Daca mintea umana "nu e dotata pentru a intelege lumea cuantica", cum poate o astfel de minte neadaptata sa emita o teorie valida despre universul cuantic pe care nu-l poate intelege?
Ambiguitatea nu e in lumea cuantica ci in termenul a "intelege".
Daca asteptam o teorie care sa exprime fenomenele cuantice in termeni familiari (bile si arcuri, cum spune Feynman), sigur ca nu o sa o putem "intelege".
Daca luam a "intelege" ca a deveni familiar, prin experienta, experimente si predictii reusite, atunci putem intelege chiar si lucruri cu care nu ne intalnim in savana.
Nu e ceva chair asa de ciudat. Cand intalnim ceva nou avem tendinta de a-l exprima in termeni deja familiari. Dar dupa un timp de experienta cu noul nu mai aveam nevoie sa "traducem".
"Intelegem" cu adevarat o limba straina cand nu mai avem nevoie sa traducem in si din limba materna. Sigur, aici o putem face, dar pot exista limbi care sa fie pur si simplu intraductibile. Trebuie sa le invatam asa cum le invata un copil, fara sa traduca in altceva, deja cunoscut.
Un exemplu mai trivial cu care am avut de-a face este conversia intre grade Celsius si Fahrenheit.
Sigur ca temperaturile de 80 de grade la umbra nu sant familaire unuia crescut cu scara Celsius.
Le putem transforma in Celsius si atunci le "intelegem". Dar dupa un timp stim pur si simplu ca 50 de grade e de pullover si 80 de tricou. Iar 100 e de scos limba si stat langa AC.
Cred ca abia atunci intelegi, cand nu mai e nevoie sa "traduci". Cand auzind "temperaturi de 15 grade" simti un fior de frig in oase. (15 Fahrenheit e in jur de -10 Celsius
).
De ce nu am accepta sa "intelegem" si natura la fel ca un copil, care nu se bazeaza pe experienta anterioara?
A astepta ca tot ce descoperim de acum incolo depre natura sa poata fi exprimat in termeni cu care santem deja familiari mi se pare nerealist, daca nu ridicol.
Aproape ca si cum am astepta ca americanii sa masoare in metri si grade Celsius.
