Welcome, Guest. Please login or register.

Autor Subiect: EINSTEIN si HUBBLE  (Citit de 2224 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline A..Mot

  • Junior
  • **
  • Mesaje postate: 104
  • Popularitate: +0/-7
Re: EINSTEIN si HUBBLE
« Răspuns #45 : August 30, 2020, 12:45:00 p.m. »
1) Cred ca inseamna 6
----+-- nu înseamnă nimic atâta timp cât nu am dat o convenție din care să rezulte efectiv ce-ar putea însemna... ???
Dacă convenția ar fi - înseamnă o dată negativ și + înseamnă o dată pozitiv , atunci rezultă -6+1=-5.Ce alte convenții am mai putea face în acest caz?
si daca ai rezolvat singur testul meu te felicit dar cred ca ai gasit ceva pe net si poate chiar pe aici ca oi mai fi postat ceva despre si nu mai tin minte iar voi cei de pe aici nu aveti pic de corectitudine in voi adica din punct de vedere al caraterului si fairplayului sunteti mainati de orgoliu pueril si de complexe din trecut, ce sa spun....
Eu am spus la nimereală 1=1 , 2=2 , 3=3 și tu ai spus că e corect.... ???
Deoarece tu nu ai pus virgule între acele înșiruiri de simboluri - = -     --=--     ---=--- , atunci am putea conveni
că într-un sistem de numerație în baza 3 este vorba 10201    11211    1112111... ???
Ce alte convenți am putea face în acest caz? ???
2. Nu stiu um este, dar In schema mea ipotetica bazata de legea lui Hubble asa pare a fi.[1]
Atunci dau drumyul la continuare
Dacă tu crezi că Universul este o sferă , atunci cât de mare poate fi raza Universului? ???
« Ultima Modificare: August 30, 2020, 01:12:04 p.m. de Iulian »

Offline atanasu

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 1741
  • Popularitate: +17/-173
Re: EINSTEIN si HUBBLE
« Răspuns #46 : August 30, 2020, 02:19:16 p.m. »
Au fost cate 5 blancuri pe post de separatori adica ei repezentau virgula, puteam folosi si un alt semn . Un asemenea limbaj fara metalimbaj se construieste pe masura ce nu apar contradictii, dar nu asta este scopul acestui topic . Daca esti interesat dupa ce termin cu firul acesta voi reveni la lincos care m-a interesat si pe mine. dupa cum ti-am spus destul ca sa-l redescoper eea ce in teoria limbajelor fara metalimbaj neste o dvada a consistentri acesuia .O sa explic si asta dar nu vreau sa-mi poloez char eu fiul :)

Raza universului este data pe wiki si am dat-o si in [1].Sa nu revenim pe ce se stie. D=93 miliarde ani lumina(28.5 Gpc)
« Ultima Modificare: August 30, 2020, 06:36:28 p.m. de atanasu »

Offline atanasu

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 1741
  • Popularitate: +17/-173
Re: EINSTEIN si HUBBLE
« Răspuns #47 : August 30, 2020, 02:35:30 p.m. »
Am avut dreptate, acum cativa ani adica in 2015 am prezentat cateva elemente din limbajul intergalatic pomenit  asa ca ai avut de unde sa te inspiri dar voi astia mai bine va bagati unghia in gat ca o pasarica nu stiu care, se pare ca pitigoiul  decat sa recunosteti ca luati  vre-o idee de la cineva . Dar nu conteaza caci cine face se vede ca si ce a facut si cine doar comenteaza se vede la fel foarte bine. :)
« Ultima Modificare: August 30, 2020, 06:28:57 p.m. de atanasu »

Offline A..Mot

  • Junior
  • **
  • Mesaje postate: 104
  • Popularitate: +0/-7
Re: EINSTEIN si HUBBLE
« Răspuns #48 : August 31, 2020, 07:40:04 a.m. »
Au fost cate 5 blancuri pe post de separatori adica ei repezentau virgula, puteam folosi si un alt semn . Un asemenea limbaj fara metalimbaj se construieste pe masura ce nu apar contradictii, dar nu asta este scopul acestui topic . Daca esti interesat dupa ce termin cu firul acesta voi reveni la lincos care m-a interesat si pe mine. dupa cum ti-am spus destul ca sa-l redescoper eea ce in teoria limbajelor fara metalimbaj neste o dvada a consistentri acesuia .O sa explic si asta dar nu vreau sa-mi poloez char eu fiul :)
Dacă facem convenția că un blanc este numărul zero , - este numărul 1 și = este numărul 2 , atunci - = -     --=--     ---=--- înseamnă 102010000011211000001112111  ??? ??? ???
Nu cred că se poate construi un limbaj fără metalimbaj deoarece un limbaj ar putea însemna orice....Să zicem că tu ești un extraterestru și ajungând pe Terra scrii pe o hârtie tot felul de semne și i-o dai unui pământean să dea un răspuns , atunci ce ar putea răspunde pământeanul?
Te rog frumos deschide imediat un subiect referitor la limabaje...Sunt foarte interesat!
Raza universului este data pe wiki si am dat-o si in [1].Sa nu revenim pe ce se stie. D=93 miliarde ani lumina(28.5 Gpc)
De ce ai deschis acest subiect dacă tu nu vii de la zero cu ideile tale în ceea ce privește ENSTEIN și HUBBLE?  ???
Universul nu este tot una cu Universul observabil....  ??? Eu nu cred că raza Universului este de numai 93 Giga ani-lumină...  ??? Deocamdată poate că raza Universului observabil este de 93 Giga ani-lumină...
Ce spune Einstein , ce spune Hubble și ce spui tu ar trebui să analizăm până vedem cine spune Adevărul și cine nu... ???
« Ultima Modificare: August 31, 2020, 07:42:02 a.m. de Iulian »

Offline atanasu

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 1741
  • Popularitate: +17/-173
Re: EINSTEIN si HUBBLE
« Răspuns #49 : August 31, 2020, 08:45:25 a.m. »
Ma bucur ca te intereseaza dar am mai incercat asta vezi la METI si la SETI, dar nimeni nu a fost interesat si ca sa ma aflu in treaba in pustiu cu rezultatele mele originale si sunt singurul care are asa ceva inafara de doi zgubilitici unul perpetuum mobilist si altul o culme a psihedeicelor iar cat sunt de inteles si de apreciat o arata punctajul primit cu putine plusuri si banarile cu care am fost gratulat. Voi reveni la tema numita SETI si limbajul aferent dupa ce termin problema de care ma ocup acum ca o finalizare a indelungatei munci de documentare si analiza  dusa pe firul[1], munca  despre care recunosc ca m-a complimentat initiatorul firului (dl Mircea Hodor)  care mi l-a lasat atunci, ca sa zic asa, mie in grija problema Big Bangului spunand ca am facut aproape o teza de doctorat si eu am spus ca pentru o teza sunt necesare mai multe elemente originale decat am strecurat eu acolo dar acum  doresc sa inchei subiectul prezentand si elemente originale obtiinute in timpul analizelor  si meditatiilor  de atunci. Asadar voi continua cu pct b) daca nu se opune careva...:)
« Ultima Modificare: August 31, 2020, 09:28:43 a.m. de atanasu »

Offline atanasu

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 1741
  • Popularitate: +17/-173
Re: EINSTEIN si HUBBLE
« Răspuns #50 : August 31, 2020, 09:45:06 a.m. »
                                                         continuare
b) A existat un Big Bang(BB) acum T ani si galaxiile de atunci se misca rectiliniu indepartandu-se de punctul O unde ar fi fost BB, viteza luminii este finita si egala cu c adica semnalele luminoase care sunt masurate de un Hubble nu se transmit instantaneu ci intr-un anume timp de la o galaxie la observaorul de pe Pamant, adica galaxia noastra

Vom folosi schita anterioara adaptata situatiei introducand niste coeficienti si anume cw=w/c, cvi=vi/w,
deplasarea spre rosu care permite masuraea vitezei de recesiune vi este z=vi/c=cwxcv.
Atentionez ca nu intentionez sa intru in polemici sterile,de tipul care este mai “dastept” si tot ce prezint este verificat si trebuie luat ca atare. Putem discuta despre consecinte si ipoteze dar nu despre calculele destul de simple fizico-geometrice facute de mine. Desigur ca la a)  se veifica usor si cine are indoieli sa se apuce si sa faca el geometria necesara si daca are nelamuriri sa ma intrebe .

