#73
Mda , nu am scris despre carte inaintea ta caci nu am vrut sa te influentez dar calificativul de superba(se va vinde bine
ii va fi dat de toti cei care nu au cunostinte mai ample in domeniu adica nu au citit sau au auzit mai detaliat de cartile orginale pomenite apoi de toti epigonii care mesteca la nesfarsit legende cu descoperiri inexplicbile si ca sa intelegi voi pomenii doar pe cele mai cunoscute:Atlantida, misteriosul continent MU , toate monumentele din America Latina, piramidele, Baalbec, craniul de cristal(am vazut unul la Luvru) , mecanismul din Anticytera, hartile lui Piri Reis etc etc pe care autorii, sciitori amandoi reusesc sa le prezinte , nu pe toate, in rezumat intrun mod foarte atractiv scris pentru cei contaminati de ideologia new age si sa punem si ID aici...
Ce sugereaza sau chiar sustin cu convingere toti astia ? Ori ca aici pe terra a exitat una sau mai multe civilizati disparute datorita unor cataclisme naturale sau razboaie si asta acum chiar milioane de ani sau ca exterestrii (vezi si legendele Biblice etc) au "fecundat" cu inteligenta maimutoii de pe Terra.
Infine repeta toate astea caci ID este o umbrela pentru mai orice cu aparenta rationala dar este cum am spus doar o indepartare a granitei dintre imanenta si transcendenta intr-un mod multumitor pentru atei sau cei ce nu pot concepe Divinitatea ca Divinitate si vor sa o umanizeze dar undeva pe alte planete, in fundul pamantului sau in universuri paralele, blocand asfel desvoltarea unei stiinte corecte, rationale si separate de transcendenta in fata carora urmasii primei perechi de sapiens ar trebui doar sa taa pentuca vorbele lor inafara de ce spun eu cu cele trei puncte de tangenta cu transcendenta pe care nu stiu daca le-ai retinut, singurele oferite noua de aceasta ID transcendenta si de neinteles pentru noi muritorii creati desigur intrun anume fel.
Cultul acela al tacerii al unui curent japonez care este filozofia Zen(Nu vorbi decât dacă ai ceva de spus) cat si o mistica interesanta protestanta care spune ca nu putem cunoaste in niciun fel divinitatea si de aceea nu are sens sa-i dam nici-o carateristica umana ea fiind totul si nimic in mod simultan.
Eu am dat si peste asta dar inca nu am citit-o si poate te intereseaza
https://m.sites.google.com/site/povestealuicorey/genocidul-planetar-si-cabala/eliminarea-cabalei-mondiale Refenind la cartea in discutie ea este o banalitate informationala frumos scrisa si are are drept scop si introducera mai credibila a unor idei destul de ciudate ale autorului Smarandache-scriitor, fizician si in general de toate... mai ceva ca mine
si nu pot decat sa dau cateva titluri (are o bibliografie personala mai larga) si anume care sa faca sa para mai elaborata "Evoluția Neutrosofică Umană în Spirală”
In acest sens pot cita ce citeaza el direct in text pentru cei interesati, dar nici bibliografia nu este sgarcita cu lucrarile dsale si deci este vorba despre teorii-ipoteze asumate si publicate in zone destul de obscure cum avem azi explozie de publicatii nu numai pe situri ba chiar si in tipografii fizice sau virtuale sustinute de regula pe speze prorii(vezi mistoul referitor la gospodinele autoare pe "speze proprii" din cartea lui Eco : Pendulul lui Foucault)
Citez acele opuscule:
http://fs.unm.edu/ParameterizedSTR.pdf si
http://fs.unm.edu/NewRelativisticParadoxes.pdfPrecum si asta in domniul geomtriei Smarandache:
http://fs.unm.edu/SN/An%20introduction%20to-SmGeom-romana.pdfReferitor la opera originala a autorului nu pot spune deca ca : Virgil si alti fizicieni poate ca au vreo parere la sustinerile fizice ale lui Smarandahe dar eu ma abtin, caci el a publiat lucrarile si nu a sarit nimei in sus cum era cazul daca ar avea si dreptate .
