Ştiri:

Vă rugăm să citiţi Regulamentul de utilizare a forumului Scientia în secţiunea intitulată "Regulamentul de utilizare a forumului. CITEŞTE-L!".

Main Menu

Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.

Creat de mircea_hodor, Martie 01, 2015, 09:40:51 PM

« precedentul - următorul »

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

atanasu

Exista gauri albe? Unde au aparut ele? Care este legatura intre o gaura de vierme ,o gaua neagra si una alba? ica care unt potzele tale despre aceste enitati ibn care doar gaura neagra xista dar s e este am altceva decat spunem in SF.

atanasu

Este oarecum in topic pentruca pe vremuri am fost onorat sa-l cunosc pe cel omagiat printr-o LAUDATIO, azi de Buna Vestire la Academia Romana si cred ca l-am pomenit odata si pe acest forum, probabil  ca in legaura cu particula elementara ODDERON,
Asadar :
http://www.it4s.ro/Basarab_Nicolescu_80.htm

atanasu

Exceptional rezultat care daca va continua sa produca noi cunostinte dspre primele momente ale universului va face sa  continui si eu aceasta analiza terminata acum cativa ani in asteptarea noilor rezultate ale fizicii si cosmologiei:
"Prima imagine a telescopului James Webb a arătat o față complexă a Universului, așa cum arăta el la scurt timp după Big Bang
https://www.g4media.ro/prima-imagine-a-telescopului-james-webb-a-aratat-o-fata-complexa-a-universului-asa-cum-arata-el-la-scurt-timp-dupa-big-bang.html

După ani de aşteptare, prima imagine ştiinţifică de la telescopul James Webb a fost dezvăluită lumii luni, o imagine a Universului nostru cu cel mai mare grad de profunzime obţinut vreodată arătând galaxiile formate la scurt timp după Big Bang, cu peste 13 miliarde de ani în urmă, notează AFP.
Această primă imagine ştiinţifică şi în culori a telescopului James Webb marchează o zi ,,istorică", a salutat preşedintele american, Joe Biden, în cursul acestui eveniment desfăşurat la Casa Albă, la şase luni după lansarea pe orbită a acestui telescop spaţial, celui mai puternic conceput vreodată. "


Si un PS din 3 iulie 22: https://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/8730-misterul-duratei-de-viata-a-neutronilor.html
"Experimente ce folosesc metode diverse pentru a determina durata de viață a neutronilor liberi dau rezultate diferite; nu cu mult, însă suficient ca să îi pună pe gânduri pe oamenii de știință.

O ipoteză ar fi cum că neutronii ar oscila în neutroni-întunecați (perechea din lumea materiei întunecate a neutronilor). Această ipoteză a fost testată într-un nou experiment, cu rezultate însă negative. Misterul rămâne!"

Si inca unul chiar in topic tot de la dna Curceanu: Existența unui univers paralel din materie întunecată ar putea explica misterul constantei lui Hubble /2022
https://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/8705-existenta-unui-univers-paralel-din-materie-intunecata-ar-putea-explica-misterul-constantei-lui-hubble.html


atanasu

Imi este greu sa verific ca inainte de finalizara acestui fir in 2019 in textul scris de mine deosebeam foarte clar inflatia ca prim moment imediat dupa timpul Planck si inceputul BigBanguli si de aeea gasind o prezentare a aestui moment initial l universlui nostru publiat d Scintia in 2021 il prezint aici:

https://www.scientia.ro/univers/47-astronomie/7890-inceputurile-universului-perioada-inflatiei-cosmice-este-diferita-de-big-bang.html
Începuturile universului: perioada inflației cosmice este diferită de Big Bang


"Este relativ cunoscut, chiar și în mediul non-academic, faptul că universul a început cu o perioada de expansiune extremă, de inflație cosmică, denumită Big Bang. Totuși, acest model este greșit! Formarea universului constă din două perioade care trebuie delimitate foarte bine: perioada de inflație cosmică și apoi Big Bangul.

