Welcome, Guest. Please login or register.

Autor Subiect: Cunoasterea si limitele ei  (Citit de 38852 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline 123

  • Junior
  • **
  • Mesaje postate: 284
  • Popularitate: +6/-14
Răspuns: Cunoasterea si limitele ei
« Răspuns #45 : Noiembrie 07, 2014, 12:12:47 p.m. »

Citat
Exista un moment zero in care un lucru/concept nu exista, si un moment ulterior in care "apare".
Da, evident, aparitia este o instanta de variatie. Timpul este implicit in variatie, nu este necesar sa fi fost creat in mod independent, inainte de variatie.

e-

Deci timpul este  ;)


Cat despre identificarea regresiilor, nici nu poate fi vorba acum. Briciul lui Occam elimina regresiile inutile pe baze logice, nu pe baze experimentale, adica nu pe baza identificarii lor.

e-

In cazul asta Briciul va elimina si primul nivel de regresie de dupa BB, care conform stiintei oficiale este inutil (nu exista spatiu-timp in afara Big-Bangului).

In masura timpului disponibil  :D, voi incerca sa vin cu alte explicatii.

Edit: Am vrut sa spun - primul nivel de regresie "inainte" de BB.
« Ultima Modificare: Noiembrie 07, 2014, 12:23:32 p.m. de 123 »

Offline Electron

  • Veteran
  • *****
  • Mesaje postate: 8099
  • Popularitate: +228/-213
Răspuns: Cunoasterea si limitele ei
« Răspuns #46 : Noiembrie 07, 2014, 12:30:06 p.m. »
Da. Este  o diferenta intre  au parut pur si simplu si  este pur si simplu.
De acord.

Citat
Pentru  ca aparitia asa cum o definim  noi este produsa de ceva. Ea nu se intampla acauzal. Actul de aparitie este produs de ceva. De o schimbare , modificare, fluctuatie   a unei stari initiale .
Te referi la tine si la "123"? Sau ce grup reprezinti? Nu de alta dar eu sigur nu sunt inclus.

Am precizat sper destul de clar ca am folosit expresia (am definit-o) "a aparut pur si simplu" ca insemnand acauzal, fara sa fie produs de ceva. Asta inseamna acel  "pur si simplu".

Citat
Mie asta mi se pare logic ca ceva sa produca aparitia .
Daca respingi definitia data, atunci evita sa mai contrazici rationamentul facut, folosind alta definitie.

Daca orice aparitie trebuie produsa de ceva, ai problema regresiei infinite, care este ilogica. Iar daca accepti ca ceva poate exista pur si simplu, acauzal, atunci trebuie sa explici cum accepti asta, dar respingi aparitia acauzala.

Citat
A aparea  denota o actiune,  ceva care se intampla din senin sau nu ,
Daca legi "actiune" de necesitatea unui "actor", atunci introduci premise ilogice, cu iz religios. E dreptul tau, dar implicarea "actorilor" in aparitie este la un pas infinitezimal de intoarcerea la "creatie", o subtilitate complet inutila. Argumentele religioase au valoare nula pe aici.

Citat
numai ca acel ' din senin' nu implica pur si simplu-ul lipsei unei alte cauze, explicatii ci faptul ca acea 'cauza' care determina aparitia se petrece . Bine, tot pur si simplu.
Aceasta implicatie nu exista, deci argumetnul tau este gresit.

Citat
E la fel de perpetua exprimarea si interpretarea asta la fel ca cea cu Creatorul.
Nu, nu e la fel, decat pentru ca introduci implicatii false. Repet, folosirea definitiilor diferite de cele folosite in contextul initial (concret cea a conceptului de "a aparea pur si simplu") este o eroare de logica.

Citat
De fapt e unul si acelasi lucru pentru ca si despre Creator putem spune ca el exista pur si simplu si ca pe el nu l-a creat nimeni pentru ca a existat dintotdeauna pur si simplu.
Voi puteti, dar este ilogic. Observ ca folosesti majuscula pentru "creator", ceea ce implica faptul ca-l personifici, lucru complet nejustificat logic. Asta fac religiile, personifica ceva pentru care nu au nici o justificare logica (ci doar dorinte personale).