Asadar avem in continuare unghiul alfai cu vortexu in O unde este inceputul fenomenului, miscarea pe razele din O(OGi, OP) este uniforma cu viteza w si viteza cu care se deplaseaza galaxiile fata de Pamnant este vi urmarind variatia ei cu distanta GiP .

Precizam ca la momentul t=0 galaxia noastra P este la o distanta de wdt de punctul P1punctul P unde se afla in ipoteza vitezei infinite a semnalului luminos sosit pe pamant) asa ca putem preciza ca pe linia(raza) O*P1*P avem OP=OP1+P1P=wT+wdt.
Intervalul dt sa-l notam cu t acesta fiind durata in care lumina a parcurs spatiul GiP adica t=GiP/c

In triunghiul OGiPcare nu mai este isoscel, respectiv care uneste punctele O,Gi(la momentul T) si P la momentul T+dt =T+t, apare triunghiul GiP1P, unde OP1=wT, OP=w(T+t) adica P1P=wt iar GiP=ct si  in care unghiurile acestuia necesare calculului sunt beta1(unghiul GiPP1) si beta2(unghiul PGiP1

Exista relatiile: vi=2wsin(alfai/2)cos(beta2)=cvxw unde cv= 2sin(alfai/2)cos(beta2)

Dupa cateva calcule geometrice se obtine relatia:

vi=GiPxH1/Tp unde am numit H1/Tp pseudoconstanta Hubble.

si unde H1={2sin(alfai/2)cos(beta2)[sin(beta1)/(2sin(alfai/2) + sin(beta2)}/cos(alfai/2)

In continuare vom discuta semnificatia acestei relatii.

                        va continua

Offline A..Mot

  • Junior
  • **
  • Mesaje postate: 104
  • Popularitate: +0/-7
Re: EINSTEIN si HUBBLE
« Răspuns #51 : August 31, 2020, 01:10:48 p.m. »
                                                         continuare
b) A existat un Big Bang(BB) acum T ani si galaxiile de atunci se misca rectiliniu indepartandu-se de punctul O unde ar fi fost BB,....
Dacă vrei să elaborezi o nouă teorie de creare a Universului atunci te rog frumos să expui afirmațiile tale pe rând....deoarece văd că tu faci aceste afirmații fără a da niște detalii... ???
Nu-nțeleg! ??? Vrei să spui că galaxiile s-au format odată cu "big-bang"?Dacă da , atunci ce se află acum în spațiul dintre galaxii și punctul "O"?Cât de mare este acest spațiu dintre galaxii și punctul "O"?Unde crezi tu că se află punctul "O"?   ???
« Ultima Modificare: August 31, 2020, 01:12:31 p.m. de Iulian »

Offline atanasu

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 1741
  • Popularitate: +17/-173
Re: EINSTEIN si HUBBLE
« Răspuns #52 : August 31, 2020, 01:54:18 p.m. »
Nu vreau sa fac asta. Este un model simplist geometric la care in cazul vitezei luminii infinite se obtine exact legea lui Hubble si in situatia mai corect considerata b) se obtine ceva ce in opinia mea este o pseudolege a lui Hubble care depinde de niste parametrii si despre care discut in continuare dar grabit ca intotdeauna vrei sa arzi etape si eu nu marsez la asa ceva. Ai putintica rabdare mon cher :)

Offline atanasu

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 1741
  • Popularitate: +17/-173
Re: EINSTEIN si HUBBLE
« Răspuns #53 : August 31, 2020, 04:12:27 p.m. »
Iulian intrebi: "Vrei să spui că galaxiile s-au format odată cu "big-bang"?Dacă da , atunci ce se află acum în spațiul dintre galaxii și punctul "O"?Cât de mare este acest spațiu dintre galaxii și punctul "O"?Unde crezi tu că se află punctul "O"?

In schema cosmologica utilizata pentru aceasta discutie, exista o masuratoare a lui Hubble(1929) repetata si verificata de atunci de n ori marindu-se precizia determinarii atat a distantei dintre galaxii cat si a redshiftului adica a raportului vi/c respectiv a vitezei de indepartare a galaxiilor Gi.
Evident ca Hubble a masurat mai intai pe cele mai apropiate si de aceea in discutia pe care o sa o fac va exista si acest aspect.
Eu doar am incercat sa gasesc o schema cinematica a evolutiei in timp a Universului de la momentul sau initial si dintr-o pozitie initiala care sa ma conduca in mod corect in rport de schema la o situatie prezenta.
Daca viteza luminii  ar fi infinita sau daca galaxiile ar fi atat de apropiate incat sa nu conteze o defazare in fenomenului observat  conform   schemei de tip b),  adica unghiul alfai sa fie foarte mic atunci am aratat  ca formula de tip Hubble rezulta si in mod teoretic si deci ma voi astepta sa o regasesc daca voi face masuratorile facute de Hubble care, nu stim noi daca nu s-a asteptat la asa ceva, cum s-ar fi asteptat un Lemaitre sau un Friedmann inaintea lui.[1]
Am urmrit in formula data la punctul b) cum variaza valoarea lui H1 care in cazul vitezei infinite pentru lumina sau a unghiului infinit mic pentru alfai ar trebui sa conduca la schema de tip a) .
Am obtinut urmatorele rezultate:
1) pentru valori foarte mici ale lui alfai si pana la un raport w/c =0.2 adica o viteza de indepatare de vortexul  O de pana la 60000km/sec H1=1 si deci legea lui Hubble este consitenta cu masuratorile;
2) odata ce w creste chiar daca unghiul alfai ramane mic, H1 scade sub unu astfel ca de exemplu la w=150000 km/sec constanta Hubble scade la jumatate(H1=.5);
3) In domeniiul vitezelor mai mici pentru w adica sub 30000km/se - 60000km/sec , H1 se mentine apropiat de 1 daca si unghiul  alfai este sub Pi/2 pentruca in cazul in care acesta creste spre valoarea Pi, sa creasca cu 10%-20%(1.1-1.2)
4) La o viteza w apropiata de c si  de la un unghi alfai foarte mic si crescator  pana la Pi, H1=[0  - 2]

Asadar in opinia mea este posibil ca in viitor sa avem unele surprize la determinarea constantei Hubble si unele variatii de valoare obtinute sa nu fie cauzate de modelul cosmologic ci de parametrii acestuia.
desigur ca acestea sunt niste simple consideratii de cinematica cosmica avand la baza ideea ca modelul cosmic al iuniversului este cnnform ipotezei B.B.[1] si cercetari ulterioare ar putea sa lamureasca unele aspecte

Si la intrebarile tale Iuliane, raspunsul este ca nu putem sti prea multe doar cu  niste singure masuratoari cosmice privind distante si viteze si chiar nu stiu daca vom sti vreodata. :)
« Ultima Modificare: August 31, 2020, 05:02:16 p.m. de atanasu »

Offline atanasu

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 1741
  • Popularitate: +17/-173
Re: EINSTEIN si HUBBLE
« Răspuns #54 : Septembrie 02, 2020, 03:55:46 p.m. »
Mai adaug cate un scurt comentariu pe masura ce imi vin in minte .Desigur ca in final voi reface textul poate si tnand cont si de vre-o observatie justificata(cine stie?)