Inflația din universul timpuriu nu reprezintă Big Bangul, ci îl precede, creând condițiile necesare pentru Big Bang. Pe scurt, diferența dintre perioada inflaționară a universului și Big Bang este diferența de energie a expansiunii. În perioada inflaționară, rata de expansiune a universului observabil a fost incredibil de mare, de la o dimensiune de ordinul a 10-30 m până la dimensiuni de ordinul a 10-1 m, în 10-27 secunde. Pe de altă parte, Big Bang reprezintă expansiunea universului după perioada de inflație.

Pentru a înțelege de ce aceste două perioade din universul timpuriu au fost diferențiate, și nu considerate ca fiind o singură perioadă, trebuie să urmăm cursul evenimentelor. Primul lucru ce iese în evidență din observațiile cosmologice astăzi este uniformitatea universului. Radiația cosmică de fond are o temperatură extrem de uniformă, de aproximativ 2,7 Kelvin, și este izotropă (identică în toate direcțiile), după cum se observă din datele WMAP.

Acesta este exact motivul pentru care perioada inflaționară trebuie să existe. Dacă avem doar un Big Bang, o ,,explozie" a singularității originale, nu este niciun motiv pentru care acesta să fi produs un univers atât de omogen. De exemplu, dacă ne gândim la o explozie aici, pe Pământ, energia este disipată haotic, inegal în toate direcțiile. Din punct de vedere fizic, nu este niciun motiv pentru care Big Bangul ar fi trebuit să conducă la un univers atât de omogen.

Pe de altă parte, să ne imaginăm singularitatea originală din care a rezultat universul (formarea spațiului-timp, care nu poate fi explicată de știința actuală). Dacă acest punct infinitezimal trece printr-o perioadă de inflație extrem de rapidă înainte de Big Bang, atunci toată radiația din interiorul acestui volum poate ajunge în contact cauzal (la aceeași energie).

Dacă introducem aceste condiții inițiale, oferite de inflația universului, atunci Big Bangul poate într-adevăr produce un univers plat și omogen, deoarece punctul de pornire a Big Bangului este omogen și are aceeași distribuție de energie în toate direcțiile, ceea ce corespunde cu universul observabil astăzi.

Astfel, cronologia nașterii universului trebuie gândită ca:
1.    Singularitatea originală (crearea spațiului – timp)
2.    Perioada inflaționară (perioadă extrem de scurtă în care universul trece de la un punct infinitezimal la o dimensiune macroscopică cu energie omogenă)
3.    Big Bangul (o inflație accelerată, dar mult mai slabă decât perioada inflaționară, care are ca rezultat un univers omogen și plat, datorită perioadei inflaționare)

Teoria inflaționară explică extrem de bine datele WMAP și omogenitatea universului astăzi, însă rămâne încă întrebarea: ce a dus la formarea structurilor din univers, a primelor stele și planete? Dacă universul timpuriu a fost perfect omogen, atunci și gravitația ar fi fost perfect omogenă și nu ar fi creat niciun obiect.

Pentru a răspunde la această întrebare, teoriile actuale încearcă să ia în calcul fluctuațiile cuantice din universul timpuriu, care ar duce la variații de energie și, prin urmare, la formarea primelor structuri din univers.

Veți observa că nu s-a menționat nicio perioadă maximă a inflației. În universul observabil, o perioadă inflaționară de 10-27 secunde este îndeajuns pentru a explica tot ce observăm astăzi. Însă teoria inflaționară a dat naștere, de asemenea, teoriilor care iau în considerare existența unui multivers (mai multe universuri). În particular, există teorii care susțin că în afara universului nostru observabil sunt regiuni în care perioada inflaționară nu s-a încheiat, formând alte universuri sau chiar un univers ciclic."

