Ştiri:

Vă rugăm să citiţi Regulamentul de utilizare a forumului Scientia în secţiunea intitulată "Regulamentul de utilizare a forumului. CITEŞTE-L!".

Main Menu

Scurta opinie asupra TR

Creat de calahan, August 01, 2020, 12:44:17 PM

« precedentul - următorul »

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

calahan

Opinie asupra TR
Sa examinam putin ce spune TR. Ca viteza luminii in vid Vlv = C este viteza maxima posibila a translatiilor fizice (materiale) in universul fizic si aceasta viteza nu poate fi depasita. Atingerea acestei viteze de catre structurile materiale, ar insemna cresterea masei lor la infinit. Daca viteza luminii este viteza maxima posibila, inseamna ca orice translatie fizica reala din univers se produce cu viteza cuprinsa in intervalul de viteze, de la 0 la C. Adica vitezele fizice reale se gasesc in intervalul 0, corespunzand repausului absolut si pana la la viteza luminii in vid C. Acum avem cele doua sisteme de referinta inertiale (SRI) care luneca unul fata de celalalt cu viteza relativa V, fara a exista vreo interactiune fizica intre ele. Vitezele fizice reale sunt intodeauna legate de masa sistemelor aflate in translatie. Acest lucru inseamna ca fiecare SRI are viteza lui fizica reala cuprinsa in intervalul 0 la C . Deoarece cele doua SRI nu sunt in repaus unul fata de celalalt, inseamna ca un sistem are viteza fizica reala V1 mai apropiata de viteza luminii, iar celalalt are viteza V2 mai departata de viteza luminii. Viteza relativa V dintre cele doua SRI, este de fapt diferenata dintre vitezele fizice reale ale celor
doua SRI. Adica V = DV = V1 – V2. Viteza relativa V nu este de fapt viteza reala a nici-unui sistem. Viteza relativa V nu este o viteza fizica reala, deoarece nu este legata de masa nici-unui sistem. Si atunci este o viteza fictiva, fara vreo legatura cu viteza fizica reala a unuia sau altuia dintre cele doua SRI. Avand o viteza fictiva, dupa toate prelucrarile matematice, efectuate pentru a obtine compunerea vitezelor, se va obtine tot o viteza fictiva, fara vreo legatura cu vitezele fizice reale ale celor doua sisteme. Ca sa obtinem o relatie intre marimi fizice reale ar trebui ca in fractia lui beta (B), in locul lui V sa apara diferenta de viteze DV = V1 – V2 si atunci coeficientii Lorentz ar avea o forma mai complicata. Dar acele viteze fizice reale , V1 si V2, ale celor doua SRI nu pot fi cunoscute. Doar in cazul in care un sistem s-ar gasi in repaus absolut, adica viteza lui ar fi egala cu zero, viteza relativa V ar corespunde unei viteze fizice reale. Acesta este cazul ipotezei lui Lorentz, a eterului (spatiului) imobil, in repaus absolut. In acest caz beta (B) ar corespunde unei viteze fizice reale. Dar ipoteza eterului in repaus absolut este contrarie TR. Si este bine inteles si acceptat de toata lumea ca nu poate exista in universul fizic un SRI privilegiat care sa fie in repaus absolut, care sa fie un reper absolut al tuturor miscarilor din univers, adica la care sa se poata raporta toate vitezele fizice reale. Intuitia geniala a lui Einstein a fost aceea de a gasi, intr-o vreme cand fizicienii erau convinsi de existenta spatiului absolut, umplut de eterul imobil (in repaus), ca doar lumina este un SRI ideal, la care poate sa se raporteze toate celelalte miscari al sistemelor materiale. Numai ca lumina este o referinta mobila a carei viteza este situata la cealalta extrema a domeniului vitezelor. Daca am avea vitezele de translatie ale celor doua SRI si le-am raporta la viteza luminii C, am avea doi beta (B), unul mai mare si unul mai mic. Si atunci se pune problema pe care beta il alegem, sa il punem in coeficientul relativist?, pe cel mai mare sau pe cel mai mic? Aceasta dilema ne arata de asemenea ca beta din formulele relativiste nu corespunde unei realitati fizice, ci este doar o marime fictiva care va duce la rezultate fictive. De aceea formula relativista de compunere a vitezelor este doar un aranjament matematic, care nu ia in considerare interactiunea dintre sisteme si nu corespunde realitatii fizice. Pe cand formula lui Fresnel, reflecta compunerea vitezelor fizice reale ale sistemelor, rezultata din interactiunea dintre sisteme. Se vede ca formula lui Fresnel nu incalca postulatul TR al vitezei maxime egala cu viteza luminii C. Indicele de refractie n reflecta masura interactiunii dintre lumina si mediul transparent prin care trece. Cu cat viteza de translatie a mediului este mai mare, cu atat interactiunea luminii cu mediul este mai slaba. Adica daca viteza de translatie a mediului transparent tinde catre C, indicele de refractie tinde catre 1 si viteza rezultanta, data de Formula lui Fresnel, tinde catre C, in acord cu postulatul TR. Aceasta constatare ne arata ca Formula lui Fresnel este adevarata (ramane valabila) si la viteze relativiste ale mediului dens si transparent prin care trece lumina. Daca formula lui Fresnel este verificata cu precizie in experimentele de tip Fizeau si nu incalca nici postulatul TR , putem fi siguri ca aceasta este formula adevarata de compunere a vitezelor fizice reale ale SRI. Straduinta unora de a deduce formula lui Fresnel, din formula relativista de compunerea vitezelor, printr-o serie de aproximari matematice, nu este decat un gest de obedienta fata de o teorie adulata, despre care se spune in prmanenta ca este verificata in toate testele. In spatele sintagmei –in limita erorilor experimentale-, nu este decat atitudinea obedienta fata de TR ca si fata de o religie. Partiznii TR nu admit nici macar o examinare logica a asertiunilor teoriei care ar evidentia aspectele contradictorii ale teoriei, si vin cu argumentul testarii experimentale in zeci de teste. Numai ca vin cu exemple de testare ale TRG. Ori TRG tine seama si de acceleratii si de interactiunea dintre sisteme. De aceeea testele TRG sunt confirmate in testarile cosmice. TR regasind coeficientii lui Lorentz, ii aplica asupra timpului, spatiului si masei. Aplicand acest coeficient si masei, TR este singura teorie care da o explicatie faptului constatat experimental de majorare a masei particulelor accelerate spre viteza luminii. Dar TR nu are (nu ofera) nici-o explicatie pentru mecanismul intim al acestei majorari a masei. Deoarece coeficientii relatvisti sunt foarte utili in experimentele de accelerare a particulelor, teoria prin care au fost dedusi are sustinere totala si nu se admite nici-o suspiciune, nici-o indoiala, asupra ei. Totusi un mecanism care sa explice majorarea masei particulelor accelerate in campuri acceleratoare ar putea fi adsorbtia fotonilor din campul accelerator pe particulele care sufera accelerarea. Fotonii contribuind cu masa lor la cresterea masei particulelor.

