Ştiri:

Vă rugăm să citiţi Regulamentul de utilizare a forumului Scientia în secţiunea intitulată "Regulamentul de utilizare a forumului. CITEŞTE-L!".

Main Menu

Scurta opinie asupra TR

Creat de calahan, August 01, 2020, 12:44:17 PM

« precedentul - următorul »

0 Membri şi 2 Vizitatori vizualizează acest subiect.

Virgil

Chestia asta cu timpi de 10^-43 s, este o gaselnita stiintifica fara suport. Stim foarte bine ca timpul reprezinta succesiunea evenimentelor, comparata cu o anumita periodicitate a altor evenimente cum ar fi frecventa unei unde, sau rotatia pamantului in jurul axei  etc.
La momentul cand este considerat a fi fost B-B, cum se putea stabili cat a durat acest eveniment cand nu exista nici un alt eveniment pentru comparatie ? Savantii au acceptat aproape in unanimitate acest moment de nastere a universului, cand de fapt nu exista nici un alt model comparativ. De ce sa cred ca totul s-a produs din cauza unei explozii cand mai firesc ar fi sa cred ca totul exista intr-o continua pulsatie, intre contractie si dilatare a spatiului datorita unui algoritm natural de succesiune in aplicarea ale legilor fizice.
Referitor la relatia din care rezulta timpul Planck, tp=(h.K/c5)^0,5;
vedem ca se amesteca constanta lui Planck din microcosmos cu constanta gravitationala din macrocosmos, raportata la viteza luminii la puterea a cincea dupa care extrage un radical. Parerea mea este ca la momentul B-B nu putea fi aplicata de constanta gravitationala din moment ce era vorba de o singularitate, un punct lipsit de dimensiuni. Cel mult trebuia aplicata o constanta masica la nivel atomic calculata de mine in teoria similitudinii care are valoare de ordinul 10^29 [J.s], care modifica substantial rezultatul.
Radiatia de fond este un indiciu al unei etape din evolutia universului care ne arata ca la timpul aparitiei hidrogenului cand lungimea de unda a radiatiei era de ordinul de marime de 10^-10m, a ajuns in zilele noastre prin dilatarea spatiului la lunginea de unda de 1,9 mm., adica o dilatare liniara a spatiului de 10^7 ori.
Ma intreb totusi cum percepem radiatii de la galaxii aflate la distanta de 14 miliarde de ani, care au si in prezent aceiasi lungime de unda daca nu tinem cont de efectul doppler, care este nesemnificativ pentru aceasta analiza. Sa inteleg ca in ultimile 14 miliarde de ani spatiul nu s-a dilatat? sau ca aceste radiatii nu s-au alungit asa cum s-a intamplat cu radiatia de fond?

atanasu

De fapt nu valoarea in sine ma preoupa ci existenta unui asemenea limite care desigur ca in teoria lui Hoyle cred ca nu exista. Pentru moment asta este si daca pornind de la acesta valoare se gasesc elemente verificabile si experimental, adica prin masuratori cosmologice e ok.

calahan

Virgil
CitatNu putea sa existe miscarea (translatia) inainte de a exista particulele materiale

Eu am retinut ideea ca inaintea cuantelor de energie si a particulelor a existat translatia masiva, cu viteze luminice, a curentilor eterici, care ar fi materializat campuri magnetice gigantice, inaintea universului de substanta. Din macinarea liniilor campului magnetic fosil, ar fi aparut cuantele de energie, fotonii. In urma unor cicluri repetate, de dilatare si compresie puternica a plasmei de fotoni ar fi aparut particulele elementare. Si inainte de big-bang ar fi existat deja toata substanta universului, intro plasma puternic comprimata. Plasma care ar fi purjat in spatiu prin miliardele de ochiuri (pori) ai mantalei magnetice care tinea comprimata plasma foarte fierbinte, alaturi de comprimarea produsa de gravitatie. Cand a inceput faza de dilatare a mantalei magnetice, plasma a fost purjata cu viteza in spatiu. Si astfel substanta universului a capatat translatie cu energie cinetica si inertie.

