Este mai degraba o "iluzie psihologica" si nu optica. Dovada este faptul ca daca faci o poza cu Luna aproape de orizont, tu o vezi mare "in natura" dar in poza o vezi "mica".
Explicatia ar fi faptul ca, atunci cand e aproape de orizont (in natura), luna devine automat inclusa in peisajul terestru obisnuit, unde, obiectele cu cat sunt mai indepartate, sunt mai mici (perspectiva, bat-o vina). In cazul Lunii, fiind atat de departe, e la fel de mare si "sus" si langa casa de la orizont. Ca atare, "calculatorul mintal" transforma Luna la orizont intr-un obiect foarte mare, deoarece pentru a se vedea la fel de mare "departe langa orizont" ca si deasupra, trebuie sa creasca enorm in dimensiune "reala". Si asta pentru ca stim "din experienta" ca un avion de exemplu, dupa ce trece pe deasupra sa se miceasca spre orizont. Poate ramane la fel de mare doar daca "se umfla" foarte tare. Asta face "involuntar" si Luna.
In poza insa, toate obiectele se compara cu acelasi plan, unde Luna "revine" la dimensiunea reala.
e-