Poate ca sunt doar niste ipoteze si la ipoteze ce sa spui? Ca si la asta a mea cu A&E : poate DA sau poate NU sau poate si ceva intermediar.
In final nu remarc decat catva elemente nu originale neaparat dar mai deosebite si anume:
a) In capitolul prim Miracolul biologiei spune ca a generalizat Teoria Evoluționistă a lui Darwin la Teoria Neutrosofică a Evoluției, care cuprinde Grade de Evoluție / Indeterminare / Involuție.
Concluzia sa generală destul de banala, a fost că fiecare teorie a evoluției posedă un grad de adevăr, un grad de indeterminare, și un grad de neadevăr (ca în logica neutrosofică) - depinzând de tipurile de specii, de mediul înconjurător, de intervalele de timp sau de alți parametri. Și toate aceste grade sunt diferite de la specie la specie, de la mediu înconjurător la mediu înconjurător, de la interval de timp la interval de timp, de la parametru la parametru. Animalele și plantele (și chiar ființele umane) nu doar evoluează, dar și involuează. Unele trăsături se accentuează, altele se depreciază. Este de asemenea demn de observat că adaptarea poate ține diferențiat de evoluția fizică sau funcțională a unei părți a corpului, în timp ce alte părți ale corpului pot involua, iar celelalte pot rămâne neschimbate
Adaptarea la un nou mediu înconjurător înseamnă dezadaptarea de mediul înconjurător anterior. Evoluție într-o direcție însemnă involuție într-o altă direcție. Când o viețuitoare pierde într-o direcție, trebuie să câștige întro altă direcție, în scopul de a supraviețui (pentru echilibru)
O specie, în ceea ce privește un mediu înconjurător, poate fi: - în echilibru, în dezechilibru, sau în indeterminare; - stabil, instabil, sau indeterminat; - optimal, suboptimal, sau indeterminat.
Dacă speciile sunt într-un stadiu de indeterminare (neclar, vag, ambiguu) față de mediul lor înconjurător, tind să se îndrepte spre o extremă: fie spre echilibru / stabilitate / optimalitate, sau spre dezechilibru / instabilitate / suboptimalitate față de mediul lor înconjurător; speciile sau se degradează, fie treptat, fie brusc, prin mutație, și pier, sau se ridică treptat sau brusc, prin mutație, către echilibru / stabilitate / optimalitate.
Punctul de atracție în acest sistem neutrosofic dinamic este, desigur, stadiul de echilibru / stabilitate / optimalitate. Dar nici când atinge acest stadiu, specia nu este fixată și poate ajunge, datorită unor noi condiții sau unor accidente, la stadiul de dezechilibru / instabilitate / suboptimalitate, iar din acest stadiu pornind din nou lupta speciei pentru a atinge punctul de atracție
Nota mea: Concluzie generala este de o banalitate evidenta, singurul lucru interesant este ca alatura procesului evolutiv sau involutiv fata de mediu si saltul denumit de el foarte corect
mutatie.
Dar nu intelege ce spun eu, ca prin mutatie se shimba speciile si prin proces evolueaza rasele sau specia in sine.
Nu este clar ce inseamna evolutia si involutia ambele fiind doar procese de adaptare la schimbaile mediului
Ce este sensul evolutiei cat timp este dor o adaptare cat mai buna la mediu si la concurenta cu celelalte specii ?
Asadar niste banalitati ambalate intr-o denumire care sa fie mai interesanta.
Mai spune ca: „Conform teoriei darwiniste, speciile se transformă treptat unele în altele prin interacțiunea următorilor factori: variabilitatea, ereditatea, suprapopulația, lupta pentru existență și selecția naturală.