Repet ca eu consider firul terminat din punctul de vedere al sbiectului atacat de mine stimulat de Mircea Hodor acum nste ani dar in alt sens decat dora el facnd mai mult o sintza documentra pe care ca acum pot sa o mai completez si deasemni sa adaug si alte linkuri utile dar daca va aparea ceva nou revolutionar si cumva cert, voi spune daca voi mai fi pe aici atunci cum vad ca Eletron nu mai este si chiar sunt ingrijorat, eu dorindu-i in ciuda turiror noastre "conflicte"  multa sanatate si succes in ce face, il iert crestineste si sper sa poata sa faca si el la fel pentruca :"si ne iarta noua greselile noastre precum si noi iertam gresitilor nostri".

atanasu

Si fiindca tot am intrat aici dau catva inormtii care nu au fost pomenite pan acum ici scose din :
https://www.scientia.ro/univers/47-astronomie/7707-pe-terra-celebram-fiecare-miscare-de-revolutie-completa-in-jurul-stelei-din-centrul-sistemului-nostru-solar-iata-ce-se-intampla-in-univers-intr-un-an.html

articol publicat in 2020:

- Universul este un pic mai rece, în ansamblul său, cu fiecare an. Universul este în expansiune. Este încă vizibilă radiația de la începuturile sale (radiația cosmică de fond), care se manifestă prin existența a circa 400 de fotoni în fiecare centimetru cub din spațiu. Temperatura medie a universului, aflat în expansiune și, deci, în proces de răcire, este de 2.7255 K. Într-un an universul se răcește doar foarte, foarte puțin, cu circa 200 de picokelvin
Orizontul universului se depărtează cu 6,5 ani-lumină în fiecare an, în toate direcțiile. O consecință a faptului că universul este în expansiune. Nu, nu știm ce se află la/ori ce înseamnă marginea universului si de aceea circa 20 de milioane de stele devin inaccesibile pe Terra în fiecare an. Da, tot consecința expansiunii universului. Stelele ce se depărtează de noi, uneori cu viteze mai mari decât viteza luminii (ca urmare a expansiunii spațiului, fără a invalida limita einsteiniană a vitezei în univers), iar aceasta face ca unele să devină inaccesibile pentru totdeauna: lumina lor nu va mai ajunge niciodată la noi. În timp, cerul nopții va fi tot mai negru...

Eu:Brrrr! Dar nu o sa facem noi asa :)


atanasu

PS. Nu stiu daca am vorbit despre undele gravitationale cosmologice ci mai degraba doar despre cele gravitationale astrofizice  denumite si doar  unde gravitationale descoprite in 2015  cele comologice nefiind inca descoperite ci doar reprezentand o ipoteza foarte plauzibila dar ina doar ipoteza, iar acum gasind ceva despre ele  revin cu acest linck din iulie 2021:
https://www.scientia.ro/univers/47-astronomie/8331-putem-intelege-mai-bine-inceputurile-universului-prin-intermediul-undelor-gravitationale-cosmologice.html

atanasu

Mi-a spus acum cativa ani colegul Mircea Hodor initiatorul acestui fir pe care  eu l-am preluat si l-am tranformat intr-un fel de referat documentar referitor la Originea universului iar cand Hodor mi-a spus ca am faut poate chiar o teza de doctorat i-am raspuns ca neavand suficente elemente originale, nu poate fi in opini mea numit astel, dar cum umbland eu acum pe net dupa unde gravitationale cosmologice si gasind linkul ce urmeaa pot spune ca s-a publicat dupa 2018 cand am termint eu refratul documentar pomenit si avand sau nu cunostinta de el autorul linckului ce urmeaza, un cercetator independent face un adevarat referat doumentar un text cu nimic original si care nu contrazice cu nimic cels scrise de mine, dar care este facut canonic dupa cerintele unei astfel de lucrari , cerinte pe care le cunosc din epoca cand pentru teza mea am produs si eu astfel de texte. si pe care-l consider ca este foart util temei si de aecea il dau acum:

https://www.researchgate.net/publication/334726427_Teste_gravitationale_cosmologice

Teste gravitaționale cosmologice
July 2019
DOI:10.13140/RG.2.2.22204.59525
Project: Epistemology of experimental gravity - Scientific rationality
Nicolae Sfetcu
Independent researcher

atanasu

PS Unde gravitationale primordiale
Mai dau un link care descrie entuziasmul tatat din 2014 desi si descoperirea undelor gravitationale nonprimordial era si aceea extraordinara si a prous red ca nun Nbel:

https://www.stiintasitehnica.com/undele-gravitationale-primordiale-cronica-unei-mari-erori/