atanasu

Mai demult(eu nu eram)  pe acest forum a venit si Cristian Presura -fizcian invitat cred ca de Adi Buzatu alt fizician Cristian Presura a devenit un fizician cunoscut si ultima lui postare aici sub nicul Cristi este undeva departe in timp dar este in lista de useri ca si Adi.
Dar Calahan de ce nu inceci sa-l contactezi poate intrand pe un fir deschis de el sau stiu eu pe feisul lui legat de cartea pe care a scris-o?
Poate ca el este in masura sa aiba o opinie avizata la ce scrii tu de exemplu chiar pe cest fir. Daca as avea timp  mi-ar place sa ma gandesc la ce spui.
Eu sunt printre cei care in 2011 cand cu experimentul Opera de la LHD am pariat pe imposibilitatea depasirii vitezei luminii adica impotriva revendicarii grupului de fizicieni nu amatori ca mine ci profeonisti, care au pariat atunci pe faptul ca s-ar fi depasit viteza luminii. Pariul l-au castigat cei care au pariat pe Einstein si pe TR adica similar cu mine.
Asta este o realitate.
Dar si ce propui tu in final este o explicatie doar ca pe mine cred ca ma depaseste, de aceea inceaca sa ajungi la un fizician care sa nu fie un jegos sufleteste si cred ca si Adi Buzatu(creatorul acestui forum) care este cred ca indisponibil, dar mai ales Cristi Preura au aceasta generozitate sufleteasca si poate disponibilitate sa incerce sa inteleaga ce spui tu.
Numai bine!