Virgil

Scenarii se pot face multe, dar ce date cunoastem pentru a hotara care scenariu este adevarat, in afara de radiatia de fond, si expansiunea universului ?
Teoretic vorbind daca exista o expansiune, inseamna ca trebuie sa existe si o contractie, dar pana unde mergem cu presupunerile? de ce contractie trebuie sa ajunga la un punct numit singularitate? ce a fost inaintea acestei singularitati?
Eu imi imaginez modelul in picatura al universului. O picatura de apa se condenseaza undeva din ceata sau dintr-un nor, atunci cand exista o impuritate numita centru de condensare, echivalentul acelei singularitati. Apoi acea ceata se depune in straturi si picatura creste pana se atinge un echilibru intre tensiunea superficiala si fortele de legatura interne dintre molecule, cand parametrii mediului (temperatura, presiune, densitate, camp) se modifica, o parte din moleculele de apa incep sa se evapore strapungand pelicula superficiala si parasind picatura, echivalentul expansiunii universului in afara granitelor cunoscute.

calahan

Virgil
Eu imi imaginez ca singularitatea s-ar fi produs datorita inodarii si incurcarii liniilor campului magnetic fosil, la viteze luminice. Fapt ce ar fi dus la macinarea liniilor de camp magnetic, in centrul nodului. Dar orice scenariu ar fi imaginat, universul inainte de big-bang ar trebui sa contina in centru o sursa de presiune. Aceasta presiune a fost transferata substantei in timpul big-bang-ului. Si substanta universului calatoreste (luneca) prin spatiu numai datorita acestei presiuni.

Virgil

Vorbesti despre innodarea liniei de camp magnetic fosil, de parca linia de camp ar fi ceva material care poate exista si in lipsa campului. Dar ce este linia de camp magnetic ? Linia de camp magnetic este o reprezentare grafica a prezentei unui camp, inspirata dupa felul asezarii piliturii de fier in campul unui magnet. Dar daca pilitura de fier este inlocuita cu o pulbere foarte fina atunci liniile de camp dispar, pulberea fiind asezata uniform. Daca pilitura este suficient de glosiera astfel ca fiecare aschie sa devina un mic magnet obtinandu-se  lanturi de mici magneti care se aseaza in camp dand nastere acelor linii a caror desime depinde de marimea granulei de pilitura.
https://youtu.be/ceYs5OYTONo

calahan

Virgil
Eu cred ca ceeace numim camp magnetic este totusi o forma de miscare. Si fiind miscare, miscarea este purtata de o structura dinamica. Si parca se spune ca structura campului magnetic ar fi fost data de circulatii intense ale eterului. M-am gandit ca aceste circulatii ar fi fost fragmentate, maruntite, macinate si ar fi ramas in continuare purtatoarele miscarii, pe mult mai multe directii. Dar si aceste miscari, aceste circulatii foarte scurte, cred ca tot presupun existenta unei presiuni. Altfel cum s-ar mentine circulatia? Campul magnetic, vizualizat prin diferite tehnici, este legat de substanta, pleaca din substanta si zice ca pleaca de fapt de la sarcinile electrice, care sunt cumva in miscare in sanul substantei. Dar campul magnetic fosil ar fi fost purtatorul miscarii inainte de existenta substantei. Si toata miscarea universului ar proveni de la acest camp. Fiindca miscarea trebuie sa provina de undeva. Nu poate sa apara din nemiscare, adica din lipsa miscarii.