O poveste interesanta cu multe informatii din omeniu pe cred nu strica sa le mai recitim.

atanasu

#293
De ce nu si pentru Mircea Hodor referitor la hibele care-i plac lui, ultimele pragrafe de aici:
http://mythologica.ro/originea-si-evolutia-universului/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Univers
Hubble Ultra Deep Field finalizat în septembrie 2012 prezintă cele mai îndepărtate galaxii fotografiate vreodată. Cu excepţia celor câtorva stele din prim plan (care sunt luminoase şi uşor de recunoscut deoarece au doar vârfuri de difracţie), fiecare lumină din fotografie este o galaxie individuală, unele dintre ele vechi de 13,2 miliarde de ani;
Universul observabil este estimat a conţine peste 2 trilioane de galaxii.[1]
Vârstă   13,799 ± 0,021 miliarde ani[2]
Diametru   Necunoscut.[3] Diametrul universului observabil: 8.8×1026 m (28.5 Gpc sau 93 Gly)[4]
Masă (materie obişnuită)   Cel puţin 1053 kg[5]
Densitatea medie   9.9 x 10−30 g/cm3[6]
Temperatura medie   2,72548 K[7]
Conţinutul principal   Materie obişnuită (barion) (4,9%)
Materie întunecată (26,8%)
Energie neagră (68,3%)[8]
Formă   Plat cu o marjă de eroare de 0,4%[9]

atanasu

Poate si aseta merita sa le  postez si aici:
- https://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/8705-existenta-unui-univers-paralel-din-materie-intunecata-ar-putea-explica-misterul-constantei-lui-hubble.html

Oare? Cine stie?

-https://www.scientia.ro/stiri-stiinta/85-univers/5548-cum-putem-masura-marimea-universului.html /   2013
Am vorbit cred ca si in textul scris aici ativa ani de de mine dar nu e rau sa repet:
În cazul în care sunteţi curioşi, orizontul final pentru noi pare a se afla la aproximativ 63 de miliarde de ani-lumină (distanţă ,,comoving"). Şi ce se află dincolo de această distanţă, nu vom putea afla niciodată.


-https://www.scientia.ro/univers/47-astronomie/8685-universul-se-afla-in-expansiune-dar-acesta-nu-se-extinde-pretutindeni.html /  2022
- Universul se află în expansiune, dar acesta nu se extinde pretutindeni

Universul este enorm și se extinde în mod accelerat. Dar dacă spațiul devine mai mare, înseamnă că acesta este generat din sine însuși în mod continuu. Cum este posibil așa ceva? Se extinde spațiul chiar și în interiorul galaxiilor? [video]

Ideea principală,  mai  degrabă rară în lumea fizicienilor este: spațiul nu se extinde în zonele în care materia este prezentă în abundență. Cum ar fi zona din spațiu ocupată de o galaxie.

Opinia mai des întâlnită este aceea că spațiul se extinde pretutindeni, dar în segmentele din univers cu multă materie interacțiunea gravitațională face ca distanța dintre obiectele cosmice să rămână constantă. Același lucru se întâmplă inclusiv la nivelul particulelor de materie, cum ar fi un atom, care nu se dilată ca urmare a expansiunii universului.