Citat
Insa acest pur si simplu oricat de profund l-ai vedea reprezinta lipsa oricarei explicatii, reprezinta un vid explicativ ca si cum mintea ni s-ar opri incapabila sa mai gandeasca in fata acestui pur si simplu. Ca un hotar de gandire . Punctul zero. Minim. Sau doar ca un Zis chinezesc nesfarsit si aparent infinit  dincolo de care nu putem vedea si zicem ca acel zid exista pur si simplu pentru ca e tot( singurul lucru ) pe care il   putem vedea . Fara sa stim ca el de fapt...e doar un zid.
E posibil sa reprezinte asta pentru tine. Daca pentru tine "a aparut pur si simplu", in definitia din contextul initial, este o lipsa de explicatie, inseamna ca presupui ca exista de fapt o explicatie (evident mai buna) si ca de fapt aparitia nu este pur si simplu. Dar asta e o premisa de-a ta care nu tine de logica ci de dorintele personale. Dar faptul ca tie ti-ar place sa existe o explicatie si accepti de exemplu explicatiile religioase, nu schimba cu nimic logica argumentelor.

Citat
Dupa parerea mea cand nu exista timp si spatiu nu exista nimic. Nu putem vorbi de lucruri  care s-au intamplat in afara timpului sau a spatiului .
De acord. Cu precizarea ca nici "timpul" nici "spatiul" nu sunt entitati independente de existenta.

Citat
Eu cred ca a existat dintotdeauna ceva .
Daca tu asa crezi, foarte bine. Dar asta nu este un argument logic.

Citat
Asta legat de ce a zis 123 . Dat fiind ca noi l masuram si gandim  in  concepte de timp si spatiu cum putem spune ca ceva s-ai intamplat care a creat timpul din moment ce toate evenimentele pe care noi le stim se petrec in timp? Si spatiu. Evenimentul acela care s-ar fi  petrecut inaintea timpului sau a spatiului  nu ar fi avut  unde sau in ce sa se petreaca   dat fiind ca : in lipsa spatiului si timpului  ce a ar fi existat?  Eu nu reusesc sa  accept in mod logic asta . Ceva mi se pare ca nu se leaga .
Nici eu nu sunt de acord cu argumentele lui "123". Dar nici cu ale tale.


e-
Don't believe everything you think.

Offline 07Marius

  • Experimentat
  • ***
  • Mesaje postate: 606
  • Popularitate: +24/-37
Răspuns: Cunoasterea si limitele ei
« Răspuns #47 : Noiembrie 07, 2014, 12:39:30 p.m. »
Daca au aparut pur si simplu inseamna ca au existat intotdeauna , au fost acolo mereu, fara inceput sau sfarsit, o continuitate perpetua in care ' Nimic nu pierde, totul se transforma ' .
O descriere la care subscriu. Pare sa fie "istoria" de care nu putem scapa. Doar ca "formele" se schimba...
Se pare ca subscrierea la nonsensuri e la moda. Nici tu nu intelegi ca e o eroare de logica sa folosesti intentionat alta definitie decat cea din contextul original?
e-

O fi, nu stiu. Insa daca, citez:
"In prezent sunt cei care considera ca Big-Bang-ul a aparut pur si simplu, dar eu fac parte din cei care considera mai plauzibil ca ceva a produs Big-Bang-ul, deci ca exista cel putin "un nivel de regresie", fara a emite alta pretentie despre numarul regresiilor decat ca trebuie sa fie finit."

...daca acceptam o astfel de cauzalitate, ca "ceva" a produs Big-Bang-ul, atunci ma tem ca nu putem scapa de ideea de :
"continuitate perpetua in care ' Nimic nu pierde, totul se transforma '. "

Inainte, scrisesem un mesaj despre conceptul de "existenta" care s-a pierdut dintr-o eroare la postare si nu am mai avut rabdare sa-l reiau. O sa o fac totusi, insa pe scurt.

