  Masa relativista reprezinta efectul fizic pe care il produce energia acumulata prin cresterea vitezei particulei la nivele apropiate de viteza luminii prin absorbtia fotonilor, comparabil cu efectul fizic a aceleiasi particule aflata la viteze mult mai mici decat viteza luminii.
3. Energia nu este echivalenta cu o masa, ci este echivalenta cu masa relativista inmultita cu patratul vitezei luminii. Uneori se intelege de la sine ca trebuie facuta aceasta operatie.
4. Raza electronului este data de aceasta relatie, si am facut-o si eu in lucrarea privind similitudinea sistemelor micro si macrocosmice, nu este o noutate, dar are o alta interpretare pe care am dat-o in alta lucrare de a mea numita constante cosmice universale, pe care nu am expus-o aici inca. Eu consider ca mediul electromagnetic nu este totuna cu mediul gravitational, desi ambele se regasesc suprapuse in acelasi spatiu fizic, avand aceiasi densitate dar module de elasticitate diferite.

[calahan]

Virgil
Sa inteleg ca dumneata respingi ideea asta care afirma inposibilitatea simetriei sferice la nivelul particulelor elementare. Si atunci sustii modelul granulelor sferice punctiforme compacte, al particulelor  elementare, din care emana campurile fizice. Eu m-am infectat cu ideea ca ceeace numim campuri fizice ar fi circulatii intense ale acelui mediu inponderabil, pe care relativitatea il respinge. Si de aceea nu ar putea sa existe circulatii ale campurilor, prin niste granule rigide compacte. Deci dumneata spui ca in punctul O este doar centrul particulei. In jurul acelui centru s-ar intinde structura de masa si aceea de sarcina si de moment magnetic s.a. Dar structura asta, care ocupa volum in jurul centrului, dupa cum spui dumneata, are doar o simetrie sferica. Altfel nu se poate.
Dupa mine matematica este doar metafizica, fiindca formulele si modelele matematice, nu au nicio legatura cu fizica, nu produc niciun efect fizic. De aceea zic ca o formula care nu reflecta realitatea fizica, este metafizica. In ce priveste masa echivalenta cu energia, dumneata sustii punctul de vedere oficial relativist. Eu am inteles dintrun fisier ca intotdeauna energia este data de produsul dintre o presiune si un volum  W=p*V. In aceasta relatie esenta fizica este presiunea, fiindca doar presiunea p produce efecte fizice. Volumul V este este geometrie, este abstractiune matematica si nu produce niciun efect fizic si de aceea este metafizic. In energia asta relativista, care este presiunea si care este volumul, implicate cumva in dinamica particulei si care ar putea fi echivalate cu o masa? Mie mi s-a parut simplu de inteles ca electronul este rotorul bipolar al undei stationare de mare amplitudine, fiindca formula momentului magnetic si a celui cinetic, arata ca h-ul este distribuit (inpartit) la 2*pi. Adica este distribuit pe un cerc de raza electronului. Si figura care apare in experimentul Stern-Gerlach, pare sa reflecte aceasta. Vreau sa vad care este interpretarea dumitale pentru raza electronului.   

[Virgil]

Virgil
Sa inteleg ca dumneata respingi ideea asta care afirma inposibilitatea simetriei sferice la nivelul particulelor elementare. Si atunci sustii modelul granulelor sferice punctiforme compacte, al particulelor  elementare, din care emana campurile fizice. Eu m-am infectat cu ideea ca ceeace numim campuri fizice ar fi circulatii intense ale acelui mediu inponderabil, pe care relativitatea il respinge. Si de aceea nu ar putea sa existe circulatii ale campurilor, prin niste granule rigide compacte. Deci dumneata spui ca in punctul O este doar centrul particulei. In jurul acelui centru s-ar intinde structura de masa si aceea de sarcina si de moment magnetic s.a. Dar structura asta, care ocupa volum in jurul centrului, dupa cum spui dumneata, are doar o simetrie sferica. Altfel nu se poate.
Dupa mine matematica este doar metafizica, fiindca formulele si modelele matematice, nu au nicio legatura cu fizica, nu produc niciun efect fizic. De aceea zic ca o formula care nu reflecta realitatea fizica, este metafizica. In ce priveste masa echivalenta cu energia, dumneata sustii punctul de vedere oficial relativist. Eu am inteles dintrun fisier ca intotdeauna energia este data de produsul dintre o presiune si un volum  W=p*V. In aceasta relatie esenta fizica este presiunea, fiindca doar presiunea p produce efecte fizice. Volumul V este este geometrie, este abstractiune matematica si nu produce niciun efect fizic si de aceea este metafizic. In energia asta relativista, care este presiunea si care este volumul, implicate cumva in dinamica particulei si care ar putea fi echivalate cu o masa? Mie mi s-a parut simplu de inteles ca electronul este rotorul bipolar al undei stationare de mare amplitudine, fiindca formula momentului magnetic si a celui cinetic, arata ca h-ul este distribuit (inpartit) la 2*pi. Adica este distribuit pe un cerc de raza electronului. Si figura care apare in experimentul Stern-Gerlach, pare sa reflecte aceasta. Vreau sa vad care este interpretarea dumitale pentru raza electronului.