Iată principalele idei prezentate:
• după ce Einstein a finalizat teoria generală a relativității, 4 fizicieni au rezolvat în mod independent ecuația cu privire la întregul univers, denumită metrica Friedman-Lemaitre-Robertson-Walker sau metrica FLRW. Această metrică este un fel de sistem de coordonate pentru o porțiune de univers.
• metrica FLRW presupune că universul este omogen (distribuție uniformă a materiei) și izotropic (arată la fel în toate direcțiile). Dar asta este valabil doar la scară foarte mare. Dacă iei o anume galaxie și spațiul din jurul acesteia, lucrurile stau diferit, în sensul că galaxia are un procent de materie mult mai mare decât spațiul (aproape) gol care-o înconjoară.
• forma spațiu-timpului din proximitatea obiectelor cosmice masive nu corespunde metricii FLRW, pentru că materia nu este distribuită uniform. Lângă un corp masiv descrierea corectă a spațiu-timpului este dată de metrica Schwarzschild.
• în metrica Schwarzschild spațiul nu se extinde însă. În fapt, spațiul este curbat, fiind însă static în timp, nu în expansiune.
• așadar, spațiul dintr-un sistem cuplat gravitațional, ca o galaxie sau un sistem solar, nu este afectat de expansiunea spațiului din afara acestora.
• asta se întâmplă pentru că, în fapt, câmpul gravitațional nu este ceva ce coexistă cu spațiu-timpul, ci reprezintă chiar fundamentul spațiu-timpului, este chiar spațiu-timpul.
• nu avem o teorie acceptată cu privire la ,,ceva-ul" din care este alcătuit spațiul. Einstein s-a gândit toată viața la acest lucru. Citește ce spune Einstein despre natura spațiului în articolul nostru: Spațiul nu are o existență în sine
- conform teoriei generale a relativității, spațiul poate fi divizat la infinit. De aceea este posibil să începi cu un univers de câțiva centimetri și să ajungi la unul de dimensiunile celui al nostru.
există un cel mai mic segment posibil de spațiu, definit de ,,lungimea Planck", care este funcție de constanta gravitațională, constanta lui Planck și viteza luminii. Continua generare a spațiului nu schimbă această dimensiune.
- spațiul se poate recrea la infinit, chiar dacă el conține energie, denumită ,,energie întunecată", căci nu-i cunoaștem natura. Pe măsură ce spațiul se extinde, fiecare segment de spațiu își păstrează aceeași cantitate de energie. Ceea ce înseamnă că, în fapt, energia universului crește ,,din nimic", pe măsură ce se extinde.


Nota mea: Intersanta observatia ultima care corespunde calculului facut de mine care indica faptul ca masa universului deci enegia sa totala conform relatiei einsteiniene masa /energie creste si intrun fel confirma si ipoteza lui Hoyle de creare continua a materiei.(Teoria descrie un univers în expansiune ca şi teoria Big Bang. Dar, deoarece expansiunea duce la scăderea densităţii universului în timp, teoria stării de echilibru implică crearea continuă a materiei pentru a menţine densitatea constantă)

- https://www.scientia.ro/univers/47-astronomie/8679-si-totusi-exista-un-sistem-de-referinta-universal.html /   2022
Și totuși există un sistem de referință universal...
După faimosul experiment Michelson-Morley din 1887, care a discreditat ideea de ,,eter", ca mediu necesar pentru a explica propagarea undelor de lumină și după inventarea teoriei relativității de către Albert Einstein - ne-am trezit într-un univers în care spațiul nu mai este fix, ci ,,elastic", iar timpul nu este imuabil, ci relativ, influențat de locul din univers.

Dar există totuși un sistem de referință fundamental care poate fi observat și la care te poți raporta oriunde ai fi în univers: radiația cosmică de fond.
Radiația cosmică de fond este o ,,mare" de fotoni prezentă în tot universul, cu o temperatură de 2,73 K, temperatură care scade pe măsură ce universul se extinde.
Radiația cosmică de fond poate fi utilizată ca un sistem de referință universal pentru că ne putem raporta în mod precis la aceasta.
De exemplu, putem măsura (și chiar am făcut-o!) viteza relativă a galaxiei noastre în raport cu această radiație. Ne deplasăm cu circa 630 km/s în raport cu această radiație, stabilită ca sistem de referință.

Detectând frecvența radiației cosmice de fond, radiație care ne ,,lovește" din toate direcțiile, putem stabili modul în care ne mișcăm noi în raport cu aceasta.
Pe măsură de universul s-a extins, spațiul în sine s-a extins. Una dintre consecințe a expansiunii universului este aceea că lungimea de undă a fotonilor care formează radiația cosmică de fond s-a mărit
Nu cred ca am spus  acestea in lucrarea prezentata la acest fir  dar acest articol este recent, adica din 2022

- https://www.scientia.ro/univers/8424-ce-este-si-cat-de-mare-e-universul-observabil-dar-volumul-hubble.html  2021
Ce este și cât de mare e universul observabil? Dar volumul Hubble?
Redam integral acest text foarte important :

Universul observabil este ce putem ,,vedea" din univers, pornind de la două aspecte: a) lumina călătorește cu apx. 300.000 km/s și b) universul are vârsta de 13,8 miliarde ani.