Cu totii cred ca suntem de acord ca imaginea de pe monitor, "exista". O vedem in fata ochilor, are un sens (mai mult sau mai putin ptr. fiecare... :))
Dar ce se asunde in fapt in spatele acestei "existente". Cum exista ea? In esenta este doar o distribuire aparent dezordonata a unor domenii magnetice din suportul magnetic pe care este stocata. Existenta ei (a imaginii) devine "reala" in momentul in care cineva/ceva interpreteaza aranjamentul acelor domenii magnetice, o transpune in informatie binara si apoi este convertita in ceva de care suntem pe urma constienti ca exista. Pentru ca o vedem. Informatia pura nu poate exista in afara suportului. "Existenta" este un concept la fel de incalcit, poate ca si timpul. Credem ca le intelegem, insa...
The imagination is the prisoner of our mind.

Offline 123

  • Junior
  • **
  • Mesaje postate: 284
  • Popularitate: +6/-14
Răspuns: Cunoasterea si limitele ei
« Răspuns #48 : Noiembrie 07, 2014, 12:58:30 p.m. »
@07Marius:

In linii mari sunt de acord cu tine. Totusi:


 Informatia pura nu poate exista in afara suportului.

Eu cred ca suportul nu poate exista in lipsa informatiei.

Offline Electron

  • Veteran
  • *****
  • Mesaje postate: 8099
  • Popularitate: +228/-213
Răspuns: Cunoasterea si limitele ei
« Răspuns #49 : Noiembrie 07, 2014, 02:54:41 p.m. »
O fi, nu stiu. Insa daca, citez:
"In prezent sunt cei care considera ca Big-Bang-ul a aparut pur si simplu, dar eu fac parte din cei care considera mai plauzibil ca ceva a produs Big-Bang-ul, deci ca exista cel putin "un nivel de regresie", fara a emite alta pretentie despre numarul regresiilor decat ca trebuie sa fie finit."

...daca acceptam o astfel de cauzalitate, ca "ceva" a produs Big-Bang-ul, atunci ma tem ca nu putem scapa de ideea de :
"continuitate perpetua in care ' Nimic nu pierde, totul se transforma '. "
Eu tocmai am explicat cum se elimina acest paradox. E clar din discutiile de aici ca e greu de acceptat ideea de aparitie pur si simplu, desi logic e cea mai simpla si unica la care ramanem dupa ce aplicam si briciul lui Occam.

Consider ca mi-am expus argumentele, cu rationamente logice, ca sa le vada cei interesati. Daca cineva doreste mai multe detalii, sau are contra-argumete, putem continua. Dar doar contraziceri de dragul contrazicerii nu ma intereseaza.

Citat
Cu totii cred ca suntem de acord ca imaginea de pe monitor, "exista". O vedem in fata ochilor, are un sens (mai mult sau mai putin ptr. fiecare... :))
Imaginea de pe monitor este din punctul de vedere al unui observator direct, ceea ce interpreteaza creierul sau cand pe retina ajunge lumina reflectata de monitor. Nu poti atinge astfel aceasta imagie, caci a atinge ecranul nu inseamna a atinge imaginea. Asta ca sa fie mai clar despre ce "existenta" vorbim in exemplul tau. Vorbim de faptul ca exista o interpretare in interiorul creierului cuiva, produsa de lumina incidenta corespunzatoare.

Citat
Dar ce se asunde in fapt in spatele acestei "existente". Cum exista ea?
Ea exista in exact acelasi sens in care exista orice alta imagine, fie ca e pe un monitor, fie pe o hartie, fie pe orice alt suport fizic.