Astfel in ipoteza a) prezumtia este ca a existat BB si ca vrsta universului este cca 1/H are conduce azi la 13,7 109 ani.
Dar exista vre-o dovda ? Desigur ca niciuna , este doar un rationaent care presupune ca daa acum un miliard de ani am fi facut masuratorile lui Hubble desigur cu preiziile bune de azi am ajunge la o valoare pentru H care ne-a conduce la o varstaT egala cu 12,7 mlrd ani .

Cum am putea face si azi o astfel de experienta? Pai daca am avea precizia necesara am putea observa modificare lui H in fiecare moment dar sa nu fim atat de chisnovatici si am putea spera ca am putea inregistra o varsta de T +1 an peste un an, dar asta ar insemna sa avem o precizie de un an la constanta masurata azi . Avem oare? Pai daca aia trei faceau asa ceva merita fiecae un Nobel la patrat.
Mai vorbim isn`t it? :)

PS Nici vorba sa avem resectiva precizie si cine stie pese cati ani o vom avea daca o vom avea vreodata asa ca trec si la ultimul punct adica punctul c)
« Ultima Modificare: Septembrie 03, 2020, 04:21:43 p.m. de atanasu »

Offline atanasu

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 1741
  • Popularitate: +17/-173
Re: EINSTEIN si HUBBLE
« Răspuns #55 : Septembrie 03, 2020, 05:19:25 p.m. »
Cum am scris in ps-ul adaugat mai sus in mod cam non cosher, in sensul ca abia acum am completat textul cu ps-ul respectiv, acum abordez ultimul punct propus in care voi discuta si problema de adimensionalitate ridicata corect de Iulian.

c) Nu stim ce a fost in trecut dar azi suntem in fata observarii cat mai exacte a legii lui Hubble care este v(km/sec)=HS(Mpc)si evident H[km/se/Mpc] , H rezultand in urma masuratorilor din ce in ce mai precise ca fiind atualmente o constanta a spatiului cosmic;

In cazul in care se accepta un model cinematic al unui Univers in expansiune cu o lege unica de expansiune a sa care chiar necunoscuta caracetrizeaza orice punct din univers similar fata de orice alt punct, atunci inversa lui H care are unitati de timp adica secunde sau ani si care din datele actuale este de cca 13,7  x 109 ani poate fi considerata pana la o proba contrarie consistenta ca fiind durata universului si cam toate dezvoltarile bazate si pe masuratori si pe cercetari fizico-chimce de astrofizica par sa confirme aceasta prezupozitie pe care la punctul c nu o consideram ca element obligatoriu.

Asadar ce avem aici?
Avem constatarea ca din 1929 cand Hubble a descoperit legea sa prin masuratori astronomice directe, adica masuratori de distante si de viteze de recesiune(redzhift z=v/c), s-a pastrat constanta intre viteze si distantele surselor de lumina din Univers si pamant adica la scara chiar galaxia noastra, doar ca de la cca 500 km/sec/Mpc  care  conducea la un factor T(1/H) =2-3 mlrd ani s-a ajuns la o valoare relativ constanta cu niste oscilatii inca foarte importante adica in functie de teoria de masura de la 65-75 km/sec/Mpc acceptandu-se pentru moment acea valoare care conduce la T=13.7x 109 ani, marime considerata pornind de la derularea evenimentelor inapoi in timp ca fiind varsta Universului element ce  nu ma obliga cu nimic la acest punt c)

Voi face observatia ca daca vrem o legatura spatiu viteza in care intervine o constanta temporala nu pot sa nu ma gandesc la relatia foarte simpla care matematic conduce la viteza daca cunoastem spatiul in functie de timp.

Asadar prima presupunere aici la pct c) este ca spatiul pe care-l masuram noi intre galaxii este o functie de timp si faptul ca diverse corpuri ceresti prezinta  diferite marimi atat pentru spatiu cat si pentru viteza, ne indreptateste sa dam o probabilitate mai mare acestei presupuneri decat uneia care ar considera  ca distantele sau vitezele sunt constante astfel ca am putea spune  ca spatiul nu este o functie oricare ar fi ea, de timp. Adica ca am trai intr-un univers inghetat  spatiul cosmic find sloiul de gheata in care se afla luminitele pe care le vedem noaptea.

Deci avem S =S(t) diferit de 0  si v=v(t) diferit de 0. 
Putem scrie relatia cinematica de definitie a vitezei ca fiind  : v=dS/dt si daca punem valoarea vitezei functie de spatiu conform legii lui Hubble avem:

dS/dt=HS care se scrie ca dS/S=Hdt si care  integrat conduce neglijand constante la primitiva S=e^Ht relatie gasita  in secolul trecut si de marele astronom englez Fred Hoyle

In legatura cu dimensiunile constantei H si  marimilor spatiu ,viteza, timp trebuie sa facem observatia ca inaintea integrarii care sa ne conduca la relatia spatiu-timp si cand marimile introdue in calcule au dimensiuni fizice, operatiile facue cu ele adimensionalizeaza cei doi membri ai egalitatii scrise si  avem in membru stang o marime fizica adimensionala dar perfect definita numeric algebric  respectiv S/ds cat si in cel drept H[1/s] x dt tot adimensinala omogenitatea nefiind cu nimic incalcata. Este evident ca relatia obtinuta prin integrare este si ea adimensionala dar asta nu inseamna ca marimile care vor fi decrise numeric de relatie trebuie sa ramana adimensionale si asta se poate corcet rescriind relatia introduand un factor de scara si anume S=s(0)xe^Ht in care s(0) este marimea lui S la momentul t=0 adica unitatea de spatiu cosmic care rezulta in relatie fiind 1, 1 fiind in unitati cosmice spun eu si fiind distantele universale la momentul t=o . Adica azi acest factor ar fi  distanta pe care o are fiecare galaxie fata de noi in acest moment. 
« Ultima Modificare: Septembrie 14, 2020, 06:14:22 p.m. de atanasu »

Offline atanasu

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 1741
  • Popularitate: +17/-173
Re: EINSTEIN si HUBBLE
« Răspuns #56 : Septembrie 04, 2020, 10:25:26 p.m. »
Pare ca cineva  se joaca cu ce scriu eu adica taie textul cu o bara. Daca eu vreau sa-l sterg pot sa mi-l sterg singur insa nu este cazul. Asadar ce am scris si este in text este confirmat de mine orice ar face altcineva. :)


EDIT : Am rezolvt. Textul acum este curat.
« Ultima Modificare: Septembrie 14, 2020, 06:19:07 p.m. de atanasu »

Offline atanasu

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 1741
  • Popularitate: +17/-173
Re: EINSTEIN si HUBBLE
« Răspuns #57 : Septembrie 04, 2020, 11:09:17 p.m. »
Revin aici la niste idei mai vechi care poate au fost deja prezentate dar in niciun caz att de detaliat cum o fac acum adunand aii si tot ce am scris la subiet chiar pe acest fir care din pacate este aglomert cu destule care nu sunt necesare prezntarii mele asa ca cine citeste aceasta postare a citit tot ce am dorit sa prezint eu si sper sa nu-i para rau.

Asadar si Einstein si Hubble au avut dreptate: o parafraza la un articol mai vechi la care cum spuneam poate ca m-am mai referit pe acest forum.