Un telescop poate, așadar, capta fotoni de la obiecte cosmice aflate până la 93 de miliarde de ani-lumină. În fapt obiectele cosmice a căror lumină o captăm cu ajutorul telescoapelor azi au emis acea lumină pe când se aflau la distanțe mult mai mici decât se află ele astăzi. Noi includem aceste obiecte în universul observabil, dar nu mai primim informații despre ce se întâmplă astăzi cu ele.

Altfel spus, universul observabil este o proiecție a noastră, bazată pe lumina captată de la obiecte care au emis această lumină pe când se aflau la distanțe mult mai mici decât cele la care credem (pe baza calculelor) că se află azi.

Astăzi putem vedea lucruri din univers nu mai vechi de 13,8 miliarde de ani (care corespunde, firește, cu vârsta universului), pentru că doar lumina acestor obiecte ar fi putut ajunge la noi.

Dar de ce este universul observabil de circa 93 de miliarde de ani-lumină? Pentru că universul este în expansiune accelerată; vedem lucruri care, la momentul emiterii fotonilor erau la o distanță, dar astăzi, când noi captăm acești fotoni, pe fondul expansiunii universului, se află la o cu totul altă distanță!

Trebuie înțeles că utilizarea telescopului reprezintă o activitate pasivă, nu te poți ,,infiltra" cumva în adâncimea spațiului, ci doar captezi lumină transmisă de corpurile din univers.

→ Citește și: Cum funcționează telescopul

Universul observabil este ,,elastic", adică se modifică în fiecare secundă. El nu rămâne fix în niciun fel. Devine mai mare, pentru că fotonii de la un obiect cosmic îndepărtat, care în clipa asta sunt la 1 an-lumină de noi, vor ajunge la telescoapele noastre peste un an, deci universul observabil va fi mai mare, pentru că am putut observa obiecte aflate la mai mare distanță cu un an-lumină (la momentul în care au fost părăsite de fotonii tocmai captați).

Iată un exemplu : lumina de la galaxia GN-z11, cel mai îndepărtat obiect cosmic identificat vreodată, a părăsit galaxia acum 13,4 miliarde ani, pe când universul avea 3% din vârsta prezentă. Luând în calcul expansiunea universului, aceasta este acum la 32 miliarde de ani-lumină.

Volumul Hubble

Mai este un concept util în legătură cu ce putem vedea din univers: ,,volumul Hubble".

Ce este acest acesta? Volumul Hubble reprezintă regiunea sferică din univers care înconjoară un observator dincolo de care obiectele se depărtează de observator cu o viteză mai mare decât viteza luminii, ca efect al expansiunii accelerate a universului.

Da, universul se poate mări cu o viteză mai mare decât viteza luminii.

Așadar, un foton într-un ,,cub" (imaginat) de spațiu care se deplasează față de noi cu o viteză mai mare decât viteza luminii (din nou, pe fondul expansiunii universului), nu va ajunge niciodată la noi.

Raza volumului Hubble este de 14,4 miliarde ani-lumină. Obiectele cosmice aflate acum la limita universului Hubble, nu vor mai fi vizibile, odată ce trec această limită.

Aceste obiecte aflate la limita universului Hubble, deși sunt în universul observabil (înțeles ca spațiul care conține obiecte cosmice de la care putem primi fotoni), nu vor mai fi vizibile. Nu e un paradox. Noi primim lumină de la obiecte aflate acum la, să zicem, 32 de miliarde de ani-lumină, dar care, la momentul emiterii fotonilor, erau mult mai aproape.

Dar obiecte cosmice mult mai apropiate (decât cele 32 de miliarde de ani-lumină), care încep să emită azi, dacă sunt în afara volumului Hubble, nu vor fi văzute niciodată pe Terra.

Așadar, astăzi putem observa obiecte care între timp au ieșit din volumul Hubble, pentru că lumina pe care o captăm azi a fost emisă pe când aceste obiecte erau în interiorul volumului Hubble.