Citat
In esenta este doar o distribuire aparent dezordonata a unor domenii magnetice din suportul magnetic pe care este stocata.
Nici vorba. Faptul ca imaginea de pe ecran e produsa pe baza acelor domenii magnetice e cu totul altceva. Domeniile acelea magnetice stocate si distributia lor nu sunt imaginea, acele domenii se percep cu totul altfel, iar asta e independent de faptul ca pe baza lor s-a format sau nu o imagine pe vreun ecran. In plus, aceeasi distributie de domenii magnetice poate produce potential enorm de multe imagini diferite pe ecranele monitoarelor.

Citat
Existenta ei (a imaginii) devine "reala" in momentul in care cineva/ceva interpreteaza aranjamentul acelor domenii magnetice, o transpune in informatie binara si apoi este convertita in ceva de care suntem pe urma constienti ca exista.
Imaginea exista in momentul in care apare pe ecran. Amesteci aici informatia si modul ei de stocare si prelucrare, ceea ce nu ajuta cu absolut nimic discutia originala.

Citat
Pentru ca o vedem.
Da, o vedem pentru ca exista si produce efectele de rigoare (razele emergente ajung in ochi si pe retina si produc efecte in creierul respectiv). Modul cum e obtinuta e complet irelevant in categorisirea ei ca existenta/non existenta.

Citat
Informatia pura nu poate exista in afara suportului.
Asta e cu totul alta discutie si repet, nu aduce nimic constructiv in discutia de fata.

Citat
"Existenta" este un concept la fel de incalcit, poate ca si timpul. Credem ca le intelegem, insa...
Faptul ca exista multe concepte incalcite nu ajuta cu nimic discutia de fata. (Acum probabil urmeaza sa vina iar "123" sa faca o gluma inutila pe baza semanticii expresiei "exista concepte").


e-
Don't believe everything you think.

Offline Electron

  • Veteran
  • *****
  • Mesaje postate: 8099
  • Popularitate: +228/-213
Răspuns: Cunoasterea si limitele ei
« Răspuns #50 : Noiembrie 07, 2014, 03:06:33 p.m. »

Citat
Exista un moment zero in care un lucru/concept nu exista, si un moment ulterior in care "apare".
Da, evident, aparitia este o instanta de variatie. Timpul este implicit in variatie, nu este necesar sa fi fost creat in mod independent, inainte de variatie.

e-

Deci timpul este  ;)
Probabil ti se pare o gluma amuzanta. Pe mine ma face sa nu te mai pot lua in serios in aceste discutii.

Citat
In cazul asta Briciul va elimina si primul nivel de regresie de dupa BB, care conform stiintei oficiale este inutil (nu exista spatiu-timp in afara Big-Bangului).
Nimic din interiorul Universului de dupa Big-Bang nu ne poate justifica pretentia ca nu e posibil sa existe (sau sa fi existat) spatiu-timp in afara Big-Bang-ului (cu sensul de "inainte"). Tot ce putem noi experimenta spre "inapoi" este pana la singularitate.

Faptul ca putem emite ipoteze (mai mult sau mai putim plauzibile) despre eventuale cauze ale Big-Bangului, e ceva foarte exceptional, iar in momentul in care se vor putea testa consecintele logice ale acelor ipoteze, va fi si mai exceptional. Dar nu avem inca acces la nici o lege care sa patrunda inapoi in timp dincolo de Big-Bang. Asta inseamna ca "la Big-Bang a inceput timpul". Adica a inceput "timpul" nostru, legat experimental de ceea ce putem percepe si masura acum. Dar faptul ca ar fi puput exista altceva inainte (cu timpul respectiv de rigoare), e ceva ce nu putem logic nega pe baza experientelor din acest Univers.

e-
Don't believe everything you think.

Offline 123

  • Junior
  • **
  • Mesaje postate: 284
  • Popularitate: +6/-14
Răspuns: Cunoasterea si limitele ei
« Răspuns #51 : Noiembrie 07, 2014, 03:38:03 p.m. »
Nu era o gluma. Noi vorbeam de timp, iar tu ai introdus in postul anterior conceptul de "timpul nostru". Cred ca e o eroare logica sa extrapolezi caracteristicile "timpului nostru" dincolo de BB. Daca exista "timp" dincolo de BB nu inseamna ca cele doua "timpuri' sunt echivalente.