1. Nu resping ideia vreunei simetrii ale particulei, deoarece momentul cinetic presupune existenta unei axe de rotatie, la fel si momentul magnetic, in timp ce campul electric are o simetrie sferica, deci sunt mai multe forme de simetrie a particulelor.
2. Relatia de calcul a razei electronului este; notam; r -raza electron.  L- lungimea de unda a cuantei electronului.   Z=c/v1; in care c este viteza luminii, si v1 este viteza electronului la atomul de hidrogen aflat in starea fundamentala.
r=L/2pi.Z ; deci r=2.426.10^-12/2pi.137=2.817.10^-15[m];
Deci in aceasta relatie numarul Z este coeficientul de contractie al spatiului pentru electron, si nu are nici o legatura cu epsilon este echivalent cu o densitate liniara de masa..

[calahan]

Virgil
Deci dupa dumneata inversul lui alfa este coeficientul de contractie al spatiului, in conditiile densitatii energetice gigantice a spatiului atomic. Si atunci raza care rezulta nu este a cercului pe care se propaga unda stationara de mare amplitudine. Si atunci inseamna ca nici nu exista o unda stationara de mare amplitudine. Fiindca fotonul gama electronic ar fi doar o singura unda. Eu eram convins de lucrurile astea, fiindca erau insotite de o argumentare matematica destul de simpla si accesibila. Care cat am putut eu sa imi dau seama, mi s-a parut corecta. Si atunci ramane ca electronul este o biluta rigida, compacta, fara vreo structura dinamica interna proprie. Asta este chiar modelul fizicii oficiale. In legatura cu densitatea de masa, mi-am adus aminte ce mi-a spus domnul de chimie. Si dumnealui, ca si dumneata sustine acum, de o data, ca densitatea masei nu are nicio legatura cu inductia magnetica. Desi credeam ca sustine hotarat teoria asta din fisiere, mi-a spus clar ca densitatea masei, inertia, masa inerta si gravifica si energia cinetica, sunt toate date de bozonii hygs. Care s-a dovedit cu siguranta ca exista, prin experimente la energii inalte. Dumnealui m-a uimit si cu alte idei foarte bizare. Sustine sus si tare ca trebuie postulat ca circulatia campului electric are loc la viteze superluminice. Spatiul nostru, universul nostru, este in centrul unui hiperspatiu, in care viteza luminii  c  este cea mai mica, corespunzand repausului din hiperspatiu. In hiperspatiu este doar circulatia campului electric. In spatiul nostru viteza luminii este doar in circulatia campului magnetic. Substanta ar fi aparut la intalnirea campului magnetic cu cel electric in structura luminii. Zice ca admitanta vidului este de fapt diferenta dintre cea mai mica viteza din hiperspatiu si viteza luminii. Nu stiu de unde ii vin ideile astea. Fiindca spunea ca pana nu iese la pensie, nu are timp de pierdut pe internet.

[Virgil]

Prea le amestecati ca nu mai intelege omul nimic. Eu nu am spun de contractia universului ci ca Z ar putea juca rolul unui coeficient de contractie in cazul electronului, desi ar mai putea exista si alte interpretari pe care nu le mai arat aici.

[calahan]

Virgil

Eu nu am spun de contractia universului ci

De unde ai scos ideea asta cu contractia universului. Nu am avut asa ceva in minte si nu am scris. Eu am insirat asa la inspiratie niste idei, care mi le-am amintit, ale unui domn profesor, care a devenit deodata mare relativist si spune ca toate ecuatile relativiste se pot pune in format hiperbolic. Si atunci toate ecuatile fizicii se pun in format hiperbolic. Si aceste ecuatii ar scrie de fapt legile fizicii in hiperspatiu. Eu nu cred de loc asa ceva. Dupa mine relativitatea este metafizica curata.  Dar nici nu pot sa inteleg ceva din relativitate. Doar ca dl chimist ii da intruna, ca toate predictiile relativiste s-au testat, s-au verificat si s-au adeverit.  Am vazut undeva pe un forum, cineva spunea hotarat ca fotonul contrazice in permanenta predictiile relativitatii. Ca are lungime si volum si masa, ca are aceeasi frecventa si cand merge mai incet si cand merge mai repede. Si ca este contractat la viteze mai mici decat c. Ca are acelasi cesornic si la viteza luminii si la viteze mult mai mici. Eu am spus doar ca in hiperspatiu se postuleaza ca circulatia campului electric are viteza mult mai mare decat c. Iar in spatiul nostru cea mai mare viteza c, o are doar circulatia campului magnetic. Asa am retinut.