calahan

atanasu
Iti multumesc pentru sfaturi. Dar sa stii ca eu am ajuns la -Scientia- numai fiindca dumnealor nu au mai vrut sa discute cu neica nimeni si m-au expediat la forumul acesta de discutii.

ilasus

Citat din: calahan din August 01, 2020, 12:44:17 PM
Opinie asupra TR
... vitezele fizice reale se gasesc in intervalul 0, corespunzand repausului absolut si pana la viteza luminii in vid ...

Repausul este relativ, nu absolut. Adică, dacă tu stai în pat și te uiți la TV, deci ai o "viteză fizică reală" egală cu zero, tu poți să te consideri în repaus și că planetele, stelele, inclusiv universul sunt în mișcare în raport cu tine, dar nu poți să afirmi despre acest repaus al tău că e "absolut". Adică poți, și poate chiar așa e, dar e mai precaut să ții secretul doar pentru tine.

calahan

Ilasus
Pai daca relativitatea spune ca viteza luminii in vid ar fi viteza ce mai mare de translatie (deplasare sau lunecare) a substantei prin spatiul universului, nu inseamna ca domeniul vitezelor este cuprins intre  0-c. Iar viteza 0 nu inseamna repaus absolut,? nu inseamna lipsa translatiei? Pana acum astronomii nu au descoperit in univers o zona fara de translatie, aflata in repaus absolut. Si chiar nu se poate spune cum s-ar scurge timpul in zona repausului absolut.

atanasu

@Calahan,
Repaosul asta absolut este doar o limita niciodata atinsa . Ne putem imagina ca acolo in BINDU cum spun yoginii isi va fi  potolit setea de repaos si eroul din Luceafarul si tot ce ar fi putut fi inimaginabil pentru noi la acel moment de timp cand nici timpul si nici spatiul nu erau.
Ce sa fac uneori nu poti evita paradoxul . :)