Faptul ca putem emite ipoteze (mai mult sau mai putim plauzibile) despre eventuale cauze ale Big-Bangului, e ceva foarte exceptional, iar in momentul in care se vor putea testa consecintele logice ale acelor ipoteze, va fi si mai exceptional.
e-

As vrea sa-mi mai explici inca o data (in cazul in care consideri ca ai facut-o deja), de ce Briciul lui Occam poate elimina toate nivelurile de regresie ante-BB, mai putin unul.


Offline Electron

  • Veteran
  • *****
  • Mesaje postate: 8099
  • Popularitate: +228/-213
Răspuns: Cunoasterea si limitele ei
« Răspuns #52 : Noiembrie 07, 2014, 04:22:26 p.m. »
Noi vorbeam de timp, iar tu ai introdus in postul anterior conceptul de "timpul nostru".
Probabil era mai indicat sa fi folosit termenul de "spatiu-timpul nostru". Si mai bine ziceam "existenta noastra", pentru ca oricum nu consider "timpul" ca ceva extra cu caracteristici particulare independente. M-am exprimat defectuos.

Citat
Cred ca e o eroare logica sa extrapolezi caracteristicile "timpului nostru" dincolo de BB. Daca exista "timp" dincolo de BB nu inseamna ca cele doua "timpuri' sunt echivalente.
Nici nu am extrapolat nimic dincolo de Big-Bang. Tocmai asta spuneam, ca nu putem sa eliminam logic posibilitatea sa fi existat altceva inainte (cu timpul de rigoare), pe baza a ceea ce experimentam in acest Univers post-Big-Bang. Asta am exprimat-o totusi destul de clar.

Citat
As vrea sa-mi mai explici inca o data (in cazul in care consideri ca ai facut-o deja), de ce Briciul lui Occam poate elimina toate nivelurile de regresie ante-BB, mai putin unul.
Briciul lui Occam poate elimia toate nivelurile de regresie ante-Big-Bang, atata timp cat nu avem nici un motiv plauzibil sa introducem ideea de ceva (un prim nivel de regresie) ante-Big-Bang.

Am explicitat faptul ca sunt constient ca sunt unii care le elimina pe toate. Eu nu sunt dintre ei, pentru ca mi se pare plauzibil sa fi existat o cauza a Big-Bang-ului. Repet, asta nu schimba cu nimic argumentul legat de concluzia logica a finitudinii numarului de nivele de regresie pana la aparitia pur si simplu a ceva.

Cate nivele de regresie accepta fiecare, tine de ce ipoteze are despre ele, iar din perspectiva mea, care accept un nivel, nu gasesc nici un argument logic care sa poata justifica cel putin inca unul in plus (adica un al doilea). Deci pentru mine, briciu lui Occam functioneaza si imi ramane doar ipoteticul nivel (pe care il consider plauzibil) care a cauzat Big-Bang-ul. Este inutil sa presupun ca ar exista mai mult de un nivel pre-Big-Bang, atata timp cat (pot sa) stiu extrem de putine despre acel ipotetic primul.

e-
Don't believe everything you think.

Offline 123

  • Junior
  • **
  • Mesaje postate: 284
  • Popularitate: +6/-14
Răspuns: Cunoasterea si limitele ei
« Răspuns #53 : Noiembrie 07, 2014, 10:05:53 p.m. »

Probabil era mai indicat sa fi folosit termenul de "spatiu-timpul nostru". Si mai bine ziceam "existenta noastra", pentru ca oricum nu consider "timpul" ca ceva extra cu caracteristici particulare independente. M-am exprimat defectuos.

e-

Ai spus mai devreme ca "Tot ce exista evolueaza, in sensul ca variaza si produce efecte". Avand in vedere ca ai restrans tot ce exista la existenta noastra, afirmatia in cauza se restrange si ea logic la Universul post-Big Bang.