Este corect dar de fapt acesti fatori actioneaza in procesul evolutiv in interiorul speciei si pot influenta aparitia unor rase dar saltul -mutatia este fundamental si face sa apara noua specie, fiind un fenomen emergent pe care nu -l putem defini si nici macar prevedea cu claritate
Cu afirmatia:
Astăzi, ideea că omul este o entitate biologică vie alcătuită din mai multe corpuri situate în planuri diferite sau pe nivele vibraționale diferite este tot mai mult acceptată de către toată lumea științifică ne scoate din cadrul stiintei si ne duce in new age in teosofie etc.Citeaza un dr. Nagoe cu care
evident ca sunt de acord: „De fapt, de la Darwin ne-a rămas numai ideea de evoluție, nu și modul exact de realizare al evoluției.”
In continuare in celelalte capitole ne plimba cu talent literar dupa cum am spus deja, in mod instructiv si succint prin paleoastronautica, prin viata extraterestra, prin opera enormului geniu ce a fost Da Vinci si ne prezinta apoi elemente din operele dsale, adica fizica si geometria si biologia Smarandache.
In capitolul penultim :
Conexiunea biologiei cu alte stiințe, trece in revista stiintele cu prefixul bio si desigur a biofizica si biochimia sunt la loc de cinste si observa ca nu avem o definitie multumitoare a ce este viata.
Observtie banala dar aminteste cateva elemente biologic importnte pe care merita sa le prezint si anume caracteristicile unui sistem viu.
Un sistem viu trebuie să îndeplinească câteva condiții minime: Adaptarea. Evident, viața nu poate exista fără a avea posibilitatea să se adapteze la condițiile de mediu.
Creșterea. Sistemele vii cresc în mărime, aceasta fiind o caracteristică evidentă a organismelor.
Homeostazie. Pe scurt, homeostazia este o proprietate a organismului de a menține, în limite foarte apropiate, constantele mediului intern, cum ar fi temperatura sau pH-ul. Ea reprezintă echilibrul dinamic ce ne menține în viață. Sistemele homeostatice pot fi deschise sau închise. De exemplu, fiecare dintre noi este un sistem homeostatic închis. Această caracteristică evolutivă reprezintă un avantaj, deoarece astfel organismele homeostatice pot să trăiască în diferite condiții de mediu.
Metabolism. Metabolismul este un proces complex care descrie totalitatea transformărilor biochimice și energetice care au loc în organismele vii. Viața necesită energie, iar metabolismul descrie transformările chimice care susțin viața. (
nota mea; aici poate putea introduce notiunea extraordinara de
negentropie)
Organizare. Sistemele vii trebuie să aibă o anumită organizare sau structură internă. Pe pământ viața este formată din una sau mai multe celule care lucrează .
Sensibilitate la stimuli. Organismul trebuie să aibă capacitatea să răspundă la stimuli și din acest motiv acesta are nevoie de un sistem senzorial care să includă organe care să recepționeze stimulii din mediul înconjurător.
Reproducere. Supraviețuirea speciilor este condiționată de capacitatea de reproducere a organismelor din cadrul lor.
Nota: Eu as pune
reproducerea pe prim plan alaturi de
conservarea individului care se poate lega de metabolism
Cum rămâne cu virușii? Sunt in esenta niste
ReplicatoriVirușii nu se pot reproduce în sensul tradițional, în schimb, aceștia invadează un organism gazdă și se înmulțesc prin construirea copiei din materialul din jur.
Nota mea; deci organismul gazda trebuie sa preexiste si asta am mai spus-o pe aici sau altundeva.
La final concluzia cum ca toate informatiile de fapt sunt incriptate in organismul nostru ca acolo se afla Tezaurul umanitatii si deci ajungem la afirmatia : „Cunoastet-te pe tine insuti”.
Nota mea : Primul care face referire în scris la acest adagiu este Platon, într-unul dintre Dialogurile sale – Charmides (sau despre înţelepciune) – o lucrare elaborată în jurul anului 388 i.Hr. Platon spune că această cugetare este
cel mai vechi precept dintre cele gravate la intrarea Templului din Delphi, dedicat zeului Apollo, sanctuar al celebrului Oracol, cuvinte aparţinând, potrivit diverselor surse istorice,
Celor şapte înţelepţi ai Greciei – denumire onorifică dată unor oameni politici, legislatori şi filosofi din Grecia presocratică.