Virgil

Citat din: calahan din Septembrie 22, 2020, 12:39:53 PM
Virgil
Eu cred ca ceeace numim camp magnetic este totusi o forma de miscare. Si fiind miscare, miscarea este purtata de o structura dinamica. Si parca se spune ca structura campului magnetic ar fi fost data de circulatii intense ale eterului. M-am gandit ca aceste circulatii ar fi fost fragmentate, maruntite, macinate si ar fi ramas in continuare purtatoarele miscarii, pe mult mai multe directii. Dar si aceste miscari, aceste circulatii foarte scurte, cred ca tot presupun existenta unei presiuni. Altfel cum s-ar mentine circulatia? Campul magnetic, vizualizat prin diferite tehnici, este legat de substanta, pleaca din substanta si zice ca pleaca de fapt de la sarcinile electrice, care sunt cumva in miscare in sanul substantei. Dar campul magnetic fosil ar fi fost purtatorul miscarii inainte de existenta substantei. Si toata miscarea universului ar proveni de la acest camp. Fiindca miscarea trebuie sa provina de undeva. Nu poate sa apara din nemiscare, adica din lipsa miscarii.
Campul magnetic a unui magnet permanent nu inseamna miscare ci doar ordonarea spatiului electromagnetic respectand un anumit sens reprezentat de liniile de camp si de polaritatea acestuia.
Daca acest camp ar fi caracterizat de miscare ar insemna ca un magnet in forma de potcoava circulara, suspendat de un fir care sa mentina magnetul intr-un plan orizontal, ar trebui sa se invarta in sens contrar miscarii campului. Acest lucru ar presupune o pierdere de energie, ceia ce nu se observa la magnetii permanenti.
daca vrei sa-ti imaginezi un model de camp magnetic, observa cum se propaga valurile facute de microbisti pe stadion. Fiecare spectator ocupa un loc fix dar are libertatea de a se regasi in doua pozitii asezat sau ridicat in picioare. In afara de aceasta fiecare spectator respecta ordinea de ridicare sau asezare in functie de ce face vecinul lui din stanga sau din dreapta depinzand de sensul de propagare a undei. Revenind la campul magnetic, acesta este o manifestare ordonata a spatiului electromagetic, in care locul spectatorilor este preluat de catre "entitati subcuantice" ce intra in componenta fotonilor.

calahan

#23
Virgil
CitatCampul magnetic a unui magnet permanent nu inseamna miscare ci doar ordonarea spatiului electromagnetic
Dupa cum spui dumneata, sa inteleg ca ceeace numim camp magnetic, nu ar fi o forma de miscare si nu ar avea nevoie de un suport material?
Si in experimentul imaginat de dumneata, efectul produs la iesirea liniei de camp dintr-un pol nu ar fi compensat la intrarea liniei de camp prin celalalt pol?. Si ar putea produce un efect fizic o circulatie cu viteza luminii a unui mediu care nu are masa? Dar parca spuneai ca nu sunt linii de camp. Acuma sunt? Tot asa am avut o polemica cu electronul nihilist care sustine pe undeva, hotarat, ca nu exista spatiu electromagnetic. Dar in unda electromagnetica, dupa dumnealui, oscileaza campul electromagnetic, fara insa sa vibreze spatiul electromagnetic. Fiindca, dupa dumnealui, in unda electromagnetica nu exista nicio vibratie. Nu am reusit sa stabilesc adevarul. Vibreza ceva, sau nu vibreaza nimic.? Macar in unda electromagnetica, exista vreo miscare? sau nu exista nicio miscare?

Virgil

Linia de camp nu este reala, este doar o reprezentare grafica inspirata dupa forma asezarii piliturii de fier ce materializeaza campul magnetic. Linia de camp are un rol in intelegerea unui camp indiferent de natura lui, dar nu inseamna ca reprezinta o entitate fizica. Prin exemplul meu am aratat cum se poate obtine un camp intr-un mediu lipsit de deplasare pe directia unei asazise linii de camp.
Ceia ce se propaga cu viteza luminii nu este un flux material ci este acel val de unda prin care se propaga doar o forma de energie. La fel cum se propaga valul de apa, moleculele de apa se misca pe verticala locului osciland in sus si in jos, in timp ce valul se propaga pe orizontala cu viteza mult mai mare.
In unda electromagnetica nu exista miscare, ci numai propagarea undei. In orice oscilatie nu exista deplasarea suportului care oscileaza, acesta sta pe loc, iar ceia ce se misca este informatia care reproduce de fiecare data forma sinusoidala a undei ce se propaga cu o anumita viteza.

calahan

Virgil
CitatLinia de camp nu este reala, este doar o reprezentare grafica inspirata dupa forma asezarii piliturii de fier ce materializeaza campul magnetic.

Deci linia de camp este doar ceva metafizic, fara de legatura cu realitatea fizica. Dar campul magnetic, este sau nu este o forma de miscare a unui mediu fara de masa?