Einstein a avut dreptate
 O sa dau  si eu un raspuns personal la confirmarea formulei lui Einstein: E=mc^2, raspuns, pe care avandu-l,  mi-am permis ca in 2011 sa pariez alaturi de altii contra grupului de cercetatori fiziieni de la CERN care au considerat ca au demonstrat experimental ca viteza luminii nu este o limita universala absoluta asa cum sustine fizica actuala.
Reiau problema: la un experiment facut in Italia numit OPERA, unde s-a masurat viteza unui fascicul de neurtrino creati in acceleratorul de la CERN a rezultat ca viteza acestora a depasit viteza luminii. Asta in primul experiment comunicat in 22 septembrie 2011, dar reconfirmat prin repetarea lui si in noiembrie 2011.
Imediat lumea fizicii s-a impartit in doua: cei ce credeau ca este posibil asa ceva si cei care nu credeau fiecare cu argumente si motivatii stiintifice.
O fizicina romanca credea ca este posibil ca experienta sa fie consistenta si concludenta si citez :
" Articolul a fost publicat deoarece se obținuse de 15.000 de ori acelasi rezultat (pana pe 22 sept.)
Sincer, nu pot să cred ca 179 (!) dintre cele mai strălucite minti ale fizicii din acest moment de pe Pământ puse la un loc ar putea sa lase să le scape ceva, vreo eroare, asa cum încercau sa îsi motiveze reactia scepticii"

Ei bine, sub acest comentariu al ei facut in decembrie 2011, eu in 10 martie 2012 cand l-am citit pe blogul ei chiar in ziua cand descoperisem blogul, tocmai informandu-ma cu referire la experimentul OPERA, am postat foarte scurt si categoric:
 
atanasu  spunea...
 VITEZA LUMINII ESTE CU SIGURANTA O CONSTANTA UNIVERSALA SI VITEZA MAXIMA   POSIBILA IN UNIVERSUL NOSTRU SI NU POATE FI DEPASITA

Si nu este intamplator ca asa cum s-a dovedit ulterior eu aveam dreptate si motivele mele erau destul de confirmate de aceasta dreptate.

Oricum cred ca am avut noroc ca am publicat articolul meu si ca am avut acele discutii cu acea dna xxxxx inainte ca sa se certifice dreptatea mea si deci greseala celor 179 cercetatori invocati de ea, intrucat rezultatele noi, publicate online la 15 martie 2012 „ sunt compatibile cu sosirea simultană a tuturor evenimentelor cu o viteză egală, respetiv aceea a luminii”. Aici însă nu este vorba de o verificare sau repetare a experimentului OPERA, ci de experimentul ICARUS, care a măsurat neutrini pe același traseu CERN - Gran Sasso, dar a folosit un nou tip de detector numit Liquid Argon Time Projection Chamber. Asadar experimentul ICARUS arată că neutrinii nu pot depăsi viteza luminii (vezi http://ro.wikipedia.org/wiki/Neutrino) , lucrurile reintrand in matca lor si racind entuziasmul tineresc al unor fizicieni, entuziasm care mie imi place foarte mult dar care ulterior si-au descoperit si eroarea.

Pe ce m-am bazat eu cand am afirmat  categoric imposibilitatea depasirii vitezei luminii?

Convingerea  asta mi-am format-o demult, prin anii 80`, ani fertili pentru unele meditatii si preocupari ale mele inafara obligatiilor curente, care nu erau din acest domeniu al fizicii.
Ce am gandit pe atunci ?
Ca intalnirea dintre un om ca Eminescu (http://www.icf.ro/individual/lab04/osiceanu/Eminescu_Studiu_Eedition.pdf ), un rafinat cunoscator in ale gandirii  si probabil familiarizat , via  Schopenhauer-Upanisade, cu problema intuita de vechii indieni, anume  a identitatii, care transpusa in termeni existenti in stiinta post newtoniana , ar fi fost exprimata ca fiind intre  materie si energie,  la care adaugandu-se cunostinte de baza din fizica privind omogenitatea dimensionala intre cei doi membrii ai unei egalitati fizice, ar fi putut destul de usor conduce la nivelul unui olimpic la fizica in ultima clasa ultima de liceu, la relatia posibila si deocamdata doar ipotetica, E=mc^2 cu  implicatiile ei, respectiv  constatza  vitezei luminii si limitarea vitezelor din lumea materiala la aceasta din urma.

Voi prezenta mai detaliat acest rationament transcriind aici textul publicat in 10 martie 2012 pe blogul xxxxxxxx, text la care am facut trimitere si in discutia cu distinsa dna dr in fizica  asa cum am spus inainte.

Asadar textul articolului :

Einstein are dreptate
Nu este prima data cand afirm public adica pe cate un blog acest adevar, pentru mine indubitabil. Din pacate nu am atras atentia cu motivele mele altele decat cele ale lui Einstein sau eventual am fost gratificat de catre o "suficienta aroganta" cu ceva ce la ea se numeste misto. Acestora nu le prea raspund.
Astfel pe blogul unui peronaj destul de plin de propriul sau ego(um sunt si mai toti ce-i ce se produc pe aici) , vrand totusi sa-i fac un cadou, dlui ocupand-se de o mare scriitoare franceza, Marguerite Yourcenar,respectiv de cartea acesteia tradusa la noi sub titlul Piatra Filozofala, am citat ceva din aceasta excelenta carte iar pasajele de acolo, nu toate, rezumate ar fi:

On 25 septembrie 2009 at 19:09 atanasu  said: Dle xxxxxxxx, "cititi in carte nota de subsol in care autoarea vorbeste de un pasaj obscur din Paracelsus si vedeti ce intelegeti?"
Neprimind mult timp raspuns, revin cu:
On 1 ianuarie 2010 at 16:39 atanasu  said:  "xxxxxxxx, vad ca nu ai observat cea mai importanta postare cu care a fost onorata tema ta, dar probabil ca si postarea este la fel de obscura ca si pasajul din Paracelsus la care se refera aceasta fantastica scriitoare -ganditor."
apoi raspunsul :
On 3 ianuarie 2010 at 04:25 xxxxxxxx said:  Am observat-o. Din pacate nu am gasit nota de subsol. Stiu ca Marguerite Yourcenar face mai multe trimiteri la Paracelsus (care, in parte, a fost luat drept model pt. personajul romanului respectiv numit Zénon) , retin in special una prin care realiza o distantare in idei intre personajul principal si Paracelsus. Poate imi impartasesti si mie informatia gasita, atat de pretioasa, dupa cum spui. Sau macar da-mi numarul paginii unde o pot gasi (asta daca avem aceeasi editie).
Raspund exact:
On 4 ianuarie 2010 at 19:44 atanasu said:  "In nota autorului de la sfarsitul volumului, M.Y. spune la a 5-a pg din respectiva Nota: "Fraza despre identitatea materiei , a luminii si a fulgerului rezuma doua pasaje ciudate semnate de Paracelsus., a se vedea: das Buch Meteororum, Colonia, 1566 "
Raspuns: On 26 noiembrie 2010 at 13:24xxxxxxxx said: atanasu, eu recunosc – sunt incapabil sa iti inteleg abordarea. Probabil ca facem parte din lumi diferite. In privinta “cadoului frumos si dezinteresat”, iti multumesc; fraza cu pricina o observasem si eu, nu stiam insa la ce anume te referi. Este o foarte veche idee a alchimistilor dar nu numai a lor – ma refer la identitatea materiei si a energiei.
Răspund eu si mai detaliat : On 27 noiembrie 2010 at 12:42 atanasu said: Atunici xxxxxxxxx draga, sa-ti mai fac un cadou explicandu-ti. Asadar celebra E=m*c^2, ca IPOTEZA, si repet doar ca ipoteza, era pe vremea lui Einstein destul de la indemana unui fizician sau chiar a unui elev de liceu in clasa superioara, odata ce omogenitatea dimensionala se cunostea in fizica alaturi insa, de aceasta senzationala si anticipativa sustinere alchimista, despre care autoarea analizata de tine spune ca este o exprimare destul de absconsa, deci nu prea se plimba pe toate cararile alchimice, ci poate asa ca la Paracelsus, pe o poteca mai obscura si in care nici el nu afisa chiar formal aceasta identitate.
Trebuia sa ai si altceva in cap decat memorari de cunostinte ca sa sezizezi implicatia. Oricum cred ca acum odata ce ti-am spus si asta, inafara de a-ti raspunde la o eventuala intrebare punctuala, cred ca subiectul este foarte incheiat.