Virgil

Citat din: calahan din August 01, 2020, 12:44:17 PM
Opinie asupra TR
Sa examinam putin ce spune TR. Ca viteza luminii in vid Vlv = C este viteza maxima posibila a translatiilor fizice (materiale) in universul fizic si aceasta viteza nu poate fi depasita. Atingerea acestei viteze de catre structurile materiale, ar insemna cresterea masei lor la infinit. Daca viteza luminii este viteza maxima posibila, inseamna ca orice translatie fizica reala din univers se produce cu viteza cuprinsa in intervalul de viteze, de la 0 la C. Adica vitezele fizice reale se gasesc in intervalul 0, corespunzand repausului absolut si pana la la viteza luminii in vid C. Acum avem cele doua sisteme de referinta inertiale (SRI) care luneca unul fata de celalalt cu viteza relativa V, fara a exista vreo interactiune fizica intre ele. Vitezele fizice reale sunt intodeauna legate de masa sistemelor aflate in translatie. Acest lucru inseamna ca fiecare SRI are viteza lui fizica reala cuprinsa in intervalul 0 la C . Deoarece cele doua SRI nu sunt in repaus unul fata de celalalt, inseamna ca un sistem are viteza fizica reala V1 mai apropiata de viteza luminii, iar celalalt are viteza V2 mai departata de viteza luminii. Viteza relativa V dintre cele doua SRI, este de fapt diferenata dintre vitezele fizice reale ale celor
doua SRI. Adica V = DV = V1 – V2. Viteza relativa V nu este de fapt viteza reala a nici-unui sistem. Viteza relativa V nu este o viteza fizica reala, deoarece nu este legata de masa nici-unui sistem. Si atunci este o viteza fictiva, fara vreo legatura cu viteza fizica reala a unuia sau altuia dintre cele doua SRI. Avand o viteza fictiva, dupa toate prelucrarile matematice, efectuate pentru a obtine compunerea vitezelor, se va obtine tot o viteza fictiva, fara vreo legatura cu vitezele fizice reale ale celor doua sisteme. Ca sa obtinem o relatie intre marimi fizice reale ar trebui ca in fractia lui beta (B), in locul lui V sa apara diferenta de viteze DV = V1 – V2 si atunci coeficientii Lorentz ar avea o forma mai complicata. Dar acele viteze fizice reale , V1 si V2, ale celor doua SRI nu pot fi cunoscute. Doar in cazul in care un sistem s-ar gasi in repaus absolut, adica viteza lui ar fi egala cu zero, viteza relativa V ar corespunde unei viteze fizice reale. Acesta este cazul ipotezei lui Lorentz, a eterului (spatiului) imobil, in repaus absolut. In acest caz beta (B) ar corespunde unei viteze fizice reale. Dar ipoteza eterului in repaus absolut este contrarie TR. Si este bine inteles si acceptat de toata lumea ca nu poate exista in universul fizic un SRI privilegiat care sa fie in repaus absolut, care sa fie un reper absolut al tuturor miscarilor din univers, adica la care sa se poata raporta toate vitezele fizice reale. Intuitia geniala a lui Einstein a fost aceea de a gasi, intr-o vreme cand fizicienii erau convinsi de existenta spatiului absolut, umplut de eterul imobil (in repaus), ca doar lumina este un SRI ideal, la care poate sa se raporteze toate celelalte miscari al sistemelor materiale. Numai ca lumina este o referinta mobila a carei viteza este situata la cealalta extrema a domeniului vitezelor. Daca am avea vitezele de translatie ale celor doua SRI si le-am raporta la viteza luminii C, am avea doi beta (B), unul mai mare si unul mai mic. Si atunci se pune problema pe care beta il alegem, sa il punem in coeficientul relativist?, pe cel mai mare sau pe cel mai mic? Aceasta dilema ne arata de asemenea ca beta din formulele relativiste nu corespunde unei realitati fizice, ci este doar o marime fictiva care va duce la rezultate fictive. De aceea formula relativista de compunere a vitezelor este doar un aranjament matematic, care nu ia in considerare interactiunea dintre sisteme si nu corespunde realitatii fizice. Pe cand formula lui Fresnel, reflecta compunerea vitezelor fizice reale ale sistemelor, rezultata din interactiunea dintre sisteme. Se vede ca formula lui Fresnel nu incalca postulatul TR al vitezei maxime egala cu viteza luminii C. Indicele de refractie n reflecta masura interactiunii dintre lumina si mediul transparent prin care trece. Cu cat viteza de translatie a mediului este mai mare, cu atat interactiunea luminii cu mediul este mai slaba. Adica daca viteza de translatie a mediului transparent tinde catre C, indicele de refractie tinde catre 1 si viteza rezultanta, data de Formula lui Fresnel, tinde catre C, in acord cu postulatul TR. Aceasta constatare ne arata ca Formula lui Fresnel este adevarata (ramane valabila) si la viteze relativiste ale mediului dens si transparent prin care trece lumina. Daca formula lui Fresnel este verificata cu precizie in experimentele de tip Fizeau si nu incalca nici postulatul TR , putem fi siguri ca aceasta este formula adevarata de compunere a vitezelor fizice reale ale SRI. Straduinta unora de a deduce formula lui Fresnel, din formula relativista de compunerea vitezelor, printr-o serie de aproximari matematice, nu este decat un gest de obedienta fata de o teorie adulata, despre care se spune in prmanenta ca este verificata in toate testele. In spatele sintagmei –in limita erorilor experimentale-, nu este decat atitudinea obedienta fata de TR ca si fata de o religie. Partiznii TR nu admit nici macar o examinare logica a asertiunilor teoriei care ar evidentia aspectele contradictorii ale teoriei, si vin cu argumentul testarii experimentale in zeci de teste. Numai ca vin cu exemple de testare ale TRG. Ori TRG tine seama si de acceleratii si de interactiunea dintre sisteme. De aceeea testele TRG sunt confirmate in testarile cosmice. TR regasind coeficientii lui Lorentz, ii aplica asupra timpului, spatiului si masei. Aplicand acest coeficient si masei, TR este singura teorie care da o explicatie faptului constatat experimental de majorare a masei particulelor accelerate spre viteza luminii. Dar TR nu are (nu ofera) nici-o explicatie pentru mecanismul intim al acestei majorari a masei. Deoarece coeficientii relatvisti sunt foarte utili in experimentele de accelerare a particulelor, teoria prin care au fost dedusi are sustinere totala si nu se admite nici-o suspiciune, nici-o indoiala, asupra ei. Totusi un mecanism care sa explice majorarea masei particulelor accelerate in campuri acceleratoare ar putea fi adsorbtia fotonilor din campul accelerator pe particulele care sufera accelerarea. Fotonii contribuind cu masa lor la cresterea masei particulelor.
Fotonii absorbiti de particula accelerata, vin cu un aport energetic care are ca echivalent o crestere de masa conform relatiei mc^2=h.niu ; Deci nu este vorba de o masa reala ci de o energie care se percepe ca o sporire a masei de repaus.