CitatIn unda electromagnetica nu exista miscare, ci numai propagarea undei. In orice oscilatie nu exista deplasarea suportului care oscileaza, acesta sta pe loc, iar ceia ce se misca este informatia care reproduce de fiecare data forma sinusoidala a undei ce se propaga cu o anumita viteza.
Eu sunt de acord ca nu exista deplasarea in lungul razei a suportului. Dar nu exista nici deplasarea transversala a suportului in sanul oscilatiei? Oscilatia insa are nevoie de un suport material. In lipsa suportului material nu exista oscilatie.
Chestia asta nu o inteleg. Cum adica? Unda transporta o miscare, fara ca in unda sa existe miscare?
Eu am inteles, dintro postare, pe undeva, ca in spatiul vid, mecanismul undelor, care cere transformarea succesiva a energiei unui camp in energia celuilalt, nu poate functiona. Si din aceasta cauza fotonul, cuanta de lumina, ar fi doar un relief electromagnetic, o structura similara unui motor electric liniar, care luneca hidrodinamic, prin oceanul eteric, fiind propulsat de forta electromagnetica. Si este demonstrat pe undeva, ca forta electromagnetica B.I.l este egala cu forta de inertie m.a, la nivelul fiecarei semiunde. La fel puterea electrica U.I este egala cu puterea mecanica F.v

Virgil

Atat campul electric cat si campul magnetic sunt forme de manifestare a unui mediu subcuantic care se prezinta sub cele doua aspecte, si care intra in componenta fotonilor. Dupa cum arata si experienta campul electric nu modifica campul magnetic si invers. mai pe inteles reprezentand grafic liniile de camp electrice si magnetice, acestea nu se influienteaza reciproc, ceia ce ma face sa cred ca avem a face cu doua medii distincte in acelasi timp, sau cu un singur mediu care se prezinta in doua stari distincte. Modul de comportare al acestui mediu in stare excitata reprezinta fotonul caracterizat de frecventa si lungime de unda, ca stare si cantitativ caracterizat de constanta lui Planck.
campurile nu sunt forme de miscare in sensul miscarii particulelor sau corpurilor, ci forme de manifestare ordonate dupa anumite reguli a unor medii subcuantice. Ca sa-ti faci o ideie despre cum ar putea arata un camp electric, imagineaza-ti o sala de spectacol cand toti oamenii sunt cu fata spre scena, deci starea aceasta ordonata poate fi reprezentata matematic de un vector indreptat pe o directie preferentiala. Dupa terminarea spectacolului toti oamenii isi indreapta privirile in mod aleatoriu si dispare notiunea de camp. Aceasta este starea neutra a mediului electromagnetic.
Aceste orientari ale mediului subcuantic are efecte fizice asupra particulelor din mediul cuantic imediat superior, pentru ca un electron aflat intr-un camp electric este accelerat pe directia orientarii campului sau a vectorului acestuia. dar electronul accelerat se deplaseaza prin acel mediu al campului electric fiind orienta cu spinul opus directiei de miscare. deci campul electric face ca toti electronii sa se deplaseze la randul lor avand aceiasi orientare de spin. Astfel momentele magnetice ale acestei populatii de electroni se insumeaza generand campul magnetic care dupa parerea mea reprezinta un alt mediu subcuantic avand forma de orientare pe circuite curbe inchise. de aceia reprezentarea grafica a liniilor de camp magnetic sunt linii curbe inchise. Cele doua medii subcuantice ale campurilor electric si magnetic coexista impreuna generand vidul cosmic, si orice perturbare a unuia produce o perturbare a celuilalt care se propaga sub forma de unde, asa cum apa unui lac separata de tensiunea superficiala de aerul de deasupra sunt cele doua medii prin care se propaga o unda cand arunci cu o piatra in lac, dar de fapt sunt doua unde simultan, una este in apa si cealalta este in aerul de deasupra apei, si ambele unde au maximul in acelasi timp, completandu-se reciproc.