Apoi cand cu CERN-ul si OPERA, mi-am adus aminte de acesta discutie si i-am mai transmis un ultim  mesaj :
On 27 februarie 2012 at 18:01 xxxxxx said: Comentariul tău e în așteptare. Dle xxxxxxx , Cred ca esti convins in baza celor relevate aici in 2009-2010, ca in toamna lui 2011, cand la CERN s-a sustinut ca s-a depasit viteza luminii, eu le-am spus: Baieti verificati-va experientele, ipotezele si calculele ca nu e cum spuneti voi. Se pare ca cei care gandesc asemenea incep sa fie confirmati .
PS. Pe un alt blog oarecum fiind intepat prosteste, in sept 2011 am scris:
atanasu  said, on septembrie 25, 2011 at 11:08 am  Si totusi echivalenta masa energie este veche, o au si vechii indieni si o are si Parcelsus. Posibil sa fie si in Biblie. Din aceasta echivalenta se poate deduce cu cunostinte de fizica elementara (de liceu) ipoteza relatiei
E=m *c^2 si c=constant. Evident diferenta gasita la CERN este prea mica si eu cred ca este eronata. Eu am motive sa cred ca c=constant =viteza luminii in vid. Nici Tesla invocat aici, nu combate ideea exceptionala privind constanta vitezei luminii. Si acum cititorule fiindca mi-ai cerut explicatii suplimentare, le dau, desi asta reprezinta o contributie originala nepublicata si care chiar si de pe un blog care maine dispare poate fi furata de altcineva. Mentionez ca aceasta demonstratie imi apartine si este realizata in perioada 1980-1988.
Primul pas: Asadar daca acceptam ca lumina si materia una sunt(ipoteza alchimica si vedica) atunci transcrierea acesteia in limbajul fizicii de azi, ar fi echivalenta energiei cu masa. Adica E identic M, care omogen dimensional s-ar scrie in relatia cea mai simpla posibil: E=M*k**2 (1)   Intelegandu-se aici ca unitatea de masa se poate transforma sau contine 1/(k**2) unitati de energie, unde k este o marime cu dimensiunea de viteza(spatiu/timp) Atentie este altceva decat relatia care da energia cinetica a unui corp de masa m in miscare cu viteza v adica E=m*v^2/2 Se vede acum ca asta deja este exprimarea fizica a unui fel de transmutare a materiei sau o identitate divina in punctul primordial, in acel BINDU al indienilor vedici si al filozofiilor lor yoga (In metaphysical terms Bindu is held to be the point at which begins creation and the point at which the many becomes the unity. It is also described as "the sacred symbol of the cosmos in its unmanifested state) (nota mea azi 09 august 2020: un fel de Big-Bang)
Al doilea pas
: Daca ne patrundem de sensul acestei relatii magnifice, trebuie sa ajungem la concluzia irefutabila ca daca energia (lumina) si materia una sunt, atunci acel k nu poate fi decat viteza luminii caci materia se transforma in lumina ajungand la viteza acesteia si ca deasemeni aceasta viteza datorita conservarii nu poate fi decat ultima viteza posibila si in acelasi timp constanta adica  constanta universala simbolizata cu litera c. Asadar relatia (1) devine : E= M*c^2 (2) Adica exact celebra relatie a relativitatii restranse.
Nota: cred ca daca poetul care a scris La steaua, ar mai fi trait, poate ca ar fi propus si el aceasta relatie caci nici Einstein in teoria relativitatii restranse nu a facut  altceva decat sa o propuna desigur avand totusi la baza un experiment , cel al lui Michelson-Morley explicat astfel teoretic. Ce am facut noi mai sus nu se bazeaza pe experiment ci este doar un simplu rationament fizico-metafizic sustinut cu cunostinte elementare de fizica.

Asadar repet si acum in august 2020: Celui care a ajuns pana aici sper sa nu-i para rau de timpul folosit.
atanasu


Se vede de aici ca in discutia din 2009-2010 cu xxxxxxx, nu am mai folosit trimiterea la filozofia indiana utilizata de mine initial, caci de la Marguerite Yourcenar de care se ocupa si xxxxxx aflasem ca celebrul alchimist european Paracelsus vorbea  despre identitatea materiei , a luminii si a fulgerului in doua pasaje ciudate semnate de el in  "das Buch Meteororum, Colonia, 1566 ".

PS.  Cred ca am saturat promisiunea din titlu cu referire la Einstein si va urma ceva poate si mai interesant in care este implicat in primul rand astronomul Hubble dar si alte nume mari in stiinta secolului trecut.
Sa vad ce ma va provoca la asta. Cine stie poate tot o postare de a dnei xxxxxx care-i-a din nou ii multumesc cu multa admiratie si afectiune pentru tot ce face.

 Despre expansiunea accelerata a universului sau legea fundamentala de constitutie a macroUniversului

Si chiar asa s-a intamplat, caci m-a inspirat un filmulet gasit pe blogul xxxxxxx referita mai sus intitulat «Un-univers-sau-mai-multe-multiversuri » mi-a lamurit un lucru care ma facea sa aman postarea privitoare la expansiunea universului si la ceea ce eu am denumit legea de constitutie fundamentala a Universului sau altfel spus relatia spatiu -timp pentru macroUnivers.
Asadar, undeva prin 2012, cand am aflat ca premiul Nobel pentru fizica a fost primit de trei fizicieni-cosmologi , respectiv Saul Perlmutter (Laboratorul Naţional Lawrence Berkeley, S.U.A.), Brian Schmidt (Universitatea Naţională din Australia) şi Adam Riess (Universitatea John Hopkins, S.U.A.) pentru descoperirea prin observatii astronomice, in 1998, a faptului că Universul este in expansiune accelerata, lucru care literamente  m-a uimit , intrucat eu, desigur un amator insuficient informat, consideram a fi o evidenta si asta de prin anii `80 ai secolului trecut
De ce consideram eu astfel, in timp ce lumea stiintifica credea ca dupa Big Bang va urma un Big Crunch(marea implozie)?
Fata de toti acestia descoperirea celor trei considerata epocala s-ar putea califica colocvial astfel: 
"Unii spun că lumea se va sfârşi în foc, alţii spun că în gheaţă". Care va fi destinul final al Universului? Probabil îşi va termina existenţa în gheaţă, potrivit studiilor laureaţilor Nobel în fizică, din 2011. Ei au studiat zeci de stele care au explodat, denumite supernove şi au descoperit că Universul se măreşte din ce în ce mai  rapid. Descoperirea a fost o surpriză chiar şi pentru laureaţi.