După cum vedeți, ambele concepte, de ,,univers observabil" și ,,univers Hubble", sunt concepte dinamice, ce necesită, pentru a fi înțelese, o bună familiarizare cu mecanismului universului și cu relația complicată dintre corpurile cosmice și detecția acestora, prin intermediul luminii, de către om.




atanasu

Ps  la http://mythologica.ro/originea-si-evolutia-universului/ indicat mai sus orelat cu spua lu Pastur de aolo iate ce spun un alt savant medic :

Dumitru Constantin Dulcan despre Iisus:

"Pentru mine, Iisus este cel mai mare învățător al tuturor timpurilor. Eu nu cred în Iisus doar pentru că aşa am fost educat de părinţi. Sunt un intelectual trecut prin şcoli, care a căutat să-şi explice lumea. Dar dintre toate marile spirite care au trăit pe Terra (Buda, Confucius, Pitagora etc.), Iisus are cea mai perfectă acoperire ştiinţifică. Pentru că absolut toate cuvintele Lui sunt perfect superpozabile pe științele actuale. Știți ce aduce Iisus în plus față de Buddha? Nu numai Iubirea, ci si Iertarea. Este extraordinar! Ce înseamnă Iertarea? Din punct de vedere spiritual, înseamnă pace şi armonie. Din punct de vedere ștințific, știți ce înseamnă Iertare? Înseamnă pur și simplu modificări la nivelul ADN-ului, adică al fundamentului nostru genetic. Înseamnă ștergerea programului patologic (modelul patologic de boală). Prin Iertare, la nivelul ADN-ului, modelul negativ este pur și simplu șters și se instalează în corp o bună chimie și un echilibru energetic. E fantastic, e pur și simplu ca resetarea unui computer. Asta nu se poate șterge decât prin Iertare.
Mai simplu spus: vrei să îți vindeci o boală gravă? Împacă-te cu toți cei care te urăsc! Este exact mesajul Mântuitorului dat celor care veneau și cereau vindecare. Iisus ar fi putut zice ,,eu te-am vindecat", dar a ales să spună ,,credinţa ta te-a vindecat". Când crezi, îţi mobilizezi toate mecanismele de vindecare. Dar a şti că Dumnezeu există nu e totul. Doar religia îţi dă trăirea emoţiei transformatoare, acea deschidere a sufletului prin care trăieşti cu adevărat relaţia cu Dumnezeu. Nu doar mersul la biserică e important, ci şi puterea rugăciunii pe care o poţi face oriunde.
Iată, dupa 2000 de ani, explicat acest fantastic îndemn al lui Iisus, Iertarea prin genetică. Realizați că ceea ce spun eu este un adevăr, că Iisus este cel mai mare Învățător al tuturor timpurilor? Eu discut despre Iisus nu din punct de vedere teologic, pentru că nu este nici competența și nici datoria mea, eu discut despre Iisus din punct de vedere al omului de știință, de cunoaștere ștințifică. Faptul că astăzi putem explica toate cuvintele lui Iisus prin termenii științelor moderne, mie mi se pare extraordinar de important. Dupa 400 de ani de dispute între știință și religie, noua știință vine să confirme religia, existența Divinității..."


calahan

Atanasu
Dumneata, din spirit de obedienta, esti in stare sa sustii toate teoriile demagogice ale fizicienilor si astrofizicienilor. Dumneata nu poti sa admiti ca in spatiul fizic, materializat de materia primordiala, inponderala, neinertiala, necoeziva si inelastica, nu poate functiona mecanismul undelor care cere transformarea succesiva a unei forme de energie in alta forma de energie. Prin unda intelegem miscare vibratorie sau oscilatie liniara a punctelor materiale ale mediului, de o parte si de alta a pozitiei de repaus. In vid asa ceva nu se petrece. In vid nicio vibratie, numai translatie. Ceeace a detectat interferometrul Ligo  este doar fluxul eteric de aspiratie aparut la reuniunea celor doua gigantice. Flux venind din adancul cosmosului. Flux care se suprapune peste fluxul eteric de aspiratie al planetei si genereaza mareea scoartei terestre. Maree provocata de distorsionarea spatiului. Distorsiunarea spatiului consta in alungirea pe directia axei comune si contractia in planuri perpendiculare la axa comuna. Si acest efect detectat de interferometrul gigantic, a fost interpretat ca efect al undelor gravitationale. Exact in acelasi mod se produce mareea oceanului planetar, generata de suprapunerea fluxului eteric de aspiratie al masei selenare peste fluxul eteric de aspiratie al masei pamantului. Si genereaza umflarea oceanului planetar, cu aceeasi amplitudine si pe fata indreptata spre Luna, dar si pe fata opusa.