calahan

#27
Virgil
CitatAtat campul electric cat si campul magnetic sunt forme de manifestare a unui mediu subcuantic care se prezinta sub cele doua aspecte, si care intra in componenta fotonilor.
Am vazut pe internet undeva, referinte la mecanica sau dinamica subcuantica. Acolo se facea predictia unui eter aspirat de masa substantei, respectiv de masa Pamantului. Si se arata un film cu experimentul interferential al lui Grusenic, din Germania, in care se vede deplasarea figurii de interferenta, cand un interferometru de tip Michelson este rotit in plan verical. Si spune ca ar fi dovada fluxului eteric de aspiratie al substantei. Printrun fisier am gasit ca viteza acestui flux eteric de aspiratie al planetei ar fi de 23 m/s. Dar din experimentul lui Grusenic, reese ca viteza fluxului eteric de aspiratie ar fi doar de 0,8 m/s. Asa ceva ma depaseste. Nu pot sa imi explic, nu pot sa inteleg.
CitatDupa cum arata si experienta campul electric nu modifica campul magnetic si invers. mai pe inteles reprezentand grafic liniile de camp electrice si magnetice, acestea nu se influienteaza reciproc,
Am citit pe internet undeva, ca unda e-m ar fi autoportanta si ca autoportanta aceasta apare chiar la intersectia campului electric cu cel magnetic.
CitatCele doua medii subcuantice ale campurilor electric si magnetic coexista impreuna generand vidul cosmic,
Ideea asta este cu adevarat interesanta. Chiar am intalnit pe undeva ideea ca din interferenta circulatiilor campurilor magnetice ar aparea in spatiu depresiunea in care in care ar aluneca, hidrodinamic, fotonii, cu viteza c. Dar dumneata spui clar si hotarat ca in sanul campului magnetic nu exista nicio miscare si deci campul magnetic nu este forma de miscare. Aici chestiunea ma nedumereste si ma ameteste. Fiindca eram convins ca toata miscarea din univers si-ar avea originea in campul magnetic fosil. In imaginea mea asupra cosmosului aveam o sursa a miscarii. Dar dupa dumneta nu exista nicio sursa a miscarii. S atunci se pune problema, de unde provine toata miscarea universului?
Despre momentele acelea de spin ale electronului, am citit intro postare ca ar fi doar o aparenta, care ar fi generat o intreaga metafizica a spinului. Pe undeva este explicata experienta lui Shtern-Gerlack. Si se spune ca figura care apare desenata pe ecran, reflecta cu fidelitate structura bipolara a electronului. Spune ca toata energia electronului si deci a cuantei, este distribuita in doua semiunde diametral opuse. Fiind  in rotatie, cele doua semiunde diametral opuse, se misca in sensuri opuse. Aflat intrun camp magnetic, numai o semiunda a electronului interactioneaza cu campul exterior. Si se intampla cu probabilitate egala, ca unii electroni sa interactioneze cu o semiunda, iar altii sa interactioneze cu cealalta semiunda. Aceasta ar face ca atomii de argint in care sunt legati electronii neinperechiati, sa se deplaseze intrun sens sau in celalalt. Iar amplitudinea deplasarii ar fi data exact de faza interactiunii electronilor cu campul magnetic exterior. Si chestia aceasta a fost interpretata ca fiind electroni de doua tipuri, dextrogiri si levogiri. 