Dar nu si pentru mine, care chiar m-am mirat ca descoperirea lor experimentala ar fi o surpriza.
De ce era un lucru pe care-l consideram, in lipsa mea de informare, ca fiind deja stabilit?
Pentru ca asa cum  spuneam, prin anii `80 cand s-a intamplat sa-mi pun intrebarea fundamentala daca Universul ar putea, daca ar trebui sa aiba o lege stabila de evolutie , atunci cum ar fi ea ? Si mi-am raspuns pornind de la ideea fundamentala ca o asemenea lege nu ar putea fi decat de forma unei relatii spatiu-timp, aceste doua marimi fiind nu numai fundamentale pentru fizica dar si pentru filozofie, Kant spunand ca ne sunt date aprioric si eu credeam ca relatia ar trebui sa aiba o exprimare divina adica transcedentala, ori singura functie transcedentala pe care o cunosc este y=e^x unde e este numarul transcendent e , baza a logaritmilor naturali.
Este imediat evident ca in acest caz ar trebui sa caut sau sa ma astept la o relatie de forma S=f(e^t) unde S este spatiul si t este timpul.
Atunci mi-am adus aminte ca auzisem de o lege de miscare in spatiu a galaxiilor care se indeparteaza una de alta, descoperita in 1928 de astronomul american Edwin Hubble, care in 1929 prin masuratori astronomice publicase descoperirea ca galaxiile se indeparteaza una de alta cu o viteza care creste odata cu cresterea spatiului dintre ele, relatia gasita fiind liniara, adica cresterea fiind proportionala si in consecinta exprimabila matematic prin relatia v=H*S unde v este viteza de recesiune , S distanta dintre galaxii si H , factorul constant in unitati de timp inverse(t^(-1) ) primind denumirea de constanta lui Hubble.
Nestiind nimic mai mult, am integrat relatia data de Hubble si am gasit exact exponentiala care speram si credeam in mod oarecum mistico-filozofic ca ar trebui sa fie, adica S=e^(H*t).
Ulterior am aflat ca preotul catolic belgian Georges Lemaitre, fizician in acelasi timp, publicase cu doi ani inaintea lui Hubble intr-un jurnal stiintific belgian obscur , intitulat Analele societatii stiintifice din Bruxelles, opinia ca date de tipul celor masurate de Hubble dar si de alti astronomi dadeau substanta concluziilor ce puteau decurge din relativitatea generala privind un Univers in expansiune dupa o relatie precum legea lui Hubble , Lemaitre devenind astfel primul care s-a referit la un fenomen de tip Big-Bang la care se ajunge daca se deruleaza inapoi filmul expansiunii, constanta lui Hubble permitand calcularea varstei Universului.
Nu pot sa parasesc acest expozeu istoric, fara sa amintesc, ca primul care a intuit aceasta expansiune a fost matematicianul rus, mort tanar, Alexandre Friedmann care in 1922 la 33 ani, a intrevazut primul ca teoria relativitatii generalizate amestecand gravitatia, spatiul si timpul, va permite intelegerea si studiul universului in ansamblul sau cat si expansiunea acestuia pornind de la o singularitate initiala, momentul ZERO, deci Big-Bang-ul de mai tarziu.
Pentru cine accepta ca lege de evolutie a Universului relatia exponentiala indicata de mine, rezulta imediat ca Universul nu ne comunica matematic nimic despre el decat ce in limbaj natural ne comunica direct si Divinitatea adica ca „El este cel care Este” caci ce ne spune exponentiala asta divina despre Univers prin infinitatea derivatelor sale, decat ca toate au aceiasi expresie exponentiala transcedentala si ca deci nu putem sa spargem aceasta nuca trancscendenta. Originea fiind acum(t=0) si deci Universul prezent este UNU, cel viitor merge spre nu stim unde ne va duce exponentiala, comod putand invoca infinitul iar pentru singularitatea de la inceptul timpului (minus infinit fata de prezent ) o singularitate reprezentata prin acel ZERO al lui Friedmann.
Este deci evident ca nu avem nu numai o acceleratie de ordinul unu dar si cate dorim noi pana la infinit.

De ce nu a fost sesizat acest aspect, desi eu am fost convins ca era pe deplin cunoscut, pana cand experimentele celor trei a obligat sa fie acceptat?
Foarte simplu si asta am aflat-o din filmuletul referit mai sus gasit la xxxxxx, care lamurindu-ma, mi-a permis sa si public aici si acum aceste lucruri sub aceasta forma, caci sub forma unor observatii privind natura transcedentala a relatiei  fundamentale pentru univers, care ar trebui sa fie relatia spatiu- timp am mai facut-o mai succint de cateva ori adica prin anii `90 odata, in 2000 si in 2009 cat si pe cateva bloguri in mod tangential crezand ca vorbesc despre lucruri deja cunoscute.
Si ce anume m-a lamurit ? Pai e vorba de faptul ca lumea stiintifica considera ca viteza chiar daca creste cu spatiul creste decelerat in timp si deci nu putem avea o expansiune spre infinit ci spre un Big Crunch. Aceasta simpla idee si lipsa intelegerii transcendentei divine nu le-a permis sa vada ce eu vazusem de mult si in schimb a permis ca celor trei, pe deplin meritat. sa li se acorde  Nobelul.
As putea spune ca si eu in raport cu ei ma aflu intr-o situatie similara cu Lemaitre fata de Hubble care din pacate nu a primit in viata premiul Nobel desi il merita cu prisosinta si desi dupa moarte s-a pus problema,  a fost insa imposibil, acest premiu neacordandu-se post mortem.
  Si nu pot incheia fara sa arat ca a existat un precursor de forta, acela fiind profesorul roman, matematicianul Octav Onicescu care in 1974 in cartea sa Mecanica invariantiva introduce o forta de respingere tot de natura gravitationala, care, la distante mari o poate depasi pe cea newtoniana de atractie si deci explica si matematic si fizic expansiunea accelerata. Nici profesorul Onicescu daca mai traia, nu s-ar fi mirat de gasirea si prin masuratori,  a celor anticipate de dlui pe cale teoretica. El ar fi fost in aceasta analogie, spre gloria stiintei romanesti, exact in pozitia lui Friedmann.

In legatura cu observatiile astronomice ale lui Hubble confirmate pana in prezent cat si pentru mai tot ce voi scrie in continuare bibliografia va fi firul sustinut de mine la https://forum.scientia.ro/index.php/topic,4910.0.html
privind  Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative. [1]
Desigur mentionand de fiecare data asta si eventual si citand texte utilizate de mine acolo.
Este un fir cu mare audienta asa ca personal sunt multumit de ce am facut acolo :).

De fapt Big Bangul se bazeaza pe o regresivitate temporala spre care ne trimite legea lui Hubble, lege cosmica care a fost mereu confirmata iar constanta H a fost mereu recalibrata, azi fiind ajunsa la o valoare medie de cca 70 km/sec/Mpc despre care nu fac nici-un comentariu referitor la valoarea numerica, comentarii putand fi gasite in lucrarea mea referita anterior.
Pentru calcule daca vom face si din astea putem da urmatoarele elemente:

H=70km/sec/Mpc =
1 megaparsec  representiand un milion de parsec,  parsecul fiind o distanta egala cu 3.23 ani lumina  adica 3.23 106 a.l.

Asa cum se observa dimensiunea lui H este inversa timpului adica daa se fa calculele neesare se ajunge la pentru H=70 km/sec/Mpc la o valoare a lui H=1/13.7 miliarde ani careia ii orespunde o durata de cca 13,7 109 ani.

Ce spune de fapt legea lui Hubble?
Nepunand acum la indoiala cele majoritar acceptate de astronomi si fizicieni putem preciza ca legea lui Hubble stabileste o corelatie intre distanta la care masuram ca se afla galaxiile fata de noi si viteza cu care toate aceste galaxii incepand de la o distanta peste niste valoari minime  la care galaxiile se pot apropia (vezi galaxia Andromeda) se indeparteaza de noi si deci si una de cealalta, intre viteza si distanta existand o proportie descrisa de constanta H.
Cu alte cuvinte Hubble a constatat prin observatii astronomice si de atunci acest aspect se confirma mereu, doar valoarea constantei calibrandu-se din ce in ce mai exact pe masura ce metodele de masurare a distantelor cosmice si a vitezelor s-au rafinat[1] ca oricare ar fi galaxia observata, raportul intre distanta S(Mpc) dintre aceasta si Pamant(galaxia noastra caci vorbim in termeni de galaxii) si viteza v(km/sec) este constant si anume To=1/H=v/S=13,7 109 ani
Aceasta proportie ne poate motiva sa credem ca galaxiile se indearteaza in timp de cand sunt ele formate sau daca vrem de la inceputul Universului considerand ca a existat asa ceva si ca durata aceasta o corelam cu timpul rezultat din inversa constantei lui Hubble, adica consideram ca varsta universului azi este de cca 13,7 109 ani.
Lucrurile ar fi cinematic similare si daca toate galaxiile ar fi plecat in spatiul preexistent si absolut odata si cu aceiasi viteza[w] in diferite directii cat si daca cosmosul ar fi ca o suprafata sferica cu o curbura din ce in ce mai mica cu trecerea timpului si marirea sa
Din motive pe care nu le mentionam deocamdata dar le-am discutat pe larg la inceputul lui [1]
se considera ca , modelul real nu sunt galaxii ce se mișcă prin spațiu ci spațiul dintre acestea care extinzându-se, trage după el aceste galaxii. Adica similar cu o deformatie elastica a spatiului creat la Big Bng evoluand in timp liniar omogen.
Dacă spațiul se extinde în toate direcțiile, aceasta înseamnă că dacă întoarcem timpul înapoi, la un moment inițial, materia era concentrată undeva unde a început totul. În această expansiune spațiul însuși este cel care se extinde. Pentru a înțelege aceasta, imaginați-vă un balon cu puncte desenate pe suprafața lui, reprezentând galaxiile.Pe masură ce se umfla, spațiul dintre puncte va crește si deasemenea si viteza dintre puncte odata cu indepartarea dintre ele . La fel, cu trecerea timpului, spațiul maridu-se și substanța conținută se separă.
Repetam insa ca si in modelul cinematic onsiderat in spatiul absolut se intampla exact acelasi lucru.