In fine autorul defineste si evolutia(
trebuia sa o faca in primul capitol) permitandu-mi concluzia ca :
Legea universala a evolutiei este directia de la simplu la complex desi este destul de greu de vazut ce este neaparat simplu si ce este complex dar infine...Repeta ce s-a mai spus mai tot mereu si anume constatarea banala de acum, ca
constantele naturii au acele valori care au facut posibila viata si deci si constiinta cunoscatoare . Acest lucru constituie principiul antropic care susține că Pământul și Universul au parametri fizici cu valori precise și corelate, astfel încât omul să poată exista. Noțiunea a fost propusă în 1973, de astrofizicianul australian Brandon Carter. (vezi si
https://www.radioromaniacultural.ro/de-la-universul-antropic-la-proiectul-inteligent-sau-la-multivers-p1/)
si evident pornind de aici apare ideea ID.
Eu aici intreb retoric desigur:
cu alte constante oare alta ar fi fost evolutia dar tot de la simplu la omplex si tot de la neviu la viu? Referirea la experimentul OPERA a autorului este eronata -eroare grava si dovedeste o anume superficialitate in a se informa.
Ipoteza Smarandache care este prezentata in final este o prelungire și o consecință a paradoxului Einstein-Podolsky-Rosen și a inegalității lui Bell și promovează ipoteza că: Nu există barieră de viteză în univers și se poate construi orice viteză, chiar și viteza infinită (transmisie instantanee). Cercetările viitoare vor fi: studierea compoziției vitezelor mai rapide decât cea a luminei și ce se întâmplă cu legile fizicii la viteze mai rapide decât cea a luminii?
Este o ipoteza si o parere a autorului cu care eu nu sunt de acord si hiar pe acest forum am discutat aestea.
In finalul finalului se prezinta ideea evolutii neutrosofie spiralate care se pliază perfect pe deducția lui Vătuiu, din cartea "Viață, spațiu și timp în infinit", că spațiul (cele trei dimensiuni spațiale) se deplasează pe spirala timpului, care, reunite, evoluează pe o altă spirală – spirala sistemului spațiotemporal.
Sa-i fie de bine dlui publicist dar si eu spun ca „spatiul este o taietura pe axa timpului si ca spatiul deci global este o infasuratoare pe axa timpului”. A mea pare mai frumoasa, nu-i asa
?
Eu aici intreb retoric desigur: : daca cu alte constante oare alta ar fi fost evolutia dar tot de la simplu la omplex si tot de la neviu la viu?
Referirea la experimentul OPERA a autorului este eronata -eroare grava si dovedeste o anume superficialitate in a se informa.
Ipoteza Smarandache care este prezentata in final este o prelungire și o consecință a paradoxului Einstein-Podolsky-Rosen și a inegalității lui Bell și promovează ipoteza că: Nu există barieră de viteză în univers și se poate construi orice viteză, chiar și viteza infinită (transmisie instantanee). Cercetările viitoare vor fi: studierea compoziției vitezelor mai rapide decât cea a luminei și ce se întâmplă cu legile fizicii la viteze mai rapide decât cea a luminii?
Este o ipoteza si o parere a autorului cu care eu nu sunt de acord si chiar pe acest forum am discutat acestea.
In finalul finalului se prezinta ideea
evolutiei neutrosofice spiralate care se pliază perfect pe deducția lui Vătuiu, din cartea "Viață, spațiu și timp în infinit", că spațiul (cele trei dimensiuni spațiale) se deplasează pe spirala timpului, care, reunite, evoluează pe o altă spirală – spirala sistemului spațiotemporal.
Sa-i fie de bine dlui publicist dar si eu spun ca „spatiul este o taietura pe axa timpului si ca spatiul deci global este o infasuratoare pe axa timpului”. A mea pare mai frumoasa, nu-i asa
?
PS Nu doresc sa amestecam problemele si desigur ca eu astept raspuns si la postarea mea anterioara acesteia, la cea referitoare la A&E.