Virgil

Citat din: calahan din Septembrie 23, 2020, 09:22:34 AM
Virgil
CitatAtat campul electric cat si campul magnetic sunt forme de manifestare a unui mediu subcuantic care se prezinta sub cele doua aspecte, si care intra in componenta fotonilor.
Am vazut pe internet undeva, referinte la mecanica sau dinamica subcuantica. Acolo se facea predictia unui eter aspirat de masa substantei, respectiv de masa Pamantului. Si se arata un film cu experimentul interferential al lui Grusenic, din Germania, in care se vede deplasarea figurii de interferenta, cand un interferometru de tip Michelson este rotit in plan verical. Si spune ca ar fi dovada fluxului eteric de aspiratie al substantei. Printrun fisier am gasit ca viteza acestui flux eteric de aspiratie al planetei ar fi de 23 m/s. Dar din experimentul lui Grusenic, reese ca viteza fluxului eteric de aspiratie ar fi doar de 0,8 m/s. Asa ceva ma depaseste. Nu pot sa imi explic, nu pot sa inteleg.
CitatDupa cum arata si experienta campul electric nu modifica campul magnetic si invers. mai pe inteles reprezentand grafic liniile de camp electrice si magnetice, acestea nu se influienteaza reciproc,
Am citit pe internet undeva, ca unda e-m ar fi autoportanta si ca autoportanta aceasta apare chiar la intersectia campului electric cu cel magnetic.
CitatCele doua medii subcuantice ale campurilor electric si magnetic coexista impreuna generand vidul cosmic,
Ideea asta este cu adevarat interesanta. Chiar am intalnit pe undeva ideea ca din interferenta circulatiilor campurilor magnetice ar aparea in spatiu depresiunea in care in care ar aluneca, hidrodinamic, fotonii, cu viteza c. Dar dumneata spui clar si hotarat ca in sanul campului magnetic nu exista nicio miscare si deci campul magnetic nu este forma de miscare. Aici chestiunea ma nedumereste si ma ameteste. Fiindca eram convins ca toata miscarea din univers si-ar avea originea in campul magnetic fosil. In imaginea mea asupra cosmosului aveam o sursa a miscarii. Dar dupa dumneta nu exista nicio sursa a miscarii. S atunci se pune problema, de unde provine toata miscarea universului?
Despre momentele acelea de spin ale electronului, am citit intro postare ca ar fi doar o aparenta, care ar fi generat o intreaga metafizica a spinului. Pe undeva este explicata experienta lui Shtern-Gerlack. Si se spune ca figura care apare desenata pe ecran, reflecta cu fidelitate structura bipolara a electronului. Spune ca toata energia electronului si deci a cuantei, este distribuita in doua semiunde diametral opuse. Fiind  in rotatie, cele doua semiunde diametral opuse, se misca in sensuri opuse. Aflat intrun camp magnetic, numai o semiunda a electronului interactioneaza cu campul exterior. Si se intampla cu probabilitate egala, ca unii electroni sa interactioneze cu o semiunda, iar altii sa interactioneze cu cealalta semiunda. Aceasta ar face ca atomii de argint in care sunt legati electronii neinperechiati, sa se deplaseze intrun sens sau in celalalt. Iar amplitudinea deplasarii ar fi data exact de faza interactiunii electronilor cu campul magnetic exterior. Si chestia aceasta a fost interpretata ca fiind electroni de doua tipuri, dextrogiri si levogiri.
Referitor la miscarea din campul magnetic, aceasta nu exista in sensul mecanic al deplasarii unui fluid. Exista doar propagarea undei electromagnetice. In ce priveste sursa miscarii in univers este aceiasi ca si in microcosmos si provine din oscilatia campurilor centrale. orice sistem micro sau macrocosmic trebuie privit ca un oscilator armonic natural, in care anumite particule sau corpuri au miscari periodice fata de un nucleu central, in ritmul pulsatiei campului ce este legat de corpul central. Daca ai sa cauti in teoria similitudinii sistemelor expusa de mine la pag.62,63, ai sa gasesti  o relatie unica in care o planeta sau o stea care este in centrul unui sistem ii este proprie o pulsatie care depinde de o constanta proprie familiei de sisteme (sist, solare, sist. de sateliti, galaxii, etc)  inmultita cu viteza corpului pe orbita ridicata la puterea 1,5, si impartit la patratul masei corpului res[pectiv, astfel;
T=Ct.(V^1,5/M^2) ;  de exemplu in cazul Pamantului luat ca nucleul sistemului Pamant-Luna la pag.64 in tabelul 21, rezulta ca perioada de pulsatie a campului este de 29 de zile ceia ce corespunde cu perioada de rotatie a Lunii in jurul Pamantului.
Am facut acest comentariu ca sa vezi ca sursa miscarii la nivel cosmic este tot oscilatia campului in care are loc miscarea corpului.

calahan

Virgil
Citat
Referitor la miscarea din campul magnetic, aceasta nu exista in sensul mecanic al deplasarii unui fluid.
Nu pot sa fiu de acord cu ideea dumitale ca campul magnetic nu ar fi sursa de miscare in univers. Fiindca este formula energiei totale a lui Einstein  W=m.c2. Si este argumentat prin fisiere ca masa inerta m este data de patratul inductiei magnetice. Fiindca m=V.ro. iar densitatea masei ro=B2. Asa ca ramane clar ca doar campul magnetic este sursa de miscare in univers. Asta nu poate fi contrazis.
CitatIn ce priveste sursa miscarii in univers este aceiasi ca si in microcosmos si provine din oscilatia campurilor centrale.
Eu am inteles foarte clar ca ceeace pare oscilatie sau vibratie este produs de rotatia foarte rapida a particulelor elementare. Din rotatia foarte rapida a sarcinilor electrice ar aparea campul electric pulsatoriu produs de sarcini. Iar din rotatia foarte rapida a nucleonilor ar aparea fluxul eteric de aspiratie al substantei, flux care creeaza atractia gravifica dintre mase.