atanasu

Nu am argumente contrarii nefiind mai mult informat si deci nici aprobatoare dar  daca altii au sa le expuna pentruca ce scii tu daca este real este si  foarte important.

calahan

Atanasu
Pai nu este adevarat ca se produce in fiecare zi mareea oceanului planetar, cu aceeasi amplitudine si pe fata indreptata inspre Luna si pe fata opusa?. Nu este aceasta umflare a oceanului planetar o distorsionare a spatiului? Si nu este limpede ca este produsa de influenta campului gravific selenar asupra masei pamantului?

atanasu

In ciuda faptului ca unele interventii polueaza acest fir de fapt finalizat de mine dar actualmente  continui sa semnalez niste  suplimente informationale  si daca este nevoie fac si scurte comentarii .
Astfel acum doresc sa remarc o postare de pe scentia.ro facuta de un contributor asiduu acolo respectiv dl. Iosif A. care in

https://www.scientia.ro/homo-humanus/158-jurnal-de-idei-diverse/8747-de-ce-nu-are-universul-niciun-centru-sau-are.html

se intreaba daca Universul are vre-un centru sau nu are si dupa ce discuta cateva posibilitati in cadrul teoretic existent adica tinand cont ca Ipoteza Big Bang (eu asa ii spun si nu "teorie" desi dat fiind ca niciodata nu o vom putea experimenta poate ca nu va putea fi niciodata o teorie in sens strict stiintific, desi intr-o simulare suficient de precisa fizico-matematic ar putea-o confirma ca fiind singura teorie posibila asa cum daca geocentrismul nu e valabil raman ca singura poibilitate in acord cu ce vedem heliocentrisml care a permis chiar si prevederea unei noi planete inainte ca aceasta sa fi vazuta prin instumentele opicie  ) este azi cea mai plauzibila.
Analiza autorului este surta iar concluzia este de bun simt:

"Așadar? Are universul un centru? Dacă teoria noastră cu privire la apariția și evoluția universului, teoria Big Bang, este corectă,  atunci ar putea fi posibil, dacă am avea datele necesare, să calculăm unde s-ar afla centrul. Nu văd ce ar fi altfel. Dar nu le avem și nu le vom avea niciodată, cel mai probabil, dat fiind că o bună parte din univers este complet invizibilă pentru noi pentru totdeauna (expansiunea accelerată a universului face ca lumina de la universul îndepărtat să nu ajungă niciodată la noi). "

Deci nu putem gasi  centrul dar teoria BB il prespune.

Comentariul meu in cadrul acceptarii ipotezei BB:
Initial nu exista spatiu si timp acestea apar odata cu BB dar odata aparute ele exista fara discontuitate si deci intrucat varsta universului este de  sa spunenm 13,7 mlrd ani si faptul ca legea lui Hubble este valabila odata cu aparitia sa,  rezulta ca dupa ce apare spatiul exista punctul de apaitie care datorita legii lui Hubble si relativei omogenitati este undeva la distanta egala de orice margine a universului margine dincolo de care nici timpul si nici spatiul nu ar trebui sa existe(ceva ininteligibil, transceental pentru mintea noastra dihotomica), univers care deci are forma sferica conform BB adica  acum 13,7 mlrd de ani in sistemul actual de coordonate universal existent dar imposibil de precizat, exita un punct caruia ii putem spune originea spatiului si a timpului(centrul)  dar pe care nu-l putem decat infera fara a-l si detemina adica este o posibilitate care in ipoteza BB este o certitudine.