Viosophia

  • Vizitator
Răspuns: Cunoasterea si limitele ei
« Răspuns #54 : Noiembrie 08, 2014, 01:31:01 a.m. »
Electron , ce inseamna pentru tine aparitie? Acel au aparut? De ce nu poti sa spui ca au existat cumva, undeva, din senin , pur si simplu? De ce au trebuit sa apara?

 Si daca au aparut cum pot sa apara , sa se intample, fara nici o cauza? Lipsa oricarei cauze, explicatii, notiuni care sa defineasca momentul aparitiei sau aparitia in sine induce ideea de nimic .

 Din ceva ce nu exista si nu putea sa intample, schimbe, modifice  niciodata  a aparut ceva pur si simplu . Nu stiu. Eu nu pot sa accept logic absenta oricarui lucru care sa genereze dupa un Intreg Univers cu toate legile sale .

Offline 123

  • Junior
  • **
  • Mesaje postate: 284
  • Popularitate: +6/-14
Răspuns: Cunoasterea si limitele ei
« Răspuns #55 : Noiembrie 08, 2014, 12:55:38 p.m. »
Briciul lui Occam poate elimia toate nivelurile de regresie ante-Big-Bang, atata timp cat nu avem nici un motiv plauzibil sa introducem ideea de ceva (un prim nivel de regresie) ante-Big-Bang.

Am explicitat faptul ca sunt constient ca sunt unii care le elimina pe toate. Eu nu sunt dintre ei, pentru ca mi se pare plauzibil sa fi existat o cauza a Big-Bang-ului. Repet, asta nu schimba cu nimic argumentul legat de concluzia logica a finitudinii numarului de nivele de regresie pana la aparitia pur si simplu a ceva.

Cate nivele de regresie accepta fiecare, tine de ce ipoteze are despre ele, iar din perspectiva mea, care accept un nivel, nu gasesc nici un argument logic care sa poata justifica cel putin inca unul in plus (adica un al doilea). Deci pentru mine, briciu lui Occam functioneaza si imi ramane doar ipoteticul nivel (pe care il consider plauzibil) care a cauzat Big-Bang-ul. Este inutil sa presupun ca ar exista mai mult de un nivel pre-Big-Bang, atata timp cat (pot sa) stiu extrem de putine despre acel ipotetic primul.

e-

Inteleg ca ai niste argumente logice sa consideri ca e plauzibil sa existe un singur nivel de regresie (cu aceasta prezumtie sunt si eu de acord, cu precizarea ca s-ar putea sa "vad"in mod diferit nivelul respectiv). E posibil deasemenea ca eu, de exemplu, sa nu inteleg o asemenea argumentatie, avand in vedere ca nici nu sunt vre-un "expert" in BB, si nici argumentele pe care le-ai expus pana acum nu le-am inteles in totalitate. Dar faptul ca nu ai prezentat acele argumente situeza deocamdata ipoteza ta (probabil consistenta din punct de vedere logic pentru tine) in domeniul credintelor (pentru ceilalti participanti la discutie).

Offline meteor

  • Junior
  • **
  • Mesaje postate: 211
  • Popularitate: +21/-36
    • 2atx.blogspot.md/
Răspuns: Cunoasterea si limitele ei
« Răspuns #56 : Noiembrie 08, 2014, 09:03:10 p.m. »
Electron, un domn cu o ghindire minunata, uneori am ciuda pe el  :-\ , dar luciditatea mintii sale ma face sa imi treaca ciuda,  ;D.

Daca nu ma gresesc anume el este pionerul (cel putin de pe acest forum) care a pus in dezbatere serios problema religiilor (evidentiind erorile logice care sunt), ceea ce (eu cel putin recunosc..) e un pas indraznet si de respectat.
Si nu doar aceasta problema primitiva a (as spune tuturor) civilizaziilor [grupurilor sociale] la rasaritul lor, dar si multe altele, unele le vedem in acest subiect.

