Da, este acea carte, eu i-aş da ceva mai mult credit, nu cu ochii închişi, ci pentru că a fost supervizată de către Liviu Constantinescu, probabil cel mai mare geofizician român al acelui moment. Singurul lucru care îmi trezeşte oarece îndoieli ar fi partea de gravitaţie, prezentată sub influenţa teoriei gravitovortex a lui I. N. Popescu.
Fireşte, sunt prezentate (în circa 70 de pagini pline de conţinut, nu de vorbărie goală), numeroase teorii, dar privite cu foarte mult spirit critic.
O primă observaţie este aceea că 80% din câmpul magnetic este descris ca un moment magnetic dipolar (dipolul lui Gauss), iar 20% este un câmp nedipolar (câmpul lui Bauer). Se pare că între cele două parţi nu există nici o legătură, ceea ce ridică o importantă problemă a geofizicii. O altă problemă este diferenţa dintre polii magnetici şi cei geografici. Altă problemă este oscilaţia diurnă a polului geomagnetic.
Sistemul de curenţi electrici din ionosferă prezintă patru centre de vârtej situate două în partea luminată a Terrei şi două în partea opusă. Aceste centre au fost explicate prin existenţa a doi vectori P0 şi Ps. Dar aceasta este doar o observaţie empirică. Singura explicaţie oferită pentru variaţia câmpului, este cea a mareelor solare şi lunare. Analiza cantitativă arată slăbiciunea acestei explicaţii.
Bullard a prezentat un sistem de curenţi telurici electrici, dar aceasta este doar o explicatie ad-hoc, un model creat doar pentru a justifica observaţiile.
Nici în ceea ce priveşte dipolul Gauss nu există o explicaţie unanim acceptată. Sunt prezentate două categorii de teorii: specifice şi fundamentale. Cele din prima categorie atribuie câmpul magnetic unei susceptibilităţi magnetice a materialului, unei sarcini electrice în rotaţie sau unor curenţi telurici. În primul caz problema este că temperatura din nucleu este superioară punctului Curie a oricărui material cunoscut. În al doilea, separarea sarcinilor între suprafaţă şi nucleu ar produce un câmp electric care ar depăşi constanta dielectrică a oricărui material. În al treilea caz problema nu este rezolvată, ci doar transformată în altă problemă. Şi în acest caz sunt prezentate câteva variante: Elsasser, Frenkel, criticate de Cowling, Lamb şi alţii. În categoria teoriilor fundamentale sunt cuprinse acele teorii care presupun încălcarea legilor actuale ale fizicii - de exemplu teoria gravitovortex.