In continuare vom utiliza modelul cinematic cu referire la un spatiu absolut si vom vedea ce obtinem.

Asadar acum incep cu onsideratiile cinematice si voi analiza doar trei situatii posibile;

a) A existat un Big Bang(BB) acum T ani si galaxiile de atunci se misca rectiliniu indepartandu-se de punctul O unde ar fi fost BB viteza luminii este infinita adica semnalele luminoase care sunt masurate de un Hubble se transmit instantaneu;

b) A existat un Big Bang(BB) acum T ani si galaxiile de atunci se misca rectiliniu indepartandu-se de punctul O unde ar fi fost BB, viteza luminii este finita si egala cu c adica semnalele luminoase care sunt masurate de un Hubble nu se transmit se transmit instantaneu ci intr-un anume timp de la o galaxie la observaorul de pe Pamant adica galaxia noastra;

c) Nu stim ce a fost in trecut dar azi suntem in fata observarii cat mai exacte a legii lui Hubble care este v(km/sec)=HS(Mpc)si evident  H[km/se/Mpc] , H rezultand in urma masuratorilor din ce in ce mai precise ca fiind atualmente o constanta a spatiului cosmic;

a) A existat un Big Bang(BB) acum T ani si galaxiile incepand de atunci se misca rectiliniu indepartandu-se de punctul O unde ar fi fost BB, viteza luminii este infinita adica semnalele luminoase care sunt masurate de un Hubble se transmit instantaneu. Ce relatie este intre distanta intre galaxiile din Univers si galaxia noastra

Schita geometrica care modeleaza cinematica  galaxiei noastre(P) si a alteia,Gi, este un unghi alfai, preferabil ascutit(alfai<Pi/2), care are vortexul in O(la Big Bang) si pe una din laturi se afla pozitionata la o distanta OP(t, t=T)  galaxia noastra notata cu litera P(pamant) cat si o alta notata cu Gi, schita putand fi valabila pentru orie galaxie Gi.
Daca viteza constanta a galaxiilor este aceiasi pentru toate si se noteaza cu w atunci distanta tutror galaxiilor fata de O este OP=wxT unde T este varsta actuala a Universului

Distanta actuala fata de noi(P) a galaxiei Gi este GiP=2sin(alfai/2)x OP adica =2sin(alfai/2) wxT.
Viteza momentana actuala  cu care galaxia Gi se indeparteaza azi de pamant este mereu constanta si este v= 2sin(alfai/2) w.
Fata de aceste date constatam ca raportul masurat de dl Hubble et co in orice moment intre noi si orice alta galaxie Gi este v/GiP= 2sin(alfai/2) w/ 2sin(alfai/2) wxT= 1/T=H(constanta lui Hubble)
Nota: Iesim din conventia de la a) si precizam ca acest rationament geometric cinematic ramane valabil si daca consideram doar ca toate galaxiile se indeparteaza actualmente cu aceiasi viteza w de O adica au plecat simultan din O si s-au deplasat cu aceiasi lege de miscare spatiu /timp cu o viteza aeiasi pentru toate in toate momentele deplasarii lor in spatiu, noi in acest caz nestiind durata acestui proces care  este varsta Universlui varsta care poate fi oricare iar in caz de dilatare spatio temporala nefiind tinuta de limitarea viteza luminii la valoarea c.
Orice alte legi de evolutii a galaxiilor Gi cu wi(t) oarecare, nu ne conduc la observarea legii lui Hubble si nu ne pot spune nimic despre trecutul Universului care are o infinitate de grade de libetate restranse doar  de teorii care se pot construi fiind consistente cu observatiile directe cum de exemplu este Teoria B.B. dar si teoria lui Hoyle. [1]

b) A existat un Big Bang(BB) acum T ani si galaxiile de atunci se misca rectiliniu indepartandu-se de punctul O unde ar fi fost BB, viteza luminii este finita si egala cu c adica semnalele luminoase care sunt masurate de un Hubble nu se transmit instantaneu ci intr-un anume timp de la o galaxie la observaorul de pe Pamant, adica galaxia noastra

Vom folosi schita anterioara adaptata situatiei introducand niste coeficienti si anume cw=w/c, cvi=vi/w,
deplasarea spre rosu care permite masuraea vitezei de recesiune vi este z=vi/c=cwxcv.
Atentionez ca nu intentionez sa intru in polemici sterile,de tipul care este mai “dastept” si tot ce prezint este verificat si trebuie luat ca atare. Putem discuta despre consecinte si ipoteze dar nu despre calculele destul de simple fizico-geometrice facute de mine. Desigur ca la a)  se veifica usor si cine are indoieli sa se apuce si sa faca el geometria necesara si daca are nelamuriri sa ma intrebe .

Asadar avem in continuare unghiul alfai cu vortexu in O unde este inceputul fenomenului, miscarea pe razele din O(OGi, OP) este uniforma cu viteza w si viteza cu care se deplaseaza galaxiile fata de Pamnant este vi urmarind variatia ei cu distanta GiP .

Precizam ca la momentul t=0 galaxia noastra P este la o distanta de wdt de punctul P1punctul P unde se afla in ipoteza vitezei infinite a semnalului luminos sosit pe pamant) asa ca putem preciza ca pe linia(raza) O*P1*P avem OP=OP1+P1P=wT+wdt.
Intervalul dt sa-l notam cu t acesta fiind durata in care lumina a parcurs spatiul GiP adica t=GiP/c

In triunghiul OGiPcare nu mai este isoscel, respectiv care uneste punctele O,Gi(la momentul T) si P la momentul T+dt =T+t, apare triunghiul GiP1P, unde OP1=wT, OP=w(T+t) adica P1P=wt iar GiP=ct si  in care unghiurile acestuia necesare calculului sunt beta1(unghiul GiPP1) si beta2(unghiul PGiP1

Exista relatiile: vi=2wsin(alfai/2)cos(beta2)=cvxw unde cv= 2sin(alfai/2)cos(beta2)

Dupa cateva calcule geometrice se obtine relatia:

vi=GiPxH1/Tp unde am numit H1/Tp pseudoconstanta Hubble.

si unde H1={2sin(alfai/2)cos(beta2)[sin(beta1)/(2sin(alfai/2) + sin(beta2)}/cos(alfai/2)

In continuare cate ceva despre semnificatia acestei relatii.