Timul=eveniment=variatie(schimbare, transformare), deacord ?!
O micuta intrebare (mai degraba cred vorbarae, nimic foarte serios cu subiectul )  este caci variatia a ceva este un fenomen  cu vaste ramuri.
A demonstra caci nu exista absolut nici o variatie , cred ca e foarte greu daca nu imposibil [daca e sa vorbim de un anumit fenomen pina la un anumit timp] (insusi faptul ca la momentul dat incercam ceva sa identificam deja inseamna ca exista o variatie, adica timp). Dar daca nu putem complet demonstra inexistenta variatiei de pina la un anumit timp (sa spunem Big -Bang), atunci nu mai putem sa dezbatem despre fenomenele de pina la acel eveniment.

In mesajul 44 :
Citat
Asta inseamna ca exista ceva (timpul) inainte de aparitia "pur si simplu" a lucrului/conceptului/fenomenului care a generat existenta (adica si timpul).
Nu. Asta inseamna doar ca timpul este implicit in variatie. Daca inaintea variatiei respective nu variaza nimic, nu ai cum defini vreun timp "inainte", sau macar vreo existenta. Tocmai asta inseamna aparitia pur si simplu: de la non-existenta, apare ceva care exista. Aparitia este o variatie si pe baza ei poti defini notiunea de timp. Pana la aparitie nu ai existenta si deci nici timp. Ar fi un nonsens sa spui ca inainte de aparitia pur si simplu, a fost non-existenta o infinitate de timp. 
e-
Adica daca corect am inteles vrei sa spui  caci este non- sens sa masori chit timp a trecut intre 2 discontinuitati de timp?!

Alta intrebare (is doba in fizica si cert ca nu am ce cauta la asa teme-  Big-Bang  ;D, dar pun o intrebare(replica) ).
Chind spui,  sa ii sapun fenomen Big-Bang cum il interpretezi ca fiind ceva care a fost in o clipa inimaginabil de scurta sau ca e ceva care e discontinua sau continua (cel putin pina in prezent), sau care a durat cel putin un anumit interval de timp?!
Ce vreau sa zic este, caci  din acele dimensiuni extrem de mici ale singularitatii eu cred caci nu se poate concetra o atit de multa informatie (si aici iar o problema .. fiecare cu definitiile lui si interpretarile sale, mai pe scurt eu inteleg ca informatie = variatie/perturbatie), in acest caz totul care noua ne vine din partea cealalta unde nu stiu timp este sau nu, forma de organizare, distribuire, etc. e dirijata de partea cealalta.
Putem spune ca exista schimb de informatii intre cele doua lumi?!
La fel intre cele doua lumi si cealalta odata ce exista variatii exista timp ?!

Offline valangjed

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 1060
  • Popularitate: +62/-18
Răspuns: Cunoasterea si limitele ei
« Răspuns #57 : Noiembrie 08, 2014, 10:46:41 p.m. »
Electron , ce inseamna pentru tine aparitie? Acel au aparut? De ce nu poti sa spui ca au existat cumva, undeva, din senin , pur si simplu? De ce au trebuit sa apara?

 Si daca au aparut cum pot sa apara , sa se intample, fara nici o cauza? Lipsa oricarei cauze, explicatii, notiuni care sa defineasca momentul aparitiei sau aparitia in sine induce ideea de nimic .

 Din ceva ce nu exista si nu putea sa intample, schimbe, modifice  niciodata  a aparut ceva pur si simplu . Nu stiu. Eu nu pot sa accept logic absenta oricarui lucru care sa genereze dupa un Intreg Univers cu toate legile sale .
Faptul ca tu nu poti sa accepti nu inseamna, neaparat, ca asa este.Daca eu nu accept existenta creatorului, nu este, neaparat adevarat ca acesta nu exista.
Oare cand vor inceta oamenii sa creada ca doar ceea ce cred ei este adevarul absolut?Astfel de "gandiri" au dus, de-a lungul, istoriei doar la nenorociri.Cand vom reusi, noi oamenii, sa invatam ceva din propria istorie? Intrebari retorice, desigur!
Filosofia este abuzarea sistematica de un limbaj creat anume cu acest scop.