calahan

Virgil

Eu am inteles, din niste fisiere, ca fotonul, in afara energiei cinetice are si masa lui proprie, egala cu a particulei din care s-a nascut prin anihilare. Asa ca la interactia fotonului cu particula, ii transfera si impuls si masa. Ce nu pricep de loc, este cum sunt structurati fotonii in campul accelerator. Asa se spune ca fotonii din campul accelerator intermediaza interactiunea campului electric cu particula incarcata electric, care sufera accelerarea. Vreau sa mai adaug ca si in cazul efectului fotoelectric, accelerarea fotoelectronului este explicata tot prin ciocnirea plastica a fotonului cu electronul, astfel ca sa se conserve simultan si energia si impulsul fotonului incident. Ceeace inseamna ca fotoelectronul ar trebui sa aibe masa mai mare ca a electronului liber din metal.

calahan

Atanasu

Pai daca spune ca toata miscarea corpurilor din univers a aparut in momentul big-bangului, nu inseamna ca inainte de big-bang era un repaus absolut, fara de nicio translatie?

atanasu

#9
Nu cred ca  inainte de aparitia Universulu mai functioneaza regulile logicii care tin de ratiunea noastra si nu de transcendenta lui Eu sunt  Cred ca trebuie sa ne oprim si sa incercam sa acceptam ca la 10-43 sec(asa considera stiinta oficiala astazi) este momentul zero pentru Universul nostru pe axa infinita a timpului, axa pe care insa o folosim doar in mod matematic si pentruca este compatibila cu Eu sunt in forma transedental- matematica, care am mai spus ca este Exponentiala divina-asa am botezat-o eu respectiv functia e^t care la t=-infinit tinde asimpltotic spre Zero, la t=0 este UNU sau mai bine in genialitate limbii romane UNA si merge oricat de departe vrei odata cu cresterea timpului.
Acum daca te gandesti ca 10-43 este de 1057 ori mai mare decat 10-100 intelegem relativitatea in raport cu Eu  sunt a tutiuror acestor jucarele matematice.
Te rog, in rest este doar tacere, reculegere si pentru cine poate Credinta

EDIT 20.09.2020. Nimic de natura a schimba sensul celor deja scrise;

calahan

Atanasu

Zau ca nu inteleg ce vrei sa spui. Nu admiti ca ar fi putut exista repausul absolut, adica lipsa oricarei translatii inainte de big-bang? Eu chiar nu pot sa inteleg cum ar fi putut sa apara toata miscarea universului din nemiscare, adica din lipsa translatiei, din repausul absolut. Pot doar sa cred ca lipsea translatia, dar exista rotatia in sanul particulelor componente ale substantei. Din acea miscare de rotatie a particulelor ar fi putut aparea translatia substantei, in urma big-bang-ului. Asa mi se pare ca ar fi de inteles.

atanasu

Ti-am spus sa lasi balta logica care iti permite sa spui inteleg sau nu inteleg. Poti sa nu fii de acord  cu mine dar nu are importanta ca tot nu poti face nimic in plus decat sa spui ca te miri. Mira-te :)