In schema cosmologica utilizata pentru aceasta discutie, exista o masuratoare a lui Hubble(1929) repetata si verificata de atunci de n ori marindu-se precizia determinarii atat a distantei dintre galaxii cat si a redshiftului adica a raportului vi/c respectiv a vitezei de indepartare a galaxiilor Gi.
Evident ca Hubble a masurat mai intai pe cele mai apropiate si de aceea in discutia pe care o sa o fac va exista si acest aspect.
Eu doar am incercat sa gasesc o schema cinematica a evolutiei in timp a Universului de la momentul sau initial si dintr-o pozitie initiala care sa ma conduca in mod corect in rport de schema la o situatie prezenta.
Daca viteza luminii  ar fi infinita sau daca galaxiile ar fi atat de apropiate incat sa nu conteze o defazare in fenomenului observat  conform   schemei de tip b),  adica unghiul alfai sa fie foarte mic atunci am aratat  ca formula de tip Hubble rezulta si in mod teoretic si deci ma voi astepta sa o regasesc daca voi face masuratorile facute de Hubble care, nu stim noi daca nu s-a asteptat la asa ceva, cum s-ar fi asteptat un Lemaitre sau un Friedmann inaintea lui.[1]
Am urmrit in formula data la punctul b) cum variaza valoarea lui H1 care in cazul vitezei infinite pentru lumina sau a unghiului infinit mic pentru alfai ar trebui sa conduca la schema de tip a) .
Am obtinut urmatorele rezultate:
1) pentru valori foarte mici ale lui alfai si pana la un raport w/c =0.2 adica o viteza de indepatare de vortexul  O de pana la 60000km/sec H1=1 si deci legea lui Hubble este consitenta cu masuratorile;
2) odata ce w creste chiar daca unghiul alfai ramane mic, H1 scade sub unu astfel ca de exemplu la w=150000 km/sec constanta Hubble scade la jumatate(H1=.5);
3) In domeniiul vitezelor mai mici pentru w adica sub 30000km/se - 60000km/sec , H1 se mentine apropiat de 1 daca si unghiul  alfai este sub Pi/2 pentruca in cazul in care acesta creste spre valoarea Pi, sa creasca cu 10%-20%(1.1-1.2)
4) La o viteza w apropiata de c si  de la un unghi alfai foarte mic si crescator  pana la Pi, H1=[0  - 2]

Asadar in opinia mea este posibil ca in viitor sa avem unele surprize la determinarea constantei Hubble si unele variatii de valoare obtinute sa nu fie cauzate de modelul cosmologic ci de parametrii acestuia.
desigur ca acestea sunt niste simple consideratii de cinematica cosmica avand la baza ideea ca modelul cosmic al iuniversului este cnnform ipotezei B.B.[1] si cercetari ulterioare ar putea sa lamureasca unele aspecte

Dar trebuie sa recunoastem  ca nu putem sti prea multe doar cu  niste singure masuratoari cosmice privind distante si viteze si chiar nu stiu daca vom sti vreodata.

c) Nu stim ce a fost in trecut dar azi suntem in fata observarii cat mai exacte a legii lui Hubble care este v(km/sec)=HS(Mpc)si evident H[km/se/Mpc] , H rezultand in urma masuratorilor din ce in ce mai precise ca fiind atualmente o constanta a spatiului cosmic;

In cazul in care se accepta un model cinematic al unui Univers in expansiune cu o lege unica de expansiune a sa care chiar necunoscuta caracetrizeaza orice punct din univers similar fata de orice alt punct, atunci inversa lui H care are unitati de timp adica secunde sau ani si care din datele actuale este de cca 13,7  x 109 ani poate fi considerata pana la o proba contrarie consistenta ca fiind durata universului si cam toate dezvoltarile bazate si pe masuratori si pe cercetari fizico-chimce de astrofizica par sa confirme aceasta prezupozitie pe care la punctul c nu o consideram ca element obligatoriu.

Asadar ce avem aici?
Avem constatarea ca din 1929 cand Hubble a descoperit legea sa prin masuratori astronomice directe, adica masuratori de distante si de viteze de recesiune(redzhift z=v/c), s-a pastrat constanta intre viteze si distantele surselor de lumina din Univers si pamant adica la scara chiar galaxia noastra, doar ca de la cca 500 km/sec/Mpc  care  conducea la un factor T(1/H) =2-3 mlrd ani s-a ajuns la o valoare relativ constanta cu niste oscilatii inca foarte importante adica in functie de teoria de masura de la 65-75 km/sec/Mpc acceptandu-se pentru moment acea valoare care conduce la T=13.7x 109 ani, marime considerata pornind de la derularea evenimentelor inapoi in timp ca fiind varsta Universului element ce  nu ma obliga cu nimic la acest punt c)

Voi face observatia ca daca vrem o legatura spatiu viteza in care intervine o constanta temporala nu pot sa nu ma gandesc la relatia foarte simpla care matematic conduce la viteza daca cunoastem spatiul in functie de timp.

Asadar prima presupunere aici la pct c) este ca spatiul pe care-l masuram noi intre galaxii este o functie de timp si faptul ca diverse corpuri ceresti prezinta  diferite marimi atat pentru spatiu cat si pentru viteza, ne indreptateste sa dam o probabilitate mai mare acestei presupuneri decat uneia care ar considera  ca distantele sau vitezele sunt constante astfel ca am putea spune  ca spatiul nu este o functie oricare ar fi ea, de timp. Adica ca am trai intr-un univers inghetat  spatiul cosmic find sloiul de gheata in care se afla luminitele pe care le vedem noaptea.

Deci avem S =S(t) diferit de 0  si v=v(t) diferit de 0. 
Putem scrie relatia cinematica de definitie a vitezei ca fiind  : v=dS/dt si daca punem valoarea vitezei functie de spatiu conform legii lui Hubble avem:

dS/dt=HS care se scrie ca dS/S=Hdt si care  integrat conduce neglijand constante la primitiva S=e^Ht relatie gasita  in secolul trecut si de marele astronom englez Fred Hoyle

In legatura cu dimensiunile constantei H si  marimilor spatiu ,viteza, timp trebuie sa facem observatia ca inaintea integrarii care sa ne conduca la relatia spatiu-timp si cand marimile introdue in calcule au dimensiuni fizice, operatiile facue cu ele adimensionalizeaza cei doi membri ai egalitatii scrise si  avem in membru stang o marime fizica adimensionala dar perfect definita numeric algebric  respectiv S/ds cat si in cel drept H[1/s] x dt tot adimensinala omogenitatea nefiind cu nimic incalcata. Este evident ca relatia obtinuta prin integrare este si ea adimensionala dar asta nu inseamna ca marimile care vor fi decrise numeric de relatie trebuie sa ramana adimensionale si asta se poate corcet rescriind relatia introduand un factor de scara si anume S=s(0)xe^Ht in care s(0) este marimea lui S la momentul t=0 adica unitatea de spatiu cosmic care rezulta in relatie fiind 1, 1 fiind in unitati cosmice spun eu si fiind distantele universale la momentul t=o . Adica azi acest factor ar fi  distanta pe care o are fiecare galaxie fata de noi in acest moment. 
« Ultima Modificare: Septembrie 14, 2020, 06:15:17 p.m. de atanasu »

Offline atanasu

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 1741
  • Popularitate: +17/-173
Re: EINSTEIN si HUBBLE
« Răspuns #58 : Septembrie 04, 2020, 11:10:29 p.m. »
Repet si aici: Pare ca cineva  se joaca cu ce scriu eu adica taie textul cu o bara. Daca eu vreau sa-l sterg pot sa mi-l sterg singur insa nu este cazul. Asadar ce am scris si este in text este confirmat de mine orice ar face altcineva. :)

EDIT : Am rezolvt .Textul este curat .
« Ultima Modificare: Septembrie 14, 2020, 06:18:11 p.m. de atanasu »

Offline atanasu

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 1741
  • Popularitate: +17/-173
Re: EINSTEIN si HUBBLE
« Răspuns #59 : Septembrie 05, 2020, 06:08:08 p.m. »
@Scientia,
Daca tot te-ai deranjat pana aici, poate imi corectezi greseala  aceaa ma refer imediat deasupra si care este in finalul textului de ieri de la 11:09 unde ultimile 4 randuri apar ca fiind taiate in lungul lor ceea ce nu a fost intentia mea putand usor sa le sterg si sa le inlocuiesc daca doream asta. Ori eu doresc sa fie cum au fost initial adica fara mazgaleli pe ele. Multumesc

EDIT: Am reusit sa sterg sabotajul respectiv. Scuze pentru rugaminte
« Ultima Modificare: Ianuarie 08, 2021, 04:00:07 p.m. de atanasu »