Viosophia

  • Vizitator
Răspuns: Cunoasterea si limitele ei
« Răspuns #58 : Noiembrie 09, 2014, 03:59:45 a.m. »
Electron , ce inseamna pentru tine aparitie? Acel au aparut? De ce nu poti sa spui ca au existat cumva, undeva, din senin , pur si simplu? De ce au trebuit sa apara?

 Si daca au aparut cum pot sa apara , sa se intample, fara nici o cauza? Lipsa oricarei cauze, explicatii, notiuni care sa defineasca momentul aparitiei sau aparitia in sine induce ideea de nimic .

 Din ceva ce nu exista si nu putea sa intample, schimbe, modifice  niciodata  a aparut ceva pur si simplu . Nu stiu. Eu nu pot sa accept logic absenta oricarui lucru care sa genereze dupa un Intreg Univers cu toate legile sale .
Faptul ca tu nu poti sa accepti nu inseamna, neaparat, ca asa este.Daca eu nu accept existenta creatorului, nu este, neaparat adevarat ca acesta nu exista.
Oare cand vor inceta oamenii sa creada ca doar ceea ce cred ei este adevarul absolut?Astfel de "gandiri" au dus, de-a lungul, istoriei doar la nenorociri.Cand vom reusi, noi oamenii, sa invatam ceva din propria istorie? Intrebari retorice, desigur!

 Nu am sustinut ca eu am dreptate sau ca intr-adevar asa si este. Nu sunt omul care sa actioneze orbeste in baza vreunui certitudini pentru ca nu am certitudini de fel. Certitudini la nivel ' ideologic' mai ales. Polemica de care ma loveam era doar la nivel logic, speculativ. Eu logic pot sa accept sau nu o varianta sau alta. Atata tot . Dar nu inseamna ca ceea ce cred eu e  si adevarul . Insa logic as vrea sa inteleg posibilitatea unei variante mai intemeitate pentru a se apropia poate mai mult  de ....adevar.
« Ultima Modificare: Noiembrie 09, 2014, 04:03:35 a.m. de Eminenta Cenustie »

Offline valangjed

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 1060
  • Popularitate: +62/-18
Răspuns: Cunoasterea si limitele ei
« Răspuns #59 : Noiembrie 09, 2014, 11:40:49 p.m. »
La "conferintele Solvay", Einstein era foarte intrigat de "mecanica cuantica" sustinuta de "scoala de la Copenhaga" al carui "tutore",  era Niels Bohr si avea "discipoli" ca Pauli, Heisenberg,Dirac, etc.In ziua de azi orice circuit electronic(incluzand calculatoarele de pe care "conversam") se bazeaza pe acea incertitudine cuantica "prescrisa" de Max Born, Werner Heissenberg, Paul Dirac, s.a.

Prin acest , sa-i zicem, preambul vreau sa spun ca chiar si oamenii, foarte "destepti", pot gresi.Este posibil ca un copil cu doua clase primare, sa ne explice, tuturor, ca gresim in abordarea stiintei sau filosofiei, asa cum acest subiect poate continua la nesfarsit dar  aceasta probabilitate e mica.

Logica,umana(alta nu cunosc) ne poate "insela".Cineva care nu poate gandi abstract, nu poate intelege cum un electron exista in doua "locuri"(spatial vorbind) in acelasi timp.Astfel, nu putem intelege cum se "naste" timpul din nimic.

Ar mai putea exista logica divina, la care omul nu are acces.In acest caz, intrebarea este:Daca "creatorul" nu vrea sa stim, de ce ne mai "zbatem" sa stim?In acest caz "Dubito" n-ar mai exista.Logic, nu?
Filosofia este abuzarea sistematica de un limbaj creat anume cu acest scop.