Virgil

Citat din: calahan din Septembrie 19, 2020, 09:05:15 AM
Virgil

Eu am inteles, din niste fisiere, ca fotonul, in afara energiei cinetice are si masa lui proprie, egala cu a particulei din care s-a nascut prin anihilare. Asa ca la interactia fotonului cu particula, ii transfera si impuls si masa. Ce nu pricep de loc, este cum sunt structurati fotonii in campul accelerator. Asa se spune ca fotonii din campul accelerator intermediaza interactiunea campului electric cu particula incarcata electric, care sufera accelerarea. Vreau sa mai adaug ca si in cazul efectului fotoelectric, accelerarea fotoelectronului este explicata tot prin ciocnirea plastica a fotonului cu electronul, astfel ca sa se conserve simultan si energia si impulsul fotonului incident. Ceeace inseamna ca fotoelectronul ar trebui sa aibe masa mai mare ca a electronului liber din metal.
Fotonul are energia E=h.niu ; in care h este constanta lui Planck si niu este frecventa proprie. Cand energia E a fotonului este mai mare decat energia de legatura El a electronului cu atomul din care face parte, atunci electronul este smuls din atom si va capata o energie cinetica Ec egala cu diferenta dintre energia fotonului si energia de legatura a electronului. Deci Ec= E-El ;
Fotonul nu are masa in sensul in care intelegem noi prin cuvantul masa. Insa energia fotonului se transfera particulei, prin absorbtia fotonului, a carui impuls i=h.niu/c
creste viteza si energia cinetica a particulei. Fenomenul accelerarii particulelor in camp electric devine mai interesant cand viteza particulei se apropie de viteza luminii, deoarece atunci desi energia cinetica ramane aproape constanta, energia undei insotitoare, adica lungimea de unda Compton scade foarte mult. Am putea spune ca la energia cinetica a particulei Ec se aduna energia "potentiala" cumulata in unda insotitoare. Acest lucru se observa foarte bine in cazul electronilor accelerati pentru microscopul electronic, unde cu cat creste viteza creste si masa relativista si scade lungimea de unda.[/img]

Virgil

Citat din: calahan din Septembrie 20, 2020, 11:37:55 AM
Atanasu

Zau ca nu inteleg ce vrei sa spui. Nu admiti ca ar fi putut exista repausul absolut, adica lipsa oricarei translatii inainte de big-bang? Eu chiar nu pot sa inteleg cum ar fi putut sa apara toata miscarea universului din nemiscare, adica din lipsa translatiei, din repausul absolut. Pot doar sa cred ca lipsea translatia, dar exista rotatia in sanul particulelor componente ale substantei. Din acea miscare de rotatie a particulelor ar fi putut aparea translatia substantei, in urma big-bang-ului. Asa mi se pare ca ar fi de inteles.
Nu putea sa existe miscarea (translatia) inainte de a exista particulele materiale, deoarece orice sistem de referinta prin care pui in evidenta miscarea, trebuie sa fie de natura materiala. Nu poti atasa un sistem de referinta la o cuanta de energie. Deci inaite de B-B, nu a existat decat energia sub forma de cuante.
"De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigationJump to search
În mecanica descriptivă un sistem de referință este o noțiune teoretică pentru descrierea mișcării, fiind reperul in raport cu care se descrie mișcarea sau repausul. El poate fi asociat unui Punct material sau unui Sistem de puncte materiale ca reper de referință, născut din necesitatea descrierii mișcării in spațiu a unui punct material sau a unui corp. In sistemul de referință propriu atașat punctului material sau corpului acesta se afla in repaus, imobil legat. Pentru descrierea mișcării se consideră suplimentar un alt sistem de referință, care poate fi ales arbitrar, in raport cu care cel considerat se mișcă [1]. Necesitatea aceasta reiese din faptul real că toate mișcările sunt relative, o mișcare absolută neexistând din lipsa unui reper absolut."

atanasu

Virgile, eu inteleg bine ce pui .Eu spun ca dincolo de 10-43sec (bariera Plank) intram in teritoriul nimanui si nu ne mai putem baza pe legile logicii ca sa vorbim despre ceva care nu stim ce este si daca si cum exista. Orice disurs logic incpe cu: Exista x si apoi se desvolta coernt si logic avand premize si masuratori pentru a crea premize cat cuprinde si aici intra toata stiinta noastra dar nu si dincolo de 10-43 sec.